. Contabilizarea Impozitelor Si Taxelor Datorate Statului

Capitolul 1

SISTEMUL FISCAL ÎN ROMĂNIA

Rolul si functiile impozitelor si taxelor

Prin intermediul impozitelor și taxelor statul își asigură resursele bănești mobilizate la dispoziția bugetului de stat.

Pentru acesta trebuie construite o serie de canale prin care statul să-și asigure alimentarea fondurilor sale centralizate care au legătură directă cu bugetul de stat,întrucât fondurile extrabugetare se constituie în afara bugetului însă preiau în exercițiu o parte din sarcinile bugetului de stat.

Prin urmare prima funcție este:

1. funcția de instrument de mobilizarea resurselor la dispoziția statului

2. Funcția stimulativă

Statul este interesat ca activitatea economică să se dezvolte

continuu și să desfășoare cu eficiență pentru că statul își procură veniturile pentru buget în marea lor majoritate de la agenții economici. Stimularea se realizează și prin sistemul fiscal,prin lărgirea activității aparatului financiar din economie.

Folosindu-se o serie de prevederi în așezarea impozitelor se are în vedere asigurarea resurselor necesare îndeplinirii funcțiilor statului.Avem în vedere unele facilități pentru societățile comerciale cu capital privat care îmbracă forma reducerilor sau scutirilor de plată pe diferite termene ce au funcționat în cadrul economiei în cazul impozitului pe profit.

3.Funcția socială a sistemului fiscal

Prin sistemul fiscal trebuie să se îndeplinească o funcție de protecție socială a anumitor categorii de cetățeni,pe de o parte prin stimularea agenților economici să folosească forța de muncă cu randament scăzut.Funcția socială a sistemului fiscal românesc mai redusă față de țările dezvoltate.În Romania acestă funcție acționează în direcția unor facilități cum sunt:

-se acordă reduceri de impozit pe salarii sau în anumite condiții reduceri suplimentare

-reduceri sau scutiri de la impozitul pe profit pentru agenții economici care folosesc în activitatea lor personal cu randament de muncă scăzut

4. Funcția de control

Statul nu mai poate interveni în economie prin măsuri administrative ci numai prin anumite pârghii economice sau financiare.Sistemul fiscal, pe de o parte furnizează aceste pârghii iar,pe de altă parte,asigură mecanismul de funcționare a lor.Este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de pârghii financiare sau fiscale prin intermediul cărora se penetrează în activitatea agențiilor economici până la cele mai mici detalii.

În cadrul impozitului pe profit,obiectivul numărul unu este verificarea bazei de calcul,apoi controlul se adâncește până la elementele de cheltuieli ce intră în costul de producție,mergând până la reflectarea corectă a veniturilor realizate.

Prin taxa pe valoarea adăugată se controlează intreaga cifră de afaceri mergând pe firul problemelor până la documentul primar ce vizează vânzarea produselor sau aprovizionarea cu materii prime și materile.

Verificarea se face numai din punct de vedere al îndeplinirii funcțiilor fiscale dar există posibilitatea ca prin funcția de control să se facă radiografii complete asupra întregii activități a agenților economici.Fundamentul sistemului fiscal îl dețin impozitele și taxele legiferate.

1.2. Metode și tehnici de impunere,urmărire și încasare a impozitelor și taxelor

Metodele tehnicile și procedele de impunere și percepere utilizate în țara noastră diferă de la etapă la etapă și sunt stabilite în funcție de natura plătitorilor,felul obiectului impozabil,modul de evaluare a bazei de calcul și alimentarea ritmică a bugetului de stat cu veniturile ce i se cuvine.

Impozitele și taxele au la bază,în toate cazurile actele normative emanate de Parlament sau de alte organe centrale sau locale ale autorității publice.În materie de impozite și taxe Constituția mai precizează că”impozitele , taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat,și ale bugetului asigurărilor de stat se stabilesc numai prin lege “ în timp ce impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene,în limitele și în condițiile legii.

Rezultă că la baza activității de impunere,urmărire și percepere a impozitelor și taxelor stau prevederile legale ale actelor normative care trebuie respectate cu strictețe și urmărite în permanență de aparatul fiscal.Orice încălcare în acest sens poate aduce daune statului iar consecințele atrag responsabilitatea organelor în cauză.

O latură importantă a sistemului fiscal o reprezintă impunerea..

Această reprezintă identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care dețin sau realizează un obiect impozabil,evaluarea bazei de calcul a impozitului sau taxei precum și determinarea corectă a cuantumului acestora în vederea vărsării la dispoziția statului a sumelor ce i se cuvin.Există situații când obiectul impozabil,baza de calcul și sumele ce urmează a se plăti la buget se evaluează de către agenții economici , persoane juridice.În cazul impozitului pe profit,a taxei pe valoarea adăugată,a taxelor vamale sau accizelor,agenții economici determină sumele de plată la buget evaluând atât baza de calcul cât și cuantumul venitului bugetar datorat statului.

Avem de a face în acest caz cu o autoevaluare a unor elemente tehnice ale impozitelor și taxelor cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de autoimpunere.Impunerea ca activitate fiscală poate fi privită și analizată din mai multe puncte de vedere:

-în funcție de natura impozitului

-în funcție de categoria plătitorilor

-în funcție de modalitatea în care se face determinarea ,stabilirea și plata impozitului

Având în vedere aceste considerențe impunerea poate fi de mai multe feluri și anume:

-impunerea provizorie si impunerea definitivă

-impunerea individuală și impunerea colectivă

-impunerea parțială și impunerea globală

Atunci când evaluarea obiectului impozabil se face în funcție de rezultatele anuale impunerea poate fi provizorie,efectuată pe parcursul anului și definitivă la sfârșitul anului după încheierea bilanțului și a dării de seamă contabile.

Impozitul pe profit,de exemplu, se stabilește provizoriu în timpul anului,lună de lună și se definitivează prin recalcularea pe baza bilanțului anual.Tot așa impozitul pe veniturile oamenilor de litere,artă și știință se recalculează provizoriu în timpul anului,pe măsură ce sunt încasate drepturile de autor ,dar se definitivează.

Dacă avem în vedere persoanele care realizează venitul și modul cum ele sunt organizate putem avea o impunere individuală sau colectivă.

Sub incidența impunerii individuale cad persoanele cu activitate individuală,care plătesc impozitul pe veniturile personelor fizice.În categoria persoanelor cu activitate individuală menționăm: meseriașii,liber profesioniștii,cărăușii a căror venituri se impun în mod individual pe fiecare persoană în parte.

Dacă avem în vedere modul cum se însumează elementele ce compun baza de calcul,impunerea poate fi parțială sau globală.

Impunerea parțială presupune impozitarea separată a veniturilor realizate de o anumită persoană prin imtermediul mai multori plătitori de venituri și din mai multe surse,fiecare impozitându-se separat sau cumulat ori în funcție de profiturile realizate.

Impunerea globală presupune cumularea veniturilor realizate din diferite surse sau de la diferite unități,agenți economici,persoane fizice, asociații,gospodării toate aceste venituri se însumează și se impun global,cotele de impozit aplicându-se la o bază de calcul cumulată.

Modul în care se efectuează evaluarea obiectului impozabil și a bazei de calcul impunerea poate fi directă,indirectă și forfetară

Impunerea directă se realizează prin obținerea de informații necesare impunerii în mod direct de către organele fiscale de impunere.Organul fiscal este informat asupra naturii și mărimii obiectului impozabil prin declarație de impunere care este intocmită și depusă de contribuabili iar pe baza ei se stabilește impozitul.

Impunerea indirectă apare în cazul în care organele fiscale de impunere obțin informații în mod indirect de la terțe persoane în legătură cu desfășurarea activității producătoare de venit sau realizarea veniturilor ce cad sub incidența impunerii.

Impunerea forfetară este întâlnită atunci când obiectului impozabil i se atribuie a priori o anumită valoare în funcție de care se stabilește impozitul datorat.

Documentele care stau la baza impunerii

Organele fiscale în procesul impunerii se bazează pe următorele instrumente ale impunerii:

-Declarația de impunere

-Procesul verbal de impunere

-Înștințarea de plată

-Procesul verbal de control

-Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat

Declarația de impunere este documentul cel mai important utilizat în impunere și este folosit în toate lumea având ca scop fundamentarea impozitelor pe veniturile realizate din diferite surse.Declarația de impunere poate fi inițială sau anuală.Declarațiile de impunere cuprind,de regulă,date cu privire la identificarea plătitorului,numele și adresa acestuia,locul de muncă,descrierea detaliată sau schița obiectului impozabil.

Personele fizice care desfășoare activități individuale depun declarații de impunere anual.Dacă avem în vedere perioda de raportare la care se referă declarația de impunere poate fi anterioară sau ulterioră periodei respective”Declarația de înregistrare pentru plătitorii de impozite” poate fi considerată ca o declarație anterioară.

Ca declarații de impunere ulterioară putem menționa “Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat” care cuprind date cu privire la impozitele indirecte și impozitele directe mai importante.Acestă declarație se depune de către plătitori lunar până la data de 25 a lunii următoare.Acestă declarație stă la baza verificării obligațiilor de plată ale contribuabilior , persoane juridice către bugetul de stat.

Procesul verbal de verificare este un alt instrument al impunerii care se întocmește în urma verificării declarației de impunere depusă în legătură cu impozitul pe clădiri și pe terenuri,taxa asupra mijloacelor de transport,impozitul pe venitul persoanelor fizice,impozitul pe veniturile realizate din închirieri și subînchirieri.

Un alt instrument al impunerii utilizat în relațiile dintre organele fiscale și contibuabili este înștințarea de plată.În cazul în care sumele datorate bugetului n-au fost virate în contul bugetului de stat la termenele stabilite,constatându-se repetate întârzieri se emite o înștiințare de plată de avertizare.

Procesul verbal de control se întocmește cu ocazia controalelor pe care le fac organele fiscale prin deplasarea pe teren la personele fizice sau juridice respective.Prin intermediul lui se verifică sinceritatea declarației de impunere,volumul veniturilor realizate,eventualele meserii înrudite practicate de contribuabil și care nu-au fost înscrise în declarația inițială.

Procesul verbal de control se întocmește și atunci când sunt descoperiți evazioniști fiscali.

Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat cuprinde date cu privire la identificarea plătitorului,localitate,adresă,cod poștal banca unde are contul de disponibilități și cifra de afaceri.

Cu excepția plătitorilor care îndeplinesc cumulativ două condiții au la data de 31 decembrie a anului anterior o cifră de afaceri de până la 50 mil. și datorează la bugetul de stat numai TVA.

Urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor

Activitatea de urmărire a impozitelor și taxelor se desfășoare de către aparul fiscal sau de alte organe cu atribuțiuni precise stabilite de lege și vizează depistarea contribuabilior deținători de obiecte impozabile,supravegherea și îndrumarea acestora pentru a-și achita în intregime și la termen obligațiile față de buget.

Perceperea impozitelor și taxelor presupune încasarea efectivă a sumelor datorate de plătitori și înregistrarea lor în final în conturile deschise la trezoreria publică sau bănci,cu care ocazie are loc și stingerea obligației fiscale.

O primă metodă poartă denumirea de metîntocmește și atunci când sunt descoperiți evazioniști fiscali.

Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat cuprinde date cu privire la identificarea plătitorului,localitate,adresă,cod poștal banca unde are contul de disponibilități și cifra de afaceri.

Cu excepția plătitorilor care îndeplinesc cumulativ două condiții au la data de 31 decembrie a anului anterior o cifră de afaceri de până la 50 mil. și datorează la bugetul de stat numai TVA.

Urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor

Activitatea de urmărire a impozitelor și taxelor se desfășoare de către aparul fiscal sau de alte organe cu atribuțiuni precise stabilite de lege și vizează depistarea contribuabilior deținători de obiecte impozabile,supravegherea și îndrumarea acestora pentru a-și achita în intregime și la termen obligațiile față de buget.

Perceperea impozitelor și taxelor presupune încasarea efectivă a sumelor datorate de plătitori și înregistrarea lor în final în conturile deschise la trezoreria publică sau bănci,cu care ocazie are loc și stingerea obligației fiscale.

O primă metodă poartă denumirea de metoda directă.Prin intermediul acestei metode agenții economici plătitori de TVA,accize,impozite pe profit,calculează și varsă direct sumele datorate la termenele de plată legal stabilite.

O altă metodă este stopajul la sursă aplicate în cazul impozitului pe salarii.În acest caz agenții economici sau personele fizice care plătesc salarii au obligația reținerii și vărsării impozitului pe salarii.

În condițiile în care în procesul impunerii se implică în mod direct organele fiscale se folosește metoda impunerii și debitării.Această metodă se aplică în cazul impunerii meseriașilor,liber-profesioniștilor,cărăușilor.Operațiunea de determinare a impozitului de plată poartă denumirea de impunere iar înregistrarea în evidențele organelor fiscale de debitare.Atunci când achitarea obligațiilor fiscale față de stat se face prin aplicarea unor timbre fiscale se folosește metoda anulării de timbre mobile fiscale.

Elementele tehnice ale impozitelor și taxelor

Prima grupare se face în venituri curente și venituri din capital.La rândul lor, veniturile se împart în venituri fiscale,cuprinzând impozitele directe și impozitele indirecte și în venituri nefiscale.

În categoria impozitelor directe se cuprind următoarele venituri bugetare mai importante:impozitul pe profit ,impozitul pe salarii,impozitul pe venitul agricol.

Dintre impozitele indirecte se pot enumera ca mai importante,următoarele:taxa pe valoarea adăugată,accizele ,taxele vamale,penalități și majorări pentru veniturile nevărsate la termen.

Veniturile nefiscale cuprind, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome,vărsăminte de la instituțiile publice,taxe consulare.

Veniturile din capital se referă la venituri din valorificarea unori bunuri ale instituțiilor publice și venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat și de mobilizare.

Dintre elementele tehnice comune veniturilor bugetare se pot enumera următoarele: obiectul, baza de calcul, subiectul, plătitorul,cota, modul de calcul, termenul de plată, înlesnirile acordate la plată, drepturile și obligațiile plătitorilor, sancțiunile.

obiectul venitului bugetar reprezintă elementul concret care stă la baza

așezării acestuia și poate fi diferit în funcție de proveniența venitului,scopul urmărit,natura plătitorilor

Venitul constituie obiect al impozitelor în mai multe situații ca ,în cazul impozitului pe venitul agricol,al impozitului pe salarii,al celui perceput de la liber profesioniști,meseriași,persoane care exercită activități independente,asociații familiale de la dare realizează venituri din închirieri de imobile.

Profitul care face obiect al așezării venitului bugetar, este cel reglementat în cazul impozitului pe profit.

Prețul constituie obiect al veniturilor bugetare în cazul accizelor aplicat la importul și vânzările de produse prevăzute în actele normative.

Bunurile sunt folosite ca bază în așezarea mai multor feluri de venituri bugetare,dintre care se pot enumera.clădirile în cazul impozitelor pe clădiri,terenurile în cazul taxei pentru folosirea terenurilor,mijloacele de transport.

Actele și faptele sunt folosite ca obiect mai ales în așezarea taxelor de timbru,ca de pildă:eliberarea,legalizarea,autentificarea unor acte,deschiderea și dezbaterea succesiunilor,soluționarea litigiilor de către instanțele de judecată.

b)Baza de calcul reprezintă elementul pe care se fundamentează evaluarea venitului bugetar.Baza de calcul poate să fie aceeași cu obiectul venitului bugetar.Baza de calcul poate să fie aceeași cu obiectul venitului sau să difere de acesta.Astfel,atunci când obiectul venirului bugetar îl constituie valoarea,profitul,prețul sau tariful,acesta este,în același timp,și baza de calcul,ca de exemplu,în toate situațiile impozitului pe venit,a impozitului pe profit,a taxei pe valoarea adăugată.În alte situații baza de calcul diferă de obiect,de exemplu,în cazul taxelor de succesiune,obiectul îl constituie dezbaterea succesiuni și actele întocmite cu acest prilej,în timp ce baza de calcul este valoarea acesteia,în situația impozitului pe clădiri obiectul este imobilul,calculul făcându-se,în schimb,în funcție de valoarea acestuia.

c) Subiectul venitului bugetar este persona fizică sau juridică deținătoare sau realizatoare a obiectului impozabil și care ,potrivit legii,are obligația plății la buget.

În legătură cu plata propriu-zisă a sumelor în contul bugetului,în unele situații trebuie făcută distincția între subiectul impozitului sau taxei și plătitorul acestora.De cele mai multe ori subiectul și plătitorul sunt una și aceeași personă fizică sau juridică.În anumite cazuri,plata la buget se face de unități sau persone fizice diferite de subiect.

d)Cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar se stabilește în raport de baza de calcul și poate îmbrăca diferite forme în funcție de posibilitățile tehnice de evaluare,determinate de obiectul și natura impozitului sau taxei și anume:cotă fixă,cotă procentuală.

Cota fixă ca modalitate de exprimare a cuantumului unitar al venitului bugetar se folosește mai mult când baza de calcul o formeză un anumit bun,o faptă sau un act suprafața de teren,obținerea unor autorizații,capacitatea cilindrică a autovehicului.

Cota procentuală ca element de exprimare a cuantumului unitar al venitului bugetar se utilizează mai ales în cazurile când baza de calcul este valoarea,venitul sau profitul.Cota procentuală poate fi proporțională sau progresivă după cum rămâne neschimbată sau suferă modificări în funcție de oscilitățiile intervenite în baza de calcul.

Ca de exemplu de cotă procentuală proporțională,se poate cita impozitul pe clădiri,în care,pentru o anumită categorie de contribuabili,cota este aceeași indiferent de valoarea imobilului.

Cotele procentuale progresive se caracterizează ,prin aceea că se modifică pe măsura ce suferă schimbări baza de calcul crescând sau descrescând odată cu aceasta.

e)Termenul de plată este un alt element specific veniturilor bugetare,care indică data la care sau până la care obligațiile trebuie achitate față de buget.

f)Înlesnirile acordate la plată reprezinta un alt element prevăzut de actele normative institutoare de impozite și taxe și se referă la reduceri,scutiri,eșalonări și amânări ale plății la buget.

Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activități care folosesc forța de muncă cu randament scăzut,cum este cazul unităților în care lucrează nevăzători sau persone handicapate.

Reducerile vizează atât scopuri sociale cât și economice,cum este cazul reducerii bazei de calcul a impozitului pe venit în cazul meseriașilor vârstnici și a impozitului pe profit pentru partea acestuia reinvestită în anumite scopuri prevăzute de lege.

Bonificațiile se acordă pentu a stimula anumiți plătitori de impozite și taxe să-și achite obligațiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege,de regulă până la primul termen de plată.

Amânările și eșalonările au în vedere decalarea termenelor de plată și respectiv,fragmentarea sumei de plată în mai multe tranșe ce urmează să fie vărsate la buget.

g)Drepturile și obligațiile plătitorilor sunt prevăzute printre elementele tehnice ale veniturilor bugetare,în vederea asigurării respectării legalității,prin aplicarea corectă a prevederilor legale în cauză.În acest sens,plătitorii au dreptul să pretindă aplicarea exactă a actelor normative în legătură cu determinarea și perceperea impozitelor și taxelor,în cazul în care au plătit la buget sume în plus,peste obligațiile lor legale,au dreptul să le compenseze cu vărsămintele de la scadențe ulterioare sau să ceară restituirea lor în termenele prevăzute de lege.De asemenea,plătitorii au dreptul să depună contestații privind stabilirea și perceperea impozitelor și a majorărilor de întărziere.

Obligațiile plătitorului constau, în primul rând, în calcularea corectă,când le revine această îndatorire,și plata integrală și la termen a impozitelor și taxelor.Ei sunt obligați să reflecte corect în contabilitatea lor proprie toate elementele care sunt necesare pentru calcularea exactă și la termen a veniturilor bugetare.

h)Sancțiunile sunt elemente pe care legea fiscală îl cuprinde,având scopul de a întări,odată în plus,caracterul obligatoriu al achitării impozitelor și taxelor,precizându-se totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală.

1.3 Obligația și creanța fiscală

Obligația fiscală constă în îndatorarea de a plăti în contul bugetului public național impozitele,taxele și alte venituri bugetare reglementate prin lege.Ea este o obligație fiscală pe motiv că izvorește exclusiv din actele normative prin care sunt instituite impozite și taxe.În același timp este și o obligație juridică întrucât dă naștere la relații juridice între subiectul impozitului și stat obligația fiscală îmbracă în toate cazurile forma bănească.

Contribuabilii sunt obligați să declare în termen legal locul unde își are sediul sucursalele,filialele,punctele de lucru,depozitele,magazinele alte locuri unde se desfășoare activități producătoare de venituri și băncile la care au deschise conturi în lei sau în valută.

Contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate veniturile realizate,bunurile imobile și mobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal,precum și alte valori care dau naștere la obligații fiscale.

Tot legat de obligația fiscală prezintă interes și definiția dată de lege evaziunii fiscale ca fiind sustragerea prin orice mijloace în întegime sau în parte de la plata impozitelor,taxelor și altor sume datorate bugetului de stat,bugetelor locale,bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către personele fizice și personele juridice române sau străine.

Creanța fiscală reprezintă dreptul statului de percepere prin organele fiscale impozite ,taxe și alte venituri în contul bugetului ori a fondurilor speciale de la persoanele juridice sau fizice după caz în baza unor acte normative.

Titlul de creanță fiscală se caracterizează prin anumite particularități specifice:

-nu este constitutiv de drepturi și obligații ci numai constatatar al acestora care izvorăsc întotdeauna dintr-un act normativ

-are forță de titlu executoriu și poate fi atacat pe cale administrativă și pe cale judiciară,în cazurile prevăzute de lege.

Titlul de creanță reprezinta în ultimă instanță înscrisul prin care se individualizează obligația și respectiv creanța fiscală.Din punct de vedere al scopului principal el poate fi explicit sau implicit:

-titlul de creanță explicit se întocmește exclusiv în scopul de a constata și individualiza un impozit,o taxă ori un alt venit bugetar în sarcina unui cotribuabil ca subiect individualizat

-titlul de creanță implicit are în principal o alta destinație și se întocmește fie de către plătitori fie de organele fiscale.

Pentu obligațiile fiscale provenite din impozite și taxe ,care determină de către organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere,sau după caz,actul declarativ al contribuabilului.În cazul obligațiilor fiscale care se stabilesc de către plătitor titlul de creanță îl reprezintă deconturile sau declarațiile fiscale care se depun la organele financiare.

Actele de control întocmite cu ocazia verificărilor prin care sunt stabilite diferențele de plată și majorările de întârziere,constituie la rândul lor titluri de creanță fiscală.

În cazul aplicării de amenzi de către aparatul fiscal titlul de creanță îl constituie procesul verbal de constarea contravenției.În situația amenzilor a cheltuielilor judiciare și a altor creanțe bugetare stabilite,de către procuror sau de către o instanță judecătorească,titlul de creanță este după caz ordonanța procurorului,încheierea ori dispozitivul hotărîrii instanței respective.

Stingerea obligației fiscale

Cea mai răspândită cale de stingere a obligației fiscale o constituie plata impozitelor și a celorlalte obligații față de buget.Plata se poate face în numerar prin depunerea sumelor în numerar la casieriile trezorăriei publice la agențiile CEC,prin dispoziție de plată sau cec etc.

Compensarea constituie o altă modalitate de achitare a obligației fiscale ea are loc atunci când plățile exigibile la o anumită scadență sunt deduse sumele plătite în plus la buget la scadențele anterioare.

O altă modalitate este anularea care se produce ca urmare a unori măsuri cu caracter general prin care se anulează obligațiile fiscale ale anumitor categorii de contibuabili,situații in care aceasta îmbracă forma de amnistie fiscală.Anularea poate fi totală sau parțială.

Prescripția o altă modalitate de stingere a obligației fiscale își produce efectul în acest sens prin trecerea unei anumite perioade de timp de la nașterea și înregisrarea obligațiilor fiscale.

Răspunderea administrativă poate fi atrasă și concretizată în materie de obligații fiscale,sub forma contravențiilor și a majorărilor de întârziere.

Contravențiile în domeniul fiscal sunt acele fapte și omisiuni cu un grad de periculozitate socială mai redus decât infracțiunea.

Majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor,se aplică în scop de constrângere la plată a plătitorilor și se calculează după expirarea scadenței prevăzută ca dată limită de vărsare a acestora la buget.

Răspunderea disciplinară pote reveni,de regulă,persoanelor salariate în instituții și agenți economici,când nu-și îndeplinesc obligațiile de serviciu privind calculul și plata la termen a impozitelor și taxelor.

Răspunderea materială poate interveni tot pentru salariați când ”din vina lor și în legătură cu munca lor” nu au achitat la termen impozitele și taxele și au fost suportate majorări de întârzieri din acestă cauză.

Răspunderea penală intervine în caz de neîndeplinirea obligațiilor fiscale atunci când încălcarea normelor privind impozitele și taxele întrunesc elementele constitutive ale vreuneia din infracțiunile prevăzute de codul penal sau alte legi speciale.

Executarea silită a creanțelor fiscale

1. Măsuri prealabile executării silite

Executarea silită a creanțelor fiscale reprezintă o procedură extraordinară de realizare a veniturilor bugetare și a altor drepturi ale statului ,care se aplică agenților economici cât și a persoanelor fizice.

În cazul în care debitorul nu-și achită obligațiile organul de executare silită îi transmite o înștiințare de plată prin care i se notifică suma de plată datorată ce trebuie achitată în termen de 15 zile.Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul respectiv organul de executare începe execuarea silită prin comunicare unei somații,fixând un nou termen de 15 zile pentru achitarea obligațiilor datorate.Execuarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent,potrivit legii,ori a unui alt înscris căruia legea îi recunoaște caracterul de titlul executoriu Titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța bugetară este scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent,ori în alt mod prevăzut de lege.

Pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite,taxe ,cotribuții , amenzi,majorări de întârzieri și alte sume datorate,neachitate la termenul legal de plată,titlul executoriu îl constituie actul emis sau aprobat de organul competent prin care acestea se stabilesc.

2. .Executarea silită prin poprire

Sunt supuse executării silite prin poprire,potrivit legii orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută,datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane.

Poprirea asupra veniturilor debitorului,persoane fizice și persoane juridice,după caz,se înștiințează de către organul de executare printr-o adresă care se trimite terțului poprit împreună cu copia certificată de pe titlul executoriu.Terțul poprit este obligat ca în termen de 5 zile de la primirea comunicării să înștiințeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani debitorului.Poprirea se consideră înființată la data la care terțul proprit,prin înștiințarea trimisă organului de executare,confirmă că datorează sume de bani debitorului său la data expirării termenului prevăzut în acastă înștiințare.În măsură în care debitorul face plata în termenul prevăzut în somație,indisponibilizarea încetează total sau parțial corespunzător sumei achitate.

3. Executarea silită asupra bunurilor mobile

Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora,în temeiul unui titlu executoriu.

Sechestrarea nu poate fi extinsa mai mult decât este necesar pentru acoperirea creanței bugetare.Aplicarea sechestrului se face de către organul de executare,care încheie un proces verbal în acest sens,în care se face o descriere a bunurilor mobile sechestrate,în vederea identificării și individualizării lor.Din momentul întocmirii procesului verbal de sechestru,bunurile urmărite sunt indisponibilizate.Bunurile mobile sechestrate pot fi lăsate în custodia debitorului sau a altei persone desemnate de organul de executare.Odată cu aplicarea sechestrului,organul de executare este obligat să efectueze și evaluarea bunurilor respective.

Valorificarea bunurilor se poate face,potivit înțelegerii părților,prin vânzarea în regim de consignație,prin vânzarea directă către un cumpărător,prin licitație publică sau în alte modalități admise de lege.În cazul valorificării bunurilor sechestrate prin vânzare la licitații,organul de executare este obligat să aducă la cunoștință publică,prin presă și afisaj la locul licitației,data ora și locul vânzării,bunurilor care se vând și prețul lor minim de la care se pornește licitația.Publicația de vânzare se face cu cel puțin 10 zile înaite de data fixată pentru desfășurarea vânzării.Dacă bunurile sunt supuse degradării sau alterării vănzarea se poate face imediat după sechestrarea acestora.În măsura în care la primul termen de licitații nu s-a obținut cel puțin prețul de începere al vânzării,în următoarea perioadă de 60 de zile se fixeată un nou temen de licitație la care prețul respectiv poate fi redus cu 10%.

4 .Executarea silită a bunurilor imobile

Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite,cu excepțiile prevăzute de lege.Organul de executare este obligat să întocmească un proces verbal de identificare a bunului imobil supus executării Cu 5 zile înainte de a se trece la executarea silită imobiliară , debitorului i se comunică o somație,care trebuie să cuprindă toate datele de identificare a imobilului urmărit,precum și mențiunea că s-au luat măsura înscrierii somației în evidențele de publicitate imobliară.Imobilele urmărite silit de către organele de executare se valorifică prin vânzare la licitație publică,vânzarea directă sau alte modalități admise de lege.

Vânzarea la licitație se ține la locul unde se află imobilul sau în locul stabilit de organul de executare,după caz.Primul termen de licitație poate fi fixat numai după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea somației.Licitația începe de la cel mai mare preț din ofertele scrise,dacă acesta este superior celui la care s-a făcut evaluarea,iar în caz contrar se va începe de la acest din urmă preț.Dacă nu s-a obținut prețul la care s-a făcut evaluarea imobilului,se fixează un nou termen,de cel mult 30 de zile când licitația începe de la același preț.În cazul în care imobilul nu a fost vândut nici la a doua licitație,se fixează un al treilea licitație de cel mult 30 de zile,când imobilul poate fi vândut la cel mai mare preț oferit.

1.4.Aparatul fiscal

Aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor financiare și de control ale statului care sunt însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii,urmăririi și perceperii impozitelor și taxelor și a controlului respectării legalității în acest domeniu de activitate.

Instituția administrației publice de specialitate prin care Guvernul își îndeplinește atribuțiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor.

Ministerul Finanțelor este organizat și funcționează ca organ al administației publice centrale de specialitate cu rol de sinteză,care aplică strategia și programul Guvernului în domeniul Finanțelor Publice.

