Contabilizarea Contractelor de Constructii Ias 11

Capitolul 1

Contabilizarea contractelor de constructii-IAS 11

1.1 Cadrul general si clasificarea contratelor de constructii din prisma IAS11

Ias 11 intra in sfera de aplicare IAS 2 ” Stocuri” deoarece acesta nu se aplica pentru produsele aflate in curs de executie in baza unui contract de executie, inclusiv contracte de prestari servicii legat direct de aceasta.

Standardul se aplica pentru contabilizarea contractelor de constructii ale anteprenorilor, obiectivul acestuia fiind de a prezenta tratamentul contabil ce trebuie aplicat veniturilor si cheltuielilor aferente acestor contracte de constructii. Mai exact, standardul vine sa determine momentul in care trebuie recunoscute in Contul de Profit si Pierdere aceste venituri si cheltuieli, deoarece natura activitatii desfasuratein astfel de contracte face ca perioadele de efectuare a luucrarilor de constructii sa fie diferite.

In ceea ce priveste aria de aplicabilitate, IAS 11 se poate aplica atat contractelor pe termen lung dar si contractelor pe termen scurt. In plus,se poate aplica si in situatia in care o intreprindere s-a angajat intr-un contract care in momentul incheierii exercitiului , nu este finalizat.

Standardul defineste contractul de constructii ca fiind orice contract, in mod special negociat, ce se refera la construirea unui activ sau un ansamblu de active ce se afla intr-o stransa interdependenta in ceea ce priveste proiectarea , fundamentarea sau utilizarea lor finala.

Se disting doua tipuri de contracte:

Contracte cu pret fix- in cazul acestui contract de convine asupra unui pret contractual fix;

Contracte cost plus- in cazul acestui contract antreprenorul recupereaza costurile definite in contract plus un onorariu fix sau un procent din aceste costuri.

Cand vorbim de un contract de constructie realizat de antreprenor , ne referim la construirea unui singur activ , de exemplu cladire,pod, drum, vas, baraj, conducta, tunel sau la construirea unui numar de active aflate într-o interdependenta , de exemplu rafinarii sau alte parti complexe ale imobilizarilor corporale. Aceste contracte de constructii includ atat contracte pentru prestarea de servicii ce sunt aferente direct construirii activelor , cat si contractele ce privesc distrugerea sau restaurarea activelor, inclusiv restaurarea mediului ulterior demolarii activelor.

1.2 Rolul contractelor FIDIC in evalurea si contabilizarea contractelor de constructii

Pe fondul unei activități comerciale din ce în ce mai dezvoltate, formele standard de contracte au devenit o parte importantă a tranzacțiilor curente, având ca scop eficientizarea activităților și protejarea intereselor părților contractante.

Contractele FIDIC sunt utilizate drept modele de referinta pe plan international fiind contracte standard in domeniul constructiilor si instalatiilor. Au fost elaborate de catre Federația Internaționala a Inginerilor Consultanți ce a fost fondata in anul 1915 de catre trei state europene (Belgia, Franta si Elvetia).

Cu referire la contractele de constructie, scopul FIDIC a fost crearea unor contracte standard ce pot fi utilizate pentru o varietate de proiecte de construire si instalatii, avand in vedere ca, in esenta, construirea unor proiecte oriunde in lume au la baza aceleasi principii calauzitoare.

Trei dintre cele mai cunoscute modele standard sunt FIDIC „rosu”, FIDIC „galben” si FIDIC „verde”, denumite astfel in functie de culoarea acordata copertii documentului sub care au fost publicate, un ultim standard fiind FIDIC „argintiu” .

FIDIC „rosu” – intitulat „Condiții de contract pentru construcții pentru clădiri și lucrări inginerești proiectate de către beneficiar”- a fost elaborat in anul 1956 si este utilizat pentru lucrari in care proiectarea este asigurata de catre beneficiar.

FIDIC „galben”-„Condiții de contract pentru echipamente și construcții inclusiv proiectare pentru echipamente electrice și mecanice, și pentru clădiri și lucrări inginerești proiectate de către antreprenor”- (contractul pentru echipamente si proiectare-construire).In cadrul acestei forme de contracte , monitorizarea lucrarilor si aprobarea plaatilor sunt realizate de Inginer.Este potrivit situatiilor in care se doreste efectuarea platii in transe, pe masura derularii lucrarilor.

