Contabilitatea Veniturilor Si Cheltuielilor. Studiu Snp Petrom

CUPRINS

CAPITOLUL I

Probleme de bază privind organizarea contabilității cheltuielilor,

Veniturilor și rezultatelor pe exemplul S.N.P. „Petrom” S.A.-Schela Boldești..1

1.1. Caracteristici tehnice, organizatorice și economice ale S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești………………………………………………….1

1.1.1. Regimul juridic, profitul și conținutul activității………………1

1.1.2. Organizarea S.N.P. „PETROM” S.A.-schela Boldești……..5

1.1.3. Organizarea și funcționarea contabilității;

aspecte juridice…………………………………………………7

1.1.4. Indicatorii tehnico-economici…………………………………10

1.2. Momente de evaluare a cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor……13

1.3. Clasificarea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor

în contabilitatea financiară și în contabilitatea de gestiune……….14

1.4. Obiectivul contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor…….19

1.5. Principiile contabile generale…………………………………………22

CAPITOLUL II

Organizarea contabilității sintetice și analitice a cheltuielilor, la

S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești…………………………………………23

2.1. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare……………………………25

2.1.1. Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime,

materialele și mărfurile………………………………………..25

2.1.2. Contabilitatea cheltuielilor privind mărfurile……………….31

2.1.3. Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările și serviciile

executate de terți………………………………………………31

2.1.4. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitele, taxele și

vărsămintele asimilate……………………………………..…36

2.1.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul…………………..38

2.1.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare………………..43

2.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare………………………………..43

2.2.1. Contabilitatea pierderilor din creanțe

legate de participații…………………………………………..44

2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor privind titlurile

de plasament cedate………………………………………….44

2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor din diferențe de curs valutar….45

2.2.4. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile……………….45

2.2.5. Contabilitatea cheltuielilor privind sconturi acordate..……47

2.3. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare……………………………48

2.3.1. Contabilitatea cheltuielilor excepționale privind

operațiile de gestiune…………………………………………48

2.3.2. Contabilitatea cheltuielilor excepționale

privind operațiile de capital…………………………………..49

2.4. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările și provizioanele……….51

2.4.1. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare privind

amortizările și provizioanele………………………………….52

2.4.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare privind

amortizările și provizioanele………………………………….53

2.4.3. Contabilitatea cheltuielilor excepționale privind

amortizările și provizioanele………………………………….54

CAPITOLUL III

Organizarea contabilității sintetice și analitice a veniturilor la

S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești…………………………………………56

3.1. Contabilitatea veniturilor din exploatare…………………………….57

3.1.1. Contabilitatea veniturilor din vânzările de produse,

mărfuri și din prestări servicii………………………………..………58

3.1.2. Contabilitatea veniturilor din producția stocată……………61

3.1.3. Contabilitatea veniturilor din producția imobilizată………..62

3.1.4. Contabilitatea veniturilor din subvenții de exploatare…….62

3.1.5. Contabilitatea altor venituri de exploatare…………………62

3.2. Contabilitatea veniturilor financiare………………………………….63

3.3. Contabilitatea veniturilor extraordinare………………………………64

3.3.1. Contabilitatea veniturilor excepționale din operații

de gestiune…………………………………………………….64

3.3.2. Contabilitatea veniturilor din provizioane…………………..65

CAPITOLUL IV

Organizarea contabilității sintetice și analitice a rezultatelor la

S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești………………………………………..66

4.1. Contabilitatea operațiilor privind determinarea

rezultatului exercițiului……………………………………..………….66

4.1.1. Decontarea cheltuielilor și veniturilor……………………….67

4.2. Calculul și contabilizarea impozitului pe profit………………………69

4.3. Contul de profit și pierdere-instrument esențial de informare

contabilă………………………………………………………………..77

CAPITOLUL V

Organizarea contabilității de gestiune și calculația costurilor

pe exemplul S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești…………………………83

5.1. Procesul tehnologic de producție…………………………………….83

5.2. Obiectivele, funcțiile și rolul contabilității de gestiune……………..86

5.3. Legătura dintre contabilitatea de gestiune și

contabilitatea financiară………………………………………………89

5.4. Organizarea contabilității de gestiune și calculația costurilor…….92

CAPITOLUL VI

Analiza cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor la

S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești………………………………………..96

6.1. Analiza cheltuielilor……………………………………………………96

6.2. Analiza veniturilor………………………………………………………98

CAPITOLUL VII

Controlul financiar de gestiune la

S.N.P. „PETROM” S.A.-Schela Boldești……………………………………….100

7.1. Obiective de control, documente supuse controlului,

constatări și soluții……………………………………………………100

7.2. Acte de control………………………………………………………..109

7.3. Valorificarea controlului în procesul de fundamentare

a deciziilor…………………………………………………………….109

CAPITOLUL VIII

Perfecționarea contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor

financiare……………………………………………………………….…………111

ANEXE ………………………………………………………………………115

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

PROBLEME DE BAZĂ PRIVIND ORGANIZAREA

CONTABILITĂȚII CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI

REZULTATELOR, PE EXEMPLUL

S.N.P. „PETROM” S.A.-SCHELA BOLDEȘTI

1.1. CARACTERISTICILE TEHNICE, ORGANIZATORICE ȘI ECONOMICE ALE S.N.P. „PERTOM” S.A.

– SCHELA BOLDEȘTI –

REGIMUL JURIDIC, PROFITUL ȘI CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII

Resursele minerale situate în subsolul țării și al platoului continental românesc al Mării Negre fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român, în conformitate cu dispozițiile generale ale Legii Petrolului nr. 134/29.12.1995.

Petrolul reprezintă substanțele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale acumulate în scoarța terestră și care, în condiții de suprafață, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau în stare lichidă, sub formă de țiței și condensat.

Interesele statului român în domeniul resurselor petroliere sunt reprezentate de Agenția Națională a Resurselor Minerale, care, ca autoritate competentă, centralizează pe baza unui instrument de evidență numit Carte petrolieră, totalitatea acordurilor petroliere încheiate cu titularii acestora.

S.N.P. „PETROM” S.A. reprezintă unul dintre titularii de acorduri petroliere, alături de Societatea Națională a Gazelor Naturale „ROMGAZ” Mediaș și ceilalți agenți economici care, în conformitate cu prevederile Legii Petrolului au dreptul să desfășoare operațiuni petroliere.

Forma juridică

Forma juridică a S.N.P. „PETROM” S.A. București este de societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile și cu statutul.

Sediul, modul de constituire și de organizare a

S.N.P. Petrom S.A.

S.N.P. Petrom S.A. București a fost înființată ca persoană juridică română, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 109, sector 1, prin reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului „PETROM” București de la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 49/15.09.1997. Ordonanța prevede și că societățile comerciale din domeniul rafinării și distribuției petrolului și produselor petroliere fuzionează cu S.N.P. „PETROM” S.A., fiind absorbite de aceasta.

Capitalul social inițial al S.N.P. Petrom S.A. București se constituie prin preluarea activului și pasivului Regiei Autonome a Petrolului „PETROM”, evaluat la valoarea de 10.436,502.137 miliarde lei în baza bilanțului contabil la data de 31.07.1997 și a capitalurilor sociale ale societăților comerciale absorbite, ajungând la suma totală de 11.606,04 miliarde lei.

Capitalul social este împărțit în 464.241.774 acțiuni nominative, fiecare acțiune în valoare de 25.000 lei. Statutul societății prevede și posibilitatea măririi sau reducerii capitalului social pe baza hotărârii prevăzute de lege. Structura actuală a capitalului social al S.N.P. Petrom S.A. se compune din: 94% capital de stat, gestionat de F.P.S. și 6% capital privat.

Drepturile și obligațiile aferente acțiunilor aflate în proprietatea statului sunt executate de către Ministerul Industriei și Comerțului.

Persoanele fizice sau juridice, române sau străine pot detine acțiuni ale S.N.P. Petrom S.A. București, fără a afecta poziția statului, de acționar majoritar.

Capitalul social aferent cotei deținute de stat la S.N.P. Petrom S.A. poate fi privatizat, potrivit legii. Salariații proprii au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale S.N.P. Petrom S.A., la valoarea nominală a acestora, până la concurența limitei de 10% din capitalul social.

Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari, potrivit legii, conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea Generală a Acționarilor, dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea profitului. Deținerea acțiunii implică adeziunea de drept la statut.

Acțiunile sunt indivizibile cu privire la societate care nu recunoaște decât un proprietar pentru fiecare acțiune, cesiunea parțială sau totală fiind posibilă între acționari sau terți, în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.

S.N.P. Petrom S.A. este autorizată să emită obligațiuni.

Profitul și conținutul activității

S.N.P. Petrom S.A., ca titular de acord petrolier, are dreptul de a exercita, prin specificarea în scopul și obiectul de activitate, operațiunile petroliere de explorare, dezvoltare, exploatare a unui zăcământ petrolier.

Respectând acest drept, societatea are ca scop explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, transportul petrolului și al produselor petroliere, comercializarea produselor prin rețele proprii de distribuție, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice, colaborarea tehnico-economică și științifică, executarea de lucrări în străinătate.

Obiectul de activitate se detaliază pe principalele direcții ale scopului urmărit de S.N.P. Petrom S.A., adică: explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și de gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre; transportul și comercializarea țițeiului și gazelor naturale prin rețele proprii de distribuție; forajul sondelor; rafinarea petrolului; distribuție, transport, depozitare, comercializare de produse petroliere; cercetare-proiectare; lucrări de construcții-montaj, întreținere și reparații utilaje; lucrări de investiții, punere în producție și reparații sonde; investigații geologice și geofizice; importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice; colaborare economică, tehnico-științifică și executare de lucrări în străinătate în domeniul său de activitate; aprovizionare tehnico-materială, transport propriu auto, naval și aerian, de persoane, activitate medicală și socială pentru personal și terțe persoane.

Conducerea societății S.N.P. Petrom S.A.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asupra politicii ei economice, exercitându-și ca atribuții principale aprobarea: propunerilor pentru strategia globală de retehnologizare, modernizare și restructurare; structurii organizatorice a societății și numărul de posturi, precum și normativului de constituire a compartimentelor funcționale și de producție.

Totodată, A.G.A. mai are ca atribuții aprobarea: bugetului de venituri și cheltuieli și programului de activitate pe exercițiul financiar; regulamentelor de organizare și funcționare a sucursalelor, reprezentanțelor sau agențiilor și hotărârii cu privire la înființarea sau desființarea acestora; bilanțului contabil, contului de profit și pierdere și repartizării profitului; hotărârii modului de folosire a divii de acorduri petroliere, alături de Societatea Națională a Gazelor Naturale „ROMGAZ” Mediaș și ceilalți agenți economici care, în conformitate cu prevederile Legii Petrolului au dreptul să desfășoare operațiuni petroliere.

Forma juridică

Forma juridică a S.N.P. „PETROM” S.A. București este de societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile și cu statutul.

Sediul, modul de constituire și de organizare a

S.N.P. Petrom S.A.

S.N.P. Petrom S.A. București a fost înființată ca persoană juridică română, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 109, sector 1, prin reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului „PETROM” București de la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 49/15.09.1997. Ordonanța prevede și că societățile comerciale din domeniul rafinării și distribuției petrolului și produselor petroliere fuzionează cu S.N.P. „PETROM” S.A., fiind absorbite de aceasta.

Capitalul social inițial al S.N.P. Petrom S.A. București se constituie prin preluarea activului și pasivului Regiei Autonome a Petrolului „PETROM”, evaluat la valoarea de 10.436,502.137 miliarde lei în baza bilanțului contabil la data de 31.07.1997 și a capitalurilor sociale ale societăților comerciale absorbite, ajungând la suma totală de 11.606,04 miliarde lei.

Capitalul social este împărțit în 464.241.774 acțiuni nominative, fiecare acțiune în valoare de 25.000 lei. Statutul societății prevede și posibilitatea măririi sau reducerii capitalului social pe baza hotărârii prevăzute de lege. Structura actuală a capitalului social al S.N.P. Petrom S.A. se compune din: 94% capital de stat, gestionat de F.P.S. și 6% capital privat.

Drepturile și obligațiile aferente acțiunilor aflate în proprietatea statului sunt executate de către Ministerul Industriei și Comerțului.

Persoanele fizice sau juridice, române sau străine pot detine acțiuni ale S.N.P. Petrom S.A. București, fără a afecta poziția statului, de acționar majoritar.

Capitalul social aferent cotei deținute de stat la S.N.P. Petrom S.A. poate fi privatizat, potrivit legii. Salariații proprii au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale S.N.P. Petrom S.A., la valoarea nominală a acestora, până la concurența limitei de 10% din capitalul social.

Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari, potrivit legii, conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea Generală a Acționarilor, dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea profitului. Deținerea acțiunii implică adeziunea de drept la statut.

Acțiunile sunt indivizibile cu privire la societate care nu recunoaște decât un proprietar pentru fiecare acțiune, cesiunea parțială sau totală fiind posibilă între acționari sau terți, în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.

S.N.P. Petrom S.A. este autorizată să emită obligațiuni.

Profitul și conținutul activității

S.N.P. Petrom S.A., ca titular de acord petrolier, are dreptul de a exercita, prin specificarea în scopul și obiectul de activitate, operațiunile petroliere de explorare, dezvoltare, exploatare a unui zăcământ petrolier.

Respectând acest drept, societatea are ca scop explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, transportul petrolului și al produselor petroliere, comercializarea produselor prin rețele proprii de distribuție, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice, colaborarea tehnico-economică și științifică, executarea de lucrări în străinătate.

Obiectul de activitate se detaliază pe principalele direcții ale scopului urmărit de S.N.P. Petrom S.A., adică: explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și de gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre; transportul și comercializarea țițeiului și gazelor naturale prin rețele proprii de distribuție; forajul sondelor; rafinarea petrolului; distribuție, transport, depozitare, comercializare de produse petroliere; cercetare-proiectare; lucrări de construcții-montaj, întreținere și reparații utilaje; lucrări de investiții, punere în producție și reparații sonde; investigații geologice și geofizice; importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice; colaborare economică, tehnico-științifică și executare de lucrări în străinătate în domeniul său de activitate; aprovizionare tehnico-materială, transport propriu auto, naval și aerian, de persoane, activitate medicală și socială pentru personal și terțe persoane.

Conducerea societății S.N.P. Petrom S.A.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asupra politicii ei economice, exercitându-și ca atribuții principale aprobarea: propunerilor pentru strategia globală de retehnologizare, modernizare și restructurare; structurii organizatorice a societății și numărul de posturi, precum și normativului de constituire a compartimentelor funcționale și de producție.

Totodată, A.G.A. mai are ca atribuții aprobarea: bugetului de venituri și cheltuieli și programului de activitate pe exercițiul financiar; regulamentelor de organizare și funcționare a sucursalelor, reprezentanțelor sau agențiilor și hotărârii cu privire la înființarea sau desființarea acestora; bilanțului contabil, contului de profit și pierdere și repartizării profitului; hotărârii modului de folosire a dividendelor aferente acțiunilor gestionate, pentru restructurare și dezvoltare; hotărârii cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe; analizei rapoartelor Consiliului de Administrație cu privire la stadiul și perspectivele referitoare la profit și dividende, poziția pe piața externă și internă, nivelul tehnic, calitatea, forța de muncă, protecția mediului, relațiile cu clienții.

Adunările generale ordinare au loc cel puțin o dată pe an, la două luni de la încheierea exercițiului financiar, pentru examinarea bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere pe anul precedent și pentru stabilirea programului de activitate și a bugetului pe anul în curs.

S.N.P. Petrom S.A este administrată de către Consiliul de Administrație format din 7 membri, numiți pe o perioadă de 4 ani și având calitatea de acționari. Consiliul de Administrație se întrunește la sediul societății, lunar sau de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau a unei treimi din numărul membrilor săi.

Atribuțiile Consiliului de Administrație constau în: aprobarea încheierii contractelor de închiriere; stabilirea politicii de marketing supunerea anuală către Adunarea Generală a Acționarilor a raportului de activitate, a bilanțului contabil și contului de profit și pierdere pe anul precedent, precum și a proiectului de program de activitate și a proiectului de buget al societății pe anul în curs.

Consiliul de Administrație își exercită și dreptul de a negocia contractul colectiv de muncă împreună cu reprezentanții salariaților; de a delega o serie din competențele sale unui comitet director.

Conducerea executivă a societății este asigurată de un manager ales prin concurs și care nu este președintele Consiliului de Administrație. În relațiile cu terții, societatea este reprezentată de către manager și directorul financiar pe baza și limitele împuternicirilor date de către Consiliul de Administrație.

Pentru a-și exercita aceste prerogative, managerul general dispune de următoarele drepturi: aplică strategiile și politicile de dezvoltare a societății; selectează, angajează, promovează și concediază personalul; negociază contractul colectiv de muncă; încheie acte juridice în numele și pe seama societății; aprobă operațiunile de încasări și plăți și operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri.

Gestiunea societății comerciale este controlată de acționari și de Comisia de cenzori formată din trei membri desemnați în mod similar membrilor Consiliului de Administrație. Se desemnează de asemenea trei cenzori supleanți. Cel puțin unu dintre cenzori trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat. Unul din cenzori va fi recomandat de Ministerul Finanțelor.

Comisia de cenzori prezintă acționarilor, la cerere, date privind activitatea societății comerciale, situația patrimoniului, a profitului sau pierderii, în scopul exercitării drepturilor și obligațiilor ce le revin.

Atribuțiile principale ale Comisiei de cenzori sunt următoarele: verifică gospodărirea mijloacelor fixe și circulante, a portofoliului de efecte, casa și registrele de evidență contabilă; controlează exactitatea inventarului, documentelor și informațiilor prezentate de Consiliul de Administrație asupra conturilor societății, bilanțului și contului de profit și pierdere; controlează operațiunile de lichidare; inspecții de casă ca să verifice existența titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societății, primite în gaj, cauțiune ori depozit, iau parte la adunările generale ordinare și extraordinare; constată depunerea regulată a garanției din partea administratorilor.

Comisia de cenzori poate convoca Adunarea Generală a acționarilor extraordinară, dacă aceasta nu a fost convocată de către Consiliul de Administrație, în cazul diminuării capitalului social cu mai mult de 10%, timp de 2 ani consecutivi sau, ori de câte ori consideră necesar pentru situații privind încălcarea dispozițiilor legale și statutare.

Pentru îndeplinirea obiectului de activitate și în conformitate cu atribuțiile stabilite, societatea utilizează sursele de finanțare constituite în conformitate cu legea, credite bancare și alte surse financiare.

1.1.2. Organizarea S.N.P. Petrom S.A

– SCHELA BOLDESTI –

În funcționarea societății se regăsesc două sisteme: sistemul de execuție sau funcțional, în cadrul căruia se desfășoară activitățile operative, și sistemul de conducere sau decizional, care include totalitatea centrelor de decizie.

Activitatea S.N.P. Petrom S.A este organizată pe teritoriul României în sucursale județene, care, la rândul lor, centralizează activitatea desfășurată la nivelul schelelor de producție.

SUCURSALELE S.N.P.” Petrom” S.A.

I. Exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze

Sucursale de producție

sucursale de prestări servicii

Sucursale de aprovizionare tehnico-materială

Sucursale de cercetare și proiectare

II. Rafinarea petrolului

III. Transport produse petroliere

IV. Desfacere și comercializare produse petroliere

Există 40 de sucursale județene de desfacere și comercializare produse petroliere.

Pe plan extern, S.N.P. Petrom S.A are deschise reprezentanțe și agenții în țările în care a încheiat contracte, ca de exemplu reprezentanța din Turcia.

Deoarece activitatea de bază în cadrul societății se desfășoară la nivelul analizat în continuare.

Dezvoltarea exploatării zăcămintelor de țiței și de gaze dintr-o schelă se face cu investiții mari de capital și cu un personal tehnic de calitate.

Activitatea tehnică, în ansamblul său, se caracterizează prin ritmicitatea și condiționalitatea fazelor. Sondele trebuie menținute în producție continuă și eficientă, prin investiții rapide și reparații pe tot parcursul exploatării, care pot dura între 30-50 ani sau chiar mai mult, iar odată cu ele, toate instalațiile anexe.

Pentru acest motiv, dată fiind valoarea foarte mare a investițiilor, este necesară o organizare tehnico-administrativă complexă, pentru desfășurarea întregului tehnologic în cele mai bune condiții de eficiență economică. Organizarea tehnico-administrativă a Schelei Boldești a variat de-a lungul timpului, ajungând în prezent, la un aspect particular.

Schela Boldești este o unitate de producție fără personalitate juridică, subordonată sucursalei Ploiești, care la rândul ei, este subordonată centralei București.

Procesul de producție, secțiilor și atelierelor auxiliare, după cum urmează:

Secția I – Seciu

Secția II – Boldești, Mălăiești, Măgurele

Secția III – Cărbunești

Secția IV – Sinaia, Bărăitaru, Urziceni

Secția V – Copăceni

Secția VI – Urlați, Chițorani

Secția Gaze – Compresoare

Atelier Mișcare – Tratare țiței – Recuperare

Autobaza Exploatare – Întreținere Auto

Secțiile de producție au sarcina de a realiza producția fizică, prin supravegherea sondei, mărirea factorului de recuperare, colectarea și separarea țițeiului și a gazelor, intervenții la sondele în producție, punerea în producție și repararea sondelor, întreținerea drumurilor de acces la sonde.

Structura organizatorică generală a Schelei Boldești este detaliată în organigrama din anexa 1.

1.1.3. Organizarea și funcționarea contabilității;

aspecte juridice

Organizarea și funcționarea contabilității

Contabilitatea este organizată la nivelul centralei și al fiecărei unități subordonate acesteia, sub directa îndrumare a unui director economic. Relațiile dintre centrală și unitățile subordonate, referitoare la domeniul financiar-contabil, au în vedere primirea și respectiv transmiterea următoarelor documente: bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul, balanța de verificare, situațiile de încasări și plăți, viramentele, drepturile salariale, transferuri de bunuri patrimoniale, urmărirea încasării debitelor de la clienții rău platnici.

Referitor la anumite aspecte contabile, mai există și prevederi statutare, ca: modul de amortizare a mijloacelor fixe se stabilește în condițiile legii, de către Consiliul de Administrație, iar exercițiul financiar începe la data de 01.01 și se încheie la data de 31.12 a fiecărui an. Se va ține evidența contabilă în lei, se va întocmi anual bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, ținând cont de normele metodologice elaborate de Ministerul de Finanțe. Bilanțul contabil și contul de profit și pierdere vor fi publicate în Monitorul Oficial conform prevederilor legale.

Profitul societății se stabilește pe baza bilanțului aprobat de către Adunarea Generală a Acționarilor. Profitul impozabil se stabilește în condițiile legii. Profitul societății rămas după plata impozitului pe profit se va repartiza conform hotărârilor adunărilor generale.

Din profitul rămas după plata impozitului se pot constitui fonduri destinate modernizării, cercetării și dezvoltării, investițiilor, reparațiilor, precum și pentru alte destinații stabilite de Adunarea Generală a Acționarilor. Societatea își constituie fonduri de rezervă și alte fonduri în condițiile legii. Plata dividendelor cuvenite acționarilor rezultate după constituirea fondurilor din profitul net, se face de către societate, după aprobarea bilanțului contabil de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Adunarea Generală a Acționarilor stabilește cauzele și consecințele în cazul pierderii care va fi suportată de către acționari proporțional cu aportul de capital și în limita capitalului subscris.

Referitor la Schela de producție Boldești, forma de contabilitate utilizată este cea pe jurnale, adaptată la utilizarea tehnicii de calcul informatizat. Schela dispune de două rețele de calculatoare, una pentru serviciul financiar, cealaltă pentru serviciul contabilitate, fiecare fiind compusă dintr-un număr de 5 calculatoare și câte un server.

Sistemul informatic în care se desfășoară activitatea financiar-contabilă este GLOBAL 3000 CONTABILITATE GENERALĂ, produs de către firma TIS-software.

Sistemul este proiectat să răspundă cerințelor contabilității sistematice, ținută pe jurnale.