În îndeplinirea obiectului său de activitate vizând domeniul fiscal Ministerul Finanțelor au în principal,următoarele atribuții:

-stabilește metodogia de elaborare a proiectului bugetului de stat consolidat

-stabilește măsurile necesare pentru încasarea veniturilor

-elaborează proiecte de acte normative cu privire la stabilirea impozitelor directe și indirecte și urmărește perfecționarea așezării acestora.

Alte proiecte de acte normative elaborate de Ministerul finanțelor se referă la colectarea veniturilor bugetare,procedurile de control fiscal și la relațiile dintre contribuabili și administrația fiscală.Tot acest minister controlează,în condițiile legii activitatea financiară a agenților economici,urmărînd stabilirea corectă și indeplinirea integrală și la termen a obligațiilor financiare și fiscală față de stat.Ministerul Finanțelor este organizat pe departamente în subordinea cărora se află direcții generale și alte compartimente cu atribuții fiscale cum sunt:Direcția generală a trezoreriei,Direcția generală legislație impozite directe,Direcția generală impozite indirecte,Direcția Generală a Controlului,Garda Financiară.

Prin aparatul acestor direcții generale se asigură orientarea și îndrumarea metodologică privind impozitele și taxele,în vederea aplicării unitare a actelor normative în speță atât de către agenții economici și alte unități plătitoare de impozite și taxe cât și de către aparatul de control financiar și fiscal central și teritorial.

Sunt elaborate norme metodologice,instrucțiuni,precizări cu privire la modul de aplicare a actelor normative prin care sunt instituite impozite și taxe,TVA și accize,aprobate în ultimă instanță,prin ordine ale ministerului finanțelor sau hotărâri ale Guvernului.Proiectele de acte normative privind impozitele și taxele,pe care Guvernul le prezintă spre examinare și adoptare Parlamentului sunt elaborate de aparatul central al Ministerul Finanțelor.

Exactitatea și claritatea acestora,depind de calitatea proiectelor inițiale dar pot fi influențate și de modificările intervenite până în momentul în care ele capătă forma de lege adoptată ,fapt ce obligă la urmărirea lor de către inițiatori până în stadiul final.

Îndrumarea metodologică se realizează de către aparatul central al Minsterului Finanțelor prin acțiuni desfășurate la sediul organelor finaciare teritoriale,precum și consfătuiri la care participă atât reprezentanții plătitorilor,cât și organele de control Prin Direcția generală a controlului Ministerul Finanțelor își îndeplinește sarcina stabilită de lege cu privire la realizarea controlului financiar al statului.

Garda financiară este un alt organ al acestui minister ce îndeplinește importante atribuții de control financiar și fiscal.Printre organele cu atribuții fiscale ale Ministerului finanțelor trebuie menționată și Trezoreria finanțelor publice, organizată atât la nivel central cât și în profil teritorial,care are ca sarcini de acest fel: încasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidențe stricte pe fiecare plătitor,din care se rezultă obligațiile de plată,sumele încasate și debitele rămase de încasat.Tot acestui organ îi revine obligația să exercite controlul financiar preventiv asupra încasării la termenele stabilite a impozitelor și taxelor datorate de către contribuabili,aplicând majorările prevăzute de lege în cazul nerespectării termenelor de plată.

Tot în categoria organelor de competențe de ordin fiscal,aparținând aceluiași minister,este necesar să se aibă în vedere și Direcția generală a vămilor și unitățile sale vamale de pe teritoriul țării,însărcinată cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale și perceperea acestora,ca și a altor venituri cuvenite bugetului de stat în legătură cu activitatea desfășurate de aparatul de control vamal.

Direcția generală a controlului: este organizată și funcționează ca organ central și în subordinea ei sunt organizate direcții ale controlului la județe și municipiul București.Aceste organe ale controlului financiar de stat îndeplinesc atribuții destul de largi care se interferează în toate situațiile cu cele de control fiscal,veniturile bugetare și modul de utilizare a resurselor bugetului de stat constituind un “leit motiv” al activității organelor respective.Dintre aceste atribuții ar putea fi reținute ca mai semnificative următoarele:

-cotrolul administrării și utilizării fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de funcționare și întreținere organelor centrale și locale ale administației de stat unităților finanțate de la buget

-controlul utilizării fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general,subvenționarea unor activități și produse și pentru alte destinații prevăzute de lege

-verificarea folosirii mijlocelor și fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar contabile în activiatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat.În baza constatărilor făcute de organele specializate ale controlului financiar Ministerul Finanțelor are dreptul să dispună măsuri în consecință cum sunt: înlăturarea și prevenirea neregulilor constate în activitate financiar contabilă a admistrației centrale și locale precum și a regiilor autonome

-corectarea și completarea bilanțurilor și vărsarea la buget a impozitelor și altor venituri legal datorate statului

-respectarea prevederilor legale în domeniul prețurilor și tarifelor

Unitățile controlate,indiferent de forma de proprietate și de statul lor juridic,sunt obligate să dea curs solicitării organelor cotrolului financiar privind prezentarea unor documente și evidențe.Ele au obligația să prezinte registrele și corespondența,actele piesele justificative,dările de seamă,bilanțurile și alte documente necesare controlului ca și valorile de orice fel pe care le gestionează sau le au în păstrare și intră sub incidența cotrolului.Nerespectare acestor obligații constituie contravenție,organele controlului financiar fiind împuternicite prin lege să aplice sancțiuni cu amenzi ce sunt gradate diferențiat în funcție de natura abaterilor.

Cu privire la activitatea de control al organelor în cauză trebuie arătat că,într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității,pentru sinceritatea bilanțurilor și determinarea sumelor datorate cu orice titlu a statului.

Face excepție de la aeastă regulă verificarea reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legilor financiare și fiscale care efectuează ori de câte ori este cazul.O prevedere care constituie o noutate în practica de control financiar din țara noastră constă în faptul că pe parcursul controlului contabilității pentru determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului agenții economici au dreptul să fie asistați de către consilier,la alegere,de regulă din rândul contabililor autorizați sau experților autorizați.

Garda financiară este organizată sub forma unui organ central în minister și teritorial ca secții în structura direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlui financiar de stat.Ea este un corp de control financiar specializat al statului,militarizat și neîncazarmat,fiind presă sub comanda unui comisar general șef care conduce,administrează,controlează și răspunde de întreaga activitate a acesteia.

Comisarul general șef are anumite atribuții:-asigură ca toți membrii gărzii să-și îndeplinească în bune condiții sarcinile prevăzute de lege, primește și asigură soluționarea sesizărilor și reclamațiilor în legătură cu abaterea de la reglementările fiscale,vamale de comerț.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin aparatul Gărzii financiare îndeplinește două feluri de activități și anume sub forma serviciului ordinar și a serviciului extraordinar.

Serviciul ordinar se se execută zilnic,operativ și inopinant,fără un ordin special,ci numai din propria inițiativă a organelor respective de control.

Serviciul extaordinar se îndeplinește în baza unor ordine sau delegații speciale,în legătură cu orice alte atribuții și activități ce intră potrivit legii în competența Gărzii financiare.Legea conferă personalului acestui organ de control competențe și drepturi foarte largi cum sunt: să efectueze controale în localurile și dependințele în care se produc,se depozitează sau se comercializează bunuri sau se desfășoară activități care fac obiectul impozitării,să verifice existența și autenticitatea documentelor justificative pe timpul transportului,precum și în locurile de desfășurare a unor activități de producție,prestări servicii,acte și fapte de comerț,când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.Tot în competența organelor Gărzii financiare este dată în condițiile și potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Penală,efectuarea de percheziții în localurile publice sau particulare dacă există indicii că în asemenea locuri sunt ascunse mărfuri sau instalații cu care se fabrică produse fără îndeplinirea obligațiilor fiscale sau se comit alte fraude fiscale.

Printre drepturile personalului organului de control în cauză se pot menționa și acele privind confiscarea,în condițiile legii,a obiectelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor și taxelor,constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor respective,precum și dreptul de a ridica documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau contravențiilor descoperite.

În afară de drepturi personalul Gărzii financiare au și o serie de obligații,dinte care unele sunt demne de reținut și trebuie urmărite, sub aspectul respectării lor de către agenții economici interesați.Personalul Gărzii financiare este împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiunile prevăzute de lege pentru aceste cazuri.Împotriva procesului verbal de constatare a contavenției se poate face plângere,în termen de 30 de zile de la înștiințarea acelor în cauză,care pot contesta numai despăgubirea stabilită pe bază de tarif.

Plângerile se depun la secția Gărzii financiare din care face parte agentul constatator,însoțită de procesul verbal de Constatare a contavenției.Măsurile deprinse ca urmare a controlului se comunică celor controlați în 30 de zile la terminarea controlului și pot fi contestate la comisarul general în 30 de zile de la data primirii notificării lor.

Comisarul general este obligat să soluționeze contestațiile și să comunice soluțiile în termen de 45 de zile de la primirea acestora.În cazul în care constatările Gărzii financiare se referă la plata unor impozite și taxe,valorificarea acestora se face potrivit reglementărilor legale în materie fiscală prin direcțiile generale ale finanțelor publice ale județelor sau municipiului București.

Organele financiare teritoriale

Aceste organe acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul țării și asigură atribuții cu carater fiscal în toate localitățile, municipii, orașe, comune.Organul financiar teritorial,care le subordonează pe toate celelalte este Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat,în competența căreia intră și îndrumarea ca și controlul celorlalte organe ce își desfășoara activitatea pe teritoriul localităților.Ca statut juridic organele financiare teritoriale sunt instituții ale administrației publice,cu administrație și gestiune proprie de instituție.

În relațiile dintre organele financiare și agenții economici se are în vedere că aceștia au ,de regulă obligația legală să calculeze singuri impozitele și taxele și să verse la termenele de plată sumele la care sunt obligați față de buget.

Controlul fiscal în aceste cazuri se realizează la sediul organului financiar în baza documentelor de raportare lunare,trimestriale și anuale pe care agenții economici sunt obligați să depună la aceste organe.Organele de control fiscal efectuează verificări și la sediul agenților economici, folosind în acest scop informațiile din contabiliatea sintetică și analitică constatările inspectorilor fiscali sunt consemnate în actele de control întocmite de aceștia în care se arată,în mod obligatoriu obiectivele controlate,perioda de care s-a făcut verificarea,abaterile constatate și modul de fundamentare a lor.

Procesele verbale de control trebuie să precizeze în asemenea cazuri actul normativ în baza căruia s-a făcut constatarea,prevederea legală privind impozitele și taxele nerespectată,sursele de informare folosite pentru determinarea exactă a sumelor de plată și temenele în care urmează să fie făcute vărsămintele la buget.Relațiile fiscale dintre organele financiare și contibuabilii persoane fizice se realizează în mod diferit față de cele ale agenții economici.

Acești contribuabili sunt supuși acțiunii de impunere din partea organelor financiare locale,în care scop sunt obligați să depună declarații de impunere.În vederea definitivării impunerilor organelor de control fiscal efectuează verificări prealabile în scopul stabilirii exactității informațiilor cuprinse în declarațiile respective,întocmesc procese verbale de impunere și comunică impunerile rămase definitive prin înștiințări de plată.

Pentru contribuabilii persone fizice este organizată și o evidență nominală în cuprinsul căreia fiecare din aceștia este debitat cu sumele datorate sub formă de impozite și taxe și credidat pe măsură ce își achită obligațțile fiscale.

În afară de acest aparat fiscal la perceperea impozitelor și taxelor contribuie,în mod adiacent,și alte instituții publice și organe dintre care pot fi date:

Instanțele de judecată: tribunalele și judecătoriile care aigură perceperea taxelor de timbru pentru litigiile și actele ce intră sub incidența acestor taxe.

Notarii publici: percep taxe de timbru și de succesiune pentru legalizări și autentificări de acte dezbaterea succesiunilor și pentru alte prestații care sunt stabilite în atribuția lor de către lege.

Primăriile: asigură la rândul lor perceperea unor taxe pentru eliberări de titluri de proprietate,autorizații de funcționare,alte acte supuse taxelor de timbru.

Organele de poliție : percep în activitatea lor taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule,eliberarea permiselor de conducere, eliberarea pașaportelor și altele.

1.5.Contabilitatea, autonomă sau tributară fiscului

Impozitul pe profit reprezintă o cheltuială importantă pentru intreprindere.Contabilizarea acestei obligații fiscale ridică unele probleme,deoarece regulile pentru calculul rezultatului fiscal sunt diferite de cele utilizate în contabilitate,de unde necesitatea clarificării tratamentului contabil aferent diferențelor între rezultatul contabil și cel fiscal.

În accepția organismului internațional de normalizare contabilă rezultatul contabil reprezintă rezultatul înaintea impozitului pe profit.

Profitul impozabil este definit ca rezultatul exercițiului stabilit pe baza regulilor fixate de administrația fiscală și care servește pentru calculul impozitului exigibil.Impozitul exigibil reprezintă impozitul de plătit pe termen scurt aferent profitului impozabil al exercițiului.

Obiectul normei IAS 12 este de a prescrie prelucrarea contabilă a impozitelor asupra rezultatului.Problema principală a contabilizării impozitelor asupra rezultatului este de a determina cum să se înregistreze consecințele fiscale actuale și viitoare:

-ale recuperării viitoare valorii contabile a activelor(sau pasivelor) care sunt contabilizate în bilanțul unei întreprinderi

-ale tranzacțiilor și altor evenimente ale exercițiului,care sunt contabilizate în situațiile financiare ale unei întreprinderi

Pentru necesitățile ei, impozitele asupra rezultatului includ toate impozitele naționale și străine datorate ținând cont de baza beneficiilor impozabile.

Impozitele asupra rezultatului includ ,de asemenea,impozite precum cele din distribuire,care sunt plătibile de către o filială,o întreprindere asociată sau o intreprindere de tip”joint ventures”asupra distribuirilor lor de dividende în favoarea întreprinderii care prezintă situațiile financiare.

Diferențele între rezultatul contabil și rezultatul fiscal se delimitează în diferențe permanente și diferențe temporare.

În categoria diferențelor permanente se includ:

-cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal,pentru care nedeductibilitatea este considerată definitivă,deoarece fiscul le consideră ca fiind cheltuieli exagerate sau care nu sunt necesare pentru activitatea intreprinderii

-veniturile pe care fiscul renunță în mod definitiv să le impoziteze,deoarece ele provin din rezultate deja impozitate

-degrevările fiscale acordate pentru a încuraja anumite acțiuni economice promovate de stat

Alte diferențe sunt denumite diferențe temporare deoarece ele se resorb în cursul unui exercițiu ulterior.Aceste diferențe provin din din decalajul în timp între momentul contabilizării unui element și încluderea sa în rezultatul fiscal și îmbracă următoarele forme:

-elementele contabilizate în cursul exercițiului ,dar care au fost luate în calculul rezultatului impozabil al unui exercițiu precedent

-elementele incluse în rezultatul exercițiului,dar care au fost contabilizate în cursul unei periode anterioare

-elementele contabilizate în cursul exercițiului,dar care vor fi impozabile sau deductibile din punct de vedere fiscal în cursul unui exercițiu viitor.

-elementele incluse în rezultatul fiscal al exercițiului dar care vor fi contabilizate ulterior

De altfel,norma IAS 12 prezintă 2 tipuri de diferențe temporare

-diferențe temporare impozabile,respectiv difernțe care vor genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare,atunci când valoarea contabilă a unui activ sau a unui pasiv va fi încasată sau plătită.

-diferențe temporare deductibile respectiv diferențe temporare care vor genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare atunci când valoarea contabilă a unui activ sau pasiv va fi încasată sau plătită.

Contabilizarea activelor și pasivelor de impozit exigibil

Impozitul exigibil al exercițiului curent și al exercițiilor precedente trebuie să fie contabilizat ca pasiv,în măsura în care el nu este plătit.Dacă suma deja plătită,în numele exercițiului curent și exercițiilor precedente depășește suma datorată pentru aceste exerciții,excedentul trebuie contabilizat ca activ.

Cum avantajul legat de o pierdere fiscală poate să fie reportat în urmă pentru a recupera impozitul exigibil al unui exercițiu anterior ,acesta trebuie să fie contabilizat ca activ.

Atunci când se utilizează o pierdere fiscală pentru a recupera impozitul exigibil al unui exercițiu anterior,o întreprindere contabilizează avantajul la activ,în exercițiul în cursul căruia se produce pierderea fiscală deoarece,pentru intreprindere ,avantajul este probabil și poate fi evaluat în mod fiabil.

Contabilizarea activelor și pasivelor de impozit amânat

a)Diferențele temporale impozabile

Un pasiv de impozit amânat trebuie să fie contabilizat pentru toate diferențele temporale impozabile,exceptând situația în care pasivul de impozit amânat este generat:

– fie printr-un goodwill pentru care amortizarea nu este deductibilă din punct de vedere fiscal.

– fie prin contabilizarea inițială a unui activ sau a unui pasiv într-o tranzacție care nu este o grupare de intreprindere

-nu afectează nici beneficiul contabil,nici beneficiul impozabil la data tranzacției

Totuși pentru diferențele temporale,impozabile legate de participanții în filiale,întreprinderi asociate și întreprinderi de joint ventures și investiție în sucursale,trebuie să fie contabilizat un impozit amânat pasiv.

b)Diferențele temporale deductibile

Un activ de impozit amânat trebuie să fie contabilizat pentru toate diferențele temporale deductibile,în măsura în care este probabil ca un beneficiu impozabil,asupra căreia vor putea să fie imputate aceste diferențe temporale deductibile,să fie disponibil,exceptând situația în care este generat activul de impozit amânat:

-fie printr-un goodwill negativ tratat ca un venit amânat ,în conformitate cu IAS 22 “Grupările de înterprinderi”

-fie prin contabilizarea inițială a unui activ sau a unui pasiv,într-o tranzacție care:

-nu este o grupare de întreprinderi

-nu afectează nici beneficiul contabil,nici beneficiul impozabil la data tranzacției

Totuși,pentru difernțele temporale deductibile relative la participanții în filiale,întreprinderi,de tip “join ventures” precum și la investiții în sucursale,trebuie să fie contabilizat un activ de impozit amânat.

Cazuri particulare privind impozitarea profitului

Pierderi reportabile

Majoritatea legislațiilor fiscale naționale admit ca pierderea unui exercițiu să fie deductibilă din beneficiile ulterioare.Anumite reglementări prevăd însă ca o pierdere să fie deductibilă din beneficiile exercițiilor anterioare,situație care generează o rambursare a impozitului pe profit deja plătit Se vorbește atunci despre principiul reportului “în urmă” a deficitelor fiscale.

Contabilizarea efectelor unui report “în urmă” nu prezintă dificultăți, deoarece pierderea ultimului exercițiu a generat dreptul la o rambursare de impozit,suma impozitului rambursat este considerată ca un venit al acestei perioade.

b) Beneficiile filialelor și participațiilor

Profitul realizat de filiale și participanții nu este de regulă impozitat la beneficiari decât în momentul când se încasează dividende.Beneficiile nedistribuite ,reprezinta, pentru întreprinderea care au calitatea de acționar o îmbogățire provizorie neimpozabilă.

Conform principiului conectării cheltuielilor la venituri impozitul aferent acestor profituri trebuie să fie contabilizat la survenirea acestora.De aceea, norma IAS 12 impune ca întreprinderea să contabilizeze impozitele amânate corespunzătoare profiturilor nedistribuite aferente participațiilor la care le deține.

Norma IAS 12 autorizează din contabilizarea impozitelor aferente beneficiilor nerepartizate ale filialelor și a altor participații atunci când există argumente de a crede că aceste profituri nu vor fi distribuite sau că distribuirea lor nu va genera obligații fiscale

c) Consecințele reevaluărilor de active

În țările în care se practică,reevaluarea activelor se face în general,în franșiză de impozit.Franșiza de impozit reprezinte o scutire de impozit,dar și o dispensă legală care permite vărsarea efectivă a unui impozit care nu depășește o anumită sumă.

Comunicarea financiară privind impozitul pe profit

Norma IAS 12 impune câteva reguli privind comunicarea financiară aferentă impozitului pe profit.Astfel intreprinderea trebuie să menționeze în anexe metoda utilizată pentru calculul impozitelor amânate.

Atunci când anumite diferențe temporare nu sunt luate în calcul,sumele lor,anuale și cumulate tebuie să fie menționate.

Întreprinderea trebuie să menționeze în mod distinct

-cheltuiala fiscală aferentă beneficiului provenind din activitățile ordinare

-cheltuiala fiscală aferente elementelor extraordinare,elementelor provenind din exercițiile anterioare și schimbărilor de metode contabile

-eventuala incidență fiscală a reevaluărilor de active

În plus întreprinderea trebuie să furnizeze o explicație a raportului între cheltuiala fiscală și beneficiul contabil,dacă cotele de impunere în vigoare nu constituie o explicație suficientă.

În ce privește pierderile fiscale,trebuie menționat

-suma eventualei economii de impozit contabilizată ca urmare a rapotului “în față” a unei pierderi fiscale

-suma economiei de impozit care rezultă din imputarea unei pierderi fiscale anterioare

-suma pierderilor fiscale reportabile în cursul anilor ulteriori și a căror incidență fiscală nu a fost contabilizată,ca și termenele acordate pentru a beneficia de ele.

Impozite ,taxe și alte vărsăminte suportate de întreprindere indiferent de natura rezultatului fiscal

Întreprinderea datorează bugetului de stat și altor organisme organisme publice o serie de impozite ,taxe și vărsămite asimilate, indiferent de natura rezultatului fiscal.Suportarea acestor obligații fiscale are drept consecință,majorarea costurilor de achiziție sau de producție,după caz ,sau creșterea cheltuielilor de exploatare,după natuara lor.

Datoriile întreprinderii față de organele fiscale privind aceste impozite și taxe sunt reflectate în contul 446 “ Alte impozite și taxe cum sunt :taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât agricultură sau silvicultură,impozitul pe clădiri de la alte persone juridice,impozitul pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții aparținând personelor juridice,taxa asupra mijloacelor de transport deținute de agenții economici și alte impozite și taxe se contabilizează ca o cheltuială.

Amenzile suportate de întreprindere cât și majorările și penalitățile de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale sunt asimilate datoriilor fiscale,însă sunt contabilizate ca provenind din operații excepționale.

În afara impozitelor și taxelor,agenții economici sunt obligați la plata unor contribuții pentru constituirea unor fonduri cu destinație specială, reglementate prin acte normative cum sunt:

-contibuția la Fondul special pentru sănătate

-contibuția la Fondul de risc și accident pentru protecția specială a persoanelor hadicapate

-contribuția la Fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei

-contibuția la Fondul special al drumurilor publice care se contabilizează ca niște cheltuieli de exploatoare

Impozite colectate de la terți și decontate bugetului statului

Deși suportat de orice persoană fizică care realizează venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale,deci este o cheltuială salarială, acest impozit este plătit prin metoda stopajului la sursă,fiind calculat,reținut și virat la buget la plătitorii salariilor.Baza de calcul aferentă impozitului pe salarii include veniturile brute primite de un salariat în cursul unei luni sub formă de salarii și alte drepturi salariale,indiferent de perioada la care se referă.

Sunt supuse impozitării și câștigurile salariaților zilieri sau temporari, sumele obținute din colaborări și onorarii pentru expertize de orice fel,drepturile bănești cuvenite pentru invenții și inovații și alte venituri similare.Impozitul pe salarii se calculează lunar.

Salariile și alte drepturi salariale obținută în valută sunt impozitate prin transfomarea în lei,la cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata,după care impozitul în lei,stabilit pe baza cotelor aferente,se transformă ,se reține și se varsă la buget în valută ,la aceași curs.

Impozitul pe dividende

Prin dividend ,conform definiției date de norma legală se înțelege orice distribuire,în bani sau în natură,în favoarea acționarilor sau asociaților din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierdere proporțional cu cota de participare la capitalul social.Dividendele sunt supuse impozitării.obligativitatea calculării reținerii și vărsării impozitelor pe dividende revine personelor juridice,o dată cu plata dividendelor către acționari și asociați.Plata impozitului pe dividende se face în lei .Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitului pe dividende este de 5 ani.

Taxa pe valoarea adăugată

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată au obligația legală de a întocmi și depune la organul fiscal deconturi lunare privind suma impozitelor și taxa exigibilă.

1.6.Structurarea impozitelor și taxelor

Impozitele și taxele sau veniturile bugetare se împart în categorii,conform clasificației bugetare:

Venituri curente

B. Venituri de capital

A)Veniturile curente se împart în venituri fiscale și venituri nefiscale.

1 Veniturile fiscale provin din impozite directe și impozite indirecte

1.1 În cadrul impozitelor directe se înclud: impozitul pe profit,pe salarii,pe clădiri,taxa pentru folosirea mijloacelor de transport.

1.1.1 Impozitul pe profit

În categoria plătitorilor impozitului pe profit denumiți și contribuabili se încadrează o serie de persoane juridice și fizice pentru care:

-persoane juridice române pentru profitul impozabil obținut din orice sursă,atât din Romănia cât și în străinătate

-persoane juridice străine care desfășoare activități printr-un sediu permanent în Romania

-persoane fizice și juridice române,partenere într-un contract de asociere care nu dă naștere unei persone juridice,pentru profitul realizat, caz în care impozitul datorat de persona fizică se calculează,se reține și se varsă de către persona juridică

-instituțiile publice,pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii

De la impozitului pe profit sunt exceptate trezoreria statului pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei,instituțiile publice pentru fondurile publice constituite și disponibilitățile realizate și utilizate conform legii privind finanțele publice.

Totodată sunt exceptate de la plată personele juridice fără scop lucrativ,se mai scutesc cooperativele care funcționează ca unități protejate special organizate,potrivit legii.

Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote procentuale proporționale.

1.1.2 Impozitul pe salarii

Contribuabili sunt persoane fizice care realizează pe teritoriul Romaniei venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale.

Obiectul impunerii îl formează salariile realizate pe teritoriul Romaniei,respectiv salariile plătite în bani și în natură primite de către salariați de la pesoane fizice sau juridice care au sediul sau domiciliul pe teritoriul României.Orice personă fizică română beneficiază de dreptul de deducere,din impozitul pe salariu datorat în Romania,a unei sume echivalente cu impozitul pe salarii din sursă externă,plătit direct sau prin reținere în străinătate.Deducerea se acordă numai pe baza de documente care atestă plata impozitului.Veniturile realizate de persoanele fizice române,sub formă de salarii și alte drepturi salariale pentru activități desfășurate în străinătate,în baza unor contracte încheiate în acest sens de o entitate cu sediul în Romania,sunt supuse impozitului conform dispozițiilor legale din țara noastră.

Nu fac obiectul impunerii salariale și îndemnizațiile în valută,sabilite în cuantum net, plătite de instituțiile publice română personalului român care își desfășoare activitatea în cadrul misiunilor diplomatice ,oficiilor consulare și a altor forme de reprezentare a Romaniei în străinătate.

1.1.3 Impozitul pe clădiri

Obiectul impozabil îl reprezinta clădirile de orice fel situate în municipii,orașe,comune și sate indiferent de modul cum sunt folosite și de destinația dată acestora.Pot constitui subiect al impunerii ,orice persoană fizică,în mod individual sau constituită în asociații de orice natură,orice personă juridică,precum și unități economice ale unor persone juridice sau subunități ale acestora,române sau străine.

Baza de calcul sau materia impozabilă este diferită după cum deținătorii clădirilor sunt persone fizice și juridice.

1.1.4 Taxa pentru folosirea mijloacelor de transport

Constituie obiect al impunerii atât mijloacele de transport cu tracțiune mecanică,cât și mijlocele de transport pe apă.Taxa poate fi considerată atât ca un impozit pe avere cât și ca o taxă pentru folosirea drumurilor publice.Taxa asupra mijlocelor de transport se stabilește anual ,în sume fixe.Pentru mijlocele de transport cu tracțiune mecanică,baza de calcul o reprezinte capacitatea cilindrică a motorului,pentru fiecare jumătate litru cilindric sau fracțiune de jumătate litru cilindru.Și în cazul mijlocelor de transport pe apă,taxa se stabilește anual.

Scutirile de la plata taxei asupra mijlocelor de transport se acordă pentru:

-autoturisme,motociclete cu ataș,triciclurile cu motor aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora

-bărcile și luntrele,folosite de localnicii din Delta Dunării și Insula Mare a Brăilei pentru transport de uz personal

1.2 În cadrul impozitelor indirecte se cuprind : taxa pe valoarea adăugată,accizele,taxele vamale,impozitul pe spectacole

1.2.1 Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valorea adăugată este un impozit indirect,care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor servicii cu plată sau asimilat acestora.Are un caracter universal ,deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor din economie,rezultate atât din activitatea curentă de exploatare cât și din activitate financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru,unic dar cu plata fracționată.Având caracter neutru,taxa elimină inegalitățile fiscale între fazele circuitului economic al produselor,cotele sale aplicându-se asupra tuturor activităților economice.Taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparență întrucât asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de plată cei revine.Aplicare taxei pe valoarea adăugată se face numai în țara în care produsul se consumă și nu acolo unde se realizează.

1.2.2 Accizele

Accizele reprezinte taxe speciale de cosumație care se aplică,se calculează și se varsă o singură dată la bugetul de stat pentru anumite produse din țară și din import.

Produsele pentru care se datorează accize sunt:

a)alcoolul etilic alimentar,băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau cosumului,care conțin alcool etilic alimentar

b)produse din tutun

c)produse petroliere

d)alte produse și grupe de produse

1.2.3 Taxele vamale

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor și produselor care intră și ies în /din țară sau/și asupra celor care tranzitează teritoriul național.Pot exista 3 categorii de taxe vamale:

-de import: stabilite asupra mărfurilor importate în momentul trecerii granițelor teritoriului vamal ale statului importator

-de export: -stabilite asupra mărfurilor interne la exportul acestora

-de tanzit: percepute asupra mărfurilor srăine aflate în trecere pe teritoriul vamal al unui stat,au o aplicabilitate foarte restrânsă pe plan internațional întrucât tranzitul aduce alte avantaje țărilor participante la comerțul internațional.

2)Veniturile nefiscale provin din: vărsămintele din profitul net al regiilor autonome,veniturile procurate de la instituțiile publice și altele.

B)Veniturile de capital cuprind: veniturile din vânzarea unor bunuri ale statului sau aparținând rezervei de stat și din vânzarea activelor imobiliare în cadrul procesului de restructurare economică.În viziunea Fondului Monetar Internațional,clasificarea avansată are în vedere carateristicile impozitelor stabilite prin legi reflectând activitățile economice care stau la baza fiecărui impozit.

