. Contextul European Privind Valorificarea Si Reciclarea Ambalajelor

CAPITOLUL I

CONTEXTUL EUROPEAN PRIVIND valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje

Utilizarea ambalajelor din plastic a revolutionat unele aspecte ale vietii sociale, cum ar fi cresterea gradului de igiena alimentatra sau accesibilitatea crescuta la unele produse, altfel dificil de transportat. Totodata, plasticul a coborat substantial calitatea si durata de viata a unor produse ca textile, jucarii, articole de uz casnic etc.

Avand in vedere ca milioane de tone de mase plastice urmeaza drumul gropilor de gunoaie, problema valorificarii, a reintroducerii in circuitul productiv a acestor materiale uzate reprezinta o preocupare majora in actiunile de protectie a mediului. Din pacate, in acest domeniu nu exista o formula universal valabila ci trebuie gasite solutii adecvate, de la caz la caz, pentru folosirea cat mai buna a acestor resurse secundare. Pentru fiecare tip de material plastic recuperat exista solutii specifice diferite.

Reciclarea maselor plastice are o serie de avantaje. In primul rand, se economiseste materia prima – o tona de mase plastice se obtine din sapte tone de petrol, argument covarsitor avand in vedere ca petrolul este o resursa epuizabila si scumpa. In al doilea rand, prin regenerare se poate recupera circa 80% din energia consumata. Mai mult, haldele de gunoi pot fi usurate de deseurile voluminoase de mase plastice si se elimina posibilitatea de poluare a aerului cu gaze de NaCl, rezultate in urma incinerarii.

Pentru industria maselor plastice, problematica recuperarii deseurilor reprezinta o preocupare speciala, deoarece in jur de 40% din productia totala de materiale plastice se transforma continuu in deseuri; pe ansamblu insa, masele plastice regasite in deseurile menajere au o pondere mult mai mare. Deseurile de plastic reprezinta circa 8% din totalul gunoaielor solide urbane si formeaza o componenta a fluxului de deseuri cu o crestere extrem de rapida.

In general, “deseul” din plastic insumeaza toate problemele celorlalte tipuri de deseuri. Degradarea lenta a maselor plastice, desi mentionata deseori ca un mare dezavantaj, nu este un factor semnificativ pentru capacitatea de depozitare a acestora. Cercetarile au aratat faptul ca si alti constituenti ai fluxurilor de deseuri, precum sticla, se degradeaza foarte lent. Totusi, masele plastice contin, in plus, aditivi cum ar fi: coloranti, stabilizatori si plastifiatori care pot include constituenti toxici (Pb si Cd). Astfel, masele plastice constituie 28% din continutul in Cd al deseurilor solide municipale si circa 2% din continutul total de Pb.

Dupa incheierea ciclului de viata economica, produsele din plastic destinate consumului intern, la care se adauga si cele provenite din import, se regasesc sub forma de deseuri.

Conform statisticilor oficiale rezultate din Rapoartele anuale privind gestiunea deseurilor, sursele de provenienta sunt catalogate in doua categorii si anume:

agenti economici;

populatie.

Modul de raportare si acuratetea datelor sunt inca discutabile, dar ofera o imagine globala a problemei deseurilor de materiale plastice la nivelul tarii.

De exemplu, in anul 2005, in Romania s-a raportat o cantitate de 6.531 tone deseuri de materiale plastice provenite de la agentii economici; 523.483 tone in deseurile menajere de la populatie.

Pentru ca tara noastra sa se alinieze la conditiile impuse de Uniunea Europeana, pana in 2010, ar trebui sa se ajunga la un grad de recuperare de 50% din greutatea totala a ambalajelor din plastic tip PET produse in tara.

Pentru dezvoltarea sistemului de colectare a deseurilor de ambalaje PET postconsum in vederea reciclarii, Guvernul a alocat din Fondul de mediu, pentru acest an, 180 miliarde de lei vechi.

Potrivit unui ordin de modificare a normelor metodologice de aplicare a proiectului "Dezvoltarea sistemului de colectare a deseurilor de ambalaje PET in vederea reciclarii", agentii economici care colecteaza, cat si cei care recicleaza deseurile de ambalaje de tip PET nu trebuie sa aiba datorii la bugetul de stat sau sa sponsorizeze activitati cu impact negativ asupra mediului. "Termenul-limita de depunere a cererilor de finantare este data de 30 noiembrie a fiecarui an. Firmele trebuie sa fie autorizate pentru activitatea de colectare sau de reciclare a deseurilor de mase plastice, conform legislatiei in vigoare", se arata in ordinul emis de Ministerul Mediului.

Raportul din luna octombrie 2004 al Biroului de Evaluare a Tehnologiei din cadrul Congresului Statelor Unite ale Americii precizeaza ca numai 1% din plasticele din fluxul de deseuri este reciclat, comparativ cu o rata de 40% pentru aluminiu si 20% pentru hartie. Dupa cum am aratat anterior, deoarece in general ratiunile economice determina industria sa recicleze masele plastice, aceasta activitate (care presupune si separarea din restul deseurilor solide si transportul lor) este considerata scumpa si nerentabila economic.

Exemplele tarilor avansate indica nevoia unei abordari complexe a problemei deseurilor din plastic. Dupa ce tendinta spre cresterea ponderii instrumentelor economice, specifice economiei de piata, nu a dat rezultate notabile, s-a revenit spre instrumente de comanda si control, precum si spre informarea si educarea opiniei publice. Spre exemplu, directiva europeana privind reciclarea produselor finale, care a intrat in vigoare in 2006, prevede ca 80% din greutatea unui vehicul (in care 1/10 este plastic, dupa cum aratam anterior) trebuie reciclata sau reutilizata, cu o crestere la 85% pana in 2015.

Deseurile din plastic, ca si orice alt tip de deseuri, trebuie analizate sub raportul intregii lor perioade de viata (life-cycle), nu numai sub raportul depozitarii finale. Principiul prevenirii poluarii este esential pentru reducerea cantitatii de deseuri de mase plastice; minimizarea acestei cantitati trebuie sa reprezinte prioritatea unei politici de mediu in domeniu. Bineinteles, ea va fi insotita de actiuni de recuperare/reciclare a deseurilor deja existente. In plus, orice politica privitoare la gestiunea deseurilor de plastic trebuie integrata (pe langa aspectele propriu-zise de protectia mediului vor fi incluse si cele relative la industrie, agricultura, transporturi, educatie etc) si trebuie sa ramana deschisa pentru orice imbunatatire viitoare.

Dezvoltarea sistemului integrat de gestionare a deseurilor in Romania

Ca urmare a transpunerii legislatiei europene în domeniul gestionarii deseurilor si conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificata si aprobata prin Legea 426/200, în România, a fost elaborata Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor (SNGD), care are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor, eficient din punct de vedere ecologic si economic.

Prevederile SNGD se aplica pentru toate tipurile de deseuri definite conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificata si aprobata prin Legea 426/2001.

Tipurile de deseuri generate pe teritoriul tarii:

• deseuri municipale si asimilabile: totalitatea deseurilor generate, în mediul urban si în mediul rural, din gospodarii, institutii, unittai comerciale si prestatoare de servicii (deseuri menajere), deseuri stradale colectate din spatii publice, strazi, parcuri, spatii verzi, namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti;

• deseuri de productie: totalitatea deseurilor generate din activitatile industriale; pot fi deseuri de productie nepericuloase si deseuri de productie periculoase;

• deseuri generate din activitati medicale.

Operatori în managementul deșeurilor și identificarea surselor de generare

Sesizarea pericolului pe care îl reprezintă acumularea deșeurilor, a declanșat în România acțiunea de cunoaștere, urmărire și dorința de îmbunătățire treptată a circuitului deșeurilor, de la apariția lor, la sursa, și până la eliminarea lor finală.

În prezent, în practica eliminării deșeurilor se parcurge însa o perioadă dificilă prin creșterea continuă a cantității de deșeuri și lipsa mijloacelor tehnice (instalații, utilaje adecvate) pentru colectare, prelucrare, reciclare și valorificare. Conștientizarea acestei situații obligă la eforturi pentru unirea posibilităților interne cu sprijinul extern – material sau financiar – în scopul creării bazelor unui sistem de gestiune care, în timp, sa conducă la „ecologizarea”, din punct de vedere al deșeurilor, a tuturor activităților.

O strategie coerentă privind gestiunea deșeurilor necesita atingerea mai multor obiective, printre care se numără:

• cunoașterea cantității și calității deșeurilor produse în România, a producătorilor și a proceselor din care acestea rezultă, a traseului și a destinației finale a acestora;

• reducerea cantității de deșeuri la producător, prin intervenții în tehnologie sau prin valorificarea acestora printr-o veriga intermediară inclusă între producătorul și gospodarul de deșeuri;

• stabilirea, pentru deșeurile a căror apariție nu se poate evita sau care nu se pot recicla, a unor modalități de eliminare sau reintegrare în mediu, cât mai puțin dăunătoare acestuia.

Pentru punerea în practică a strategiei, este necesară specializarea în domeniul prelucrării deșeurilor a unor colective de cercetare, proiectare, execuție, în vederea adaptării pentru România a unor soluții moderne, cunoscute pe plan mondial.

Concomitent, trebuie asigurat suportul financiar care să susțină managementul deșeurilor, precum și cadrul organizatoric. Se propune cointeresarea în activitățile de reciclare a deșeurilor, atât a agenților economici, cât și a cetățeanului, prin instituirea unui sistem de plăți și reducere de taxe în raport cu acțiunile ce conduc la reducerea cantității de deșeuri.

O grijă deosebită trebuie acordată educației civile și ecologice a cetățenilor. În acest scop, dar și în unele acțiuni practice, se poate folosi sprijinul organizațiilor neguvernamentale cu profil ecologic.

Producerea de deșeuri este rezultatul activităților economice și gospodărești. Cantitatea și calitatea deșeurilor urbane depinde de standardul de viață și de modul de consum al populației, iar deșeurile industriale – atât cele periculoase, cât și cele nepericuloase – depind de tehnologiile folosite pentru prelucrarea materiilor prime în cadrul proceselor de fabricație.

Organizarea gestiunii deșeurilor este responsabilitatea celor care le-au generat. Producătorii de deșeuri industriale își folosesc facilitățile proprii de colectare/transport, eliminare sau contractează serviciile respective cu firme specializate și autorizate conform legii. În prezent, numărul firmelor specializate în oferirea de servicii de gestiune a deșeurilor zndustriale este mic, iar activitatea acestora este limitată, atât ca domeniu, cât și ca cifră de afaceri. De aceea, producătorii de deșeuri industriale contractează gestionarea acestora mai ales cu firmele de salubrizare urbana.

Majoritatea deșeurilor de producție se elimină fie pe depozitele industriale ale producătorilor, fie pe depozitele reintroduse în circuitul economic în cadrul aceluiași proces tehnologic (reciclarea industrială) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile în alte procese tehnologice ale aceleiași întreprinderi (acțiuni de minimizare). Anumite tipuri de deșeuri sunt vândute ca materii prime secundare altor întreprinderi, care fie le reciclează direct, fie le pregătesc în vederea reciclării (agenți economici tip REMAT).

În prezent, există peste 400 societăți autorizate în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, aprobată prin Legea nr. 426/2001, referitoare la valorificarea deșeurilor industriale reciclabile.

Acestea desfășoară activități de colectare, sortare, prelucrare în vederea transformării în materii prime secundare a următoarelor grupe de deșeuri industriale, deșeuri metalice feroase, deșeue gestiune a deșeurilor zndustriale este mic, iar activitatea acestora este limitată, atât ca domeniu, cât și ca cifră de afaceri. De aceea, producătorii de deșeuri industriale contractează gestionarea acestora mai ales cu firmele de salubrizare urbana.

Majoritatea deșeurilor de producție se elimină fie pe depozitele industriale ale producătorilor, fie pe depozitele reintroduse în circuitul economic în cadrul aceluiași proces tehnologic (reciclarea industrială) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile în alte procese tehnologice ale aceleiași întreprinderi (acțiuni de minimizare). Anumite tipuri de deșeuri sunt vândute ca materii prime secundare altor întreprinderi, care fie le reciclează direct, fie le pregătesc în vederea reciclării (agenți economici tip REMAT).

În prezent, există peste 400 societăți autorizate în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, aprobată prin Legea nr. 426/2001, referitoare la valorificarea deșeurilor industriale reciclabile.

Acestea desfășoară activități de colectare, sortare, prelucrare în vederea transformării în materii prime secundare a următoarelor grupe de deșeuri industriale, deșeuri metalice feroase, deșeuri metalice neferoase, deșeuri de hârtie/carton și plastic.

Organizarea gestiunii deșeurilor urbane este obligația Consiliilor Locale care își îndeplinesc aceasta sarcina fie direct, fie indirect, prin delegarea anumitor responsabilități. Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor compartimente ale Consiliilor Locale, organizate ca servicii publice (de stat) și autorizate conform legii.

Delegarea gestiunii se face prin licitație publica și pe baza unui contract de concesionare încheiat cu societăți comerciale atestate (licențiate de organismele în drept), care au fost alese prin licitație. Activitatea de salubrizare a unei localități poate fi concesionată unei singure firme prestatoare de servicii sau mai multora, prin divizarea teritoriului sau concesionarea separată a diferitelor tipuri de servicii (de exemplu: salubrizare menajeră, curățenie stradală, operarea rampelor de depozitare etc.).

