Contabilitatea Veniturilor Si Cheltuielilor la S.c. Contramat S.r.l
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Noțiuni generale
CAPITOLUL II. Organizarea sistemului informațional contabil al veniturilor și cheltuielilor
CAPITOLUL III. Contabilitatea veniturilor
3.1. Conținutul și structura veniturilor
3.2. Contabilitatea veniturilor componente ale cifrei de afaceri
3.3. Contabilitatea veniturilor din variația stocurilor
3.4. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări
3.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare
3.6. Contabilitatea veniturilor financiare
3.7. Contabilitatea veniturilor extraordinare
CAPITOLUL IV. Contabilitatea cheltuielilor
4.1. Conținutul și structura cheltuielilor
4.2. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile
4.3. Contabilitate cheltuielilor cu lucrări și servicii executate de terți
4.4. Contabilitatea cheltuielilor cu alte servicii executate de terți
4.5. Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
4.6. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
4.7. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare
4.8. Contabilitatea cheltuielilor financiare
4.9. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare
4.10. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările,provizioanele și ajustarea la inflație
4.11. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite
CAPITOLUL V. Particularitățile activității S.C. CONTRAMAT S.R.L.
5.1. Obiectul de activitate al societății
5.2. Structura organizatorică
Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor
Concluzii
Bibliografie
ANEXE
Anexa 1- Certificat de Înregistrare
Anexa 2- Balanța de verificare
Anexa 3- Contul de profit și pierdere la data de 31.12.2013
Anexa 4- Registrul Jurnal
Introducere
În țara noastră prima lucrare de contabilitate apare în anul 1837 sub numele de „Pravila comercială” datorată lui Emanoil Ioan Nechifor. În 1844 profesorul Jarcu publică o altă lucrare intitulată „Doppia scriptura sau ținerea catastiselor”.
Întemeietor al contabilității în România este considerat însă Theodor Ștefănescu, care în anul pus bazele contabilității în partida dubla, publicând primul curs de contabilitate .
Theodor Ștefănescu, ca profesor de contabilitate și ca director al Băncii Naționale a României, a fost cel care a reușit să introducă contabilitatea în partida dublă la toate băncile, societățile comerciale și la un foarte mare număr de comercianți.
Mai târziu, profesorul Constantin Petrescu de la Școala Comecială din Iași publică un important curs de contabilitate și administrație.
O contribuție deosebită la progresul contabilității în România s-a datorat și Revistei Centrale de Comerț și Contabilitate, instrument al absolvenților școlilor superioare de comerț și apoi al Corpului Contabililor.
Contabilitatea reprezintă din punctul meu de vedere o materie importantă și de actualitate, deoarece ea este prezentă în viața fiecăruia dintre noi.
Performanța financiară a unei companii – profitul – este de mare importanță. Cele două componente cu care acționăm asupra profitului sunt cheltuielile și veniturile, motiv pentru care am și ales și tratat cu multă plăcere și cu mult interes această temă deopotrivă fundamentală, utilă și pasionantă pentru teoria și practica în contabilitate, cu dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu.
Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o muncă de cercetare și documentare, de coroborare și asamblare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei.
O preocupare principală a fost utilizarea și valorificarea unei bibliografii actuale, de cel mai înalt nivel, opera unor specialiști recunoscuți în România și pe plan internațional. De-asemenea, am acordat o mare pondere aspectelor practice, studiilor de caz, aprecierilor și contribuțiilor proprii, acestea reprezentând o parte consistentă, apreciabilă, din volumul lucrării.
În primul capitol am prezentat noțiuni generale despre venituri și cheltuieli din perspectiva Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB și am continuat cu cele nouă principii contabile generale ce au o deosebită importanță în contabilitate.
În cel de al doilea capitol am descris organizarea sistemului informațional contabil al veniturilor și cheltuielilor, prezentând clasa 6 „Conturi de cheltuieli” structurată pe grupe cuprinse între 60-69, respectiv clasa 7 „Clasa de venituri”, asemenea structurată pe grupe cuprinse între 70-79.
Apoi, în cel de al treilea capitol am prezentat contabilitatea veniturilor ce se împart în mai multe categorii precum venituri din exploare, venituri financiare sau venituri extraordinare.
În următorul capitol am sintetizat contabilitatea cheltuielilor, fiind una destul de complexă, acestea impărțindu-se în: cheltuieli din exploatare, cheltuieli financiare sau cheltuieli extraordinare. Aceste categorii de cheltuieli fiind cele mai importante, existând și alte categorii.
În ultimul capitol am abordat particularitățile firmei S.C. CONTRAMAT S.R.L. arătând care este obiectul de activitate a acesteia, dar și cum este structura organizatorică în cadrul firmelor de construcții-montaj, inclusiv în cadrul firmei S.C. Contramat S.R.L. Tot în acest capitol am realizat contabilitatea veniturilor și cheltuielilor a firmei S.C. CONTRAMAT S.R.L. în luna decembrie, atașând la anexe documente contabile precum „Balanța de verificare”, „Registrul Jurnal” sau „Contul de profit și pierdere”.
CAPITOLUL I . NOȚIUNI GENERALE
Realizarea obiectului de activitate al oricărei întreprinderi, în esență generator de venituri, reclamă importante eforturi materiale, de muncă și bănești concretizate, de regulă, în cheltuieli. „În sfera producției materiale, serviciilor și prestațiilor, „exploatarea” se regăsește în procesul de transformare a valorilor materiale, sub acțiunea forței de muncă și a potențialului tehnic de producție, în produse finite sau servicii care, prin vânzare, aduc din nou ciclul economic la forma de „bani”, iar aceștia trebuie să fie neapărat mai mulți decât cei avansați pentru a putea supraviețui societatea comercială de producție. În sfera circulației mărfurilor „exploatarea” vizează procesul de cumpărare a mărfurilor și ambalajelor, precum și cheltuielile de circulație pe care le ocazionează, urmat de vânzarea lor din nou urmând obținerea unui excedent bănesc ca expresie a avansului veniturilor dobândite asupra cheltuielilor efectuate.”
Prin urmare, o mare diversitate de operații economice conduc la transformarea unor elemente ale patrimoniului economic în rezultate economico-financiare care:
a) în sens larg se concretizează în:
1. cheltuieli care, în principiu, semnifică o „sărăcire” a întreprinderii, generată fie de o micșorare a unor elemente de active patrimoniale, fie de o creștere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii). Potrivit Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB cheltuielile reprezintă „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”
2. venituri care, în principiu, semnifică o „îmbogățire” a întreprinderii, generată fie de o creștere a unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii). Potrivit Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB, cheltuielile reprezintă „creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuția acționarilor.”
b) în sens restrâns, se concretizează în:
1. profit, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;
2. pierdere, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB operează cu clasificarea rezultatelor economico-financiare în: curente (din exploatare și financiare) și extraordinare. Potrivit definiției prezentate în Cadrul general elementele extraordinare sunt „venituri sau cheltuieli ce rezultă din evenimente și tranzacții care sunt în mod clar diferite de activitățile curente ale unei întreprinderi și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.”
Principiile contabile generale asimilate pentru activitatea practică aferentă persoanelor juridice care organizează și conduc contabilitate financiară sunt precizate și definite în mod succint în reglementările contabile în vigoare. Aceste principii au o importanță deosebită pentru realizarea obiectivelor esențiale ale contabilității și în mod special pentru evaluările pe care le ocazionează situațiile financiare anuale, fapt pentru care, în cele ce urmează, se detaliază condițiile și modul de aplicare ale fiecăruia din cele nouă principii adoptate.
a. Principiul continuității activității constă în aceea că „se presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității”.
Acest principiu acționează, de regulă, la încheierea exercițiului, atunci când se întocmesc documentele de sinteză și, în speță, cu prilejul inventarierii și, implicit, al evaluării bunurilor.
În cazul în care este asigurată continuitatea activității se procedează la efectuarea
evaluării anuale a bunurilor în funcție de utilitatea acestora în cadrul entității, avându-se în vedere și folosirea normală a practicilor contabile, dintre care se amintesc: delimitarea activității desfășurate pe exerciții și, de asemenea, a unor cheltuieli pe mai multe exerciții viitoare, utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimonială și în gestionare ș.a.
În situația în care se constată intrarea în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activității, pentru evaluarea bunurilor se folosesc alte valori decât cele de utilitate (mai mici), denumite și valori lichidative, adoptându-se o modalitate de evaluare adecvată sistării activității sau noncontinuității. Totodată, se are în vedere că valoarea imobilizărilor corporale nu se mai poate recupera în timp, iar unele cheltuieli, cum sunt cele de constituire și dezvoltare, nu se mai pot repartiza asupra mai multor exerciții.
Eventualele elemente de nesiguranță, cunoscute de administratorul entității, legate de evenimente ce pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea trebuie prezentate în notele explicative.
Totodată, se impun explicații în cazul în care situațiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului analizat, prezentându-se motivele care au determinat adoptarea deciziei potrivit căreia activitatea entității nu mai poate continua.
b. Principiul permanenței metodelor constă în asigurarea continuității aplicării regulilor de evaluare de la un exercițiu financiar la altul, deziderat potrivit căruia prin astfel de evaluare a operațiilor economico-financiare ce afectează elementele patrimoniale și rezultatele entității, înregistrate în contabilitate și oglindite în s lichidare sau reducere semnificativă a activității”.
Acest principiu acționează, de regulă, la încheierea exercițiului, atunci când se întocmesc documentele de sinteză și, în speță, cu prilejul inventarierii și, implicit, al evaluării bunurilor.
În cazul în care este asigurată continuitatea activității se procedează la efectuarea
evaluării anuale a bunurilor în funcție de utilitatea acestora în cadrul entității, avându-se în vedere și folosirea normală a practicilor contabile, dintre care se amintesc: delimitarea activității desfășurate pe exerciții și, de asemenea, a unor cheltuieli pe mai multe exerciții viitoare, utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimonială și în gestionare ș.a.
În situația în care se constată intrarea în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activității, pentru evaluarea bunurilor se folosesc alte valori decât cele de utilitate (mai mici), denumite și valori lichidative, adoptându-se o modalitate de evaluare adecvată sistării activității sau noncontinuității. Totodată, se are în vedere că valoarea imobilizărilor corporale nu se mai poate recupera în timp, iar unele cheltuieli, cum sunt cele de constituire și dezvoltare, nu se mai pot repartiza asupra mai multor exerciții.
Eventualele elemente de nesiguranță, cunoscute de administratorul entității, legate de evenimente ce pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea trebuie prezentate în notele explicative.
