Contabilitatea Veniturilor Si Analiza Factorială a Rezultatului Financiar

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

Teza de licență

„Contabilitatea veniturilor și analiza factorială a rezultatului financiar”

(în baza datelor „GAMIO-CON” SRL)

Student:

Muntean Doina

gr.CON-1303

Coordonator științific:

Tcaci Alexandru

Doctor, conf.univ

Chișinău, 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND VENITURILE, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA ACESTORA

1.1. Acte normative privind contabilitatea veniturilor

1.2. Noțiunea de venituri , componența și clasificarea acestora

1.3. Modul de recunoaștere și evaluare a veniturilor

CAPITALUL II. CONTABILITATEA EVIDENȚEI VENITURILOR ÎN CADRUL ENTITĂȚII SRL ”GAMIO-CON”

2.1. Evidența primară a veniturilor activității operaționale și neoperaționale a entității SRL”GAMIO-CON”

2.2. Evidența alitică și sintetică a veniturilor din activitatea operațională în cadrul entității SRL”GAMIO-CON”

2.3. Evidența analitică și sintetică a veniturilor neoperaționale ale entității ”GAMIo-CON” SRL

CAPITOLUL III. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI FINANCIAR

3.1. Analiza structurii și dinamicii Profitului Pînă la Impozitare

3.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operațională

3.3. Analiza factorială a Profitului Brut

3.4. Analiza profitului din activitatea neoperațională

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Pentru a însuși mai profund cunoștințele teoretice la specialitatea „Contabilitate” și pentru a obține deprinderile necesare respective cunoștințelor teoretice acumulate în procesul de studii, am petrecut practica de licență la Societatea cu Răspundere Limitată ”GAMIO-CON”.

În lucrarea dată am prezentat modul de organizare a contabilității precum și informații referitoare la modul de organizare a structurii și activității întreprinderii. Pe parcursul practicii mi-am pus scopul de a valorifica cunoștințele și de a obține experiență practică în activitatea instituțiilor din domeniul economic.

Obiectivele practicii de licență:

Aprofundarea cunoștințelor în domeniul contabilității în funcție de forma aplicată la unitatea patrimonială respectivă;

Studierea modului de realizare și respectare a prevederilor standardelor naționale de contabilitate (SNC), Planului general de conturi contabile, Codului Fiscal și altor documente normative și legislative;

Acumularea deprinderii în practică și a experienței privind organizarea evidenței contabile în toate sectoarele ei, controlul intern al activității economice și asigurării integrale a bunurilor materiale și financiare a unității economice;

Cercetarea modului de organizare și ținere a contabilității și analizei economico-financiare la entitate;

Studierea posibilităților privind perfecționarea contabilității la întreprindere.

Studierea genurilor de activitate desfășurate de „GAMIO-CON” SRL;

Elaborarea recomandărilor privind perfecționarea sectorului examinat al contabilității și analizei economico-financiare activității entității studiate.

În condițiile economiei de piață, pentru o activitate profitabilă a întreprinderilor, o mare importanță o are asigurarea oportună și în volum necesar a tuturor utilizatorilor cu informație economică. Aceste date se obțin prin gruparea informației în baza conturilor sintetice în registrele contabile care ulterior se transpun în calitate de indicatori în rapoartele financiare.

„GAMIO-CON” SRL activează pe piața autohtonă din 29 iulie 2006, și este un producător de articole vestimentare, articole din piele , lengerie, pentru femei și bărbați.

Deși activează de mult timp pe piață, reușește să se mențină, prin produsele de calitate pe care le produce și nu în ultimul rînd datorită organzării efective a contabilității, și acest lucru se observă în indicatorii economico-financiari ai întreprinderii.

Scopul efectuării acestei practici, este de a analiza atît indicatorii de bază ai „GAMIO-CON” SRL cît și organizarea contabilității entității.

Societatea cu Răspundere Limitată ”GAMIO-CON” a fost fondată în anul 2006 de către Ionaș Vladimir și Moraru Grigore. Astfel SRL ”GAMIO-CON” a fost înregistrată la ”Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaționale al Republicii Moldova” în baza Certificatului de Înregistrare de stat al persoanelor juridice Nr.MD 0053392 din 29.06.2006, care îi acordă un număr de identitate –cod fiscal 1006600028544 (Anexa 1 ).

S.R.L . ”GAMIO-CON” activează în baza regulamentelor menționate în politica de conatbilitate (Anexa 2).

În calitate de persoană juridică, Societatea cu Răspundere Limitată ”GAMIO-CON” în activitatea sa se conduce după Actul de Constituire al Societății Comerciale (Anexa 3) unde sunt reglementate principalele principii de activitate a entității. Astfel entitatea poate încheia contracte în numele său, își poate asuma obligații și poate fi reclamată sau pîrîtă în instanțele judecătorești.