FIDIC „verde”este utilizat, in general, pentru proiecte ce au o valoare redusa sau sunt desfasurate pe un interval de timp scurt (spre exemplu, sub 6 luni), chiar daca proiectarea este realizata de catre antreprenor sau de catre beneficiar. In cazul acestui contract, nu exista inginer, iar platile sunt lunare.

FIDIC „argintiu” – „ Conditiile de Contract pentru PAC – Proiecte la Cheie” prevede ca Antreprenorul sa isi asume intreaga responsabilitate privind calitatea rezultatului final , ceea ce inseamna ca el trebuie sa asigure atat proiectarea, cat si procesul de achizitie si executia lucrarilor. Ofera un grad ridicat de siguranta privind costul final, ce trebuie sa fie echivalent celui stabilit initial si respectarea duratei de executie.

In Romania, importanta acestor contracte a fost inteleasa in anul 2008 cand a fost introdusa in legislatie obligatia pentru autoritatile contractante de a utiliza modele de contracte-standard FIDIC „rosu”, „galben” si „verde” in proiecte de achizitie publica (O.G. nr. 34/2006).

Din pacate, ordinul prin care aceste contracte au fost aprobate a fost abrogat in anul 2009.Incepand cu anul 2011, modelele de contracte-standard FIDIC „rosu” si „galben” au fost reintroduse pentru investiții din domeniul infrastructurii de transport de interes național, finanțate din fonduri publice, desfasurate de toate unitățile aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii si numai pentru proiectele cu o valoare de peste 5 milioane de euro.

Caracteristici si deosebiri intre cele 4 tipuri de contracte Fidic

1.3 Veniturile si costurile contractuale

Veniturile aferente unui contract de constructii se stabilesc in momentul in care are loc negocierea contractului. Aceste venituri trebuie sa cuprinda valoarea initiala convenita in contract si modificarile , revendicarile si platile de stimulare.

In cele mai multe cazuri , venitul final difera de venitul final, aceste diferente avand mai multe cauze , de exemplu : in cazul in care un contract cu pret fix implica un pret fix pe unitatea de productie, venitul contractual creste daca are loc o crestere a numaruli de unitati. Diferentele pot aparea din prime de performanta , de exemplu daca activul este livrat inainte de termentul stabilit, dar si din costuri ce nu sunt incluse in contract , cum sunt costurile intarzierii sau efectuarii anumitor erori.

Evaluarea venitului contractual se realizeazala valoarea justa a contraprestatiei si este afectata de o multime de incertitudini . Din moment ce se utilizeaza valoarea justa ca model de evaluare, apar probleme in ceea ce priveste oportunitatile, avantajele, riscurile dar si consecintele acestora. Estimarile trebuie adesea revizuite, pe masura ce noi evenimente apar si incertitudinile sunt rezolvate.

O modificare este un ordin de schimbare dat de beneficiar în scopul realizarii lucrarii pe baza unui contract, ce poate duce la o crestere sau la o descrestere a venitului contractual. Poate fi inclusa in venitul contractual atunci cand valoarea acestui venit poate fi evaluata credibil si atunci cand aceasta valoare este aprobata de beneficiar.

O revendicare este o suma pe care antreprenorul cauta sa o colecteze de la beneficiar sau de la un alt tert drept despagubire pentru costurile neincluse în pretul contractului. Poate aparea, de exemplu, de la beneficiar, datorita întârzierilor, erorilor în specificatii sau proiectare si a disputarii variatiilor acestuia. Evaluarea valorilor venitului aparut din astfel de revendicari este supusa unui înalt nivel de incertitudine si depinde, adeseori, de rezultatul negocierilor. Iata de ce revendicarile sunt incluse în venitul contractual doar atunci când negocierile au atins un stadiu avansat, astfel încât este probabil ca beneficiarul va accepta revendicarea si valoarea care este probabil a fi acceptata de beneficiar poate fi masurata în mod credibil.

Platile de stimulare sunt sume suplimentare platite antreprenorului în cazul în care standardele de performanta specificate sunt atinse sau depasite. De exemplu, un contract poate avea în vedere o plata de stimulare catre un antreprenor în cazul definitivarii mai rapide a contractului. Platile de stimulare sunt incluse în venitul contractual atunci când: 
contractul se afla într-un stadiu suficient de avansat încât exista posibilitatea atingerii sau depasirii standardelor de performanta specificate si valoarea platii de stimulare poate fi masurata în mod credibil.