Consiliile Locale sau Județene pot delega, integral sau parțial, doar activitățile de operare/administrare a activităților de salubritate, colectarea taxelor de la beneficiarii de servicii sau pregătirea și realizarea investițiilor.

Ele își păstrează prerogativele de adoptare a strategiilor de dezvoltare a serviciilor și cele de supraveghere/control referitor la:

• calitatea serviciilor prestate;

• administrarea/dezvoltarea sistemelor de infrastructura încredințate pe baza contractului de concesionare;

• modul de stabilire a tarifelor pentru serviciile prestate.

Sistemul de delegare/concesionare a serviciilor de salubritate prezintă o serie de avantaje, printre care:

• calitatea mai bună a serviciilor, datorită mediului concurențial în care se efectuează;

• eficiența și flexibilitatea mai mare;

• efort redus din partea autorităților locale, ale căror atribuții se restrâng la elaborarea politicilor de dezvoltare, controlul respectării contractelor de concesionare și organizarea periodică de licitații.

Ca urmare, există tendința (menționată, de altfel, ca posibilitate de dezvoltare în Ordonanța 87/2001), ca prestatorii de servicii organizați sub forma de compartimente în cadrul Consiliilor Locale să se transforme în societăți comerciale de stat, care pot fi privatizate în condițiile legii.

Hotărârea de privatizare aparține Consiliului Local sau Județean, sub a cărui autoritate activează operatorul respectiv. În finalizarea contractelor, un criteriu important îl reprezintă cantitatea și structura deșeurilor, în funcție de care se dimensionează și se structurează baza tehnicii materiale pentru gestionarea deșeurilor. Cantitatea totală de deșeuri generată reflecta eficiența folosirii resurselor naturale, respectiv raportul dintre producția și consumul de bunuri.

Eficiența folosirii resurselor naturale rezultă din raportarea cantităților de deșeuri de producție, care depind în principal de activitățile industriale, la deșeurile urbane, care în general urmează nivelul consumului populației.

În conformitate cu angajamentele asumate în Documentul de Poziție CONF-RO 37/01, a fost aprobată HG nr. 349/2002, privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, prin care au fost preluate în legislația română prevederile Directivei 94/62/EC, privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, ale Deciziei 97/138/EC, privind sistemul de raportare și Deciziei 97/129/EC, privind sistemul de identificare a materialelor pentru ambalaje.

A fost aprobat Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 1190/2002, privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (M. Of. nr. 2/07.01.2003).

Conform prevederilor acestui OM, sunt raportate anual date privind ambalajele și deșeurile de ambalaje de către:

• producătorii și importatorii de ambalaje, producătorii și importatorii de produse ambalate – date privind ambalajele;

• unitățile specializate care preiau direct de la generatori deșeurile de ambalaje în vederea valorificării și consiliile locale – date privind deșeurile ambalate.

HG nr. 349/2002 și Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1190/2002 transpun în legislația română 98% din prevederile Directivei 94/62/EC. Cele 2% ramase până la transpunerea totală a Directivei în legislația națională sunt reprezentate de preluarea definiției acordului voluntar, care va fi realizată prin amendarea HG nr. 349/2002, în semestrul I 2004.

Agenții economici care introduc pe piață ambalaje și produse ambalate, consiliile locale, precum și unitățile specializate, care preiau direct de la generatori deșeurile de ambalaje în vederea valorificării, au raportat, în luna februarie 2003, date privind cantitățile de ambalaje și deșeuri de ambalaje gestionate în anul 2002, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 1190/2002. De asemenea, a fost realizată o bază de date atât la nivelul autorității județene de protecție a mediului, cât și la nivel național (MAPAM) pentru centralizarea datelor raportate.

Rata de răspuns a fost de circa 65%. Estimările la nivel național s-au realizat pe baza datelor raportate, a datelor existente, precum și a datelor furnizate de către asociațiile patronale.

Deșeurile de ambalaje provin în proporție de circa 70% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere și 30% de la agenții economici.

Prognozarea, prelucrarea, depozitarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje

Se estimează o creștere a cantității de ambalaje introduse pe piațâ cu 5% pe an până în anul 2012, când consumul va fi de 67 kg/cap de locuitor/an (nivelul actual al unor țări ca Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovenia), apoi de 4% pe an până în 2022, ceea ce va conduce la un consum de 101 kg/cap de locuitor/an.

Cantitățile de deșeuri de ambalaje generate anual vor avea aceeași creștere procentuală ca și cantitățile de ambalaje introduse pe piață. De altfel, conform acestor ipoteze, cea mai mare parte a creșterii prognozate pentru deșeurile menajere (0,8% pe an și pe cap de locuitor) este determinată de creșterea cantităților de deșeuri de ambalaje.

Conform datelor statistice, în România se produc 14 milioane tone deșeuri industriale, din care cca. 9 milioane tone se depozitează.

Prognoza privind cantitatea de deșeuri de ambalaje valorificate s-a realizat în următoarele ipoteze:

• cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, rezultate din industrie și comerț, vor crește cu 10% pe an până în 2007. Această creștere corespunde unei importante și realiste îmbunătățiri a circuitelor industriale existente, ce funcționează pe o bază exclusiv economică. Începând cu anul 2007, o parte din cantitatea de deșeuri reciclate va proveni din aplicarea colectării selective a deșeurilor de către populație. Creșterea cantităților reciclate în circuitele industriale ar trebui, astfel, sa fie mai mica și a fost reținută o ipoteză de 7% în 2012. Cum cantitățile de ambalaje introduse pe piață vor scadea cu cel puțin 1% (trecerea de la 5% la 4%), aceeași reducere a creșterii se va aplica și pentru cantitățile reciclate în circuitul industrial (trecerea de la 7% la 6%);

• deșeurile de ambalaje reciclate, rezultate de la populație, vor fi cele colectate selectiv;

• evoluția valorificării energetice va rămâne marginală (mai mică de 2%) până în 2010, și se face în cea mai mare parte, pentru lemn. În anul 2013, valorificarea se va realiza, în cea mai mare parte, tot pentru lemn, circa 5%. Se estimează că, în anul 2022, valorificarea energetică va reprezenta circa 10%, ținând seama de dezvoltarea metodei de incinerare a deșeurilor. Valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje (în special plastic) în cuptoarele de ciment va rămâne scăzută, ținându-se cont de costurile acestei metode și de necesitatea de a rezerva capacitățile existente pentru deșeuri care pun mai multe probleme pentru mediu, atunci când sunt eliminate.

Statisticile Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor din anul 2005, releva faptul ca plasticele reprezinta 4% din totalul deseurilor menajere.

Compozitia deseurilor menajere in Romania in anul 2005:

Principala problema, cu solutii greu de gasit pentru sortare si reciclare, o constituie ambalajele din plastic (sticle, pungi, sacose) din gunoiul menajer. Alte categorii de deseuri (navete, bidoane, folii pentru sere), sunt mai usor de colectat si valorificat.

Principalii parametrii ai deseurilor din plastic sunt urmatorii:

umiditatea: este influentata de clima si structura, fiind intre 25-60% din greutate;

puterea calorica medie: 541-904 kcal/kg;

continutul in substante organice: 52%.

Aspecte economico-financiare

La nivelul anului 2005 erau disponibile urmatoarele date privitor la costurile colectarii, depozitarii, transportului si preturile de vanzare:

Colectarea si transportul deseurilor solide urbane sunt taxate cu aproximativ 0,65 $/persoana-lunar;

Taxa de depozitare la deponie este 12,5 $/tona. Pentru ca aceasta taxa este foarte mare, firmele ce actioneaza in domeniu au introdus clauze in contractele cu municipalitatea, pentru construirea unor gropi de gunoi proprii.

Costul pentru colectarea, transportul si procesarea deseurilor reciclabile:

Se constata ca preturile sunt atractive, in special pentru polietilena si polipropilena, ceea ce dovedeste ca sectorul de recuperare a deseurilor reciclabile este rentabil.

Rezultatele economico-financiare ale sectorului de recuperare a deseurilor, comparativ cu sectorul de prelucrare a cauciucului si maselor plastice:

Exista intentia unor organizatii ale societatii civile sau ale specialistilor din institutele de cercetare-dezvoltare de a sintetiza costurile implicate de recuperarea si valorificarea deseurilor de mase plastice provenite din gunoaiele menajere. In eventualitatea abordarii de pe pozitia unei afaceri a colectarii si valorificarii deseurilor menajere din mase plastice, metoda cost-beneficiu impune sa se apeleze atat la costuri directe, cat si la externalitati.

1.2. Orientari ale Uniunii Europene privind gestionarea deseurilor din mase plastice

Datorita intensificarii si diversificarii utilizarii maselor plastice a crescut corespunzator si volumul de deseuri specifice generat de acestea, la incheierea ciclului lor de viata. In consecinta, statele membre ale Uniunii Europene (UE) si anterior ale Comunitatii Europene (CE) au decis sa actioneze concertat. Intr-o perioada de doua decenii, incepand cu anii ’70, au emis peste 200 de legi referitoare la mediu si protectia mediului. Dintre acestea, un numar semnificativ fac referire la deseuri in general si la cele din mase plastice, in special.

In general, evolutia si implementarea legislatiei de mediu s-au impus rapid si puternic, factorii majori care au influentat acest lucru fiind:

acutizarea problemelor legate de spatiile de depozitare;

compozitia deseurilor;

caracteristicile geografice;

constientizarea acestor probleme la nivelul publicului.

Tarile din Europa de vest implementeaza cu succes legi stricte de reglementare a depozitarii deseurilor. Din pacate insa, aceste reglementari sunt inca inegale in statele membre si destul de variate, reflectand diferentele in abordarea problemelor de mediu. Pentru a contracara aceasta situatie, este necesara armonizarea standardelor de protectie a mediului.

1.2.1. Principii ale managementului deseurilor

La nivelul Uniunii Europene, au fost formulate sase principii pe care trebuie sa se bazeze managementul deseurilor in general si in particular, managementul deseurilor din plastic.

Toate aceste principii au fost luate in considerare la elaborarea in cadrul Strategiei Generale a Uniunii Europene privind Deseurile.

Principiul prevenirii generarii deseurilor din plastic, asa cum este el cuprins in strategie, recomanda “dezvoltarea si promovarea de tehnologii curate, […] stabilirea unor standarde tehnice, […] promovarea schemelor de reutilizare si reciclare, […] folosirea adecvata a instrumentelor economice, […] o mai buna instruire si educare a consumatorilor”, in scopul reducerii cantitatii de deseuri din plastic produse.

Prevenirea generarii unor astfel de deseuri se poate face prin instrumente economice (taxe pe produse ce devin rapid deseuri, taxe pe produse care nu se colecteaza, taxe pe eliminare etc), schimbarea comportamentului prin programe educationale si prin redimensionarea masurilor orizontale (cercetare, dezvoltarea tehnologiilor etc).

Raspunderea producatorului si principiul “poluatorul plateste” Deoarece UE a stabilit o piata de desfacere interna unde marfurile circula liber, principiul responsabilitatii producatorului subliniaza obligatia acestuia de a urmari ce se intampla cu produsul sau la sfarsitul ciclului de viata, precum si pe parcursul fluxului tehnologic de productie. In aceeasi categorie se incadreaza si transportul deseurilor, reglementat de Directiva 259/93/EEC, care stipuleaza ca deseurile produse in tarile membre nu trebuie sa paraseasca teritoriul comunitar.Acest principiu se aplica deseurilor ce nu pot fi refolosite si deci sunt depozitate. De asemenea, producatorii “care se fac responsabili de poluare trebuie sa plateasca costurile unor masuri necesare de eliminare a poluarii sau sa o reduca astfel incat sa se conformeze la standardele sau la masurile corespunzatoare stabilite de autoritatile publice”.

Principiul precautiei stipuleaza adoptarea unor masuri de protectie a mediului, chiar si in lipsa unor certitudini stiintifice specifice privind impactul pe care o anumita activitate umana il are asupra mediului.

Principiul proximitatii prevede ca deseul sa fie eliminat (eliminat final) “intr-una din instalatiile corespunzatoare cele mai apropiate”. Acest principiu ar trebui sa se aplice doar deseurilor care nu mai pot fi recuperate, reutilizate si reciclate.

Principiul eliminarii finale Stipuleaza ca deseurile nevalorificabile trebuie eliminate. Operatiunile trebuie sa se desfasoare cu respectarea tuturor normelor si standardelor de siguranta, sanatate, mediu etc.

In general, regimul deseurilor din plastic nu este reglementat in mod separat, cum este cazul deseurilor nucleare sau al celor considerate periculoase. Cu toate acestea, el apare in anexele tuturor reglementarilor cu privire la deseuri. Totusi, o atentie speciala este acordata plasticului folosit pentru ambalare (Directiva 94/62/EEC pentru ambalaje si deseurile provenite din ambalaje) si plasticului folosit la fabricarea recipientelor pentru bauturi (Directiva 85/339/EEC referitoare la recipiente pentru bauturi destinate consumului uman).

Avand la baza principiile enuntate, Strategia in domeniul managementului deseurilor, recomanda ca reciclarea si reutilizarea deseurilor sa fie puternic promovate prin:

cercetarea si dezvoltarea tehnicilor de reutilizare si reciclare a deseurilor;

optimizarea sistemelor de colectare si sortare;

reducerea costurilor externe ale reutilizarii si reciclarii;

crearea unor debuseuri/noi utilizari pentru produsele reciclate.