Fluxul informațional informatizat de GLOBAL 3000 pentru contabilitatea financiară cuprinde: notele contabile, jurnale generale, salvarea bazei de date, contabilizarea bazei de date, imprimarea balanței de verificare, verificarea balanței de verificare.

Realizarea activității contabile se desfășoară în cadrul compartimentului financiar-contabil care are rolul de a dirija și regla relațiile economice interne și externe ale Schelei Boldești. Pe plan intern, compartimentul financiar-contabil prezintă informații referitoare la gestionarea patrimoniului societății, iar pe plan extern, permite informarea terților, inclusiv a statului, despre rezultatele economico-financiare ale întreprinderii.

Schema de ansamblu a formei de contabilitate pe jurnale este următoarea:

Aspecte juridice

Asocierea se poate face pe bază de contract de asociere între S.N.P. „PETROM” S.A. și alte societăți comerciale din industria petrolieră sau din alte sectoare de activitate. Modificarea formei juridice prevede că societatea poate fi transformată în altă formă de societate prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor.

Dizolvarea societății comerciale poate fi generată de situații ca: imposibilitatea realizării obiectului de activitate; falimentul; pierderea a jumătate din capitalul social, după ce s-a consumat fondul de rezervă sau dacă Adunarea Generală a Acționarilor nu decide completarea capitalului sau reducerea la suma rămasă; la cererea oricărui acționar dacă situațiile de față majoră se prelungesc mai mult de 8 luni, iar Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor constată că funcționarea societății nu mai e posibilă; în orice alte situații, dacă Adunarea Generală a Acționarilor ia această hotărâre în unanimitate.

Lichidarea societății comerciale și repartizarea patrimoniului se fac în condițiile și cu respectarea proceduri prevăzute de lege.

Litigiile de orice fel apărute între societatea comercială și persoane fizice sau juridice, române sau străine, sunt de competența instanțelor judecătorești din România. Litigiile născute din raporturile contractuale dintre societatea comercială și persoanele juridice române pot fi soluționate și prin arbitraj.

1.1.4. Indicatorii tehnico-economici

Principalii indicatori calculați la Schela Boldești se cuprind în sfera realizărilor productive și financiare.

Indicatorii fizici, ai producției, se calculează pe secții, iar în cadrul acestora pe fiecare produs obținut, respectiv țiței și gaze.

Analiza indicatorilor fizici se va face în dinamică pentru anii 1999, 2000, 2001 și corelat la valorile previzionate la începutul fiecărui exercițiu financiar așa cum rezultă din tabelul de mai jos.

Prin urmărirea realizării programului de producție de țiței anual, se pot formula următoarele concluzii:

Schela Boldești a previzionat corect producția de țiței pentru anii1999, 2000 când s-a realizat și chiar s-a depășit programul de producție cu 0,46%, respectiv cu 00,12% la țiței.

În anul 2001 previziunile au fost optimiste dar nerealizate integral – s-a înregistrat o scădere cu 3,28% la țițeiul extras – fapt datorat ieșirii din uz a anumitor sonde și decalării dintre acest moment și momentul punerii în funcțiune a altora noi.

Planul de producție de țiței nu a fost realizat la niciuna din secții datorită factorilor și tehnologiei de producție învechite.

În ceea ce privește producția de gaze naturale și gazolină, s-a îndeplinit și chiar s-a depășit programul: 0,90% 1999, cu 0,18% în 2000 și cu 11,70% în 2001 la gaze; iar la gazolină cu 9,64% în 2000 și respectiv cu 8,5% în 2001 pe ansamblul Schelei Boldești. Această realizare cu succes a producției se datorează în principal secțiilor II, IV, V la țiței și secțiilor II, III, IV, V pentru gaze naturale, dat fiind că aceste secții nu s-au confruntat cu defecțiuni ale utilajelor sondelor.

S-a înregistrat o creștere a producției realizate de țiței cu 3,27% în 2000 față de 1999 și o scădere de 2,75% în 2001 față de 2000. Scăderea producției realizate poate fi pusă pe seama trecerii unui număr mare de sonde de la sistemul de extracție prin erupție liberă la sistemul gazlift și pompaj.

Modificările producției de gaze naturale realizate de la an la an sunt următoarele: la gaze 3,97% în 2000 și -1,27% în 2001, respectiv la gazolină 10,63% în 2000 și -3,17% în 2001.

Rezultatul exploatării are o evoluție foarte bună în 2000, când atinge valori pozitive, față de 1999 când înregistrează valori negative. Modificarea absolută este de 1.625.510 mii lei față de 1999. În 2001 se înregistrează o scădere de 102.654 mii lei față de 2000.

Rezultatul financiar înregistrează valori negative în 1999 și 2000, evoluând pozitiv de la un an la altul, pentru a ajunge să înregistreze în 2001, față de 2000 o modificare absolută pozitivă de 703.222 mii lei.

Realizări indicatori fizici pe secții în anii 1999, 2000, 2001

Indicatori economico-financiari calculați de Schela Boldești

Evoluția rezultatului extraordinar este crescătoare dar, în acești trei ani a înregistrat valori negative.

Rata profitului la cheltuieli= Profit brut/Cheltuieli totale

Acest indicator de rentabilitate nu s-a putut calcula în 1999 datorită pierderii înregistrate, iar în anul 2001 a înregistrat o valoare de 5 ori mai mare decât în anul 2000.

Wm = Producția obținută/Număr mediu de salariați

Productivitatea muncii a înregistrat creșteri de la an la an, fapt explicat prin scăderea numărului de personal proporțional cu creșterea rentabilității folosirii factorului forță de muncă. În 2000 productivitatea muncii a crescut cu 4,62% față de 1999, iar în 2001 o creștere cu 3,77%.

Profitul brut pe salariat = Profitul brut/Număr mediu de salariați

Acest indicator de eficiență a forței de muncă a înregistrat o valoare nulă în 1999, datorită pierderii, iar în 2000, 2001 a atins valori pozitive și chiar o evoluție de 190%.

1.2. MOMENTE DE EVALUARE A CHELTUIELILOR,

VENITURILOR ȘI REZULTATELOR

Ocazionarea cheltuielilor și crearea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane în timp.

Astfel, în cazul procesului de ocazionare a cheltuielilor, se deosebesc patru momente: angajarea, consumul, plățile, imputarea.

Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligația bănească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse.

Consumul reprezintă momentul utilizării efective a resurselor în vederea satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive.

Plățile constituie achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor financiare. Așadar plata trebuie să fie făcută ca echivalent.

Imputarea este momentul decontării sau repartizării cheltuielilor asupra rezultatelor.

Ținând seamă de acest caracter de proces și de etapele menționate, cheltuielile sunt clasificate în contabilitatea financiară astfel:

cheltuieli curente; cheltuieli înregistrate în avans;

cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții; cheltuieli de plată.

Cheltuielile curente sunt acelea la care perioada de înregistrarea se suprapune în timp cu cea de obținere a rezultatului. Între acestea se include: cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu amortizările.

Cheltuielile înregistrate în avans sunt cele efectuate anticipat sau cele constatate ca fiind efectuate în avans la închiderea exercițiului, care urmează a se suporta eșalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadențar, în exercițiile viitoare. Aceste categorii aparțin: cheltuielile privind reparațiile imprevizibile, reparațiile curente, reviziile tehnice, chiriile.

În cadrul procesului de creare a veniturilor, se deosebesc patru momente ca și la cheltuieli: producția, facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea, încorporarea.

Producția este momentul creării rezultatului ca produs al activității consumatoare de resurse, ceea ce, la o întreprindere producătoare, se identifică cu producția în curs de execuție și producția finită.

Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător la client.

Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani.

Încorporarea este o etapă strict contabilă, prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Veniturile se grupează în aceste condiții, astfel:

– venituri curente; venituri înregistrate în avans; venituri de realizat.

Veniturile curente sunt constatate înregistrate și încorporate în rezultatul exercițiului curent.

Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exercițiul „N” dar încorporate în rezultatul exercițiului „N+1”.

Veniturile de realizat sunt cele realizate efectiv în exercițiul „N” și încorporate în rezultatul aceluiași exercițiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare.

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI

REZULTATELOR ÎN CONTABILITATE FINANCIARĂ ȘI

ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Clasificarea cheltuielilor și veniturilor în contabilitatea financiară

Criteriile de bază după care sunt clasificate cheltuielile și veniturile sunt după natură și după destinație (funcțiuni).

Modelul contului de rezultate cu clasificarea cheltuielilor și veniturilor după destinație este dominant în lumea anglo-saxonă, fiind concentrat pe cifra de afaceri și costul mărfurilor vândute.

Calculul acestor indicatori este cerut de interesul investițional la care trebuie să răspundă contul de profit și pierdere. Ca exemplu se poate considera contul de profit și pierdere în SUA (INCOME STATEMENT) care se realizează în forma listă, după funcțiunile întreprinderii: funcția de producție, funcția de vânzare, funcția administrativă și cea financiară. INCOME STATEMENT nu face diferențierea între mărfurile cumpărate pentru a fi vândute și produsele finite obținute din producția proprie pentru vânzare, ambele categorii fiind considerate bunuri vândute. Aceasta este explicația lipsei valorii adăugate din contul de profit și pierdere.

În cadrul contabilității financiare românești se utilizează mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor, veniturilor și implicit, a rezultatelor între care:

A. Felul activității consumatoare de resurse și generatoare de venituri;

B. Felul și natura economică a cheltuielilor provocate de activitatea întreprinderii și veniturilor obținute ca rezultat din activitatea desfășurată;

A. În funcție de felul activității, cheltuielile și veniturile se grupează astfel:

Cheltuieli și venituri din activitatea de exploatare;

Cheltuieli și venituri din operațiuni financiare;

Cheltuieli și venituri din operațiuni extraordinare.

B. Criteriul de clasificare anterior, combinat cu cel privind felul și natura cheltuielilor și veniturilor, generează, în concordanță cu Legea Contabilității, art. 96-97, următoarea clasificare complexă.

cheltuielile ocazionate de activitatea de exploatare:

– cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile, costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achiziție al energiei și apei consumate, costul de achiziție al animalelor și păsărilor și costul mărfurilor vândute;

– cheltuieli cu lucrările și serviciile executate e terți (întreținere și reparații); redevențe; locații de gestiune și chirii; studii și cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare; cheltuielile cu alte servicii executate de terți (colaboratori, comisioane, inclusiv cele plătite agenților economici cu activitate de comerț exterior și onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, transportul de bunuri și personal, deplasări, detașări și transferări, poșta și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele);

– cheltuieli cu personalul (salariile și alte drepturi de personal, asigurările și protecția socială, contribuția unității la asigurările sociale și pentru ajutorul de șomaj, cheltuieli cu pregătirea și perfecționarea profesională și alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea patrimonială);

– alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanțe și alte cheltuieli de exploatare);

cheltuielile din operațiuni financiare

– pierderile din creanțe legate de participații; pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar din operațiunile curente și disponibilitățile în devize; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite si altor datorii privind exercițiul în curs; sconturile acordate clienților; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanțe de natură financiară și altele);

cheltuielile din operațiuni extraordinare Această categorie cuprinde toate cheltuielile care, prin conținutul și natura economică, au caracter pur întâmplător, fără legătură directă cu activitatea curentă, normală a întreprinderii. Se referă fie la operații de gestiune (despăgubiri, amenzi, perisabilități și lipsuri de inventar, donații și subvenții acordate, inclusiv prelevările și donațiile făcute în scopuri umanitare, precum și pentru sprijinirea activităților sociale, culturale și sportive, pierderi din debitori diverși), fie la operații de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate și alte cheltuieli extraordinare);

cheltuielile cu amortizările și provizioanele

Sunt grupate în funcție de natura cheltuielilor prevăzute mai sus, după caz cuprinzând: amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale. Această categorie este tratată separat pentru că, deși se structurează pe cele trei activități desfășurate în întreprindere, ea se delimitează distinct în planul de conturi.

Cheltuielile aferente pentru constituirea provizioanelor se delimitează astfel: provizioane pentru riscuri și cheltuieli; provizioane privind deprecierea imobilizărilor; provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție; provizioane pentru deprecierea creanțelor și provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor; provizioane reglementate;

cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii

Conform Legii Contabilității, contabilitatea veniturilor se ține pe categorii de venituri, după natura lor, care se grupează astfel:

Venituri din exploatare, care cuprind:

– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și din serviciile prestate. În contabilitate aceste venituri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, ai livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate a bunurilor asupra clienților;

– venituri din producția stocată, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (scădere) între valoarea la cost de producție a stocurilor de producție și producției în curs de la finele perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. Veniturile din producția stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor), sau minus (sold debitor);

– venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;

– venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile primite pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază societatea din partea statului, a colectivităților publice sau a altor unități patrimoniale;

– alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri de exploatare;

– veniturile realizate în avans: încasări sau creanțe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau servicii neprestate, nu se consideră venituri ale exercițiului, înregistrându-se într-un cont distinct, care se reflectă în bilanț;

veniturile financiare

– venituri din participații; venituri din alte imobilizări financiare; venituri din creanțe imobilizate; venituri din titluri de plasament; venituri din diferențe de curs valutar; venituri din dobânzi; venituri din sconturi obținute și alte venituri financiare;

veniturile extraordinare

Sunt reprezentate de acele venituri care nu au legătură cu activitatea normală, curentă a societății și se referă fie la operații de exploatare, fie la operații de capital, cum sunt: despăgubiri și penalități încasate; venituri din cedarea activelor; cotele-părți de subvenții pentru investiții, virate la rezultatul exercițiului; alte venituri extraordinare (donații, salarii neridicate prescrise și alte venituri);

veniturile din diminuarea sau anularea provizioanelor

Se înregistrează la venituri de exploatare, financiare, excepționale, în cazurile în care nu se justifică menținerea provizioanelor, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

Clasificarea rezultatului exercițiului și determinarea

rezultatului fiscal

Conform prevederilor Legii contabilității, rezultatul exercițiului se calculează lunar, când se determină profitul sau pierderea. Calculul se face cumulat de la începutul anului, astfel încât, la sfârșitul anului să se poată prezenta calculul global și final al rezultatului obținut.

Rezultatul exercițiului se determină la sfârșitul exercițiului financiar, prin compararea veniturilor cu cheltuielile aferente și poate îmbrăca forma profitului sau pierderii.

Rezultatul unui exercițiu este generat de cele trei activități care determină și clasificarea cheltuielilor și veniturilor:

– rezultatul activității de exploatare = veniturile din exploatare – cheltuieli de exploatare

– rezultatul activității financiare = venituri financiare – cheltuieli financiare

Aceste două activități formează activitatea curentă care se desfășoară în întreprindere, iar rezultatul exploatării și rezultatului financiar formează rezultatul curent.

– rezultatul activității extraordinare = venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare

Rezultatul activității extraordinare este generat de operații de gestiune și de capital, care nu au nici o legătură cu activitatea curentă.

Rezultatul exercițiului este reprezentat de suma celor trei rezultate parțiale:

Rezultatul exercițiului reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere supus repartizării pe destinațiile legale.

Formarea și calculul profitului impozabil au la bază formula:

Rezultatul fiscal se determină prin respectarea și aplicarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, așa-numitul „matching”, care prevede deducerea din veniturile recunoscute a cheltuielilor care au contribuit la realizarea acestora.

Cheltuielile nedeductibile sunt diferențele permanente care au ca efect majorarea rezultatului impozabil în raport cu rezultatul contabil. Aceste corecții au ca scop neutralizarea cheltuielilor contabilizate și deduse din rezultatul contabil dar a căror deducere nu este admisă din punct de vedere fiscal.

Deducerile fiscale extracontabile diminuează rezultatul fiscal în raport cu cel contabil. Au ca scop retratarea rezultatului contabil de elemente deja contabilizate dar neimpozabile.

Dacă din profitul contabil se deduce impozitul pe profit, se obține profitul net, după formula:

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Clasificarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune este destinată, în principal, pentru înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, etc., decontarea producției, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, inclusiv al producției în curs.

Pentru calcularea costurilor de producție, cheltuielile, după natura lor, înregistrate în contabilitatea generală, pot fi grupate astfel:

cheltuieli directe (materii prime și materiale directe, remunerații directe, contribuția privind asigurările și protecția socială, alte cheltuieli directe);

cheltuieli indirecte de producție (cheltuieli comune ale secției);

cheltuieli de desfacere;

cheltuieli generale de producție;

Cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de producție, repartizate rațional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, formează costul de producție al acestora.

Cheltuielile se mai pot grupa, în funcție de dependența lor față de volumul producției, în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe (constante). Cheltuielile variabile sunt acelea a căror mărime evoluează proporțional cu producția la care se referă, fiind însă relativ fixe sau constatate pe unitate de produs, cum sunt: consumurile de materii prime și materiale auxiliare directe, remunerațiile directe, energia, combustibilul, materialele folosite în scopuri tehnologice și alte cheltuieli. Cheltuielile fixe sunt acelea care au un nivel relativ constant, indiferent de oscilațiile volumului de producție, cum sunt: cheltuielile generale ale întreprinderii, o parte din cheltuielile comune ale secției și din cheltuielile de desfacere și altele.

1.4. OBIECTIVUL CONTABILITĂȚII CHELTUIELILOR,

VENITURILOR ȘI REZULTATELOR

Obiectivele contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatului se pot sintetiza ca fiind următoarele: reflectarea fidelă în contabilitate a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului, întocmirea documentelor de sinteză pe baza înregistrărilor realizate, pentru a constitui cumulativ, obiectul de informare a utilizatorilor de informație contabilă.

Așadar, un prim obiectiv al contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor este reflectarea în contabilitate a operațiilor economico-financiare generate de relațiile întreprinderii, cu o mare incidență asupra patrimoniului.

În vederea asigurării unei imagini fidele, este necesară respectarea postulatelor și principiilor contabile general admise, al căror scop principal este chiar armonizarea și normalizarea activității contabile. Principiile contabile general admise sunt subordonate obiectivului fundamental al contabilității, și anume, prezentarea unei imagini fidele a situației patrimoniale, situațiilor financiare și a performanțelor întreprinderii.

Se pot considera ca principii general acceptate următoarele: principiul independenței exercițiului, continuității exploatării, costului istoric, permanenței metodelor, prudenței, necompensării, evaluării separate a elementelor de activ si de pasiv, intangibilității bilanțului de deschidere, La acestea prevederile normelor internaționale adaugă principiile recunoașterii veniturilor, conectării cheltuielilor la venituri, recunoașterii rezultatelor, prevalenței economicului asupra juridicului, pragului de semnificație.

Realizând o reflectare fidelă a realității patrimoniale a întreprinderii, se asigură cel de-al doilea obiectiv al contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor: întocmirea documentelor de sinteză.

Documentul oficial folosit pentru finalizarea încheierii exercițiului financiar îl constituie bilanțul contabil. Întocmirea lui asigură o imagine fidelă, clară și completă asupra patrimoniului, situației financiare și a rezultatului obținut. Din nevoia de a răspunde acestor cerințe de bază, bilanțul este conceput ca un set de situații de sinteză, între care: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexa la bilanț și raportul de gestiune.

Normele europene prevăd formația bilanțieră sub denumirile de situații financiare, documente contabile de sinteză, conturi anuale.

În România terminologia de bilanț contabil este o convenție care are ca motivație faptul că, dintre toate componentele formației, bilanțul caracterizează patrimoniul în totalitatea sa. Celelalte componente dezvoltă indicatorii economico-financiari consolidați în bilanțul contabil, având un caracter complementar și convergent.

Bilanțul este conceput ca document de sinteză în care se prezintă activul și pasivul întreprinderii la încheierea exercițiului.

Contul de profit și pierdere evidențiază și explică într-o formă analitică, rezultatele prin prisma raportului de echilibru dintre venituri și cheltuieli, adoptând criteriul de grupare a elementelor sale după natura activităților desfășurate, iar in cadrul acestora, după natura resurselor utilizate, respectiv a rezultatelor obținute.

Anexa la bilanț cuprinde informații complementare și explicative în raport cu bilanțul și contul de rezultate, precum și o prezentare a metodelor și regulilor contabile aplicate.

Raportul de gestiune este documentul bilanțier utilizat pentru interpretarea analitică a situației patrimoniale, evoluției situației financiare și a rezultatului.

În modelul continental de contabilitate, la componentele anterioare se adaugă tabloul fluxurilor de trezorerie , completat doar de întreprinderile mari. În contabilitatea românească aceste metode nu au fost încă adoptate.

În etapa actuală a tranziției României la economia de piață, normalizatorii trebuie să reconsidere rolul contabilității de instrument în serviciul statului și să armonizeze obiectivul său final cu Directivele europene de normalizare contabilă.

Astfel, în contabilitatea românească trebuie să aibă ca obiectiv informarea financiară despre și pentru întreprindere, spre a asigura managerilor și investitorilor cadrul luării celor mai bune decizii și alocării optime a resurselor.

În ceea ce privește contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor, obiectivul principal este cel al informării principalilor utilizatori, prin intermediul contului de profit și pierdere și al tablourilor fluxurilor de trezorerie, asupra activității financiare a întreprinderii și asupra capacității sale de a produce profit.

Utilizatorii acestor documente de sinteză sunt interesați mai ales de fluxurile monetare degajabile și mai puțin de beneficiul net, întrucât acestea sunt o reprezentare concretă a realității, în timp ce profitul net reprezintă o construcție fără echivalent în realitate.

Primordialitatea fluxurilor de trezorerie asupra beneficiului net nu contravine adoptării criteriului contabilității de angajamente.

Restrângerea cadrului de utilizatori la manageri și investitori nu este decât o simplificare, la informația contabilă având acces și manifestând interes următoarele categorii de utilizatori: manageri, ca utilizatori interni, și terții, care la rândul lor, se împart în, acționari, creditori de fonduri, puterea publică, salariații, sindicatele, asociațiile patronale, partenerii comerciali (clienții și furnizorii), marele public, organismele de protecție a mediului, celelalte societăți pe acțiuni.

Pentru investitori și creditori, capacitatea de a realiza câștiguri viitoare este o informație capitală, dat fiind că reliefează rentabilitatea întreprinderii. În legătură cu determinarea rentabilității, se pune accent pe măsurarea veniturilor și cheltuielilor de exploatare și nu pe evaluarea elementelor de activ și de pasiv patrimoniale, astfel încât contul de profit și pierdere a devenit principal document de sinteză.

Capacitatea de a realiza câștiguri viitoare este factorul determinant al valorii de piață al acțiunilor care interesează pe investitori și pe creditori. Aceștia iau decizii pe baza fluxurilor de trezorerie-fenomene concrete, și nu pe baza beneficiului net din exploatare-fără reprezentare reală.

Totuși, noțiunile de venituri și cheltuieli sunt superioare celor de încasări și plăți în cazul măsurării variațiilor patrimoniului și pentru determinarea capacității de realizare a câștigurilor viitoare. Superioritatea rezultă din diferențele apărute pe termen scurt, când nu produc aceleași rezultate, pentru că pe termen lung au aceeași traiectorie și se confundă.

Contul de profit și pierdere este documentul contabil care evidențiază și explică în formă analitică rezultatele, prin prisma raporturilor de echilibru dintre venituri și cheltuieli.

În cazul României modelul de cont de profit și pierdere adoptat este modelul listă structurat după criteriul natura economică a cheltuielilor și veniturilor care răspunde cerințelor informaționale ale statului. În țările anglo-saxone primează modelul contului de rezultate pe criteriul destinației sau pe funcțiile întreprinderii, care răspunde nevoilor informaționale ale investitorilor, în special, prin intermediul indicatorului profit pe acțiune.

Era necesară, în vederea îndeplinirii obiectivului contabilității cheltuielilor și veniturilor, întocmirea tablourilor de trezorerie care să explice variația de trezorerie. Trezoreria devine informația cheie, deoarece prin aceasta întreprinderea își finanțează activitatea, asigurându-și continuitatea.

Prin întocmirea tablourilor de trezorerie se întrevăd subobiective ale informării, concretizate pe termen scurt, în indicatori de gestiune și analiză financiară, pentru măsurarea solvabilității, iar pe termen lung, în măsurarea nevoii de finanțare.