Totodată, se impun explicații în cazul în care situațiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului analizat, prezentându-se motivele care au determinat adoptarea deciziei potrivit căreia activitatea entității nu mai poate continua.
b. Principiul permanenței metodelor constă în asigurarea continuității aplicării regulilor de evaluare de la un exercițiu financiar la altul, deziderat potrivit căruia prin astfel de evaluare a operațiilor economico-financiare ce afectează elementele patrimoniale și rezultatele entității, înregistrate în contabilitate și oglindite în situațiile financiare anuale, se creează premisele necesare pentru compararea în timp a informațiilor contabile. Metodele de evaluare care se utilizează trebuie să aibă caracter de permanență, în sensul folosirii lor în cadrul mai multor exerciții consecutive, ceea ce permite compararea datelor sau informațiilor din situațiile financiare aferente și astfel analiza indicatorilor economico-financiari contribuie la obținerea unor informații utile pentru cei interesați.
În cazul în care se impune schimbarea unor metode, care pot fi stabilite prin lege sau printr-un standard contabil ori prin decizia entității, motivată prin obținerea unor informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile realizate, este necesar ca ele să fie semnalate în notele explicative la situațiile financiare atât sub aspectul justificării modificărilor respective, cât și a reliefării consecințelor pe care acestea le-au generat.
c. Principiul prudenței se referă la faptul că evaluarea elementelor patrimoniale
impune utilizarea unei baze prudente, în sensul că trebuie acordată atenție specială cel puțin aspectelor ce privesc luarea în calcul a următoarelor patru elemente:
– numai a profitului realizat la data bilanțului;
– a tuturor datoriilor apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent;
– a tuturor datoriilor previzibile și a pierderilor potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar curent sau pe parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacă
acestea devin evidente numai între data bilanțului (31 decembrie) și data întocmirii acestuia;
– precum și ajustarea valorilor corespunzătoare deprecierilor constatate, indiferent dacă rezultatul exercițiului este pierdere sau profit.
Principiul analizat, așa cum se observă, este legat organic de evaluarea patrimoniului și pentru respectarea cerințelor sale este necesar ca această operație să se efectueze în mod corect, ceea ce prezintă avantaje certe. În acest sens, se are în vedere faptul că se asigură o anumită temperare a optimismului exagerat al unor oameni de afaceri în favoarea creditorilor, precum și un plus de protecție pentru investitori, prin evitarea supraestimării profitului și a elementelor de activ, precum și a subestimării cheltuielilor și elementelor de pasiv.
Totodată, se reține că prin aplicarea, în mod voit, incorectă a principiului în cauză se
poate ascunde sau denatura realitatea, constituindu-se rezerve nejustificate prin exagerarea riscurilor viitoare.
d. Principiul independenței exercițiului este important pentru asigurarea unei imagini fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar.
În condițiile practicării unei contabilități de angajamente și, totodată, în spiritul prevederilor în domeniu, el presupune delimitarea riguroasă în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente exercițiului financiar pentru care se face raportarea, indiferent de data încasării sumelor sau a efectuării plăților. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc, moment când sunt înregistrate în contabilitate și ulterior în situațiile financiare anuale, deci nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit, după caz.
O primă consecință ce se degajă din aplicarea acestui principiu constă în aceea că veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, ceea ce atestă transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clienților. În aceste condiții, este neglijat atât momentul încasării, care se poate efectua chiar în exercițiul următor, cât și faptul că factura se va întocmi ulterior, iar operațiunea efectuată se înregistrează în mod temporar într-un cont specific denumit “Clienți-facturi de întocmit” (418).
La rândul lor, cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru operații care privesc exercițiul financiar curent. Astfel, se neglijează atât aspectele ce privesc plata propriu-zisă, care se poate efectua chiar în exercițiul viitor, cât și situația, oarecum de excepție, când factura n-a însoțit bunurile livrate sau serviciile prestate de către terți, iar operația în cauză se reflectă, în mod temporar, în contul specific “Furnizori-facturi nesosite” (408).
O altă consecință privind aplicarea principiului analizat se referă la faptul că este necesară utilizarea unor conturi de regularizare și anume: 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” și 472 “Venituri înregistrate în avans ”. Aceste conturi contribuie, de asemenea, la delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor realizate și, respectiv, efectuate în exercițiul curent, dar care privesc exercițiul următor și, implicit, rezultatul acestuia, dintre care se amintesc: încasările anticipate din chirii, cheltuielile cu reparațiile capitale neprevizibile, chiriile plătite cu anticipație ș.a.
În ceea ce privește îndeplinirea cerințelor principiului prezentat nu poate fi neglijată problema calculării și înregistrării amortismentelor, provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare la sfârșitul fiecărui exercițiu, indiferent că acestea sunt sau nu deductibile fiscal.
e. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii se referă la întocmirea bilanțului și în speță la faptul că pentru stabilirea valorii totale corespunzătoare fiecărei poziții (indicator) a acestuia se impune determinarea separată a valorii fiecărui element individual de activ sau de datorii care se include în componența acesteia.
f. Principiul intangibilității constă în aceea că între bilanțul de deschidere al unui exercițiu și cel de închidere al exercițiului precedent trebuie să fie concordanță deplină. De la această cerință fac excepție, atunci când este cazul, corecțiile impuse de aplicarea IAS 8 “Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale și modificări ale politicilor contabile”.
Astfel, se creează posibilitatea verificării cu ușurință a integrității patrimoniului și informării corecte a utilizatorilor externi de informații. În acest scop sunt deosebit de importante informațiile ce se prezintă în Notele explicative aferente exercițiului precedent. În legătură cu acest ultim aspect se poate menționa că în activitatea practică există numeroase situații când principiul analizat este tratat cu superficialitate, în sensul că nu se prezintă toate informațiile stabilite prin reglementările în domeniu, dintre care se amintesc cele referitoare la: modul de evaluare a elementelor patrimoniale; regimul de amortizare utilizat; provizioanele și ajustările constituite, deductibile și nedeductibile, iar în cazul în care acestea nu s-au constituit nu se explică din ce cauză și nici efectul asupra rezultatelor financiare ale exercițiului; dacă s-a derogat de la principiile generale consacrate, inclusiv motivul și efectele acestor derogări; alte situații care influențează comparabilitatea cu anul precedent și imaginea fidelă; eventualele evenimente posterioare închiderii exercițiului financiar ș.a.
g. Principiul necompensării impune înregistrarea distinctă în bilanț a valorii
elementelor de activ și a celor de pasiv și în contul de profit și pierdere a veniturilor și a
cheltuielilor, nefiind admisă vreo compensare între ele. În acest sens exemplificăm: necompensarea creanțelor cu datoriile față de același terț și necompensarea plusurilor de valoare cu minusurile de valoare care pot surveni cu prilejul aplicării principiului prudenței.
Totodată, se reține, ca excepție, faptul că între creanțele și datoriile față de același terț se pot efectua numai compensările admise de reglementările în vigoare, cu obligația înregistrării anterioare în contabilitate a veniturilor și a cheltuielilor aferente la valoarea integrală.
h. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului se referă la faptul că valoarea elementelor bilanțiere și a celor din contul de profit și pierdere se prezintă avându-se în vedere fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate și nu doar forma lor juridică, asigurându-se astfel credibilitate informațiilor care se furnizează.
În acest sens, se are în vedere faptul că fondul tranzacțiilor sau al altor evenimente nu este întotdeauna în concordanță cu ceea ce transpare din forma lor juridică sau convențională.
Principiul analizat se aplică de entitățile care întocmesc situații financiare individuale și care, totodată, depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime amintite anterior. La rândul lor, entitățile care nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime legal stabilite aplică principiul la care ne referim numai în cazul în care întocmesc situații financiare consolidate.
i. Principiul pragului de semnificație influențează relevanța informației contabile, considerent pentru care este necesar ca în situațiile financiare să fie prezentate, în mod distinct, numai elementele care au valoare semnificativă. Celelalte elemente, în măsura în care au aceeași natură, precum și funcții similare, se reflectă în sume cumulate.
În anumite cazuri, natura informației este suficientă, prin ea însăși, pentru a determina relevanța informației, însă există și situații când atât natura, cât și pragul de semnificație sunt importante în acest sens.
Informațiile sunt considerate ca fiind semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor.
Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau ale declarării greșite.
Pragul de semnificație nu poate fi definit printr-o formulă matematică deoarece pentru stabilirea lui, în fiecare situație care prezintă interes, se au în vedere atât aspecte cantitative, cât și calitative. În acest sens, se menționează erorile nesemnificative, dar repetabile, care însumate depășesc pragul de semnificație și, în consecință, trebuie luate în considerare, precum și prezentarea incorectă sau incompletă a politicilor contabile în cadrul notelor explicative de la situațiile financiare, ceea ce determină interpretarea greșită a politicilor de această natură utilizate.
De altfel, principiul analizat acționează în sensul că elementele bilanțiere și cele din contul de profit și pierdere pot fi combinate atunci când ele reprezintă o sumă nesemnificativă în ceea ce privește asigurarea unei imagini fidele, așa cum este înțeleasă prin reglementările contabile în vigoare, precum și în cazul în care contribuie la ridicarea nivelului de claritate. Această ultimă modalitate de combinare necesită o prezentare distinctă în notele explicative.
Pragul de semnificație se poate determina, în funcție de situația entității și interesul utilizatorilor de situații financiare, avându-se în vedere unul sau mai multe elemente, dintre care se amintesc: profitul brut, cifra de afaceri, total active, activul net și profitul net, cu precizarea că este permis a fi aplicat numai de entitățile care depășesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime reglementate.
CAPITOLUL II. ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL CONTABIL AL CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR
Reglementările contabile actuale din România operează cu clasificarea cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică în:
cheltuieli și venituri din exploatare;
cheltuieli și venituri financiare;
cheltuieli și venituri extraordinare.
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor, în mod sistematizat, după conținutul și natura lor economică, se utilizează Clasa 6 „CONTURI DE CHELTUIELI”, structurată în grupe de conturi, pe naturi relativ omogene de cheltuieli, iar în cadrul fiecărei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice de gradul I și, eventual, de gradul al II-lea pentru fiecare element de cheltuială în parte.