Gruparea impozitelor se face după natura materiei impozabile sau a factorului generator al obligației fiscale,facilitând analiza acestora la toate nivelele administrației publice.

Clasificarea FMI împarte impozitele în următoarele grupe.

a)impozitul pe venit,beneficii și câștiguri din capital:

-persone fizice (impozitul pe venit net sau activ al personelor fizice)

-impozitul pe venitul societăților sau pe beneficiile efective ale lor

-alte impozite pe venit,beneficii și câștiguri din capital impozitul pe vânzarea de terenuri ,valori mobiliare,alte active,impozitul pe chirii,dobânzi dividende

b)impozitul pe salarii și mâna de lucru în care se includ:impozitul plătit

salariați,patroni,liber profesioniști,indiferent dacă sunt stabilite procentual din salarii sau forfetar pe o persoană

c)impozitul asupra patrimoniului:

-impozitul pe valoarea patrimoniului net

-impozitul pe proprietatea mobiliară

-impozitul pe tranzacții mobiliare și imobiliare

-impozitul pe succesiuni,donații între vii și testamentare

-alte impozite periodice de patrimoniu

d)impozite interioare de bunuri și servicii

-impozitul pe cifra de afaceri,pe vânzări sau valoarea adăugată în care se includ:

– impozite percepute în stadiul producției sau comercializării

-impozite impozite cumulativă în cascadă

-impozite aferente vânzărilor cu ridicata sau cu amănuntul

-TVA și accizele

-taxa pentru exercitarea anumitor activități

-taxe pentru utilizarea vehiculelor cu motor

– impozite asupra extracției sau prelucrării produselor extractive

e) impozitul pe comerțul exterior

-taxe de import

-taxe de export

-beneficii și monopoluri de import sau export

-beneficii din schimb

-alte impozite pe comerțul exterior și tranzacții internaționale

f) alte încasări fiscale

-impozite de tip capitație

-taxe de timbru

-alte impozite

Capitolul 2

CONTABILIZAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR DATORATE BUGETULUI STATULUI

I. CONTABILITATEA IMPOZITELOR ȘI

TAXELOR DIRECTE PE SPECIFICUL SOCIETATII "x"

1.Contabilitatea impozitului pe profit si a impozitului pe dividende pe specificul societatii "X"

1. Consideratii generale:

Contribuabilii impozitului pe profit se grupează în 4 categorii:

persoane juridice române pentru profitul impozabil obținut din orice sursă atât din România ,cât și din străinătate

persoane juridice străine care desfășoara activități printr-un sediu permanent în Romania

persoane juridice și fizice străine care participă în baza unui contract de asociere la realizarea de activități în Romănia

asocierile dintre persoanele fizice și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persone juridice ,pentru veniturile realizate atât în Romania cât și în străinătate

Se exceptează de la plata impozitului pe profit trezoreria statului ,pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei ,instituțiile publice pentru fondurile publice constituite,inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit legii privind finanțele publice.

De asemenea ,sunt exceptate:

-organizațiile de nevăzători și de invalizi,asociațiile persoanelor handicapate și unitățile economice ale acestora

-unitățile aparținând cultelor religioase ,pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult

-asociațiile și fundațiile ,atunci când utilizează cel puțin 80 % din veniturile obținute din orice sursă ,în scopul realizării obiectivelor pentru care au fost autorizate ,inclusiv cheltuielile pentru investiții și dotări ,precum și cheltuielile de funcționare

-instituțiile de învățământ particular acreditate precum și cele autorizate provizoriu pentru veniturile realizate din activitatea de învățământ ,cu condiția utilizării acestora pe baza tehnico materială.

În cazul în care persoanele juridice fără scop lucrativ ,desfășoară activități economice cu scopul obținerii de profit ,devin plătitori de impozit pentru profitul realizat din aceste activități.

2. Cotele impozitului pe profit

Impozitul pe profit este stabilit pe baza unei cote procentuale proporționale unice de 25 % ,cu excepțiile prevăzute de lege.Astfel, contribuabililor care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte și a cluburilor de noapte ,li se aplică o cotă adițională de impozit de 25 % asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor.Cota adițională de impozit o plătesc persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.

Unei cote diferențiate de impozit îi este supus profitul impozabil realizat de Banca Națonală a Romăniei.Acestă cotă este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă ,constituit conform legii privind activitatea bancară.O cotă diferențiata de impozit pe profit de 25% se aplică contribuabililor care realizează anual cel puțin 80% din venituri din agricultură.

3. Calcularea,determinarea și plata impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, într-un an fiscal la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Veniturile luate în calculul profitului impozabil provin din livrarea bunurilor mobile și vânzarea bunurilor imobile,cât și din servicii prestate și lucrări executate inclusiv din câștiguri din orice sursă,dividendele primite de la o persoană juridică română de la o altă persoană juridică româna nu sunt supuse impozitului pe profit.

Pentru determinarea impozitului pofitului impozabil ,cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor sau dacă sunt prevăzute în mod expres în actele normative în vigoare.

Pentru determinarea profitului impozabil există mai multe categorii de cheltuieli pentru care nu se admite deducerea:

-impozitul pe profit ,precum și impozitul pe venitul realizat din străinătate

-amenzile sau penalitățile datorate către autoritățile române sau străine

-cheltuielile de protocol care depășesc limita de 1 % aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente inclusiv accizelor

-sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și provizioanelor peste limita legală ,cu excepția celor create de bănci în limita a 2 % din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă,a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare precum și a fondului de rezervă ,în limita a 5 % din profitul contabil anual

-sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile

-cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale și circulante ale contribuabililor

-discount-urile,remizele sau alte reduceri de preț acordate clienților,în cazul în care acestea nu sunt înscrise distinct în documentele de vânzare sau nu sunt prevăzute în contractele încheiate

-orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților

-cheltuieli cu perisabilitățile peste limitele legale

-cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora,taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit

-cheltuieli de delegare,de detașare și de deplasare în cadrul localității,în interesul serviciului ,precum și cele pentru deplasări în străinătate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar,care depășesc plafoanele prevăzute pentru salariații instituțiilor publice și ai regiilor autonome cu specific deosebit.

În cazul deplasărilor în străinătate,nivelul diurnelor și al plafoanelor de cazare este diferențiat pe tări și exprimat în monedele țării în care se face deplasarea.

-sumele angajate în favoarea partenerului contractual,sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit,altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmite

-cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persone fizice sau juridice străine

-cheltuielile înregistate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc,potrivit legii contabilității condițiile de document justificativ

-cheltuielile reprezentând valoarea ratelor,în situația cumpărării de bunuri mobile și imobiliare în baza unui contract cu plata în rate cheltuielile de sponzorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute de legea privind sponzorizarea..

Persoanele fizice sau juridice române beneficiază de reducerea bazei impozabile dar nu mai mult de:

10% din baza impozabilă pentru sponzorizări în domeniul:cultură,artă,învățământ, sănătate, asistență și servicii sociale

8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile:educație,drepturile omului,știință cercetare fundamentată și aplicată,sport cu excepția fotbalului

5% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile :religios social și comunitar,reprezentarea intereselor asociațiilor profesionale fotbal

Persoanele fizice sau juridice care efectuează acte de mecenat beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul acestora ,fără a depăși 10% din baza impozabilă.Profitul impozabil se calculează lunar cumulat de la începutul anului fiscal.Impozitul pe profit se determină pentru fiecare lună în parte asupra profitului impozabil cumulat de la începutul anului,din care se scade impozitul pe profit calculat asupra profitului impozabil cumulat până la sfărșitul lunii precedente.

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial ,până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor,cu excepția Băncii Naționale a Romaniei și a societăților bancare care efectuează plăți lunar,până la data de 25 incusiv a lunii următoare cele pentru care se calculează impozitul.

Ceilalți contribuabili au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV ,până la data de 25 ianuarie inclusiv a lunile octombrie și noiembrie ,iar pentru luna decembrie adaugă o sumă echivalentă cu impozitul calculat pentru luna noiembrie.

5. Contabilitatea impozitului pe profit

Situația la principalele conturi la 30 noiembrie (1 decembrie)2002

– mii lei

Simbol Denumirea contului Total sume precedente

Debit Credit

600 Cheltuieli cu materii prime 20000 20000

601 Cheltuieli materiale consum. 3000 3000

602 Cheltuieli obiecte de inventar 1500 1500

607 Cheltuieli privind mărfurile 13500 13500

612 Cheltuieli cu chirii 500 500

623 Cheltuieli de protocol 550 550

627 Cheltuieli bancare 750 750

Cheltuieli cu impozite și taxe 1500 1500

641 Cheltuieli cu salarii 40000 40000

6451 Cheltuieli cu asigurări sociale 9332 9332

Cheltuieli cu ajutor șomaj 400 400

Cheltuieli cu sănătate 2800 2800

Cheltuieli cu diferențe de

curs valutar 200 200

666 Cheltuieli cu dobanzi 100 100

681 Cheltuieli cu amortizare 10000 10000

691 Cheltuieli cu impozit pe profit 14500 14500

Venituri din vanzarea de produse

finite 98520 98520

704 Venituri din servicii prestate 5000 5000

707 Venituri din vanzarea mărfurilor 17500 17500

711 Venituri din producția stocată 15000 15000

766 Venituri din dobanzi 300 300

7721 Venituri din cedarea activelor 10000 10000

___________________________________________________________________

În cursul lunii decembrie au loc următoarele operații:

Pe data de 05.decembrie se facturează clientului Epad produse finite (uși de garaj) 6750000 lei +TVA 19 %

411 “Clienți = % 8032500

701 ” Venituri din vanzare 6750000

produse finite”

“ TVA colectată” 1282500

711 “Venituri din producția = 345 “Produse finite” 3000000

stocată ”

Pe 07 decembrie se înregistrează un consum de materii prime

(cherestea) în valoare de 8000000 lei și materiale consumabile(ulei) 500000 lei.

600 “ Cheltuieli cu materii = 300 “Materii prime” 22000000

prime “

601 “Cheltuieli cu materiale “ = 301 Materiale” 3500000

Pe 09 decembrie seefectueată o prestare de serviciu (transport bușteni) în valoare de 250000 lei

411 “Clienți”= % 2975000

704 “Venituri din lucr. Executate și 2500000

servicii prestate”

4427 TVA colectată” 475000

Pe 11 decembrie se înregistrează darea în folosință a obiectelor de inventar (salopete) 450000 lei(recuperarea valorii se face integral în momentul în care se dau în folosință).

602 “Cheltuieli cu obiecte = 322 “Uzura obiectelor 2200000

de inventar” de inventar”

Pe data de 13 decembrie se obțin produse finite din producție proprie(uși) în valoare de 15000000 lei și semifabricate (panouri)2500000 lei.

345 “Produse finite “ = 711 “Venituri din producția” 15000000

stocată”

341 “Semifabricate = 711 ”Venituri din producția 2500000

stocată”

Pe data de 15 decembrie se vand produse finite și semifabricate preț de facturare 18750000 lei + TVA respectiv 3125000 lei + TVA.

411 “Clienți” = % 26031250

701 “Venituri din vanzare

produse finite” 18750000

702 “Venituri din vanzarea

de semifabricate” 3125000

4427 “TVA colectată” 4156250

711 “Venituri din producția = 341 “Semifabricate” 1800000

stocată”

711 “Venituri din producția = 345 “Produse finite” 10000000

stocată”

Pe data de 16 decembrie s-a realizat din producție proprie produse finite în valoare de 30.000.000 lei

345 “ Produse finite” = 711 “Venituri din producția 30000000 lei

stocată

Pe data de 17 decembrie se înregistrează cheltuielile cu salariile

datorate personalului 45000000 lei și datoria unității la asigurări sociale(23.33) ,sănătate(7%) ,fond șomaj(1%) ,handicapați(3%),camera de muncă (0.75%)

641 “Cheltuieli personal = 421 “Personal 45000000

remunerații datorate” remunerații datorate”

6451 “Cheltuieli priv.contribuția = 4311 “Contribuția 10498500

unității la asigurări sociale” unității la asig. sociale”

6452 “ Cheltuieli priv.contribuția = 4371 “Contribuția unității 450000

unității la fond șomaj” la fond șomaj”

6453 “Cheltuieli priv. contribuția = 4313 Contribuția unității 3150000

unității la fond sănătate” la fond sănătate”

635 “Cheltuieli cu alte impozite = 4475 “Fonduri speciale, 1350000

taxe,asimilate” taxe,vărsăminte”

(fond handicapat)

635 “Cheltuieli cu alte impozite = 4476 “Fonduri,speciale,taxe 337500

taxe,asimilate” taxe ,vărsăminte”

(fond camera de muncă)

La data de 18 decembrie se vand produse finite la export (50 de uși*80 euro) în valoare de 4000 euro. Cursul de schimb în momentul facturări este de 29.885 lei /euro.

411 “Clienți” = 701 “Venituri din vanzarea 119540000

de produse finite” (4000*29885)

711 “Venituri din = 345 “Produse finite” 44827500

producția stocată”

La data de 19 decembrie se primește factura de energie electrică în valoare de 2500000 lei +TVA.

% = 401 “Furnizori” 2975000

605 “Cheltuieli cu energia și apa” 2500000

4426 “TVA deductibilă “ 475000

La data de 21 decembrie se vand mărfurile aflate în stoc(mobilă de

bucătărie) în valoare de 18000000 lei +TVA

411”Clienți” = % 21420000

707 “Venituri din vanzarea 18000000

de mărfuri

4427 “TVA colectată “ 3420000

607 “Cheltuieli cu mărfuri” = 371”Mărfuri” 13500000

La data de 22 decembrie se încasează valoarea produselor finite vandute la export la un curs de 29905 lei/euro

5121 “Disponibil în lei”= % 119620000

411 “Clienți” 119540000

765 “Venituri din diferențe 80000

de curs valutar”

La data de 23 decembrie se înregistrează majorări pentru plata cu întârziere a impozitului pe salarii, în suma de 450000 lei

6711 “Despăgubiri,amenzi = “Alte datorii și 448 450000 lei

penalități” creanțe cu buget stat.”

La data de 25 se înregistrează dobanda datorată băncii BRD pentru un împrumut în valoare de 30000000 lei ,cu o dobăndă de 10% pe o durată de 6 luniprimit,valoarea dobanzii fiind de 500000 lei

5121 “Disponibil în lei” = 5191 “Credite bancare 30000000

pe termen scurt

% = 5186 “Dobanzi de plătit 3000000

666 “Cheltuieli cu dobanzi 500000 471 “Cheltuieli înreg. în avans “ 2500000

Pe 27 decembrie se înregistrează cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale

6811 “Cheltuieli de exploatare = 281 “Amortizarea 10000000 privind amortizarea imobilizărilor corporale

La închiderea exercițiului financiar se constată,la inventarierea mijloacelor fixe următoarele :

cost de achiziție imobilizări 4500000

amortizare 500000

valoare contabilă netă 4000000

valoare actuală 3850000

______________________________________

depreciere valorică 150000

Pentru deprecierea valorică se constituie un provizion

6813 “Cheltuieli de exploat. =291 “Provizioane ptr. 150000

privind provizioane depr.imob. corporale

pentru depr. imobilizărilor

Pe data de 31 Decembrie :

-se înregistrează diferențele de conversie activ-pasiv :

Societatea are o datorie față de furnizor extern de 1000 Euro , curs la data facturării 28700 lei/Euro și o creanță de 1500 Euro , curs la data facturării de 28800 lei/Euro. Cursul la 31/12 este de 29980 lei/Euro.

Datorii : : 1000 Euro x 28700 lei = 28700000 lei

Datorii la cursul din 31/12 : 1000 Euro x 29980 lei = 29980000 lei

Diferență nefavorabilă = 1100000 lei

Creanțe : :1500 Euro x 28800 lei = 43200000 lei

Creanțe la cursul din 31/12 :1500 Euro x 29980 lei = 44970000 lei

Diferență favorabilă = 1770000 lei

Înregistrarea diferenței nefavorabile de curs :

476 “Diferențe de conversie = 401 “Furnizori” 1100000

activ”

Constituirea provizionului pentru diferențe de curs nefavorabile :

681 “Cheltuieli de exploatare = 151 “Provizioane 1100000

privind amortizările pentru riscuri și

și provizioanele” cheltuieli”

Înregistrarea diferenței favorabile de curs :

411 “Clienți” = 477 “Diferențe de conversie 1770000

pasiv”

-se înregistrează diferențele de curs la disponibilul bănesc :

Contul de disponibil în valută prezintă la sfârșitul anului un sold final debitor de 1500 Euro echivalentul a 43350000 lei. Cursul Euro la 31/12 este de 29980 lei.

Calculul diferenței de curs valutar :

-SFD 1500 Euro = 43350000 lei

-SFD la cursul 1500Euro x29980 = 44970000 lei

din 31/12

-diferență favorabilă = 1620000 lei

Înregistrarea diferenței favorabile :

5124 “Disponibil în valută” = 765 “Venituri din 1620000

diferențe de curs”

Se încorporează veniturile din explotare ale firmei în profit:

% = 121 156537500

701 145040000

702 3125000

704 2500000

18000000

711 (12127500)

Se încorporează cheltuielile de exploatare asupra rezultatului

121 = % 115736000

600 22000000

3500000

602 2200000

2500000

607 13500000

635 1687500

641 45000000

6451 10498500

6452 450000

6453 3150000

10000000

1100000

6813 150000

Se încorporează veniturile financiare în profit:

765 = 121 1700000

Se repartizează cheltuielile financiare asupra rezultatului:

121 =666 500000

Se încorpoorează veniturile excepționale în profit(firma nu are pe luna decembrie)

Se repartizează cheltuielile asupra rezultatului:

121 =6711 450000

După transferul cheltuielilor și veniturilor în contul 121 “Profit și pierdere “ se poate face calculul impozitului pe profit,cumulat de la 1 ianuarie la sfărșitul perioadei de raportare( închiderea exercițiului financiar).

Calculul rezultatului din exploatare

mii lei

___________________________________________________________________

Venituri 01.01 – 30.11 Decembrie Total

___________________________________________________________________

701 98520 145040 243560

702 ––- 3125 3125

704 5000 2500 7500

707 17500 18000 35500

711 15000 (12127.5) 2872.5

___________________________________________________________________

Total 136020 156537.5 292557.5

___________________________________________________________________

Cheltuieli

600 20000 22000 42000

601 3000 3500 6500

602 1500 2200 3700

605 – 2500 2500

607 13500 13500 27000

612 500 – 500

623 550 – 550

627 750 – 750

635 1500 1687.5 3187.5

641 40000 45000 85000

6451 9332 10498.5 19830.5

6452 400 450 850

6453 2800 3150 5950

6811 10000 10000 20000

6812 – 1100 1100

6813 150 150

Total 103832 115736 219568

Profit din exploatare 72989.5

Calculul rezultatului financiar:

Mii lei

___________________________________________________________________

Venituri 01.01 – 30.11 Decembrie Total

___________________________________________________________________

765 – 1700 1700

766 300 – 300

___________________________________________________________________

Total 300 1700 2000

Cheltuieli

665 200 – 200

666 100 500 600

Total 300 500 800

Profit financiar 1200

___________________________________________________________________

Calcularea rezultatului excepțional:

Venituri 01.01-30.11 Decembrie Total

7721 10000 – 10000

Total 10000 – 10000

Cheltuieli

6711 – 450 450

Total – 450 450

Profit excepțional 9550

Rezultat din activitatea totală = Rezultat contabil = Venit – Cheltuieli = 304557500 – 220818000 = 83739500 lei

Determinarea rezultatului fiscal:

Total cheltuieli: 220818000

Cheltuieli nedeductibile fiscal :

-amenzi, penalități 450000

-provizioane pentru riscuri și cheltuieli 1100000

-total cheltuieli nedeductibile = 1550000

Total cheltuieli deductibile

(220818000 – 1550000) = 219268000

Rezultatul fiscal 85289500

Profit impozabil 85289500

Raport venit din export/total venit

=119.540.000/304.557.500= 39%

Impozit aferent export = 85.289.500*39/100*6/100=1.995.774

Impozit pe profit 25 % =52.026.595*61/100 *25/100=13.006.648

Total impozit profit = 1.995.774+13.006.648 = 15.002.422

Din care înregistrat 1/01-30/11 14.500.000

Impozit Decembrie 502.422

Înregistrarea impozitului pe profit de 502.422 :

691 “Cheltuieli privind = 441 “Impozitul pe 502.422

impozitul pe profit” profit”

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit :

121 “Profit și pierdere” = 691 “Cheltuieli cu 502.422

impozitul pe profit”

Repartizarea profitului :

-profitul net = 85289500-502422= 84.787.078

-rezerve legale = 12000000

-dividende = 72.787.078

129 “Repartizarea = % 84.787.078

profitului” 118 “Alte fonduri” 12000000

457 “Dividende de 72.787.078

plată”

2.Contabilitatea impozitului pe salarii

Plătitori și sfera de cuprindere

În calitate de plătitori ai impozitului pe veniturile din salarii apar

atât persoanele fizice române angajate cu contract individual de muncă cât și cele angajate cu connvenție civilă de prestări de servicii sau altele care intră sub incidența unori legi speciale.

De asemenea în calitate de plătitori apar și persoanele fizice străine care realizează venituri sub forma salariilor din România în condițiile prevăzute de legislația româna în vigoare.

Sunt considerate venituri din salarii,denumite în continuare salarii,toate veniturile în bani și în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individula de muncă,indiferent de perioada la care se referă,denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă,inclusiv indemizațiile pentru incapacitate temporară de muncă,de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Sunt asimilate salariilor în vederea împunerii:

indemnizațiile din activități ca urmare a unei funcții de demnitate publică,stabilite potrivit leg

drepturile de soldă lunară ,indemnizațiile,prime ,premii,sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare,acordate potrivit legii

veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări servicii

alte drepturi și indemnizații de natură salarială

Determinarea venitului din salarii

Venitul brut din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate

precum și a avantajelor primite de o persoană fizică,pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.

Avantajele în bani și echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt impozabile la nivelul angajatului în categoria veniturilor din salarii numai dacă acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activității desfășurate de angajatorul care le-a acordat.

Printre avantajele care pot fi primite cu titlu gratuit sau cu plată parțială amintim:folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul a afacerii în scop personal,acordarea de produse alimentare, îmbrăcăminte, lemne de foc,energie electrică termică și altele, abonamentele și costul comvorbirilor telefonice, permise de călătorie pe diferite mijloace de transport, cadouri primite cu diverse ocazii.

Nu constituie avantaj impozabil:diferența de dobândă subvenționată de stat la creditele acordate, pentru agricultură și pentru achiziții de către persoanele fizice de bunuri mobile și imobile, veniturile reprezentând avantajele în bani și/sau în natură acordate persoanelor cu handicap, veterinarilor de război, invalizilor și văduvelor de război, accidentaților de război în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituie în prizonieri, urmașilor eroilor-martiri, răniților, luptători pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Evaluarea produselor acordate cu plata în natură se face astfel:

-la prețul de vânzare de unitate, care cuprinde, după caz, accize și TVA

-la prețul de achiziție la care se adaugă accizele și TVA, dacă produsele sunt achiziționate de la producătorii individuali și acordate personelor fizice

-la prețul de aprovizionare care cuprinde, după caz, accize și TVA, pentru alte produse aprovizionate de la diverși agenți economici

-la nivelul tarifelor practicate pe piață, inclusiv TVA, pentru lucrări sau servicii

Venitul net din salarii se determină prin scăderea din venitul brut, determinat potrivit metodologiei de mai sus a următoarelor categorii de cheltuieli:

-contibuțiile reținute potrivit legii, pentru pensia suplimentară, pentru constituirea Fondului pentru ajutorul de șomaj, pentru asigurările sociale de sănătate și altele care se vor înființa

-o cotă de 15% din deducerea personală de bază acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă

Calculul și plata impozitului pentru veniturile din salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezantând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar aferent venitului impozabil se calcuează astfel:

la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca difernță între venitul net din salarii aferent unei luni și deduceri personale acordate pentru luna respectivă

pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea aceluiași barem lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la sigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare acestuia.

Pentru determinarea venitului din salarii supus impozitării,

angajatorii vor delimita personele fizice care realizează venituri din salarii altele decât cele de la funcția de bază.

Venitul impozabil lunar este egal cu venitul brut din care se scad contribuțiile legal stabilite, cheltuielile profesionale care sunt 15% din deducerea personală de bază , deducerea personală de bază și deducerile personale suplimentare acordate salariatului pentru luna respectivă.

VBs=Vs

VNs=VBS-C-Dpb-Dps

VNs=Vi

unde:

VBs= venitul brut din salarii

Vs= veniturile salariale realizate lunar de salariat

VNs= venitul net din salarii

C= contribuțiile calculate asupra saariilor

Dpb= deducerea personală de bază

Dps=deducerea personală suplimentară

Vi= venitul impozabil din salarii

Impozitul pe venitul obținut din salarii se calculează aplicând la venitul impozabil, baremul lunar stabilit prin hotărâre a Guvernului avându-se în vedere elementele cuprinse în fișa fiscală 1-FF1.

Pentru anul 2002, pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii,baremul lunar cuprinzând tranșele de venituri impozabile lunare și impozitul lunar care reprezintă 1/12 din baremul anual

.

Baremul lunar este:

__________________________________________________________

Venit lunar impozabil Impozitul anual (lei)

(lei)

__________________________________________________________

până la 1800000 18%

1800001 – 4600000 324000 + 23% pentru ceeace depășește suma

de 1800000 lei

4600001 – 7300000 968000 + 28% pentru ceea ce depășește

suma de 4600000 lei

7300001 – 10200000 1724000 + 34% pentru ceea ce depășește

suma de 7300000 lei

peste 10200000 2710000 + 40% pentru ceea ce depășește

suma de 10200000 lei

__________________________________________________________

Baremul anual este:

Venitul anual impozabil Impozitul anual

(lei) (lei)

__________________________________________________________

până la 21600000 18%

21600000 – 55200000 3888000 + 23% pentru ceea ce depășește

suma de 21600000

55200001 – 87600000 11616000 + 28% pentru ceea ce depășește

suma de 55200000

87600001 – 122400000 20688000 + 34% pentru ceea ce depășește

suma de 87600000 lei

peste 122400000 35520000 + 40% pentru ceea ce depășește

suma de 12240000 lei

__________________________________________________________

Exemple: Salariatul Popescu Ionut angajat cu contract de muncă, cu un salariu de încadrare 4500000 lei, sporuri de 850000 lei și doi copii în întreținere ,firma va calcula impozitul pe salarii astfel:

Venit brut 5350000 lei

Contribuția la asigurările sociale 5350000*11.67% = 624345 lei

Contribuția la ajutorul de șomaj 4500000*1% = 45000 lei

Contribuția la asigurările de sănătate 5350000*7% = 374500 lei

Cheltuieli profesionale 1600000*15% = 240000 lei

Deducere personală de bază 1600000 lei

Deducerea personală suplimentară 1600000*0.7 = 1120000 lei

Venit impozabil (baza de calcul) = 1346155 lei

Impozit calculat = 242308 lei

Avans = 800000 lei

Rest de plată 3263847 lei

Salariata Popescu Ioana angajată cu convenție civilă de prestări de servicii (colaborator), cu un venit din colaborare în bani 1.700.000 și un venit din colaborare în natură de 650000 lei.

Venit din colaborare în bani 1700000 lei

Venit din colaborare în natură 650000 lei

Venit Brut 2350000 lei

Deduceri 0 lei

Contribuția la fond de sănătate 7% 164500 lei

Venit impozabil (bază de calcul) 2185500 lei

Imozit calculat 412665 lei

Avans 500000 lei

Rest de plată 1272835 lei

Obligațiile plătitorilor de venituri din salarii și ale contribuabililor

Plătitorii de venituri din salarii au obligații cu privire la calcularea,

reținerea și vărsarea impozitului lunar, calcularea impozitului anual și regularizarea diferențelor ,după caz.Ei mai au obligația privind calculul și plata contribuțiilor datorate unor organe ale statului și declararea unor situații ce intră sub incidența legii privind impozitul pe venit.

Printre obligațiile care revin plătitorilor de venituri și contribuabililor care realizează veniturile menționate:

Personele juridice și fizice care efectuează plăți de salarii sau alte venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și a de reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data plății acestor venituri, precum și vărsarea acestuia la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvine aceste drepturi.

Aceste calcule se fac pe baza datelor înscrise în fișa fiscală 1-FF1

Plătitorii de venituri din salarii sunt obligați să solicite organului fiscal, în scris, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Aceste fișe fiscale se completează de către plătitorii de venituri cu datele personale ale contribuabilului, cu veniturile din salarii obținute, cu impozit pe venit reținut și virat în cursul anului, precum și cu rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.

Dacă până la data completării fișelor nu se cunosc deducerile suplimentare, acestea se vor acorda ulterior urmând a se efectua regularizările de venituri corespunzătoare

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să calculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii.

Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și salariatului câte o copie pentru fiecare an până la ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale se vor completa pe bază de documente justificative.Deducerile personale suplimentare pentru pesoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului, însoțită de documente justificative.

Plătitorii de venituri din salarii au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și se efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru personele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

-au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul anului

-nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global

Plătitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un număr de angajați permanenți mai mic de 10 persoane inclusiv pot efectua calculul venitului și impozitului anual și regularizarea acestuia.

În cazul angajaților pentru care angajatorii nu efectuează regularizarea anual a impozitului pe salarii, determinarea venitului anual impozabil din slarii, calculul impozitului anual, precum și regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat se pot efectua, pe bază de cerere, de către organul fiscal competent.

Operațiunile prevăzute a fi efectuate de către angajator și respectiv de organul fiscal, pentru personele fizice care obțin venituri din salarii, se realizează până în ultima zi a lunii februarie a anului fiscal următor.

Contibuabilii sunt obligați să pună la dispoziția organelor fiscale toate documentele tehnico-operative și contabile, evidențele și orice fel de înscrisuri care stau la baza calculării corecte și în cuantumul legal a impozitelor datorate.

Plătitorii de venituri din salarii și venituri asimilate salriilor au obligația completării “ Declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat” și depunerii la organul fiscal în evidența căruia este înregistrat plătitorul.