Principalul avantaj al tablourilor de trezorerie este obiectivitatea datorată ieșirii de sub incidența convențiilor și politicilor contabile. Conform normelor IAS 7, expresia de flux de trezorerie reprezintă totalitatea intrărilor și ieșirilor de lichidități sau de echivalente de lichidități.

Lichiditățile sunt fondurile disponibile și depozitele la vedere, în timp ce echivalentele de lichidități reprezintă plasamente pe termen scurt, foarte lichide, a căror valoare nu riscă să se schimbe semnificativ. Scopul deținerii acestor lichidități este acela de a asigura angajamentele de trezorerie pe termen scurt, cu scadența de până la trei luni.

Pornind de la obiectivul final al contabilității veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor – furnizarea de informații necesare luării deciziilor se poate extrapola rolul contabilității în general, la următoarele obiective: este mijloc de probă în justiție, permite controlul angajamentelor întreprinderii, servește la diagnosticul economic și financiar, alimentează statisticile și contabilitatea națională.

1.5. PRINCIPIILE CONTABILE GENERALE

Organizarea contabilității financiare a cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor grupate după criteriul naturii activităților – exploatare, financiară, excepțională – și în funcție de natura resurselor utilizate – materii prime, materiale, personal, mijloace fixe.

Contabilitatea financiară a cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor este organizată în spiritul respectării principiilor contabile generale, care prevăd:

Principiul independenței exercițiului prevede ca toate operațiile ce determină cheltuieli să fie înregistrate în contabilitate în momentul producerii lor, fără a ține cont de data plății lor. De asemenea, contabilizarea veniturilor se face în momentul constatării lor, indiferent de data încasării, reflectarea operațiilor ce determină cheltuieli și venituri, în momentul angajării sau generării lor, fac din contabilitatea financiară o „contabilitate de angajamente” sau, în terminologia anglo-saxonă, „accrual accounting”;

Principiul prudenței impune aprecierea justă a faptelor pentru a preveni riscul de transfer în viitor a incertitudinilor susceptibile de a greva rezultatele și a căror cauză se regăsește în exercițiul curent sau anterioare. În concordanță cu acest principiu, se contabilizează datoriile și pierderile probabile și nu se contabilizează activul și profitul probabile. În practică se înregistrează cheltuielile cu amortizarea și provizioanele, indiferent de existența unor rezultate financiare favorabile;

Principiul necompensării interzice efectuarea de compensări între cheltuieli și venituri, înregistrate în contul de rezultat.

Respectarea prevederilor generale ale principiilor corelată cu respectarea de către agenții economici a actelor normative în vigoare în România („Sistemul contabil al agenților economici”) asigură disciplina în aplicarea contabilității financiare la nivel național.

CAPITOLU II

ORGANIZAREA CONTABIITĂȚII SINTETICE ȘI

ANALITICE A CHELTUIELILOR

LA S.N.P. „PETROM” S.A.-SCHELA BOLDEȘTI

Contabilitatea sintetică și analitică a cheltuielilor este organizată în spiritul respectării principiilor contabile general acceptate, cu incidență directă asupra elementelor de cheltuieli și implicit asupra veniturilor și rezultatelor. Aceste principii sunt: principiul independenței, principiul necompensării și principiul prudenței.

În conformitate cu principiul independenței exercițiilor, toate operațiile generatoare de cheltuieli sunt contabilizate în momentul angajării acestora, ceea ce dă naștere unei contabilități de angajamente sau „accrual accounting”, în care cheltuielile sunt individualizate și reflectate în faza de angajare și consum.

Principiul necompensării prevede interdicția efectuării de compensări între cheltuielile și veniturile înregistrate în contul de profit și pierdere.

Principiul prudenței prevede că nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterioare. Impune în plan concret înregistrarea cheltuielilor cu amortizările și provizioanele, indiferent de existența unor rezultate financiare favorabile.

Respectarea principiului independenței exercițiilor este condiționată și susținută de aplicarea altor două principii contabile: principiul recunoașterii rezultatului și principiul conectării cheltuielilor la venituri.

Principiul recunoașterii rezultatului solicită delimitarea momentului constatării veniturilor și a momentului în care cheltuielile se consideră consumate, iar pe această bază se face imputarea costului în vederea determinării rezultatului net.

Acest principiu, al individualizării rezultatului, se află în legătură cu principiul conectării cheltuielilor la venituri. Astfel, cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile pe care le determină, fapt bine precizat în contabilitatea anglo-saxonă.

Principiul conectării cheltuielilor la venituri realizate apare ca o consecință a principiului recunoașterii veniturilor și prevede ca momentul contabilizării cheltuielilor să fie precedat de cel al contabilizării veniturilor. Constatarea cheltuielilor are la bază metoda după care cheltuielile urmează veniturile.

Toate cheltuielile efectuate pe parcursul exercițiului și care nu se pot atașa veniturilor realizate, sunt supuse procesului de „activare” sub forma stocurilor, toate cumpărările stocate care nu s-au consumat, sub forma posturilor de regularizare în cazul cheltuielilor înregistrate în avans (chirii plătite anticipat) și cheltuielilor de repartizat pe mai multe exerciții financiare.

Contabilitatea cheltuielilor este organizată în scopul de a oferi utilizatorilor săi informații contabile atât externe, cât și despre desfășurarea proceselor interne ale întreprinderii. Această organizare presupune existența a două componente ale contabilității firmei.

Contabilitatea financiară sau generală prin care se evaluează și înregistrează cheltuielile grupate în funcție de natura activităților generatoare: activitatea de exploatare, activitatea financiară și activitatea excepțională.

Contabilitatea financiară a cheltuielilor, veniturilor și a rezultatelor are rolul de a înregistra fidel operațiile economice ale întreprinderii, generate de relațiile cu mediul său extern, de a întocmi documentele de sinteză de tipul contului de profit și pierdere, în cazul de față, și, mai ales, de a asigura informația contabilă pentru utilizatori.

Totodată, una din funcțiile de bază ale contabilității financiare este aceea de verificare și probă în justiție în cazul litigiilor fiscale sau juridice în care este implicată întreprinderea.

Caracteristica de bază a contabilității financiare este dependența de normele reglementate de organismele naționale și internaționale, iar în cazul țărilor europene se află sub incidența fiscalității, existând în acest sens și expresia de „poluarea fiscală a contabilității financiare”.

Cea de-a doua componentă a contabilității întreprinderii este contabilitatea de gestiune sau managerială, care, în virtutea obiectului său, înregistrează cheltuielile grupate după felul și destinația lor (materii prime, materiale, obiecte de inventar, personal, servicii primite, amortizări etc.).

Această componentă a contabilității are rolul de instrument în luarea deciziilor de către conducerea întreprinderii și nu se organizează după norme obligatorii la nivel național sau internațional, fiind ținută în funcție de situația particulară a fiecărei firme. Informațiile sale sunt destinate exclusiv conducerii firmei și de organizarea și ținerea sa depind fiabilitatea și rentabilitatea întreprinderii.

Rolul contabilității de gestiune, de determinare a costurilor pe produse, ramuri, activități, sau pe centre de cost, centre de profit, centre de responsabilități, este strâns legat de funcția de furnizare a informațiilor vitale legate de productivitatea și rentabilitatea la nivelul acestor structuri.

Conturile de cheltuieli evidențiază resursele utilizate în cadrul activităților de exploatare, financiare și excepționale. Prin componența lor, conturile corespund celor trei genuri de activități, iar în cadrul fiecărei activități, corespund naturii sau felului de resurse utilizate. Potrivit planului de conturi aplicabil în România, contabilitatea cheltuielilor se realizează cu ajutorul clasei 6 de conturi, Conturi de cheltuieli.

Conturile de cheltuieli, având funcție contabilă de activ, se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar și se creditează la decontarea sau repartizarea acestora asupra rezultatelor.

2.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor, produselor, lucrărilor și serviciilor. Totodată sunt incluse și operațiile privind investițiile, prin care se realizează producția și construcția proprie de mijloace fixe. Structural, contabilitatea operațiilor privind constatarea cheltuielilor de exploatare se diferențiază în funcție de natura resurselor utilizate, pe următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli cu materiile prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de exploatare.

Potrivit planului de conturi general românesc, contabilitatea cheltuielilor de exploatare se realizează cu ajutorul grupelor de conturi din clasa 6 Conturi de cheltuieli, care se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul I, formate din trei cifre, iar o parte din acestea se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II, formate din patru cifre.

Ca unitate economică de dimensiuni naționale, S.N.P. „PETROM” S.A. va utiliza atât conturi sintetice de gradul I, cât și conturi sintetice de gradul II.

2.1.1. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile

Această categorie de cheltuieli desemnează generic elemente de cheltuieli materiale primare care privesc activitatea de exploatare a întreprinderii. Ele sunt reflectate în contabilitate prin grupa de conturi 60 „Cheltuieli privind stocurile”.

Obiectul acestei categorii de cheltuieli îl constituie materiile prime, materiale consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, energia și apa, precum și mărfurile.

Potrivit Art. 13 alineatul 2 din Legea Contabilității, contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În cadrul S.N.P. „PETROM” – Schela Boldești se folosește metoda inventarului permanent, care presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric, la cost istoric (cost de achiziție sau cost de producție), la preț stabilit în funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile constatate ca pulsuri la inventar, aduse ca aport la capitalul social, primite ca donație sau obținute cu titlu gratuit) sau la o altă valoare de înregistrare (preț de vânzare, preț standard).

Folosindu-se metoda inventarului intermitent, la Schela Boldești, contabilitatea analitică a stocurilor se organizează, după specificul activității, pe metoda cantitativ valorică (pe fișe de cont analitic).

Aceasta constă în ținerea evidenței cantitative, pe categorii de bunuri, la locul de depozitare, adică în magazii, cu ajutorul fișelor de magazie, aranjate în ordinea fișelor de cont analitic din contabilitate. În magazie, înregistrările se fac zilnic de către gestionar pe bază documentelor de intrare-ieșire a materialelor. După înregistrare, aceste documente se predau la contabilitate, pe bază de borderou. În contabilitate are loc evidența cantitativ-valorică, prin înregistrarea documentelor primite în fișele de cont analitic pentru valori materiale și verificarea modului de emitere și completare a documentelor. Stabilirea stocurilor și soldurilor se realizează prin programul informatic de gestiune implementat în rețeaua de calculatoare de care dispune schela și care furnizează și situațiile centralizatoare privind intrările și ieșirile de materiale, în vederea înregistrării lor în contabilitatea sintetică.

Contabilitatea stocurilor se desfășoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora, pe categorii de bunuri. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitățile înregistrate în fișele de depozit și cele din fișele de cont analitic de la contabilitate.

Ocazionarea cheltuielilor cu stocurile de materii prime, materiale și mărfuri are loc la ieșirea din patrimoniu a bunurilor materiale evaluate și înregistrate prin metodele: costului mediu ponderat, FIFO, primul intrat-primul ieșit, sau LIFO, ultimul intrat-primul ieșit.

Schela Boldești utilizează metoda LIFO, ultimul intrat-primul ieșit, prin care bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului anterior, în ordine cronologică.

Întrucât obiectul de activitate al schelei este extracția și transportul produselor petroliere, în procesul de producție nu sunt ocazionate cheltuieli cu materiile prime, dar se contabilizează cheltuieli cu materialele consumabile. Contabilitatea stocurilor la Schela Boldești cuprinde: magazia, obiectele de inventar, echipamentul de protecție, stocul de țiței, gaze și gazolină, precum și evidența cheltuielilor și veniturilor aferente.

Ocazionarea cheltuielilor cu materialele consumabile se face în momentul consumului, pe baza bonurilor de consum, gestionate pe magazii, așa cum se observă în anexa 3.

Bonul de consum servește ca document de eliberare din magazie pentru consum, a materialelor, fiind totodată document justificativ de scădere din gestiune. Se întocmește în două exemplare, pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea sa, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente care solicită materiale spre a le consuma.

Circuitul documentelor de ieșire a materialelor consumabile poate fi prezentat schematic, astfel:

Bonul de consum va circula, la următoarele nivele: la persoanele autorizate să acorde viza de necesitate a materialelor nestocate, la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, în dublu exemplar.

În cazul materialelor auxiliare, bonurile de consum sunt grupate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunii, pe secții. După ce au fost astfel grupate, bonurile de consum sunt introduse în calculator, care prin programul de gestiune implementat, furnizează situația consumurilor prezentată în anexa 4. Această situație este instrumentul de întocmire a documentului cumulativ.

Înregistrările din notele contabile s-au efectuat la sumele cumulate ale fiecărui cont de materiale ce a intervenit. Acest lucru este facilitat de documentele cumulative care se întocmesc în vederea sistematizării operațiunilor intervenite pe parcursul lunii.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu materialele auxiliare se face prin debitarea contului 6021 „ Cheltuieli cu materialele auxiliare” cu suma rezultată din documentul cumulativ, potrivit anexei 5, și prin creditarea contului 3021”Materiale auxiliare”, concomitent și cu aceeași sumă:

––––––––––––––– ––––––––––

6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 1 588 207 833

–––––––––––––––––– –––––––––––-

Contabilitatea consumului de obiecte de inventar, având în vedere particularizarea participării lor la mai mute cicluri de exploatare, se face prin intermediul uzurii, potrivit prevederii din Legea Contabilității și anume că obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată se înregistrează pe cheltuieli integral sau eșalonat, pe o perioadă de cel mult trei ani de la darea în folosință.

Pentru calculul uzurii aferente obiectelor de inventar aflate în folosință se pot folosi mai multe procedee, între care:

– procedeul calculării lunare egale a uzurii obiectelor de inventar pe baza formulei:

– procedeul de calcul a uzurii la valoarea integrală a obiectelor de inventar, fie la darea în folosință, fie la scoaterea din uz;

– procedeul de calcul a uzurii: 50% din valoare la darea în folosință și 50% la scoaterea din uz;

– procedeul cotei unice anuale – calculate având în vedere valoarea aferentă uzurii obiectelor de inventar din anul precedent raportată la suma soldurilor lunare ale obiectelor de inventar aflate în folosință în același an – (precedent, de bază).

Varianta aleasă de Schela Boldești pentru calcularea uzurii obiectelor de inventar înregistrate în luna decembrie este cea liniară, care are ca instrument matematic formula uzurii lunare.

Reflectarea cheltuielilor cu obiectele de inventar se face pe baza acelorași documente primare, bonurile de consum, grupate pe gestiuni. Această sintetizare a bonurilor de consum reprezintă datele de intrare în sistemul informatic de gestiune care are ca ieșiri documentele cumulative, așa cum rezultă din anexa 5.

Darea în consum a obiectelor de inventar se contabilizează la Schela Boldești prin debitarea conturilor 3031 „Obiecte de inventar în magazie”, „3032 „Echipamente de protecție și de lucru în magazie” și prin creditarea conturilor 3033 „Obiecte de inventar în folosință”, 3034 „Echipamente de protecție și de lucru în folosință”, concomitent și cu aceeași sumă. La darea în consum a obiectelor de inventar are loc și ocazionarea cheltuielilor privind obiectele de inventar, prin care se înregistrează uzura aferentă, calculată eșalonat pe 2 ani.

După ce sunt date în folosință, obiectele de inventar sunt evidențiate, cantitativ și valoric, pe baza documentului fișa de evidență a obiectelor de inventar date în folosință.

Aceasta reflectă atât materialele eliberate unor compartimente, cât și evidența cantitativă pe locuri de consum.

Este întocmit de compartimentul financiar-contabil, ca document pentru ținerea contabilității analitice a obiectelor de inventar date în folosință, sau de responsabilul cu bunuri de inventar, când este utilizat ca document pentru evidența obiectelor de inventar în folosință. Reflectarea cheltuielilor cu obiectele de inventar și echipamentul de protecție se realizează prin debitarea contului 6033 ”Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar în folosință” sau a contului 6024 „Cheltuieli privind materialele de natura echipamentului de protecție în folosință” și prin creditarea, concomitent și cu aceeași sumă, reprezentând uzura calculată și care rezultă din anexa 5, a contului 3036 „Uzura obiectelor de inventar”.

––––––––––––––– ––––––––-

% = 3036 Uzura 532 722 432

6033 Cheltuieli privind obiectele obiectelor 327 129 138

de inventar în folosință de inventar

6034 Cheltuieli privind echipament 205 593 294

de protecție în folosință

––––––––––––––––– ––––––––––

Reflectare cheltuielilor cu echipamentul de lucru reținut se face prin debitarea contului 6034 „Cheltuieli privind echipamentul de protecție și de lucru în folosință” cu 50% din valoarea echipamentului de protecție și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, regăsită în anexa 5, a contului 3033 „Obiecte de inventar date în folosință”.

–––––––––––––– ––––––––––––

6034 Cheltuieli privind echipamentul = 3033 Obiecte de inventar date 1 048 840

de protecție în folosință în folosință

––––––––––––––––- ––––––––––––––

Ca document de evidență a obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată, a echipamentului de protecție date în folosința personalului, este folosită fișa de evidență a obiectelor de inventar în folosință. Aceasta se completează în cazul eliberării obiectelor din magazia de obiecte noi, pe baza bonului de consum. Fiind document de înregistrare, acest document de evidență nu circulă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Pentru a reflecta în contabilitatea sintetică și analitică asigurarea cu utilitățile necesare desfășurării procesului de producție, în principal energia și apa, se pornește de la documentul justificativ, care în cazul consumurilor de apă și energie este factura trimisă de furnizori.

Circuitul acestui document în întreprindere este următorul:

La Schela Boldești a avut loc în luna decembrie o operațiune, de aprovizionare cu energie și apă pentru desfășurarea procesului de producție.

Reflectarea în contabilitate se face prin debitarea conturilor 605 „Cheltuieli cu energia” și 4426 „TVA deductibilă”, și prin creditarea contului 4011 „Furnizori interni”, concomitent și cu aceeași sumă care reiese din anexa 8. Anexa 8 are la baza întocmirii sale documentul cumulativ al consumurilor și serviciilor prestate de terți care centralizează toate operațiile generatoare de astfel de cheltuieli.

––––––––––––– –––––––––

% = 4011 Furnizori interni 138 201 600

605 Cheltuieli cu energia 113 280 000

4426 TVA deductibilă 24 921 600

––––––––––––––– ––––––––––

2.1.2. Contabilitatea cheltuielilor privind mărfurile

Contabilitatea cheltuielilor privind mărfurile se reflectă în planul de conturi prin contul sintetic 607 „Cheltuieli privind mărfurile”. Este un cont de activ care se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventar, precum și cu diferențele de preț aferente și se creditează la sfârșitul exercițiului, prin virarea lor la contul 121 „Rezultatul exercițiului”.

Cheltuielile privind mărfurile sunt formate din prețul de cumpărare al mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventariere.

Astfel, în cazul inventarului permanent, dacă unitatea ține evidența mărfurilor la preț de vânzare în care este inclus și adaosul comercial și TVA neexigibil, cheltuiala cu mărfurile apare la sfârșit de lună, când se descarcă gestiunea de mărfuri. Dacă unitatea ține evidența mărfurilor la preț de cumpărare, cheltuiala cu mărfurile apare tot la descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute. Aceeași evidență se face și în cazul lipsurilor de mărfuri constatate la inventariere.

Reflectarea în contabilitate se face prin debitarea conturilor 607 „Cheltuieli privind mărfurile” și 4426 „TVA deductibilă”, și prin creditarea contului 401 „Furnizori”, concomitent și cu aceeași sumă.

––––––––––––– –––––––––

% = 4011 Furnizori interni

607 Cheltuieli privind mărfurile

4426 TVA deductibilă

––––––––––––––– ––––––––––-

Întrucât în obiectul de activitate a schelei de producție – ca unitate de bază în cadrul S.N.P., nu este prevăzută achiziționarea de mărfuri în vederea vânzării, nu se vor realiza înregistrările specifice acestei operațiuni.

2.1.3. Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările și serviciile

executate de terți

Pentru a-și desfășura în condiții de rentabilitate activitatea de exploatare, întreprinderea apelează la serviciile și lucrările executate de terți. Această categorie de cheltuieli cuprinde două structuri:

– lucrări și servicii executate de terți direct legate de activitatea de exploatare, cum sunt: lucrările de întreținere și reparațiile; redevențele; locațiile de gestiune și chiriile; primele de asigurare; studiile și cercetările;

– alte lucrări și servicii executate de terți cu caracter general: colaborările cu terții; comisioanele și onorariile; protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări, transferări; poștă și telecomunicații, alte servicii executate de terți.

Cele două structuri se evidențiază distinct în planul contabil general, prin grupele 61 „Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți” și 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.

Reflectarea în contabilitatea schelei Boldești a cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți are la bază ca documente justificative contractul de prestări servicii, executare lucrări, factura, contractul de asigurare.

Facturile eliberate de terți, în calitatea lor de furnizori de muncă, înglobată în executarea de lucrări și prestări de servicii, sunt recepționate de schela Boldești, aflată în ipostaza de debitor al terților.

Facturile parcurg un circuit specific, trecând pe la serviciul financiar, unde sunt urmărite decontările cu terții, și pe la serviciul contabilitate, pentru a fi înregistrate și centralizate pe documentele contabile de evidență, conform anexei 8.

Reparațiile capitale și curente ale sondelor și utilajelor sunt realizate de către firmele care execută astfel de lucrări de reparații și service, având la bază contracte ferme încheiate cu schela. Una din aceste firme este și General Petrol Service Boldești. Facturile eliberate de către terți sunt înregistrate, centralizate și decontate de schela Boldești.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu lucrările executate de firma GPS Boldești se realizează prin debitarea conturilor 611 „Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile”, 4426 ”TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011 „Furnizori interni”.

––––––––––––––––––- ––––––––

% = 4011 Furnizori interni 1 033 430 187

611 Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile 847 073 924

4426 TVA deductibilă 186 356 263

–––––––––––––––––––––- ––––––––––

O altă categorie de cheltuieli privind lucrările executate și serviciile prestate de terți o constituie cheltuielile cu redevențele, chiriile și locațiile de gestiune datorate terților care pun la dispoziția schelei Boldești, pentru nevoile productive sau neproductive, bunuri imobiliare, cum este SC Brateș S.A.

Cheltuielile ocazionate în luna decembrie 2001, au la baza înregistrării lor în contabilitatea schelei, ca document justificativ, contracte de închiriere care detaliază condițiile plății: durata de rambursare, scadențele și sumele de plătit.

Contabilizarea cheltuielilor cu chiriile datorate societății Brateș, care închiriază schelei un spațiu imobiliar se realizează prin debitarea conturilor 612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune, chiriile”, 4426 „TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011 „Furnizori interni”.

––––––––––––––––––––– ––––––––-

% = 4011 Furnizori interni 6 128 948

612 Cheltuieli cu redevențele, locații de gestiune, chirii 5 023 728

4426 TVA deductibilă 1 105 220

––––––––––––––––––––––––- –––––––––-

În ceea ce privește cheltuielile cu asigurarea mijloacelor de transport aflate la dispoziția sa, schela Boldești le justifică pe baza contracte lor de asigurare încheiate cu SC ASIROM SA. Contractele de răspundere civilă auto, obligatorii legal și contractele de asigurare CASCO reprezintă documentul primar de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor cu asigurările auto.

Contabilizarea cheltuielilor cu asigurarea mijloacelor de transport se realizează prin debitarea contului 613 „Cheltuieli cu primele de asigurare” și prin cedarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011 „Furnizori interni”.

Schela Boldești are de plătit, conform contractului de asigurare a autocarului propriu, prima de asigurare corespunzătoare lunii decembrie, în valoare de 17 552 000 lei.

––––––––––––––- –––––––––

613 Cheltuieli cu primele de asigurare = 4011 Furnizori interni 17 552 000

––––––––––––––––– ––––––––––

Prestatorii de servicii, aflați în relații economice cu schela Boldești, și care își decontează creanțele asupra schelei pe baza facturii, sunt firmele specializate în transportul de țiței: SC PETROS SA și firmele prestatoare de servicii diverse, ca transportul de bunuri și persoane: SC CONPET SA și SC ATLAS SA.