In Tabel sunt sintetizate cateva date despre actiunile legate de elaborarea legislatiei specifice si alinierea la legislatia comunitara din unele state europene. Se constata doua tendinte majore si anume, alinierea si introducerea legislatiei comunitare in sistemele legislative nationale, concomitent cu sustinerea actiunilor de recuperare si reciclare. Astfel, unele tari (Danemarca, Austria) prevad interzicerea utilizarii PVC-ului, iar altele (Franta, Germania, Olanda), prevad o crestere a gradului de recuperare si reciclare a acestui material, precum si o utilizare mai judicioasa a sa. Aceasta directie majora se poate constata si la nivel mondial, asa cum este aratat in paginile urmatoare.

Reglementari nationale privind deseurile din plastic

Analiza comparativa a legislatiei din UE si a celei din unele state membre releva cateva aspecte importante cu privire la deseurile din mase plastice.

Se constata ca, in ciuda diferentelor legate de stabilirea responsabilitatilor si clasificarea pe tipuri a ambalajelor, sunt fixate, in toate cazurile, plafoane si metode clare pentru recuperarea si reciclarea deseurilor din mase plastice. De asemenea, ultimul deceniu a fost marcat de adoptatea unei legislatii adecvate privind aceste deseuri, precum si de utilizarea instrumentelor financiare pentru facilitarea rezolvarii problemelor specifice legate de deseuri.

1.3. EXPERIENTA TARILOR EUROPENE PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR DIN MASE PLASTICE

1.3.1. Reciclarea si depozitarea deseurilor

Asa cum s-a mentionat anterior, proprietatile care fac din plasice materiale atat de dorite pentru foarte multe aplicatii sunt, in acelasi timp, tot atatia factori care fac din ele deseuri-problema.

Plasticul este un material foarte stabil, dar devine rapid deseu in cele mai multe domenii de utilizare a lui.

Cele mai multe zone urbane au deja mari probleme, datorita aspectelor legate de depozitarea si sortarea deseurilor solide urbane (DSU).

Ponderea deseurilor din plastic in aceste deseuri este mica sub raportul greutatii, in schimb volumul lor ridica probleme serioase administratiei publice locale.

Incinerarea acestora reprezinta solutia cea mai la indemana, dar nerecomandabila.

La nivelul anilor ’90, situatia in Europa de vest se prezenta astfel:

23% deseuri de mase plastice nu au fost depozitate in zone special amenajate;

7% au fost recuperate si reciclate;

restul a fost incinerat, in cea mai mare parte cu recuperare de energie.

Destinatia deseurilor din mase plastice – 2005

(Sursa: SEMA Group, 2001)

Dupa cum se poate observa, exista tari unde cantitatile depozitate sunt foarte mici (Elvetia, Danemarca), la polul opus aflandu-se Grecia (ca membra a UE, Grecia a fost aspru sanctionata pentru nerespectarea normelor si standardelor Uniunii), Irlanda si Portugalia, tari in care absolut toata cantitatea de deseuri din plastic este depozitata.

Structura deseurilor din plastic- 2005-

In ceea ce priveste tarile din Europa Centrala si de Est, ele se afla in plin proces de tranzitie, in grade diferite de dezvoltare economica, destul de asemanatoare insa in ceea ce priveste alinierea la normele si standardele UE.

Aceasta situatie se refera la inceputul deceniului noua, actualmente avand loc o reducere semnificativa a spatiului afectat depozitarii (in sensul legislatiei comunitare, tinzand spre 10%), concomitent cu o crestere a volumului de materiale plastice recuperate si reciclate.

Raportul elaborat de AEA Technology, Marea Britanie, in iunie 2005 pentru Directoratul de Mediu al Comisiei Europene, releva ca in prezent, 82% din totalul deseurilor din PVC se depoziteaza si 15% se incinereaza. Se estimeaza ca pana in 2020 procentul incinerarii poate creste la circa 45%. Raportul tine seama de schimbarile legislative, care se vor face la nivelul statelor membre ale UE si de cresterea numarului acestora.

In contextul legislatiei actuale a UE, se considera ca se poate obtine ca 9% din deseuri sa fie reciclate mecanic si circa 50% sa fie destinate depozitarii.

Asa cum s-a aratat anterior, unele tari vest-europene au interzis sau sunt in curs de introducere a restrictiilor cu privire la utilizarea PVC-ului, insa proprietatile sale il fac sa fie luat in considerare prin utilizarea pe scara larga si in multe domenii.

Principala problema legata de incinerarea PVC-ului este continutul de clorina, care necesita utilizarea unor reactivi alcalini pentru sistemele de control a poluarii aerului din incineratoare, in functie de tehnologia folosita.

Fiecare unitate de incinerare a PVC-ului necesita costuri specifice, estimate la 165 euro/tona, pentru PVC rigid si 85 euro/tona pentru materialul plasticizat, pentru un sistem mixt de control a poluarii aerului. Luandu-se in consideratie ca aceste costuri sunt distribuite uniform, catre toate materialele incinerate si nu incarca numai continutul din PVC al deseurilor, se poate observa pentru costurile aditionale ca valoarea incinerarii PVC-ului este suportata de alte deseuri in mod indirect.

Concluzia generala evidentiaza beneficiile reciclarii PVC-ului, in detrimentul incinerarii, considerandu-se totusi limitarile reciclarii acestui material. Exista, de asemenea, limite privind posibilitatile de separare a unor produse mixte din PVC de alte materiale.

In prezent, tarile membre UE utilizeaza cu succes, pentru managementul deseurilor, o serie de instrumente pe care le voi arata in continuare.

Instrumente legislative: acestea sunt reprezentate de legi si alte acte normative. UE, prin Directivele pe care le elaboreaza, stabileste liniile generale de care guvernele statelor membre trebuie sa tina seama la elaborarea legislatiei interne.

Instrumente economice: sunt reprezentate de eco-taxe, piata de deseuri, consignatie etc. Aceste instrumente sunt aplicate cu succes in unele tari ca Belgia sau Germania si au rolul de a preveni utilizarea de produse care devin rapid deseuri, nu se colecteaza sau sunt potential periculoase. Finantare directa: la nivelul UE, precum si la nivelul guvernelor statelor membre, se finanteaza o gama larga de proiecte si programe de management al deseurilor, precum si programe de cercetare in acest domeniu.

Instrumente administrative: la aceasta categorie se incadreaza institutiile responsabile de managementul deseurilor – administratiile locale, firmele publice sau private. Acestea elaboreaza si urmaresc implementarea unor masuri menite sa sprijine buna gestionare a deseurilor, precum si functionarea in conditii de siguranta a structurilor care se ocupa de acestea.

Alte instrumente: sunt acordurile liber consimtite intre diversi actori sociali, uneori mediate de organizatiile neguvernementale ce actioneaza pentru protectia mediului, sau alte actiuni benevole ale societatii civile.

Instrumente orizontale:

educatie – introducerea in programele scolare de cursuri cu privire la deseuri si impactul lor asupra mediului;

cercetare si noi tehnologii – sprijinirea programelor si cercetarii in domeniu;

informare – cresterea gradului de constientizare a publicului.

De exemplu:

In general, deseurile din mase plastice pot fi recuperate prin prelucrare mecanica, prin incinerare cu producere de energie sau prin reciclare chimica. Prin procedee specifice, reciclarea chimica urmareste obtinerea de materii prime de baza, in scopul furnizarii de materiale pentru industria chimica si petrochimica sau pentru reconstituirea materialului plastic original, printr-un ciclu complet de reciclare.

Metodele de recuperare si reciclare utilizate pentru deseurile din mase plastice:

1.3.2. Experienta altor tari privind valorificarea si reciclarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje

De exemplu:

In Spania

In prezent se incearca reducerea volumului de deseuri provenite din industria maselor plastice. Deseurile industriale sunt recuperate si reciclate de ramura producatoare. Firme specializate, precum ANARPLA S.A. (Societatea de reciclare a plasticelor), detin tehnologie si facilitati pentru toate tipurile de reciclare a maselor plastice.

Depozitarea deseurilor menajere in gropile de gunoi este inca o problema de rezolvat. Colectarea si sortarea deseurilor din plastic se face, in Madrid, Barcelona si Pamplona, printr-un sistem de operare care include colectarea voluntara si scheme selective din sectorul privat. In Sevilla, compania Dow Iberica SA a organizat colectarea selectiva a foliilor din plastic folosite in agricultura, care sunt tratate, procesate si regenerate.

In Italia

In Italia exista mai mult de 250 de companii specializate in reciclarea deseurilor, in conditiile unei piete interne solide, cu bune legaturi externe.

Reducerea la sursa a devenit, ca si in SUA si unele state europene, un factor de publicitate comerciala. Reutilizarea pentru acelasi scop se practica in sectorul industrial pe scara larga.

Originea si structura deseurilor din plastic – 2005

Tehnologiile de reciclare merg de la cele mai simple, precum granularea si macinarea, pana la cele mai sofisticate, ca decontaminarea.

Tot mai importanta este utilizarea plasticului biodegradabil si fotodegradabil. De exemplu, Grupul Ferruzzi comercializeaza un material polimeric cu proprietati biodegradabile in mediu aerob si anaerob, Matrebi.

Reciclarea deseurilor din plastic se realizeaza destul de eficient, date din anul 2005 indicand urmatoarele cantitati prelucrate:

Depozitarea deseurilor din mase plastice este cuprinsa in reglementarile generale de depozitare a deseurilor si in cele de protectie a mediului. Anual se incinereaza circa 230 mii tone de deseuri.

In Germania

Sistemul Dual German (DSD) reprezinta componenta comerciala a programului de returnare si colectare a ambalajelor de catre consumatori. Acesta este notabil datorita rigorii si dimensiunii sale, a efectului major asupra practicilor comerciale din Germania si a rolului de exemplu pentru unele politici aplicate ulterior in tarile dezvoltate.

Legislatia de minimizare a deseurilor de ambalaje din Germania a intrat in vigoare in iunie 1991. Legea da dreptul consumatorilor sa lase sau sa returneze ambalajul la locul de vanzare cu amanuntul si interzice vanzatorilor sau producatorilor sa incinereze ambalajele, cerandu-le sa le recicleze. De fapt, producatorii si distribuitorii sunt obligati sa-si recupereze ambalajele, dupa vanzarea cu amanuntul si sa caute cai de folosire, refolosire sau reciclare a acestora, fara sa le lase sa intre in sistemul municipal de depozitare a deseurilor. Totodata, li se recomanda sa apeleze la firme de management al deseurilor, pentru a putea respecta legislatia.

De cand este functional, DSD a avut un efect major asupra proiectarii si utilizarii ambalajelor. Raspunsul pe scara larga al consumatorilor i-a coplesit pe vanzatorii cu amanuntul, care s-au vazut obligati sa manipuleze volume mari de ambalaje folosite, de toate tipurile, pentru a le returna producatorilor. In consecinta, vanzatorii au fost primii care au exercitat presiuni asupra producatorilor, cerand ambalaje mai putine si mai usor de manevrat.

Prin chiar succesul sau, la un moment dat, DSD a ajuns in pragul crizei. Reglementarea initiala a prevazut obiective graduale pentru reciclare, bazate pe procentajele din volumul total al deseurilor, cu scopul de a permite industriei de profil sa se dezvolte, pentru a face fata fluxului de materie prima. Raspunsul publicului la acest program a depasit insa orice asteptari, ceea ce a dus la depasirea obiectivelor stabilite. Acest fenomen s-a petrecut mai ales cu ambalajele din plastic. Volumul urias de materiale plastice care intra in sistem a avut efectul de a satura piata de reciclabile, mai intai in Germania si apoi in alte tari europene, conducand la o scadere a preturilor si la reducerea programelor de reciclare in intreaga UE.

Ulterior insa, situatia s-a stabilizat, in mare masura datorita dezvoltarii sectorului de reciclare. Taxele impuse generatorilor de deseuri de ambalaje, pentru operarea DSD, constituie un impuls pentru producatori de a-si reproiecta ambalajele.

Influenta reglementarilor cu privire la ambalaje asupra firmei Evian

Firma Evian este producator de apa minerala si exporta o mare parte din productia sa in alte tari ale Uniunii Europene (Germania, Belgia, Luxemburg, Italia, Anglia, Elvetia). Deci, este foarte interesata sa urmareasca evolutia reglemetarilor in domeniu sau variatia acestora pe diferite piete de desfacere. Evian vinde apa minerala care este ambalata in acel tip de ambalaj care este foarte sensibil la orice schimbare legislativa.

Experienta anterioara a demonstrat ca folosirea ambalajelor de sticla nu este din punct de vedere tehnic o problema. Sistemul de depozitare-rambursare este acceptat de public si este eficient in unele cazuri.

Pe de alta parte, folosirea ambalajelor de PVC este expusa protestelor pentru ca s-a evidentiat faptul ca incinerarea acestui tip de plastic ridica mari probleme de mediu prin eliberarea in atmosfera a unor substante foarte poluante. Din acest motiv, astfel de ambalaje sunt interzise in Elvetia si in Olanda, iar companiile care se ocupa de managementul deseului in aceste tari refuza sa se ocupe de astfel de ambalaje.