Costurile contractuale

In costurile contractuale sunt incluse costurile aferente unui contract pentru perioade la inceputul contractului si pana la terminarea acestuia, precum si costurile asumate in clauzele de asigurare a contractului daca acesrea pot fi identificate separat si evaluate in mod credibil.

Aceste costuri contractuale pot fi clasificate in functie de perioada la care se inregistreaza, in

– cheltuieli pre-contractuale

– cheltuieli contractuale inregistrate dupa acceptarea contractului

Cheltuielile pre-contractuale sunt cheltuieli inregistrate inaintea incheierii unui contract, estimandu-se ca respectivul contract va fi acceptat si prin facturare se vor recuperea cheltuielile. In aceasta categorie se includ cheltuielile cu designul arhitectural, cheltuielile cu invatarea unor noi procedee, cheltuielile cu asigurarea contractului si alte cheltuieli care se estimeaza ca vor fi recuperate in cazul in care contractul este acceptat. Aceste cheltuieli sunt recunoscute cand pot fi identificate separat, pot fi estimate in mod rezonabil si cand se estimeaza ca respectivul contract va fi obtinut.

Cheltuieli contractuale inregistrate dupa acceptarea contractului sunt cheltuieli inregistrate pe masura finalizarii proiectului, capitalizate in costul pentru constructii in curs. Dupa acceptarea contractului, cheltuielile precontractuale devin cheltuieli contractuale inregistrate pana la o anumita data. Totusi, daca cheltuielile pre-contractuale au fost deja inregistrate ca si cheltuieli in perioada in care au aparut, ele nu pot fi incluse incheltuielile contractuale daca contractul a fost obtinut intr-o perioada ulterioara.

Costurile contractuale trebuie sa cuprinda:

A.Costurile direct aferente contractului specific ce includ: 
-costurile fortei de munca de pe santier, inclusiv supravegherea pe santier; 
-costurile materialelor folosite în constructie; 
-amortizarea instalatiilor tehnice si a echipamentelor folosite în contract; 
– costurile transportarii instalatiei tehnice, a echipamentului si a materialelor la si de la santierul specificat în contract; 
-costurile închirierii instalatiei tehnice si a echipamentului; 
-costurile proiectarii si ale asistentei tehnice direct aferente contractului; 

Aceste costuri pot fi reduse de orice venit accidental care nu este inclus în venitul contractual, de exemplu venitul rezultat din vânzarea surplusului de materiale si a instalatiilor tehnice si echipamentelor la terminarea contractului.

B.Costurile care sunt atribuibile activitatii contractului, în general, si care pot fi alocate contractelor specifice includ: asigurarile;costurile proiectarii si asistentei tehnice care nu sunt în mod direct aferente contractului si costurile indirecte de constructie.

Astfel de costuri sunt alocate utilizând metode sistematice si rationale care sunt aplicate în mod consecvent tuturor costurilor cu caracteristici similare. Alocarea se bazeaza pe nivelul normal al activitatii de constructie. Cheltuielile generale de constructie includ costuri ca pregatirea si procesarea salariilor personalului direct productiv. Costurile care sunt atribuibile activitatii contractului în general si care pot fi alocate contractelor specifice includ, de asemenea, costurile îndatorarii, atunci când antreprenorul adopta tratamentele alternative permise de IAS 23, Costurile îndatorarii.

C.Costurile care sunt suportate de beneficiar în temenii contractului, acestea putand include câteva costuri generale de administratie si costuri de dezvoltare, pentru care rambursarea este specificata în termenii contractului.

Costurile care nu sunt atribuibile activitatii contractului sau care nu pot fi alocate acestuia sunt excluse din costurile unui contract de constructie. Astfel de costuri includ:

 -costurile generale de administratie pentru care rambursarea nu este specificata în contract; 
-costurile de vânzare / desfacere; 
-costurile de cercetare si dezvoltare pentru care rambursarea nu este specificata în contract;
-deprecierea instalatiilor tehnice si a echipamentelor care nu sunt folosite într-un anume contract.

Recunoașterea veniturilor si a cheltuielilor contractuale in situatiile financiare

 Când rezultatul unui contract de constructie poate fi estimat în mod credibil, costurile si veniturile contractuale trebuie recunoscute ca venituri si respectiv cheltuieli în functie de stadiul de executie al contractului la data bilantului. O pierdere preconizata în contractul de constructie trebuie asimilata imediat unei cheltuieli. Pentru a se estima cheltuielile de finalizare trebuie utilizate proceduri sistematice ce trebuie corelate cu sistemul de contabilizare a costurilor, furnizand astfel , intre cheltuielile reale si cele estimate, o comparatie.