Contabilizarea cheltuielilor cu serviciile prestate de aceste firme de transport se realizează prin debitarea conturilor 6241 „Cheltuieli cu transportul-CONPET”, 6281 „Cheltuieli de transport țiței-PETROS”, 4426 „TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011 „Furnizori interni”.

––––––––––––––––– ––––––––-

% = 4011 Furnizori interni 203 982 607

6242 Alte cheltuieli cu transportul „Conpet” 6 999 506 6281 Cheltuieli cu serviciile „Petros” 160 199 352

4426 TVA deductibilă 36 783 749

––––––––––––––––- –––––––––

Reflectarea cheltuielilor cu colaboratorii se realizează, în cadrul schelei Boldești pe bază de contract de colaborare, având ca document justificativ factura primită de la aceștia și reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în favoarea schelei (întreținerea sistemului informatic). Ca document primar, factura urmează circuitul menționat anterior: de la serviciul financiar – unde are loc decontarea – la serviciul contabilitate – unde este înregistrată și centralizată în evidența contabilă.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor efectuate de colaboratori se face prin debitarea conturilor 621 „Cheltuieli cu colaboratorii”, 4426 „TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011 „Furnizori interni’’.

–––––––––––––––––– –––––––––

% = 4011 Furnizori interni 1 844 416 448

621 Cheltuieli cu colaboratorii 1 511 816 760

4426 TVA deductibilă 332 599 688

––––––––––––––––––––– ––––––––––-

Subunitatea efectuează cheltuieli de protocol în urma aprobărilor primite de la SNP Petrom București.

Reflectarea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate are ca justificare consemnarea acestor cheltuieli in facturile aferente, care la Schela Boldești se decontează pe luna decembrie, către restaurantul ’’Sonda’’ din localitate.

Contabilizarea cheltuielilor de protocol se face prin debitarea conturilor 6231„Cheltuieli de protocol”, 4426”TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4011”Furnizori interni”.

–––––––––––––––––– ––––––––––-

% = 4011 Furnizori interni 5 126 500

6231 Cheltuieli de protocol 4 202 050

4426 TVA deductibilă 924 450

–––––––––––––––––––––

Contabilitatea cheltuielilor cu deplasări, detașări și transferări cuprinde următoarele tipuri de cheltuieli: deplasări în interes de serviciu-diurnă, cazare, transport; detașări pe perioade limitate de timp în interes de serviciu pentru care se plătesc diurne, cazare, transport, drepturile cuvenite angajaților și familiilor acestora, transferați sau mutați împreună cu unitatea în altă localitate.

În luna decembrie, la schela Boldești a avut loc justificarea avansului către trezorerie, de către un angajat trimis în deplasare de serviciu în București. Decontarea cheltuielilor cu deplasările, de către titularul de avans, se face pe baza ordinului de deplasare (delegație), care constituie documentul justificativ de înregistrare în contabilitate.

Circuitul ordinului de delegație este următorul: de la persoana care dispune împuternicirea și îl semnează trece la persoana care efectuează deplasarea, apoi ajunge la persoanele autorizate să confirme sosirea și plecarea delegatului din unitatea unde s-a efectuat deplasarea; în final ajunge la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor justificative anexate de către titular la întoarcere, sau cu ocazia procurării materialelor, stabilind diferențele de primit sau de restituit, eventualele penalizări și pentru semnăturile de verificare.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor efectuate de colaboratori se face prin debitarea contului 625 „Cheltuieli cu detașări, deplasări, transferări in tara” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, care reiese și din anexa 9, a contului 5421 „Avansuri de trezorerie in lei”.

–––––––––––––––––– ––––––––––––-

62501 Cheltuieli cu detașări, deplasări, = 5421 Avansuri de trezorerie 2 630 000

transferări in țară in lei

––––––––––––––––––––– ––––––––––––––-

Contabilitatea cheltuielilor poștale și a taxelor de telecomunicații include acele cheltuieli poștale, telegraf, telefon, interfon, radio, televizor etc., făcute în interesul general al schelei. Înregistrarea în evidența contabilă se realizează pe baza facturii care reprezintă în cazul de față documentul primar justificativ.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor poștale și a taxelor de telecomunicații se face prin debitarea conturilor 626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”, „TVA deductibilă” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, care reiese și din anexa 8, a contului 401 „Furnizori interni”.

––––––––––––– ––––––––

% = 4011 Furnizori interni 1 891 488

626 Cheltuieli poștale și taxe 1 550 400

4426 TVA deductibilă 341 088

––––––––––––––– –––––––––-

Contabilitatea cheltuielilor cu serviciile bancare și asimilate cuprinde acele servicii prestate de bănci, care nu au un caracter de cheltuieli financiare, și anume: comisioane bancare pentru efectuarea operațiilor de decontare din conturile curente; cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul băncilor; comisioane și cheltuieli pentru emisiuni de împrumuturi, cheltuieli pe efecte comerciale; alte cheltuieli și comisioane pentru prestări de servicii.

În cazul concret al schelei Boldești cheltuielile cu serviciile bancare se referă la comisioanele reținute de bancă pentru efectuarea operațiilor în contul curent și sunt evidențiate în contabilitatea proprie pe baza extraselor de cont la care sucursala BCR-Sucursala Ploiești anexează nota contabilă care atestă sumele operate în cont și valoarea comisioanelor reținute de bancă, conform anexei 10.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor cu serviciile bancare se face prin debitarea contului 627 „Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, care reiese și din anexa 8, a contului 5121 „Conturi curente la bănci în lei”.

–––––––––- ––––––––––––––

627 Cheltuieli cu servicii = 5121 Conturi curente la bănci în lei 20 408 500

bancare și asimilate

––––––––––– ––––––––––––––––

2.1.4. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitele, taxele

și vărsămintele asimilate

Această categorie de cheltuieli desemnează ansamblul cheltuielilor efectuate de întreprindere cu:

a) impozitul suplimentar datorat, conform legii bugetului de stat, pentru depășirea fondului de salarii admisibil;

b) impozite, taxe, vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de diferențe de preț la gaze și țiței obținute din producția internă; impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite și taxe.

c) datorii și vărsăminte de efectuat la alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, sub formă de contribuții la: fondul special pentru sănătate; fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice.

Reflectarea cheltuielilor cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate de schela de producție Boldești are ca obiect consemnarea acestor cheltuieli și decontarea lor pe luna decembrie, către bugetul statului.

Documentul primar pe baza căruia are loc reflectarea în contabilitate a acestor cheltuieli este procesul verbal întocmit de serviciul de producție, în care se menționează cantitățile de țiței și respectiv de gaze naturale realizate în luna decembrie 2001.

Același serviciu întocmește și situațiile vânzărilor de țiței și gaze naturale, în cantități, către următorii beneficiari: pentru țiței – ROMFOR Scăieni; pentru gaze naturale – VIDELMAR Urlați, RADMIL București, Uzina Mecanică Văleni, CAHIRO Scăieni, Pompierii Militari.

Facturile, ca document care atestă vânzarea, sunt centralizate pe documente cumulative, unde se însumează cantitățile de țiței și gaze naturale vândute.

Impozitul pentru 1000 mc de gaze naturale se determină ca produsul valorii unui EURO din ultima joi a lunii, cu 7,4 ; impozitul pentru o tonă de țiței se obține similar, diferit fiind doar coeficientul, și anume 4. Valorile impozitelor la țiței și gaze naturale sunt obținute înmulțind valorile impozitelor unitare cu cantitățile vândute.

În prezent determinarea impozitului pe țiței se face în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 1 /1999 care modifică Ordonanța nr.35 din 30.01. .1998 și care prevede calcularea impozitului pe unitatea de produs la nivel ministerial și transmiterea către unitățile productive.

Contabilizarea cheltuielilor cu impozitul pe țiței se face prin debitarea contului 6351 „Cheltuieli cu impozitul pe țiței” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4462 „Impozitul pe țiței”. Sumele care sunt contabilizate sunt preluate din anexa 11.

–––––––––––––- ––––––––––

6351 Cheltuieli cu impozitul pe țiței = 4462 Impozitul pe țiței 144 832 000

–––––––––––––––– –––––––––––-

Schela Boldești calculează și evidențiază de asemenea taxele pentru folosirea terenului din orașul Boldești, teren-proprietate a statului, pentru amplasarea sondei 400. De asemenea, schela are obligația de a calcula și vira către bugetul de stat impozitele pe clădirile sediului său administrativ, cantinei și imobilelor aferente, precum și impozitul pe terenurile exploatate pe raza județului Prahova.

Documentul justificativ este declarația de impunere, completată conform anexei 12, de către serviciul de contabilitate și trimisă percepțiilor fiscale ale localităților pe raza cărora se află terenurile și imobilele în cauză: Boldești, Lipănești, Apostolache. Pe această bază se achită trimestial impozitul și taxele pe terenuri. Valoarea impozitului se stabilește prin înmulțirea valorii de inventar din listele anexate cu 1%. Valoarea taxei se determină prin aplicarea la suprafața respectivă a unui tarif stabilit pe criteriul de mărime publicat în Monitorul Oficial. Calculul impozitelor și taxelor pe terenuri și clădiri este detaliat în anexa 13.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu taxele și impozitele pe terenuri și clădiri se face prin debitarea contului 6354 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a următoarelor conturi 4464 „Impozitul pe clădiri”, 4465 „Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat”, 4468 „Taxe pentru mijloacele de transport”.

––––––––––––- ––––––––––––––

6354 Cheltuieli cu alte impozite, = % 238 196 162

taxe și vărsăminte asimilate 4464 Impozitul pe clădiri 24 908 624

4465 Taxa pe terenuri 194 296 538

4468 Taxa pt. mijloace de transport 18 991 000

––––––––––––––- ––––––––––––––––

2.1.5. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul

Pentru munca prestată de către personalul angajat, întreprinderea datorează salariaților drepturi bănești, numite salarii. Acestea se negociază și se prevăd în contractele de muncă încheiate cu salariații, fiind completate de prime și sporuri de diferite feluri.

Toate datoriile către personal se stabilesc lunar și reprezintă pentru unitate cheltuieli de personal ale exercițiului în curs.

Pe lângă salarii, întreprinderile datorează statului și altor organisme sociale diferite impozite și taxe, care pot fi considerate cheltuieli patronale asupra salariilor.

Această categorie de cheltuieli cuprinde cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind contribuția unității la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fondul de șomaj, fiind contabilizată pe baza statelor de salarii, listelor de avans chenzinal, listelor de indemnizații pentru concediul de odihnă, desfășurătoarelor de indemnizații plătite în contul asigurărilor sociale de stat.

Pe cazul concret al Schelei Boldești, cheltuielile salariale se particularizează, după specificul domeniului de activitate, astfel încât activitatea de intervenție corespunde nivelului categoriei de muncă grea grupa I, iar celelalte activități în grupele II și III.

Activitatea de salarizare, se desfășoară în cadrul serviciului financiar, prin întocmirea statului de salarii detaliat pe angajații Schelei. La acest nivel se întocmesc recapitulații pe activități, secții, grupe de muncă și se finalizează cu întocmirea recapitulației finale, prin centralizarea celor parțiale.

În scopul stabilirii și înregistrării salariilor cuvenite persoanelor se folosesc documente privind prezența: condici de prezență și foaie colectivă de prezență, documente de realizare a volumului de activitate, documente de evidență a salariaților fișa de evidența a salariaților .Documentul de calcul al salariilor,reținerilor și sumelor achitate angajaților este însă statul de salarii. Acesta se întocmește distinct pentru fiecare unitate operațională și compartiment funcțional.

Circuitul documentelor este următorul:

În statul de salarii intervin următoarele drepturi salariale distincte: salariul de încadrare sau salariul lunar, salariul efectiv, salariul în acord, care calculează diferit:

Salariul de încadrare se stabilește pentru fiecare angajat prin contractul colectiv de muncă.

Salariul efectiv se stabilește pe baza pontajului. Pontajul se realizează în funcție de rapoartele de lucru efectiv, de diagramele de lucru și se vizează de către șeful secției și serviciul resurse umane, fiind aduse ulterior la serviciul financiar.

Salariul în acord se calculează în cadrul formațiilor de lucru, unde se stabilesc norme pe fiecare salariat în parte, în timpi de muncă, și se înmulțesc cu salariul stabilit pe formație.

Contabilitatea cheltuielilor salariale urmărește calcularea și înregistrarea următoarelor elemente, menționate în ordinea apariției pe statul de plată: abonamentele de transport reflectă decontările efectuate de unitate cu angajații navetiști; concediul de odihnă calculat ca produs al salariului de încadrare cu sporurile permanente și cu numărul de zile de concediu, raportat la numărul de zile de normă; ajutorul de vacanță calculat similar concediului de odihnă; sporul de vechime cumulează sporul de vechime în muncă și sporul de vechime în petrol; dreptul de muncă grea se aplică mai ales activității de intervenții; sistem peste program se acordă pentru orele lucrate în plus; drept de conducere este asimilat indemnizației de conducere; drept de pericol pentru muncă prestată în condiție de periculozitate; drept de nocivitate; drept de noapte se acordă pentru schimbul de noapte; drept tură la salariații care lucrează în schimb; drept de muncă în echipă; drept de șantier; cumul de funcții; drepturi suplimentare se calculează ca număr de ore înmulțit cu salariul pe oră; premiere acordate cu diverse ocazii (ajutor de ziua copilului); alte ajutoare pentru naștere, deces, căsătorie, pensie; concediul de boală pentru care se întocmesc state de plată diferite, în funcție de vechime, gravitatea bolii, urgență, după care se aduc pe statul de plată general. Toate sporurile se calculează la salariul de bază realizat, sau salariul efectiv, iar adunându-le la acesta, se obține salariul brut.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor cu remunerațiile personalului pe luna decembrie se face prin debitarea contului 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, care reiese și din anexele 14, 15, a contului 425 „Avansuri acordate personalului” pentru evidențierea avansului, și a contului 42112 „Personal-remunerații datorate pe luna a-12-a”.

–––––––––––– ––––––––––––––

641 Cheltuieli cu remunerațiile = 425 Avansuri acordate personalului 299 352 536

personalului

–––––––––––––– ––––––––––––––––-

–––––––––––––– –––––––––––––––––

641 Cheltuieli cu remunerațiile = 42112 Personal-remunerații datorate 748 381 340

personalului luna a 12-a

–––––––––––––– –––––––––––––––––

Din salariul brut se calculează și se scad următoarele rețineri: CAS 11,67%, ajutorul de șomaj 1%, fondul de sănătate 7%, impozitul pe salariu calculat după calculatoarele specifice pe cote de venit; avansul care este 40% salariul brut; avansul pe concediu 40% din concediu de odihnă și ajutorul de concediu; pensie alimentară; popriri; rețineri premiere; rate; chirii; garanții; imputații; sindicat 2% din salariul tarifar; cotizația sportivă 1% din salariul tarifar; impozit la ajutorul de vacanță; impozit la alte ajutoare.

În urma acestor rețineri se obține restul de plată, din care, dacă se scad rate CAR, se va obține totalul de plată către salariați. Fondul de sănătate, 7% salariul brut, se va opri din impozit.

Formarea restului de plată în formă schematică este următoarea:

Conform legislației în vigoare, începând cu luna ianuarie 2001, formarea restului de plată are următoarea formă schematică:

Pe lângă salarii, întreprinderile datorează statului și altor organisme sociale diferitele impozite și taxe, care pot fi considerate cheltuieli patronale asupra salariilor. Astfel, iau naștere cheltuielile privind contribuția unității la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fondul de șomaj.

Această contribuție se determină prin aplicarea unor cote procentuale, diferențiate în funcție de grupa de muncă a salariaților, asupra fondului brut de salarii acordate angajaților cu contract de muncă.

Conform legii nr. 19/2000, cotele procentuale folosite pentru calcularea contribuției unității la asigurările sociale sunt următoarele: 35% pentru condiții normale de muncă, din care 23,33% – unitatea și 11,67% salariatul ; 40% pentru condiții deosebite de muncă, din care 28,33% unitatea și 11,67% salariatul; 45% pentru condiții speciale de muncă, din care 33,33% unitatea și 11,67% salariatul.

Schela are obligația de a constitui, înregistra și vărsa și o cotă de 7% calculată asupra fondului de salarii, în vederea participării la constituirea fondului inițial pentru asigurările sociale de sănătate, conform normei publicate în Monitorul Oficial nr. 114 din 19 martie 1999, ajungând la 7% din fondul de salarii.

Evidențierea obligației schelei de plată la fondurile de asigurări sociale și la fondul de șomaj, în valorile calculate în anexa 15, se realizează prin debitarea contului 6541 „Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4311 „Contribuția unității la asigurările sociale”.

––––––––––– –––––––––––––––––

6451 Cheltuieli privind CAS = 4311 Contribuția unității la asigurări sociale 223 370 567

––––––––––– –––––––––––––––––

…

Evidențierea obligației schelei de plată la fondurile de asigurări sociale și la fondul de șomaj, în valorile calculate în anexa 15, se realizează prin debitarea contului 6452 „Cheltuieli privind contribuția unității la fondul de șomaj” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă a contului 4371 „Contribuția unității la ajutorul de șomaj”.

–––––––––––––- ––––––––––-

6452 Cheltuieli privind contribuția = 4371 Contribuția unității la 37 419 067

unității la ajutorul de șomaj ajutorul de șomaj

–––––––––––––- ––––––––––-

2.1.6. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare

Prin grupa 65 „Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile ocazionate de pierderile din creanțe si debitori diverși, precum si cheltuieli reprezentate de: valoarea despăgubirilor , amenzilor, penalităților datorate sau plătite, valoarea donațiilor si subvențiilor acordate, valoarea activelor cedate si alte operații de capital.

În luna decembrie se înregistrează la Schela Boldești drept alte cheltuieli de exploatare, cheltuielile de școlarizare pentru pregătirea profesională a salariaților în meseriile necesare unității (meseria de sondor).

Reflectarea în contabilitatea schelei a altor cheltuieli de exploatare pe luna decembrie se face prin debitarea contului 6588 „Alte cheltuieli de exploatare” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă a contului 4113 “Clienți interni”.

––––––––––––- ––––––––

6588 Alte cheltuieli de exploatare = 4113 Clienți interni 17 538 480

––––––––––––- ––––––––

Cheltuielile extraordinare privind despăgubirile au în cazul Schelei de producție petrolieră o particularitate, în sensul apariției unei categorii de cheltuieli de despăgubire a proprietarilor terenurilor afectate de exploatările petroliere.

Despăgubirile pentru terenurile afectate se negociază anual cu proprietarul terenului și reprezintă contravaloarea producției pe care proprietarul ar fi obținut-o dacă ar fi cultivat terenul.

Documentul justificativ în acest caz specific este procesul verbal încheiat între Schela Boldesti și proprietarul terenului în cauză, la care se atașează dispoziția de plată către beneficiar, așa după cum se observă din anexele 17 și 18.

Evidența cheltuielilor extraordinare de plată a despăgubirilor către proprietarii de terenuri, în luna decembrie, se face prin debitarea contului 6581 “Despăgubiri, amenzi si penalităti” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4622 “Creditori pentru datorii ale unității sau salariaților”

––––––––––––––– –––––––––––––

6581 Despăgubiri, amenzi = 4622 Creditori pentru datorii 9 940 000

si penalități ale unității sau salariaților

––––––––––––––– –––––––––––––

La Schela Boldești s-au înregistrat în luna decembrie și cheltuieli prin scoaterea din evidență a creanțelor, ca urmare a insolvabilității debitorului S.C. Hidrojet S.A. Breaza, evaluate la 12 350 000 lei.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor generate de scoaterea din evidență a creanțelor se face prin debitarea contului 654 “Pierderi din debitori diverși” și prin creditarea, concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4612 “Debitori diverși din reclamații și alte creanțe cu titluri executorii”

–––––––––––– –––––––––––––––

654 Pierderi din debitori diverși = 4612 Debitori diverși din reclamații 12 350 000

si alte creanțe cu titluri executorii

–––––––––––– –––––––––––––––

2.2. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR FINANCIARE

În categoria cheltuielilor financiare se cuprind acele cheltuieli strict legate de activitatea financiară a întreprinderii, referitoare la: pierderi din creanțe legate de participații; pierderi din cedarea investițiilor financiare; diferențele de curs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și altor datorii privind exercițiul în curs; sconturile acordate clienților; alte cheltuieli financiare.

Contabilitatea cheltuielilor financiare este ținută cu ajutorul grupei de conturi 66 „Cheltuieli financiare”.

2.2.1. Contabilitatea pierderilor din creanțe legate

de participații

Această subcategorie de cheltuieli financiare este generată de practica economiei de piață, în cazul în care societățile „mamă” își ajută societățile „fiice” cu împrumuturi pe termen mijlociu și lung pentru a-și redresa situația economico-financiară.

Societatea „mamă” dobândește drepturi de creanță asupra societății comerciale „fiică”. Dacă situația financiară a acesteia din urmă evoluează către faliment, poate apărea situația în care societatea „mamă” nu mai poate recupera creanțele și, eventual, dobânzile aferente. În acest caz societatea „mamă” are dreptul, în limitele impuse de lege, să includă pierderile legate de participații în cheltuielile sale financiare.

Contabilizarea acestor cheltuieli se realizează prin debitarea contului 663 “Pierderi din creanțe legate de participații” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă a contului 2671 ”Sume datorate de filiale”.

––––––––––––––––– –––––––––––––-

663 Pierderi din creanțe legate de participații = 2671 Sume datorate de filiale

––––––––––––––––– –––––––––––––-

Ca unitate productivă în cadrul PETROM, schela de producție Boldești nu are de contabilizat operații legate de participații.

2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor privind investițiile financiare

cedate

În categoria investițiilor financiare se includ acțiunile, obligațiunile și alte titluri asimilate, achiziționate de întreprindere în scopul de a realiza câștig financiar. Acestea sunt, de regulă, negociabile la bursă, asigurând deținătorului lor lichiditatea și securitatea tranzacțiilor.

În cazul în care întreprinderea nu va putea vinde aceste titluri nici măcar la valoarea de achiziție, va realiza o pierdere, calculată ca diferență nefavorabilă între valoarea contabilă a titlurilor și prețul de vânzare.

Cu prețul încasat din vânzarea acestora se va credita contul corespunzător titlurilor de plasament la care au fost înregistrate, prin debitarea conturilor de trezorerie.

Contabilizarea acestor cheltuieli se realizează prin debitarea contului 664 „Cheltuieli privind investițiile financiare cedate” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă a unuia din conturile: 502 „Acțiuni proprii”, 503 „Acțiuni”, 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”, 506 „Obligațiuni”, 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate”.

––––––––––––––––––– –––––––-

664 Cheltuieli privind investițiile financiare cedate = 502 Acțiuni proprii

––––––––––––––––––– –––––––-

Ca unitate productivă în cadrul S.N.P. PETROM S.A., Schela Boldești nu are de contabilizat operații legate de investițiile financiare.

2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor din diferențe

de curs valutar

Fiecare partener într-o relație de import-export este interesat să evalueze obiectul contractului și să deconteze contravaloarea acestuia în valutele care reprezintă cea mai mare stabilitate pe piața internațională. În aceste condiții, evidența operațiilor de export-import se ține, după legea contabilității, în lei, dar decontările efective ale acestor operații se fac într-o valută străină. Cursurile valutare ale valutei străine fluctuează zilnic față de moneda țării noastre, conducând la diferențe de curs valutar înregistrate în contabilitate.

În cazul unor diferențe nefavorabile de curs valutar rezultate ca urmare a faptului că, la data decontării unei creanțe în valută, cursul valutar este mai mic decât cel de la data efectuării și înregistrării operației de export, acestea se vor înregistra în contul 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar”.

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor din diferențe de curs valutar pe luna decembrie se face prin debitarea contului 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a unuia din conturile 267 „Creanțe imobilizate”, 409 „Furnizori-debitori”, 411 „Clienți”, 418 „Clienți-facturi de întocmit”, 451 „Decontări în cadrul grupului”, 456 „Decontări în cadrul grupului”, 461 „Debitori diverși”.