In Franta

In Franta, odata cu infiintarea Companiei Eco Emballages, firmele au completa libertate de a alege meterialele din care sunt facute ambalajele. Volumul vanzarilor firmei Evian in Franta in anul 1999 a atins 780 milioane de litri, din care 620 milioane in sticle de 1,5 litri. Deci, participarea financiara la Eco Emballages este unica restrictie de mediu pe care o are Evian in Franta.

De fapt, exista numai cateva piete unde sticlele de apa minerala sunt amenintate de restrictii si anume in Elvetia, Belgia, Luxemburg, Germania.

In Elvetia

In Elvetia, sticlele de PVC sunt interzise. In momentul introducerii restrictiei in 1991, Evian era liderul pietei. Alternativele PVC-ului erau PET-urile si sticla. Producatorii interni deja utilizau PET-ul. Evian ar fi putut face la fel dar, din solidaritate cu alti producatori francezi, care nu erau gata sa-si schimbe fluxul tehnologic, au decis sa-si comercializeze produsele in ambalaje de sticla. In plus, au mers la autoritatile locale din trei cantoane mai importante pentru a negocia. Doar intr-un singur canton au obtinut unele facilitati, dar acestea au fost anulate trei luni mai tarziu de Curtea Federala a Elvetiei. Evian a facut recurs, dar in acest timp a pierdut o parte importanta a pietei datorita preferintei consumatorilor elvetieni pentru sticlele PET, mult mai usoare decat cele de sticla. Insa, aceasta pierdere a fost reversibila in momentul in care Evian a introdus sticlele PET.

In Belgia

In Belgia, de la introducerea legii eco-taxelor, ambalajele sunt subiectul unei importante taxari (22,5 FB pentru sticlele de 1,5 litri si 7 FB pentru cele de 33 cl), masura care dubleaza pretul apei minerale pentru consumatori. In paralel cu aceste reglementari exista in Belgia si Compania Fost Plus (echivalentul celei frantuzesti). Aceasta companie, in schimbul unei contributii financiare folosita pentru managementul deseurilor provenite din ambalaje, scuteste firmele de alegerea materialelor pentru ambalaje. Contributia financiara la aceasta companie reprezinta cea mai buna solutie pentru Evian. Aceasta induce un supracost de 5,7 centime pentru un litru, fata de sistemul de depozitare-rambursare care ar presupune un supra-cost de 43 centime pentru PET si 80 centime pentru sticla.

In Germania

In Germania, o ordonanta a Ministerului Mediului din 1989 a pus in vigoare sistemul de depozitare-rambursare pentru ambalajele provenite de la bauturi. Aceasta decizie a avut consecinte dezastruoase pentru Evian care a trebuit sa-si organizeze propria schema de depozitare-rambursare pentru ambalajele de PVC. Acest lucru a atras dupa sine alte constrangeri din partea magazinelor, deoarece a crescut spatiul de depozitare. Distribuitorii au refuzat sa mai vanda apa in astfel de ambalaje, oferind spre vanzare doar apa in ambalaje de sticla. Vanzarile Evianului au scazut de la 43 milioane sticle de 1,5 litri in 1988, la 5,9 milioane in 1990.

Patru ani mai tarziu, cu o noua ordonanta, aceasta situatie a fost stopata. Sectorul bauturilor a fost tratat separat. Aceasta ordonanta impune obligativitatea reciclarii a 72% din ambalajele de bere, vin, apa minerala, bauturi racoritoare si stabileste o schema de depozitare-rambursare. Datorita unei strategii comerciale care favorizeaza anumite circuite comerciale pentru bauturi, Evian recistiga progresiv din piata pierduta la sfarsitul anilor ’80.

In prezent ambalajele de plastic de la Evian sunt recuperate in vederea reciclarii. Supra-costul unei astfel de scheme este de 21 centime pentru sticlele de 1,5 litri, deci 14 centime/litru. Aceasta solutie a fost preferata celei de a plati la Grune Punkt care ar fi implicat un supra-cost de 30 centime/litru.

Pe alte piete, cum ar fi de exemplu Luxemburg, care este o tara mica, dar cu o piata care nu trebuie neglijata datorita unor reexporari, autoritatile nationale nu au elaborat inca o anume strategie, dar par sa fie inclinate catre modelul din Germania sau Belgia. La fel se intampla si in Anglia unde nu este inca adoptata nici o masura in acest sens.

In prezent, exista o puternica dorinta de reducere a volumului ambalajelor goale provenite de la consumatorii domestici. Acest lucru cere introducerea PET-urilor pe care Evian le foloseste deja pentru 40% din productia sa. Firma a decis sa adopte o singura strategie in privinta materialelor folosite si PET-ul ofera o serie de avantaje, cum ar fi: transparenta, posibilitatea de modelare, rezistenta diferitelor forme. Forma estetica nu lasa cuparatorul indiferent si deci, alegerea PET-ului pare sa fie dictata si de cerintele comerciale.

Avand aceste exemple, real-Hypermarket, isi propane sa impartaseasca din experienta statelor care au incercat diverse metode de recuperare/valorificare a ambalajelor si a deseurilor provenite din ambalaje. Experienta germana si cea elvetiana constituie puncte de reper pentru sistemul de management al deseurilor in real-Hypermarket.

CAPITOLUL II

Prezentarea societatii comerciale real,- Hypermarlet

2.1. real,- Hypermarlet, scurta prezentare

real,- Hypermarket Romania Romania SRL are sediul central situat in Calea Bucurestilor 283, Hotel Sky Gate, etaj 1-2, Otopeni, Ilfov. La nivel international apartine Grupului METRO, unul din cele mai importante grupuri de comert international si cu amanuntul, aflat pe locul trei in lume. La ora actuala Grupul METRO este prezent in treizeci de tari si are in jur de 250.000 de salariati in peste 2.300 de unitati.

Hypermarketul real,- este prezent pe piata romaneasca din martie 2006 in Timisoara. A urmat in decurs de un an deschiderea a inca 8 magazine, astfel ca in martie 2007, odata cu deschiderea magazinului din Baia Mare lantul real,- sa fie compus din 9 magazine. Urmatoarea campanie de extindere a lantului real,- va incepe in septembrie 2007 cu primul magazin din Bucuresti situat in zona Vitan. Pana la sfarsitul anului 2008 sunt planificate deschiderile a inca doua magazine in Bucuresti, si anume in Militari si Berceni, dar si inca 6 hypermarket-uri in alte orase. Pana in 2010 reteaua real,-Romania urmand sa cuprinda 21 de magazine.Investitia efectuata la deschiderea unui hypermarket variaza intre 15-25 milioane de euro.

Cifra de afaceri la nivelul anului 2006 sa cifrat la 82 milioane de euro. Cifra de afaceri pe primele 3 luni ale anului 2007 este de 61 milioane euro, pana la sfarsitul anului 2007 se preconizeaza o cifra de afaceri totala de 290 milioane euro.

In magazinele real,-Hypermarket se comercializeaza o gama larga de produse care variaza de la bunuri alimentare si nealimentare pana la productie proprie de gstronomie si panificatie.

Magazinul real de structureaza pe 2 segmente, alimentar si nealimentar.

Segmentul alimentar reprezinta 75% din totalul vanzarilor real,-.
Acest sector este impartit in 2 categorii de bunuri :

Produse alimentare proaspete, unde intalnim fructe si legume, carne, mezeluri, peste, branzeturi si lactate, dar si produsele productie proprie.
Produse alimentare uscate, adica dulciuri ambalate, cafea, conserve si bacanie, bauturi alcoolice si nealcoolice.

Segmentul nealimentar consta in produse electronice si electrocasnice, carti si muzica, precum si bunuri de larg consum, articole de sport, jocuri si articole pentru timpul liber, textile si incaltaminte.

2.2. Certificari obtinute de real- Hypermarket

In conditiile de concurenta acerba pe piata de retail din Romania, aceste standarde devin obligatorii pentru orice companie. Aceste standarde sunt voluntare, insa pentru a avea accesul pe o piata concurentiala, europeana si internationala, respectarea procedurilor impuse de aceste standarde ofera un statut care demonstreaza calitatea cu care societatea lucreaza, conform cerintelor pe care orice supermarket le respecta, la acest nivel.

2.2.1. ISO 22000/HACCP – Sistem de Management pentru Siguranta Alimentului

HACCP / ISO22000 reprezinta abrevierea de la "Hazard Analysis and Critical Control Point".Obtinerea certificarii HACCP / ISO 22000 dovedeste clientilor dumneavoastra ca aveti implementate tehnicile si cerintele pentru a asigura siguranta alimentelor.

HACCP este un sistem al sigurantei alimentare bazat pe prevenire. Evidentiaza o metoda sistematica pentru analiza proceselor alimentare, determinand posibilele riscuri si desemneaza Punctele Critice de Control (PCC) necesare pentru a preveni ca alimentele nesigure sa ajunga la consumator.

HACCP se bazeaza pe Codul Alimentar (Codex Alimentarius) dezvoltat de catre Organizatia ONU pentru Hrana si Agricultura si Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Principiile conceptului HACCP:

Analiza riscurilor potentiale

Determinarea punctelor critice de control (PCC)

Stabilirea limitelor

Stabilirea unui sistem de monitorizare a fiecarui punct critic de control (PCC)

Stabilirea actiunilor corective ce trebuie aplicate atunci când monitorizarea indica faptul ca un anumit PCC nu este sub control

Stabilirea procedurilor de verificare pentru a confirma faptul ca sistemul HACCP functioneaza eficient

Stabilirea unui sistem eficient de înregistrare si pastrare a datelor si documentelor sistemului HACCP

Importanta

Aceste standarde se adreseaza în principiu întreprinderilor care produc si comercializeaza produse alimentare si echipamente pentru industria alimentara (ex. societati producatoare de alimente, de distributie si comercializare a produselor alimentare, societati gastronomice, cantine si furnizorii acestora, inclusiv cei de ambalaje). Deasemenea se adreseaza întreprinderilor care doresc sa fie evaluate de pe o pozitie neutra de catre un organism competent si obiectiv în conformitate cu conceptul HACCP implementat.

Calitatea, ceea ce inseamna calitatea proceselor si a rezultatelor, este si va fi intotdeauna un factor de competitie important, daca nu cel mai important. Cele opt principii ale managementului calitatii sunt un mijloc de a orienta compania dvs. catre telurile propuse si de a va imbunatati in mod continuu performantele.

Beneficii

Integrarea procedurilor moderne ale analizei de risc si conceptului de prevenire sub aspectul protectiei sanatatii consumatorului în sistemul de management existent

O mai mare siguranta a produsului si riscuri scazute la garantarea produsului

Îmbunatatirea semnificativa a comunicarii si cresterea nivelului de încredere între clienti, furnizori si autoritatile de supraveghere

Analiza sistematica, derularea unor procese sigure si eficiente în sensul sigurantei produselor alimentare si directionarea proceselor pentru identificarea potentialelor riscuri referitoare la igiena care pot periclita sanatatea consumatorului

Prevenirea problemelor care pot sa apara referitoare la garantarea produselor

Ajuta firmele din industria alimentara sa devina competitive pe piata internationala

Diminueaza barierele comertului international

2.2.2. ISO 9000- Sistem de Asisgurarea calitatii si ISO 14001 – Sistem de Management de Mediu

real,- Hypermarket detine certificarea conform ISO 14001:2004, ceea ce demonstreaza ca Sistemul de Management de Mediu al firmei a fost testat si gasit corespunzator referitor la standardul de buna practica. Foiind eliberat de catre un organism de certificare, acest lucru asigura clientii ca pot avea incredere in faptul ca organizatia minimizeaza activ impactul asupra mediului prin procesele, produsele si serviciile proprii.

Importanta

Alaturi de sistemul de management al calitatii desfasurat conform familiei de Standarde ISO 9000, ISO 14001 devine pe zi ce trece o conditie pentru companiile care doresc sa ramâna competitive pe piata. Protectia mediului joaca un rol din ce în ce mai important în toate organizatiile.

Beneficii

Sistematizarea tuturor activitatilor de mediu relevante duce la reducerea riscurilor de mediu

Îmbunatatirea performantei mediului prin intermediul organizatiei

Cresterea încrederii publicului, agentiilor guvernamentale, a bancilor, asiguratorilor si a clientilor

Economii de costuri printr-o gândire si acti

une sistematica si pro-activa

Îmbunatatirea implicarii angajatilor, a motivatiei si angajamentului

Performanta de mediu documentata si sustinuta va va îmbunatati imaginea si abilitatea de competitivitate atât pe cea nationala cât si pe cea internationala

Siguranta legala ca urmare a observarii sistematice a legislatiei de mediu relevante si a reglementarilor prin intermediul careia este implementata

Integrare usoara într-un sistem de management al calitatii, uzându-se de sinergii în cel mai bun mod

CAPITOLUL III

valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje la real – hypermarket

3.1. Structura deseurilor generate de real hypermarket

3.1.1. Deseuri generate in timpul functionarii

Plastice

Infrastrucura. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru plastice nu trebuie stabilita la nivel national. In general, aceasta este limitata la zone locale. Insa, multi consumatori care doresc sa recicleze deseurile din plastic constata ca nu exista centre specializate de preluare a acestor deseuri. In multe zone au fost realizate proiecte pilot de colectare separata a deseurilor din plastic, in special a sticlelor PET, acestea avand un rezultat destul de bun.