Structura pe grupe a conturilor de cheltuieli așa cum este reglementată de Planurile de conturi în vigoare în sistemul contabil românesc este următoarea:
CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ȘI SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI
CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI
63 CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
64 CHELTUIELI CU PERSONALUL
65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
66 CHELTUIELI FINANCIARE
67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE
68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE
69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor, în mod sistematizat, după conținutul și natura lor economică, se utilizează Clasa 7 „CONTURI DE VENITURI”, structurată în grupe de conturi, pe naturi relativ omogene de venituri, iar în cadrul fiecărei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice de gradul I și, eventual, de gradul al II-lea pentru fiecare element de venit în parte.
Structura pe grupe a conturilor de cheltuieli așa cum este reglementată de aceleași Planuri de conturi în vigoare în sistemul contabil românesc este următoarea:
70 CIFRA DE AFACERI
71 VARIAȚIA STOCURILOR
72 VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI
74 VENITURI DIN SUBVENȚII DE EXPLOATARE
75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
76 VENITURI FINANCIARE
77 VENITURI EXTRAORDINARE
78 VENITURI DIN PROVIZIOANE ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE
79 VENITURI DIN IMPOZITUL PE PROFIT AMÂNAT
CAPITOLUL III. CONTABILITATEA VENITURILOR
3.1. Conținutul și structura veniturilor
În general, veniturile reprezintă expresia valorică a producției stocate și/sau livrate. Similar cheltuielilor, veniturile au o mare diversitate, dar, totuși, pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a lor:
Obținerea producției fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei întreprinderi productive. în acest moment al ciclului economic, evaluarea producției obținute se face la costuri efective de producție.
Livrarea (facturarea) producției fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În acest moment al ciclului economic, evaluarea producției vândute se face la prețuri de vânzare, inclusiv TVA – acolo unde este cazul. Veniturile din vânzare se constituie pentru producător (vânzător) la nivelul prețului negociat de vânzare fără eventuala Taxă pe Valoarea Adăugată.
încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestații și servicii care fac obiectul curent de activitate al întreprinderii, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanțe față de clienți (cumpărători).
încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exercițiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exercițiu financiar expirabil. Este vorba de venituri constatate în avans scadente și/sau de venituri din anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri și cheltuieli, rămase fără obiect.
Structura reglementară a veniturilor vizează:
Sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, activități care sunt reprezentate de orice activități desfășurate de o persoană juridică, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe ale acestora. Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Câștigurile din orice alte surse, câștiguri ce reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Contabilitatea veniturilor se ține pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:
Venituri din exploatare, care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;
– venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.
Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor. Veniturile din producția stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor);
– venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielile efectuate de unitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;
– venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază unitatea;
– alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.
Venituri financiare, care cuprind:
– venituri din imobilizări financiare;
– venituri din investiții financiare pe termen scurt;
– venituri din creanțe imobilizate;
– venituri din investiții financiare cedate;
– venituri din diferențe de curs valutar;
– venituri din dobânzi;
– venituri din sconturi obținute;
– alte venituri financiare.
Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă, în această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
Venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități).
Venituri din provizioane anulate.
3.2. Contabilitatea veniturilor componente ale cifrei de afaceri
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor cuprinse în cifra de afaceri se utilizează conturile din grupa 70 „Cifra de afaceri” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
701 „Venituri din vânzarea produselor finite”
702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor”
703 „Venituri din vânzarea produselor reziduale”
704 „Venituri din lucrări executate și servicii prestate”
705 „Venituri din studii și cercetări”
706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
708 „Venituri din activități diverse”
Observație: în calculul indicatorului „Cifra de afaceri” pe lângă veniturile contabilizate cu ajutorul conturilor cuprinse în grupa 70 din Planul de conturi se mai includ și veniturile contabilizate cu ajutorul contului 7411 „Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri”.
Prezentăm în continuare modul de funcționare a unor conturi de venituri incluse în cifra de afaceri, care n-au fost exemplificate pe parcursul acestei lucrări, prin următorul exemplu:
Centralizatorul Facturilor fiscale emise pentru lucrări executate, servicii prestate și alte activități cuprinde:
Înregistrarea în contabilitate a prestațiilor efectuate conform Centralizatorului Facturilor fiscale se face prin formula contabilă:
3.3. Contabilitatea veniturilor din variația stocurilor
Sistemul românesc de contabilitate include în categoria momentelor de recunoaștere a veniturilor și pe cel al obținerii producției fabricate sau al altor stocuri din producție proprie. Astfel, veniturile din exploatare sunt influențate și de cele rezultate în urma variației stocurilor fabricate de întreprindere (produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție în curs de execuție, animale și păsări) în sensul că:
în situația în care la sfârșitul perioadei întreprinderea are stocuri de producție fabricată mai mari decât la începutul perioadei, diferența dintre cele două valori va majora valoarea veniturilor totale din exploatare;
în situația în care la sfârșitul perioadei întreprinderea are stocuri de producție fabricată mai mici decât la începutul perioadei, diferența dintre cele două valori va diminua valoarea veniturilor totale din exploatare.
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor din variația stocurilor referitoare la producția fabricată, reprezentând costul efectiv de producție (uneori format din cost standard ± diferențele de preț dintre costul efectiv și costul standard), s-a instituit contul 711 „Variația stocurilor” care:
după conținutul economic este un cont de venituri din exploatare;
după funcția contabilă este un cont bifuncțional;
se creditează:
– la sfârșitul perioadei (lunar) cu costul producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție;
– cu costul de producție sau prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite și produselor reziduale obținute, la finele perioadei, precum și diferențele între costul efectiv și prețul de înregistrare aferente;
– costul de producție sau prețul de înregistrare al animalelor și păsărilor obținute din producție proprie și diferențele de preț aferente.
– se debitează:
– cu reluarea producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție, la începutul perioadei;
– cu costul de producție sau prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, animalelor și păsărilor vândute, constatate lipsă la inventariere precum și diferențele de preț aferente.
– înainte de închidere soldul contului poate fi:
– creditor, în situația în care costul efectiv al producției obținute în cursul perioadei (lunii respective) este mai mare decât costul efectiv al producției ieșite din depozit, inclusiv reluarea producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la începutul perioadei (lunii respective);
– debitor, în situația în care costul efectiv al producției obținute în cursul perioadei (lunii respective) este mai mic decât costul efectiv al producției ieșite din depozit, inclusiv reluarea producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la începutul perioadei (lunii respective);
– la sfârșitul perioadei (lunii calendaristice) contul nu prezintă sold deoarece soldul existent înainte de închidere este preluat de contul 121 „Profit și pierdere”.
Ilustrăm funcționalitatea acestui cont prin următorul exemplu: O întreprindere de producție are următoarea situație a stocurilor de produse finite:
– stoc inițial evaluat la cost efectiv de 20.000 lei;
produse finite fabricate (obținute) în cursul lunii evaluate la cost efectiv de 400.000 lei;
produse finite vândute în cursul lunii preț de vânzare fără TVA 500.000 lei și TVA 24%, cost efectiv de producție:
varianta A: 394.000 lei;
varianta B: 400.000 lei;
varianta C: 402.000 lei.
Înregistrarea produselor finite obținute în cursul lunii:
345 = 711 400.000
Produse finite Variația stocurilor
Înregistrarea vânzărilor de produse finite:
4111 = % 620.000
Clienți 701 500.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
4427 120.000
TVA colectată
3) Descărcarea gestiunii produselor finite vândute: – varianta A:
– varianta B:
– varianta C:
În urma acestor operațiuni, situația conturilor 345 „Produse finite” și 711 „Variația stocurilor” este următoarea:
Varianta A:
În prezentarea situației conturilor 345 „Produse finite” și 711 „Variația stocurilor” s-au utilizat următoarele notații:
SId reprezintă soldul inițial debitor
SIc reprezintă soldul inițial creditor
Se reprezintă soldul creditor la un moment dat (în cazul nostru soldul înainte de închidere).
Analizând situația celor două conturi în această variantă putem concluziona că:
Deoarece costul efectiv al stocurilor de produse finite este mai mare la sfârșitul lunii decât la începutul lunii cu 6.000 lei (26.000 lei – 20.000 lei), adică în cursul lunii s-au vândut produse finite al căror cost de producție efectiv a fost mai mic decât costul efectiv al produsele finite obținute, contul 711 „Variația stocurilor” prezintă sold creditor înainte de închidere în sumă
egală de 6.000 lei.
Deoarece contul 711 „Variația stocurilor” nu poate prezenta sold la sfârșitul lunii, acest cont se închide prin formula contabilă:
Analizând situația celor două conturi în această variantă putem concluziona că:
Deoarece costul efectiv al stocurilor de produse finite existente la sfârșitul lunii este egal cu cel al stocurilor de produse finite existente la începutul lunii, adică în cursul lunii s-au vândut produse finite al căror cost de producție efectiv a fost egal cu costul efectiv al produsele finite obținute, contul 711 „Variația stocurilor” nu prezintă sold înainte de închidere.
Deoarece contul 711 „Variația stocurilor” nu prezintă sold înainte de închidere rezultatul exercițiului nu este influențat de variația stocurilor.
Față de notațiile de la varianta A mai utilizăm notația „Sd” care reprezintă soldul debitor înainte de închidere.
Analizând situația celor două conturi în această variantă putem concluziona că:
în această situație, în care costul efectiv al stocurilor de produse finite este mai mic la sfârșitul lunii decât la începutul lunii cu 2.000 lei (20.000 lei – 18.000lei), contul 711 „Variația stocurilor” prezintă sold debitor înainte de închidere în sumă egală de 2.000 lei.
Deoarece contul 711 „Variația stocurilor” nu poate prezenta sold la sfârșitul lunii, acest cont se închide prin formula contabilă:
În situația în care contul 711 „Variația stocurilor” prezintă sold debitor înainte de închidere, închiderea contului se poate face și prin formula contabilă „în negru”:
Chiar dacă efectul asupra rezultatului exercițiului este același și scopul este atins – contul 711 „Variația stocurilor” nu prezintă sold la sfârșitul lunii – nu recomandăm această modalitate de înregistrare deoarece, în opinia specialiștilor, denaturează rulajele conturilor.
3.4. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări
Pentru contabilizarea, curentă a veniturilor din producția proprie (în regie) a imobilizărilor se utilizează conturile din grupa 72 „Venituri din productia de imobilizari” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
721 „Venituri din producția de imobilizări necorporale”
722 „Venituri din producția de imobilizări corporale”
Funcționalitatea celor două conturi a fost pe larg prezentată pe parcursul acestei lucrări.