–––––––––––––––– ––––-

665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar = 411 Clienți

–––––––––––––––– ––––-

Ca unitate productivă în cadrul PETROM, schela de producție Boldești nu are de contabilizat operații legate de diferențele de curs valutar, aceste operații fiind realizate la nivelul centralei SNP „PETROM” București.

2.2.4. Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile

În totalul patrimoniului deținut de întreprindere, capitalurile împrumutate și datoriile asimilate pot ocupa ponderi relativ ridicate, generând cheltuieli financiare din plata dobânzilor datorate.

Mărimea acestor dobânzi este legată de felul dobânzii (simplă sau compusă), mărimea creditului și durata de rambursare.

Dacă se aplică dobândă simplă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

în care C = reprezintă capitalul împrumutat; t = timpul de rambursare; r = rata dobânzii.

În situația în care durata de rambursare este de ordinul lunilor, relația este:

În cazul în care durata este exprimată în zile, relația este:

În situația în care se aplică dobânda compusă, relația de calcul este:

în care: Ct = capitalul fructificat la termenul t; C0 = capitalul inițial

Față de dezvoltarea de mai sus, considerată teoretică, problematica cheltuielilor cu dobânzile se nuanțează în condițiile în care nu toate împrumuturile contractate sunt obținute începând cu data de 1.01.”N”. în cele mai multe cazuri, dacă nu în totalitate, împrumuturile se primesc și înregistrează în cursul exercițiului financiar. De asemenea, creditele se pot rambursa în mod eșalonat sau global la expirarea termenului de scadență. Ca urmare, contabilitatea cheltuielilor cu dobânzile se realizează prin folosirea simultană a două tehnici, cea a cheltuielilor de plată și respectiv a cheltuielilor plătite în cursul exercițiului.

S.N.P. „PETROM” S.A. a contractat la data de 30.11.2001 un credit bancar pe termen mediu în sumă de 560.000.000 lei repartizat pentru nevoile productive ale Schelei Boldești, cu rata dobânzii de 75%, durata de rambursare 2 ani. Rambursarea se va face în două tranșe anuale, de 280.000.000 lei.

În cazul rambursării acestui credit repartizat Schelei Boldești, pentru calcularea dobânzii se va aplica formula dobânzii simple, în condițiile unui termen de rambursare exprimat în luni.

Calculul dobânzii:

Documentul primar pe baza căruia se înregistrează în contabilitate cheltuielile cu dobânzile este nota contabilă anexată de BCR-Sucursala Ploiești la extrasul de cont, după cum se va observa din anexa 16.

Evidența cheltuielilor de plată privind dobânzile pe luna decembrie se face prin debitarea contului 666 „Cheltuieli privind dobânzile” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 1682 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”.

–––––––––––– –––––––––––––––

666 Cheltuieli privind dobânzile = 1682 Dobânzi aferente creditelor 35.000.000

bancare pe termen lung

–––––––––––– –––––––––––––––

2.2.5. Contabilitatea cheltuielilor privind sconturile

acordate

Cheltuielile privind sconturile în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care decontarea se face înainte de termen, se calculează prin formula:

în care: Vn = valoarea nominală a creanței; t = timpul în zile; r = rata scontului.

Schela de producție Boldești acordă clientului său, BAT Scăieni S.A. un scont în valoare de 5% din valoarea de 12.500.000 lei înscrisă în factura nr. 23125 din data de 20.11.2001 reprezentând contravaloarea bunurilor livrate. Scontul a fost acordat ca urmare a plății anticipate a facturii cu 10 zile înainte de scadență.

Calculul valorii scontului:

Reflectarea în contabilitatea schelei a cheltuielilor privind sconturile acordate pe luna decembrie se face prin debitarea contului 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” și prin creditarea concomitentă și cu aceeași sumă, care reiese din calcul, a contului 4113 „Clienți interni”.

–––––––––––––––– –––––––

667 Cheltuieli privind sconturile acordate = 4113 Clienți interni 17 361

–––––––––––––––– –––––––

2.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE

În categoria cheltuielilor extraordinare se cuprind acele elemente de cheltuieli care prin natura lor economică au un caracter neobișnuit, extraordinar în raport cu activitățile curente de exploatare sau financiare.

Contabilitatea acestei categorii este realizată cu ajutorul contului 671 ”Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”

2.4. CONTABILILTATEA CHELTUIELILOR CU AMORTIZĂRILE ȘI PROVIZIOANELE ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE

Amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării ,a acțiunii factorilor naturali ,a progresului tehnic sau a altor cauze .

Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale și necorporale potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, utilizând unul din regimurile: amortizare liniară, amortizare degresivă, amortizare accelerată.

Primele două regimuri sunt adoptate prin hotărârile adunărilor generale ale acționarilor, în timp ce amortizarea accelerată este aprobată de Ministerul Finanțelor la cererea AGA.

În vederea calculării valorii amortizate intervine noțiunea de durată normală de utilizare care este stabilită în mod centralizat prin hotărâre de guvern, pentru fiecare categorie de mijloace fixe și are următoarea formulă:

DUR = durata normală de utilizare rămasă, în ani;

DSC = durata de serviciu consumată de la data punerii în funcțiune până la 31.12.1994, în ani;

DS = durata de serviciu normată a mijlocului fix conform Decretului 393/1976, în ani;

DU = durata normală de utilizare (durata de amortizate) a mijlocului fix.

Amortizarea liniară constă în calcularea și alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizabile pe toată durata normală de funcționare, în ani. Relația de calcul este:

DNU = durata normală de utilizare

Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din coeficienții: 1,5 dacă DNU este între 2 – 5 ani; 2,0 dacă DNU este între 5 – 10 ani; 2,5 dacă DNU > 10 ani.

Aplicarea se face până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu / decât amortizarea anuală determinată ca raport între valoarea rămasă de recuperat și numărul de ani de funcționare rămasă.

Amortizarea accelerată constă în calcularea și includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări anuale de pană la 50% din valoarea contabilă de intrare a mijlocului fix.

Amortizarea pentru exercițiile financiare următoare este calculată la valoarea rămasă de amortizat, după metoda liniară prin raportare la numărul de ani de utilizare rămasă.

Categoria de provizioane definește o constatare contabilă a unei diminuări valorice a activului rezultată din cauze ale căror efecte nu sunt ireversibile. Este o constatare anunțată dar probabilă și nu certă, spre deosebire care atunci când se înregistrează reprezintă o constatare a pierderilor de valoare ireversibile.

Provizioanele reprezintă o manifestare a principiului prudenței corespunzând pierderilor de valoare susceptibile de a afecta un element al activului net individualizat.

Se constituie: provizioane pentru riscuri și cheltuieli, provizioane pentru deprecierea imobilizărilor, pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție, pentru deprecierea creanțelor, pentru deprecierea conturilor de trezorerie.

La Schela Boldești nu se înregistrează provizioane pentru una din categoriile prevăzute în contabilitate.

2.4.1. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare privind

amortizările și provizioanele

Contabilitatea acestor cheltuieli evidențiază următoarele cazuri: amortizarea lunară a imobilizărilor necorporale; amortizarea lunară a imobilizărilor corporale determinată după gradul de utilizare; constituirea de provizioane pentru riscuri și cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare; constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale și corporale; constituirea de provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției și altor active circulante.

La Schela Boldești se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale. Amortizarea imobilizărilor necorporale poate avea ca obiect: cheltuielile de cercetare aplicată și dezvoltare pe o durată de maxim 5 ani și alte imobilizări necorporale. Amortizarea imobilizărilor corporale are ca obiect în principal sondele și utilajul petrolier.

Înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor se realizează pe baza unui scadențar ținut de serviciul contabilitate, conform anexei 20.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor necorporale, pe luna decembrie, se face prin debitarea contului 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” și prin creditarea, concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 280 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”.

–––––––––––––– –––––––––––––

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 280 Amortizarea imobilizărilor 20 810 400

amortizarea imobilizărilor necorporale

–––––––––––––– –––––––––––––

Cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale sunt considerabile proporționale cu valorile substanțiale pe care le are obiectul amortizării, sondele și utilajul petrolier.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale pe luna decembrie se face prin debitarea contului 6818 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” și prin creditarea, concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”.

–––––––––––––– –––––––––––––

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 281 Amortizarea imobilizărilor 1 877 399 541

amortizarea imobilizărilor corporale

–––––––––––––– –––––––––––––

Contabilizarea cheltuielilor de exploatare privind provizioanele nu este ocazionată la schelă.

2.4.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare privind

amortizările și provizioanele

În această categorie se cuprind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli privind activitatea financiară, primele pentru rambursarea obligațiunilor amortizate, provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare și a altor active financiare.

Contabilitatea acestor cheltuieli evidențiază următoarele cazuri: constituirea de provizioane pentru riscuri și cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare; constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare; constituirea de provizioane pentru deprecierea de natură financiară a creanțelor din conturile de decontări în cadrul grupului sau cu asociații precum și deprecierea titlurilor de plasament; prime de rambursare aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni amortizate.

Contabilizarea cheltuielilor financiare privind amortizările și provizioanele nu este ocazionată la schelă.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE ȘI

ANALITICE A VENITURILOR LA

S.N.P. „PETROM” S.A.-SCHELA BOLDEȘTI

Contabilitatea sintetică și analitică a veniturilor este organizată, ca și cea a cheltuielilor, în spiritul respectării principiilor contabile general acceptate, cu incidență directă asupra elementelor de venituri și implicit asupra cheltuielilor și rezultatelor.

Aceste principii sunt: principiul independenței, principul necompensării și principiul prudenței, principiul recunoașterii veniturilor, principiul conectării cheltuielilor la venituri și principiul recunoașterii rezultatului.

În conformitate cu principiul exercițiilor, toate operațiile generatoare de venituri sunt contabilizate în momentul angajării acestora, ceea ce dă naștere unei contabilități de angajamente sau „accrual accounting”, în care veniturile sunt evidențiate și contabilizate pe măsura generării sau ocazionării și nu în fața încasării lor. Ca o consecință a acestui principiu, veniturile sunt înregistrate în momentul vânzării mărfurilor și produselor, sau prestării serviciilor și nu în momentul încasării.

Principiul necompensării prevede interdicția efectuării de compensări între cheltuielile și veniturile înregistrate în contul de profit și pierdere.

Principiul prudenței stipulează aprecierea justă a faptelor pentru a preveni riscul de transfer în viitor a incertitudinilor susceptibile de a greva rezultatele, a căror cauză se află în exercițiul curent și cele anterioare.

Principiul recunoașterii sau constatării veniturilor, creat pentru susținerea principiului independenței exercițiilor, prevede ca veniturile să fie constatate în momentul vânzării. Acest moment este ales și în concordanță cu principiul prudenței, pentru a asigura o protecție împotriva riscurilor și incertitudinii.

Recunoașterea veniturilor în contul de profit și pierdere are loc când s-a produs o creștere de active sau o diminuare de datorii, și atunci când creșterea de avantaje economice viitoare poate fi măsurată în mod realist. Principiul recunoașterii rezultatului prevede delimitarea momentului constatării veniturilor și a momentului în care cheltuielile sunt consumate, iar pe această bază se face impunerea costului în vederea determinării rezultatului net.

Principiul individualizării rezultatului, se află în legătură cu principiul conectării cheltuielilor la venituri. Cheltuielile se află în legătură cu veniturile pe care le determină, fapt bine precizat în contabilitatea anglo-saxonă. Principiul conectării cheltuielilor la veniturile realizate apare și ca o consecință a principiului recunoașterii veniturilor și prevede ca momentul contabilizării veniturilor din exploatare să fie specificat înaintea celui al constatării cheltuielilor din exploatare.

În contabilitatea financiară a veniturilor se evaluează și înregistrează în cadrul conturilor prin corespondență cu creșterile de activ și micșorările de pasiv, realizarea și constatarea unui venit producând o creștere a situației nete.

Din această constatare putem concluziona că toate conturile de venituri, prin funcția lor contabilă, pot fi asimilate conturilor de pasiv și cuprind veniturile perioadei curente.

Conturile de venituri evidențiază creșterile de avantaje economice rezultate din activitățile de exploatare, financiare și excepționale, sub formă de creșteri de active sau diminuări de pasive. Prin componența lor, conturile corespund celor trei genuri de activități, iar în cadrul acestora, corespund elementelor primare de venituri.

Potrivit planului de conturi general aplicabil în România, contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul clasei 7 „Conturi de venituri”.

Conturile de venituri, având funcție contabilă de pasiv, se creditează cu veniturile efectuate în cursul exercițiului financiar și se debitează la decontarea sau repartizarea acestora asupra rezultatelor.

3.1. CONTABILITATEA VENITURILOR DIN EXPLOATARE

Activitatea de exploatare, consumatoare de resurse, este în același timp și generatoare de venituri, asigurându-se astfel acoperirea cheltuielilor și obținerea unui profit de către agenții economici.

Criteriul de delimitare a veniturilor din activitatea de exploatare la întreprinderile românești este cel continental, care prevede înregistrarea acestor venituri începând cu obținerea producției și continuând cu vânzarea respectivei producții sau a mărfurilor cumpărate. Se consideră venituri realizate numai cele aflate în stadiul de vânzare, adică în momentul transferării dreptului de proprietate.

Venituri din activitatea de exploatare sunt reprezentate de următoarele categorii:cifra de afaceri, variația stocurilor, venituri din producția de imobilizări, venituri din subvenții de exploatare și alte venituri din exploatare.

3.1.1. Contabilitatea cifrei de afaceri

Această categorie de venituri deține o pondere importantă în cadrul veniturilor din activitatea de exploatare și se consideră venituri generate de activitatea de bază, ele fiind legate direct sau indirect de obiectul principal de activitate al întreprinderii. Aceste venituri se urmăresc în contabilitate prin grupa de conturi 70 “Cifra de afaceri”, formată din conturi sintetice e gradul I și II.

Contabilitatea veniturilor din vânzarea de produse finite are la bază, ca document justificativ, factura eliberată de schela Boldești, în calitate de furnizor. Decontarea facturii va fi ulterioară și se va face prin contul curent la bancă.

Schela Boldești înregistrează în luna decembrie 2001 furnizarea de țiței și gaze naturale către clienții săi ROMFOR SCĂIENI, VIDELMAR URLAȚI, UZINA MECANICĂ VĂLENI, RADMIL BUCUREȘTI, CAHIRO SCĂIENI, pe baza facturii și a situației centralizatoare prezentată în anexa 11.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor finite se face prin creditarea conturilor 701 „Venituri din vânzări de produse finite”, 4427 „TVA colectată” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4113 „Clienți interni”.

––––- –––––––––––––––––

4113 Clienți = % 102.300.660

interni 701 Venituri din vânzarea produselor finite 83.853.000

4427 TVA colectată 18.447.660

––––- –––––––––––––––––

Veniturile din vânzarea semifabricatelor se referă la vânzarea produselor al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de fabricație și trec în continuare în procesul tehnologic al altei faze de fabricație, fiind destinate continuării prelucrării lor în unitatea care le-a produs.

Semifabricatele destinate producției interne se pot livra terților, situație generatoare de venituri reflectate în contul 702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor”, în aceeași manieră ca și produsele finite.

În cazul Schelei petroliere nu intervin semifabricatele, activitatea productivă fiind cea de extracție și transport de produse petroliere. Prin urmare nu se ocazionează venituri din vânzarea semifabricatelor.

Veniturile din vânzarea produselor reziduale se referă la veniturile obținute din vânzarea rebuturilor, materialelor recuperabile și a deșeurilor rezultate din procesul de producție. Aceste vânzări sunt scutite de TVA și se reflectă în contabilitate prin intermediul contului 703 „Venituri din vânzarea produselor reziduale”. Documentul justificativ, pe baza căruia a re loc înregistrarea în contabilitate, este factura.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor din vânzarea produselor reziduale se face prin creditarea contului 73 „Venituri din vânzarea produselor reziduale”, și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4113 „Clienți interni”.

––––––– ––––––––––––––––––-

411 Clienți interni = 703 Venituri din vânzarea produselor reziduale

––––––– ––––––––––––––––––-

Contabilitatea veniturilor din lucrări executate și servicii prestate are ca obiect al înregistrării veniturile rezultate din lucrările executate și serviciile prestate de terți.

Acestea se decontează terților pe baza devizelor antecalculate sau postcalculate –în cazul lucrărilor – și pe bază de tarife – în cazul serviciilor prestate. Documentele întocmite de Schela Boldești pentru executarea lucrărilor și prestarea serviciilor sunt: factura, încasată în numerar sau prin contul bancar și chitanța fiscală, care înlocuiește factura. Cel mai uzitat este însă factura.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor din lucrări executate și servicii pretate se face prin creditarea conturilor 7041 „Venituri din activitatea de foraj sau probe produse”, 4427 „TVA colectată” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4113 “Clienți interni”.

În luna decembrie Schela Boldești a înregistrat venituri din activitatea de foraj pentru agenții economici din afara „PETROM”.

––––- ––––––––––––––––––––

4113 Clienți = % 98 856 600

interni 7041 Venituri din activitatea de foraj 81 030 000

sau probe productie

4427 TVA colectata 17 826 600

––––- ––––––––––––––––––––

Veniturile din studii și cercetări sunt cuprinse în veniturile generale de activitatea de exploatare, referindu-se la veniturile obținute din studiile și cercetările efectuate terților pe baza contractelor de cercetare, comenzilor sau prin alte modalități de decontare.

Pe măsura terminării lor și recepționării acestora de către terți, se decontează cu aceștia, pe baza facturilor, fiind purtătoare de TVA. Se reflectă în contabilitate prin intermediul contului 705 „Venituri din studii și cercetări”, într-o manieră asemănătoare veniturilor din vânzarea produselor finite.

Schela Boldești, în calitatea sa de unitate productivă a „Petrom”, nu are ca atribuții efectuarea de studii și cercetări, astfel încât nu va înregistra în contabilitate veniturile aferente acestor activități.

Contabilitatea veniturilor din redevențe, locații de gestiune și chirii. Schela Boldești este beneficiara acestor venituri, drept consecință directă a contractelor de închiriere și locație de gestiune pe care le-a încheiat cu terții.

Documentul de decontare a creanței față de terți este, în acest caz contractul de închiriere sau locație de gestiune, pe baza căruia Schela Boldești emite facturi către concesionari, locatari și chiriași.

În cazul sumelor datorate de personal, reprezentând chirii, acestea se opresc pe statele de salarii, devenind astfel, venituri ale Schelei. Înainte de a fi centralizate pe statul de salarii, sumele datorate de personal sunt înscrise într-un tabel nominal, așa cum rezultă și din anexa 21.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor din redevențe, locații de gestiune și chirii se face prin creditarea conturilor 706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”, 4427 „TVA colectată” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4613 „Alți debitori”, sau a contului 4282 „Alte creanțe în legătură cu personalul”.

În luna decembrie 2001, Schela Boldești a înregistrat chiria și cazarea pentru un număr de 10 salariați pe o perioadă de o zi și pentru alți debitori, după cum reiese din anexa 21.

––––––––––––––– ––––––––––––

% = 706 Venituri din redevențe, 6 389 520

4282 Alte creanțe în legătură locații de gestiune și chirii 545 025

cu personalul

4613 Alți debitori 5 844 495

––––––––––––––– ––––––––––––

Vânzarea de mărfuri, reflectată în contabilitate prin contul sintetic de gradul I 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”, este o operațiune specifică unităților cu profil comercial, prin urmare la Schela de producție petrolieră Boldești nu se ocazionează operațiuni prin mărfurile, generatoare de venituri.

Contabilitate veniturilor din activități diverse, asimilate activității de exploatare, se referă la următoarele venituri: comisioane primite, servicii prestate în interesul patrimoniului, punerea la dispoziția terților a personalului unității contra plată, venituri din valorificarea ambalajelor, precum și alte venituri realizate din relații cu terții.

Schela Boldești realizează astfel de venituri, din următoarele categorii de operații economice: realizări de pompe canadiene pentru terți, vânzări de energie electrică, convorbiri telefonice prestate în favoarea clienților.

Luând în considerare serviciile telefonice prestate de Schela Boldești, clienții săi sunt următoarele societăți comerciale: PEROCONDUCT, ENERGOPETROL, CONPET, B.A.T. SCĂIENI.

Documentul justificativ pentru înregistrarea veniturilor din convorbiri telefonice este factura, iar, în cadrul serviciului contabilitate, facturile sunt centralizate pe documente cumulative, conform anexei 22.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor din activități diverse se face prin creditarea conturilor 708 „Venituri din activități diverse”, 4427 „TVA colectată” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 411 „Clienți interni”.

––––––– –––––––––––––-

411 Clienți interni = % 98 856 600

708 Venituri din activități diverse 81 030 000

4427 TVA colectată 17 826 600

––––––– –––––––––––––-

3.1.2. Contabilitatea variației stocurilor

Variația stocurilor reflectă costul producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei; prețul de înregistrare al semifabricatelor, produsele finite și produselor reziduale obținute; diferențele între prețul prestabilit și costul de producție.

În contabilitate sunt evidențiate prin grupa de conturi 71 „Variația stocurilor”.

În cadrul Schelei Boldești, veniturile din producția stocată constau în stocurile de țiței și gazolină, valorificate la prețul de livrare.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor din producția stocată se face prin creditarea contului 711 „Variația stocurilor” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 345 „Produse finite”.

––––––– –––––––––

345 Produse finite = 711 Variația stocurilor 6 832 970 759

––––––– –––––––––

Concomitent și cu aceeași sumă au avut loc înregistrările de stornare, care să evidențieze ieșirea din stoc a producției fabricate.

––––––––– –––––––

711 Variația stocurilor = 345 Produse finite 6 832 970 759

––––––––– –––––––

3.1.3. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări

Veniturile din producția imobilizată se referă la veniturile obținute din producția de imobilizări necorporale și corporale și sunt reflectate în contabilitate prin grupa de conturi 72 „Venituri din producția de imobilizări”.

În ceea ce privește producția de imobilizări necorporale, se înregistrează ca venituri următoarele: lucrările și proiecte de cercetare și dezvoltare efectuate pe cont propriu; valoarea concesiunilor, brevetelor, licențelor și altor drepturi și valori similare, realizate pe cont propriu; valoarea altor imobilizări necorporale realizate pe cont propriu; valoarea imobilizărilor necorporale în curs, realizate pentru nevoi proprii.

Schela Boldești nu înregistrează venituri din imobilizări necorporale.

Veniturile generate de producția de imobilizări corporale se referă la: valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri, realizate pe cont propriu; valoarea la cost de producție a mijloacelor fixe, realizate pe cont propriu, valoarea la cost de producție a imobilizărilor corporale în curs, realizate în producție proprie.

De asemenea, Schela Boldești nu înregistrează venituri din imobilizări corporale.

3.1.4. Contabilitatea veniturilor din subvenții

de exploatare

Veniturile din subvenții de exploatare au ca obiect veniturile create în urma primirii subvențiilor pentru acoperirea pierderilor, pentru diferențele de preț la produsele subvenționate și alte subvenții. Aceste venituri sunt reflectate în contabilitate prin grupa 74 „Venituri din subvenții de exploatare”.

Schelei Boldești nu i s-au repartizat de la centrală subvenții de exploatare, așadar nu va înregistra venituri din subvenții de exploatare.

3.1.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare

Alte venituri de exploatare reprezintă o categorie de venituri care cuprinde: veniturile din creanțe reactivate și debitori diverși și alte venituri din exploatare. În această ultimă categorie sunt incluse veniturile din despăgubiri, amenzi și penalități, veniturile din donații si subvenții primite, venituri din vanzarea activelor și alte operații de capital, venituri din subvenții pentru investiții și alte venituri din exploatare.

Schela Boldești înregistrează alte venituri din exploatare, mai precis venituri din imputații.