Sancțiuni aplicate în cazul impozitului pe veniturile din salarii

Constituie contravenție următoarele fapte dacă, potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni:

nerespectarea de către plătitori a dispozițiunilor legale privind

procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe republicată.

-refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calculare, reținere și de vărsare la bugetul de stat a impozitului pe salarii, amendă 500000-2000000 lei

-stabilirea pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă a unui salariu de bază sub nivelul salariului minim, amendă 500000-1000000 lei

Contabilitatea la societatea comercială Sc Asa Media Grafic Srl a operațiilor privind decontările cu personalul (calculul impozitului pe salarii ,salariului net) ,asigurările sociale și protecția socială

În scopul stabilirii și înregistrării salariilor cuvenite personalului se folosesc documente privind prezența la lucru ,Condica de prezență sau Foaie colectivă de prezență ,documente de evidență a timpului lucrat efectiv și a salariilor în vederea calculării indemnizațiilor pentru concediul de odihnă,document de evidență a sumelor care se rețin eșalonat (rate,chirii) este Fișa de evidență a salariilor.

Lista de avans chenzinal este documentul de calcul al drepturilor bănești cuvenite salariaților ca avansuri chenzinale ,document pentru reținerea prin statele de salarii a avansurilor chenzinale plătite dar servește și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate

Documentul de calcul al salariilor realizate ,reținerilor și sumelor achitate angajaților este Statul de salarii.

Aceasta se întocmește distinct pentru fiecare unitate operativă și compartiment funcțional.s

Servește ca document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuției privind protecția socială și al altor datorii.

Întocmirea operațiilor contabile

a)Calcularea avansului pe baza datelor din Foaia colectivă

de prezență.

Calcularea se face pe baza orelor lucrate pană la ziua 15 din

luna respectivă * tarif orar.

Ridicarea sumei de la bancă în casa pentru plata avansului:

581”Viramente interne” = 5121 “Disponibil în lei” 2.000.000 lei

5311”Casa în lei” = 581 “Viramente inerne” 2.000.000 lei

Plata avansurilor către salariați:

425”Avansuri acordate pers.” = 5311 “Casa în lei” 2.000.000 lei

b)Întocmirea statului de plată (calcularea salariului net)

Pe baza statului de salarii se întocmesc următoarele operații contabile:

înregistrarea cheltuielilor cu salariile și alte drepturi

cuvenite personalului;

641”Cheltuieli cu remunerațiile” = 421”Personal remunerații” 5.400.000

personal datorate lei

înregistrarea reținerilor din salariile reprezentând:

avansuri, contribuția personalului pentru asigurări sociale(pensia suplimentară), sănătate, fond de șomaj și impozit pe salarii.

421 “Cheltuieli remunerații = % 3.062.180 lei

datorate “ 425 “Avansuri acordate pers” 2.000.00 lei

4311.4 “Contribuția personalului

la asigurări sociale” 630.180 lei

4313.3 “Contribuția personalului

la fond sănătate 378.000 lei

“Contribuția personalului

la fond șomaj 54.000 lei

achitarea salariilor nete datorate personalului ,ridicate din

bancă în casă.

581”Viramente interne” = 5121 “Disponibil în lei” 2337820 lei

5311”Casa în lei” = 581 “Viramente interne” 2337820 lei

421”Avansuri acordate = 5121” Disponibil în lei” 2000000 lei

personalului”

contribuția unității pentru fond de sănătate, asigurări

sociale, fond de șomaj,camera de muncă, handicapați

6451 ”Cheltuieli privind contrib = 4311.1 “Contribuția 1259820 lei

unității la asig. sociale” unității la asig sociale”

6452 ”Cheltuieli privind contrib. = 4371 ”Contribuția 270000 lei

unității la fond șomaj” unității la fond șomaj”

6453”Cheltuieli privind contrib. = 4313.1”Contribuția 378000 lei

unității la fond sănătate” unității la fond sănătate”

635”Cheltuieli cu alte impozite = 4475”Fonduri speciale 108000 lei

taxe,vărsăminte” taxe,vărsăminte”

(fond handicapat)

635”Cheltuieli cu alte impozite = 4476 “Fonduri speciale 40500 lei

taxe,vărsăminte” taxe vărsăminte”

(fond camera de muncă)

Daca se plateau la timp, se folosea formula contabila:

plata datoriilor față de bugetul statului datorat de unitate

% = 5121”Disponibil în lei” 1426680 lei

4311.1 “Contribuția unității la

asigurări sociale 630180lei

4371 “Contribuția unității la fond șomaj 270000 lei

4313.1 “Contribuția unității la

fond de sănătate 378000 lei

4475”Fonduri speciale ,taxe

vărsăminte (fond handicapat) 108000 lei

4476”Fonduri speciale, taxe vărsăminte

(fond camera de muncă) 40500 lei

plata datoriilor față de bugetul statului datorat de personal

% = 5121” Disponibil în lei” 359.000 lei

4311.2 “Contribuția personalului

la asigurări sociale” 324000 lei

4311.3” Contribuția personalului

la fond sănătate 35000 lei

4372 “Contribuția pers. la fond șomaj 54000 lei

Impozitul pe dividende

Prin dividend , conform definiției date de norma legală, se înțelege orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților,din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierdere, proporțional cu cota de participare la capitalul social

Dividendele sunt supuse impozitării, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 5% din suma acestora. Obligativitatea calculării reținerii și vărsării impozitelor pe dividende revine persoanelor juridice , plătitoare de dividende, o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați.

Deoarece, în baza impozabilă se includ și dividendele acordate în natură, se pune problema evaluării acestora.Așa cum prevede legea, evaluarea produselor acordate ca dividende în natură se face la prețul de vânzare practicat de unitate pentru produsele din producția proprie sau la prețul de achiziție pentru alte produse, iar în cazul serviciilor, pe baza tarifelor pentru aceste servicii, practicate la data efectuării plății în natură.

Plata impozitului pe dividende se face în lei.În situațiile în care plata dividendelor se face în valută, impozitul, majorările cât și amenzile aplicate în legătură cu impozitul pe dividende, se plătesc în lei proveniți din schimb valutar la cursul în vigoare la data efecuării plății

Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitului pe dividende este de 5 ani.

În situația unui vărsământ în plus către bugetul statului reprezentând impozitul pe dividende, norma fiscală prevede că, în baza unei cereri pentru restituirea unei plăți de impozit pe dividende peste suma datorată, organul fiscal va putea compensa suma acelei plăți, cu alte obligații de natură fiscală ale persoanei juridice care a făcut plata peste nivelul impozitului pe dividende datorat.

Daca pana la sfarsitul anului fiscal, dividendele nu au fost platite, achitarea impozitului pe dividende este obligatorie.

Contabilitatea dividendelor și a impozitului pe dividende (pe baza datelor din subcapitolul 2.1:

Dividende de plată datorate asociatilor :

50842125 129 “Repartizarea = 457 “Dividende de 50842125

profitului” plată”

Înregistrarea impozitului pe dividende :

2421054 457 “Dividende de plată” = 446 Alte impozite 2421054

și taxe”

Determinarea dividendelor cuvenite asociaților și a impozitului pe dividende ( asociatul A-50 % , asociatul B-30 % , asociatul C-20 % aport la capitall social):

ASOCIAT DIVIDENDE IMPOZIT PE DIVIDEND NET

CUVENITE DIVIDENDE DE PLATĂ

A 25421063 1210527 24210536

B 15252637 1226316 14526321

C 10168425 484211 9684214

TOTAL 50842125 2421054 48421071

Plata impozitului pe dividende :

2421054 446 “Alte impozite și taxe” = 5121 “Disponibil în lei” 2421054

3. TRATAMENTUL CONTABIL AL IMPOZITULUI PE PROFIT CONFORM IAS 12

REZUMAT

STANDARDUL IAS 12  " Impozitul pe profit" introduce metoda obligatiei bilantiere, adica in loc sa contabilizeze diferentele temporare intre baza contabila si cea de impozitare pentru venituri si cheltuieli, contabilizeaza diferentele temporare intre baza contabila si cea de impozitare a activelor si obligatiilor.

Aceste diferente rezulta din aplicarea impozitului pe profit utilizand ratele de impozitare adoptate sau cele care se considera ca vor fi adoptate la data bilantului contabil, si sunt raportate in situatiile financiare drept creante si obligatii privind impozitul pe profit amanat.

Altfel spus, acest standard impune intreprinderii sa contabilizeze consecintele fiscale ale tranzactiilor in acelasi fel in care inscrie tranzactiile si celelalte evenimente in sine.

Deci, pentru tranzactiile recunoscute in contul de profit si pierdere, orice efecte fiscale aferente acestora se vor recunoaste in contul de profit si pierdere; pentru tranzactiile recunoscute direct in capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente lor, vor fi recunoscute de asemenea direct in capitalul propriu.

Similar, recunoasterea activelor si datoriilor privind impozitul amanat intr-o combinare de intreprinderi, va afecta valoarea fondului comercial al acelei entitati.

IAS 12 se aplica deci in contabilitatea impozitului pe profit. Cheltuielile cu impozitul pe profit sau venitul din impozitul pe profit cuprind cheltuielile/veniturile cu impozitul curent si cheltuielile/veniturile cu impozitul amanat.

INTRODUCERE:

Logica oricarei activitati economice este obtinerea de efecte pozitive. Pentru a-si realiza obiectivul, intreprinderea antreneaza resurse materiale dintre cele mai diverse, rezultand consumuri de materii prime si materiale etc; intreprinderea obtine gratie acestor consumuri, bunuri materiale pe care le comercializeaza. Jocul venituri – cheltuieli, degaja , de regula, un surplus denumit profit. In contabilitate, veniturile si cheltuielile sunt recunoscute dupa momentul efectuarii lor. Din punct de vedere fiscal, diferenta dintre venituri si cheltuieli se obtine prin tratari ale informatiilor contabile, acestea ducand la obtinerea unui profit fiscal si a unui impozit pe profit superior celui obtinut din punct de vedere contabil. Pasajul contabilitate – fiscalitate naste contradictii si puncte de vedere diferite.

Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) pun la dispozitii principii si metode diverse de contabilizare a veniturilor, cheltuielilor si implicit a impozitului pe profit.

In continuare vom trata problematica tratamentului contabil al impozitului pe profit asa cum este prezentat de catre IAS 12

1.1. Obiectivul IAS 12:

Acest standard introduce metoda obligatiei bilantiere, adica in loc sa contabilizeze diferentele temporare intre baza contabila si cea de impozitare pentru venituri si cheltuieli, contabilizeaza diferentele temporare intre baza contabila si cea de impozitare a activelor si obligatiilor. Aceste diferente rezulta din aplicarea impozitului pe profit utilizand ratele de impozitare adoptate sau cele care se considera ca vor fi adoptate la data bilantului contabil, si sunt raportate in situatiile financiare drept creante si obligatii privind impozitul pe profit amanat.

Altfel spus, acest standard impune intreprinderii sa contabilizeze consecintele fiscale ale tranzactiilor in acelasi fel in care inscrie tranzactiile si celelalte evenimente in sine. Deci, pentru tranzactiile recunoscute in contul de profit si pierdere, orice efecte fiscale aferente acestora se vor recunoaste in contul de profit si pierdere; pentru tranzactiile recunoscute direct in capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente lor, vor fi recunoscute de asemenea direct in capitalul propriu. Similar, recunoasterea activelor si datoriilor privind impozitul amanat intr-o combinare de intreprinderi, va afecta valoarea fondului comercial al acelei entitati.

1.2. Aria de aplicabilitate:

IAS 12 se aplica in contabilitatea impozitului pe profit. Cheltuielile cu impozitul pe profit sau venitul din impozitul pe profit cuprind cheltuielile/veniturile cu impozitul curent si cheltuielile/veniturile cu impozitul amanat.

1.3. Definitii:

Rezultatul contabil: este profitul net sau pierderea neta pentru o anumita perioada, inainte de scaderea cheltuielilor cu impozitul pe profit;

Profitul impozabil/pierderea fiscala este profitul / pierderea unei perioade, determinat in concordanta cu regulile stabilite de autoritatea fiscala;

Cheltuiala cu impozitul pe profit/venitul din impozitul pe profit este valoarea globala inclusa in determinarea profitului net sau a pierderii nete, in ceea ce priveste impozitul curent si cel amanat.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit platibil sau recuperabil, calculat in functie de profiutl impozabil/pierderea fiscala a unei anumite perioade;

Creantele din impozitul amanat- valorile impozitului pe profit recuperabil in perioadele viitoare si cuprind: diferente temporare deductibile, reportarea pierderilor fiscale folosite si reportarea creditelor fiscale nefolosite;

Diferentele temporare sunt diferentele dintre valoarea contabila a unui activ sau unei datorii din bilant si baza sa de impozitare. Diferentele temporare pot fi:

diferente temporare impozabile, adica acele diferente ce vor avea ca efect valori impozabile in determinarea impozitului pe profit al unei perioade viitoare, atunci cand valoarea activelor sau datoriilor este recuperata sau stinsa,

diferente temporare deductibile, acele diferente temporare ce vor avea ca efect valori deductibile pentru determinarea impozitului pe profit fiscal al perioadelor viitoare, atunci cand valoarea contabila a activului sau datoriei a fost stinsa sau recuperata.

Baza de impozitare a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuita acestora in scopuri fiscale.

Astfel, baza de impozitare a unui activ, reprezinta acea valoare ce va fi deductibila fiscal din orice beneficiu impozabil ce revine unei societati atunci cand se recupereaza valoarea contabila a activului; daca aceste beneficii economice nu sunt impozabile, atunci baza de impozitare este egala cu valoarea contabila a activului.

Ex : un mijloc fix a fost achizitionat cu 150 milioane lei, amortizat pana la momentul T in valoare de 75 milioane lei, diferenta va fi deductibila in perioadele urmatoare.

Venitul generat de utilizarea mijlocului fix este impozabil ca si orice beneficiu rezultat din instrainarea acestuia, similar orice pierdere din vanzarea acestuia este deductibila fiscal.

Astfel, baza de impozitare a mijlocului fix este de 75 milioane lei.

Ex. Creantele comerciale au o valoare contabila de 50 milioane lei; venitul aferent lor a fost inclus in profitul impozabil; astfel, baza de impozitare a creantelor este 50 milioane lei.

Baza de impozitare a unei datorii este valoarea sa contabila, mai putin deducerile fiscale aferente datoriei respective in perioadele urmatoare,

Astfel: daca datoriile curente includ cheltuielile angajate cu o valoare de 100 milioane lei; cheltuiala respectiva a fost dedusa fiscal, baza de impozitare este de 100 milioane lei.

II. Exemplu de determinare a impozitului pe profit amanat:

Pretul de achizitie al unui utilaj este de 500 milioane lei, in timp ce amortizarea contabila prin metoda linerara este de 20% pe an iar amortizarea fiscala este de 30% pe an, iar rata de impozitare este de 25%. Veniturile anuale contabilizate si impozitate sunt de 500 milioane lei.

Milioane lei

Determinarea impozitului amanat:

In bilant, impozitul amanat se va reflecta printr-o datorie, in anul 1 12,5, in anul 2 13.3

III. Recunoasterea datoriilor si a activelor privind impozitul curent:

Impozitul curent al perioadei curente si al celor anterioare trebuie recunoscut ca datorie in limita sumei neplatite. Daca suma platita depaseste suma datorata, surplusul trebuie recunoscut ca un activ .

IV. Recunoasterea datoriilor si a activelor privind impozitul amanat:

O datorie sau un activ privind impozitul amanat se recunoaste pentru toate diferentele temporare impozabile sau deductibile, in afara de situatia in care datoria/activul privind impozitul amanat rezulta din:

fondul comercial pentru care amortizarea nu este deductibila fiscal, sau fondul comercial negativ tratat drept venit inregistrat in avans;

recunoasterea initiala a unui activ sau a unei datorii intr-o tranzactie care nu este o combinare de intreprinderi si care in momentul realizarii ei nu afecteaza nici profitul impozabil si nici pe cel contabil.

V. Exemple de situatii care genereaza diferente temporare impozabile:

Baza de impozitare a unei creante din venitul din dobanzi recunoscuta in bilant este nula, deoarece veniturile din dobanzi nu afecteaza profitul impozabil decat in momentul incasarii lor;

Veniturile rezultate din vanzarea bunurilor sunt incluse in profitul contabil in momentul vanzarii lor, iar in profitul impozabil in momentul incasarii creantei;

Cheltuielile inregistrate in avans, platite in numerar, au fost deduse la determinarea profitul impozabil al perioadei curente sau al perioadelor anterioare.

VI. In cazul combinarilor de intreprinderi:

costul unei combinari de intreprinderi sub forma unei achizitii este alocat activelor si datoriilor identificabile dobandite, prin raportare la valoarea lor justa de la data efectuarii tranzactiei, dar din punct de vedere fiscal nu este efectuata nici o ajustare echivalenta. Diferentele temporare apar cand bazele de impozitare ale activelor si datoriilor identificabile rezultate nu sunt afectate de combinarile de intreprinderi sau sunt afectate in mod diferit.

De exemplu, cand valoarea contabila a unui activ este majorata la valoarea justa, dar baza de impozitare a activului ramane la nivelul costului pentru proprietarul anterior, apare o diferenta temporara impozabila care are ca efect o datorie privind impozitul amanat. Aceasta datorie va afecta fondul comercial inregistrat.

Fondul comercial este dat de excedentul costului unei achizitii peste interesul dobanditorului in valoarea justa a activelor si datoriilor identificabile dobandite. Orice diferenta intre valoarea contabila a fondului comercial si baza sa de impozitare , reprezinta o diferenta temporara impozabila.

IAS 12 nu permite recunoasterea datoriei rezultate privind impozitul amanat aferent fondului comercial, deoarece fondul comercial reprezinta o valoare reziduala, iar recunoasterea respectivei datorii privind impozitul amanat ar duce la cresterea valorii contabile a fondului comercial.

Pierderile nerealizate rezultate in urma tranzactiei intragrup sunt eliminate prin includerea in valoarea contabila a stocurilor, a terenurilor si a mijloacelor fixe;

Profitul reportat al filialelor, al sucursalelor, sau al intreprinderilor asociate este inclus in profitul reportat consolidat, dar impozitele pe profit vor fi platibile daca profiturile sunt distribuite societatii mama raportoare;

VII. Recunoasterea initiala a unui activ sau a unei datorii:

Ca urmare a recunoasterii initiale a unui activ sau a unei datorii, poate aparea o diferenta temporara atunci cand o parte sau totalul costului unui activ nu va fi dedus in scopuri fiscale. Exemplu:

o societate intentioneaza sa foloseasca un mijloc fix, al carui cost este de 10.000 mii lei, de-a lungul duratei sale de viata de 5 ani si apoi sa-l instraineze la o valoare reziduala = 0. Amortizarea activului nu este deductibila fiscal. La vanzarea acestuia, nici un castig nu va fi impozitat si nici o pierdere nu va fi dedusa. Pe masura ce recupereaza valoarea contabila a activului, societatea obtine un venit impozabil de 10.000 mii lei si va plati un impozit de 2500 mii lei. Societatea nu va recunoaste datoria rezultata privind impozitul amanat in valoare de 2500 mii lei, deoarece aceasta rezulta din recunoasterea initiala a activului.

VIII. Diferente temporare deductibile:

a. Un activ privind impozitul amanat apare in legatura cu impozitul pe profit ce va fi recuperat in perioadele urmatoare, atunci cand este probabil ca va fi disponibil un profit impozabil fata de care sa poate fi utilizata diferenta temporara deductibila.Similar, daca valoarea unui activ este mai mica decat baza sa de impozitare, apare un impozit amanat, ce va fi recuperat in perioadele viitoare.

Exemplu:

Societatea ALLSTAR SA recunoaste o datorie in valoare de 100 milioane lei pentru cheltuieli angajate privind garantia unui produs. Din punct de vedere fiscal, costul cu garantia produsului nu va fi dedus pana cand intreprinderea nu va onora pretentiile privind garantiile. Baza de impozitare a datoriei este 0. La stingerea datoriei, societatea va reduce profitul imopzabil viitor cu 100 milioane lei si va reduce platile cu impozitul pe profit cu 25 milioane lei.

Diferenta dintre valoarea contabila de 100 milioane lei si baza de impozitare nula , duce la crearea unei diferente temporare deductibila in valoare de 100 milioane lei. Societatea va recunoaste un activ privind impozitul amanat in valoare de 25 milioane lei, cu conditia sa existe probabilitatea ca societatea sa obtina suficient profit impozabil in perioadele viitoare pentru a putea beneficia de o reducere la plata impozitelor.

costul stocurilor vandute este dedus la determinarea profitului contabil in momentul in care bunurile sunt livrate, dar fiscal la momentul incasarii lor;

cheltuielile de cercetare sunt recunoscute la momentul efectuarii lor la determinarea profitului contabil, dar nu pot fi admise fiscal decat intr-o perioada viitoare. Diferenta dintre baza de impozitare (valoarea admisa de autoritatile fiscale a fi dedusa) si valoarea sa contabila egala cu zero, se concretizeaza intr-o diferenta temporara deductibila, ce are ca efect un activ privind impozitul amanat.

IX. Recunoasterea initiala a unui activ sau a unei datorii:

O subventie guvernamentala neimpozabila aferenta unui activ, care este dedusa pentru a determina valoarea lui contabila, dar in scopuri fiscale nu, este un exemplu de activ privind impozitul amanat ce apare odata cu recunoasterea initiala a unui activ; valoarea contabila a activului este mai mica decat baza sa de impozitare, lucru ce duce la aparitia unei diferente temporare deductibile. In acest caz, societatea nu va recunoaste activul rezultat privind impozitul amanat.

X. Pierderile si creditele fiscale neutilizate

O creanta privind impozitul amanat trebuie recunoscuta pentru reportarea pierderilor fiscale si a creditelor fiscale neutilizate, in limita probabilitatii ca va exista profit impozabil viitor fata de care ar putea fi utilizate pierderile si creditele fiscale nefolosite. La recunoasterea creantelor privind impozitul amanat aparute din reportarea pierderilor fiscale si a creditelor fiscale neutilizate, stau la baza aceleasi criterii cu cele referitoare la recunoasterea creantelor privind impozitul amanat aparute din diferente temporare deductibile. Dar daca societatea are experienta unor pierderi recente, ea va recunoaste un activ privind impozitul amanat aparut din pierderile fiscale, doar daca societatea dispune de suficiente diferente temporare impozabile.

XI. Evaluarea unui activ privind impozitul amanat:

Datoriile privind impozitul amanat pentru perioada curenta si pentru cele anterioare trebuie evaluate la valoarea ce se asteapta a fi platita catre autoritatile fiscale folosind legile in vigoare la momentul redactarii bilantului.

Creantele si datoriile privind impozitul amanat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se asteapta a se aplica pentru perioada in care activul este realizat sau datoria este stinsa.

Evaluarea datoriilor privind impozitul amanat si a creantelor privind impozitul amanat trebuie sa reflecte consecintele fiscale ce decurg din modul in care societatea anticipeaza, la data bilantului, sa recupereze sau sa deconteze valoarea contabila a activelor, respectiv a datoriilor sale.

XII. Elemente debitate sau creditate direct din capitalul propriu

Impozitul curent sau impozitul amanat trebuie sa fie debitate sau creditate direct din capitalul propriu, daca aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct in capitalul propriu, in aceeasi perioada sau intr-o perioada diferita.

Exemple de elemente ce pot fi debitate sau creditate direct din capitalul propriu:

modificari in valoarea contabila aparute din reevaluarea terenurilor, a mijloacelor fixe sau a investitiilor pe termen lung;

ajustari ale soldului de deschidere al profitului reportat,

diferente de curs valutar aparute din conversia situatiilor financiare ale unei societati externe.

Daca intreprinderea transfera in fiecare an de la surplusul din reevaluare o suma egala cu diferenta dintre amortizarea activului reevaluat si amortizarea bazata pe costul activului, suma transferata nu cuprinde impozitul amanat asociat.

XIII. Prezentarea activelor si datoriilor fiscale in bilant

Activele si datoriile fiscale vor fi prezentate in bilant in mod separat de alte active si datorii. Activele si datoriile ce privesc impozitul amanat trebuie distinse de activele si datoriile care privesc impozitul curent.

Se vor prezenta separat:

a. cheltuielile/veniturile cu impozitul curent,

ajustarile recunoscute in cursul perioadei curente sau in perioadele anterioare pentru impozitul curent;

valoarea cheltuielilor veniturilor cu impozitul amanat aferente inregistrarii initiale si reluarii diferentelor temporare;

valoarea cheltuielilor veniturilor cu impozitul amanat aferente modificarilor survenite asupra ratelor de impozitare sau impunerilor noilor impozite;

cheltuiala cu impozitul amanat aparuta din reducrea valorica sau reluarea unei reduceri anterioare a unui activ privind impozitul amanat;

impozitul agregat curent si amanat aferent elementelor care sunt debitate sau creditate in capitalul propriu;

cheltuiala/venitul cu impozitul aferent elementelor extraordinare recunoscute de-a lungul perioadei;

valoarea diferentelor temporare deductibile, a pierderilor fiscale, si a creditelor fiscale neutilizate

etc.

XIV. Prezentarea informatiilor in situatiile financiare aprobate prin OMFP 94/2001:

Pentru prezentarea in cadrul bilantului a creantelor privind impozitului pe profit, se apeleaza la randul 29 Alte creante, iar pentru datorii la randul 46 sau 57 Alte datorii… in functie de exigibilitate. Aceleasi creante si datorii se regasesc si la Nota 5 la situatiile financiare "Situatia creantelor si datoriilor".

In contul de profit si pierdere, impozitul pe profit este trecut la randul 60.

II. CONTABILITATEA TAXELOR ȘI IMPOZITELOR INDIRECTE PE SPECIFICUL SOCIETATII "x"

Taxa pe valoarea adăugată

1. Caracterizarea generală

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, adică un impozit general de consum, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau asimilat acestora

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru, unic, dar cu plata fracționată. Având caracter neutru, taxa elimină inegalitățile fiscale între fazele circuitului economic al produselor, cotele sa, cotele sale aplicându-se asupra tuturor activităților economice.

Taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparență, întrucât asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de plată ce-i revine.

O altă trăsătură este aceea că aplicarea taxei pe valoarea adăugată se face numai în țara în care produsul se consumă și nu acolo unde se realizează.

Valoarea adăugată reprezintă diferența dintre încasările obținute din vâzarea bunurilor sau prestarea serviciilor și plățile efectuate pentru bunuri și servicii aferente aceluiași stadiu al circuitului economic.

2.Obiectul și plătitorii taxei pe valoarea adăugată

2.1. Obiectul taxei pe valoarea adăugată

Obiectul taxei pe valoarea adăugată îl constituie operațiunile cu plată și asimilate acestora, efectuate în mod independent de persone fizice sau juridice referitoare la: livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale, transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici, precum și între aceștia și instituțiile publice sau persone fizice, importul de bunuri și servicii.

În categoria operațiilor cu plată se includ:

Livrările de bunuri mobile, ca obiect al taxei pe valoarea adăugată, constau în transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora

Prestările de servicii efectuate pe teritoriul țării noastre, presupun orice activitate prestată pe bază de contract prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să execute muncă manuală sau intelectuală în scopul obținerii de profit.

Transferul proprietății bunurilor imobile care se realizează între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice, intră în sfera taxei pe valoarea adăugată indiferent de forma juridică prin care se realizează.

Importul de bunuri și servicii intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată atunci când este realizat, direct sau prin intermediari autorizați, de orice persoană fizică și juridică în condițiile prevăzute de Regulamentul vamal.De asemenea, se includ serviciile contractate de persoane juridice cu sediul sau domiciliul stabil în România, cu persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

3.Exonerări și scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată

Operațiile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activități autorizate, se exenorează de la plata taxei, atunci când sunt efectuate de: asociații fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social filantropic, organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică.

Operațiile scutite cu sau fara drept de deducere de la plata taxei se referă la livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în țară precum și la operațiunile de import.

1. Livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în țară de anumite categorii de unități sau persoane în cadrul activităților specifice.

În aeastă categorie se includ următoarele.

-unități sanitare, inclusiv veterinare, și de asistență socială

-unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului

-liber profesioniștii autorizați, care își exercită activitatea în mod individual precum și persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative

-gospodăriile agricole individuale și asociațiile de tip privat ale acestora

-cantinele organizate pe lângă asociațiile organizațiile și instituțiile publice ale căror operațiuni nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

-casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit, casele de schimb valutar

-societățile de invenstiții financiare, intermediere financiară și de valori mobiliare

Alte operațiuni scutite, cum sunt:

-lucrările de construcții, amenajări, reparații și intreținere executate pentru monumente comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război ale Revoluției din decembrie 1989

-încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci

-activități de tipărie și vânzare a timbrelor la valoarea declarată

-operațiuni care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole, a impozitului pe veniturile din activitatea de taximetrie

-editarea, tipărirea și vânzarea de ziare, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aferentă cumpărărilor de bunuri și prestărilor de servicii destinate operațiunilor menționate, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate

-producția de filme cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate

2. Activitățile agenților economici, precum și cele care îndeplinesc condițiile unei activități economice desfășurate de asociațiile, organizațiile, instituțiiele publice și alte persone juridice, cu o cifră de afaceri declarată organului fiscal competent, sau după caz, realizată, de până la 150 milioane lei anual.

În situația realizării unei cifre de afaceri superioare plafonului respectiv, agenții economici precum și celelalte persoane juridice devin plătitoare de taxă pe valoarea adăugată , în condiții și la termene stabilite prin hotărâre a Guvernului.

După înscrierea ca plătitori, aceștia nu mai beneficiază de scutire, chiar dacă ulterior realizează o cifră de afaceri sub nivelul prevăzut de lege.

3. Anumite bunuri și servicii prevăzute în mod expres în lege ca de exemplu

-combustibil pentru consum clasic, lemne de foc, cărbuni, combustibil pentru calorifer, gaz petrolier lichefiat și gaze naturale

-energie electrică și termică pentru consum casnic

-apă și canalizare

4. Anumite operațiuni de import prevăzute expres în lege , respectiv

-bunurile din import care, potrivit Tarifului vamal de import al României, prin legi sau hotărâri ale Guvernului, sunt scutite de taxe vamale

-bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice

-bunurile și serviciile din import similare bunurilor și serviciilor din țară scutite de taxa pe valoarea adăugată

-importul de aur al Băncii Naționale a României

-licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune

4. Obligațiile și exigibilitatea plății taxei pe valoarea adăugată

Obligația de plată ia naștere, de regulă, la data când au loc operațiile care sunt cuprinse în obiectul taxei respectiv în momentul livrării de bunuri mobile, al transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.