3.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare
Pentru contabilizarea curentă a altor venituri din exploatare se utilizează conturile din grupa 75 „Alte venituri din exploatare” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
754 „Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși”
758 „Alte venituri din exploatare”
7581 „Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități”
7582 „Venituri din donații și subvenții primite”
7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital”
7584 „Venituri din subvenții pentru investiții”
7588 „Alte cheltuieli de exploatare”
Ilustrăm funcționalitatea unora din aceste conturi prin următoarele exemple:
1. Centralizatorul debitorilor scoși din activ redeveniți solvabili însumează 11.900lei, din care TVA 2.303 lei (24/124 × 2.303 lei). Pentru încasarea ulterioară, prin virament bancar, a creanței reactivate întreprinderea a pretins și primit penalități în sumă de 1.000.000 lei.
1) Înregistrarea creanțelor reactivate:
2) Încasarea contravalorii creanței și a penalităților de întârziere:
2. Inventarul inopinat al casieriei se concretizează într-un plus la numerarul în lei în sumă de 200 lei, care se înregistrează în contabilitate prin formula contabilă:
3.6. Contabilitatea veniturilor financiare
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor financiare generale, generate de activitatea unei întreprinderi, venituri care se referă la: veniturile din dividende aferente participațiilor la capitalul altor societăți comerciale veniturile din dobânzi de încasat și/sau încasate aferente altor imobilizări financiare și/sau creanțe imobilizate, diferențele favorabile din vânzarea investițiilor financiare (pe termen lung respectiv scurt), diferențele favorabile de curs valutar, veniturile din dobânzile aferente împrumuturilor acordate, venituri din sconturi primite precum și alte venituri financiare, se utilizează conturile din grupa 76 „Venituri financiare” a cărei structură de conturi funcționale este prezentată în continuare:
761 „Venituri din imobilizări financiare”
7611 „Venituri din titluri de participare deținute la filiale din cadrul grupului”
7612 ,;Venituri din .titluri de participare deținute la filiale din afara grupului”
7613 „Venituri din titluri de participare deținute în întreprinderi asociate din cadrul grupului”
7614 „Venituri din titluri de participare deținute în întreprinderi asociate din afara grupului”
7615 „Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului”
7616 „Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului”
7717 „Venituri din alte imobilizări financiare”
762 „Venituri din investiții financiare pe termen scurt”
763 „Venituri din creanțe imobilizate”
764 „Venituri din investiții financiare cedate”
7641 „Venituri din imobilizări financiare cedate
7642 „Câștiguri din investiții financiare pe termen scurt cedate”
765 „Venituri din diferențe de curs valutar”
766 „Venituri din dobânzi”
767 „Venituri din sconturi obținute”
768 „Alte venituri financiare”
Ilustrăm funcționalitatea unora din aceste conturi prin următoarele aplicații ipotetice:
1. Centralizatorul dividendelor încasate prin virament bancar în exercițiul financiar N din rezultatele distribuite la societățile unde se dețin acțiuni cuprinde:
dividende încasate de la o întreprindere din cadrul grupului (filială) la care se exercită controlul 80.000 lei;
dividende încasate de la o întreprindere asociată din afara grupului 20.000 lei;
dividende încasate de la o întreprindere din afara grupului la care se dețin participată strategice 40.000 lei;
dividende încasate de la o întreprindere la care s-au deținut investiții financiare pe termen scurt 10.000 lei.
Înregistrarea încasării dividendelor:
3.7. Contabilitatea veniturilor extraordinare
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor din elementele extraordinare, prin Planurile de conturi în vigoare în România s-a instituit contul 771 „Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare” cu ajutorul căruia se contabilizează subvențiile primite sau de primit drept compensații pentru pierderile suferite de o întreprindere, ca urmare a efectuării unor cheltuieli generate de evenimente extraordinare. Ilustrăm funcționalitatea acestui cont prin următorul exemplu:
O întreprindere a pierdut în urma unei calamități naturale o construcție în valoare netă contabilă de 300.000 lei (valoare de intrare 800.000 lei, amortizare cumulată 500.000 lei), pentru care avea asigurare la nivelul valorii de 350.000 lei și stocuri de materii prime depozitate în clădirea respectivă în valoare de 150.000 lei, pentru care nu avea poliță de asigurare. Autoritățile locale decid subvenționarea pierderilor de stocuri neacoperite de asigurări în proporție de 30 % din valoarea pagubei.
1) Înregistrarea cheltuielilor extraordinare aferente clădirii distruse de calamitatea naturală:
2) Înregistrarea sumei încasată drept despăgubiri de la societatea de asigurare:
3) Înregistrarea cheltuielilor extraordinare aferente materiilor prime distruse de calamitatea naturală:
4) Încasarea subvenției acordate de autoritățile locale (30 % × 150.000 lei = 45.000lei)
CAPITOLUL IV. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
4.1. Conținutul și structura cheltuielilor
În general, cheltuielile reprezintă expresia valorică a operațiilor economice referitoare la cumpărarea și utilizarea bunurilor economice. Structura analitică a cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a acestora:
Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi de exemplu consumul de materii prime, consumul de materiale auxiliare etc.
Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de elemente nestocabile, lucrări, utilități și servicii destinate producției, cu ocazia nașterii datoriei față de furnizori.
Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a întreprinderii, pentru care anterior plății nu a fost înregistrat angajamentul (obligația) de plată.
încorporarea (includerea) în cheltuielile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor), deprecierile economice probabil reversibile (provizioanele pentru deprecierea activelor) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor, pierderilor și/sau cheltuielilor estimate viitoare (provizioanele pentru riscuri și cheltuieli). Structura reglementată a cheltuielilor vizează:
1) Cheltuielile unității, care reprezintă valorile plătite pentru:
– consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate da care beneficiază întreprinderea;
– cheltuieli cu personalul;
– executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
Pierderile, care reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Amortizările și provizioanele constituite.
Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a) Cheltuieli de exploatare care cuprind:
– Cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile și materialele de natura obiectelor de inventar; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor vândute vii sau sacrificate, costul mărfurilor și al ambalajelor vândute.
– Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți: cheltuieli de întreținere și reparații, cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile; cheltuieli cu primele de asigurare; cheltuieli cu studiile și cercetările; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); cheltuieli cu comisioanele și onorariile; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane; cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații; cheltuieli cu serviciile bancare și altele.
– Cheltuieli cu personalul: cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu asigurările și protecția socială precum și alte cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridică.
– Alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanțe și debitori diverși, cheltuieli cu despăgubirile, amenzile și penalitățile suportate de persoana juridică, donații și alte cheltuieli similare precum și cheltuielile privind activele cedate și alte operații de capital etc.
b) Cheltuieli financiare care cuprind:
– cheltuieli reprezentând pierderi din creanțe legate de participații;
– cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
– cheltuieli cu diferențele de curs valutar nefavorabile;
– cheltuieli cu dobânzile privind exercițiul financiar în curs;
– cheltuieli cu sconturile acordate clienților;
– cheltuieli reprezentând pierderi din creanțe de natură financiară și altele.
Cheltuieli extraordinare care sunt reprezentate de pierderile din calamități și alte evenimente extraordinare.
Cheltuielile cu amortizările și provizioanele care se referă la cheltuielile de exploatare cu amortizările, cheltuielile de exploatare cu provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, respectiv cheltuielile de exploatare și financiare cu provizioanele pentru deprecieri și cheltuielile financiare referitoare la amortizarea primelor privind rambursarea obligațiunilor.
Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite care sunt calculate potrivit prevederilor legale și care se referă la impozitul pe profit și alte impozite datorate, iar în cazul întreprinderilor care intră sub incidența O.M.F.P. nr. 94/2001 și la cheltuielile cu impozitul pe profit amânat.
4.2. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu consumurile de stocuri se utilizează conturile din grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
601 „Cheltuieli cu materiile prime”
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile”
6021 „Cheltuieli cu materialele auxiliare”
6022 „Cheltuieli privind combustibilul”
6023 „Cheltuieli privind materialele de ambalat”
6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb”
6025 „Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”
6026 „Cheltuieli privind furajele”
6028 „Cheltuieli privind alte materiale consumabile”
603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”
604 „Cheltuieli privind materialele nestocate”
605 „Cheltuieli privind energia și apa”
606„Cheltuieli privind animalele și păsările”
607 „Cheltuieli privind mărfurile”
608 „Cheltuieli privind ambalajele”
Funcționalitatea majorității conturilor din această grupă a fost ilustrată pe parcursul capitolelor anterioare. Ilustrăm aici numai funcționalitatea unor conturi care a fost mai puțin exemplificată pe parcursul acestei lucrări, prin următoarele exemple:
1. Se achiziționează de la furnizori materiale nestocabile (rechizite de birou) conform unei Facturi fiscale care cuprinde: preț de vânzare fără TVA 2.000 lei și TVA 24 %.
înregistrarea achiziției materialelor nestocate:
2. Se înregistrează Factura fiscală reprezentând consumul de energie electrică, valoarea fără TVA 40.000 lei și TVA 24%.
Observație: Printr-o formulă contabilă similară se înregistrează și Facturile fiscale privind consumul de energie termică și respectiv consumul de apă.
4.3. Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți se utilizează conturile de cheltuieli din grupa 61 „Contabilitatea cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
611 „Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile”
612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”
613 „Cheltuieli cu primele de asigurare”
614 „Cheltuieli cu studiile și cercetările”
Ilustrăm funcționalitatea acestor conturi prin următoarele exemple:
1. Se înregistrează Centralizatorul Facturilor fiscale privind lucrările și serviciile generale executate de terți care cuprind:
2. Se contabilizează plățile privind primele de asigurare obligatorii și facultative pe baza Centralizatorului Extraselor de cont, suma totală plătită fiind 16.000.000 lei:
4.4. Contabilitatea cheltuielilor cu alte servicii executate de terți
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu alte servicii executate de terți se utilizează conturile de cheltuieli din grupa 61 „Contabilitatea cheltuielilor cu alte servicii executate de terți” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
621 „Cheltuieli cu colaboratorii”
622 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile”
623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane”
625 „Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri”
626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”
627 „Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate”
628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”
Ilustrăm funcționalitatea acestor conturi prin următoarele exemple:
1. Centralizatorul Statelor de plată pentru indemnizațiile stabilite pe baza unor contracte de colaborare cuprinde:
indemnizații brute achitate în numerar pentru colaboratorii externi 15.000 lei, din care impozit reținut la sursă 4.500 lei;
onorarii brute pentru avocați și experți achitate în numerar 4.000 lei;
total brut 19.000 lei din care impozit reținut la sursă 4.500 lei.