Recunoasterea cheltuielilor

Cheltuielile se recunosc in Contul de Profit si Pierdere in baza unei proceduri de alocare rationala si sistematica, cand se asteapta ca in decursul mai multor perioade contabile sa se obtina beneficii economice.

O cheltuiala esre recunoscuta atunci cand costul nu mai genereaza beneficii economice viitoare sau daca genereaza, acestea nu corespund conditiilor de recunoastere sub forma de activ in bilant. De asemenea, in cazul in care o datorie apare fara recunoasterea unui activ, cheltuiala este recunoscuta in Contul de Profit si Pierdere.

Recunoasterea veniturilor

In Contul de Profit si Pierdere, veniturile se recunosc cand are loc o crestere a beneficiilor viitoare , ca urmare a diminuarii unei datorii sau cresterii unui activ.

Venitul unui contract de constructie poate fi estimat în mod real doar atunci când este posibil ca beneficiile economice asociate contractului sa fie generate catre întreprindere. Oricum, în momentul în care apare o nesiguranta cu privire la posibilitatea de colectare a unei sume deja inclusa în venitul contractual si recunoscuta în contul de profit si pierderi, suma necolectabila sau suma a carei recuperare a încetat sa fie probabila este recunoscuta mai degraba ca o cheltuiala, decât ca o ajustare a valorii venitului contractual.

1.5 Metodele de contabilizare a contractelor de constructii

In functie de momentul in care se inregistreaza rezultatul operatiunii aferente contractului de constructii, se disting doua tipuri de metode de contabilizare a acestora.

1.Metoda procentului de avansare – separa cheltuielile si veniturile in functie de procentul de realizare a contractului in fiecare exercitiu, efectul fiind de repartizare egala a beneficiului prevazut.

2.Metoda la incheierea lucrarilor- presupune evalurea lucrarilor realizate la suma cheltuielilor suportate si ce pot fi recuperate de la client. Aceasta metoda presupune faptul ca nu se contabilizeaza profitul atata timp cat contractul nu este finalizat.

Prin metoda la inchiderea lucrarilor, stocul de lucrari figureaza la costul de productie al lucrarilor realizate, micsorat cu facturarile intermediare, in timp ce cu celalalt procedeu, suma incorporeaza o parte din beneficiu proportional cu lucrarile realizate.

Principalul criteriu in utilizarea metodei procentului de avansare il constituie posibilitatea ca se vor realiza beneficiile viitoare aferente contractului. Conform IAS 11, exista mai multe metode prin care se poate determina stadiul de finalizare a unui contract, de exemplu metoda de evaluare a intrarilor sau a iesirilor. Prima metoda are in vedere eforturile depuse in realizarea unui contract, cea de evaluare a iesirilor are in vedere rezultatele obtinute. Metoda de evaluare a iesirilor este din punct de vedere teoretic cea mai buna solutie de masurare a stadiului de finalizare , deoarece vizeaza in mod direct rezultatele acestor lucrari de constructii.

Gradul de avansare a unui contract poate fi determinat in diverse moduri. Putem utiliza in functie de natura contractului: procentul cheltuielilor suportate raportat la costul total estimat sau la o masurare fizica a muncii realmente efectuate.

Exemplul 1: Avem urmatoarele date pentru societatea SC ABC SA pentru exercitiul financiar incheiat la 31 decembrie 2014:

– costuri efectuate pana la 31.12. 2010 4.000.000 mii lei

– costuri viitoare estimate de societate pentru finalizarea contractului 3.000.000 mii lei

– valoarea muncii prestate si certificate pana la 31.12. 2010 3.000.000 mii lei

– valoarea estimata a veniturilor 6.000.000 mii lei

– venituri recunoscute in anii precedenti 3.0000.000 mii lei

– costuri recunoscute in anii precedenti 1.100.000 mii lei

Determinati urmatoarele:

a)stadiul de finalizare al contractului prin cele doua metode (A si B) la sfarsitul exercitiului financiar 2010?

b)valorile ce trebuie inregistrate in contul de profit si pierdere al perioadei ca venituri contractuale, respectiv cheltuieli contractuale in anul 2010?