Există și derogări de la acest principiu pentru anumite operațiuni cum ar fi: importurile de bunuri și servicii, vânzările de bunuri prin consignație sau intermediari, vânzările din mărfurilor prin mașini automate, livrarea parțială sau executarea parțială a serviciilor.

Pentru fiecare categorie de operațiuni menționată momentul când se naste obligația de plată a taxei, se stabilește în mod expres.

Astfel, în cazul importurilor, obligația de plată se naște la data înregistrării declarației vamale pentru bunurile importate, iar pentru serviciile de import, la data recepției de către beneficiarii respectivi.

În cazul operațiilor efectuate prin intermediari sau consignație, obligația de plată se naște la data vânzării bunurilor către beneficiarii acestora, iar în cazul mărfurilor către beneficiarii acestora, iar în cazul mărfurilor vândute prin mașini automate, data colectării monedelor din masină.

Atunci când are loc livrarea parțială sau executarea parțială a serviciilor, obligația de plată se determină corespunzător cu valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate

Exigibilitatea intervine la data când taxa trebuie plătită bugetului de stat și organele fiscale au dreptul conferit de lege să pretindă și să impună această plată. Ea este, de regulă, generală, simultană cu obligația de plată pentru livrările sau cumpărările de bunuri și se situează în mometul trecerii bunurilor respective în posesia cumpărătorului, sau când a avut loc transferul dreptului de proprietate indiferent sub ce formă. Exigibilatea poate fi anticipată obligației de plată atunci când factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor, aeasta întrucât orice act juridic prin care se realizează transferul dreptului de proprietate determină exigibilitatea taxei, fără a fi obligatorie și livrare efectivă a bunurilor.

5. Baza de impozitare și cotele de impunere

5.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Baza de impozitare reprezintă elementul principal care stă la baza determinării taxei, fiind constituită, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite care urmează a fi primite de furinzor sau prestator, în contrapartidă pentru pentru livrările sau prestările de servicii efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Baza de impozitare este determinată în funcție de :

-prețurile negociate între vânzător și cumpărător, cuprinzând și accizele stabilite de lege , precum și alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri, și care nu au fost cuprinse în preț

-tarifele negociate pentru prestările de servicii

-prețurile de piață sau, în lipsa aestora, costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosința proprie ori predate sub diferite forme angațaților sau altor persoane

-prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau stabilite prin licitație

-valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și accize datorate pentru bunurile și serviciile din import.

De asemenea trebuie menționat că atât la produsele din țară cât și la cele din import pentru care se datorează alte taxe și accize, baza de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată cuprinde aceste taxe și accize.

În lăgătură cu modul de determinare al bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sunt necesare și precizările cu privire la elementele care nu sunt cuprinse în baza de impozitare, respectiv:

a) remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor sau serviciilor. De asemenea, nu se includ în baza de impozitare bunurile acordate de către furnizori clienților în vederea stimulării vânzărilor, în condițiile prevăzute în contracte.

b) penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale.Excluderea din baza de impozitare se face numai dacă penalitățile sunt percepute peste prețurile și tarifele negociate

c) dobânzile percepute pentru plățile cu întârziere pentru vânzări cu plata în rate sau termene de peste 90 de zile

d) ambalajele de circulație care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb fără facturare

e) sumele încasate de la bugetul de stat de către agenții economici înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, sub formă de subvenții sau alocații bugetare destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială, precum și cele destinate finanțării obiectivelor proprii de investiții

f) în baza de impozitare a taxei , nu se cuprind sumele achitate de furnizori sau prestatori în contul clientului și care ulterior se decontează acestuia.

Baza de impozitare va fi redusă corespunzător în situațiile:

-refuzurilor totale sau parțiale , rămase definitive, privind cantitatea, prețurile sau alte elemente cuprinse în facturi sau în documente similare

-neîncasări totale sau parțiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienți, declarați insolvabili prin hotărâri judăcătorești definitive

-ambalajelor în care s-a expediat marfa, restituite și facturate de clienți

5.2. Cotele de impozitare

În țara noastră se aplică următoarele cote:

1. cota normală de 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri, transferurile imobiliare și prestările de servicii, din țară și din import.

2. cota redusă de 9% pentru:

-carne comestibilă de animale și păsări domestice, inclusiv organe și măruntaie, vândute în stare proaspătă, preparate și conserve

-pește și produse comestibile din pește, inclusiv semiconserve și conserve, exclusiv icre

-lapte, lapte praf și produse lactate comestibile

-uleiuri și grăsimi comestibile

-ouă de păsări din specii domestice, făină.

-medicamente de uz uman și veterinar, substanțele farmaceutice, plante medicinale

-proteze și produse ortopedice

-animale vii din speciile:bovine, porcine, ovine și caprine

-păsări vii din speciile domestice

-lucrări agricole, îngrășăminte chimice și minerale

3. cota 0 pentru exportul de bunuri și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economici în România.

Se consideră export, livrările de bunuri efectuate de agenții economici cu sediul în România către beneficiarii cu sediul în străinătate, și care sunt transportate în afara teritoriului țării, cu indeplinirea formalităților vamale pentru export.

Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor cum sunt:

-serviciile prestate de agenții economici autorizați pentru certificarea calității produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine și a altor avize solicitate de exportator

-transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate

-închirierea mijloacelor de transport

-paza și depozitarea mărfurilor exportate

Sunt de asemenea supuse cotei zero:

-transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuate prin curse regulate de agenții economici autorizați

-transportul de marfă și de persoane în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și avioane românești

-livrările de bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și mărfuri

-reparațiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din străinătate

6. Determinarea taxei pe valoarea adăugată de plată

Taxa pe valoarea adăugată de plată se determină lunar ca diferență între taxa pe valoarea colectată(mai mare) și cea deductibilă (mai mică) din linia pentru care se întocmește decontul.

În situația în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, diferența reprezintă taxa pe valoarea adăugată de recuperat, care se poate compensa cu taxa pe valoarea adăugată datorate bugetului de stat în lunile următoare sau se poate încasa pe baza cererii de rambursare depusă de plătitor la organul fiscal competent.

Taxa pe valoarea adăugată colectată, calculată asupra livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, care a fost înscrisă în facturile fiscale și celealte documente emise de agentul economic în cauză, trebuie corectată, în cazurile când au intervenit modificări ale bazei de impozitare și care se reflectă în luna pentru care se face decontarea.

Documentul de evidență pentru taxa pe valoarea adăugată colectată este “Jurnalul de vânzări” care servește pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii.

Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă intrărilor de bunuri și servicii în aceeași lună, se poate deduce integral din taxa colectată, în măsura în care bunurile și serviciile respective au fost destinate realizării de operații impozabile.

Obligațiile plătitorului

7.1. Obligații cu privire la întocmirea documentelor

Referitor la întocmirea documentelor de vânzare, trebuie arătat că:

Agenții economici plătitori de taxă pe valoarea adăugată, au obligația să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau în documente legal aprobate și să completeze toate datele prevăzute de acestea.

Agenții economici cumpărători, au obligația să solicite de la furnizori sau prestatori facturile sau documentele legale aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și sa verifice întocmirea corectă a acestora.

Importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați, și se determine, potrivit legii, valoarea în vamă, taxele vamale, alte taxe și accizele datorate de aceștia și, pe baza acestora, să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

7.2. Obligațiile cu privire la evidența operațiunilor

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată au obligația să țină în mod regulat evidența contabilă potrivit legii, care să le permită determinarea bazei de impozitare și a taxei facturate pentru livrările și prestările de servicii efectuate cât și a taxei deductibile aferentă intrărilor, asfel încât suma datorată bugetului de stat să poate fi corect determinată.

Altă obligație a agenților economici, referitoare la evidența operațiunilor, constă în întocmirea și depunerea lunară, la organul fiscal competent până la data de 25 a lunii următoare, a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată.

De asemenea, plătitorii au obligația să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii operațiunilor impozabile executate aât la la sediul principal, cât și la sucursalele sau agenții, precum și a respectării celorlate prevederi legale în domeniul taxei pe valoare adăugată.

7.3. Obligații privind plata taxei pe valoarea adăugată

În legătură cu plata taxei pe valoarea adăugată trebuie arătat că, termenele sunt diferențiate în funcție de natura operațiilor impozabile realizate, după cum urmează:

-până la data de 25 a lunii următoare, potrivit decontului întocmit lunar, sau, după caz, până la termenul aprobat de guvern pentru situații specifice ale plătitorilor.Taxa datorată poate fi achitată prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal competent sau la băncile comerciale, după caz.

Concomitent cu plata taxelor vamale, pentru operațiile de import de bunuri.Taxa aferentă bunurilor din import definitiv se achită la organul vamal, de către importatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia, care întocmește declarația vamală de import.

7.4. Contabilitatea operatiilor privind taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata insoteste orice operatiune de vanzare-cumparare, sau prestare de serviciu, de aceea in contabilitate, aceste operatiuni se identifica cu facturile primite-eliberate de aici rezultand folosirea in principal a doua categorii de TVA:

TVA deductibila, aferenta fiecarei achizitii de bunuri si servicii

TVA colectata, aferenta fiecarei livrari de bunuri si servicii.

Legate de aceste operatiuni, in contabilitatea TVA-ului, se mai folosesc si conturile de TVA neexigibil, in special pentru achizitiile de marfuri (cont 371), vandabile prin reteaua publica de magazine.

La nivelul fiecarei firme, multimea operatiilor de vanzare-cumparare, determina existenta unui flux al operatiilor TVA, care prin comparare duce la existenta unui TVA de plata (daca operatiile de vanzare sunt superioare celor de cumparare), unui TVA de recuperat ( in situatia inversa).

Legislatia in vigoare stabileste operatiile impozabile, pe cele neimpozabile, pe cele ale caror TVA este 0 si operatiile scutite cu sau fara drept de deducere.

In plan strict contabil, aceste afirmatii capata urmatoarea forma:

pentru livrari de bunuri si servicii:

411 = %

clienti 701, 704, 707 Venituri din…

4427 TVA colectata

pentru vanzari la export:

411 = 701

clienti Venituri din …

pentru achizitii de bunuri si servicii:

% = 401 Furnizori

371 Marfuri

4426 tva deductibil

in baza NIR-ului:

= %

Marfuri 378 Diferente de pret la marfuri

Tva neexigibil

la vanzarea marfurilor:

5311 = %

Casa 707 Venituri din vanzari de marfuri

4427 Tva colectata

se stabileste procentul cu care se descarca gestiunea pentru marfurile vandute, ca raport Si378+rc378/Si371+rd371:

% = 371 marfuri

607 Cheltuieli privind marfurile

378 Adaos comercial

4428 Tva neexigibil

Pentru operatiunile de import, TVA se va plati la valoarea in vama a bunurilor, formata din pretul extern FOB, la care se adauga dupa caz, costul transportului, al taxelor vamale si comisionului vamal. Tva-ul in vama se plateste cash sau cu OP si se deduce in contabilitate pe baza DVI.

In situatia in care agentul economic efectueaza operatiuni de vanzari cu TVA dar si operatiuni scutite fara drept de deducere, se va calcula prorata, ca raport intre Operatiuni impozabile si total operatiuni. Procentul rezultat din acest calcul, se va aplica asupra rulaj total al contului 4426 si va permite numai deducerea TVA deductibil la acest nivel. Diferenta intre total TVA deductibil din balanta si TVA de dedus corespunzator proratei se va contabiliza pe cheltuieli, cont 635, in raport cu 4426.

La sfarsitul lunii, dupa verificarea tuturor operatiilor impozabile, se calculeaza si se intocmeste Decontul de TVA, care oglindeste totalitatea operatiilor, in baza Jurnalelor de vanzari si cumparari.

Operatiunile de inchidere de luna, pot surprinde societatea in doua ipostaze:

1. existenta unui tva de plata , caz in care se va folosi formula urmatoare:

4427 = %

4426 Tva deductibil

4423 Tva de plata

2. existenta unui tva de recuperat:

% = 4426 Tva deductibil

4427 Tva colectat

4424 Tva de recuperat

Decontul de TVA se va depune la Administratia Financiara, fiind declaratia pe propria raspundere a agentului economic in cauza, declaratie dupa care este monitorizat de Administratie in privinta platilor efectuate. Existenta Tva de plata implica virarea acestuia la bugetul statului,nu mai tarziu de 25 a lunii urmatoare.

4423 Tva de plata = 5121 Banca in lei

Pentru neplata la termen, se vor aplica majorari de intarziere de 0.07% pe zi de intarziere si penalitati.

Taxele vamale

În categoria impozitelor indirecte,o pondere importantă o dețin taxele vamale percepute de către stat asupra mărfurilor, în momentul în care acestea trec granițele vamale ale țării în scopul importului, exportului sau tranzitului.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor și produselor caare ies în/din țară sau/și asupra celor care tranzitează teritoriul național.

Pot exista trei categorii de taxe vamale și anume:

-de import : stabilite asupra mărfurilor importate în momentul trecerii granițelor teritoriului vamal ale statului importator

-de export: stabilite asupra mărfurilor interne la exportul acestora.Această categorie de taxe are o răspândire limitată, fiind utilizate în special de statele care dețin monopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime, ori monopolul tehnologic la unele produse manufacturate

-de tranzit: percepute asupra mărfurilor străine aflate de trecere pe teritoriul vamal, au o aplicabilitate foarte restrânsă pe plan internațional, întrucât tranzitul aduce alte avantaje țărilor participante la comerțul internațional.Potrivit legislației in vigoare, pe teritoriul vamal al României nu se aplică taxe de tranzit.

Plătitori ai taxelor vamale sunt personele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import, precum și persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.

Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import .

Prin excepție se acordă scutiri de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri:

ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic primite de organizații și asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranță națională

bunurile stăine care devin, potivit legii, proprietatea statului

mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare

mostrele fără valoare comercială reprezintă bunuri sau părți din acestea secționate, divizate, desperecheate, perforate sau care au fost supuse altor operațiuni similare cărăra nu li se poate da o altă întrebuințare decât cea de mostre

material publicitar de reclamă și documentare, constă în cataloage și liste de prețuri referioare la mărfuri puse în vânzare sau la prestări de servicii cu condiția ca fiecare trimitere 1) să fie compusă dintr-un singur document sau, 2) să cuprindă un singur exemlar al fiecărui document sau, 3) să nu depășească greutatea brută de 1 kg, oricare ar fi numărul documentelor sau exemplarelor.

Pentru ca aceste bunuri să beneficieze de scutire de taxe vamale, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligații de plată

-să nu facă obiectul unor comercializări ulterioare

-să nu fie utilizate pentru prestații către terți aducătoare de venituri

-să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în evidența contabile proprie.

O altă condiție pentru a putea opera scutirea este aceea a scopului utilizării bunurilor. Astfel bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost importate.În caz de schimbare a destinației, importatorii sunt obligați să îndeplinească formalitățile legale privind importul mărfurilor și sa achite taxele vamale de import.În astfel de situații, valoarea în vamă se calculează la cursul în vigoare în ziua constatării schimbării destinației bunurilor.

De asemenea, este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:

bunurile de origine română

bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioda de garanție

bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.

In cazul bunurilor introduse in tara pentru dotarea si intretinerea reprezentantelor firmelor comerciale si ale organizatiilor economice straine se aplica reduceri sau exceptari de la plata taxelor vamale pe baza de reciprocitate.

Bunurile pentru dotarea reprezentanțelor și altor persoane juridice cu sediul în stăinătate pot fi scoase din țară și readuse, fără plata taxelor vamale, în baza adresei din care sa rezulte că bunurile respective sunt înscrise în evidențele sale contabile din țară.

În cazul investițiilor directe realizate în România, se aplică exceptări de la plata taxelor vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri:

-bunuri mobile, corporale sau/și necorporale, care constituie aport în natură la capitalul social al unei societăți comerciale sau reprezintă contribuția la sociație în participațiune, ori la o asociație familială, necesară pentru realizarea obiectului de activitate.

-echipamente tehnologice mașini și utilaje constituind active amortizabile, conform legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale

Cotele de impunere sunt prevăzute în tariful vamal de import al României și sunt exprimate în procente aplicabile la baza de calcul exprimată în lei . Tariful vamal este cel în vigoare la data înregistrării declarației pentru stabilirea valorii în vamă.Cotele cele mai frecventate sunt cuprinse între 10-30 %.

Baza de calcul al taxelor vamale o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor importate.Acestea se determină și se declară de către importatori, direct sau prin reprezentații autorizați ai acestora, care sunt obligați să depună la biroul vamal, împreună cu celealte documente necesare vămuirii , o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia.

La valoarea în vamă , în măsura în care au fost efectuate , dar nu au fost cuprinse în prețul mărfii, se includ următoarele:

a ) cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera română

b)cheltuieli de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe transportului mărfurilor importate aferente parcursului extern

c) costul asigurării pe parcursul extern

Valoarea în vamă reprezintă prețul efectiv plătit sau de plătit în moneda de facturare, respectiv plata totală efectuată de către cumpărător vânzătorului pentru mărfurile importate.

Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Națională a României .Acest curs se utilizează pe toate durata săptămânii următoare, pentru declarațiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.

În situația în care determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere cu condiția să constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.Dacă în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată încheiată.

Plata taxelor vamale se face de către importator, sau de către comisarul în vamă, în contul unității care a efectuat vămuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care asigură cu anticipație sumele necesare efectuării plăților.

Plata taxelor vamale constituie, de altfel, condiția obligatorie pentru acordarea liberului de vamă la import.

Liberul de vamă se acordă după efectuarea operațiunii de vămuire.Pentru aceasta, importatorii au obligația să depună la birourile vamale unde au fost prezentate mărfurile, o declarație vamală în detaliu însoțită de următoarele documente:

documentul de transport al mărfurilor sau în lipsa acestuia alte documente emise de transportator cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate

factura , în original sau în copie, ori un alt document pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor

declarația de valoare în vamă

documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferențial sau a altori măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază

orice alt document necesar aplicării dispozițiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează importul mărfurilor declarate

codul fiscal al titularului

Controlul vamal exercitat în momentul vămuirii bunurilor are drept

scop prevenirea încălcării reglementărilor vamale și stricta respectare a condițiilor și termenelor legale, precum și descoperirea fraudelor vamale.Aceasta pote fi realizat atât prin verificarea documentelor necesare vămuirii cât și sub forma controlului fizic.

Controlul documentar constă în vericarea:

corectitudinii completării declarației vamale

existenței documentelor anexate la declarația vamală

concordanței între datele înscrise în declarația vamală în detaliu și cele din documentele anexate

formală a documentelor anexate

Controlul fizic al bunurilor importate constă în identificarea acestora, pe baza declarației vamale însoțită de documentele depuse împreună cu aceasta.

După efectuarea formalităților de vămuire, în vederea acordării liberului de vamă la import, autoritate vamală verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

felurile mărfurilor constate la controlul vamal corespunde cu cel înscris în declarația vamală

cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport, și în facturi corespunde cu cea din declarația vamală

casificarea tarifară, taxa vamală, valoarea în vamă, felul, numărul și data instrumentului de plată sunt înscrise corect.

Controlul vamal ulterior al operațiunilor , se exercită pe o perioadă de 5

ani de la data acordării liberului de vamă, în scopul prevenirii, combaterii și sancționării fraudei în domeniul vamal.

Dacă în urma controlului ulterior se constată că s-au încălcat reglementările vamale, autoritatea vamală, după determinarea taxelor vamale cuvenite ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Asfel, diferențele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatării, iar diferențele în minus urmează a fi achitate în termen 7 zile de la data comunicării.

În cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale.

Declarația vamală și actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire și validare.

Datoria vamală se achită înainte de acordarea liberului de vamă.Termenul de prescripție a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani și curge de la plata acceptării și înregistrării declarației vamale de import.

În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadență, autoritatea vamală procedează la calcularea și încasarea majorărilor de întârziere.

Contabilizarea taxei vamale:

achizitia de marfuri la import:

371 = 401 24.000.000

Marfuri Furnizori

2.025.000

Impozite taxe ..

plata in vama a taxelor vamale si a comisionului vamal:

446 = 5121 2.025.000

Exemplu de calcul al taxei vamale pentru importul de bunuri pe cont propriu:

Fisa de calcul a importului:

valoarea externa FOB = 10.000 Eur x 32.125= 321.250.000 lei

transport extern 1500 eur = 48.187.500 lei

Valoarea CIF = 321.250.000+48.187.500=369.437.500

– taxa vamala = 10% = 36.943.750

– comision vamal = 1% = 3.694.375

– cost achizitie in vama = 410.075.620

– TVA in vama = 77.914.367

inregistrarea facturii:

371 Marfuri = % 410.075.625

369.437.500

Furnizori

40.638.125

Debitori diversi

plati in vama:

% = 5121 118.552.492

40.638.125

4426 77.914.367

Accizele

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se aplică, se calculează și se varsă o singură dată la bugetul de stat pentru anumite produse din țară și din import.

Produdusele pentru care se datorează accize sunt:

alcool brut, alcoolul etilic rafinat, băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului care conțin alcool etilic alimentar

produsele din tutun

produsele petroliere

alte produse și grupe de produse

1.Accizele pentru alcoolul brut, alcoolul etilicrafinat,băuturile alcoolice și orice alte produse destinate

industriei alimentare sau consumului care conțin alcool

etilic

În grupa alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic sunt incluse următoarele subgrupe:

alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, produsele obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturile alcoolice obținute din distilate de cereale

băuturile alcoolice naturale, respectiv țuica și rachiurile naturale care se obțin prin distilarea sau redistilarea, după caz a lichidelor zaharoase fermentate din fructe, a drojdiei de vin , a tescovinei de struguri și a vinului

vinurile și produsele pe bază de vin, respectiv vinurile spumoase și alte produse pe bază de vin.

Berea obținută prin fermentarea alcoolică a mustului preparat din malț, cereale nemaltificate, zahăr, hamei, produse din hamei, apă cu adaos de drojdie și preparate enzimatice, precum și celelalte sortimente de bere realizate în amestec cu băuturi alcoolice sau nealcoolice cu o concentrație alcoolică în volum cuprinsă între0,5 și10%

Plătitori de accize pentru produsele incluse în cele patru subgrupe sunt:

-agenții economici- persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate-care produc sau importă astfel de produse

-agenții economici care cumpără de la producătorii individuali produse supuse accizelor, pentru prelucrare și/sau comercializare

-agenții economici, pentru cantitățile de produse supuse accizelor, obținute din producția proprie sau din import, care sunt acordate ca dividende sau plată în natură acționarilor, asociațiilor și, după caz, personelor fizice consumate pentru reclamă și publicitate.

Baza de impozitare pentru calculul accizelor o reprezintă:

-cantitatea de alcool pur conținută –pentru produsele din subgrupele a) și b)

-cantitatea de băuturi, exprimată în hectolitri, multiplicată cu numărul de grade alcoolice conținut –pentru produsele din subgrupele c) și d)

Cotele de impunere sunt stabilite în sume fixe reprezentând accize specifice datorate pe produse și pe grupe de produse exprimate în echivalent EURO pe unitatea de măsură, astfel:

-EURO pe hectolitru alcool pur –pentru produsele din subgrupele a) și b)

-EURO pe hectolitru/1 grad alcoolic –pentru produsele din subgrupele c) și d)

Pentru produsele din categoria băuturi alcoolice spirtoase obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale se datorează bugetului de stat o acciză specifică de bază exprimată în echivalent euro pe hectolitru alcool pur, la care se adaugă o acciză procentuală de 1 % aplicată asupra prețului cu amănuntul maxim declarat

Total acciză datorată= A1+A2

În care

A1= acciză specifică

A2= acciză procentuală

PA= prețul maxim cu amănuntul declarat pe butelie

Q1=cantitatea (litri)

Q2= numărul de butelii aferent lui Q1

C= concentrația alcoolică exprimată în procente de volum

K= cantitatea specifică unitară

R= cursul de schimb valutar

Agenții economici producători interni și imortatori de alcool etilic rafinat îmbuteliat și de băuturi alcoolice spirtoase obținute din distililate de cereale stabilesc prețuri maxime de vânzare cu amănuntul pe produse, prețuri pe care le notifică printr-o declarație scrisă direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București , după caz.

Pentru alcoolul brut , alcoolul etilic rafinat, băuturi alcoolice spirtoase obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale se stabilesc prețuri minime pe produse și grupe de produse, care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piața internă.

Cuantumul accizelor datorate bugetului de stat se determină astfel:

-pentru produsele din subgrupele a) și b)

A=cuantumul accizei

C=concentrația alcoolică

K=acciza unitară

Q=cantitatea în litri

R=cursul de schimb valutar

2. Accizele pentru alte produse și grupe de produse

În obiectul accizelor se cuprind în mod limitativ produsele din import și din țară prevăzute prevăzute în mod expresă într-o listă anexă la reglementările în vigoare privind regimul accizelor.

Exemplu de produse și grupe de produse supuse accizelor:

-cafea verde

-cafea prăjită

-cafea solubilă

-confecții din blănuri naturale

-articole din cristal

-bijuterii din aur și/sau platină, cu excepția verighetelor

-autoturisme și autoturisme de teren, echipate cu motor pe benzină sau cu motor Diesel indiferent de capacitatea cilindrică a acestora

parfumuri, ape de colonie și apă de toaletă

aparate video de înregistrat sau de reprodus, combine audio

dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc

cameră video

cuptoare și microunde

arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport

aparate pentru condiționat aer

Cotele de impunere sunt exprimate diferit în funcție de categoria

produselor sau grupelor de produse respectiv

-sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe unitatea de măsură

-sub formă de cotă procentuală

Plătitori ai accizelor sunt:

-agenții economici care produc, importă și comercializează produsele prevăzute cu accize

-personele fizice care introduc în țară autoturisme și autoturisme de teren, indiferent de capacitatea cilindrică a acestora

-agenții economici care comercializează bunuri de natura celor prevăzute cu accize, provenite de la persone fizice neînregistrate ca agenți economici

-casele de amanet vare vând produse amanetate de către personele fizice, devenite proprietatea lor, în cazul în care nu au fost ridicate de deponenți.

Baza de impozitare a accizelor este diferită, în funcție de felul operațiunilor astfel:

-pentru produsele din producția internă, baza de calcul o constituie prețul de livrare, mai puțin accizele, respectiv prețul producătorului care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionale de obținerea produsului respectiv

-pentru produsele de import , baza de calcul o constituie valoarea în vamă la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite conform legii

-pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate de agenți e onomici, baza de calcul o constituie contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute

-pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice, devenite proprietatea caselor de amanet și vândute de acestea, baza de calcul o constituie contravaloarea încasată de la casele de amanet la vânzarea bunurilor respective, mai puțin accizele.

Accizele preced taxele pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată, prin aplicarea cotelor procentuale asupra bazei de calcul.

În cazul autoturismelor și autourismelor de teren introduse în țară de către personele fizice, calculul accizelor se efectuează în funcție de capacitatea cilindrică a acestora și în raport cu gradul de poluare al autoturismului.

Pentru cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, acczizele se datorează o singură dată și se calculează prin aplicarea sumelor fixe stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură, asupra cantităților produse sau importate

3. Scutirile acordate la plata accizelor, momentul datorării accizelor și obligațiile plătitorilor de accize

Sunt scutite de la plata accizelor următoarele categorii de bunuri și

produse:

a) bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate de guverne străine, organisme internaționale și organizații non profit și de caritate, instituțiilor de învățământ și de cultură, ministerelor și altor organe ale administrației publice

b) produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare pe perioada cât au acest regim

c) produsele exportate direct sau prin agenți economici care își desfășoara activitatea pe bază de comision

d)produsele comercializate prin magazinele autorizate, potrivit legii,să

comercializeze mărfuri în regim de “duty free”. Pentru aceste produse, scutirea se acordă prin restituirea accizelor plătite la achiziționarea lor.

e) produsele importate în regim de tranzit sau de import temporar, atâta timp cât se află în acestă situație.

f) alcoolul etilic rafinat, utilizat în producția de alcool sanitar, numai pentru cantitățile de alcool sanitar livrate

g) alcoolul etilic rafinat, utizat în producția de medicamente și de oțet alimentar

Obligația plății accizelor ia naștere în anumite momente când intervine relația juridică între plătitor și stat.Momentul când se naște obligația plății accizelor sau momentul datorării accizelor îl constituie:

data efectuării livrării- pentru produsele din producția internă

data înregistrării declarației vamale de import-pentru importatori

data cumpărării- pentru agenții economici achizitori

data vânzării bunurilor-pentru produsele vândute în sistem de consignație precum și pentru bunurile vândute la casele de amanet

data efectuării livrării băuturilor alcoolice, pentru alcoolul etilic rafinat utilizat ca materie primă la obținerea acestora- în cazul unităților care dețin atât secții de producere a alcoolului etilic rafinat cât și secții de producere a băuturilor alcoolice

Exigibilitatea plății presupune momentul, data, termenul când accizele trebuie vărsate la buget.

Pentru operațiuni interne, exigibilitatea plății apare lunar, termenul de plată fiind până la data de 25 a lunii următoare. Plata se poate face prin virament sau în numerar, după caz, în contul bugetului de stat, deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului.

Obligațiile plătitorilor de accize sunt

-înregistrarea ca plătitori de astfel de impozite la organele fiscale teritoriale

-calcularea corectă și vărsarea la bugetul de stat a accizelor la termenul stabilit, intră în sarcina agenților economici plătitori, care aplică autoimpunerea.Neplata acczizelor la termenele stabilite atrage calcularea majorărilor de întârziere, conform legii:

-organizarea evidenței accizelor, relizată prin:

-înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor prevăzute cu accize, a accizelor calculate și a vărsării integrale și la timp a acestora

-organizarea evidenței speciale privind accizele, prevăzute de legea fiscală

– întocmirea și depunerea lunară, la organele fiscale teritoriale competente până la data de 25 a lunii următoare,a formularului “Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”.