Greutate specifica mica. Raportul volum/greutate pentru deseurile din plastic este foarte mare, in special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comunitatile izolate nu-si pot permite sa colecteze si sa transporte plasticele separat.

Potentialul de contaminare. Deseurile din plastic aduse la unitatile de procesare sunt, in general contaminate cu materiale straine. Materialele straine, cum ar fi alimentele cauzeaza uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate in sortarea si reciclarea acestor materiale.

Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dezvoltarea infrastructurii de colectare trebuie sa urmareasca cerintele pietei, astfel incat valoarea materialelor valorificate sa poata acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele de colectare pot asigura o compactare si balotare a deseurilor din plastic in vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, in cazul mai multor tipuri de deseuri din plastic cu destinatii diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor deseuri in functie de cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare si balotare a deseurilor gata sortate. Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate in functie de evolutia pietei de desfacere a produselor din materiale reciclate. Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile isi stabilesc in general instalatiile de prelucrare in zone dens populate, in care se genereaza cantitati mari de materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie sa plateasca costurile de transport la unitatile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricatie mai ieftin fata de cele realizate din materii prima

Doze metalice

Infrastructura. Nu exista o infrastructura separata de colectare a deseurilor din doze metalice. Acestea sunt colectate in amestec cu deseurile menajere. Alte deseuri metalice pot fi duse la centrele de colectare a materialelor reciclabile, insa numai in cantitati mari. Centrele se pot regasi in anexele Planului National de Gestionare a Deseurilor, plan aflat pe site-ul MMGA. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru dozele metalice poate fi dezvoltata doar la nivel local.

Greutate specifica acceptabila. Raportul volum/greutate pentru dozele metalice este acceptabil, insa pentru dozele de aluminiu este destul de mare. Cantitatea generata de astfel de deseuri este estimata a fi destul de mica, dar pe viitor se asteapta o crestere semnificativa.

Potentialul de contaminare. Deseurile de doze metalice aduse la unitatile de reciclare pot fi contaminate cu alimente care conduc la uzarea echipamentelor utilizate in sortarea si prelucrarea acestor materiale.

Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dozele metalice trebuie acceptate la punctele cu plata contracost si la centrele de colectare a deseurilor reciclabile din diferite centre comerciale. Dozele aduse la centrele de colectare sunt concasate, balotate si transportate la unitatile centrale de procesare sau instalatiile de recuperare. La instalatiile de recuperare, cutiile zdrobite sunt in primul rand incalzite pentru indepartarea umiditatii si apoi sunt incarcate intr-un cuptor de retopire. Metalul topit este transformat in lingouri care apoi sunt transferate la alta unitate de procesare si trase in foi subtiri. Foile pot fi refolosite in industrie pentru diferite utilitati, in functie de cererea pietei. Astfel, in procesul de obtinere a lingourilor, respectiv foilor metalice se va reduce semnificativ utilizarea resurselor naturale.

Infrastructura pentru colectare. Centrele de colectare si firmele interesate in cumpararea deseurilor din doze metalice trebuie sa accepte toate dozele care sunt lipsite de contaminanti. Acestia trebuie sa compacteze si sa baloteze materialele conform specificatiilor cu privire la dimensiuni, greutate si numarul de benzi al centrelor de reciclare la care se livreaza aceste deseuri in vederea prelucrarii.

Hartie si carton

Infrastructura. Agentii de salubritate deja colecteaza separat deseurile din hartie si carton, in special de la agentii economici si mai putin de la populatie. Aceasta colectare separata trebuie sa se extinda si la nivelul populatiei, deoarece o foarte mare cantitate de hartie si carton poate fi recuperata din acest sector. In prezent exista pubele de capacitati de 1,1 m3 si chiar mai mici asezate in diferite zone de catre agentii de salubritate. Acolo unde au avut rezultate bune, adica pubelele speciale pentru hartie nu contineau si alte tipuri de deseu menajer, aceste pubele au ramas in continuare, iar in celelalte zone au fost ridicate.

Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din hartie si carton este mic. Deseurile din hartie si carton constituie o componenta foarte raspandita din deseurile municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, se asteapta ca reciclarea hartiei si cartonului sa reprezinte o oportunitate pentru a evita depozitarea ei, reducand astfel impactul asupra padurilor si implicit asupra mediului.

Potentialul de contaminare. Reciclarea hartiei depinde foarte mult de calitatea deseurilor de hartie colectate. Hartia si cartonul pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri menajere, in special cu lichide. De aceea este indicata colectarea deseurilor de hartie si carton in containere special amenajate cu o deschizatura mai ingusta, care sa ingreuneze introducerea si altor tipuri de deseuri menajere.Principalele tipuri de deseuri din hartie si carton reciclabile: ziare si reviste, carton gofrat, hartie de calitate si hartie mixta.

Oportunitati de reutilizare si reciclare. Toate fabricile de hartie din tara noastra accepta deseuri de hartie si carton in vederea reciclarii, in functie de capacitatile existente. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul MMGA, respectiv Planul National de Gestionare a Deseurilor. Principalele utilizari ale hartiei reciclate: substituirea pastei de hartie, realizarea unor produse pentru constructii: peretii din carton cu gips, combustibili obtinuti din deseuri (in amestec cu deseurile din plastic si lemn).

3.1.2. Deseuri generate in timpul constructiei si demolarii vechiului amplasament

Sticla

Infrastructura. In centrele comerciale deja se colecteaza deseuri din sticla. Acestea fac un discount la cumparaturile realizate in cadrul centrului comercial, in functie de numarul deseurilor din sticla returnate. Aceasta colectare trebuie extinsa la cat mai multe centre comerciale si chiar adoptata si de agentii de salubritate. Aproape toata sticla reciclata este utilizata pentru producerea de noi recipiente din sticla. O cantitate mica de sticla este utilizata la producerea vatei de sticla sau fibrelor de sticla pentru izolare, materialelor de pavat si materialelor de constructii precum caramizi, tigle, ceramica si beton de greutate mica.

Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din sticla este mic. Deseurile din sticla constituie o componenta raspandita a deseurilor municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezinta o oportunitate importanta pentru a evita depozitarea si reutilizarea ei intr-un mod ecologic.

Potentialul de contaminare. Deseurile din sticla pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri menajere, dar sunt usor de curatat, respectiv sortat prin introducerea unei etape in plus in procesul de reciclare. Insa, pentru a reduce costurile de reciclare este indicata colectarea deseurilor din sticla in containere corespunzator amenajate cu o deschizatura speciala care sa ingreuneze introducerea si altor tipuri de deseuri menajere.

Oportunitati de reciclare. Producatorii de recipiente din sticla prefera sa includa cioburile in materialul brut (nisip, cenusa de soda, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce semnificativ. Chiar daca cerintele pentru cioburile de sticla transparenta sunt mari, reciclarea variaza de la o regiune la alta datorita costurilor de colectare, prelucrare si transport. Piata pentru sticla colorata variaza de asemenea in functie de instalatiile de fabricare a recipientelor din sticla colorata.

Sticla care nu este sortata dupa culoare este acceptata pentru fabricarea materialelor de constructie, chiar daca contaminanti precum metalele feroase si aluminiul trebuie sa fie indepartate magnetic. Praful de sticla care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor recicpiente poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla, material foarte utilizat in izolarea termica si fonica.

Sticla ce trebuie folosita pentru recipiente noi trebuie sa fie in general sortata dupa culoare si trebuie sa nu contina contaminanti cum ar fi murdarie, roci, ceramica, farfurii rezistente la temperaturi mari sau alte produse din sticla. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatura de topire mare. Sticla auto laminata este interzisa deoarece contine urme de plastic. Platourile de sticla, chiar daca nu sunt materiale refractare, afecteaza temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu si etichetele de hartie sunt permise daca sunt indepartate in procesele de prelucrare ulterioara, inainte ca cioburile sa fie aduse la cuptorul de topire. Cand cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalatiile de fabricare unde sticla este separata de contaminanti si materiale refractare. Prezenta materialelor interzise intr-o cantitate mare este un motiv de refuzare a intregii incarcaturi.

Echipamente electrice si electronice

Infrastructura. Sunt putine companii care si-au organizat un sistem de preluare a deseurilor de echipamente electrice si electronice de uz casnic si, in general, de echipamente voluminoase. Este indicata realizarea unui sistem centralizat de colectare a unor astfel de deseuri. Responsabilitatea asupra acestor deseuri fiind a producatorilor si/sau a importatorilor de echipamente electrice si electronice de uz casnic, acest sistem trebuie finantat de catre acestia.

Potentialul de contaminare. Datorita continutului de materiale si/sau substante periculoase a acestor tipuri de deseuri, potentialul de contaminare a deseurilor menajere, respectiv a depozitului unde acestea ajung, daca sunt colectate in amestec cu deseurile menajere este foarte ridicat. De aceea este absolut necesara colectarea separata a acestor tipuri de deseuri, indiferent de dimensiunile sale.

Oportunitati de reutilizare si reciclare. Prima etapa in procesul de reciclare este indepartarea materialelor periculoase. Apoi sunt dezasamblate pe tipuri de materiale reciclabile: plastic, metale feroase si neferoase, sticla si altele. Aceste tipuri de materiale reciclabile pot fi utilizate ca materie prima secundara in orice proces industrial.

Lemnul

Infrastructura. Nu exista o infrastructura de colectare a deseurilor din lemn separat de alte tipuri de deseuri, in special cele rezultate din constructii si demolari. O cantitate foarte mica de deseuri din lemn provenite de la populatie ajunge in pubele/containere, acestea fiind reutilizate in gospodarie prin valorificare termica. In cazul realizarii unei infrastructuri de colectare separata a deseurilor din lemn trebuie avuta in vedere sursa de generare a acestora:

• deseuri lemnoase din culturi (generate din managementul padurilor);

• reziduuri rezultate in urma prelucrarii lemnului;

• deseuri din lemn din constructii si demolari.

In cazul deseurilor lemnoase din culturi si a celor rezultate in urma prelucrarii lemnului, colectarea separata este usor de realizat. In cazul reziduurilor lemnoase din deseurile de constructii si demolari este indicata colectarea acestor deseuri separat de cele menajere si sortarea centralizata a deseurilor din lemn in vederea prelucrarii.

Potentialul de contaminare. Deseurile din lemn pot fi usor contaminate, de aceea este indicata colectarea separata a acestora sau colectarea in amestec cu alte deseuri inerte. Trebuie evitata colectarea deseurilor din lemn in amestec cu alte deseuri lichide cum ar fi vopsele, uleiuri, lacuri, deseuri rezultate din constructii si demolari.

Oportunitati de reutilizare si reciclare. Deseurile din lemn aduse la unitatile de valorificare sunt testate pentru depistarea deseurilor lemnoase contaminate (lemn vopsit) si a materialelor nedorite, precum praf, roci, gunoi. Instalatiile care prelucreaza deseurile lemnoase pentru combustibilii alternativi pot separa deseurile lemnoase rezultate din constructii si demolari sau din fractia de deseuri vegetale. Aceste deseuri din lemn nu trebuie sa aiba o calitate atat de ridicata ca si deseurile din lemn reutilizate in fabricarea mobilierului. Deoarece volumul si tipul de materiale variaza de la un sezon la altul, instalatiile opereaza dupa un plan intermitent. Echipamentul de procesare consta intr-un tub sau o masina de ascutit lemne, care este folosita la zdrobirea deseurilor din lemn. Dupa ce deseurile au fost zdrobite, este folosit un cilindru pentru separarea aschiilor utilizabile de cele fine, iar materialele supradimensionate trebuie separate manual.

Deseuri din constructii si demolari

Infrastructura. Deseurile din constructii si demolari rezulta din constructia, renovarea si demolarea cladirilor, proiecte de repavare a strazilor, repararea podurilor, curatenia asociata dezastrelor naturale. Chiar daca in prezent este valorificat un procent mic de deseuri din constructii si demolari, o cantitate semnificativ de mare va fi probabil reciclata in viitor ca rezultat al taxelor de depozitare, precum si a legislatiei. Multe depozite deja utilizeaza molozul pentru constructia de cai de acces. Pentru municipalitatile care coleteaza deseurile din constructii si demolari in amestec cu alte deseuri menajere, programele de reciclare ofera o oportunitate excelenta pentru inceperea colectarii selective in vederea recuperarii materialelor reciclabile.

Potential de contaminare. Aceste deseuri pot fi usor contaminate, de aceea este recomandata separarea deseurilor periculoase utilizate in constructii si demolari de restul de deseuri inerte sau necontaminate.

Opotunitati de reutilizare si reciclare. Oportunitatile de reutilizare si reciclare a deseurilor din constructii si demolari depind de abilitatea de prelucrare a deseurilor combinate sau separate. Materialele principale care pot fi valorificate din deseurile din constructii si demolari sunt:

• materialul excavat (sol, nisip, pietris, argila, argila grasa, roci);

• materiale de la constructia drumurilor (bitum, smoala, pavaj, nisip, pietris, roci zdrobite);

• materiale de la constructia sau demolarea cladirilor (sol, ciment, tigle, caramizi, beton, ipsos, lemn, metale, sticla);

• materiale de pe santierele de constructii (lemn, plastic, hartie, carton, metale, cabluri, solutii de lacuit si vopsit).