înregistrarea plăților către colaboratori (cu reținerea impozitului la sursă):
2. Centralizatorul Facturilor fiscale privind alte lucrări și servicii executate de terți cuprinde:
Înregistrarea Centralizatorului Facturilor fiscale privind alte lucrări și servicii executate de terți se face prin formula contabilă:
2. Extrasul de cont emis la sfârșitul unei luni indică faptul că pentru operațiile de încasări și plăți prin contul curent efectuate de o întreprindere banca a reținut comisioane totale în sumă de 2.243 lei. înregistrarea în contabilitate a comisioanelor bancare reținute se face prin formula contabilă:
4.5. Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, prin Planurile de conturi în vigoare s-a instituit contul operațional 635 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” al cărui mod de funcționare a fost prezentat pe parcursul acestei lucrări.
4.6. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu personalul se utilizează conturile din grupa 64 „Cheltuieli cu personalul” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
645 „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”
6451 „Contribuția unității la asigurările sociale”
6452 „Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”
6453 „Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”
6458 „Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”
Salariul care se plătește personalului reprezintă atât o componentă a valorii adăugate cât și o cheltuială de producție.Operațiile care trebuie înregistrate în contabilitate în legătură cu salariile pot fi grupate în următoarele categorii:
1. Operații referitoare la reflectarea în contabilitate a salariilor sub aspectul obligației întreprinderii față de personal pe de o parte și sub cel al salariilor ca parte componentă a costurilor producției pe de altă parte.
2. Operații privind decontarea salariilor cu personalul întreprinderii care constau din:
– ridicarea de la bancă a sumelor neceare și plata avansului chenzinal;
– înregistrarea reținerilor din salarii și stabilirea sumelor de plată la chenzina a doua;
– ridicarea de la banca a sumelor ce trebuie platite la chenzina a doua.
3. Operații de decontare cu alte verigi și cu terții privind sumele reținute de întreprindere din retribuții si anume:
– la bugetul statului (impozitul pe salarii);
– la bugetul asigurărilor sociale;
– către alți creditori
4. Operații privind plata concediilor și constituirea provizioanelor;
5. încasarea și plata alocațiilor pentru copii, care se acoperă de la bugetul de stat.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile de salarii, sporurile, adaosurile, premiile și alte sume datorate de unitatea patrimonială personalului potrivit contractului de muncă.
În contabilitate se înregistrează distinct ajutoarele materiale stimulentele din profitul net realizat, precum și avansurile acordate personalului.
Contabilitatea operațiilor legate de calculul și plata drepturilor salariale, se ține cu ajutorul conturilor prevăzute în proiectul Planului de conturi general în grupa „42” –„ Personal și conturi asimilate”.
Din categoria cheltuielilor de exploatare fac parte și cheltuielile cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate. Ele se referă la sumele datorate bugetului statului reprezentând impozitul suplimentar pentru depășirea fondului total destinat plății salariilor (contul 631) și alte impozite și taxe (635).
În unele sectoare de activitate în structura costului de producție o pondere importantă o au cheltuielile cu personalul, reflectate în contabilitate de contul 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” și contul 645 „Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala”.
În debitul contului 641 se înregistreaza valoarea salariilor și a altor drepturi cuvenite personalului din cadrul unității, iar în debitul contului 645 contribuția unității la asigurările sociale și la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj.
Toate aceste conturi se debitează pe parcursul lunii cu categoriile de cheltuieli respective și se creditează la finele lunii prin preluarea valorii cheltuielilor în contul 121 „Profit și pierdere” în vederea calculării exercițiului. În urma acestei operații, conturile de cheltuieli nu mai prezintă sold.
Aplicații practice
1. Înregistrarea sumelor datorate colaboratorilor pentru prestații efectuate.
2. Înregistrarea impozitului suplimentar pentru depășirea fondului de salarii admisibil (suportat de unitate).
631 = 444 200.000
„Impozitul pe salarii” „ Impozitul pe venituri
de natura salariilor”
3. Vărsarea la bugetul statului a impozitului suplimentar
444 = 5121 200.000
„ Impozitul pe venituri „Conturi la bănci în lei”
de natura salariilor”
4. Înregistrarea la sfârșitul exercițiului încheiat a drepturilor de personal pentru care nu s-au întocmit state de plată
641 = 4281 100.000
„Cheltuieli cu salariile” „Alte datorii în legătură
personalului” cu personalul”
5. Înregistrarea C.A.S. – contribuția unității
6451 = 4311 300.000
„Contribuția unității” „ Contribuția unității”
la asigurările sociale” la asigurările sociale”
6. Înregistrarea contribuției unității la constituirea fondului de șomaj
6452 = 4371 100.000
„Contribuția unității „Contribuția unității
pentru ajutorul de somaj” la fondul de somaj”
7. Înregistrarea unor sume ce se acordă personalului pentru protecția socială
6458 = 423 50.000
„Alte cheltuieli privind „Personal – ajutoare materiale
asigurările și protecția socială datorate”
4.7. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare
Pentru contabilizarea curentă a altor cheltuieli de exploatare se utilizează conturile din grupa 65 „Alte cheltuieli de exploatare” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
654 „Pierderi din creanțe și debitori diverși”
658 „Alte cheltuieli de exploatare”
6581 „Despăgubiri, amenzi și penalități”
6582 „Donații și subvenții acordate”
6583 „Cheltuieli cu activele cedate și alte operații de capital”
6588 „Alte cheltuieli de exploatare”
Ilustrăm funcționalitatea unora din aceste conturi prin următoarele exemple:
1. La data de 10.02.N se livrează unui client produse finite evaluate la cost efectiv de producție de 80.000 lei cu un preț de vânzare fără TVA de 100.000 lei și TVA 24%, termen de decontare 10.03. N. la scadență clientul refuză plata declarându-se în stare de faliment. La data de 25.10.N administratorii falimentului prin lichidare achită societății, prin virament bancar, 30 % din valoarea creanței.
1) Livrarea de produse finite:
2) Descărcarea gestiunii produselor finite vândute:
3) Înregistrarea în evidență separată a clientului incert, la data de 10.03.N:
Înregistrarea încasării parțiale a creanței față de clientul incert, la data de 25.10.N:
(30 % × 124.000 lei = 37.200 lei)
5) Trecerea pe pierderi a diferenței din creanța neîncasată și stornarea TVA colectată aferentă:
a) Diferență totală de încasat: 124.000 lei – 37.200 lei = 86.800 lei
b) Pierdere netă din creanțe (a – b): 70.000.000 lei,
Observație: Datorită faptului că încasarea creanței față de clientul incert s-a făcut în același exercițiu financiar cu momentul considerării lui ca un client incert, nu a fost necesară constituirea de provizioane pentru deprecierea creanțelor clienți.
2. La inventarierea datoriilor față de furnizori efectuată la sfârșitul exercițiului financiar N (conturile analitice) se constată, în raport cu înregistrările în contabilitate, datorii suplimentare față de un furnizor în sumă de 5.700 lei care se achită prin virament bancar, plătindu-se și penalități de întârziere de 220 lei.
1) Înregistrarea datoriilor suplimentare față de furnizori:
2) Achitarea datoriei față de furnizor și a penalităților de întârziere:
3. O întreprindere realizează următoarele operații privind imobilizările corporale:
donează unei fundații caritabile mijloc de transport care are o valoare netă contabilă de 30.000 lei (valoare de intrare 300.000 lei, amortizare cumulată 270.000 lei);
casează utilaje cu valoare netă contabilă de 2.000 lei (valoare de intrare 240.000 lei, amortizare cumulată 238.000 lei).
1) Înregistrarea donației mijlocului de transport:
2) Înregistrarea casării utilajelor:
4.8. Contabilitatea cheltuielilor financiare
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor financiare generale, generate de activitatea unei întreprinderi, cheltuieli care se referă la: pierderile din creanțe legate de participații, diferențele nefavorabile (pierderile) din vânzarea investițiilor financiare (pe termen lung respectiv scurt), diferențele nefavorabile de curs valutar, cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor primite, cheltuieli cu sconturile acordate precum și alte cheltuieli financiare, se utilizează conturile din grupa 66 „CHELTUIELI FINANCIARE” a cărei structură de conturi funcționale este prezentată în continuare:
663 „Pierderi din creanțe legate de participații”
664 „Cheltuieli privind investițiile financiare cedate”
6641 „Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”
6642 „Pierderi din investițiile financiare pe termen scurt cedate”
665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar”
666 „Cheltuieli privind dobânzile”
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”
668 „Alte cheltuieli financiare”
Deoarece funcționalitatea majorității conturilor din această grupă a fost larg prezentată pe parcursul acestei lucrări redăm aici doar funcționalitatea contului 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar” prin următorul exemplu:
O întreprindere livrează la data de 15.11.N unui client extern produse finite evaluate la cost de producție de 360.000 lei cu un preț de vânzare de 10.000 euro, încasarea realizându-se astfel: 40 % din valoare la 15.12.N și diferența la 15.01.N+1. Cursurile valutare de referință sunt: la data de 15.11.N 42.000 lei/euro, la data de 15.12.N 41.800 lei/euro, la data de 31.12.N 41.500 lei/euro, iar la data de 15.01.N+1 41.000 lei/euro.
1) În exercițiul financiar N se înregistrează:
1.1) Livrarea de produse finite (10.000 euro × 42.000 lei/euro = 420.000.000 lei):
1.2) Descărcarea gestiunii produselor finite vândute:
1.3) Încasarea parțială a creanței la data de 15.12.N (40 % × 10.000 euro = 4.000 euro):
Valoare de înregistrare (la 15.1 l.N): 4.000 euro × 4.5 lei/euro = 18.000 lei
Valoare de încasare (la 15.12.N): 4.000 euro × 4.35 lei/euro = 17.400 lei
Diferență de curs nefavorabilă (a – b): 800.000 lei
1.4) Actualizarea creanței în valută rămase la sfârșitul exercițiului financiar N (10.000 euro – 4.000 euro = 6.000 euro):
a)Valoare de înregistrare (la 15.11.N): 6.000 euro × 4.5 lei/euro = 27.000 lei
b)Valoare la sfârșitul exercițiului financiar N: 6.000 euro × 4.35 lei/euro = 26.100 lei
c) Diferență de curs nefavorabilă (a – b): 900 lei
4.9. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor extraordinare se utilizează potrivit planurilor de conturi în vigoare contul 671 „Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare” , cont cu ajutorul căruia se reflectă valoarea pierderilor din calamități, exproprieri și alte evenimente asupra cărora întreprinderea nu are nici un fel de control.