Documentul justificativ al acestor venituri este referatul întocmit de șeful direct al salariaților care s-au făcut vinovați de pierderi sau deprecieri de active aparținând schelei, pe baza căruia se emite decizia de imputație de către conducerea unității, conform anexei 23, Decizia de imputație stabilește valoarea imputației în funcție de evaluarea pierderii și servește ca document justificativ pentru popririle efectuate pe statele de salarii. Suma imputată este stabilită de compartimentul financiar-contabil, având la bază valoarea de înlocuire a bunului în cauză. Se întocmește documentul cumulativ de centralizare a tuturor imputațiilor lunii decembrie, conform anexei 24.

Reflectarea în contabilitate a altor venituri de exploatare se face prin creditarea contului 7588 „Alte venituri din exploatare” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4612 „Debitori din reclamații și alte creanțe cu titluri executorii”.

––––––––––––– ––––––––––––-

4612 Debitori din reclamații și alte = 7588 Alte venituri din exploatare 239 853

creanțe cu titluri executorii

––––––––––––– ––––––––––––-

În cazul specific Schelei Boldești, apar ca alte venituri din exploatare cele generate de dezmembrarea imobilizărilor corporale. Acestea se înregistrează în contabilitate pe baza procesului verbal de casare-dezmembrare, care are detaliat pe verso rezultatul operației de dezmembrare, cum se va observa din anexa 19.

Evidențierea în contabilitate a acestor venituri se realizează prin creditarea contului 7588 „Alte venituri din exploatare” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 3028 „Alte materiale consumabile”.

––––––––––––– –––––––––––––-

3028 Alte materiale consumabile = 7588 Alte venituri din exploatare 5 110 800

––––––––––––– –––––––––––––-

Se înregistrează venituri din vânzarea apartamentelor aflate în proprietate și din vânzarea materialelor rezultate din dezmembrarea unor mijloace fixe.

Documentul justificativ pe baza căruia se contabilizează veniturile din cedarea activelor este, în cazul concret al vânzării apartamentelor către salariații schelei, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Schelă și cumpărător.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor generate de cedarea activelor se face prin creditarea contului 7583 „Venituri din cedarea activelor” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4613 „Alți debitori”.

––––––– ––––––––––––––

4613 Alți debitori = 7583 Venituri din cedarea activelor 280 783 257

––––––– ––––––––––––––

În ceea ce privește veniturile obținute din vânzarea materialelor rezultate din dezmembrări de mijloace fixe, se pornește de la procesul verbal de casare-dezmembrare, care furnizează valorile materialelor, iar documentul justificativ al vânzării propriu-zise este factura.

Reflectarea în contabilitate a veniturilor generate de vânzarea materialelor rezultate din dezmembrări se face prin creditarea conturilor 7585 „Venituri din alte operații de capital”, 4427 „TVA colectată” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a contului 4113 „Clienți interni”.

–––––––- ––––––––––––––––

4113 Clienți interni = % 14 517 900

7585 Venituri din alte operații de capital 11 899 098

4427 TVA colectată 2 617 802

–––––––- ––––––––––––––––

3.2. CONTABILITATEA VENITURILOR FINANCIARE

Contabilitatea veniturilor financiare se realizează prin grupa de conturi 76 „Venituri financiare” și cuprinde pentru Schela Boldești:

– venituri din dobânzi care sunt generate de dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor acordate în cadrul grupului, sumelor datorate de debitori diverși, dobânzile primite, de primit și încasate în avans, aferente disponibilităților aflate în conturi curente care se contabilizează prin creditarea contului 766 „Venituri din dobânzi” și prin debitarea concomitentă și cu aceeași sumă, a unuia din conturile 451 „Decontări în cadrul grupului”, 461 „Debitori diverși”, 512 „Conturi curente la bănci”, 5118 „Dobânzi”, 472 „Venituri înregistrate în avans”;

Schela Boldești înregistrează venituri din dobânzi aferente sumelor datorate de debitorii diverși. Documentul justificativ de înregistrare în contabilitate este nota contabilă anexată de BCR-Sucursala Ploiești la extrasul de cont.

–––––––––––––- –––––––––

5121 Conturi curente la bănci în lei = 766 Venituri in dobânzi 3 373 464

–––––––––––––- –––––––––

3.3. CONTABILITATEA VENITURILOR EXTRAORDINARE

Contabilitatea veniturilor extraordinare are ca obiect veniturile din subvenții pentru evenimente extraordinare și alte evenimente asemănătoare reflectate in contul 771” Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare”

3.4. CONTABILITATEA VENITURILOR DIN PROVIZIOANE ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE

Contabilitatea veniturilor din provizioane este ținută cu ajutorul grupei de conturi 78 „Venituri din provizioane și ajustarea la inflație”.

Categoria veniturilor din provizioane este diferențiată pe felurile de provizioane constituite în contabilitatea unității.

Așadar, există următoarele venituri din provizioane: venituri din provizioane privind activitatea de exploatare, venituri financiare din provizioane și venituri din ajustarea la inflație.

Ținând cont că Schela Boldești nu a înregistrat cheltuieli cu constituirea provizioanelor, nu se vor evidenția nici venituri din provizioane, întrucât obiectul acestora nu există.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE ȘI

ANALITICE A REZULTATELOR LA

S.N.P. „PETROM” S.A.-SCHELA BOLDEȘTI

Contabilitatea rezultatelor este reglementată juridic prin Legea Contabilității 82/1991, care prevede în Art. 19, că profitul sau pierderea se stabilesc lunar.

În scopul determinării și evidențierii lunare a rezultatului exercițiului, în contabilitate se procedează lunar la decontarea conturilor de venituri și cheltuieli.

Prevederile Legii 82/1991 sunt nuanțate de Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată și republicată, care stabilește că profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

4.1. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND

DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI

Ținând cont de specificul de bază al contabilității din România, și anume conectarea la fiscalitate, calculul și evidențierea profitului impozabil și impozitului pe profit se realizează în activitatea contabilă. Formula de calcul generală a rezultatului este următoarea:

Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri se face prin intermediul contului 121 „Profit și pierdere”.

Contul 121 „Profit și pierdere” este un cont bifuncțional, prin care se ține evidența profitului sau pierderii realizate în cursul exercițiului. În creditul său se înregistrează, la sfârșitul perioadei, soldul creditor al conturilor din clasa 7 Conturi de venituri, iar în debit se înregistrează, la sfârșitul perioadei, soldul debitor al conturilor din clasa 6 Conturi de cheltuieli. Soldul creditor reprezintă profitul realizat și apare în cazul în care veniturile depășesc cheltuielile, iar soldul debitor reprezintă pierderea realizată, dacă cheltuielile depășesc veniturile.

Schema de ansamblu a decontării elementelor de cheltuieli și venituri pentru determinarea rezultatului exercițiului se prezintă în următorul mod:

D PROFIT ȘI PIERDERE C

Clasa 2 Clasa 6 Clasa 7 Clasa 2

Conturi de active Conturi de Conturi de Conturi de active

D imobilizate C D cheltuieli C D venituri C D imobilizate C

S.I. „X” Cedări de active imo- Producția de imobilizări

bilizate și alte ieșiri

Repartizarea Încorporarea Clasa 3

(decontarea) veniturilor Conturi de

Clasa 3 cheltuielilor în D stocuri C

D Conturi de stocuri C asupra rezultate

Rezultatului

S.I. „Y” Consumuri stocate Producția de stocuri

Clasa 4, Clasa 5 Clasa 4, Clasa 5

Conturi de terți Conturi de terți

D și trezorerie C D și trezorerie C

Cheltuieli privind Vânzări

angajamente și plăți

Conturi de Conturi de

amortizări și amortizări și

D provizioane C D provizioane C

Constituire și creșteri Reluări prin anulări, utilizări

amortizări, provizioane S.C. Profit S.D. Pierdere și diminuări de provizioane

Soldul debitor sau creditor al contului de profit și pierdere reprezintă rezultatul înainte de impozitare, diminuat cu impozitul pe profit, ceea ce impune determinarea rezultatului contabil cumulat înainte de impozitare, din care trebuie excluse cheltuielile cu impozitul pe profit, evidențiate lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

4.1.1. Decontarea cheltuielilor și veniturilor

Pentru determinarea lunară a profitului sau pierderii, conturile de cheltuieli se închid provizoriu prin rezultatul exercițiului.

Închiderea lunară a conturilor de cheltuieli are în vedere soldul acestora la sfârșitul fiecărei perioade. Colectarea cheltuielilor efectuate în cursul lunii a fost evidențiată în capitolul anterior și presupune debitarea conturilor de cheltuieli.

În această ordine de idei, ținând cont de modul de închidere, conturile de cheltuieli se pot structura astfel:

– conturi care se închid prin contul anual 121 „Profit și pierdere” pentru întregul rulaj înregistrat pe parcursul sau la finele exercițiului financiar;

6 121 7

D Conturi de cheltuieli C D Profit și pierdere C D Conturi de venituri C

Cheltuieli înre- Venituri înregistrate

gistrate pe par- Virarea cheltuielilor Virarea veniturilor pe parcursul sau la

cursul sau la înregistrate înregistrate sfârșitul exercițiului

sfârșitul exerci- financiar

țiului financiar în contul anual în contul anual

Decontarea cheltuielilor asupra veniturilor se realizează doar la nivelul totalurilor referitoare la cele trei activități: de exploatare, financiară, extraordinară.

Operațiile de determinare a rezultatului pe specificul Schelei de producție Boldești au o particularitate generată de lipsa personalității juridice. Ca unitate productivă fără personalitate juridică, Schela Boldești nu își închide conturile de cheltuieli și venituri prin contul de rezultate 121 „Profit și pierdere”, ci prin contul de decontări între subunitățile S.N.P. „PETROM”, 482 „Decontări între subunități”.

La sfârșitul lunii decembrie 2001 la Schela Boldești s-a înregistrat decontarea cheltuielilor asupra veniturilor, fapt evidențiat în anexa 25.

––––––––––- –––––––––––

482 Decontări între subunități = 6 Clasa conturilor de cheltuieli 72 561 692

––––––––––- –––––––––––

Așa cum am menționat la cheltuieli, pentru determinarea rezultatelor, conturile de venituri se închid provizoriu prin contul 121 „Profit și pierdere”. Respectarea principiului necompensării impune ca veniturile să nu poată fi compensate cu cheltuielile perioadei prin debitarea conturilor de venituri concomitent și cu aceleași sume cu creditarea conturilor de cheltuieli.

Închiderea conturilor de venituri se face prin corespondență cu contul 121 „Profit și pierdere”, la sfârșitul lunii.

La decontarea veniturilor, un specific aparte îl constituie contul”Variația stocurilor”, după cum rezultă și din contabilizarea acestora, evidențiată în paragraful 3.1.2..

Contul 711 ”Variația stocurilor” poate prezenta atât sold debitor, cât și sold creditor. Soldul creditor reprezintă veniturile obținute din creșterea stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuție, la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei și se va lua în considerare la raportările fiscale în sensul adăugării la venituri din exploatare. Soldul debitor evidențiază o diminuare a veniturilor curente datorită scăderii stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuție la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei. În raportările fiscale soldul debitor al acestuia diminuează celelalte venituri din exploatare.

Decontarea variației stocurilor, când contul prezintă sold debitor, se face prin următoarea înregistrare contabilă:

–––––––––––– –––––––-

711 Variația stocurilor = 121 Profit și pierdere

–––––––––––– –––––––-

Această înregistrare se poate face și în negru, dar are drept consecință denaturarea rulajului contului 121 „Profit și pierdere”.

La Schela Boldești nu s-a înregistrat sold debitor al contului de variație a stocurilor.

Operațiile de decontare a celorlalte venituri au loc la sfârșitul lunii și se referă la încorporarea veniturilor în rezultatul exercițiului pentru soldul creditor al conturilor, astfel, pentru suma rezultată prin calculul din anexa 26:

–––––––––– ––––––––––

7 Clasa conturilor de venituri = 482 Decontări între subunități 73.818.454

–––––––––– ––––––––––

Prin realizarea operațiilor de decontare a cheltuielilor și veniturilor, conturile respective rămân fără sold, la finele lunii.

4.2. CALCULUL ȘI CONTABILIZAREA IMPOZITULUI

PE PROFIT

Potrivit prevederilor legale, calculul impozitului pe profit se face cumulat, de la începutul anului fiscal.

Impozitarea profitului cade sub incidența principiilor impunerii fiscale, care nu sunt concordante cu principiile contabile general acceptate. Această diferență generează distincția dintre rezultatul contabil și rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil, sub formă de profit sau pierdere, este reprezentat de soldul creditor sau debitor al contului 121 „Profit și pierdere”, în timp ce rezultatul fiscal, stabilit conform prevederilor fiscale, reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exercițiului și, în funcție de aceasta se calculează volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile). Relația dintre cele două categorii de rezultate este dată de relația:

Diferențele permanente sunt elemente reintegrare sau deduse definitiv din rezultat, generate în cursul exercițiului financiar respectiv.

Diferențele temporare sunt elementele neintegrabile în rezultatul fiscal al exercițiului, dar care vor fi impozabile ulterior. Generează impozite amânate de genul cărora creează și provizioanele reglementate sau subvenții pentru investiții.

Această relație generală a rezultatului fiscal implică o metodologie de calcul mai amplă, cu posibilitatea folosirii a două metode de impozitare a rezultatului: metoda impozitului exigibil și metoda impozitului amânat sau a reportării impozitului.

În contabilitatea românească nu se aplică decât prima metodă, cu recunoașterea diferențelor permanente, întrucât implicarea fiscală a subvențiilor pentru investiții nu se contabilizează, iar postul provizioane reglementate nu funcționează, fiind o structură vidă.

Metoda impozitului exigibil impune egalitatea dintre cheltuiala contabilă a exercițiului și suma impozitelor exigibile, incidența eventualelor diferențe temporare fiind menționată în anexa la bilanțul contabil.

Determinarea masei profitului impozabil este reglementată fiscal prin O.G. nr. 70/29.08.1994 privind impozitul pe profit aprobată prin Legea 73/1996, republicată în M.O. nr. 40/12.03.1997, modificată și completată ulterior de O.G. nr. 40/1998, modificată și completată de O.U. nr. 217 din 29 decembrie 1999.

Acestea se vor abroga începand de la data de 1.07. 2002,cand intră în vigoare Legea privind impozitul pe profit publicată în M.O. nr. 456 din 27. 06 .2002.

Modul specific de calcul și impozitare a profitului în România generează la închiderea exercițiului financiar definirea în plan teoretic a relației de calcul a profitului impozabil. În componența cheltuielilor corespondente veniturilor realizate se includ și cheltuielile cu impozitul pe profit calculat și evidențiat (plătit) în cursul exercițiului. De aceea, formula de calcul este următoarea:

Conform normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile doar dacă sunt aferente realizării veniturilor sau dacă sunt prevăzute prin reglementările în vigoare.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt următoarele:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe dintre anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate ;.

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute de contractele comerciale. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;

c) cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit, și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

d) cheltuielile cu diurna care depășesc de 2,5 ori limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;

e) cheltuielile reprezentand tichetele de masă acordate de angajator, dacă nu sunt acordate in limita dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat;

f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

h) cheltuieli privind contribuțiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative inclusiv contribuțiile la fondul de pensii altele decat cele obligatorii;

i) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personalului angajat;

j) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică;

k) cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale și risc profesional;

l) cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;

n) cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o) alte cheltuielile salariale și/ sau asimilate acestora ,care nu sunt impozabile la persoana fizică,daca legea nu prevede altfel;

p) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active (medii) ale băncilor, comunicate de Banca Națională a României;

r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contact scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate pe persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România.

În același sens vor fi analizate și furnizările de bunuri și de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

s) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participațiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

Rezultatul fiscal se calculează lunar cumulat de la începutul anului fiscal. Deducerile fiscale sunt o componentă a calculării profitului impozabil:

Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

– cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contactele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;

– în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula in conformitate cu acte normative în vigoare;

– cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

– cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, care sunt deductibile la data efectuării lor;

– cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detașarea și deplasarea acestora în țară și străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;

– cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile în calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

Veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;

c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile precum și din anulare provizioane pentru care nu s-au acordat deducere sau veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

d)alte venituri neimpozabile ,prevăzute expres în acte normative speciale.

Impozitul datorat pe luna în curs se calculează pe baza relației:

Un element definitoriu al impozitului pe profit, cel privitor la reducerile de impozit, este reglementat prin Art. 7 din O.G. 70/1994, republicată în 1997 care prevede că impozitul pe profit se reduce:

– proporțional cu ponderea persoanelor handicapate sub aspectul capacităților fizice și intelectuale, pentru contribuabilul care are cel puțin 250 de salariați și are angajate cel puțin 3% persoane handicapate;

– cu 50% în cazul contribuabililor care încasează venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, din prestări servicii internaționale pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri din volumul total al veniturilor;

– cu 50% din profitul folosit în anul fiscal curent în modernizarea tehnologiilor de fabricație sau la extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și pentru investițiile destinate protejării mediului înconjurător care se concretizează în active corporale și necorporale, după consumarea celorlalte surse de finanțare a investițiilor, iar sumele echivalente reducerii se folosesc cu aceeași destinație.

Toate aceste reduceri se calculează lunar cumulat de la începutul anului, cu excepția primei, care se calculează lunar. Totodată, suma totală a reducerilor nu poate depăși 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor.

Calculul de decontare a impozitului pe profit se face lunar pe baza declarației de impunere, depusă la administrația financiară după tipul societății, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la date de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor.

La închiderea exercițiului financiar contul de rezultat încorporează și cheltuielile lunii decembrie, inclusiv impozitul pe profit calculat pe luna decembrie și veniturile realizate pe aceeași lună.

Pentru a se evita soluția închiderii contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, se poate adopta posibilitatea înregistrării cheltuielilor cu impozitul pe profit după tehnica cheltuielilor de plată, astfel încât înregistrările aferente unei luni vor fi următoarele:

– la începutul lunii de referință, la deschiderea lucrărilor contabile pentru impozitul pe profit cumulat din lunile precedente

–––––––– –––––––––––––

441 Impozitul pe profit = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

–––––––– –––––––––––––

– la sfârșitul lunii de referință pentru impozitul pe profit cumulat, calculat

––––––––––––– ––––––––-

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit

––––––––––––– ––––––––-

– stabilirea soldului contului 441 „Impozitul pe profit” și decontarea sa

–––––––– –––––––––––

441 Impozitul pe profit = 5121 Conturi curente la bănci

–––––––– –––––––––––

Pentru soldul debitor, impozitul decontat în plus se menține spre a fi reținut în trimestrul următor din impozitul datorat.

Ținând cont de faptul că schela Boldești nu are personalitate juridică, nu determină și nu contabilizează impozitul pe profit ci se oprește la calculul rezultatului brut al exercițiului, așa cum se poate observa din anexa 27.

.

4.3. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE CA INSTRUMENT

ESENȚIAL DE INFORMARE CONTABILĂ

Contul de profit și pierdere numit și contul de rezultate, este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității întreprinderii, obținute pe parcursul exercițiului financiar, constituit ca o sinteză a contabilității de flux la nivelul microeconomic. Prin elaborarea sa se pun în evidență fluxurile valorice care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției întreprinderii și se pot reflecta performanțele firmei în diferite moduri, în funcție de interesele utilizatorilor de informație contabilă și norme contabile.

Astfel, În cazul întreprinderilor românești, care cad sub incidența intereselor statului, prin prisma impozitului pe profit, informația privind profitul are o importanță majoră. Dimpotrivă, în lumea anglo-saxonă, în care fiscalitatea nu poluează contabilitatea și activitatea întreprinderilor, interesul utilizatorilor este concentrat asupra informațiilor de fluxuri de trezorerie pe care le poate oferi contul de profit și pierdere.

Întocmirea contului de profit și pierdere ca document de sinteză, constituie o obligație legală pentru întreprinderi însă prezentarea poate fi diferită de la o țară la alta, în funcție de particularitățile economice, juridice și fiscale ale fiecărei țări, cât și în funcție de normalizarea contabilă adoptată și aplicată.

Conturile de rezultate se clasifică după forma de prezentare și după conținutul informațional.

În funcție de criteriul formei de prezentare, contul de rezultate poate îmbrăca forma de: tablou bilateral sau de cont, evidențiind în stânga cheltuielile și pierderile, iar în partea dreaptă veniturile și profiturile; listă sau schemă verticală, care deschide formarea rezultatului. Această din urmă formă este cea mai utilizată, fiind adoptată și de normalizatorii români.

Criteriul conținutului informațional scindează contul de profit și pierdere în două categorii distincte: contul de rezultate cu prezentarea destinației cheltuielilor și veniturilor (sau cu prezentarea pe funcțiuni sau pe activități a cheltuielilor și veniturilor); contul de rezultate prezentat după natura economică a cheltuielilor și a veniturilor.

În această ordine de idei, modelul listă evidențiază rezultatul generat de fiecare tip de activitate desfășurată de întreprindere: rezultatul exploatării, rezultatul financiar și rezultatul excepțional.

Practica prezentării contului de profit și pierdere sub formă de listă și pe funcțiunile întreprinderii-de producție, vânzare, administrație, cercetare-dezvoltare, financiară etc.-este specifică țărilor anglo-saxone, care au o contabilitate de tip monist. Această formă de prezentare a contului de profit și pierdere corespunde cel mai bine nevoilor informaționale ale managerilor, oferind în mod direct datele necesare gestiunii firmei (în special costul vânzărilor).

Structurarea conturilor de profit și pierdere după natura economică a cheltuielilor și veniturilor permite determinarea valorilor adăugate la nivelul întreprinderii și furnizarea de informații necesare conturilor naționale. În România a fost introdus începând cu 1 ianuarie 1994, modelului contului de profit și pierdere sub formă de listă, cu prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică. Prezintă utilitate în contabilitățile de tip dualist, reliefând mărimea valorii adăugate și posibilitățile de împărțire a acesteia între participanții la crearea sa.

Limitele acestei variante consistă în faptul că se oprește la calculul valorii adăugate fără a explica modul său de formare, ceea ce îi subminează rolul în contabilitatea de gestiune. Acest inconvenient ar putea fi remediat prin adăugarea unei clasificări secundare a cheltuielilor și veniturilor după funcțiuni la prezentarea contului de profit și pierdere.

Acest model este întocmit de toate întreprinderile românești, între care și unitățile S.N.P. „PETROM”, ca Schela de petrol Boldești.

Structurarea informațiilor în contul de profit și pierdere românesc pornește de la natura operațiilor economico-financiare desfășurate de întreprindere într-un exercițiu financiar.

Aceste operații au caracter eterogen, fiind de tip: comercial, juridic, financiar, economic, natural, astfel încât au fost grupate în activități ordinare, legate de activitatea principală sau de exploatare și excepționale. Diferența este dată de caracterul de repetitivitate pe care îl au primele, numite și activități curente și care generează rezultatul curent, în timp ce operațiunile excepționale sunt nerepetitive și accidentale. Operațiunile financiare se includ în ambele categorii, după caz, iar împreună cu cele de exploatare constituie activitatea curentă a întreprinderii.

La nivelul contului de profit și pierdere se delimitează trei categorii de rezultate: rezultatul din exploatare ca diferență între veniturile și cheltuielile din activitatea de exploatare, rezultatul financiar, ca diferență între veniturile și cheltuielile financiare și rezultatul excepțional, ca diferență între veniturile și cheltuielile excepționale. Rezultatul exploatării și rezultatul financiar formează rezultatul curent, care împreună cu rezultatul excepțional formează rezultatul exercițiului sau rezultatul brut. Acesta urmează a se impozita, în cazul în care este profit, generând rezultatul net.

O importanță deosebită o are prezentarea economică a etapelor formării rezultatului exercițiului, prin intermediul indicatorilor sub formă de solduri, numiți marje sau solduri intermediare de gestiune. Acestea vor fi prezentate prin aplicarea directă asupra Schelei Boldești, exprimate în mii lei.

Primul sold de gestiune este marja comercială, se referă la activitatea pur comercială efectuată de întreprindere și se calculează astfel:

mii lei

Marja comercială nu include subvențiile de exploatare. Pentru întreprinderile comerciale marja comercială este un indicator esențial, care se poate detalia pe grupe de produse sau produse și se exprimă ca procent din cifra de afaceri (volumul vânzărilor).