Aceste deseuri pot fi prelucrate la dimensiunile dorite, cu conditita ca acestea sa nu fie contaminate, si pot fi utilizate la constructia de drumuri ca materiale de umplutura, la umplerea minelor goale si dezafectate, la acoperirea straturilor de deseuri de pe depozite la fabricarea de caramizi si a altor materiale de constructie; exceptie fac deseurile de la constructia drumurilor unde componentele bituminoase si minerale sunt o resursa economica importanta. Deseurile rezultate pe santierele de constructii ca lemnul, plasticul, hartia si cartonul pot fi valorificate energetic.

Fluxul de valorificare si reciclare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje la real Hypermarket

Real-Hypermarket si-a porpus sa foloseaca experienta germana si cea a firmei Evial pentru gestiunea deseurilor, respective pentru recuperarea si valorificarea ambalajelor si a deseurilor provenite din ambalaje. Pe parcursul circuitului economic commercial, marfurile , sosite de la furnizori ambalate, sunt transmise clientilor. Printr-un sistem de recuperare si valorificare a deseurilor, clientii au posibilitatea de a returna ambalajele, primind o reducere la marfurile achizitionate, o cota stbilita conform tipului de ambalaj .

Ambalajele vor fi astfel recuperate, prin colaborarea stabilita de real-Hipermarket cu ECO-ROM-Embalaje SA, organizatia care dezvolta programul de recuperare, reciclare, valorificare a deseurilor, in Romania, acordand si standardul:”Punctul Verde” .

Real-Hipermarket se afla la inceput cu activitatea sa, dar isi propune sa dezvolte inca de la inceput un program care sa respecte principiile Dezvoltarii Durabile si a unui management performant, care sa tina cont si de procedurile de protectia mediului.

3.3. Valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje

3.3.1. Parteneriatul dintre real-Hypermarket si ECO-ROM Ambalaje S.A.

Parteneriatul pe care real-Hypermarket l-a stablit cu firma ECO-ROM Ambalaje, vine in sprijinul desvoltarii procesului de gestionare a deseurilor, dar mai ales a ambalajelor.

ECO – ROM AMBALAJE S.A. este o organizatie care activeaza in Romania si care au luat initiativa implementarii sistemului ”Der Grüne Punkt” la noi in tara, ca o solutie la obligatia de valorificare si reciclare ambalaje si deseuri de ambalaje, ce revine, prin lege, agentului economic.

Solutia propusa prin acest parteneriat este una eficienta si durabila pentru procesul de gestionare a ambalajelor, similara celor existente in statele din Uniunea Europeana (Eco – Emballages in Franta, Fost Plus din Belgia, ARA – Austria, Duales System Deutchland in Germania), afiliate la sistemul ”Der Grüne Punkt”.

Cunoscandu-se faptul ca printer membrii fondatori se afla:

ARGUS S.A.

BALL PACKAGING EUROPE

HEINEKEN S.A.

CHIPITA ROMANIA S.R.L.

COCA-COLA HBC ROMANIA S.R.L.

LOULIS S.A.

MARS ROMANIA S.R.L.

MUNPLAST S.A.

QUADRANT AMROQ BEVERAGES S.A.

ROMAQUA GROUP S.A.

TETRA PAK ROMANIA S.R.L.

UNILEVER SOUTH CENTRAL EUROPE S.R.L.

Real-Hypermarket isi selecteaza furnizorii din randul membrilor ECO-ROM Ambalaje S.A.

Obiectivele stabilite prin sistemul de gestionare a ambalajelor, implementat de real-Hypermarket:

Indeplinirea obiectivelor legale de valorificare si reciclare in proportie de 100% pentru toti clientii;

Organizarea la nivel national a unui sistem integrat de management al deseurilor pentru toate tipurile de ambalaje:

Dezvoltarea schemei industriale (deseuri de ambalaje provenite de la agentii economici)

Implicarea directa in proiecte cu municipalitati pentru dezvoltarea schemei municipale (deseuri de ambalaje provenite din fluxul menajer)

Prin aderarea la sistemul european „Der Grüne Punkt”, implementat în România de către ECO-ROM AMBALAJE S.A., agenții economici au avantajul realizării obiectivelor legale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje cu un nivel al costurilor mai redus cu 70-80 % în funcție de tipul de ambalaj.

ECO-ROM AMBALAJE SA reprezinta solutia industriei in vederea minimizarii costurilor si eficientizarii serviciilor.

Tarifele practicate reflecta costurile de operare in sistem, costuri conditionate de cresterea anuala a obiectivelor de valorificare si reciclare, costurile de valorificare / reciclare si structura ambalajului.

Der Grüne Punkt   – Punctul Verde îi arată compărătorului că firma producătoare sau importatoare a produselor respective este o companie responsabilă din punct de vedere social, întrucât s-a angajat ca ambalajele produselor sale să fie reciclate sau valorificate.

3.3.2. Piata ambalajelor in Romania

În România, deseurile de ambalaje provin în proportie de aproximativ 60% de la populatie, regasindu-se în deseurile menajere, si 40 % de la agentii economici. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusa pe piata a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000 tone de deseuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, si reciclate 265.000 tone deseuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%, conform datelor Ministerului Mediului siDezvoltarii Durabile.

Conform datelor statistice din ultimii 2 ani, cantitatea totala de ambalaje pusa pe piata este în continua crestere, cu 10-15%, în conditiile în care sementine tendinta de crestere a consumului de ambalaje de catre consumator.

Etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si de valorificare prin reciclare, globale si pe tip de material de ambalare, pentru operatorii economici pentru perioada 2005 – sfârsitul anului 2013.

Cantitati de ambalaje introduse pe piata

Informatiile cuprinse in raportul MMDD pentru anul 2004 cu privire la datele despre

ambalaje reprezinta sursa cea mai relevanta.

Totalul cantitatii ambalajelor pline declarate (produse ambalate) ca au fost introduse pe piata in anul 2004 corespunde valorii de 550 kt. Avand in vedere rata de raspuns de 65 %,

evaluarea cantitatii de ambalaje introduse pe piata este de:

550 / 0,65 = 850 kt, adica 39 kg/loc/an.

Repartizarea pe tipuri de materiale a acestei cantitati totale de ambalaje introduse pe piata s-a realizat prin coroborarea informatiilor ce rezulta din rapoartele existente privind ambalajele si a datelor referitoare la compozitia deseurilor. Ambalajele compozite au fost contabilizate luand in considerare materialul component preponderent (hartie sau plastic).

Toate actiunile privind gestionarea amabalajelor se desfasoara in concordanta cu Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaj, modificata de Directiva 2004/12/CE 9

Aceasta evaluare prezinta o valoare de aproape doua ori mai mare decat cea efectuata de ARGUS pentru datele anului 2004. Ea conduce la rezultate care par a fi in conformitate cu valorile obtinute in tarile vecine, tinandu-se cont de diferentele de PIB pe cap de locuitor. Pentru o comparatie cu alte tari candidate, in tabelul 2 se prezinta cantitatile de ambalaje introduse pe piata pe material si an.

Deseuri de ambalaje generate

Evaluarea cantitatii de deseuri de ambalaje generate in anul 2004 s-a realizat pe baza estimarilor privind cantitatile de ambalaje introduse pe piatacum asa cum este prezentata in tabelul 3

Deseurile de ambalaje provin in proportie de circa 70 % de la populatie, regasindu-se in deseurile menajere si 30 % de la agentii economici. Caracterizarile existente privind deseurile menajere indica o mare variabilitate a rezultatelor legata fie de diferentele reale de compozitie, fie de metodele diferite aplicate.

In tabelul 4 sunt prezentate date privind compozitia compozitia deseurilor menajere in cateva orase importante din Romania.

Valorificarea deseurilor de ambalaje

Reciclarea deseurilor de ambalaje

Rata aproximativa de reciclare a deseurilor de ambalaje a fost in anul 2002 de 20 % (vezi

tabelul 5), in cadrul acesteia fiind incluse numai deseurile de ambalaje provenite din consumul intern.

Cantitatile reciclate provin, in principal, de la agentii economici si intr-o mai mica masura de la populatia care primeste bani in schimbul materialelor predate unitatilor specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la baza colectarea pe strazi sau in zonele de depozitare. Ele reprezinta, de asemenea, o pondere mportanta, dar greu de cuantificat. Toate aceste circuite au un punct comun si anume faptul ca eficienta colectarii este determinata de rentabilitatea economica a activitatii de reciclare pentru detinatorul de deseuri de ambalaje.

In tabelul 5 se prezinta ratele de reciclare a deseurilor de ambalaje in functie de materialul ambalajului.

3.4. Eficienta economica a ambalajelor la real-Hypermarket

Studiile realizate in cadrul real-Hypermarket, au aratat ca un ambalaj este eficient din punct de vedere comercial daca contribuie la aprecierea favorabilă a produsului de către consumatori și asigură în mod eficace desfacerea produsului.

Din punct de vedere tehnic, este eficient acel ambalaj care asigură păstrarea cantității, integrității și calității produsului, de la locul de producție și până la destinație și care permite transportul, manipularea, depozitarea, distribuirea și consumul corect al produsului.

Un ambalaj este eficient din punct de vedere economic când este corespunzător din punct de vedere tehnic și care permite realizarea cât mai rapidă și cât mai ușoară a operațiilor.

Real-Hypermarket a aderat la ECO – Ambalaj, ceea ce demonsTreaza ca își asumă responsabilitățile recuperării ambalajelor respective.

3.4.1. Indici pentru determinarea eficientei economice a ambalajelor

Eficiența economică a ambalajelor se stabilește pe baza următorilor indici:

indici spațiali;

indici de masă;

indici de consum;

indici de cost;

indici de reutilizare;

indici de productivitate.

Indicii spațiali cei mai des calculați sunt:

Volumul util ( Vu):

Volumul de depozitare ( Vd):

Suprafața exterioară specifică ( S):

Gradul de ocupare a suprafețeii de depozitare și transport ( Qs):

Grad de utilizare a capacității de încărcare

Orice activitate umană este, în același timp, consumatoare de resurse și producătoare de efecte. Dezvoltarea economico – socială s-a bazat mult timp, pe concepția că omenirea dispune de un adevărat “corn al abzndenței” de resurse naturale. Dar, șocurile produse de crizele de energie și materii prime, precum și degradarea evidentă a mediului natural, datorită exploatării sale iraționale, au condus la abordarea tot mai realistă a problemelor privind dimensiunea reală a resurselor disponibile pe plan mondial. Utilizarea cât mai rațională a resurselor impun creșterea rolului criteriilor de eficiență în adoptarea deciziilor economice.

Indici de masă

1. Masa utilă ( Mu), în raport cu:

– capacitatea de încărcare:

– volumul interior:

– numărul de produse conținute în ambalaj:

2. Masa utilă netă ( Mn)

Eficiența economică consta in obținerea efectelor economico – sociale utile, în condițiile cheltuirii raționale, economicoase a resurselor tehnice, materiale, de muncă și financiare, folosindu-se în acest scop, metode științifice de conducere și organizare a activității productive.

Accepțiunea noțiunii de eficiență poate fi întâlnită în două sensuri:

1. performanțe (adică rezultate tot mai mari ale unei activități);

2. efecte maxime ale unei activități în raport cu resursele alocate

Indici de consum

1. Consum de material de ambalaj (K1), în raport cu:

– capacitatea de încărcare:

– numărul de produse conținute în ambalaj:

2. Consum aparent (K2);numărul de ambalaje necesar pe tona de produs ambalat;

Indici de cost

1. Cost specific ( C1); costul ambalajului raportat la costul produsului ambalat:

Indici de productivitatea muncii la operațiunile de preambalare – ambalare

1.Nmărul produselor ambalate pe oră – om

În expresia ei cea mai generală, eficiența economică este redată de relația dintre rezultatele obținute într-o anumită activitate economică și cheltuielile efectuate în activitatea respectivă.

Eficiența economică se exprimă ca un raport între rezultatul activității și efortul exprimat prin cantitatea factorilor utilizați pentru obținerea acestui rezultat. Eficiența este înainte de toate “ un termen de evaluare”, un concept valoric. Ea se exprimă sau se măsoară ca raport între valoarea rezultatelor și valoarea resurselor de intrare.

Indici de reutilizare

1. Numărul minim de cicluri de utilizare anual (Ncua);

2.Durata de serviviu ( Ds);

3.Numărul total de cicluri de utilizare ( Ncu);

4.Cota minimă de restituire anuală (Cra);

5.Cota minimă de restituire pe ciclu deutilizare ( Crc);

3.4.2. Tendințe și perspective privind ambalajele bunurilor de consum

Se evidențiază o serie de tendințe actuale pentru ambalajele produselor, cum sunt:

Găsirea de noi materiale pentru ambalare care să respecte cerințele tehnice, comerciale și de marketing impuse ambalajelor;

Modernizarea metodelor de ambalare;

Înoirea și diversificarea continuă a ambalajelor, în strânsă interdependență cu modificarea continuă a gamei sortimentale;

Protecția și refacerea mediului înconjurător.

Perspectivele privind ambalajele bunurilor de consum sunt determinate, potrivit specialiștilor și în viitorii 20-30 de ani de cerințele consumatorilor. De aceea, eforturile industriei ambalajelor trebuie să se axeze, în principal, pe satisfacerea acestor exigențe, pe asigurarea În țările cu economie de piață, costul ambalajului în raport cu cel al produsului este în continuă creștere și variază între 1% și 30-40% din prețul produselor.