Ilustrăm funcționalitatea acestui cont prin următorul exemplu:
O întreprindere constată că în urma unei calamități naturale i-au fost distruse o clădire în valoare netă contabilă de 670.000 lei (valoare de intrare 900.000 lei, amortizare cumulată 230.000 lei) și stocurile de materii prime aflate în clădire evaluate la cost de achiziție de 200.000 lei.
Înregistrarea pierderilor generate de calamitatea naturală (eveniment extraordinar) se face prin formulele contabile:
1) Înregistrarea cheltuielilor extraordinare aferente clădirii distruse de calamitatea naturală:
2) Înregistrarea cheltuielilor extraordinare aferente materiilor prime distruse de calamitatea naturală:
4.10. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustarea la inflație
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustarea la inflație se utilizează conturile din grupa 68 „CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE ȘI PROVIZIOANELE” (în Planul de conturi aprobat prin O.M.F.P. nr. 306/2002) respectiv grupa 68 „CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ȘI AJUSTAREA LA INFLAȚIE” (în Planul de conturi aprobat prin O.M.F.P. nr. 94/2001) a căror structură de conturi operaționale este prezentată în continuare:
681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele”
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli”
6813 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”
6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante”
686 „Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele”
6863 „Cheltuieli financiare privind provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”
6864 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante”
6868 „Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor”
688 „ Cheltuieli din ajustarea la inflație”*)
*) Acest cont este prezent numai în Planul de conturi aprobat prin O.M.F.P. nr. 94/2001.
Deoarece funcționalitatea conturilor de cheltuieli privind amortizările și provizioanele au fost amplu ilustrate pe parcursul acestei lucrări, vom prezenta prin următorul exemplu funcționalitatea contului 688 „Cheltuieli din ajustarea la inflație”, cont care se utilizează în perioadele de aplicare efectivă a IAS 29 „Raportarea financiară în economii hiperinflaționiste” pentru a reflecta „creșterea datorită inflației” a unor componente ale pasivelor patrimoniale, în special elementelor de capitaluri proprii:
O întreprindere care se află în perioada efectivă de aplicare a IAS 29 are un capital social la 31.12.N de 5.200.000 lei, indicele de inflație în anul N+l este de 0,407, rezultând astfel o ajustare a capitalului social la inflație de 2.116.400. lei (5.200.000 lei × 0,407), ajustare care se contabilizează prin formula contabilă:
4.11. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite reprezentând prelevări obligatorii către bugetul de stat a unei părți din profiturile și/sau veniturile realizate de către agenți economici, calculate în conformitate cu legislația fiscală în vigoare, se utilizează conturile din grupa 69 „CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE” a cărei structură de conturi operaționale este prezentată în Caseta nr. 10.
691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”
„ Cheltuieli cu impozitul pe profit curent” *)
„Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat”
698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”
*) Aceste conturi sunt prezente numai în Planul de conturi aprobat prin O.M.F.P. nr. 94/2001.
În contabilitatea întreprinderilor care intră sub incidența O.M.F.P. nr. 94/2001, contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” este detaliat în conturi operaționale de gradul al doilea pentru a se putea permite aplicarea prevederilor IAS 12. Mecanismul de funcționare al acestor conturi a fost prezentat pe parcursul acestei lucrări.
Referitor la contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”, acesta ține evidența cheltuielilor cu impozitul pe venit plătit de microîntreprinderi și cu alte impozite, conform reglementărilor legale în vigoare emise în acest scop, iar din punct de vedere a funcționalității lui aceasta este similară contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, profilul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar, iar închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar. Insă, din necesități de determinare a rezultatului fiscal, practicienii optează pentru o închidere lunară a conturilor de venituri și cheltuieli. Astfel, închiderea conturilor de cheltuieli se face prin preluarea soldului lor (în marea majoritate a cazurilor debitor) în debitul contului 121 „Profit și pierdere”, formula contabilă de principiu fiind:
Observație: În situația în care la sfârșitul unei luni un cont de cheltuieli prezintă înainte de închidere sold creditor, închiderea contului respectiv se face prin formula contabilă de principiu (cu sume în roșu):
CAPITOLUL V. Particularitățile activității S.C. CONTRAMAT S.R.L.
Obiectul de activitate al societății
S.C. CONTRAMAT S.R.L este o societate cu capital integral privat. A fost înființată în data de 16.12.1991 și a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub Nr. J40/15628/1991, având Cod Unic de Înregistrare 383941.
Sediul social al societății se află in București,Soseaua Berceni, Nr.104, Sector 4.
Societatea are ca activitate principală „Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, cod CAEN 4120.
Firma și-a dobândit renumele prin calitatea lucrărilor efectuate,prin seriozitatea abordată fiecărui angajament,indiferent de complexitatea și gradul de dificultate al lucrării.
În perioada de la înființare și până în prezent, firma a avut o dezvoltare remarcabilă în ceea ce privește producția realizată,dar și perioade de stagnare sau scădere a activității.
Lucrările de anvergură executate de S.C. CONTRAMAT S.R.L. sunt:
Lucrări de construcții la Banca Internațională a Religiilor;
Lucrări de construcții la Ambasada SUA;
Lucrări de construcții la Piața Progresu, Sector 4;
Lucrări de construcții și amenajări la „Cartierul de case sociale” din Sectorul 4;
Lucrări de amenajări la Muzeul Antipa;
Lucrări de construcții la „Cafeneaua Literară” de la Muzeul Antipa
5.2. Structura organizatorică
Structura organizatorică reprezintă modul în care angajații unei firme sunt integrati și structurați pe compartimente precum și modul în care se stabilesc relațiile dintre ele cu scopul îndeplinirii obiectivelor propuse.
Structura organizatorică reprezintă scheletul firmei, ea fiind corespondentul organizării formale. În firmele de construcții-montaj structura organizatorică diferă, în general de la o firmă la alta, dat fiind faptul că, pentru a fi competitiv într-o economie concurențială, fiecare firmă încearcă să-și creeze propria structură organizatorică pe care o consideră optimă.
Pentru explicitarea și exprimarea funcționării structurii organizatorice există urmatoarele documente:
Organigrama, care este reprezentarea grafică a structurii organizatorice, pentru a o cunoaște, analiza și perfecționa.
În raport cu sfera de cuprindere a activităților, organigrama poate fi:
-de ansamblu, ea reprezintă grafic întreaga structură organizatorică;
-parțială, care detaliază structura internă a unui compartiment.
Cea mai frecvent întalnită organigramă este cea piramidală ordonată de sus in jos.
În acest moment, organigrama firmei S.C. Contramat S.R.L. cuprinde 27 de angajați, dintre care:
Regulamentul de organizare și funcționare este documentul ce însoțește organigrama, completând-o, făcând precizări asupra relațiilor dintre persoanele de pe același nivel ierarhic, gradul de extindere a autorității etc.
Regulamentul de organizare precizează atribuțiile, competențele și responsabilitățile conducerii colective, managerului general precum și compartimentelor firmei.Fișa postului este documentul operațional care prezintă detaliat condițiile pe care o persoană trebuie sa le îndeplinească pentru a ocupa un post și sarcinile ce revin postului respectiv.
Fișa postului îndeplinește două roluri majore:
-furnizarea de informații indispensabile fiecărui salariat pentru ca acesta să-și îndeplinească sarcinile;
-baza pentru evaluarea muncii salariaților.
De fiecare firmă depinde modul în care își organizează, structurează și operaționalizează sistemul informațional. Este de neconceput functțonarea normală a unui sistem ca un tot unitar fără o circulație bună a informației atât de sus în jos cât și invers.
De-asemenea, nu se poate accepta o conducere eficientă, modernă, fără existența unui sistem informațional performant care să asigure managerilor procurarea informațiilor necesare, cu un înalt grad de prelucrare, pentru a putea lua deciziile optime.
În firmele de construcții-montaj este important ca bazele de date (prețuri, tarife) să fie actualizate ori de câte ori este nevoie pentru ca întocmirea documentațiilor (strângere de date, întocmirea ofertei și prelucrarea ei) în vederea participării la licitațiile de lucrări să se facă într-un mod realist, cât mai aproape de posibilitățile firmei.
Managementul s-a născut în firmele mici și mijlocii atunci când acestea au început să se dezvolte. Proprietarul firmei, care era totodată patron și manager, a fost depășit la un moment dat de numărul mare de activități (producție, conducere, comercializare etc.). Conducerea managerială s-a impus în momentul în care munca s-a desfășurat în colective mai mari, îndreptaâdu-și eforturile în vederea atingerii unui scop, obiectiv sau rezultat.
Definirea managementului se impune ca o necesitate a fixării termenilor preciși cu care se comunică. Managementul modern reprezintă efortul de a organiza, structurat, procesele de inovație de tip uman, interuman, de a integra și sintetiza date.
Sintetizând caracteristicile actuale ale managementului și orientările prezente și de perspectivă se poate spune că:
-știința managementului se prezintă ca un sistem teoretic închegat, susținut prin material faptic, cu metodologii proprii de investigare de factură științifică;
-perfecționarea și diversificarea modalităților de aplicare a ansamblului de cunoștințe acumulate
în acest domeniu, integrarea unor noi elemente preluate din alte științe, sunt procese care continuă, asigurând dezvoltarea și consolidarea științei managementului;
-având implicații pe toate planurile existenței și activităților umane, managementul privește pe fiecare individ din societate;
-managementul prezintă un grad ridicat de complexitate întrucat implică un număr apreciabil de variabile decizionale;
-paralel cu dezvoltarea și consolidarea laturii științifice a managementului, a evoluat vizibil și s-a perfecționat latura sa pragmatică.
Metodologia demersurilor manageriale în diferite domenii ale activităților firmei sau în sferele funcțiilor managerului a câștigat simțitor în rigoare, acțiunile devenind mai sigure sporindu-și eficacitatea.
Asemenea tuturor firmelor angrenate în economia concurențială și firmele de construcții-montaj se confruntă cu probleme legate de adaptarea lor la principiile economiei de piață. Astfel, tinând cont de dificultățile legate de această adaptare, se impune adoptarea unui management performant, singura soluție care este capabilă să rezolve complexele probleme ale economiei concurențiale.
Conducerea firmei de construcții-montaj, într-o economie concurențială, a devenit foarte complexă. Firma acționează într-un mediu dinamic, ea fiind un subsistem al acestuia. Ea trebuie să perceapă și să evalueze restricțiile economice, politice, juridice, sociale, funcție de care să-și stabilească obiectivele și procesul de transformare.