Solutie: a)

b)

Total venituri realizate  =  total venituri estimate * % stadiului de finalizare (C)

Total cheltuieli de recunoscut =  total cheltuieli estimate *  % stadiului de finalizare (D)

Cheltuiala perioadei = total cheltuieli de recunoscut – cheltuieli recunoscute in contul de profit si pierdere al perioadelor anterioare;

Venitul perioadei = total venituri de recunoscut – veniturile recunoscute in perioadele anterioare

Dupa cum am precizat, diferenta esentiala dintre cele doua metode de contabilizare e ste momentul in care se stabileste rezultatul contractului, respectiv momentul in care sunt recunoscute veniturile si cheltuielile contractuale.

Pentru a alege o metoda din cele doua trebuie sa se tina cont de posibilitatea de a estima in mod fiabil rezultatul contractului. Atunci cand poat fi estimat in mod fiabil rezultatul contractului , se utilizeaza metoda procentajului de avansare , in caz contrar se va utila metoda terminarii lucarilor .

Pentru ca rezultatul sa fie estimat in mod fiabil, Standarduul prezinta conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se realiza acest lucru. În cazul unul contract cu pret fix, rezultatul unui contract de constructie este estimat credibil atunci când venitul contractual total este evaluat în mod credibil,este posibil ca beneficiile economice asociate contractului sa fie generate catre întreprindere si cand costurile atribuibile contractului pot fi în mod clar identificate si credibil evaluate, astfel încât costurile contractuale actuale suportate sa poata fi comparate cu estimarile precedente.În cazul unui contract cost plus, rezultatul unui contract de constructie este estimat credibil atunci când este probabil sa fie generate catre întreprindere beneficiile economice aferente contractului si cand costurile contractuale atribuibile contractului, fie ca sunt sau nu rambursabile, pot fi în mod clar identificate si evaluate.

Intodeauna cand poate fi estimat rezultatul contractului, in mod fiabil, metoda de utilizat este cea a procentului de avansare.Pe baza metodei procentului de avansare, venitul contractual este recunoscut drept venit în contul de profit si pierdere în perioadele contabile în care este prestata munca. Costurile contractuale sunt, de regula, recunoscute drept cheltuieli în contul de profit si pierdere în peri oadele contabile în care activitatea la care ele se refera este prestata. Totusi, orice surplus preconizat al costurilor totale contractuale peste totalul veniturilor contractuale este recunoscut imediat ca si cheltuiala.Este posibil ca un antreprenor sa fi suportat costuri contractuale legate de o activitate viitoare din contract. Asemenea costuri contractuale sunt recunoscute ca activ, cu conditia ca ele sa fie recuperate. Aceste costuri reprezinta o suma datorata de beneficiar si sunt adesea clasificate drept activitate contractuala în curs de executie.

Este necesar pentru întreprindere, de regula, sa detina un sistem intern eficient de previzionare si raportare financiara. Întreprinderea verifica si, daca este nevoie, revizuieste estimarile veniturilor si cheltuielilor contractuale pe masura derularii contractului. Necesitatea acestor revizuiri nu înseamna neaparat ca venitul rezultat în urma contractului nu poate fi estimat în mod credibil.
În timpul desfasurarii primelor stadii ale contractului este adesea întâlnit cazul în care venitul contractual sa nu poata fi evaluat în mod credibil. Totusi, este posibil ca întreprinderea sa recupereze costurile contractuale asumate. De aceea, venitul contractual este recunoscut doar în limita costurilor care se asteapta a fi recuperate. Cum venitul rezultat în urma contractului nu poate fi evaluat în mod real, nu se recunoaste nici un profit. Oricum, chiar daca venitul contractual nu poate fi estimat în mod real, este posibil ca totalul costurilor contractuale sa depaseasca totalul veniturilor rezultate. În asemenea cazuri, orice depasire preconizata a totalitatii costurilor contractuale peste totalul veniturilor este recunoscuta imediat drept cheltuiala.Costurile contractuale care s-ar putea sa nu fie recuperate sunt recunoscute imediat ca o cheltuiala.

Exemplu

O firmă încheie un contract cu o altă întreprindere care are ca obiect construcția unui depozit. Lucrările încep la 1 martie N și trebuie finalizate la 1 martie N+2.

La 1 martie N s-a semnat contractul, estimându-se un preț de vânzare de 5.000.000 lei.

Costul total de producție este estimat la 4.000.000 lei.

La 31 decembrie N+1, prețul de vânzare a fost reestimat la 5.200.000 lei, iar costul de producție la 4.400.000 lei.