În SUA, prețul ambalajului este de aproximativ 36% din costul articolelor cosmetice, 30% din cel al berii și de 15- 20% din cel al produselor alimentare.

3.4.3. Cerintele consumatorului privind ambalajele

Referitor la cerințele consumatorului, acestea au în vedere urmatoarele:

Creșterea gradului de cultură, informare, civilizație;

Starea materială aflată în continuă creștere;

Timp disponibil tot mai scurt, dedicat cumpărăturilor, care vor necesita identificare și selecționare rapidă a mărfurilor;

Dotarile casnice tot mai moderne (bucătării dotate cu cuptoare microunde, cafea expresso, etc. produse electrocasnice sofisticate.);

Creșterea sensibilității consumatorului pentru protejarea mediului, prin evitarea factorilor de risc. În acest scop există deja bazele tehnice pentru ca în anul 2010, gospodina să plece la cumpărături cu bagheta NIRA (near infrared analysis – analiză rapidă în infraroșu), sistem folosit pentru prima dată în SUA pentru evidențierea impurificării medicamentelor. Este un procedeu rapid, prin care, în produsul ambalat se poate semnala orice material dăunător.

Se preconizează creșterea numărului familiilor cu unul au doi membrii, aspect care va necesita adaptarea la acest fenomen a porțiilor de alimente ambalate. În astfel de familii vor fi tot mai mulți bătrâni pentru care este importantă o manipulare simplă a ambalajelor.

Un număr tot mai mare de cetățeni își vor rezolva problemele de alimentație în locuri publice (cantine, cămine, restaurante), fiecare necesitând ambalaje diferite ca formă, dimensiuni, cantități. Pornind de la efectele dezvoltării tehnicii de calcul, care pot modifica atât proiectarea și fabricarea ambalajelor, cât și modul lor de utilizare, se poate imagina că în secolul următor cumpărătorul va intra în magazin

Se apreciază că, în prima etapă a secolului al XXI – lea vor avea success ambalajele care, pentru marcare, folosesc cele mai moderne mijloace, inclusive hologramele sau imaginile realizate cu cerneală de tipar fotosensibile.

Există, de asemenea, soluții tehnice ca inscripțiile tradiționale, chiar codul cu bare de pe ambalajele să fie înlocuite cu un microcip programabil, al cărui conținut informațional poate fi afișat pe ecranul miniaturizat cu ajutorul aparatului pe care îl deține cumpărătorul.

Având în buzunar un cititor laser, cu ajutorul căruia va obține informații cu privire la produs, preț, cantitate, folosire, putând emite cu microcalculatorul pe care-l deține și cecul pentru plată, în caz de cumpărare.

Producția de ambalaje va trebui să răspundă în viitoarele decenii și multitudinii de cerințe generate de formele moderne de comerț ale sec. al XXI- lea.

Astfel, în SUA se prevede că ponderea cea mai mare a desfacerilor de mărfuri să revină,în continuare, magazinelor cu autoservire, centrelor comerciale și depozitelor. Dar se apreciază, că va crește, în același timp, numărul magazinelor specializate care vor solicita ambalaje pretențioase și o sporire a exigenței față de procesul de ambalare a produselor.

Concomitent cu dezvoltarea ambalajelor pentru livrarea la consumator, se impune simplificarea ambalajelor de depozitare și transport. Paralel cu acest proces va exista preocuparea și pentru creșterea ponderii ambalajelor reutilizabile.

CONCLUZII

Observand beneficiile reciclarii PVC-ului, in detrimentul incinerarii, real-Hypermarket actioneaza implementand un system de recuperare a ambalajelor si a deseurilor provenite din ambalaje de plastic si PET.

Experienta altor tari privind valorificarea si reciclarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, este folosita de catre real-Hypermarket. Astfel, luand drept model Germania, cu Sistemul Dual German (DSD), se analizeaza efectuarea unui sistem asemenator in cadrul marketului pentru a se recupera ambalajele. Astfel, consumatorii sunt motivati sa inapoize ambalajele contra unor cote de reducere din costul noilor produse achizitionate de consumatorii care returneaza ambalajele. A fost ales sistemul german, intrucat, Sistemul Dual German (DSD) reprezinta componenta comerciala a programului de returnare si colectare a ambalajelor de catre consumatori. Acesta este notabil datorita rigorii si dimensiunii sale, a efectului major asupra practicilor comerciale din Germania si a rolului de exemplu pentru unele politici aplicate ulterior in tarile dezvoltate.

Real-Hypermarket si-a porpus sa foloseaca experienta germana si cea a firmei Evian pentru gestiunea deseurilor, respectiv pentru recuperarea si valorificarea ambalajelor si a deseurilor provenite din ambalaje. Pe parcursul circuitului economic commercial, marfurile , sosite de la furnizori sunt transmise clientilor. Printr-un sistem de recuperare si valorificare a deseurilor, clientii au posibilitatea de a returna ambalajele, primind o reducere la marfurile achizitionate, o cota stbilita conform tipului de ambalaj .

Real-Hipermarket se afla la inceput cu activitatea sa, dar isi propune sa dezvolte un program care sa respecte principiile Dezvoltarii Durabile si a unui management performant, care sa tina cont si de procedurile de protectia mediului.

Obiectivele stabilite prin sistemul de gestionare a ambalajelor, implementat de real-Hypermarket:

Indeplinirea obiectivelor legale de valorificare si reciclare in proportie de 100% pentru toti clientii;

Organizarea la nivel national a unui sistem integrat de management al deseurilor pentru toate tipurile de ambalaje:

Dezvoltarea schemei industriale (deseuri de ambalaje provenite de la agentii economici)

Implicarea directa in proiecte cu municipalitati pentru dezvoltarea schemei municipale (deseuri de ambalaje provenite din fluxul menajer)

Evaluarea cantitatii de ambalaje introduse pe piata se se calculeaza ca raport intre valoarea de piata a cantitatii de amabalaje pline declarate (produse amabalate)care au fost introduse pe piata si rata de raspuns.

Studiile realizate in cadrul real-Hypermarket, au aratat ca un ambalaj este eficient din punct de vedere comercial daca contribuie la aprecierea favorabilă a produsului de către consumatori și asigură în mod eficace desfacerea produsului.

Din punct de vedere tehnic, este eficient acel ambalaj care asigură păstrarea cantității, integrității și calității produsului, de la locul de producție și până la destinație și care permite transportul, manipularea, depozitarea, distribuirea și consumul corect al produsului.

Un ambalaj este eficient din punct de vedere economic când este corespunzător din punct de vedere tehnic și care permite realizarea cât mai rapidă și cât mai ușoară a operațiilor.

Eficiența economică a ambalajelor se stabilește pe baza următorilor indici:

indici spațiali;

indici de masă;

indici de consum;

indici de cost;

indici de reutilizare;

indici de productivitate.

Se evidențiază o serie de tendințe actuale pentru ambalajele produselor, cum sunt:

Găsirea de noi materiale pentru ambalare care să respecte cerințele tehnice, comerciale și de marketing impuse ambalajelor;

Modernizarea metodelor de ambalare;

Înoirea și diversificarea continuă a ambalajelor, în strânsă interdependență cu modificarea continuă a gamei sortimentale;

Protecția și refacerea mediului înconjurător.

Ambalajele vor fi astfel recuperate, prin colaborarea stabilita de real-Hipermarket cu ECO-ROM-Embalaje SA, organizatia care dezvolta programul de recuperare, reciclare, valorificare a deseurilor, in Romania, acordand si standardul:”Punctul Verde . Parteneriatul pe care real-Hypermarket l-a stablit cu firma ECO-ROM Ambalaje, vine in sprijinul desvoltarii procesului de gestionare a deseurilor, dar mai ales a ambalajelor. ECO – ROM AMBALAJE S.A. este o organizatie care activeaza in Romania si care au luat initiativa implementarii sistemului ”Der Grüne Punkt” la noi in tara, ca o solutie la obligatia de valorificare si reciclare ambalaje si deseuri de ambalaje, ce revine, prin lege, agentului economic.

Prin aderarea la sistemul european „Der Grüne Punkt”, implementat în România de către ECO-ROM AMBALAJE S.A., agenții economici au avantajul realizării obiectivelor legale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje cu un nivel al costurilor mai redus cu 70-80 % în funcție de tipul de ambalaj.

Reciclarea maselor plastice are o serie de avantaje. In primul rand, se economiseste materia prima – o tona de mase plastice se obtine din sapte tone de petrol, argument covarsitor avand in vedere ca petrolul este o resursa epuizabila si scumpa. In al doilea rand, prin regenerare se poate recupera circa 80% din energia consumata. Mai mult, haldele de gunoi pot fi usurate de deseurile voluminoase de mase plastice si se elimina posibilitatea de poluare a aerului cu gaze de NaCl, rezultate in urma incinerarii.

Pentru industria maselor plastice, problematica recuperarii deseurilor reprezinta o preocupare speciala, deoarece in jur de 40% din productia totala de materiale plastice se transforma continuu in deseuri; pe ansamblu insa, masele plastice regasite in deseurile menajere au o pondere mult mai mare. Deseurile de plastic reprezinta circa 8% din totalul gunoaielor solide urbane si formeaza o componenta a fluxului de deseuri cu o crestere extrem de rapida.

Pentru ca tara noastra sa se alinieze la conditiile impuse de Uniunea Europeana, pana in 2010, ar trebui sa se ajunga la un grad de recuperare de 50% din greutatea totala a ambalajelor din plastic tip PET produse in tara.

Perspectivele privind ambalajele bunurilor de consum sunt determinate, potrivit specialiștilor și în viitorii 20-30 de ani de cerințele consumatorilor. De aceea, eforturile industriei ambalajelor trebuie să se axeze, în principal, pe satisfacerea acestor exigențe, pe asigurarea În țările cu economie de piață, costul ambalajului în raport cu cel al produsului este în continuă creștere și variază între 1% și 30-40% din prețul produselor

Anexa nr.1

CADRUL LEGISLATIV PRIVIND GESTIUNEA AMBALAJELOR SI A DESEURILOR DIN AMBALAJE

Prin Hotararea de Guvern nr. 349/2002 au fost preluate in legislatia romana prevederile Directivei 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje, ale Deciziei 97/138/CE privind sistemul de raportare si Deciziei 97/129/CE privind sistemul de identificare a materialelor pentru ambalaje. HG nr. 349/2002 este un act normativ subsecvent OUG nr. 78/2000 aprobata cu modificari prin Legea nr. 426/2001 privind deseurile, care transpune in legislatia romana Directiva 75/442/CE HG nr. 349/2002 stabileste la art. 5 conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca ambalajul pentru a fi introdus pe piata, iar la art. 7 nivelurile maxim admise pentru continutul de metale grele din materialele pentru ambalaje.

Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaj, modificata de Directiva 2004/12/CE 5

De asemenea, actul normativ stabileste obiectivele de valorificare si reciclare la 50% si respectiv 25%, cu un nivel minim de 15% pentru fiecare tip de material, in acord cu prevederile Directivei 94/62/CE.

In decembrie 2002 a fost aprobat Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1190 privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele si deseurile de ambalaje. Conform prevederilor OM, raportarea datelor privind ambalajele si deseurile de ambalaje se face de catre:

-producatorii si importatorii de ambalaje, producatorii si importatorii de produse ambalate – pentru datele privind ambalajele;

-consiliile locale si unitatile specializate care preiau direct de la generatori deseurile de ambalaje in vederea valorificarii si – pentru datele privind deseurile de ambalaje.

Datele se raporteaza la autoritatea teritoriala pentru protectia mediului si sunt centralizate in cadrul autoritatii centrale pentru protectia mediului – MMGA. Raportarea datelor se face anual, incepand cu anul 2003. Datele centralizate in cadrul MMGA asigura raportarea catre Comisia Europeana in conformitate cu prevederile Deciziei 97/138/CE.

HG nr. 349/2002 si OM nr. 1190/2002 transpun in legislatia romana 98% din prevederile Directivei 94/62/CE. Restul de 2% necesar pentru transpunerea integrala a Directivei in legislatia nationala se refera la definitia acordului voluntar si s-a realizat prin amendarea HG nr. 349/2002, in luna iunie 2004 (in prezent hotarea de guvern de modificare se afla la publicare in M.O.)

In scopul conformarii cu Directiva 2004/12/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje, legislatia nationala va fi modificata in primul semestru al anului 2005.

Noile obiective, care vor fi stabilite dupa negocieri, vor fi introduse in legislatia romana ca obiective nationale pentru recilarea globala si obiective de valorificare, precum si ca obiective individuale de reciclare pentru fiecare material continut de deseurile de ambalaje.

In conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr.349/2002, lista cuprinzand standardele europene armonizate adoptate pe plan national se aproba prin ordin al ministrului economiei si comertului..

In acest sens a fost emis Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzand standardele romane care adopta standarde europene armonizate (M.O. nr. 244/2004) ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje.