Producția exercițiului caracterizează activitatea globală desfășurată de întreprinderile de producție și/sau prestări servicii și se obține prin însumarea unor elemente eterogene:

mii lei

Din punct de vedere financiar, numai producția vândută este generatoare de încasări monetare, decalate în funcție de termenele de plată, în timp ce producția stocată și producția de imobilizări nu reprezintă decât o valoare potențială pentru întreprindere.

Cifra de afaceri, deși nu este un sold intermediar de gestiune, are relevanță pentru întreprinderile de comerț, fiind un indicator global al vânzărilor din activitatea comercială și de producție. Însă în cazurile în care apar decalaje mari între fabricație și facturare care generează o variație de stoc, o producție imobilizată importantă, sau operații de durate lungi, producția exercițiului este indicatorul cel mai performant și ce mai fidel.

Valoarea adăugată este soldul de gestiune cerut de contabilitatea națională, fiind un concept macroeconomic (formează pe totalul național produsul intern brut). În acest fel, valoarea adăugată creează legătura dintre contabilitatea de întreprindere și contabilitatea națională.

Exprimă o creare sau o creștere de valoare adusă de întreprindere bunurilor și serviciilor provenite de la terți:

mii lei

Consumul provenind de la terți formează consumul intermediar și cuprinde: cheltuieli cu stocurile din cumpărări (materii prime și materiale consumabile); cheltuieli cu combustibilul, energie și apă; cheltuieli cu servicii și lucrări executate de terți (pentru întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune și chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile și cercetările, cheltuieli cu colaboratorii, reclamă și publicitate); alte cheltuieli cu materiale.

Acest indicator permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, reprezentând o valoare adăugată brută deoarece cheltuielile cu amortizarea nu sunt un consum din exterior și prin urmare, deprecierea activelor imobilizate nu este luată în considerare. Valoarea adăugată netă se poate obține prin diminuarea valorii adăugate brute cu amortizarea imobilizărilor aferente.

O parte din valoarea adăugată corespunde producției vândute confirmată de piață și poate fi asimilată unei valori adăugate vândute, după cum o altă parte corespunde producției stocate și producției de imobilizări, fiind o valoarea adăugată produsă.

Diferența producția exercițiului-consumul intermediar poate fi determinată și ca sumă a remunerațiilor acordate de întreprindere factorilor de producție angajați în activitatea desfășurată de ea, respectiv: personalul și organismele de asigurări și protecție specială sub forma cheltuielilor de personal (salarii și contribuții patronale la asigurări sociale și fond de șomaj); aportorii de capitaluri sub forma cheltuielilor financiare (pentru capitalurile împrumutate) și dividendelor (pentru capitalurile proprii); întreprinderea sub forma autofinanțării (amortizări, provizioane și profituri capitalizate).

Măsurarea corectă a acestui indicator necesită luarea în considerare a cheltuielilor cu colaboratorii (ct. 621) drept cheltuieli de personal, atunci când se referă la prestații efectuate de personalul exterior întreprinderii și deci, regrupate cu cheltuielile de personal (grupa 64). Totodată cheltuielile redevențele aferente operațiilor de leasing (ct. 612), care sunt consumații provenind de la terți, trebuie disociate în cheltuieli de exploatare-partea aferentă dobânzilor.

Problemele actuale de mediu impun luarea în considerare a valorii adăugate negative care înglobează cheltuielile corelative degradării mediului natural în care își desfășoară activitatea întreprinderea. Acest punct de vedere este în concordanță cu conceptul de patrimoniu natural, procedând la evaluarea valorii adăugate prin estimarea valorică a degradării mediului natural da către activitatea desfășurată de întreprindere.

Excedentul brut de exploatare (insuficiența brută din exploatare) măsoară eficiența capitalului economic, reprezentând valoarea adăugată de capitalul economic. Acest indicator reflectă resursa rezultată din exploatare și utilizată pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al întreprinderii și remunerarea capitalurilor folosite și a statului. Nu este influențat de prudență, prin amortizări și provizioane, de politica financiară și operațiile extraordinare, ceea ce-l face un indicator esențial în analizele de gestiune și de comparație.

mii lei

Rezultatul exploatării reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală și curentă a întreprinderii. Acest indicator constituie primul element de măsură a rentabilității economice și este independent de politica financiară și incidența elementelor excepționale. Calculul rezultatului din exploatare se face astfel:

mii lei

Rezultatul exploatării este pus la dispoziția aportorilor de capitaluri proprii și împrumutate și de aceea este utilizat ca indicator de comparație a performanțelor întreprinderilor cu politici financiare diferite.

Rezultatul curent al exercițiului este aferent activităților de exploatare și financiară desfășurate de întreprindere în timpul exercițiului financiar.

mii lei

Rezultatul extraordinar prezintă importanță ca informație după care se poate evalua incidența evenimentelor extraordinare și se calculează în mod independent de celelalte solduri de gestiune, astfel:

mii lei

Rezultatul net al exercițiului este ultimul sold intermediar de gestiune și exprimă rezultatul degajat din întreaga activitate a întreprinderii, pe parcursul exercițiului. El reprezintă variația situației nete a întreprinderii între deschiderea și închiderea exercițiului ca urmare a activității economice, determinându-se pe baza relației:

mii lei

Este rezultatul care urmează a fi supus deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz.

CAPITOLUL V

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI

CALCULAȚIA COSTURILOR PE EXEMPLUL

SCHELEI BOLDEȘTI

5.1 PROCESUL TEHNOLOGIC DE PRODUCȚIE

În extracția țițeiului, unitatea productivă este sonda, la care se efectuează procese de extracție a țițeiului din stratul productiv. Producția sondei este strict legată de aceea a ansamblului de sonde care exploatează același strat dintr-o structură.

La exploatarea unui zăcământ petrolifer și la stabilirea regimului de exploatare a sondelor individuale, se ține seama de două procese strâns legate între ele și dirijate prin intervenție exterioară:

– mișcarea lichidului și a gazelor sub acțiune formelor de energie existente în zăcământul exploatat, din strat în gaura de sondă;

– ridicarea acestora la suprafață.

Condițiile în care se extrage țițeiul în regim de lucru al fiecărei sonde, sunt dirijate zilnic în scopul unei extracții cât mai complete, a unei recuperări maxime a țițeiului din start, a unei folosiri optime a instalațiilor de extracție.

Procesele prin care se realizează ridicarea țițeiului la suprafață (țiței și apă) pot fi mecanice sau automatizate.

În unele cazuri se folosesc pompe de adâncime cu piston de diferite tipuri și forme; în alte cazuri se folosește energia gazelor comprimate (gazlift) introduse chiar în sonda exploatată pentru ridicarea țițeiului; în alte cazuri energia este introdusă prin alte sonde, servind la menținerea presiunii în strat sau servind la împingerea țițeiului din strat către alte sonde (injecție de apă și gaze); în alte cazuri și în special în perioada inițială de răzbire a sondei se folosește chiar în energia stratului.

Problema principală a extracției de țiței constă în aceea de a menține regimul stratului și al sondei, adică în a folosi formele de energie din strat în așa mod încât țițeiul să ajungă în cantități cât mai mari la suprafață.

Folosirea acestei forme de energie din strat se face în mod organizat prin studii și cercetări asupra fiecărei structuri, asupra fiecărui strat.

Rezultatul acestor studii e concretizat în proiecte de exploatare rațională, care determină numărul sondelor necesare a fi forate, regimul lor de producție, durata exploatării, folosirea energiei stratului sau a energiei exterioare.

Sondele trec prin cele trei sisteme de exploatare: erupție, gazlift și pompaj.

În timpul erupției e folosită energia stratului. Țițeiul se ridică singur în gaura sondei datorită energiei care rezultă din expansiunea gazelor dizolvate la presiuni mari care pot depăși 300-400 atm. sau a gazelor libere ce însoțesc țițeiul.

Amestecul de gaze și țiței ,ieșind la suprafață este captat în separatoare, de unde gazele sunt separate la presiuni mari 20-30 atm. și folosite în diverse operații, fie la sonde cu presiune redusă spre a ridica țițeiul, fie pentru transportul la distanță.

Înainte de a fi utilizate drept combustibil, gazele sunt trecute prin instalațiile de dezbenzinare, unde se extrage gazolina. Țițeiul este dirijat spre stațiile de rezervoare, de unde, după anumite operații de decantare și curățire se transportă către rafinării.

În timpul extracției prin gazlift, se folosește energia gazelor comprimate de stațiile de compresoare sau gazele sub presiune separate de la sondele în erupție. Aceste gaze, după ridicarea țițeiului, trec prin separator și se reîntorc spre a fi din nou comprimate la stațiile de compresoare.

În timpul extracției prin pompaj, țițeiul este ridicat la suprafață cu ajutorul pompelor de adâncime acționate de tije de pompaj.

Dacă prin metode primare de exploatare a unui zăcământ de țiței nu se poate ajunge decât la un factor de recuperare de 20-25%, în schimb prin aplicarea unor metode secundare, de injectare în strat a unor fluide de la suprafață (apă sau gaze), se poate ajunge la valori de peste 40%.

În cadrul procesului tehnologic de producție au loc:

proces extracție (la sonde );

proces separare țiței și gaze (la parcurile de separatoare).

Pe linia de țiței au loc:

proces tratare;

proces de depozitare și pompare;

proces transport la rafinării.

Pe linia de gaze au loc:

proces de dezbenzinare;

proces comprimare gaze;

proces injecție gaze în sonda sau transport pentru consum.

Procesul de extracție însă nu este continuu. În timpul exploatării se întâmplă deseori ca tubingul prin care țițeiul este ridicat la suprafață să se parafineze sau pompa de adâncime să se uzeze în părțile ei componente (piston, cilindru, supapă) sau să se astupe căile de drenare a țițeiului către sondă.

În acest caz sonda se oprește fiind necesare operații de deparafinare, de extragere a tubingului sau a prăjinilor de pompare.

Timpul în care sonda este oprită constituie timpul neproductiv ,iar raportul între timpul productiv și timpul total calendaristic al sondei se numește coeficient de exploatare.

Ce – coeficientul de exploatare

Tp – timpul productiv

Ttc– timpul total calendaristic

Schema generală a procesului de producție în schelă

consum

rafinărie

tubing

coloană de exploatare

În afara procesului exploatării, mai sunt și alte procese auxiliare exploatării: procese de intervenții preventive, cele care prin anumite intervenții periodice (deparafinări) planificate evită opririle accidentale sau procesele de reparații de fund care sunt însoțite de extragerea tubingului sau prăjinilor (înnisipare , uzura pieselor pompei).

Dar, pe parcursul funcționării unei sonde este necesar să se facă anumite schimbări ale instalației de suprafață pentru a extrage cantitatea optimă de țiței din strat: schimbări de sistem (înlocuirea extracției prin gazlift prin pompaj de adâncime sau cea de erupție prin cea de gazlift etc.) sau acelea determinate de îmbunătățirea regimului de extracție. Aceste schimbări formează schimbări reglementate (opriri de natură tehnică).

În afară de opriri de natură tehnică, în schele se întâmplă și opriri de natură organizatorică determinate de organizarea defectuasă a brigăzilor, lipsa de personal, materiale, tubing și prăjini.

5.2. OBIECTIVELE, FUNCȚIILE ȘI ROLUL CONTABILITĂȚII

DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor este acea parte a contabilității care se ocupă, în principal, cu înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe activități, secții, sectoare, faze, comenzi, locuri de cheltuieli, produse, decontarea producției, precum și calculul costurilor de producție al produselor finite, al serviciilor prestate, inclusiv a producției neterminate.

Contabilitatea de gestiune este o contabilitate internă care oferă managerilor informații necesare pentru controlul procesului de producție.

În concluzie, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor are ca obiectiv principal înregistrarea cheltuielilor de producție și calculul costurilor astfel încât conducerea să poate examina condițiile interne ale exploatării.

Furnizarea informațiilor care stau la baza calcului prețului de vânzare permite evidențierea etapelor exploatării, prin:

analiza costului exploatării și observarea evoluției acestuia;

compararea costurilor prevăzute cu cele realizate;

determinarea abaterilor și cauzele acestora;

furnizarea informațiilor pentru unele elemente din activul bilanțului.

Pentru a răspunde obiectivelor organizatorice, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor este lăsată la latitudinea fiecărei întreprinderi, în funcție de necesitățile proprii ale acesteia și specificul activității.

Obiectivele contabilității de gestiune și calculația costurilor

Delimitarea obiectivelor contabilității de gestiune și calculației costurilor pornește de la coordonatele ce definesc costul unitar. Din acest punct de vedere costul constituie o corelație între forma bănească a cheltuielilor efectuate de întreprindere și cantitatea de produse, bunuri, servicii obținute cu cheltuielile respective, într-o anumită perioadă de timp.

Obiectivele contabilității de gestiune și calculației costurilor se referă la cele două coordonate ce definesc costul:

cheltuielile de producție și desfacere, exprimate în bani;

producția care le-a ocazionat;

În cazul cheltuielilor de producție și desfacere, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor cuprinde următoarele aspecte principale:

condițiile de formare ale cheltuielilor de producție și desfacere ale întreprinderii, stabilind costurile în raportul în care intervin;

gruparea în funcție de factorii care le generează și le determină;

metodele de calcul ale contabilității de gestiune și calculației costurilor;

precizarea scopurilor la nivel microeconomic și de ramură.

În ceea ce privește cea de a doua coordonată, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor studiază producția:

sub aspectul activității care se desfășoară într-un anumit cadru organizatoric care servește la delimitarea cheltuielilor pe sectoare, ramuri.

Ca material concret al consumării efective ca produse, lucrări, servicii ce se constituie în purtători de costuri.

În legătură cu locurile de cheltuieli, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor studiază:

principiile de constituire și delimitare a sectoarelor de costuri;

particularitățile sectoarelor, locurilor, în raport cu factorii care determină numărul, nomenclatura și felul acestora;

raportul centru de cost-cost;

Din punct de vedere al purtătorilor de cost, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor studiază structura lor la nivelul macroeconomic și microeconomic, posibilitățile și condițiile de comensurare în vederea stabilirii costurilor.

Deci, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor se circumscrie la nivelul întreprinderii productive și prestatoare de servicii.

Funcțiile și rolul contabilității de gestiune și calculației costurilor

Funcțiile contabilității de gestiune

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor reprezintă disciplina științifică ce are în vedere stabilirea costurilor de producție, precum și tehnica de înregistrare și calculare a costurilor.

Dacă contabilitatea de gestiune și calculația costurilor îndeplinește rolul de știință, tehnica înregistrărilor și determinării costurilor are funcțiile sale:

Funcție previzională – furnizarea informației necesare prestabilirii nivelului și structurii costurilor pe fiecare produs în parte, precum și pentru întreaga producție programată a se fabrica în întreprindere. Aceste costuri trebuie să fie stabilite în mod științific luându-se în considerare toți factorii

Funcția de înregistrare (analiza)analitică curenta – înregistrarea și determinarea cheltuielilor de producție pe baza documentelor justificative, cu ajutorul costurilor. În raport cu cheltuielile urmează calcularea indicatorilor pentru a vedea în ce măsura au fost îndeplinite sarcinile asumate;

Funcția de control și analiza comparativă a nivelului cheltuielilor de producție – depinde de îndeplinirea celorlalte două funcții.

Funcțiile contabilității de reîntregesc și se completează reciproc, având caracter inseparabil.

Rolul contabilității de gestiune

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor are un rol deosebit datorită funcțiilor sale pentru adoptarea deciziilor, cu atât mai mult, menținerea competitivității în scopul determinării unor rezultate optime, depinde și se reflectă în costul producției.

Întrucât furnizează informații privind latura valorică a producției , contabilitatea de gestiune și calculația costurilor creează premisele cunoașterii unei părți din cheltuielile materiale, salarii efective la nivelul unei unități productive.

Informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune și calculația costurilor au un rol deosebit de important în următoarele direcții:

– pentru perfecționarea neîntreruptă a controlului întreprinderii în procesul de fabricație, decizii care se adoptă în vederea nivelului costului de producție;

– pe linia separării în procesul de vânzare a acestei părți din volumul producției marfă, care corespunde cheltuielilor de producție acumulate;

Informația prezintă un rol deosebit pe linia adoptării deciziilor, atât pe ansamblu, cât și pe fiecare secție ( principiul rentabilității).

În urmărirea cheltuielilor de producție, pe fiecare produs în parte, se creează posibilitatea urmăririi costului în dinamica, precum și compararea cu alt produs fabricat în alte unități, pentru a observa nivelul de înzestrare tehnică, gradul de calificare al forței de muncă, etc.

Prin contabilitatea de gestiune și calculația costurilor se stabilește o legătură sistematică între latura tehnică și cea valorica a activității productive. Totodată se rezolvă o serie de probleme la nivel de ramură și de economie, cum ar fi:

determinarea cheltuielilor pe ramuri și subramuri ale economiei naționale;

menținerea unei proporții juste între ramurile și subramurile economiei naționale;

controlul societății asupra utilizării raționale a resurselor materiale și umane de care dispune economia țării;

se pot orienta cadrele de conducere în economie asupra rentabilității noilor întreprinderi.

prin intermediul costurilor se determina eficiența importului și exportului, prin prisma cheltuielilor pe care le implică.

Cheltuielile de producție sunt importante și pentru faptul că stau la baza formării prețurilor și deci a deciziilor de preț (eficiența importurilor și exporturilor diferitelor mărfuri, privită prin prisma cheltuielilor ocazionate de fabricarea mărfurilor în cauză).

5.3. LEGĂTURA DINTRE CONTABILITATEA DE GESTIUNE ȘI CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Realizarea obiectivelor fixate de fiecare unitate necesită atât cunoașterea și urmărirea situației patrimoniale și a rezultatelor, ca sinteză a activității proprii desfășurate și a relațiilor externe cu alte unități patrimoniale: instituții, bănci, Ministerul Finanțelor, Instituțiile Administrației Publice cu personalul unității, cât și cunoașterea, analiza și controlul gestiunii interne (a activității de exploatare) ca urmare a numeroaselor operații de mișcare și transformare, ce au loc continuu în interiorul unității în cauză.

Contabilitatea financiară cuprinde, în câmpul său de acțiune, cunoașterea și prezentarea situației patrimoniului și a rezultatelor obținute, atât față de proprietari cât și față de autoritățile publice, față de terțele persoane interesate.

Contabilitatea financiară înregistrează, pe bază de reglementări oficiale, operații economico-financiare de majorare și diminuare a patrimoniului unității, la care se adaugă operații generate de relațiile externe ale unității și de operațiile interne, pentru a stabili rezultatul financiar în mod global și pentru a întocmi lucrările contabile de sinteză (bilanț și contul de profit și pierdere).

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor este o contabilitate de gestiune internă a exploatării, o contabilitate managerială, care înregistrează informația necesară aprecierii activității interne de exploatare a unității patrimoniale.

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor nu se organizează în mod unitar pe baza reglementărilor oficiale, ci în mod diferit de la o unitate patrimonială la alta, în funcție de particularități și de interesul informațional al conducerii unității respective.

Din compararea principalelor obiective și a limitelor celor două contabilități rezultă o serie de asemănări și deosebiri.

Asemănări

Ambele se bazează pe principii și reguli care guvernează în general contabilitatea: principiul dublei înregistrări și principiul dublei reprezentări, motiv pentru care, în ambele contabilități, informația trebuie să fie verificabilă;

Informațiile furnizate de cele două contabilități stau la baza adoptării unor decizii;

Ambele folosesc procedeele furnizate de metodele contabilității;

Deosebiri

Din punctul de vedere al necesității, în timp ce contabilitatea financiară este obligatorie, în ceea ce privește legislația juridică și financiară, pentru a prezenta periodic situația patrimonială necesitând un volum mare de muncă pentru culegerea și preluarea informației într-o formă acceptabilă, cu un grad înalt de acuratețe, contabilitatea de gestiune este, din punct de vedere al modului de organizare, lăsată la latitudinea fiecărei unități patrimoniale (volum mai mic de muncă, ocazionat cu culegerea, organizarea și transmiterea informațiilor, reducându-se la strictul necesar al managerilor).

Din punct de vedere al scopului, contabilitatea generală elaborează documente financiar-contabile de sinteză pentru utilizatorii externi, iar contabilitatea de gestiune furnizează informații necesare realizării funcțiilor managerilor.

3. Din punctul de vedere al utilizatorului informației, în contabilitatea financiară acestea sunt utilizate de alte persoane, externe, pe care managerii întreprinderii nu le cunosc personal (acționari, creditori, alte persoane care utilizează informații din documente financiar-contabile); în contabilitatea de gestiune utilizatorii sunt managerii unității respective, împreună cu colaboratorii ce participă la analiza informației;

4. Din punct de vedere al conținutului informației, a structurii:

contabilitatea financiară se structurează în jurul ecuației:

Active = Capitaluri proprii + Obligații;

Contabilitatea de gestiune cuprinde trei feluri de subcontabilitate, fiecare cu obiectivul ei:

contabilitatea costurilor totale: calculează, înregistrează, determină resursele utilizate în realizarea unei activități în producția de bunuri și servicii;

contabilitatea previzională: modul cum cheltuielile, veniturile sau activele diferă în raport de faptul cum este organizată și condusă o întreprindere, motiv pentru care informațiile se folosesc la adoptarea deciziilor pe termen scurt, din mai multe alternative;

contabilitatea centrelor de responsabilitate: furnizează informații despre cheltuielile, veniturile, activele fiecărui centru, atât a celor bugetare, prestabilite, standardizate, cât și a celor efective, astfel încât prin comparare se stabilește gradul de performanță al managerului.

5. Din punct de vedere al principiilor de respectat, în contabilitatea financiară informațiile trebuie să fie în concordanță cu reglementările financiar-contabile în vigoare, cu normele legale, pentru ca utilizatorii externi să fie siguri de corectitudinea lor. Contabilitatea de gestiune poate diferi de la o întreprindere la alta din punt de vedere al conținutului și formei de prezentare, întrucât aceasta se poate organiza, realiza, în raport de cerințele oricărui manager, având un caracter pragmatic.

6. Din punct de vedere al perioadei de timp la care se referă, contabilitatea financiară înregistrează fenomenele ce au avut loc (contabilitate istorică, a trecutului), contabilitatea de gestiune este atât previzională, cât și istorică, furnizând informații în legătură cu indicatorii care se prezintă (estimări pentru viitor), dar și informații legate de trecut;

7. Din punct de vedere al frecvenței raportării, în contabilitatea financiară raportările se fac la perioade îndelungate, de regulă un an, iar în contabilitatea de gestiune, la perioade scurte, chiar și zilnic;

8. Din punct de vedere al sferei de cuprindere a raportărilor, contabilitatea financiară se referă la întreaga întreprindere, în ansamblul ei, iar contabilitatea de gestiune se referă la părțile componente ale întreprinderii, secției, centre de responsabilitate, produse, etc.;

9. Din punct de vedere al raporturilor juridice, în contabilitatea financiară informațiile greșite, utilizate pot fi atacate în justiție pentru că sunt publice, iar în contabilitatea de gestiune nu trebuie să fie în concordanță cu legile și nu sunt publice;

10. Din punct de vedere al preciziei, exactității informației, în contabilitatea financiară, informațiile sunt mai exacte, dar furnizate la intervale mari de timp și deci, lipsite de operativitate, iar în contabilitatea de gestiune, informațiile au un oarecare grad de aproximare;

11. După modul de exprimare a informației, în contabilitatea financiară informația se exprimă în etalon monetar, iar în contabilitatea de gestiune, informațiile se pot exprima atât în etalon cantitativ, cât și valoric;

5.4. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI

CALCULAȚIA COSTURILOR

Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în funcție de destinație și importanța producției care le-a ocazionat, felurile de cheltuieli și particularitățile lor, pentru a răspunde cerințelor gestiunii economice cu ajutorul contabilității de gestiune.

Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea de gestiune sunt conturi de gestiune. Aceste conturi au menirea de a prelua cheltuielile de exploatare din contabilitatea generală, unde s-au înregistrat după natura lor, pentru a le ordona după destinație, în vederea calculului efectiv al producției, obținerea decontării producției și stabilirea abaterilor costului efectiv față de cel prestabilit.