În materie de accize, constituie contravenții, sancționate cu amenzi contravenționale, o serie de fapte săvârșite de agenții economici, producători, importatori sau comercianți de produse supuse accizelor, între care reținem:

a) folosirea alcoolului brut ca materie primă pentru prepararea băuturilor alcoolice de orice fel

b) nedeclararea la termen la organul fiscal a capacităților de producție pe care le dețin agenții economici producători de alcool și de băuturi alcoolice, precum și a modificărilor intervenite în nivelul acestora

neînscrierea la facturile fiscale a prețurilor maxime de vânzare

cu amănuntul declarate

comercializarea la prețuri mai mari decât prețurile maxime de vânzare cu amănutul declarate a produselor pentru care s-au stabilit asfel de prețuri

4. Impozitul la țițeiul și la gazele naturale din producția internă

Pentru țițeiul și gazele naturale din producția internă, agenții

economici autorizați datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării

Impozitul datorat precede taxa pe valoarea adăugată și se calcuează prin aplicarea sumelor stabilite în lei pe unitatea de măsură , asupra cantităților livrate.

Plata impozitului la țițeiul și la gazele naturale din producția internă se efectuează lunar până la data de 25 a lunii următoare, pe baza de contului de impunere. Plata acestor impozite se realizează prin virament sau în mumerar, după caz, în contul bugetului de stat, deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului.

Contabilizarea accizelor:

se importa bunuri pe baza datelor urmatoare:

– pret extern al marfii = 1000 eur

– cheltuieli transport = 100 eur

– pret Cif = 1100 eur

– valoare in vama CIF = 1100*32123=35.335.300 lei

– taxa vamala 20% = 35.335.300*20%=7.067.060

– comision vamal 0.5%= 35.335.300*0.5%=176.667

– total valoare in vama= 42.579.027

– accize 10% = 4.257.903

– tva vama = 8.899.017

evidentierea marfurilor importate:

371 = %

Marfuri 401 35.335.300 Furnizori

446 11.501.630 Alte impozite

plata taxelor vamale, a comisionului , a accizelor

446 = 5121 11.501.630

Alte impozite Banca in lei

4. CONTROLUL FISCAL SI ANALIZA FISCALITATII

4.1. FORME DE CONTROL SI EFECTUAREA CONTROLULUI

Statul nu mai poate interveni în economie prin măsuri administrative ci numai prin anumite pârghii economice sau financiare. Sistemul fiscal,pe de o parte furnizează aceste pârghii iar ,pe de altă parte asigură mecanismul de funcționare a lor. Este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de pârghii financiare sau fiscale prin intermediul cărora se penetrează în activitatea agențiilor economici până la cele mai mici detalii.

Controlul sinceritatii declaratiilor agentilor economici se poate face in mai multe feluri. O posibilitate este aceea de a se verifica masura in care elementele declarate in cadrul documentelor existente la Administratia Financiara sunt corelate intre ele. Gradul de corelare al acestor date, poate fi un indicator al "atentiei" pe care agentul economic o acorda unei corecte si la timp gestiuni economice.

Formele de control pot fi din cele mai diverse:

controlul la cerere – agentul economic solicita sa i se verifice periodic situatia societatii, prin prisma inregistrarii corecte si la zi a documentelor justificative, prin prisma oglindirii tuturor obligatiilor financiare si fiscale ale societatii;

controlul prin sondaj – se pot solicita prin sondaj anumite documente si inregistrari contabile, registre, iar pe baza lor se poate extinde sau nu controlul financiar,

controlul incrucisat – un agent economic verificat poate constitui izvorul pentru verificarea altui agent economic cu care primul a intrat in relatii de afaceri. Se verifica existenta unui document justificativ la ambii parteneri, modul in care acesta a fost inregistrat la cele doua societati: data, modul concret de contabilizare etc,

controlul anuntat – agentul economic este anuntat sa se prezinte la Administratia Financiara la o data stabilita, cu toate documentele aferente unei anumite perioade;

controlul inopinant – agentul economic este cautat si verificat de inspectorii financiari fara o anuntare prealabila,

controlul partial – agentul economic este verificat prin prisma indeplinirii obligatiilor pe anumite segmente: modul de reflectare al accizelor, al TVA-ului, al impozitelor si taxelor salariale etc.

In timpul controlului, agentului economic i se va solicita in primul rand actele societatii: statut, contract de societate, certificat de inmatriculare , declaratie de punct de lucru,etc

Agentul economic este obligat sa prezinte in timpul controlului toate documentele cerute de inspectorii financiari, sa dea toate explicatiile necesare clarificarii problemelor ridicate. Neprezentarea documentelor sau neoferirea informatiilor cerute se sanctioneaza conform legilor in vigoare.

Inspectorii pot retine orice inscris si document al agentului economic, cu mentionarea acestora in procesul verbal. Inspectorii pot intra in orice locatie a agentului economic, indiferent daca aceasta a fost sau nu declarata la Administratia Financiara.

Printre drepturile personalului organului de control în cauză se pot menționa și acele prvind confiscarea,în condițiile legii,a obiectelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor și taxelor,constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor respective,precum și dreptul de a ridica documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau contravențiilor descoperite.

În cadrul controlului impozitului pe profit,obiectivul numărul unu este verificarea bazei de calcul,apoi controlul se adâncește până la elementele de cheltuieli ce intră în costul de producție,mergând până la reflectarea corectă a veniturilor realizate.

Prin taxa pe valoarea adăugată se controlează intreaga cifră de afaceri mergând pe firul problemelor până la documentul primar ce vizează vânzarea produselor sau aprovizionarea cu materii prime și materile.

Verificarea se face numai din punct de vedere al îndeplinirii funcțiilor fiscale dar există posibilitatea ca prin funcția de control să se facă radiografii complete asupra întregii activități a agenților economici.

4.2. PRESIUNE SI RELAXARE FISCALA

Printr-o o serie de prevederi în așezarea impozitelor se are în vedere asigurarea resurselor necesare îndeplinirii funcțiilor statului.

Prin sistemul fiscal trebuie să se îndeplinească o funcție de

protecție socială a anumitor categorii de cetățeni,pe de o parte prin stimularea agenților economici să folosească forța de muncă cu randament scăzut, sau sa foloseasca resursele materiale in mod judicios.

Presiunea si relaxarea fiscala se pot realiza prin sistemul de facilitati, de impozite si taxe pe care legislatia il prevede.

-se acordă reduceri de impozit pe salarii sau ,în anumite condiții reduceri suplimentare

-reduceri sau scutiri de la impozitul pe profit pentru agenții economici care folosesc în activitatea lor personal cu randament de muncă scăzut

scutiri sau exonerari de obligatii pentru a incuraja anumite ramuri ale economiei,

esalonari de impozite si taxe, in scopul recuperarii debitelor, pe baza unui grafic de plata aprobat de Administratia Financiara,

reduceri sau cresteri ale taxelor vamale, accizelor pentru incurajarea/descurajarea importurilor/exporturilor,

prime acordate exportatorilor pentru incurajarea cautarii de noi piete de desfacere,

facilitati pentru repatrierea valutei la termen,

acoperirea unei parti din salariu pentru incurajarea angajarii de tineri absolventi,

crearea de zone libere pentru dezvoltarea busines-ului local etc.

Presiunea fiscala se realizeaza prin obligarea agentilor economici la plata de majorari si penalizari de intarziere, pentru neplata la timp a obligatiilor fiscale, ca si prin alte parghii legislative. Exemplu: nevirarea timp de 3 luni consecutiv a impozitelor prin stopaj la sursa, atrage raspunderea penala a administratorului.

Un alt element al presiunii fiscale este imposibilitatea agentilor economici de a participa la achizitii publice de bunuri si servicii prin licitatie, in masura in care au debite la bugetul statului. In acest sens, agentii economici, sunt obligati sa faca dovada achitarii tuturor debitelor, prin certificate de atestare fiscala emise de organele in drept: Administratia financiara, Agentia de Ocupare si formare profesionala, Camera de Munca, Casa de pensii, Casa de Sanatate etc.

4.3. PREEZENTAREA CREANTELOR SI OBLIGATIILOR FISCALE PE SPECIFICUL SOCIETATII 'X"

Specificul societatii Asa Media Grafic SRL nu impune existenta unor creante si obligatii fiscale speciale.

Analiza balantei de verificare la 30.6.2002, prezinta urmatoarele posturi:

CREANTE

Analiza creantelor societatii indica existenta in contul 4428 a unei sume de 1785938, corespunzatoare unei facturi de achizitii, neajunsa la biroul contabilitate al firmei, dar comunicata prin telefon.

Analiza datoriilor societatii, releva existenta obligatiilor fiscale fata de bugetul statului pentru impozitele pe salarii si asimilate salariilor. Aceste debite au deja o vechime de 2 luni, ceea ce impune calcularea majorarilor de intarziere si a penalitatilor aferente.

In prezent exista o esalonare a platilor acestor obligatii, astfel incat debitul sa fie stins corespunzator.

Radiografia celor doua luni in care nu s-au platit obligatiile fiscale provenite din salarii si asimilate, arata motivul neplatii, si anume blocajul financiar datorat de neincasarea la termen a creantelor provenite din clienti.

Reprogramarea recuperarii creantelor clienti se asociaza cu graficul de stingere a obligatiilor fiscale, astfel incat trezoreria firmei sa faca fata tuturor platilor.

Capitolul 3

Prezentarea Societatii Comerciale

„ ALLSTAR” SA SINAIA

Date informative despre societate

Denumirea societãții: S.C. ALLSTAR SA

Înregistrare: Camera de Comerț și Industrie Prahova J29 / 321 / 1996.

Cod identificare fiscala:1330350

Atribut fiscal: R

Sediul : Calea Moroieni nr.58, Sinaia, județul Prahova, cod 106100, România

Telefon. : +40-244-314553 fax : +40-244-314553

Adresã e-mail : [anonimizat]

Adresã internet : www.allstar.ro

Capital social : 6.610.996 mii lei.

Structura acționariat :

În 2004, în Registrul Acționarilor sunt 6 acționari care detin fiecare cate 6 000 de actiuni in valoare de 1 milion lei fiecare

Acționarii sunt persoane fizice romane.

Obiect de activitate :

prestări servicii turistice, hoteliere și alimentație publică .

desfaceri de mărfuri pe valută și în lei.

programarea și contractarea externă a programelor turistice și derularea lor

organizează și comercializează programe de excursii

transport turistic

Organul suprem de conducere al societății îl reprezintă Adunarea Generală a Acționarilor, aceasta poate fi ordinara și extraordinara, ea se vor ține la sediul societății .

Societatea comercială ALLSTAR SA este administrată de către un Consiliul de Administrație compus din 4 membrii.

Membrii Consiliului de Administratie nu trebuie să aibă în mod obligatoriu cetățenie română.

Consiliul de Administrație are urmatoarea structură:

președinte

vicepreședinte

doi membrii

Controlul administrării societății este exercitat de către acționari și cenzori, iar pentru a-și putea exercita dreptul de control, acționarilor li se vor prezenta, la cerere, datele și actele cu privire la activitatea societății, la situația patrimoniului a beneficiilor și pierderilor.

Adunarea Generală a Acționarilor va numi o comisie de cenzori formată din 3 membrii. Nu există restricții cu privire la cetățenia cenzorilor, acestia fiind responsabili față de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credință a atribuțiilor ce le revin conform prezentului statut și legii române.

Președintele Consiliului de Administrație este și director general.

Resursele de care dispune firma la un moment dat se găsesc sub cele mai diferite forme, putând fi structurate după diferite criterii. Cel mai frecvent este luat în considerație conținutul resurselor pe baza căruia se obține o grupare clasică:

resurse materiale

resurse financiare

resurse umane.

Analiza mediului intern este adâncită prin evidențierea mediului de existența fizică a resurselor.

Din acest punct de vedere deosebim:

dotări (clădiri, echipamente, tehnologii, informații, infrastructura și altele)

terenuri și alte resurse care stau la baza proceselor de producție și prestație

disponibilități bănești (în numerar și aflate în cont)

personalul cu structurile sale (vârsta, pregatire, specializare și altele)

Atingerea obiectivelor firmei de servicii nu este posibilă fără cunoașterea potențialului propriu, expresie a capacitații firmei de a realiza prestațiile la un anumit nivel.

Terenul și resursele naturale reprezintă factorii de producție fără care nu este posibilă desfașurarea activității, terenul apare deci, atât ca factor de producție, fie ca bază de desfășurare a proceselor economice, pe el fiind amplasate clădiri și echipamente.

În fiecare din aceste ipostaze, pământul și resursele naturale sunt analizate prin prisma contribuției la realizarea obiectivelor propuse. Potențialul acestora este exprimat de proprietățile fizico-chimice, amplasare, peisaj, poziția față de sursele de aprovizionare și desfacere.

Suprafața de teren aferentă spațiilor din proprietatea societății comerciale ALLSTAR SA este de 20.000 m.p. (din care 10.000 m.p. teren liber), pentru care societatea deține titlu de proprietate.

Clădirile asigură o parte a suportului fizic de desfășurare a proceselor economice, fiind diferențiate după locul ocupat în aceste procese:

mod de producție

depozite

spații de vânzare

clădiri administrative

În servicii, aspectul și funcționalitatea reprezintă atribuite esențiale ale ambianței, componentă specifică a produsului. În numeroase situații clădirile reprezintă elemente esențiale ale procesului de prestație.

În vederea schimbării imaginii firmei, fațada cladirii a fost aproape complet schimbată dându-i un aspect aproape modern, acesta fiind un element nou și important pe piața turistică.

Clădirea este situată în apropierea altor servicii complementare ofertei turistice, având un vad comercial deosebit de avantajos.

Echipamentele (dotările) reprezintă elementele esențiale ale suportului fizic pe care se desfașoară activitățile firmei, în mai toate situațiile.

Performanțele acestora sunt date de nivelul tehnic la care sunt realizate punându-și amprenta asupra calității produselor și serviciilor livrate. Ele determină costurile, prețurile, productivitatea. Echipamentele se regăsesc totodată în tehnologiile de fabricație și comerciale utilizate de întreprindere în desfașurarea proceselor de producție sau comerciale.

Societatea Comercială ALLSTAR SA a intrat începând cu anul 2000 într-un amplu program de investiții în baza materială, având ca obiectiv ridicarea gradului de confort.

Pentru realizarea acestui obiectiv au fost achiziționate echipamente complexe care se încadrează în standardele internaționale.

A fost cumparată centrala termică performantă care furnizează energie termică pentru întreaga societate, mobilierul din dotarea camerelor a fost parțial recondiționat, dar în cea mai mare parte a fost achiziționat de la firme importatoare din Italia, Pakistan, Polonia și din producția autohtona.

De asemenea, au fost făcute investiții în dotarea bucătariei din restaurant (plite electrice, utilaje frigorifice, obiecte de inventar diverse) .

A fost reamenajat restaurantul echipându-se cu mobilier nou și decorațiuni interioare.

Societatea a fost dotată și din punct de vedere informațional, fiind echipată cu calculatoare performante, implementându-se programe capabile pentru prelucrarea datelor în rețea.

A fost modernizat întreg holul de primire al turiștilor și implicit recepția, care îndeplinește din punct de vedere funcțional toate serviciile de bază și suplimentare prevăzute de standardele internationale.

Intr-un cuvânt s-a reușit atingerea obiectivului propus (și anume ridicarea clasificării la categoria de 3 stele) în proportie de 50%.

Clienții potentiali

ai Societății Comerciale

ALLSTAR SA

Clienții potențiali către care societatea își orientează oferta vor fi turiștii de vârsta a III-a în cadrul turismului international și clienții turismului de afaceri în cadrul turismului intern.

Pentru prima categorie de clienți, cei de vârsta a III-a, produsul turistic al societății oferă premise pentru odihnă, cură și tratament, excursii de scurtă durată, precum și alte facilități.

Pentru cea de-a doua categorie, produsul turistic va viza oferirea de servicii opționale complementare produsului de bază.

Ultimii ani au marcat vizibil cererea pentru turism în România, afectând implicit și cererea pentru oferta societății ALLSTAR SA, atât ca volum cât și ca structură.

S.C. ALLSTAR SA participă la rundele de contractare organizate de Ministerul Turismului, acestea finalizându-se cu contracte, cu convenții-cadru, mai exact, având în vedere reducerea posibilităților de garantare a unui anumit coeficient de ocupare de către partenerii de contract.

Societatea și-a format deja parteneri de contract (beneficiari) tradiționali, care asigură an de an, un anumit grad de ocupare în spațiile de cazare.

De asemenea, o altă piață – țintă o constituie segmentul sportivilor, multe cluburi sportive din țară și din străinătate făcând apel la serviciile societății pentru organizarea cantonamentelor.

Ca zone emițătoare principale din țară pentru fluxurile de turiști având ca destinație de vacantă – SINAIA – menționăm municipiiile București, Pitești, Constanța, Cluj-Napoca.

În perioada actuală, cunoscută ca fiind o conjunctură nefavorabilă pentru turismul românesc, oferta societatii ALLSTAR SA se pretează a fi comercializată și în formele de weekend care, de cele mai multe ori, exclud existența unor intermediari în canalele de distribuție a produsului turistic. Acesta și datorită așezării orașului SINAIA în apropierea unor orașe mari:

București (122 km)

Ploiești (64 km)

Brașov (47 km)

Târgoviște (64 km)

Și datorită faptului că se constituie ca punct de plecare în drumețiile și ascensiunile în Munții Bucegi.

Gradul de ocupare a capacitătilor de cazare variază în funcție de sezonalitatea specifică activității de turism în general și stațiunilor montane în particular, sezonalitate manifestată prin tipurile de turism practicate.

Astfel, cea mai mare solicitare se înregistrează în sezonul de vară, între 10 iulie și 1 septembrie (perioada în care în general coincid vacanțele pentru toți membrii unei familii) și în sezonul de iarnă, între 20 decembrie și 31 ianuarie (perioada specifică sărbătorilor de iarnă și practicării sporturilor de iarna).

În funcție de intensitatea cererii și deci a gradului de ocupare a capacitaților de cazare, se mai pot evidenția urmatoarele sezoane (pe lânga sezonul de vârf menționat):

sezon intermediar : luna februarie, 15 mai-10 iulie, 10 septembrie-31 octombrie

extrasezon : lunile martie, aprilie, noiembrie și 1-20 decembrie

În strânsă corelație cu specificul stațiunii, cu caracteristicile capacității de cazare se află în general durata medie de sejur a turiștilor.

Efectele situației economice generale a României (erodarea puterii de cumpărare a populației, scăderea atracției turistice mai ales datorită calității destul de reduse a confortului și serviciilor în comparație cu standardele internaționale) au denaturat însă această corelație, astfel încât durata medie de sejur reflectă mai degrabă specificul unui turism de weekend decât ceea ce este în principal SINAIA – o destinație de vacanțe.

Cererea pentru oferta societății ALLSTAR SA , exprimată în grad de ocupare, număr turiști și număr de zile turist pentru anii 2002, 2003 și 2004 este prezentată în urmatorul tabel:

Sursa: Documentația internă a S.C. ALLSTAR SA

Structura organizatorică

S.C. ALLSTAR SA

Structura organizatoricã este alcãtuitã din ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât sã asigure premisele organizatorice în vederea realizãrii obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim douã componente principale :

structura managerialã

structura de producție

Structura managerialã poate fi definitã ca ansamblul managerilor de nivel superior și a subdiviziunilor organizatorice prin ale cãror decizii și acțiuni se asigurã condițiile economice, tehnice și de personal necesare desfãșurãrii activițãtii compartimentelor de producție. Structura de producție, este alcãtuitã din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cãrora se desfãșoarã activitãțile operaționale, în principal de producție.

Relatiile organizatorice pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementãri oficiale.

În funcție de caracteristicile lor și, îndeosebi, de natura și modul de manifestare a competentelor și responsabilitãtilor, relațiile organizationale din cadrul firmei se pot divide în trei categorii :

– relații de autoritate:

relații ierarhice –

relații funcționale

-relații de cooperare – se stabilesc între posturi situate pe același nivel ierarhic, care apartin însã unor compartimente diferite.

– relații de control – apar între organismele specializate de control și celelalte subdiviziuni organizatorice.

Organigrama poate fi definitã ca reprezentarea graficã a structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri și pe baza unor reguli specifice.

În centrul structurii se aflã, deci, personalul de specialitate, organizarea având drept obiectiv fixarea și orientarea activitãților acestuia. Într-adevãr structura organizatoricã reprezintã, în esențã, scheletul pe care se articuleazã relațiile interne și externe ale întreprinderii.

Ea are un rol fundamental în activitatea de conducere, rol care poate fi rezumat astfel :

structura organizatoricã asigurã cadrul necesar pentru gestionarea relațiilor de autoritate și de comunicare din interiorul întreprinderii;

afecteazã direct relațiile dintre personalul întreprinderii, cerințele sale personale și gradul de motivație;

reprezintã elementul major prin care se asigurã coordonarea activitãților desfãșurate, coordonare care influențeazã și determinã fluxul de bunuri și relații personale, precum și fluxurile informaționale din interiorul întreprinderii.

Prin rolul care i se atribuie, structura organizatoricã asigurã punerea în practicã a strategiilor întreprinderii, legãtura dintre strategii și structura sa organizatoricã fiind deosebit de complexã, fãrã a fi exclusã practic, și o relație inversã.

In esență, structura organizatorică concretizează sarcinile specifice fiecarei categorii de personal relațiile pe care acestea le presupun și schematizeaza raporturile ce se stabilesc între diferite componente ale intreprinderii . În acest context, elementele ce definesc structura organizatorica sunt constituite din funcțiile personalului, compartimentele, nivelurile ierarhice și relațiile organizationale .

Structura organizatorica a intreprinderii de servicii, ca de altfel a oricărei alte întreprinderi, este exprimată prin intermediul unor instrumente specifice a căror elaborare asigură în fapt organizarea acesteia .

În esență, instrumentele de organizare concretizează în scris elementele structurii organizatorice .

Aceste instrumente sunt :

organigrama

fișa postului

regulamentul de organizare și funcționare a întreprinderii .

La elaborarea structurilor organizatorice sunt luate în considerare pe de o parte condițiile mediului în care acționează întreprinderea, iar pe de alta parte , o serie de condiții interne reunite în cadrul strategiilor de acțiune utilizate .

Aceste considerente demonstrează că structurile organizatorice nu au caracter de unicat, ele diferențiindu-se de la un tip de întreprindere la altul și de la o întreprindere la alta, rezultând o mare diversitate a lor .

Structura organizatorică a întreprinderii turistice va reflecta o activitate mai amplă pentru funcțiile de prestație și comercială, mai redusă pentru cea de cercetare – dezvoltare și normală pentru financiar-contabila, marketing și personal.

În plus față de întreprinderile producatoare, de pildă, apar relații mai stranse între funcția de marketing și cea comercială, fiind posibile, în cazuri justificate, contopiri în compartimente comune .

De reținut că în structura interna a unor astfel de compartimente este obligatorie separarea pe posturi a activităților comerciale de cele de marketing .

În mod similar, apare necesitatea separării activităților specifice funcției de producție (prestație) pe posturi prin luarea în considerare a serviciilor de baza

cazare hoteliera

masa

agrement

După cum am aratat, întreprinderea de servicii apare ca formă de organizare a unor activități prin care se realizează prestarea unor servicii destinate satisfacerii nevoilor populației .

Din acest motiv este necesar ca întreprinderea să se preocupe permanent de conectarea (adaptarea) activității sale la evoluția mediului economico-social și de asigurarea unui climat intern propice performanței. În sfârșit, întreaga activitate trebuie gândită într-o perspectiva amplă, care să diminueze riscul. O astfel de conduită presupune urmărirea cu consecvență a extinderii și consolidării firmei în cadrul pieței .

În sfarșit, personalul exprimă resursele umane ale societății și reprezintă în ultimă instanță, factorul activ și determinant al potențialului firmei.

Analiza acestuia este deosebit de complexă. Ea urmarește, în esența, evidențierea calității resurselor umane. Surprinderea acestuia necesită urmărirea cu atenție a numărului și structurii, gradului de calificare, vârsta, aptitudinile, motivația.

Odată cu investițiile efectuate în baza materială se urmarește și ridicarea pregătirii personalului pentru a putea presta servicii de calitate.

Salariații care au deja calificare în domeniul turismului, urmează cursuri de perfecționare în meseriile pe care le practică, alții nespecializați urmând cursuri de calificare profesională și nu în ultimul rând se urmarește crearea unei echipe manageriale care să poată conduce activitatea societății pentru realizarea obiectivelor propuse.

Cursurile se fac în general în cadrul Centrului Național de Invățământ Turistic de pe lângă Ministerul Turismului și nu trebuie uitate schimburile de experiența internă la care sunt trimiși lucratorii S.C.ALLSTAR SA

De asemenea au fost promovate metode moderne de management precum și asocieri care au permis gestionarea unor activității cu randament ridicat și atragere de capital intern și internațional.

Drepturile și obligațiile personalului societății se stabilesc conform prevederilor legale în contractul colectiv de muncă, fișa postului și alte dispoziții de serviciu stabilite de Directorul General al sociețătii.

O importanță deloc neglijabilă prezinta asigurarea în cadrul colectivului a unui climat propice desfășurării la nivelul dorit a activității întreprinderii .

Mijloacele și modalitatile asigurarii unui astfel de climat sunt deosebit de variate și complexe. Ele au la baza calitatea resurselor umane, metodele de organizare și conducere utilizate, politica salarială și socială.

Alaturi de sistemul de salarizare o importanța deosebită prezintă , în stimularea lucratorilor și în păstrarea climatului, asigurarea unor condiții normale de muncă.

Cheltuaiala cu salariile este reflectata in balanta de verificare (cont 645 ), iar obligatiile salariale sunt raportate lunar pe baza Declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat depus la Administratia Finantelor Publice unde isi are sediul societatea .

Aceste obligatii de plata privind salariile sunt urmatoarele:

CAS 22 % – 86.254.155 lei

CAS 9.5%- 50.200.658 lei

FAB 0.5% – 2.642.140 lei

CASS 6.5% – 31.989.653 lei

CASS 7% – 34.218.411 lei

Somaj 3% – 11.812.346 lei

Somaj 1% – 5.284.280 lei

Impozit

pe salarii – 92.785.030 lei

Total 226.364.852 lei

Numărul de personal al S.C. ALLSTAR S.A.este de 80 salariați, funcțiunile și ierarhia fiind foarte clar delimitate și foarte simple.

Structura organizatorică a societății ALLSTAR este ierarhică și functională,organizarea generală a societății ALLSTAR S.A este astfel stabilită încât să permită fiecărui salariat să cunoască cu precizie definirea activitaților din societate, nivelul de responsabilitate și de decizie.

Asigurarea societății ALLSTAR S.A.cu personal necesar și folosirea lui eficient în activitatea operativã și de conducere constituie premisa punerii în valoare a resurselor financiare și materiale și totodatã a valorificãrii, în avantajul societății, a condițiilor pe care le oferã mediul economico-social.

Se desprinde astfel necesitatea unor analize sistematice, operative ale potențialului uman și de aceea am realizat în cele ce urmează o analiză a personalului societații.

Analiza structurii personalului

Structura personalului pe categorii profesionale în anul 2004

Sursa: Documentația internă S.C. ALLSTAR S.A.

Numãrul angajaților TESA este de 15, iar al celor operativi de 65 persoane. Angajații TESA au o pondere de 15 % în totalul angajatilor.

Structura personalului în functie de pregatire

Sursa: Documentația internă S.C ALLSTAR S.A.

Din structura se observă ca 70% din personal are studii de specialitate (superioare, economice, liceu economic și școala profesională- comercială), în proporție destul de redusă chiar ținând seama de faptul că desfășurarea normală a activității presupune și utilizarea unor persoane cu alte tipuri de calificare, personalului necalificat.

Structura personalului pe sexe

Sursa: Documentația internă S.C. ALLSTAR S.A.

50 femei (63%)

30 barbati (37%)

Din aceasta structură reiese că 63 % din personalul societății sunt femei, care ocupă atât funcții de conducere cât și funcții administrative.

Sructura personalului pe grupe de vârstã în anul 2004

Sursa: Documentația internă S.C. ALLSTAR S.A.

În ceea ce privește vârsta angajatilor, ponderea cea mai mare (50%) în totalul angajatilor, revine grupei de vârstã 21-30 ani. Acest lucru se reflectã pozitiv în rezultatele obținute de societate, datoritã experienței și capacitãții de muncã a angajaților din aceastã grupã de vârstã. Procente ridicate dețin și grupele de vârstã 31-40 ani (25%) și 41-50 ani (12.5%), grupa de vârstã 51-60 ani reprezentând doar 6.25% din totalul angajaților, fapt pozitiv datoritã randamentului mai scãzut al personalului din acestã grupã de vârstã.

Structura salariaților dupã vechimea în muncã în 2004

Sursa: Documentația internă S.C. ALLSTAR S.A.

În ceea ce privește vechimea în muncã, se observã cã predominã salariații cu vechime între 11-15 ani reprezentând ponderea cea mai ridicata din totalul angajatilor, adica 31.25%, aceasta reflacatandu-se pozitiv in rezultatele societatii.

Managerul este persoana care executa funcțiile managementului în virtutea postului ocupat .

În echipa manageriala a societății ALLSTAR S.A.întâlnim atât managerii generali cât și manageri funcționali.

La nivel mediu, managementul se exercită prin activitatea șefilor compartimentelor administrativ și cel de personal.

La nivel inferior, funcțiile managementului se exercită prin șefi de unitate și șefi de sală.

Evoluția individului în organizație este dependentă nu numai de comportamentul promovat (prin învătare sau imitare) ci și de modul în care este perceput de ceilalți :

colegi

subordonații

parteneri de afaceri

Proces cu puternice implicații asupra selecției, evaluării, promovării personalului și, în cele din urmă, asupra satisfacției în muncă, percepția impune, mai ales managerilor, eforturi de obiectivare, de depășire a unor locuri comune de gândire și a comportamentelor rutiniere.

Percepția este procesul prin care persoana selectează, ordonează și interpretează informațiile primite din mediu. Elementul definitoriu pentru percepție este interpretarea realității, acțiune cu puternic caracter subiectiv, influențată de simțuri, personalitate și context.

Modul în care este percepută o persoană depinde în cea mai mare măsură de comportamentul său, comportament influențat în special de valoare personală și atitudine.