Pana in prezent au fost adoptate ca standarde romane urmatoarele standarde europene armonizate:

– EN 13429:2000 Ambalaje-Reutilizare;

– EN 13430:2000Ambalaje-Cerinte pentru ambalaje valorificabile pe tipuri de materiale;

– EN 13432:2000 Ambalaje – Cerinte pentru ambalaje valorificabile prin compostare si biodegradare – Schema de testare si criterii de evaluare pentru acceptarea finala a ambalajelor;

– EN 13428:2000 Ambalaje – Cerinte specifice referitoare la fabricare si compozitie –

Prevenire prin reducere la sursa;

– EN 13431:2000 Ambalaje – cerinte pentru ambalaje valorificabile cu recuperare de energie, inclusiv specificarea valorii calorice minime.

Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaj, modificata de Directiva 2004/12/CE 6

Alte acte normative relevante:

– OUG nr. 78/2000 aprobata cu modificari prin Legea nr. 426/2001 privind deseurile – obiectul ordonantei il constituie reglementarea activitatilor de gestionare a deseurilor in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului inconjurator;

– OUG nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor, aprobata prin

Legea nr 139/2002 – ordonanta are ca obiect stabilirea cadrului pentru organizarea, gestionarea, reglementarea si monitorizarea serviciului public de salubrizare in localitati, tinandu-se seama de strategia nationala cu privire la deseurile solide si de prevederile directivelor Uniunii Europene;

– OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile aprobata cu modificari prin Legea nr. 465/2001 – scopul ordonantei il constituie asigurarea gestionarii eficiente a deseurilor industriale reciclabile in conditii de protectie a mediului si sanatatii populatiei;

– Legea nr. 73/2000 republicata privind Fondul pentru mediu modificata si completata prin OUG nr.86/2003. Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 86/2003 prevede plata la Fondul pentru mediu a unei sume de 5000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, cu exceptia celor utilizate pentru medicamente. Suma se va plati numai in cazul neindeplinirii obiectivelor anuale de valorificare si reciclare, prevazute de HG nr.349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje, plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivele anuale prevazute in hotarare si obiectivele realizate efectiv de agentii economicii care introduc pe piata nationala bunuri ambalate;

– HG nr.228/2004 privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase in vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului.

Obiectivele, precum si actiunile care urmeaza a fi intreprinse in domeniul gestionarii deseurilor sunt stabilite prin Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor (SNGD), respectiv Planul National de Gestionare a Deseurilor (PNGD). Atat SNGD, cat si PNGD urmeaza a fi aprobate de catre Guvern in cursul anului 2004.

SNGD prezinta obiectivele specifice privind gestionarea deseurilor de ambalaje, iar PNGD

include un capitol separat privind gestionarea deseurilor de ambalaje, conform prevederilor

HG nr. 349/2002.

Obiectivele si actiunile cuprinse in SNGD si PNGD se refera in principal la:

• Optimizarea sistemului de reutilizare si reciclare a ambalajelor;

• Reducerea la sursa a cantitatii de ambalaje pe produs (prin reproiectare);

• Reducerea cantitatii de deseuri de ambalaje generate;

• Optimizarea cantitatilor colectate si a calitatii deseurilor;

• Crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala;

• Crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor de ambalaje

(“neadecvate” pentru valorificare materiala)

Cadrul legislativ al gestiunii deseurilor din plastic

Cadrul organizatoric.

OU nr. 78/2000, privind regimul deseurilor, prevede o succesiune de actiuni menite sa faca legea operabila si gestiunea deseurilor posibila in planul economic .

Se impun urmatoarele observatii:

este necesara respectarea prevederilor legilor existente, in special al OU nr. 78/2000, privind crearea sistemelor de gestiune a deseurilor;

este necesara elaborarea Strategiilor si Programelor Nationale care sa asigure suportul pentru constituirea, asocierea, consolidarea retelei de colectare a deseurilor;

promovarea statutului unitatilor abilitate pentru gestiunea deseurilor, in privinta colectarii si transportului lor.

Directive comunitare majore

Principalele domenii reglementate de legislatia comunitara cu privire la deseuri:

managementul deseurilor;

transportul transfrontalier al deseurilor in interiorul si in afara granitelor UE;

controlul transportului si managementul deseurilor periculoase;

ambalarea si deseurile provenite din ambalaje;

depozitarea deseurilor;

proceduri specifice, stimularea progresului tehnic in domeniu.

Cateva dintre cele mai importante reglementari in acest domeniu sunt descrise in continuare.

Directiva Cadru a UE asupra deseurilor numarul 74/442/EEC din 1975 face referire la toate categoriile de deseuri. Au urmat o serie de reglementari ce se adresau managementului unor anumite categorii de deseuri. Astfel, in iunie 1985 a fost adoptata Directiva Comunitatii Europene numarul 85/339/EEC, privind recipientele de lichide destinate consumului uman. In general, aceasta Directiva urmareste reducerea impactului recipientelor uzate asupra mediului, precum si economisirea de energie si materii prime prin reducerea greutatii si/sau volumului recipientelor ce urmeaza a fi aruncate sau depozitate. Directiva cuprinde mai multe metode pentru atingerea acestui scop, precum containere sau recipiente mai usoare, reutilizarea prin reumplere, utilizarea de materiale compatibile, care sa faciliteze reciclarea.

In ultimul deceniu insa, UE si-a schimbat filozofia privind deseurile provenite din ambalaje, partial datorita neintelegerii privind parametrii care trebuie adoptati, partial datorita faptului ca nu avea sens sa se actioneze doar asupra recipietelor de alimente in forma lichida (care reprezinta un procent modest din volumul total al deseurilor de plastic). Astfel, UE a imbunatatit Directiva 339 si a demarat un proces de reglementare a intregului flux al deseurilor provenite din ambalare, indiferent de tipul de material al acestora.

Directiva privind ambalajele si deseurile provenite din ambalaje, elaborata de Comisia Europeana prin Directoratul General XI, a intrat in vigoare in 1992. Obiectivul principal al acestui act este acela de a materializa principiile de baza ale Strategiei Comunitare privind Managementul Deseurilor in domeniul ambalajelor. In plus, directiva mai are ca scop si alinierea politicilor nationale ale statelor membre.

Directiva numarul 75/442/EEC acopera toata gama de ambalaje aflate pe piata UE si toate deseurile provenite din ambalare. Ea stipuleaza si ca deseurile provenite din ambalarea unor substante considerate preiculoase trebuie sa fie subiectul unor scheme/mecanisme de management specific, in conformitate cu Directiva Consiliului numarul 91/689/EEC privind deseurile periculoase. In Directiva se stipuleaza ca in urmatorii 10 ani de la data implementarii ei in legislatiile nationale, 90% din volumul total al deseurilor provenite din ambalaje sa fie preluat din fluxul general al deseurilor in scopul recuperarii, iar din acestea, 60% din fiecare material sa fie reciclate. Depozitarea finala a deseurilor din ambalaje este limitata la maxim 10%.

Recuperarea, inclusiv cea energetica, consta in orice operatiune efectuata in conformitate cu Anexa Directivei 75/442/EEC.

Un aspect foarte important este acela ca ambalajul trebuie sa fie confectionat in conformitate cu normele in vigoare si trebuie sa poarte un marcaj general cunoscut si acceptat (eticheta), indicand modul de recuperare sau reutilizare al acestuia, natura materialelor utilizate si daca ambalajul este realizat din materiale reciclate.

Obligatia Comisiei Europene este de a elabora standarde europene relative la dimensiunile si forma ambalajelor, astfel incat sa faciliteze reutilizarea si optimizarea schemelor de management, proiectarea modulara a ambalajelor pentru transport si distributie, producerea de specificatii pentru utilizarea materialelor reciclate si criterii si metodologii pentru analiza ciclului de viata al ambalajelor.

Elemente comparative din legislatia Uniunii Europene si tari vest europene privind deseurile

In prezent, reglementarile existente in statele membre sunt inca inegale si destul de variate, reflectand diferente in abordarea problemelor de mediu, functie de caracteristicile socio-economice ale fiecarui stat.

Anexa nr.2

Simboluri folosite pentru marcarea deseurilor din plastic

Anexa nr.3

Legislatia Uniunii Europene in domeniul managementului deseurilor

Reglementari/Directive

Council Directive 74/442/EEC/of 15 Iuly 1975 on waste, Council Directive 91/156/EEC/of 18 March 1991 amending Directive 75/442/EEC on waste;

Commission Decision 76/431/EEC of 21 April 1976 setting up a Committee on Waste Management;

Council Directive 78/319/EEC/ of 20 March 1978 on toxic and dangerous waste;

Council Directive 84/631/EEC/ of 06 December 1984 on the supervision and control within the European Community of the transfrontalier shipment of hazardous waste;

Council Directive 85/339/EEC/ of 27 June 1985 on containers of liquids for human consumption;

Commission Directive 85/469/EEC/ of 22 Iuly 1985 adapting to technical progress Council Directive 84/631/EEC on the supervision and control within thee European Community of the transfrintalier shipment of hazardous waste;

Council Decision 90/170/EEC/ of 02 April 1990 on the acceptance by the EEC of thr OECD Decision/Recommendation on the control of the transfrontalier movements of hazardous waste;

Council Resolution of 07 May 1990 on waste policy;

Council Resolution 259/93/EEC of 01 February 1993 on the supervision and control of shipments of waste within, into and out of the European Communiy;

Commission Decision 94/3/EC of 20 December 1993 establishing a list of waste pursuant to Article 1a of Council Directive 75/442/EEC on waste;

Commission Decision 94/741/EC of 24 October 1994 concerning questionnaires for Member States reports on the implementation of certain Directive in the waste sector (implementation of Council Directive 91/692/EEC);

European Parliament and Council Directive 94/62/EC/ of 20 December 1994 on packaging and packaging waste;

Commission Decision 97/129/EC of 28 January 1997 establishing the identification system for packaging materials pursuant to European Parliament and Council Directive 94/62/EC/ on packaging and packaging waste;

Commission Decision 97/138/EC of 03 February 1997 establishing the formats relating to the database system pursuant to European Parliament and Council Directive 94/62/EC/ on packaging and packaging waste;

Commission Decision 97/622/EC of 27 May 1997 concerning questionnaires for Member States reports on the implementation of certain Directives in the waste sector (implementation of Council Directive 91/692/EEC);

Council Resolution of 24 February 1997 on a Community strategy for waste management;

Commission Decision 99/42/EC of 22 December 1998 confirming the measures notified by Austria pursuant to article 6 (6) of Directive 94/62/EC of the European Parliament and the Council on packaging and packaging waste (notified under document number C (1998)3940);

Commission Decision 99/652/EC of 15 September 1999 confirming the measures notified by Belgium pursuant to article 6 (6) of Directive 94/62/EC of the European Parliament and the Council on packaging and packaging waste (notified under document number C (1999)2919);

Commission Decision 99/823/EC of 22 December 1998 confirming the measures notified by Netherlands pursuant to article 6 (6) of Directive 94/62/EC of the European Parliament and the Council on packaging and packaging waste (notified under document number C (1999)3818);

Council Directive 1999/31/EC of 26 April 1999 on the landfill of waste;

Commission Regulation (EC) no 154/1999 of 12 Iuly 1999 determining the control procedures under Council Regulation (EEC) no 259/93 to apply to shipments of certain types of waste to certain countries to which OECD Decision C(92)39 finaldoes not apply.

Amendamente

Council Directive 91/156/EEC of 18 March 1991 amending Directive 75/442/EEC on waste;

Council Directive 86/279/EEC of 12 June 1986 amending Directive 84/831/EEC on the supervision and control within the European Community of the transfrontalier shipment of hazardous waste;

Council Directive 87/112/EEC of 23 December 1986 adapting to the technical progress for the second time Council Directive 84/631/EEC on the supervision and control within the European Community of the transfrontalier shipment of hazardous waste.

Strategii

Waste Management Strategy 1989;

Community Strategy for Waste Management 1996.

BIBLIOGRAFIE

C. Negrei – Operatori Politici si Comunicare in Managementul Mediului – Ed. Pro – Transilvania, Bucuresti 1997

C. Trica – Managementul Mediului,teorie si practica – Ed. ASE,

Bucuresti 2004

C. Barca, M. Testiban, B. Popa, A. Relicovschi – Ghidul Managementului Deșeului – Gestionnaires Sans Frontieres, Romania, 1998

Horia Dorobantu – Managementul distributiei marfurilor – Ed. Macarie, Targoviste, 1996

Horia Dorobantu – Managementul produselor agroalimentare – Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005

Horia Dorobantu – Tranzactii Comerciale – Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998

D. Manoleli, C. Negrei, A. Surugiu, M. Dutu – Aplicarea în Romania a principiului "poluatorul plateste" – Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2000

N. Jianu, M. Șoba – Tratarea și valorificarea reziduurilor menajere – Revista pentru protecția muncii și a mediului Nr. 1, pag. 5-25, 1999

V. Platon – Protectia mediului și dezvoltarea economica – Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

*** Centrul European de Competenta Profesionala Tehnica – Management și Politici de Mediu – vol II, București, 1998

*** Community Environmental Council, A. Kiraly, Jana Zimmer Associates & M. Demery – Gospodarirea Integrala a Deseurilor, Manual de lucru pentru participanții din Romania – ETP Romania, 1994

MAPPM – Starea factorilor de mediu în România – 1996

Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 283/22.06.2000

Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 207/11.05.2000

Ziarul “Bursa” (colectie), Bucuresti, 2005-2007

Ziarul “Financiar” (colectie), Bucuresti, 2005-2007

*** Surse variate – Internet