În planul contabilității generale, aceste conturi sunt cuprinse în clasa 9 și au caracteristica principală faptul că la sfârșitul exercițiului financiar nu apar în bilanț întrucât datele și informațiile lor au fost înregistrate deja în contabilitatea financiară.

Aceste conturi au funcție contabilă mai elastică în ceea ce privește debitarea și creditarea lor, întrucât modul de organizarea al contabilității de gestiune este lăsat la latitudinea fiecărei unități patrimoniale.

Clasa 9 a conturilor de gestiune cuprinde trei grupe: 90 – „Decontări interne”, 92 – „Conturi de calculație”, 93 – „Costul producției”.

Grupa 90 cuprinde următoarele trei conturi:

901 – „Decontări interne privind cheltuielile”

902 – „Decontări interne privind producția obținută”

903 – „Decontări interne privind diferențele de preț”

Grupa 92 cuprinde următoarele conturi:

921 – „Cheltuielile activității de bază”

922 – „Cheltuielile activității auxiliare”

923 – „Cheltuielile indirecte de producție”

924 – „Cheltuielile generale de administrație”

925 – „Cheltuieli de desfacere”

Grupa 93 cuprinde următoarele conturi:

931 – „Costul producției obținute”

933 – „Costul producției în curs de execuție”

Metode de organizare a contabilității de gestiune și calculația

costurilor

Metodele clasice ale contabilități de gestiune sunt următoarele:

metoda globală;

metoda pe faze;

metoda pe comenzi.

Ele aparțin metodelor absorbante (full-costing sau totale) și se bazează pe gruparea cheltuielilor de producție în cheltuieli directe și indirecte. Aceste metode implică elaborarea după aceeași metodologie, a două rânduri de calculație privind costul de producție, și anume:

un rând care precede desfășurarea procesului de producție (stabilirea bugetului sau antecalcul, standard, plan)

al doilea rând de calculație se efectuează după terminarea procesului de producție (cost efectiv, post calculat).

Comparând costul bugetar cu cel efectiv al producției fabricate, lucrărilor executate, serviciilor prestate se stabilesc diferențe favorabile sau nefavorabile ce se vor înregistra în contabilitate.

Schela Boldești a optat pentru metoda globală. Producția de bază are ca obiectiv de fabricație următoarele produse: țiței, gazolină, gaze. Secțiile auxiliare sunt organizate independent (Abur, Transpoarte, Laborator, Social, R.K., Probe Producție, Toolmen, Pompe canadiene). Toate cheltuielile se identifică pe produsul care le-a generat, ele având astfel, un caracter direct. Unitatea dispune și de un Sector Administrativ.

În cursul lunii decembrie 2001 s-a produs 1550 tone țiței în cadrul secțiilor de bază, costul antecalculat fiind de 5.902.550 lei /tonă.

Situația cheltuielilor se prezintă în anexa 28.

Decontarea cheltuielilor între secțiile auxiliare se face prin debitarea contului 923 – „Cheltuieli indirecte de producție” și prin creditarea concomitent și cu aceeași sumă a conului 922- „Cheltuielile activității auxiliare”.

–––––––– ––––––––––

923 Cheltuieli indirecte = 922 Cheltuielile activităților 1 145 300 603

de producție auxiliare

–––––––– ––––––––––

Înregistrarea consumului cu materiale, piese de schimb, obiecte de inventar și echipament, consum de energie, salarii, etc. (conform anexei 28), se face prin debitarea conturilor 922 – „Cheltuielile activității auxiliare” și 924 – „Cheltuieli generale de administrație” și prin creditarea contului 901 – „Decontări interne privind cheltuielile” concomitent și cu aceeași sumă care reiese din anexa 28.

Înregistrarea consumului de materiale:

–––––––––––––– ––––––––––

% = 901 „Decontări interne 119 516 491

921 „Cheltuielile activității de bază” privind cheltuielile” 21 257 292

922 Transpoarte 26 219 883

922 Social 694 465

922 R.K. 27 308 784

922 P.P. 153 846

922 Toolmen 849 851

922 Pompe canadiene 30 510 804

924 Cheltuieli generale de administrație 11 829 465

–––––––––––––– ––––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 „Materiale consumabile” 119 516 491)

Înregistrarea consumului de piese de schimb:

––––––––––––- –––––––––––––––

921 „Cheltuielile activității de bază” = 901 „Decontări interne privind cheltuielile” 18 497 197

––––––––––––- –––––––––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

6024 „Cheltuieli privind piese de schimb” = 3024 „Piese de schimb” 18 497 197)

Înregistrarea consumului cu obiecte de inventar și echipamente:

––––––––––––- ––––––––––––––––

921 „Cheltuielile activității de bază” = 901 „Decontări interne privind cheltuielile” 36 897 771

––––––––––––- ––––––––––––––––

Înregistrarea consumului de energie:

–––––––––––––- –––––––––-

% = 901 „Decontări interne 619 136 861

921 „Cheltuielile activității de bază” privind cheltuielile” 470 352 084

922/Abur 2 027 491

922/Transpoarte 111 095

922/Laborator 111 095

922/Social 449 936

922/P.P. 66 657

922/Toolmen 333 286

922/Pompe canadiene 646 353

924/Cheltuieli generale de administrație 145 040 863

–––––––––––––– –––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

605 „Cheltuieli cu energia” = 4011 „Furnizori interni” 619 136 861)

Înregistrarea salariilor:

–––––––––––––- –––––––––-

% = 901 „Decontări interne 793 693 655

921 „Cheltuielile activității de bază” privind cheltuielile” 444 625 391

922/Transpoarte 44 378 298

922/Laborator 3 262 348

922/Social 65 332 699

922/R.K. 47 353 310

922/P.P. 35 699 607

922/Toolmen 8 679 124

922/Pompe canadiene 25 420 800

923/Cheltuieli indirecte 27 199 217

924/Cheltuieli generale de administrație 91 742 859

––––––––––––– ––––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal – remunerații datorate” 793 693 655)

Înregistrarea obținerii produsului:

––––––––––- –––––––––––

931 „Costul producției” = 902 “Decontări interne 5 902 550

privind producția obținută”

––––––––––- –––––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor” 5 902 550)

Repartizarea cheltuielilor indirecte:

–––––––––––––- –––––––––

921 „Cheltuieli din activitatea de bază” = 923 „Cheltuieli indirecte” 1 287 333 632

–––––––––––––- –––––––––

Rezultă costul producției = 8 945 918 942 lei

Repartizarea cheltuielilor generale:

––––––––––––– ––––––––––––––

921 Cheltuieli din activitatea de bază = 924 Cheltuieli generale de administrație 396 345 716

––––––––––––– ––––––––––––––

Înregistrarea costului total:

–––––––––––––– –––––––––––––

902 Decontări interne privind producția = 921 Cheltuieli din activitatea de bază 9 342 264 651

–––––––––––––– –––––––––––––

cost efectiv / tonă țiței = 9 342 264 651 = 6 027 268 lei / tonă

Diferența între costul efectiv și costul standard = 6 027 268 – 5 902 550 lei

Înregistrarea abaterii între costul efectiv și antecalculat

–––––––––– –––––––––––

902 Decontări interne privind = 902 Decontări interne 124 718

diferențele de preț privind producția obținută

–––––––––– –––––––––––

(Înregistrarea în contabilitatea financiară:

348 „Diferențe de preț la produse” = 711 „Variația stocurilor” 124 718)

CAPITOLUL VI

ANALIZA CHELTUIELILOR, VENITURILOR

ȘI REZULTATELOR LA S.N.P. „PETROM” S.A.

– SCHELA BOLDEȘTI –

6.1. ANALIZA CHELTUIELILOR

Analiza cheltuielilor se realizează prin respectarea principiului conectării la venituri și vizează evoluția acestora și factorii determinați în vederea identificării posibilităților de diminuare a lor pentru creșterea rentabilității întreprinderii. Pentru această analiză se utilizează indicatorul „Cheltuieli la 1000 lei venituri” (C) determinat ca raport între Cheltuielile totale () și Veniturile totale ().

gi = structura veniturilor pe categorii

ci = cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri

mii lei

P0/2001 – P2000 = – 451,58

P1/2001 -P0/2001 = 437,83

În 2001 s-au prevăzut 545,14 lei cheltuieli la 1000 lei venituri, ceea ce înseamnă o programare optimistă față de 2000 când s-au înregistrat 996,72 lei cheltuieli la 1000 lei venituri. Economiștii au mizat pe reducerea cheltuielilor de exploatare prin creșterea rentabilității schelei și prin urmărirea strictă a celorlalte categorii de cheltuieli.

În realitate această reducere a cheltuielilor nu a avut loc într-o asemenea măsură, ci doar în valoare de 13,75 lei la 1000 lei venituri, acest lucru fiind explicat prin influențele structurii veniturilor și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

Se evidențiază faptul că s-a avut în vedere amplificare eficienței cheltuielilor mai ales pe seama eficienței pe categorii de venituri, care însă a înregistrat o evoluție inversă.

Structura cheltuielilor ocazionate de

Schela Boldești pe anul 2000

Structura cheltuielilor ocazionate de

Schela Boldești pe anul 2001

Structura veniturilor, ca factori de influență, explică rezultatul. Față de 2000, când acest factor a avut ponderea lui în creșterea eficienței cheltuielilor, în 2001 s-a previzionat o scădere a importanței sale.

Structura cheltuielilor ocazionate la Schela Boldești în 2001, comparativ cu 2000 evidențiază faptul că ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu amortizarea, respectiv 35% în 2000 și 22% în 2001 când ocupă locul doi după cheltuielile salariale.

Pentru reducerea cheltuielilor cu amortizarea s-a avut în vedere creșterea indicatorilor de utilizare intensivă și extensivă și folosirea rațională a utilajelor, scăderea cheltuielilor cu forajul de exploatare și injecție, raționalizarea investițiilor.

În ceea ce privește evoluția cheltuielilor la Schela Boldești, se poate analiza pe baza graficului următor:

Evoluția cheltuielilor pe categorii în perioada 1999-2001

(mii lei)

În perioada 1999-2001, cheltuielile de exploatare au înregistrat o evoluție importantă, relevată grafic și valoric după cum urmează: în anul1999 au înregistrat o valoare de 87.974.208 mii lei, iar în anul 2000 o valoare de 137.770.116 mii lei, deci au crescut cu 56,60%.

Însă anul 2001 a marcat scăderea semnificativă a cheltuielilor de exploatare până la valoarea de 72.385.522 mii lei, ceea ce înseamnă cu 47,46%, adică aproape cu jumătate din valoarea anului 2000.

Cheltuielile financiare înregistrează valori reduse datorită specificului activității de producție desfășurată la Schelă. Evoluția în anul 2000 față de 1999 a fost concretizată într-o creștere cu 116,79%, iar în anul 2001 nu s-au înregistrat cheltuieli financiare.

Cheltuielile excepționale au fost ocazionate în valori mai mari decât cele financiare, înregistrând următoarea evoluție: în 2000 au scăzut de la 629302 mii lei la 401770 mii lei, cu 36,15%, iar în 2001 au continuat să scadă până la valoarea de 176170 mii lei, ceea ce reprezintă o scădere relativă față de anul 2000 cu 56,15%, iar față de 1999cu 72%.

6.2. ANALIZA VENITURILOR

Veniturile obținute în cursul perioadei 1999-2001 de către Schela de petrol Boldești din activitățile de exploatare, financiară și excepțională au înregistrat evoluția prezentată în graficul care urmează

Evoluția veniturilor obținute la Schela Boldești în

perioada 1999-2001 (mii lei)

Veniturile din exploatare au înregistrat corelativ cu cheltuielile din exploatare, o creștere în 2000 față de 1999, cu 58,55%, pentru ca în anul 2001 să scadă cu 47% față de anul precedent.

Acest fenomen se poate explica prin procesul de schimbare generalizată la sondele Schelei Boldești a modului de extracție, ceea ce a încetinit producția. Astfel, s-a trecut de la sistemul de extracție prin erupție liberă, la sistemul de extracție prin pompaj și cu gazlift.

Veniturile financiare au o pondere mică în totalul veniturilor datorită specificului obiectului de activitate.

Au înregistrat următoarea evoluție: în 2000 au crescut cu 3,39% față de 1999, iar în 2001 au scăzut drastic până la 77,28% față de anul precedent.

Veniturile excepționale au valori mai mari decât cele financiare, dar au scăzut în 2000 față de 1999 cu 7,15%, iar în 2001 au scăzut cu până la 34,68% față de 2000. Această evoluție denotă o scădere a frecvenței operațiilor de casare și dezmembrare a mijloacelor fixe: utilaje petroliere și sonde și implicit, o reducere a operațiilor excepționale de cedare a subansamblelor rezultate din dezmembrările și casările de mijloace fixe.

CAPITOLUL VII

CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE LA

S.N.P. ”PETROM” S.A. – SCHELA BOLDESTI

Controlul financiar de gestiune se organizează la regiile autonome, pentru controlul gestiunilor proprii precum si al sucursalelor si al altor subunități din structura lor organizatorică.

Controlul financiar de gestiune funcționează în compartiment distinct in subordinea directorului general.

Activitatea de control financiar de gestiune se desfășoară pe baza programelor de lucru întocmite de șeful compartimentului și aprobate de conducătorul in subordinea căruia se află compartimentul.

Schela Boldești nu are în structura sa organizatorică un compartiment special de control financiar de gestiune, acesta efectuandu-se de către organul de control al S.N.P. ”PETROM” S.A.

Controlul s-a efectuat in perioada 20.09-30.09.2001, iar intervalul supus controlului a fost 01.01.2000-30.09.2001

7.1. OBIECTIVE DE CONTROL, DOCUMENTE SUPUSE CONTROLULUI, CONSTATĂRI ȘI SOLUȚII

7.2. ACTE DE CONTROL

Actele de control sunt documente în care se consemnează constatările rezultate din acțiunea de control financiar. Organele de control financiar ale S.N.P. Petrom S.A. București au întocmit, ca act de control financiar, procesul verbal de control, structurat astfel:

Cap. 1 Integritatea mijloacelor materiale și bănești deținute cu orice titlu de unitate;

Cap. 2 Respectarea dispozițiilor legale referitoare la aprovizionarea, expediția, transportul și recepția mijloacelor materiale, precum și la conservarea și eliberarea acestora;

Cap. 3 Utilizarea mijloacelor materiale în procesul activității unității;

Cap. 4 Respectarea prevederilor legale care reglementează încadrarea și retribuirea întregului personal al unității, precum și celelalte drepturi cuvenite acestuia, exactitatea și realitatea drepturilor plătite, precum și a reținerilor;

Cap. 5 Legalitatea, realitatea precum și necesitatea celorlalte plăți și cheltuieli efectuate în numerar și prin virament;

Cap. 6 Efectuarea inventarierilor periodice, regularizarea și valorificarea diferențelor constatate la termenele și în condițiile legale;

Cap. 7 Respectarea normelor legale de întocmire și circulație a documentelor primare de conducere a evidenței tehnico-operative și contabile, precum și realitatea datelor înscrise în aceasta;

Cap. 8 Respectarea regulilor de evidență, păstrare, circulație și utilizare a formularelor cu regim special;

Cap. 9 Organizarea și exercitarea, potrivit dispozițiilor legale, a controlului financiar preventiv;

Cap. 10 Aplicarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor; Legalitatea și eficacitatea acestor măsuri; Stabilirea, potrivit dispozițiilor legale, a răspunderilor pentru diminuarea patrimoniului întreprinderii sau ca urmare a efectuării de cheltuieli neproductive;

Cap. 11 Respectarea dispozițiilor legale cu privire la angajare, drepturile, obligațiile și răspunderile gestionarilor;

Cap. 12 respectarea disciplinei financiare, realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor bănești în lei și în valută;

Cap. 13 Alte constatări

7.3. VALORIFICAREA CONTROLULUI ÎN PROCESUL DE

FUNDAMENTARE A DECIZIILOR

Controlul de gestiune, înțeles și aplicat ca un atribut al conducerii, privește atât activitatea și situația firmei în general, precum și modul de gospodărire a resurselor acesteia, în special. Controlul de gestiune reprezintă expresia unei necesități obiective, care apare ca forma de cunoaștere, deoarece prin intermediul informației se creează posibilitatea realizării unei conduceri eficiente la nivelul firmei și în fiecare compartiment funcțional al acesteia.

Putem vorbi de două laturi ale controlului de gestiune: una care are în vedere relațiile interne ale firmei și cea de-a doua, care are în vedere relațiile externe ale firmei.

Plasat la nivelul relațiilor interne ale firmei, controlul de gestiune răspunde nevoilor conducerii de a cunoaște dacă activitatea se desfășoară conform obiectivelor propuse și care vizează: echilibrul financiar, independența economică, rentabilitatea, supraviețuirea, posibilitatea extinderii activității.

În același timp, controlul de gestiune răspunde conducerii privind necesitatea informării cu privire la capacitatea de a-și respecta obligațiile față de acționari sau asociați, față de parteneri, față de stat și terți, privind plata dividendelor, plata bunurilor și serviciilor cumpărate, rambursarea creditelor, plata dobânzilor, achitarea impozitelor și taxelor și altor obligații.

La nivelul relațiilor cu exteriorul controlul de gestiune răspunde nevoii terților de a cunoaște situația economico-financiară a firmei, pentru a ști dacă plasamentele lor sunt sau nu supuse riscurilor. În această optică firma trebuie să dea dovadă de transparență, să ofere terților informații cu privire la performanțele pe care le deține. Privit astfel, controlul de gestiune răspunde unei necesități economico-sociale cu caracter mai general, care depășește interesul strict al managerului firmei.

CAPITOLUL VIII

PERFECȚIONAREA CONTABILITĂȚII

CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI

REZULTATELOR FINANCIARE

Pentru a fi un sistem contabil performant, sistemul contabil românesc ar trebui să-și fixeze ca obiective principale reflectarea fidelă a situației financiare și a rezultatelor întreprinderii static și în dinamică și furnizarea de informații fiabile și relevante pentru toate categoriile de utilizatori.

În vederea realizării acestor obiective este necesar să fie respectate principiile contabile general admise, care asigură calitatea informației contabile structurate în următorul set de situații de sinteză;

BILANȚ, CONT DE REZULTATE,

TABLOU DE UTILIZĂRI ȘI RESURSE,

TABLOU AL FLUXURILOR DE TREZORERIE.

Cadrul mai restrâns al contabilității cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor financiare este normalizat prin următoarele principii general acceptate și norme internaționale specifice: principiul independenței exercițiilor, principiul prudenței, principiul recunoașterii veniturilor (reglementat internațional prin IAS 18), principiul conectării cheltuielilor la venituri, principiul necompensării, principiul permanenței metodelor.

Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor trebuie să fie îmbunătățită în spiritul performanței și, în consecință, elementele de reformă vor fi căutate în sistemele contabile fiabile-precum cel american și în normele internaționale IASC.

Începând cu contabilitatea veniturilor se ivesc probleme legate de momentul constatării sau recunoașterii. Astfel, există cazuri specifice în care soluția constatării veniturilor aplicabilă la noi ar putea fi îmbunătățită.

Recunoașterea unui venit se face când sunt îndeplinite două condiții:

fabricarea să fi fost încheiată;

măsurarea și încasarea contravalorii venitului să fie sigure.

Aceste două condiții sunt îndeplinite în cazul unei vânzări efectuate unui terț independent.

La această metodă generală de constatare a veniturilor, practica și literatura de specialitate nord-americane prevede trei excepții:

1. Constatarea veniturilor, în funcție de avansarea lucrărilor de lungă durată, întinse pe parcursul mai multor exerciții financiare, este permis să fie făcută înaintea expirării contractului, generându-se profit (pierdere) în fiecare exercițiu financiar intermediar.

Această abordare, aparținând mediului anglo-saxon, sfidează eventualitatea apariției riscurilor, dar respectă substanței economice în fața aparenței juridice.

2. Constatarea veniturilor, în funcție de producție se poate realiza înainte de momentul vânzării dar după terminarea fabricației. Acest model de constatare este operat numai în cazul produselor sigure din punctul de vedere al prețului și al cantității, sau în cazul produselor cu prețul garantat de stat.

3. constatarea veniturilor, în funcție de încasări se poate aplica doar când este imposibilă determinarea mărimii venitului la data vânzării datorită incertitudinii decontării sumelor.

Acest aspect este concretizat de bunurile cu plata în rate și se justifică deoarece riscul de neîncasare este atât de mare încât vânzarea nu constituie o dovadă suficientă pentru ca ambele criterii de constatare a veniturilor să fie îndeplinite.

Dacă ar fi cazul contractelor pe termen lung, ar fi injustă recunoașterea veniturilor doar în anul vânzării, pentru că nu s-ar respecta astfel principiul independenței exercițiilor.

Reglementările contabilității americane prevăd condițiile necesare recunoașterii veniturilor și câștigurilor:

să fie materializate sau obținute;

să fie măsurabile;

să fie încasabile sau realizabile.

Este cunoscut faptul că, în cadrul categoriei de venituri sunt incluse creșterile de avantaje economice materializate în creșteri de active sau scăderi de pasive. Această definiție a normelor internaționale înglobează în categoria de venituri atât producția cât și transferurile de valoare.

Producția are mai multe aspecte generatoare de venituri, și anume: producția fabricată (neterminată și finită), producția vândută, producția încasată.

Transferurile de valoare nu sunt generate de producție și constau în veniturile generate de subvenții, venituri financiare de filiale etc.

În contabilitatea americană distincția între cele două categorii de venituri este clar făcută și prin terminologie: în timp ce primele sunt considerate venituri (revenues), celelalte sunt asimilate termenului de câștiguri.

În ceea ce privește recunoașterea cheltuielilor, intervine principiul conectării acestora la veniturile generate, care, în anumite cazuri, are o aplicare dificilă.

Problemele apărute în acest moment sunt legate de stabilirea unei relații cauzale între cheltuielile ocazionate și veniturile determinate de relații cauzale între cheltuielile ocazionate și veniturile determinate de acestea, prin metode realiste și sistematice de repartizare, care să permită o conectare aproximativă, atunci când nu există o cale directă.

BIBLIOGRAFIE

1) Mircea BOULESCU, – „CONTROL FINANCIAR” Ed. Eficient,

Marcel GHITA București, 1997

2) Oprea CĂLIN, Mihai RISTEA – „BAZELE CONTABILITĂȚII” Ed. Didactică

Ilie VĂDUVA, Horia NEAMȚU și Pedagogică, București, 1995

3) Oprea CĂLIN, Gh. CĂRSTEA – „CALCULAȚIA COSTURILOR” Ed. Didactică

și Pedagogică, București, 1980,

4) Niculae FELEAGĂ, Ion IONAȘCU – „TRATAT DE CONTABILITATE FINANCIARĂ”, Ed. Economică, 1998

5) Mihai RISTEA, Corina CUCU, – „CONTABILITATEA ÎNTREPRINDERII” Ed.

Corina LĂZĂRESCU Mărgăritar, București, 1997

6) Ana Stoian – „CONTABILITATEA ȘI FISCALITATEA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE” Ed. Infomedica, București 1997

7) Ministerul Finanțelor – „SISTEMUL CONTABIL AL AGENȚILOR ECONOMICI” Ed. Economică, București, 1994

8)************ – Legea contabilității nr. 82/1991

9)************ – Legea societăților comerciale nr. 31/1990

10)*********** Ordonanța de Urgență privind înființarea S.N.P. „PETROM” S.A. nr. 49/15.09.1997

11)*********** – Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

12)*********** – Legea nr. 73/1996 privind aprobarea O.G. nr. 70/1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 40/12.03.1997

13)*********** – Ordonanța Guvernului nr. 40/1998 privind completarea O.G. nr. 70/1994

14)*********** – Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 217/199 privind completarea O.G. 70/1994

15)*********** – Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, modificată și completată prin O.G. nr. 54/1997

16)*********** – Ordonanța Guvernului nr. 73/1999, privind impozitul pe venitul global

SCHELA DE PETROL BOLDEȘTI