Având în vedere mediul economic în care își desfășoară actualmente activitatea firmelor de construcții-montaj, mediu într-o continuă schimbare (creșterea concurenței și a fiscalității, reducerea investițiilor și a puterii de cumpărare etc.) supraviețuirea firmelor în aceste condiții de criză, este, din păcate, o strategie pe care o adoptă majoritatea firmelor. Astfel, această strategie este preocuparea de bază a conducerii firmelor care o adoptă.
Aplicarea ei diferă de la o firmă la alta, dar esența este aceeași: continuarea activității prin aplicarea doar acelor cunoștințe de management care au ca rezultat realizarea unor venituri minime necesare asigurării continuării activității firmei.
În aceste condiții, o mai mare șansă de reușită o au, în special, firmele mici, ele fiind mai elastice și pregătite oricând să-și schimbe chiar și domeniul de activitate (producție, prestări servicii, comerț, proiectare etc.).
În legătură cu stilul managerial, în condiții actuale, se întâlnesc următoarele tipuri de manageri:
– manageri ce activează în firme cu capital total sau majoritar de stat;
– manageri ce activează în firme cu capital 100% privat;
În prima categorie, având în vedere și legislația în vigoare (Consiliul de Administrație, Comitet Director, Comisia de Cenzori), statul impune un sistem de management participativ unde deciziile au timp de aplicare, de la concepere, punere în aplicare și rezultat, de multe ori foarte mare. Însa la firmele private de construcții-montaj unde adeseori patronul este și managerul firmei, acesta ia, în majoritatea cazurilor, decizii unilaterale.
Comparând cele doua sisteme de management, al doilea se dovedește a fi mai eficient din urmatoarele considerente:
– deciziile, în special cele majore, pleacă spre executanți de la un singur decident, fără a fi necesară întrunirea tuturor factorilor de decizie;
– în cazul unei decizii greșite, responsabilitatea nu mai este „aruncată” de la un decident la altul;
– timpul de transmitere și aplicare a deciziei este mult mai scurt, aceasta având ca rezultat îndeplinirea sarcinilor trasate prin decizie în timp optim.
În esență, organizarea firmei constă în stabilirea și delimitarea proceselor de muncă fizică și intelectuală, a componentelor acestora (mișcări, timpi, operații, lucrări, sarcini etc.) precum și aranjarea lor pe posturi, formații de lucru, compartimente etc., corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice și sociale, în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Funcțiunile firmelor se grupează astfel:
1. Funcțiunea de producție
2. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare
3. Funcțiunea comercială
4. Funcțiunea financiar-contabilă
5. Funcțiunea de personal
Fiecare funcțiune cuprinde activități specifice iar îndeplinirea obiectivelor firmei se poate realiza prin totalitatea acestor activităti. Astfel, consider importantă enumerarea lor:
1. Funcțiunea de producție este definită ca fiind ansamblul proceselor de muncă din cadrul firmei prin care se transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate și servicii. Această funcțiune se grupează în cinci activități principale:
– programarea, lansarea și urmărirea producției;
– fabricația sau exploatarea;
– controlul tehnic de calitate;
– întreținerea și repararea utilajelor și echipamentelor;
În firmele de construcții-montaj funcțiunea de producție cuprinde câteva activități secundare specifice:
– asigurarea conducerii și urmăririi operative a procesului de producție;
– urmărirea utilizării depline a capacităților de producție și a tuturor resurselor;
– asigurarea încadrării în consumurile normate de resurse;
– urmărirea execuției lucrărilor în conformitate cu parametrii de calitate prevăzuți în proiecte și în normele, normativele și prescripțiile tehnice în vigoare;
– urmărirea desfășurării proceselor de muncă în deplină securitate etc.
La S.C. Contramat S.R.L. funcțiunea de producție cuprinde ingineri, maiștrii și muncitorii calificați. Din păcate în ultimii ani personalul a scăzut simțitor din cele relatate de conducerea societății comerciale.
2. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul activităților prin care se concepe, se programează și se implementează progresul tehnico-științific și organizatoric din firmă. Funcțiunea include activitățile:
– elaborarea programelor de cercetare științifică pentru produsele realizate precum și cele referitoare la dezvoltarea și modernizarea producției;
– punerea în aplicare a acestor programe și urmărirea rezultatelor;
– asigurarea organizării științifice a activității de conducere și producție a firmei.
Dat fiind faptul că în situația actuală de tranziție la economia concurențială, de piață, managerul de cercetare-dezvoltare, acolo unde există organizată funcțiunea de cercetare-dezvoltare, nu poate pune în aplicare activitățile specifice acestei funcțiuni. Mai mult, foarte puține firme de construcții-montaj iși pot permite să finanțeze o astfel de funcțiune. Motivul principal este lipsa resurselor materiale, financiare și umane. Desigur, alocarea acestor resurse nu aduce imediat venituri suplimentare firmei dar, printr-o activitate susținută, avantajul oferit de implementarea noului în tehnică, tehnologie și organizare poate aduce venituri substanțiale.
3. Funcțiunea comercială reprezintă ansamblul proceselor de cunoaștere a ofertei și a cererii de pe piață, de procurare a materiilor prime, materialelor, echipamentelor și utilajelor necesare desfășurării producției și prestărilor de servicii precum și vânzarea produselor, semifabricatelor și serviciilor firmei. Această funcțiune cuprinde trei activități principale:
a. Aprovizionarea:
-elaborarea și îndeplinirea planului de aprovizionare pe baza contractelor de livrare sau execuție a lucrărilor de construcții-montaj contractate;
– încheierea de contracte de aprovizionare cu furnizorii ți urmărirea îndeplinirii acestora;
– stocarea și distribuirea în producție a materialelor.
b) Marketingul:
– identificarea și anticiparea anticiparea cererii de bunuri și servicii, prin care este studiat comportamentul potențialului beneficiar, pentru ca firma să-și orienteze eforturile și să-și stabilească obiectivele strategice spre dezvoltarea de bunuri și servicii cerute pe piață în acel moment.
c. Contractarea de lucrări și servicii prin participarea la licitații și urmărirea decontării lucrărilor executate conform contractelor.
La S.C. Contramat S.R.L. funcțiunea comercială cuprinde numai aprovizionarea , care este facută de un inginer stagiar , iar contractarea de lucrări și servicii este făcută de către administratorul firmei, care este și director executiv.
4. Funcțiunea financiar-contabilă se poate defini ca totalitatea activităților prin care se asigură resursele financiare în vederea atingerii obiectivelor firmei precum și evidența valorică a mișcării întregului patrimoniu. Activitățile sunt grupate astfel:
– activități financiare, cu caracter anticipativ, referitoare la: asigurarea de fonduri, controlul respectării disciplinei financiare, atribuții operative de stabilire a salariilor și a altor drepturi bănesti ale salariaților și colaboratorilor, operații de urmărire a încasărilor și plăților.
– activități contabile și de control ierarhic curent privind analiza activității economice, analiza și stabilirea prețurilor, inventarierea și evidența mijloacelor fixe existente, stabilirea rezultatelor economice ale firmei.
În firmele de construcții-montaj, ca de altfel în toate firmele, neîncasarea contravalorii bunurilor livrate sau a serviciilor prestate poate conduce la neonorarea comenzilor sau a contractelor curente. Rolul managerului economic este primordial, acesta va trebui să-și ia unele măsuri din timp pentru a evita aceste situații, dintre care amintesc:
-urmărirea strictă a încasarilor la termenele scadente din contracte și luarea de măsuri atunci când se constată neonorarea plăților;
-stabilirea cu precizie a priorităților de plată: viramentele către stat, beneficiari, salariați etc.
-onorarea plăților către furnizori, păstrând astfel continuitate în aprovizionare și implicit realizarea producției;
-asigurarea unui control financiar intern riguros, eliminând astfel eventualele pierderi precum și tendința unor angajați de a cauza aceste pierderi.
Managerul economic, coordonatorul activităților funcțiunii financiar-contabile are, în conditiile economiei concurențiale, sarcini deloc ușoare, tinând cont de:
– blocajul financiar;
– neîncasările la termen;
– plata la timp a obligațiilor către stat;
– plata creditelor către bănci și a dobânzilor aferente;
– plata furnizorilor;
– plata salariaților.
Pe lângă aceste sarcini, o importanță deosebită ar trebui să o aibă acțiunile de control și de prevenire a creșterii nejustificate a consumurilor de materii prime și materiale, cu această problemă confruntându-se firmele de construcții-montaj care înca nu sunt privatizate.
De intuiția, competența, experiența sa și nu în ultimul rând de o programare financiară realistă a priorităților de plată depinde de multe ori capacitatea firmei de a-și onora obligațiile financiare, fapt ce prezintă încredere în fata tuturor colaboratorilor (bănci, furnizori, clienți, salariați etc.).
La S.C. Contramat S.R.L. serviciul financiar-contabil este deficitar. În urma întrevederilor mi s-a spus ca în prezent există un economist, care este și contabilul șef al societății plus incă un contabil .
5. Funcțiunea de personal
Funcțiunea de personal cuprinde activitățile prin care se asigură resursele umane necesare. În cadrul acestei funcțiuni se pot delimita mai multe activități specifice:
– previzionarea necesarului de personal;
– formarea personalului;
– selecționarea personalului;
– încadrarea personalului;
– evaluarea personalului;
– motivarea personalului;
– perfecționarea personalului;
– promovarea personalului.
Rolul acestei funcțiuni în firmele de construcții-montaj decurge din funcțiile de neînlocuit pe care le posedă resursele umane, ele fiind singurele creatoare de valoare de întrebuințare în procesul muncii.
În condițiile unei continue transformări ce au loc în firmele de construcții-montaj (restructurare,încetarea activității parțiale sau totale pe timp friguros) managerul de personal va trebui să acționeze pe mai multe planuri:
– să aplice un sistem de salarizare bazat pe competență și profesionalism;
– să perfecționeze continuu personalul;
– să disciplineze și să crească responsabilitatea personalului;
– să motiveze personalul pentru eforturi și rezultate superioare;
– să asigure cele mai bune condiții de muncă.
La SC Contramat SRL funcțiunea de personal este deservită de către un inspector de personal autorizat. Încadrarea personalului se face în funcție de lucrările existente și sistemul de salarizare lasă mult de dorit.
5.3 Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor
În urma întâlnirilor cu reprezentanții firmei, am realizat contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor la S.C. CONTRAMAT S.R.L. pentru luna decembrie 2013 aceasta fiind următoarea:
Contabilitatea venturilor la S.C. CONTRAMAT S.R.L.