La 31 decembrie N, costul lucrărilor în curs a fost de 1.000.000 lei, iar la 31 decembrie N+1, de 3.500.000 lei.

La 1 martie N+2 are loc livrarea construcției către beneficiar, prețul de vânzare fiind de 5.900.000 lei, iar costul contractului a ajuns la 5.000.000 lei.

Care este tratamentul contabil al veniturilor și costurilor aferente, dacă se aplică:

– metoda definitivării lucrărilor

– metoda procentului de avansare a lucrărilor.

Solutie:

Metoda definitivării lucrărilor

Exercițiul financiar N:

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX = 3XX 1.000.000

Înregistrarea lucrărilor în curs: 231 = 711 1.000.000

Rezultatul exercițiului financiar N este zero!

Exercițiul financiar N+1:

Reluarea lucrărilor: 711 = 231 1.000.000

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX = 3XX 2.500.000 (3.500.000 – 1.000.000)

Lucrări în curs 3.500.000

Rezultatul exercițiului financiar N+1 este zero!

Exercițiul financiar N+2:

Reluarea lucrărilor: 711 = 231 3.500.000

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX = 3XX 1.500.000 (5.000.000 – 3.500.000)

Facturarea lucrării finalizată: 4111= 704 5.900.000

Rezultatul exercițiului financiar N+2 este 900.000 (5.900.000 – 5.000.000)!

Metoda procentului de avansare

Exercițiul financiar N:

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX=3XX 1.000.000

Determinarea procentului de avansare a lucrării:

– profitul estimat la semnarea contractului = 5.000.000 lei – 4.000.000 lei = 1.000 .000 lei

– gradul de avansare a lucrării (cheltuieli efectuate/total costuri) 1.000.000/4.000.000 = 25%

– rezultatul aferent exercițiului N (gradul de avansare * rezultatul total estimat) = 25% * 1.000.000 = 250.000 lei

Recunoașterea venitului aferent exercițiului N: 418 = 704 1.250.000 (1.000.000 + 250.000)

Rezultatul exercițiului N este 1.250.000 – 1.000.000 = 250.000 lei

Exercițiul financiar N+1:

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX = 3XX 2.500.000

Determinarea procentului de avansare a lucrării:

– profitul reestimat = 5.200.000 lei – 4.400.000 lei = 800 .000 lei

– gradul de avansare a lucrării (cheltuieli efectuate/total costuri) = 3.500.000/4.400.000 = 79,5%

– rezultatul cumulat (N și N+1) (gradul de avansare * rezultatul total estimat) = 79,5% * 800.000 = 636.000 lei

– rezultatul aferent exercițiului N+1 = 636.000 – 250.000 = 386.000 lei

Recunoașterea venitului aferent exercițiului N: 418 = 704 2.886.000 (2.500.000 + 386.000)

Rezultatul exercițiului N+1 este 2.886.000 – 2.500.000 = 386.000 lei

Exercițiul financiar N+2:

Înregistrarea cheltuielilor după natura lor: 6XX = 3XX 1.500.000

Facturarea lucrării finalizată:

4111 = % 5.900.000

418 4.136.000

704 1.764.000

Rezultatul exercițiului N+2 este de 1.764.000 – 1.500.000 = 264.000 lei

Rezultatul total (N, N+1, N+2) este de 250.000 + 386.000 + 264.000 = 900.000 lei!

Diferența esențială între cele două metode constă în momentul în care se recunoaște rezultatul contractului. Acesta are aceeași mărime (900.000 lei), dar diferă etalarea în timp. Putem spune că metoda finalizării lucrării nu reflectă corect realitatea economică, deoarece contractul este realizat pe parcursul a trei exerciții financiare, iar rezultatul este recunoscut de-abia în ultimul exercițiu financiar, a cărui contribuție, de fapt, a fost cea mai mică (doar de 100 – 79,5 = 20,5%). Amânarea recunoașterii venitului până la finalizarea lucrărilor este considerată o dovadă de prudență contabilă, prudență care determină variații foarte mari ale rezultatului (zero în primii ani…), care nu sunt apreciate pozitiv de utilizatorii raportărilor financiare. În consecință, metoda procentului de avansare a lucrărilor permite o mai bună conectare a cheltuielilor la veniturile contractuale, variația rezultatului de la un exercițiu financiar la altul fiind redusă. Altfel spus, un rezultat „netezit” este apreciat mai bine de utilizatorii informațiilor financiar-contabile.