Echipa managerială a societății ALLSTAR S.A.este caracterizată prin valoarea individuală și colectivă a componenților, valoare generată de nivelul intelectual ridicat, de valorile sociale precum și de cele politice și religioase. În ceea ce privește valorile economice, echipa managerială are o valoare modestă , ponderea acțiunilor deținute de aceștia nefiind semnificativă.

Valoarea echipei manageriale este dată și de faptul că au crescut într-un sistem de valori în care activitatea de turism și comerț este prețuită și respectată.

Potrivit calităților și aptitudinilor deținute, fiecare manager își asumă și interpretează rolurile asumate odată cu funcția cu mai mult sau mai puțin talent, în funcție de contextul general și de situațiile speciale cu care se confruntă.

Activitatea managerilor la S.C. ALLSTAR S.A. în ceea ce privește formarea și motivarea personalului s-a concretizat în realizarea unui climat de muncă deosebit de productiv, în care fiecare personaj se poate realiza din punct de vedere profesional, este apreciat de colegi în funcție de calitățile reale și nu închipuite, iar sațisfacțiile materiale sunt în directă corelație cu rezultatele obținute. Orice persoana se bucură de stima și respectul colegilor, ca o rasplată a eforturilor depuse pentru binele organizației. În general comportamentele individuale sunt cele așteptate. S-a trecut de faza în care anumite atitudini cereau eforturi deosebite pentru a se impune schimbarea .

Organizația este deschisă schimbărilor, acceptă noul, acceptă comunicarea acceptă provocarea inteligența, acceptă competiția.

În cadrul societății S.C. ALLSTAR S.A., managerii influențează și orientează comportamentul indivizilor și al grupurilor prin relaționarea directă și proporțională a rezulatelor obținute și a comportamentului promovat cu satisfacțiile personale, fiind deci adepții motivației pozitive.

Prezentam aspectele cele mai importante ale motivației pozitive:

În cadrul societății, pentru moment nu se pot evidenția posibile surse de conflict organizațional.

În același timp se poate aprecia și faptul că personalul nu-și riscă și locul de muncă și averea în aceeași firmă.

Alegerea unei variante din mai multe posibile, pentru realizarea obiectivelor reprezintă esența procesului de management.

În cazul nostru, managerii sunt în fața luării atât a unor decizii strategice cât și tactice în condiții de oarecare certitudine.

Echipa managerială trebuie să fie preocupată de stabilirea normelor de grup, a rolurilor și a statutului, promovând standarde față de care pot fi evaluate comportamentele indivizilor.

Conformarea la normele de grup genereaza în cazul societății angajamentul organizațional, care este o atitudine ce reflectă trainicia relației dintre un angajat și o organizație.

În elaborarea strategiilor, managerii trebuie să controleze stresul organizațional, diminuând acțiunea agenților de stres în corelație cu capacitatea de adaptare a organismului, având în vedere faptul că timpul își pune amprenta pe starea fizică și psihică a personalului organizației.

CAPITOLUL 4

TAXELE SI IMPOZITELE DATORATE BUGETULUI DE STAT

NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND VENITURILE BUGETILUI DE STAT

Considerații generale asupra veniturilor bugetare

Bugetul de stat este un plan financiar care se întocmește la nivel macroeconomic atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, previzionând veniturile și cheltuielile publice, precum și progarame privind cheltuielile publice pentru investiții. Sub aspect juridic, bugetul statului se prezintă ca un act juridic în care se înscriu veniturile și cheltuilile probabile ale statului pe timp de un an. Datorită faptului că bugetul statului este analizat și aprobat de puterea legislativă a fiecărei țări, el are un caracter obligatoriu. În cazul apariției anumitor neconcordanțe între veniturile și cheltuielile aprobate de Parlament în cursul anului bugetar, se impun anumite rectificări ale bugetului.

Legea bugetului de stat, conținutul său, ține seama de concepțiile politice, economice și sociale ale partidului de la putere sau ale coaliției dintre partide. Astfel, elaborarea, execuția și controlul bugetar sunt realizate în concordanță cu prevederile dreptului bugetar, cu prevederile constituționale și cu măsurile luate de puterea legislativă și de cea executivă în materie bugetară.

Conținutul economic al bugetului de stat se reflectă prin corelațiile macroeconomice dintre fondul de acumulare și cel de consum și în special prin nivelul și evoluția produsului intern brut.

În principiu, bugetul statului exprimă relații macroeconomice sub formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției produsului intern brut, pe timp de un an, în sensul constituirii fondurilor financiare publice și al repartizării acestora în conformitate cu nevoile sociale, economice și financiare ale fiecărei perioade.

Veniturile bugetului de stat sunt matrializate prin produsul intern brut prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor de la societățile comerciale, firmele private, regii autonome și companii naționale, instituții publice, organizații cooperatiste și populație. Nu lipsesc atragerile de disponibilități temporare libere din economie sub forma împrumuturilor de stat interne și externe.

Resursele financiare ale bugetului de stat sunt destinate finanțării serviciilor publice generale, apărării naționale, asigurării ordinii publice și siguranței naționale, cheltuielilor social-culturale, serviciilor de dezvoltare publică, acțiunilor economice, transferurilor din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale și a bugetului asigurărilor sociale de stat, acordării de împrumuturi.

Bugetul de stat cuprinde o structură și un volum de venituri și cheltuieli în funcție de dezvoltarea economică și socială a țării respective, ținând cont nu numai de condițiile social-politice interne, ci și de conjuctura economică internațională.

Sursele de venituri ale bugetului de stat și efectuarea cheltuielilor publice au și rolul de pârghii economico-financiare care exercită o influență directă sau indirectă asupra unor activități private sau publice, în sensul dezvoltării sau al restrângerii unora, a producției sau a consumului anumitor mărfuri sau servicii, pentru încurajarea anumitor categorii sociale în efectuarea unor activități utile societății.

Natura economică, izvoarele, sistemul, mărimea și rolul veniturilor bugetare sunt determinate de orânduirile social-economice și de stat, de formele de proprietate asupra mijloacelor de producție, de nivelul de dezvoltare a economiei naționale, de categoriile sociale ale populației, de veniturile și averea lor, de acțiunea legilor economice, precum și de prerogativele statului în economia de piață, de cerințele de aliniere a sistemului nostru fiscal la practica țărilor membre ale Uniunii Europene.

Sistemul veniturilor bugetare cuprinde totalitatea veniturilor care alimentează bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale. Veniturile bugetului statului român formează un sistem unitar, deoarece exprimă relații economice și, după încasarea lor, ele își pierd individualitatea și sunt cheltuite pentru înfăptuirea acțiunilor social-culturale, dezvotarea economiei naționale, apărarea țării,etc.

Sistemul veniturilor bugetare cuprinde instrumente deosebit de importante, folosite pentru înfăptuirea politicii economice, sociale și financiare a statului.

Creșterea veniturilor bugetare din ultimii ani se explică și prin ritmul și rapiditatea inflației.

Organizarea, structura și cuantumul veniturilor bugetului de statal României și ale bugetatlor locale sunt determinate de mai mulți factori, dintre care menționăm: politica economică și financiară a statului, formele de proprietate asupra mijloacelor de producție, acțiunea legilor economice, nivelul de dezvoltare a economiei naționale, necesitatea încasării contravalorii serviciilor prestate de stat agenților economici și persoanelor fizice prin unitățile sale prestatoare de servicii, cerințele îndeplinirii perogativelor statului, categoriile sociale ale populației, controlul pe care statul îl exercită asupra creării, repartizării, circulației și utilizării produsului național brut.

Statul român își procură veniturile sale de la companiile naționale, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat în procesul distribuirii primare a produsului național brut. Bugetul statului mai este alimentat și de la unitățile cooperatiste, de la agenții economici cu capital mixt, privat, precum și cu impozite și taxe de la populație, care se obțin însă în procesul redistribuirii produsului național brut.

Sistemul veniturilor bugetare trebuie astfel conceput, legiferat și aplicat încât să se realizeze două obiective, și anume:

să se alimenteze sistematic bugetul de stat și bugetele locale cu venituri suficiente;

să stimuleze activitatea economică și socială a agenților economici și a cetățenilor.

Veniturile bugetului statului au o mare importanță nu numai ca sume care alimentează bugetul, ci și prin influența pe care aceasta o exercită asupra activității economice și sociale a țării. De aceea, sistemul veniturilor bugetare trebuie să fie astfel constituit și aplicat încât să stimuleze dezvoltarea activității economice și sociale. Impozitele și taxele pot constitui instrumente de încurajare sau de frânare, de creștere sau de reducere a producției ori a consumului unor produse, de impulsionare sau de limitare a exportului și importului unor mărfuri. Impozitul este un instrument de intrevenție a statului în activitatea economică și socială.

Pentru înfăptuirea obiectivelor privind dezvoltarea economică și socială a țării este necesar ca bugetul statului și bugetele locale să fie alimentate sistematic cu venituri corespunzătoare.

Din aceste considerente, cuantumul veniturilor bugetare nu se poate determina numai pe baza volumului produsului național brut, ci și ținându-se seama de proporția dintre acumulare și consum. La stabilirea volumului veniturilor bugetare trebuie să se aibă în vedere metodele folosite pentru distribuirea și redistribuirea produsului național brut în scopul stimulării dezvoltării economice, a realizării sarcinilor statului, etc.

Sistemul veniturilor bugetare înfăptuiește repartiția judicioasă a produsului național brut, echilibrarea și stabilirea bugetului de stat, a bugetelor locale, precum și controlul financiar. Acest control contribuie la apărarea integrității patrimaniului public și privat, la întărirea gestiunii economico-financiare, la împletirea intereselor generale cu cele locale, ale agenților economici, ale populației și apărarea legalității.

CAPITOLUL 4

TAXELE SI IMPOZITELE DATORATE DE SC ALLSTAR SA SINAIA BUGETULUI DE STAT

Structura bugetului

În țara noastră sistemul bugetar cuprinde următoarele domenii:

învățământul,

sănătatea,

cultura,

apărarea țării,

autoritatea publică,

justiția, asistența și protecția socială,

protecția mediului înconjurător,

transporturi și telecomuniații,

cercetarea sțiințifică precum și alte activități de interes național.

În conformitate cu Legea nr. 72 / 12.07.1996 privind finanțele publice, instituțiile publice, cuprind: Parlamentul, Președenția României, Guvernul, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, alte autorități publice, autoritatea judecătorească, precum și instituțiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Constituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale, preluate de la persoane juridice și fizice, cu luarea în considerare a potențialului lor economic și a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor publice și repartizarea acestora pe desinații și ordonatori de credite se efectuează în concordanță cu obiectivele strategiei de dezvoltare economică și socială a țării și cu priorități imediat stabilite de autoritățile publice competente.

Structura organizatorică a sistemului bugetar

Organizarea sistemului bugetar are la bază structura de organizare a statului român. Astfel se întâlnește aceeași divizare administrativ-teritorială în județe, municipii, orașe și comune.

Bugetul are următoarea componență:

Bugetul de stat;

Bugetele locale;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetele fondurilor speciale;

Bugetul trezoreriei statului;

Bugetul instituțiilor publice autonome.

La buget se adaugă și fondurile extrabugetare, care au destinație specială, acestea neincluzându-se în bugetul de stat. Aceste mijloace se află la dispoziția organelor de stat centrale și locale, ele alcătuind fondurile cu destinație specială.

Bugetul de stat este un plan anual al cheltuielilor de stat și al surselor de acoperire a lor.

La închiderea exercițiului bugetar, reprezentanții puterii executive prezintă rapoarte cu privire la activitatea lor de mobilizare a resurselor și de efectuare a cheltuielilor în concordanță cu legea bugetului.

Bugetul de stat concentrază cea mai mare parte a fondurilor bugetare, iar în structura sa sunt grupate toate veniturile și cheltuielile publice în conformitate cu calsificația bugetară aprobată de Ministerul Finanțelor.

Conform Legii 72/1996 privind finanțele publice se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetară sau prin finanțare directă de către bănci.

Clasificarea veniturilor bugetare

Veniturile bugetare se pot clasifica în funcție de criteriile socio-politice sau socio-economice. Cea mai importantă și utilă clasificare, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic este aceea care grupează impozitele după felul în care acestea afectează veniturile contribuabililor supuse impunerii.

De aceea, în scopul identificării cu o mai mare ușurință a implicațiilor diferitelor categorii de impozite în plan economic, social și practic este utilă gruparea sau clasificarea lor în funcție de anumite criterii.

După modul cum sunt calculate, așezate și încasate, veniturile pot fi:

Impozitele directe, care se percep periodic (lunar, trimestrial, anual), direct și nominal de la persoanele fizice și juridice pe baza venitului constant sau asupra valorii bunurilor care le aparțin, cum sunt, de exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitele pe veniturile agricole etc.

Având în vedere criteriile care stau la baza așezării și încasării impozitelor directe, acestea se pot clasifica în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale, care mai poartă denumirea de impozite obiective sau de produs, se caracterizează prin faptul că sunt aplicate unor obiecte materiale impozabile brute, respectiv asupra produsului brut al obiectului impunerii, făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil.

Impozitele personale, (subiective) sunt așezate asupra veniturilor sau averilor diferiților contribuabili plătitori, ținându-se seama de situația personală a acestora.

Impozite indirecte sunt acele impozite care se percep cu prilejul

vânzării, respectiv al circulației unor bunuri comerciale, atât directe

sau de consum final, cât și indirecte sau de producție precum și al

prestării unor servicii (de transport, hoteliere, sanitare, culturale)

Caracteristic pentru această categorie de venituri este faptul că ele nu sunt stabilite asupra subiectului impunerii în mod direct și nominal, ci indirect, asupra vânzării unor bunuri și prestări de servicii.

În cazul impozitelor indirecte, calitatea de subiect al impunerii se atribuie prin lege unei alte persoane fizice sau juridice decât suportatorului efectiv al acesteia. Acest lucru nu permite luarea în considerare, la impozitele indirecte, a situației personale a contribuabililor, în felul acestora încălcându-se principiul echității impunerii

Impozitele indirecte se încasează prin prețul mărfurilor (cu deosebire al celor de consum), o dată cu încasarea acestora. Mai sunt numite și impozite pe cheltuieli. În prezent la noi în țară, avem în această categorie: taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele vamale, etc.

Spre deosebire de impozitele directe, care vizează direct veniturile sau averea contribuabililor, impozitele indirecte vizează utilizarea sau cheltuirea acestor venituri sau averi.

Din punct de vedere al materiei impozabile, impozitele se pot clasifica astfel:

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe cheltuieli.

Din punct de vedere al conținutului economic, veniturile bugetare se pot clasifica în trei categorii:

venituri bugetare care au conținut fiscal – (impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe veniturile agricole, impozitele și taxele de la societățile mixte, private și de la populație).

veniturile bugetare care nu au caracter fiscal – (vărsămintele din profitul net al B.N.R., vărsămintele din profitul net al companiilor naționale, regiilor autonome și societățile comerciale, contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, venituri din operațiunile cu străinătatea, vărsămintele la buget de la instituțiile publice, restituirile de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, încasarea ratelor și dobânzilor la creditele externe acordate de la buget, diverse venituri.

venituri din capital, care cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice, venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat și din mobilizare.

REALIZAREA VENITURILOR BUGETARE

Realizarea veniturilor bugetare parcurge următoarele etape: așezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului și perceperea propriu-zisă a acestuia.

Așezarea este operațiunea care constă în identificarea materiei impozabile de care dispune o persoană fizică sau juridică și determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea este operațiunea care constă în stabilirea cuantumului impozabil datorat de persoana fizică sau juridică în cauză. La determinarea obligației bugetare se ține seama de următoarele criterii: cotele legale de impunere, mărimea materiei impozabile, situația personală a debitorului, precum și de alte prevederi fiscale, specifice anumitor țări.

Emiterea titlului de percepere a impozitului este operațiunea care constă în deschiderea rolului, adică înscrierea sumei respective în debitul persoanei fizice sau juridice în cauză.

Această dispoziție, dă drepturi organelor fiscale ale statului de a încasa un venit în contul bugetului de stat și îmbracă două forme:

un titlu de încasare, folosit atunci când debitorul achită spontan suma datorată;

un ordin de încasare, folosit pentru executarea silită a debitorului care nu-și respectă obligația pe care o au față de stat.

Perceperea propriu-zisă a impozitului este activitatea care constă în operații de încasare a acestuia în cuantumul și la termenul stabilit. În cadrul operațiunii de percepere se include și urmărirea, care intervine în cazul debitor care nu-și respectă obligațiile față de stat la termenele stabilite.

În cazul executării silite, prin urmare se pot naște litigii care sunt soluționate fie pe cale judiciară, fie pe cale administrativă.

În asemenea litigii statul este reprezentat, în fața instanțelor judecătorești, de către agentul trezoreriei publice, fie de un ministru, în cazul litigiilor administrative privitoare la încasări fiscale (impozite pe venit, impozite pe cifra de faceri), fie de ministrul finanțelor, pentru orice acțiune administrativă sau judiciară, prin care statul este declarat debitor.

Elemente instituitoare de venituri bugetare

Impozitul este o categorie istorică apărută odată cu statul și strâns lagată de acesta. Nu există stat fără impozite.

Impozitul este un element component al circuitului economic și îndeplinește trei funcții principale:

o funcție financiară, prin care se asigură venituri bugetului statului și bugetelor locale;

o funcție economică, adică este un element component al economiei publice, al mecanismului economico-financiar;

o funcție politico-socială, prin care se redistribuie unele venituri ale agenților economici și ale grupelor de populație.

Cuantumul impozitului se determină în funcție de natura și de volumul venitului impozabil sau al averii, termenele de plată se stabilesc în prealabil, iar statul nu este obligat să presteze un echivalent direct și imediat plătitorului.

La impozitul pe profit, plătitorul este patronul, societatea comercială (agentul economic), la impozitul pe salariu plătitorul este muncitorul sau funcționarul.

Determinarea veniturilor impozabile după anumite norme prezintă următoarele avantaje: simplifică munca organelor financiare în calcularea impozitelor, evită aprecierile subiective în materie fiscală, dă posibilitatea plătitorului să cunoască în mod cert obligațiile sale fiscale și îl stimulează să lucreze cât mai bine, să obțină venituri cât mai mari, cunoscut fiind faptul că veniturile obținute în plus, peste cele normate nu sunt impozabile.

După ce impozitul este calculat, urmează perceperea (încasarea) lui. În acest scop, pentru unele impozite, organele financiare înștiințează în scris plătitorii asupra impozitului datorat, precizând ratele și termenele de plată.

Perceperea impozitelor se efectuează prin următoarele procedee: plata directă; reținerea și virarea; impunerea și debitarea; aplicarea de timbre fiscale și eliberarea de recipise C.E.C.sau ale Trezoreriei Statului.

Plata directă este procedeul potrivit portivit căruia agenții economici determină singuri, din proprie inițiativă, baza impozabilă, în concordanță cu prevederile actelor normative, calculează impozitul aferent și îl virează (achită) la termenul legal în contul bugetului statului sau în contul bugetelor legale.

Plătitorii rămân răspunzători de calcularea corectă și de plata la termen a impozitului. Organele financiare controlează exactitatea calculelor, plata la termen a impozitului datorat bugetului statului sau bugetelor locale. Plata directă se folosește pentru încasarea impozitului pe profit, a taxei asupra terenurilor proprietate de stat, a taxei pe valoare adăugată.

Reținerea și virarea este un procedeu de încasare a unor impozite datorate bugetului statului, care costă în aceea că un agent economic, o instituție sau o terță persoană fizică, atunci când plătește drepturile bănești pentru munca prestată (salarii, drepturi de autor, onorarii, tantieme sau dividende), are obligația să calculeze impozitele aferente acestor câștiguri, să le rețină și să le vireze la termenele stabilite prin lege la bugetul statului. Folosirea acestui procedeu economisește timpul plătitorilor, simplifică munca și formalitățile de încasare a impozitelor, asigură alimentarea operativă a bugetului statului și a bugetelor locale cu venituri care provin din aceste surse. Periodic, organele financiare verifică dacă impozitele respecive au fost corect calculate și dacă s-au virat la termenele legale la bugetul statului sau la bugetele locale.

Impunerea și debitarea este procedeul potrivit căruia unele impozite cu caracter de continuitate se calculează de organele financiare, se înregistrează în rolurile fiscale, se înșiințează în scris contribuabilii asupra ratelor și termenelor de plată și apoi se urmărește încasarea lor. Acest procedeu se utilizează pentru încasarea inpozitului pe veniturile agricole, a impozitului pe clădiri, pe veniturile întreprinzătorilor, a taxei asupra mijloacelor de transport.

Cotele de impozit sunt de mai multe feluri:

cote fixe ( în sumă fixă, egală, forfetară );

proporționale

orizontale

cote procentuale progresive simple

verticale

regresive compuse

Cotele fixe ( forfetare ) sunt stabilite în sumă fixă (egală), neschimbată, independent de nivelul venitului impozabil, mărimea averii sau de situația socială a plătitorului. Aceste cote se utilizaează atunci când bazele impozabile sunt exprimate în unități naturale, la calcularea impozitului forfetar datorat de anumiți comercianți ambulanți, la aprecierea taxelor asupra mijloacelor de transport.

Cote procentuale reprezintă un anumit procent din suta de lei de venit impozabil. Aceste cote se aplică numai bazelor impozabile exprimate valoric.

Cotele proporționale sunt acelea al căror procent rămâne nemodificat indiferent de mărimea bazei impozabile și de situația socială a plătitorului. Aceste cote se numesc proporționale, deoarece, dacă se face raportul dintre impozitul rezultat prin aplicarea lor și venitul impozabil, se constată că proporția rămâne aceeași. Ele se aplică și asupra veniturilor populației în cazurile în care impoziutul respectiv nu are drept scop redistribuirea în prea mare măsură a veniturilor contribuabililor.

Cotele progresive cresc pe măsura creșterii venitului impozabil, fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. În funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori, cotele progresive pot să opereze atât orizontal cât și vertical. Pentru progresivitatea orizontală este caracteristic faptul că, la venituri impozabile egale ca mărime, cota de impozit este diferită în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori. La progresivitatea verticală, cota de impozit crește pe măsura creșterii veniturilor, precum și în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori. La un moment dat, cotele progresive nu mai cresc; ele devin degresive, adică la un animit nivel al veniturilor progresivitatea se oprește, transformându-le în cote proporționale. Degresivitatea este necesară, deoarece altfel s-ar ajunge nu numai la o egalitate între venitul impozabil și impozit, ci chiar la depășirea de către impozit a bazei impozabile.

Cotele progresive verticale sunt la rândul lor, de două feluri: simple (globale) și compuse (pe tranșe). În cazul cotelor progresive simple se aplică procentul de impunere aferent tranșei superioare a venitului impozabil la întregul venit impozabil realizat de către plătitor. Cotele progresive compuse (pe tranșe) se aplică separat, fiecărei tranșe cu procentul aferent; după efectuarea acestei operațiuni, se însumează impozitul corespunzător fiecărei tranșe de venit impozabil și se obține impozitul total de plată.

Cotele regresive nu sunt specifice economiei noastre. Ele se micșorează pe măsura creșterii venitului impozabil, în scopul avantajării plătitorului.

Contribuabilii au obligația să țină în mod corect contabilitatea activității lor, să depună în termen la organele financiare declarațiile de impunere, deconturile, bilanțurile contabile, conturile de profit și pierderi, documentele și informațiile solicitate.

Fiecare persoană juridică și fizică trebuie să-și achite obligațiile fiscale față de stat la termanele stabilite. Plătitorii sunt răspunzători de nerespectarea strictă a prevederilor cuprinse în legislația privitoare la venituri bugetare. Nerespectarea normelor juridice în vigoare privitoare la plata impozitelor, atrage după sine sancțiuni cum sunt: majorări, amenzi, executări silite, iar în cazuri mai grave, aplicarea de sancțiuni penale. Întârzierea plății impozitelor datorate bugetului statului de către companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale, organizațiile cooperatiste, unitățile mixte, private și obștești dă dreptul organelor financiar bancare să vireze aceste sume, inclusiv majorările și amenzile, din conturile plătitorilor în contul bugetului statului.

Caracterizarea generală a impozitelor directe. trăsăturile impozitelor directe.

Impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere. În decursul timpului, impozitele directe au fost așezate și încasate în funcție de nivelul de dezvoltare economică, fiind stabilite pe diferite bunuri materiale, pe diverse activități, pe venituri sau pe avere.

În prima parte a secolului al XX-lea, impozitele stabilite pe bunuri materiale și pe diverse activități (adică impozitele de tip real) au fost treptat înlocuite cu impozitele pe venituri – salarii, rentă, profit – și cu cele pe avere – mobiliară sau imobiliară – respectiv cu impozite de tip personal, care au determinat ca printre plătitorii de impozite să apară marea masă a țăranilor, muncitorilor și funcționarilor.

Întrucât impozitele directe sunt nominative, reglementate în funcție de natura și de mărimea veniturilor sau a averii și au termene de plată stabilite și cunoscute în prealabil, ele sunt preferabile impozitelor indirecte.

Se poate aprecia că impozitele directe prezintă următoarele avantaje:

constituie un venit sigur pentru stat, dinainte cunoscut, pe care se poate baza în anumite intervale de timp;

îndeplinesc deziderate de justiție fiscală, deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existență;

au în vedere natura și mărimea venitului sau a averii impozabile și prin faptul că țin seama de sarcinile familiale;

sunt ușor de calculat și de perceput;

reducerea impozitelor directe încurajează producția.

Impozitele directe prezintă însă și următoarele dezavantaje:

nu sunt agreabile plătitorilor;

se consideră că nu ar fi productive,

conducerea statului nu are interes să devină nepopulară prin mărirea acestor impozite;

pot duce la abuzuri în ceea ce privește așezarea și încasarea impozitelor;

se poate practica evaziunea fiscală.

Impozitele directe pot fi reale și personale.

Impozitele reale (pe obiecte)sunt cele așezate pe obiecte, pe bunuri, pe diferitele elemente ale averii contribuabililor, fără a se ține seama de persoana însăși a acestor plătitori, de situația și de sarcinile lor familiale. Impozitele reale fac abstracție de persoana care posedă, care folosește bunul, considerând bunul (obiectul) ca situația personală a subiectului posesor al bunului, acest tip de impozit nu face posibilă scăderea datoriilor pe care plătitorul le are.

Impozitele personale privesc în mod direct persoana contribuabilului, care se impune fie pe baza venitului global, fie din diferitele sale surse de venituri grupate în clase, cu luarea în considerare a pasivului și a sarcinilor sale familiale. Se presupune că în cazul impozitelor personale se face distincție între ceea ce încasează persoana și ceea ce are de plată ca subiect impozabil.

Cel mai vechi impozit personal a fost capitația, stabilit pe cap de locuitor în sumă fixă. A doua formă a impozitului personal a constituit-o impozitul pe clase, care apare cu timpul, pe măsură ce se face o mai mare deosebire între viața satului și viața orașului. În perioada concentrării meseriilor la oraș, când se devoltă comerțul, se instituie impozitul pe clase de venituri. Forma cea mai perfecționată a impozitelor personale este impozitul pe venit.

Ca urmare a problemelor sociale apărute în domeniul politicii fiscale, statul a trebuit să țină seama de situația materială și personală a contribuabililor, să stabilească un minim de venit neimpozabil, să acorde unele înlesniri la plata impozitelor pentru cei cu familii numeroase, să țină seama de datoriile pe care contribuabilii le aveau față de instituțiile de credit, precum și să legifereze impunerea în funcție de mărimea venitului sau a averii, cu alte cuvinte să treacă de la impunerea proporțională la cea progresivă. Toate acestea au însemnat de fapt trecerea la impunerea personală.

Metodologia de calcul a impozitului pe profit

Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane (contribuabili)

persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate. Fac parte din această categorie companiile naționale, societățile naționale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societățile comerciale indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu partcipare cu capital integral străin, societățile agricole și alte forme de asociere agricole cu personalitate juridică, organizațiile cooperatiste, asociațiile, organizațiile, precum și orice altă entitate care are statutul lagal de persoană juridică constituită sub legislația română.

persoanele juridice străine care desfășoară acivități prinr-un sediu permanent într-un sediu din România, pentru profitul neimpozabil aferent acelui sediu permanent. Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundațiile, asociațiile, organizațiile și orice entități similare, înființate și organizate în conformitate cu legislația unei alte țări, devin subiect al impunerii atunci când își desfășoară activitatea, integral sau parțial, prin intermediul unui sediu permanent în România de la începutul activității acestuia.

pesoanele juridice sau fizice nerezidente care desfășoară activități în România ca beneficiari ori parteneri îmreună cu o persoană juridică română într-o asociere sau o altă etnitate ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru profitul nerealizat în România;

persoane juridice române și persoanele fizice nerezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinătate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică;

persoanele juridice străine care obțin venituri pentru profitul impozabil aferent acestor venituri. Pentru determinarea impozitului pe profit se iau în calcul veniturile și cheltuialile aferente acestora. Nu intră sub incidența acestor prevederi veniturile care sunt subiect al impozitului cu reținere la sursă.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate, potrivit Legii nr. 72 / 1996 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 189 / 1998 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;

organizațiile de nevăzători, de invalizi și ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile nerealizate de unitățile economice fără personalitate juridică ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare și funcționare privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

fundațiile române constituite ca urmare a unor legate;

cooperativele care funcționează ca unități protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare și funcționare privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorivicarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția utilizării sumelor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construire, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și clădirilor ecleziactice, 1 – Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit

pentru învățământ și pentru acțiuni speciale cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

instituțiile de învățământ particular acreditate,

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari

Persoanele juridice române fără scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru umătoarele categorii de venituri:

cotizațiile membrilor;

contirbuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislației în vigoare;

donațiile și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare ;

dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri ;

veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

resursele obținute de la bugetul de stat și – sau bugetele locale;

venituri din acțiuni întâmplătoare realizate de organizațiile sindicale – patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare și funcționare;

veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cel care nu sunt sau au fost folosite în activitatea economică.

Sunt scutite de la plata impozitului pe profit persoanele juridice fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activități economice până la nivelul echivalentului de 15.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile, și persoanele juridice fără scop patrimonial pentru profitul obținut din activități economice.

Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. Când contribuabilul se înființează sau încetează să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. În cazul înființării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe:

de la data înregistrării acestuia la registrul comerțului, dacă are această obligație;

de la data înregistrării în registrul condus special de judecătorii, dacă are această obligație;

de la data intrării în vigoare a contractelor de asociere, în cazul asociaților care nu dau naștere unei noi persoane juridice.

Plata și controlul impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.

Banca Națională a României, băncile și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a următorului an, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

Contribuabilii au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare. Persoanele juridice care încetează să existe au obligația dea depune declarația de impunere și de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului. Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează și plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a următorului an.

În cursul anului fiscal contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv , urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

Contribuabilii sunt obligați să depună o dată cu declarația de impunere anuală și o declarație privind plățile sau angajamentele de plată către persoanele fizice și/sau juridice străine, care să cuprindă sumele angajate sau plătite pentru operațiunile în exclusivitate de import de bunuri și transport internațional.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

Declarația de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil.

Completarea și depunerea de către contribuabili a declarației de impunere au rolul de a stabili impozitul pe profit datorat sau de recuperat, constituind totodată și cerere de plată a impozitului. Plătitorii care se găsesc în situația de fuziune prin absorbție, divizare sau lichidare, conform legii, și care își încheie perioada impozabilă au obligația să depună, în termen de 15 zile de la data apariției acestei situații, declarația privind impozitul pe profit. Declarația privind impozitul pe profit întocmită de plătitor reprezintă titlu de creanță prin care se constată și se individualizează obligația de plată privind impozitul pe profit.

Fac excepție contribuabilii care au definitivat până la data de 25 ianuarie închiderea exercițiului financiar anterior. Aceștia depun declarația de impunere definitivă și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor. Plata impozitelor se face în lei. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări și penalități de întârziere, potrivit reglementărilor în vigoare.

În vederea determinării obligațiilor fiscale, organele fiscale au dreptul de a controla și de a recalcula profitul impozabil și impozitul de plată pentru:

operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați ori de persoanele care acționează în numele acestora, în vederea reflactării reale a operațiunii;

distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili ori acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în sensul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

In scopul stabilirii raspunderilor in desfasurarea activitatilor comerciale asociatii au procedat la o riguroasa organizare a activi tatilor de conducere si executie in cadrul societatii, rezultatele pozitive fiind relevate de rezultatele economice obtinute inca de la infiintare.

Astfel s-au organizat doua compartimente legat de specificul activitatii:

Compartimentul comercial care raspunde de buna organizare si functionare a magazinului situat in cadrul punctului de lucru care este coordonat de asociatii organizatiei sub aspectul aprovizionarii si desfacerii produselor comercializate,care se concretizeaza prin urmarirea zilnica a fluxurilor de marfa ,verifica calitatea produselor comercializate,tine evidenta stocului de marfa si a patrimoniului societatii, realizeaza strategiile de dezvoltare ale firmei si le transpun cu consecventa in viata.

Compartimentul contabilitate. Contabilitatea se tine potrivit prevederilor Legii Contabilitatii nr.82/1991 completata prin O.G.22/1996 respectand principiile contabile fundamentale si este condusa de o societate comerciala specializata in baza unui contract de prestari servcii.

Contabilitatea financiara la SC ALLSTAR SA inregistreaza tranzactiile intreprinderii pentru determinarea periodica si sintetica a situatiei patrimoniale si financiare cat si a operatiilor efectuate.

La preluarea datelor, societatea foloseste program informatic de contabilitate apartinind partenerului care conduce evidenta contabila a societatii. Organizarea sistemului de prelucrare automata a datelor asigura toate informatiile necesare unui eventual control.Intocmeste lunar balanta de verificare pe baza documentelor justificative,jurnale penru vanzari, jurnale pentru cumparari, bilantul contabil, contul de profit si pierdere, bugetul de venituri si cheltuieli.

Pentru a se realiza inregistrarea completa si continua intreprinderea este obligata sa conduca urmatoarele registre:

registrul-jurnal;

registrul-inventar

Registrul-jurnal este documentul oficial care atesta inregistrarea tuturor operatiilor economice,financiare si juridice pe care le efectueaza o intreprindere. Se foloseste la inregistrarea operatiunilor patrimoniale in mod cronologic,dupa data de intocmire sau intrare a documentelor justificative in unitate.Acest registru-jurnal se intocmeste intr-un singur exemplar,dupa ce a fost numerotat,snuruit,parafat si inregistrat la organul fiscal teritorial.

Registrul-inventar : inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv,grupate dupa natura lor,conform posturilor de bilant,inventariate potrivit Ordinului MF nr.2388/1995.Se completeaza pe baza datelor din Registrul numerelor de inventar tinut pentru evidenta bunurilor si a datelor din Registrul stocurilor,ele reflectand numai valoric soldurile scriptice ale valorilor patrimoniale la un moment dat.Soldurile din registrul inventar trebuie sa corespunda cu soldul conturilor care reflecta patrimoniul unitatii in bilantul contabil si sa fie confirmate de soldurile faptice obtinute pe baza inventarierii.

Registrul-inventar se intocmeste intr-un singur exemplar,dupa ce a fost numerotat,snuruit,parafat si inregistrat la organul fiscal teritorial

Registrul- jurnal si registrul-inventar se numeroteaza si snuruiesc inainte de depunerea la organele fiscale teritoriale pentru parafare si inregistrare,sau pe masura completarii celor inregistrate si parafate anterior,facandu-se dovada completarii acestora fara stersaturi,spatii libere si file lipsa.

Registrele de contabilitate tinute corect pot fi admise ca proba in litigiile de orice fel.

Pentru verificarea inregistrarilor corecte in contabilitate a operatiunilor patrimoniale se intocmeste pe baza rulajelor lunare si a soldurilor conturilor sintetice o balanta de verificare care serveste la intocmirea bilantului contabil, a situatiilor financiare si a bugetului de venituri si cheltuieli.

Registrele de contabilitate si documentele justificative care au stat la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza in arhiva timp de 10 ani,cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.

Inregistrarea completa si continua,consta in reprezentarea in scris a tuturor operatiilor economice si financiare care modifica masa patrimoniului intreprinderii.Continuitatea in timp a inregistrarii contabile se asigura prin aceea ca in toate cazurile evidenta incepe cu starea initiala si se termina cu starea finala,care la randul sau devine o componenta a lucrarilor contabile de deschidere pentru perioada urmatoare.

Uniformitatea inregistrarii contabile impune respectarea unui formalism care sa garanteze ireversibilitatea inregistrarilor contabile.Potrivit art.2 din Legea contabilitatii nr.82/1991,registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate,astfel incat sa permita,in orice moment,identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate.Este problema acuratetei inregistrarilor in cadrul registrelor de contabilitate.

Fundamentarea documentara a inregistrarii contabile impune consemnarea operatiilor patrimoniale in momentul efectuarii lor intr-un

inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate,dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Principiile partidei duble definesc modul de sesizare si de reprezentare a informatiei contabile.Aceste principii sunt: dubla inregistrare;dublul calcul al rezultatului contabil;inregistrarea cronologica si sistematica;inregistrarea analitica si sintetica.

Principiul dublei reprezentari este fundamental pentru metoda contabilitatii.Potrivit dublei reprezentari,relatiile dintre structurile patrimoniale (stocurile de active si pasive)la un moment dat,precum si miscarile de valori economice sunt analizate si evidentiate ca un raport de echivalenta (raport de schimb,ecuatie valorica) intre doi termeni:destinatia /alocarea (investirea)/utilizareavalorilor,pe de o parte,provenienta/finantarea/reproductia valorilor,pe de alta parte.

Principalele obligatii fiscale ce trebuie decontate cu bugetul de stat sunt:

Impozitul pe profit care se calculeaza prin aplicarea procentului de impozit potrvit cadrului legal in vigoare la diferenta dintre bunurile obtinute, din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate si lucrarilor executate, din vanzarea bunurilor imobile, inclusiv castigurile din orice sursa si cheltuielile pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neinmpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Profitul net realizat in suma de 4.238.989 mii lei se propune a fi repartizat astfel:

fonduri proprii pentru sustinerea programului de modernizare – 68.83

% respectiv 2.807.985 mii lei..

dividende pentru actionari – 31.17% respectiv 1.321.300 mii lei

Impozitul pe profit este raportat trimestrial pe baza Declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat care se depune la Administratia Finantelor Publice a orasului unde isi are sediul societatea.

In cazul de fata societatea nu are de plata impozit pe profit, suma care se reflecta in declaratia anuala de impozit pe profit intocmita de societate.

Rațiunea de a fi a întreprinderii o formează obținerea de profit. Mediul concurențial în care acționează aceasta face ca profitul să nu poată fi obținut în orice condiții. O astfel de afirmație capată o deosebită relevanță dacă activitatea unei întreprinderi este privită în perspectivă. Intr-o astfel de viziune, obținerea celui mai înalt profit posibil la un moment dat nu poate reprezenta obiectivul firmei decât în măsura în care el se înscrie pe coordonatele unei strategii urmărite pe termen lung. El apare ca diferența între încasările rezultate din prestațiile efectuate și cheltuielile judicios utilizate .

O astfel de viziune presupune pe de o parte investigarea permanentă a mediului în care întreprinderea actionează, iar pe de altă parte adaptarea activității sale la dinamismul acestuia .

Similar, obținerea unui profit moderat în condiții de risc scăzute (este cazul unei strategii a diversificarii produsului) este de preferat față de obținerea unui profit înalt în condiții de risc ridicat. Cele prezentate demonstrează că obținerea profitului nu trebuie să reprezinte un scop în sine, activitatea direcționată spre obținerea de profit imediat reprezentând o maniera empirica, primitivă de concepere a activității întreprinderii de servicii. În turism ea conduce, de pildă, la neluarea în seama a sezonalitații, și mai ales la sacrificarea viitorului întreprinderii deoarece orice nemulțumire a turiștilor în perioada curentă se răsfrânge negativ în perioada următoare .

O astfel de manieră de abordare a acestui obiectiv al întreprinderii este deosebit de vizibilă în perioada actuală. Ea se exprima în primul rând printr-o politică a prețurilor înalte, care descurajează cererea și contribuie la îndepartarea consumatorilor .

Coroborată și cu o calitate a serviciilor scazute, pe termen lung nu poate avea decât repercursiuni negative. De altfel, efectele unei astfel de atitudini au și început să apară, atât în activitatea turistică , cât și în cea comercială . Goana după profit, manifestată ostentativ, fără acoperire în costuri a facut ca în ultimii ani cererea să se situeze la nivele scăzute .

Cele prezentate demonstrează necesitatea adoptării unei atitudini raționale, în care măsurile adoptate la un moment dat să se încadreze într-o strategie coerenta, pe termen lung.

Practica mondială demonstrează faptul că riscul nerealizarii obiectivului central (profitul) se diminuează considerabil atunci când întreprinderea adoptă viziunea de marketing ca linie de conduită a activității sale .

VENITURI DIN SALARII

Sunt considerate venituri din salarii, toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporală de muncă, de maternitate și pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:

indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică;

drepturi de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, soldurile și alte drepturi ale cadrelor militare;

indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

sumele primite de membrii fondatori ai asociațiilor comerciale constituite prin subscripție publică;

veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări de servicii;

sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite;

indemnizația lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;

alte drepturi și indemnizații de natură salarială.

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului. Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

contribuțiile obligatorii datorate, potrivit legii, pentru protecția socială a șomerilor, pentru asigurările sociale de sănătate, contribuția individuală de asigurări sociale, precum și alte contribuții obligatorii stabilite prin lege;

o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul lunar se determină astfel:

la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

Sumele reprezentând primele de vacanță, acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale, în limita salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu, se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, prin aplicrea baremunlui lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate.

În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă, acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă și se cumulează cu celelalte drepturi primite în luna respectivă.

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.

Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anului sub formă de salarii. Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare salariații vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale. Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele pe întraga durată de efectuare a plății salariilor, să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii.

Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să trimită organului fiscal competent și angajatului, sub formă de semnătură, câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale se vor completa pe bază de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului, însoțită de documente justificative.

Plătitorii de venituri de natură salarială au obligația să etermine venitul anual impozabil din salarii și să stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor, precum și să efectueze regularizarea acestor diferențe în termen de 90 de zile de la această dată, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul anului, cu funcție de bază;

nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.

Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare influențează obligația de plată pentru bugetul de stat a impozitului pe venitul din salarii, a angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă. Sumele reprezentând deducerile personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum și deducerile personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

Contribuabilii care își desfășoară activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum și persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare acreditate în România au obligația ca, personal sau printr-un reprezentant fiscal, să calculeze impozitul, să îl declare și să îl plătească în termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul. Misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România, precum și reprezentanțele organismelor internaționale ori reprezentanțele societăților comerciale și ale organizațiilor economice străine autorizate, potrivit legii, să își desfășoare activitatea în România pot opta ca pentru angajații acestora, care realizează venituri impozabile din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligațiile privind calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din salarii.

Persona juridică sau fizică la care contrbuabilul își desfășoară activitatea este obligată să ofere informații organului fiscal competent referitoare la data începerii desfășurării activității de către contribuabil și, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Impozitul pe veniturile din salarii si veniturile asimilate, calculat pentru fiecare luna, se calculeaza si retine de angajatorii care au sediul sau domiciliul in Romania, la data platii acestor venituri indiferent de persoanele la care se refera.

Datoriile intreprinderii fata de fondurile speciale se diferentiaza in contabilitate astfel:

Contributia agentilor economici pentru persoanele cu handicap este datorata de agentii economici care utilizeaza forta de munca. Baza de calcul este formata de suma bruta a fondului de salarii realizat lunar, inclusiv asupra veniturilor brute in lei si in natura realizat de catre persoane fizice care au incheiat cu angajatorii conventii civile de prestari servicii.

Termenul de plata este ziua in care se elibereaza drepturile salariale ale lunii precedente dar nu mai tarziu de 15 ale lunii.

Comisionul pentru Camera de Munca este datorat de catre toti agentii economici, care utilizeaza forta de munca cu contract individual, pentru pastrarea si completarea datelor din cartile de munca ale salariatilor. Baza de calcul este formata din fondul de salarii brut realizat. Termenul de plata este ziua in care se elibereaza drepturile salariale ale lunii precedentedar nu mai tarziu de 15 ale lunii.

Cheltuaiala cu salariile este reflectata in balanta de verificare (cont 645 ), iar obligatiile salariale sunt raportate lunar pe baza Declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat depus la Administratia Finantelor Publice unde isi are sediul societatea .

Aceste obligatii de plata privind salariile sunt urmatoarele:

Nota contabila privind salariile

– Salarii 641 – 421 528.427.975 lei

– CASS 9.5% 421 – 4312 50.200.658 lei

– Somaj 1% 421 – 4372 5.284.280 lei

– CAS 6.5% 421 – 4314 31.989.653 lei

– Imp salarii 421 – 444 92.785.030 lei

– CAS 22% 6451 – 4311 116.254.155 lei

– CASS 7% 6451 – 4313 34.218.411 lei

– somaj 3% 6451 – 4371 11.812.346 lei

– FAB 0.5% 635 – 4471 2.642.140 lei

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se Datoreaza de catre societatile comerciale cu capital de stat pentru terenurile aflate in administrarea sau folosirea acestora si care sunt utilizate in alte scopuri decat productia agricola sau silvica. Se calculeaza in functie de nivelul taxei pe metru patrat de teren, diferentiata pe categorii de localitati si suprafata detinuta.

Accizele si alte taxe indirecte. Accizele reprezinta taxe speciale de consumatie care se datoreaza bugetului de stat pentru anumite produse din tara si din import. Baza de impozitare se diferentiaza in functie de produsele care constituie obiectul impunerii.

TAXA PE VALOAREA ADAUGATA

Taxa pe valoarea adaugata reprezinta un impozit indirect intemeiat pe criteriul deductibilitatii, care se stabileste asupra operatiilor privind transferul

proprietatii bunurilor, precum si asupra celor privind prestarile de servicii.

Ca marime TVA este echivalent cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile in cadrul aceluiasi stadiu al circuitului economic. Se aplica asupra tranzactiilor fiecarui stadiu al circuitului economic si reprezinta un venit al bugetului de stat.

Constituie obiect al impozitarii TVA urmatoarele categorii de operatiuni:

Livrari de bunuri mobile si imobile corporale, energia electrica, gazele, agentul frigorific. Prestarile de servicii inclusiv operatiunile de leasing.

Baza de impozitare este constituita in principiu din preturile de achizitie sau pretul de cost determinat la momentul livrarii\prestarii bunurilor si serviciilor ce formeaza obiectul impozitarii.

Cotele de impozitare sunt:

Cota normala de 19%

Cota 0

Documentele justificative si de evidenta privind TVA sunt:

Dispozitia de livrare,

Avizul de insotire al marfii,

Factura,

Factura fiscala,

Chitanta fiscala,

Jurnalul pentru cumparari,

Jurnalul pentru vanzari

Borderoul de vanzare (incasare)

Operatii privind TVA – deductibila – se inregistreaza ca o creanta asupra bugetului statului in cadrul operatiunilor privind intrarile.

Operatii privind TVA – colectata – se calculeaza si se inregistreaza ca o datorie fata de bugetul statului in cadrul operatiunilor privind iesirile

Operatii privind TVA – neexigibila -intervine in cazul operatiilor de cumparare – vanzare pentru care nu s-au intocmit documentele de facturare pana la inchiderea exercitiului, pentru livrari de bunuri, lucrari si servicii cu plata in rate, precum si cea inclusa in pretul de vanzare cu amanuntul la unitatile comerciale ce tin evidenta la acest pret

Operatii privind regularizarea lunara a TVA. Cu ocazia exigibilitatii lunare pe baza decontului privind operatiile utilizate si TVA aferenta se stabileste TVA de plata sau de recuperat.

In urma analizei TVA –ului societatea ALLSTAR are TVA de plata.

Nota contabila pentru inchidere TVA

1.133.891.713 lei 4427 = % TVA colectat

715.994.632 lei 4426 TVA deductibil

417.897.080 lei 4423 TVA de plata

Pentru fiecare exercițiu economico- financiar se întocmește bilantul contabil, in conformitate cu Normele Metodologice nr.460037/13.01.2003.

Indiferent de domeniul său de activitate, întreprinderea este considerată astăzi, ca unul dintre actorii esențiali ai devenirii economiei naționale și, în același timp, un câmp al inițiativei personale și un loc al inovării și promovării.

Cu ajutorul analizei se cercetează lucrurile și fenomenele, se descoperă structura lor internă, se stabilesc relațiile de cauzalitate și evident, legile formării și desfășurării lor, fapt ce permite nu numai evaluarea stării la un moment dat, dar și mișcarea în viitor ca urmare a tendinței, condițiilor noi, acțiunii umane colective.

Analiza unei activități din punct de vedere economic înseamnă cercetarea eforturilor angajate într-o activitate în primul rând, muncă și capitalul în raport cu rezultatele, respectiv performanțele economico- financiare ce se realizează fără a exclude din ecuație echilibrul ecologic.

Factorii determină formarea și modificarea unui efect unui rezultat. Ei acționează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoașterea precisă a căii de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale aluntrice ale rezultatului în accepțiunea de fenomen analizat.

Studiul factorilor din diverse unchiuri de vedere prezintă importanță hotărâtoare în analiza cantitativă, conduce la o explicare mai riguroasă a fenomenelor (rezultatelor economico-financiare), permite o evaluare incomparabil mai cuprinzătoare a funcțiunii sistemului întreprindere, ”zonarea” măsurilor pentru creșterea eficienței prin convertirea lor în efecte economico- sociale.

Diagnosticul înseamnă capacitatea de discernământ și este implicat organic în teoria și practica medicală iar prin analogie în activitatea întreprinderii ca organism social.

Efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivată nu numai de situația în care aceasta are dificultați, respectiv disfuntionalități, ci și atunci când, așa cum spune Jean Pierre Thibaut ‘’Intreprinderea are o bună stare de sănătate”.

Diagnosticarea activității întreprinderii ca arie și pofunzime este organic condiționată de sistemul de indicatori, de capacitatea informațională a fiecăruia.

Sistemul de indicatori trebuie să fie cuprinzator, dar rezonabil pentru a permite realizarea scopului informației, respectiv evaluare și decizie (rapiditate, claritate, conciziune).

Situația patrimonial-financiară a firmei reprezintă un veritabil barometru al politicilor acesteia, al controversei utilizării tuturor tipurilor de resurse angajate în activitatea economica.

Analiza situației patrimonial-financiară are la bază, în principal, informațiile furnizate de bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, ca informații generale accesibile, o seama de anexe explicitare și cele oferite de sistemul propriu de gestiune, care cu excepția celor implicate de fiscalitate poate fi mai larg sau mai restrâns, în funcție de dimensiunea firmei și cerințele manageriale.

Pentru aprecierea potențialului patrimonial- financiar al întreprinderii se folosesc, pe de o parte, indicatori de dimensiune, iar pe de alta parte rate sau coeficienți de structură patrimonială și de echilibru financiar.

Principalele etape ale analizei sunt reprezentate astfel:

Analiza situației patrimonial – financiare pe baza indicatorilor de dimensiune:

patrimoniul net

capitalurile

fondul de rulment

profitul net

goodwill-ul

Principalele rate ale structurii patrimoniale a întreprinderii

a) Structura generală a activelor

Activele sunt reflectate în bilanț în următoarea structură:

active imobilizate (imobilizări corporale, imobilizări necorporale,imobilizari financiare)

active circulante

conturi de regularizare și asimilate

prime privind rambursarea obligațiunilor

b) Structura generală a pasivelor

Elementele patrimoniale de pasiv se structurează astfel:

capitaluri proprii

provizioane pentru riscuri și cheltuieli

datorii

conturi de regularizare și asimilate

Din bilantul contabil rezulta in principal realizare urmatorilor indicatori economici.

Rata lichidității generale reprezintă raportul dintre activele circulante și datoriile curente ( Klg).

În cazul nostru rata lichidității generale are valoare pozitivă, Klg > 1, ceea ce denotă garanția decontării fără probleme a obligațiilor curente , firma se află într-o situație financiară destul de bună.

Rata lichidității imediate ( Kli) este întâlnită și sub denumirea de ’’rata testului acid‘’ reprezintă raportul dintre active circulante minus stocuri și datorii curente.

Se apreciază ca fiind o rată bună, ceea ce echivalează cu faptul că fondul de rulment acoperă în întregime stocurile, deci societatea este preocupată permanent de menținerea stocurilor la valoarea optimă.

Rata solvabilității generale reprezintă raportul dintre activele circulante si datorii curente , indicând gradul în care activele totale acoperă datoriile totale ale societății. In cazul S.C. ALLSTAR S.A. nivelul ridicat al indicatorului, demonstrează faptul că societatea are potențial financiar ridicat

Analiza indicatorilor de lichiditate arată că societatea a avut politica financiară bună asigurând permanent resursele necesare plăți datoriilor, deci fără a fi in incapacitate de plată.

Rata autonomiei finaniare reprezintă raportul dintre capitalul propriu și capitalul permanent (Ka) .

După cum reiese din situația de mai sus, societatea are autonomie financiară, fără a apela la împrumuturi pe o piață a împrumuturilor scumpă și în condiții de oarecare incertitudine în ceea ce privește nivelul pieței turistice în contextul economic social și politic din România.

Rata de finanțare a stocurilor reprezintă rata acoperirii cu fond de rulment a stocurilor ca element de bază al activelor circulante (Ks) și are aceeași evoluție și semnificație ca rata autonomiei financiare.

Rata datoriilor reprezintă raportul dintre datorii totale și active totale, reprezintă faptul că elementele de activ ale societății reprezintă în cea mai mare măsura efortul propriu al societății și neavând ca sursă de finanțare datoriile către furnizori și ceilalți creditori.

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate (K ) reprezintă raportul dintre capitalul propriu și activele imobilizate. Incepând cu anul 2003 valoarea activelor imobilizate depașește valoarea capitalului propriu ca urmare a punerii în funcțiune a investițiilor precum și ca urmare a efectuării reevaluarilor, indicând totuși o bună rată de acoperire.

Rata de rotație a obligațiilor (viteza de rotație în zile) reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și media datoriilor totale, în cazul nostru se demonstrează că in circuitul bani-marfă-bani societatea valorifică superior resursele existente realizând o cifră de afaceri din care poate acoperi datoriile efectuate în vederea susțineri activitații aducătoare de profit.

Viteza de rotație în zile reprezintă raportul dintre numărul zilelor dintr-un an și rata de rotație a obligațiilor, în cazul de față viteza de rotație scade spre sfârșitul perioadei ceea ce înseamnă o oarecare ineficiență în activitate.

Rotația activelor circulante (viteza de rotație în zile) reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și activele circulante, indicator care arată eficiența utilzării elementelor patrimoniale, concretizată în venituri din prestări turistice și servicii.

Evoluția indicatorului demonstrează faptul că veniturile din exploatare au ritm superior de creștere față de activele circulante, în anul 2004 cifra de afaceri fiind de 5.68 ori mai mare decât activele circulante. Aceeași evoluție pozitivă se remarcă și în cazul vitezei de rotație în zile care scade constant până la 63 zile.

Rotația activului total (viteza de rotatie în zile) reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și activele totale, și arată eficiența utilizării elementelor patrimoniale care reprezintă activul total (deci și imobilizările și a conturile de regularizare) în vederea obținerii veniturilor societății. In perioada analizată, atât valoarea raportului cât sensul în care evoluează este pozitivă. Analizând datele prezentate se constată că în anul 2004 indicatorul are evoluție negativă, dar acest lucru se datorează creșteri foarte mari a imobilizărilor corporale (mai ales hotelul), prin reevaluare.

Rata rentabiltății economice reprezintă raportul dintre profitul brut și capitalul permanent și arată capacitatea de a obține profit a sumelor capitalizate de societate. In cazul societății se constată o rată modestă și o evoluție pozitivă cu un ritm foarte mare in anul 2003, datorată în special scăderi capitalurilor permanente, mai ales a capitalului social.

Rata rentabilității financiare reprezintă raportul dintre profitul net și capitalul propriu și arată modul în care capitalul propriu susține dorința investitorilor de a obține profit. In cazul societății rata profitului este modestă și constantă, cu excepția anului 2003, datorată în special scăderi capitalurilor proprii, mai ales a capitalului social.

Rata rentabilității resurselor consumate reprezintă raportul dintre profitul net și cheltuielile totale ale societății, și având în vedere rațiunea de a exista a unei firme , aceea de a obține profit, arată ce profit se obține la o unitate monetara cheltuită. In cazul nostru rata profitului net este mică, cu tendința de mărire începând cu anul 2004.

Analiza indicatorilor de rentabilitate , mai ales a ratei rentabilității resurselor consumate, scoate în evidența faptul că în perioada analizată societatea a efectuat investiții și reparații , a căror costuri (dobânzi , taxe, costuri reale,ș.a.) au redus masa profitului dar reprezintă singura alternativă la ridicarea nivelului calitativ al pachetelor de servicii turistice și a obținerii în viitor a profiturilor estimate, lucru demonstrat de rata rentabilității resurselor consumate din ultimul an. Se remarcă de asemenea rate mici ale indicatorilor de rentabilitate ca urmare a unui grad redus de ocupare a capacității turistice pe fondul unei activității de marketing destul de redusă , avand în vedere totuși faptul că societatea s-a aflat în plin proces de restructurare și modernizare a activității.

Fondul de rulment total reprezintă diferența dintre total active și activele imobilizate și reflectă deci marja de siguranță a societății, având în vedere decalajele care apar în momentul încasării creanțelor de la clienți și cel al efectuării plăților către furnizori și creditori. O societate pentru a fi solvabilă, trebuie să asigure echilibrul surselor de aceeași natură, component ale activului și pasivului, respectiv echilibrul surselor relativ permanente, cu durată mai mare de un an și sursele mobile, cu o durată mai mică de un an.

Analiza fondului de rulment permite aprecierea pe de o parte a potențialului, pe de alta parte a echilibrului financiar în masura în care se cunosc trei elemente:

valoarea fondului de rulment

gradul de lichiditate al activelor

gradul de exigibilitate a pasivelor

Având in vedere funcția marketingului de a orienta, organiza și asigura desfãșurarea activitãților economice în scopul satisfacerii cerințelor – efective și potențiale – ale consumatorilor sau utilizatorilor cu maximum de eficiențã, în care asigurarea resurselor financiare reprezintă un element esențial, în cazul societății se remarcă faptul că societatea dispune de resursele necesare asigurării echilibrului financiar.

Analiza indicatorilor fondului de rulment (ca instrument de măsurarea a echilibrului financiar) în dinamică se remarcă o ușoară scădere, fiind necesară contractarea de credite pe termen lung, lucru normal în perioada investițiilor și a

modernizărilor.

Fondul de rulment permanent reprezinta diferența dintre capital propriu total + Imprumuturi și datorii financiare (între 1-5 ani și peste) și total active imobilizate. Societatea a procedat corect apelând la cerdite în conjuctura dată.

Fondul de rulment propriu reprezintă diferența dintre capitalul propriu și total active imobilizate, și demonstrează necesitatea resurselor atrase.

Gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu reprezintă raportul dintre fondul de rulment propriu și fondul de rulment total, în cazul societății analizate fiind în scădere, în ultimi 2 ani capitalul propriu fiind insuficient impunând apelerea la credite.

Necesarul de fond de rulment reprezintă totalul stocurilor, creanțelor și activele de regularizare din care se scad datoriile curente și pasivele de regularizare. Societatea a asigurat echilibru financiar prin apelerea la credite.

Fondul de rulment net global reprezintă diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate, evoluția acestuia fiind in scădere dar asigurând echilibrul necesar efectuării plăților.

BIBLIOGRAFIE

M. Ristea "Politici si Metode contabile de intreprindere" Editura tribuna Economica, Bucuresti , 2000,

Ministerul Finantelor Publice , OMFP 94/2001,

Ministerul Finantelor Publice, Ghid practic de aplicare al IAS-urilor, partea I, Editura Economica, Bucuresti, 2001,

Feleaga, Malciu, "Politici si Optiuni contabile", Editura Economica, Bucuresti, 2002,

M. Ristea, "Optiuni si metode contabile de intreprindere" Editura Tribuna Economica, Bucuresti 2001,

M. Ristea , M. Dima, "Contabilitatea societatilor comerciale" Editura Universitara, Bucuresti 2002.