Se înregistrează factura privind „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”:
411 = % 6.253,21
706 5.042,91
4427 1.210,30
2. Se înregistrează factura privind „Venituri din activități diverse” (vânzare piese auto)
411 = % 1.143,81
708 922,42
4427 221,39
3. Se înregistrează „Alte venituri din exploatare”- furnizori în litigiu:
401 = 7588 1.280.834,79
4. Se înregistrează „Venituri din lucrări executate și servicii prestate
411 = % 12.211,45
704 9.847,94
4427 2.363,51
Contabilitatea cheltuielilor la S.C. CONTRAMAT S.R.L.
Se înregistrează „Cheltuielile cu materiale auxiliare”- bon de consum:
6021 = 3021 1.186,42
Se înregistrează achiziția de la furnizori a materialelor nestocabile:
% = 401 3.924,87
6022 2.911,34
6028 241,78
604 12,10
4426 759,65
Se înregistrează factura fiscală reprezentând consumul de energie electrică:
% = 401 5.232,69
605 4.219,91 4426 1.012,78
Se înregistrează „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar:
603 = 303 145,15
Se înregistrează „Cheltuieli privind întreținerea și reparațiile”- factura I.T.P.:
611 = 401 686,46
6. Se înregistrează „Cheltuieli cu primele de asigurare”- asigurarea auto a unui autoturism:
613 = 401 611,14
7. Se înregistrează „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”-factura de telefonie:
% = 401 1.125,14
626
4426
Se înregistrează„ Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate acestora”:
627 = 5121 287,51
Se înregistrează „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”- factura de salubritate:
% = 401 725,52
628 585,10
4426 140,42
Se înregistrează „Cheltuieli cu salariile personalului”:
641 = 421 9.768
Se înregistrează „Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”:
6451 = 4311 2.141
Se înregistrează „Chletuieli privind contribuția societății la fondul de șomaj:
6452 = 4371 73
Se înregistrează „Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale de sănătate”:
6453 = 4313 508
Se înregistrează „Pierderi din creanțe”- clienți in litigiu:
654 = 4118 901.502,28
*Contul 654-”Pierderi din creanțe și debitori diverși”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența pierderilor din creanțe.
În debitul contului 654 se înregistrează sumele trecute pe cheltuieli cu ocazia scoaterii din evidență a clienților incerți sau a debitorilor cu sumele clarificate înregistrate pe cheltuieli.
În creditul contului 654 se înregistrează la sfârșitul perioadei,cu soldul debitor al contului de cheltuieli privind activitățile fără scop patrimonial.
Se înregistrează „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”:
6811 = % 1.023,66
2812 28,33
2814 13,39
2813 982
Închidere conturi venituri:
% = 121 1.296.648,06
704 9.847,94
706 5.042,91
708 922,42
7588 1.280.834,79
Închidere cont cheltuieli:
121 = % 926.801,22
6021 1.186,42
6022 2.911,34
6028 241,78
603 145,15
604 12,10
605 4.219,91
611 686,46
613 611,14
626 907,37
627 278,51
628 585,10
641 9.768
6451 2.141
6452 73
6453 508
654 901.502,28
6811 1.023,66
CONCLUZII
S.C. CONTRAMAT S.R.L. activează pe o piață deosebit de competitivă dar și unde este foarte greu să te menții. Pentru a putea fii în top este nevoie de o conducere puternică ce își va duce la bun sfârșit atribuțiile, dar și de un personal ce este dedicat muncii sale.
De-asemenea este foarte important gestionarea capitalului pentru ca la sfârșitul lunii situație să fie favorabilă firmei, asta însemnând ca veniturile să fie mai mari ca și cheltuielile.
În concluzie, un loc vital în firmele de construcții-montaj ar trebui să-l ocupe funcțiunea comercială, în speță activitatea de marketing. Ea este singura în masură să canalizeze activitățile firmei pentru satisfacerea cerințelor pieței, spre o mai bună valorificare a produselor și serviciilor sale, rezultând astfel o permanentă eficiență a activității de producție.
Confruntarea cu o acută lipsă de resurse financiare, firmele de construcții montaj nu au organizat sub o formă sau alta, un compartiment de cercetare-dezvoltare deși ar putea studia, elabora și implementa unele modalități de ridicare a nivelului tehnic și calitativ al producției, produselor și serviciilor prin introducerea progresului tehnic. Toată activitatea acestui compartiment se regasește, acolo unde este cazul, în organizarea de către un alt compartiment (marketing, tehnic etc.) de cereri de ofertă sau licitații pentru achiziționarea de utilaje, echipamnte sau tehnologii noi necesare producției, neluându-se în calcul o analiză aprofundată a rentabilității și efectului în timp asupra firmei a tuturor oportunităților de achiziție.
Majoritatea firmelor de construcții-montaj și-au organizat o funcțiune comercială, la unele existând doar compartiment de aprovizionare-desfacere. La multe firme, activitatea de participare la licitații și de contractare lucrări cade în sarcina compartimentului tehnic, fapt ce duce la unele disfunctionalități în activitățile acestuia.
Închei prin a-i cita motto-ul lui Luca Pacioli „ Ubi non est ordo, ibi est confusio”- Unde nu este ordine, există dezordine” care această dezordine va duce la faliment.
BIBLIOGRAFIE
Belverd E. Needles,Jr. Henry, R.Anderson, James C.Caldwell – „Principiile de bază ale contabilității”, Ed.Arc,2000
Caraiani C., Dumitrana M., & colectiv – ”Bazele contabilității”, Editura Universitară, București, 2010;
CECCAR – „Ghid practic de aplicare a Reglementarilor Contabile conforme cu Directivele Europene aprobate prin OMFP 3.055/2009” , Editura CECCAR, Bucuresti, 2010
Ciucur E. – „Contabilitate financiară”, Editura Cartea Studențească, București, 2009;
Crețoiu G., Bucur I. – „Contabilitate – Fundamentele și noul cadru juridic”, Editura C.H.Beck, București, 2007
Feleagă N.(coordonator), Malciu L., Bunea Ș.– „Bazele contabilitățății – o abordare europeană
și internațională”, Editura Economică București, 2002;
Feleagă N., Malciu L. – „Provocările contabilității internaționale la cumpăna dintre milenii – Modele de evaluare și investiții imateriale”, Editura Economică, București, 2004;
Iamandi, L., Petcu P.M. – „Bazele contabilității”, Editura Național, Bucuresti, 2009
Letea C.M. – „Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale”, Editura Hamangiu, București, 2008
M. Ristea și colectiv, – „Contabilitatea întreprinderii” , Ed. Universitară, București, 1997
M. Ristea și colectiv – „Contabilitatea societăților comerciale”, Vol.I, Editura Universitară, 2008
M. Ristea și colectiv – „Contabilitatea societăților comerciale”, Vol.II, Editura Universitară, 2008
Ministerul Finanțelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Partea I, Editura Economică, București, 2001
Nicolae Todea, „Contabilitate – aspecte teoretice și practice”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2002
O.G. nr 70/13.08.2004 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, art. 16 (M.O. nr. 773/24.08.2004).
OMFP nr.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora;
OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României nr.766/10.11.2009
OMFP nr. 3.512/2008 privind documentele financiar contabile, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 870 bis din 23.12.2008
Pântea I.P., – „Managementul contabilității românești, Ediția a II-a, Ed. Intelcredo, Deva, 1999
Pop A., Bădilă A., Pop A.I., – „Bazele teoretice și metodologice ale contabilității în partidă dublă”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2010
Staicu C. și colectiv – „Contabilitatea entităților economice”, vol. 1, Editura Universitaria, Craiova, 2008
Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Editura Economică, București, 2001
Standardul profesional nr.21: –„Misiunea de ținere a contabilității, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare”, ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Editura CECCAR, București, 2011
*** Modele de evaluare și investiții materiale”, Editura Economică, București, 2004
BIBLIOGRAFIE
Belverd E. Needles,Jr. Henry, R.Anderson, James C.Caldwell – „Principiile de bază ale contabilității”, Ed.Arc,2000
Caraiani C., Dumitrana M., & colectiv – ”Bazele contabilității”, Editura Universitară, București, 2010;
CECCAR – „Ghid practic de aplicare a Reglementarilor Contabile conforme cu Directivele Europene aprobate prin OMFP 3.055/2009” , Editura CECCAR, Bucuresti, 2010
Ciucur E. – „Contabilitate financiară”, Editura Cartea Studențească, București, 2009;
Crețoiu G., Bucur I. – „Contabilitate – Fundamentele și noul cadru juridic”, Editura C.H.Beck, București, 2007
Feleagă N.(coordonator), Malciu L., Bunea Ș.– „Bazele contabilitățății – o abordare europeană
și internațională”, Editura Economică București, 2002;
Feleagă N., Malciu L. – „Provocările contabilității internaționale la cumpăna dintre milenii – Modele de evaluare și investiții imateriale”, Editura Economică, București, 2004;
Iamandi, L., Petcu P.M. – „Bazele contabilității”, Editura Național, Bucuresti, 2009
Letea C.M. – „Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale”, Editura Hamangiu, București, 2008
M. Ristea și colectiv, – „Contabilitatea întreprinderii” , Ed. Universitară, București, 1997
M. Ristea și colectiv – „Contabilitatea societăților comerciale”, Vol.I, Editura Universitară, 2008
M. Ristea și colectiv – „Contabilitatea societăților comerciale”, Vol.II, Editura Universitară, 2008
Ministerul Finanțelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Partea I, Editura Economică, București, 2001
Nicolae Todea, „Contabilitate – aspecte teoretice și practice”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2002
O.G. nr 70/13.08.2004 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, art. 16 (M.O. nr. 773/24.08.2004).
OMFP nr.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora;
OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României nr.766/10.11.2009
OMFP nr. 3.512/2008 privind documentele financiar contabile, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 870 bis din 23.12.2008
Pântea I.P., – „Managementul contabilității românești, Ediția a II-a, Ed. Intelcredo, Deva, 1999
Pop A., Bădilă A., Pop A.I., – „Bazele teoretice și metodologice ale contabilității în partidă dublă”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2010
Staicu C. și colectiv – „Contabilitatea entităților economice”, vol. 1, Editura Universitaria, Craiova, 2008
Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Editura Economică, București, 2001
Standardul profesional nr.21: –„Misiunea de ținere a contabilității, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare”, ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Editura CECCAR, București, 2011
*** Modele de evaluare și investiții materiale”, Editura Economică, București, 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Veniturilor Si Cheltuielilor la S.c. Contramat S.r.l (ID: 138342)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.