Entitatea își desfășoară activitatea pe piața internă a Republicii Moldova în baza Autorizației sanitare de funcționare ( Anexa 4). La moment strategia de marketing a entității prevede să-și mărească piața de desfacere, scopul de bază fiind lărgirea ariei clienților, întărirea stabilității creșterii indicilor economici pentru a obține în viitorul apropiat avantaje economice maxime.

În cadrul entității activează 9 persoane. De aceea structura organizatorică a acesteea nu este una complicată. În cadrul entității activează: directorul, Contabilul-șef, Marketologul și personalul de producție, fiecare îndeplinindu-și funcțiile lor.

Directorul din cadrul entității se ocupă de desfășurarea normală a activității unității de comerț.

De asemenea el : organizează activitatea de distribuire a produselor, elaborează bugetul de venituri și cheltuieli, încheie contracte cu furnizorii, asigură funcționarea utilă a blocului administrativ ș.a.

Pentru aceasta el colaborează cu departamentele de vînzări și producție.

Contabilul din cadrul entității se ocupă cu înregistrarea facturilor primite, eliberarea ordinelor de plată și de încasare, calcularea și achitarea salariilor angajaților, întocmește situații financiare etc.

S.R.L.”GAMIO-CON” poate desfășura orice gen de activitate potrivit reglementărilor legale și propriului statut, avînd dreptul: să-și desfășoare activitatea pentru satisfacerea necesităților organizațiilor, entităților și persoanelor fizice; să-și desfășoare activitatea de întreprinzător pentru realizarea scopurilor și sarcinilor proprii; să stabilească programe și prognoze de dezvoltare economică și socială pe profiluri de activitate în funcție de condițiile specifice existente de eficiență economică etc.; să stabilească acte privind organizarea și normarea muncii, sistemului de remunerare, schemei de încadrare și salarizare; să constituie și să utilizezse mijloace proprii; să stabilească prețurile la cumpărarea, valorificarea și comercializarea produselor, altor bunuri materiale, tarifelor la serviciile prestate și lucrurile executate în condiții de eficiență economică etc.

Conform Extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice Nr.287845 data 02.04.2014 (Anexa 5) întreprinderea poate desfășura următoarele activități:

1. Fabricarea de articole de îmbrăcăminte;

2. Comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei;

3. Comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei;

4. Fabricarea de articole de îmbrăcăminte din piele;

4. Fabricarea de articole de lenjerie de corp;

5. Fabricarea încălțămintei;

6. Comerțul cu amănuntul al ceasurilor și bijuteriilor ș.a.

Scopul principal al entității este obținerea venitului de pe urma activității de antreprenoriat.

În continuare voi analiza principalii indicatori economico-financiari , în baza cărora voi putea face concluzii în ceea ce privește eficiența activității desfășurate de către SRL”GAMIO-CON”.

1.1. Situația economico- financiară a entității ,,GAMIO -CON” SRL în baza expres- analizei

Analiza principalilor indicatori financiari ai ”GAMIO-CON” SRL

Tabel 1

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului Financiar pentru anul 2015 (Anexa 6 )

Notă: Capitalul Permanent este calculat după formula:

CPerm.= CP + DTL, unde:

CPerm. – capital permanent;

CP – capital propriu;

DTL – datorii pe termen lung.

După datele din Bilanțul Contabil observăm că entitatea respectivă nu dispune de datorii pe termen lung, deci CPerm. = CP .

Conform datelor obținute în Tabelul 1 putem menționa ca toți indicatorii economici menționați au înregistrat creșteri în anul de gestiune față de anul precedent. Deci Profitul Brut a crescut cu 402 583 lei ce ne vorbește despre faptul că în anul 2015 SRL”GAMIO-CON” a majorat vînzările, ceea ce a dus la o majorare a Rentabilitatea vînzărilor cu 27,72 p.p. ce înseamna că entitatea la un leu venituri din vînzări a obțint un profit mai mare în perioada de gestiune față de cea precedentă cu 27,72 bani, și se apreciază pozitiv. Și respectiv Profitul Pînă la Impozitare precum și Profitul Net s-au majorat cu 242 188 lei și 225 674 lei în comparație cu anul precedent în care s-au înregistrat pierderi.

Ca consecință a majorării Profitului Net s-a majorat și Rentabilitatea Capitalului propriu de la 27,68 % la 154,60% sau cu 126,92 p.p (puncte procentuale), ceea ce reflectă că capacitatea întreprinderii de a obține profit din investițiile efectuate în capitalul propriu a crescut considerabil.

Coeficienții lichidității de asemeni au înregistrat creșteri în perioada de gestiune față de perioada precedentă , însă aceștia înregistrează valori mult mai mici decît limitele stabilite, ceea ce înseamnă că entitatea nu are capacitate de plată la data scadentă, adică nu dispune de suficiente mijloace pentru a acoperi datoriile curente .

„Contabilitatea veniturilor” este o temă actuală, de o importanță mondială, toți cei care au o afacere , acordă o mare atenție acestui capitol, fiindcă veniturile entității reflectă clar dacă afacerea prosperă pe piața economică.

Scopul și obiectivele lucrării constău în examinarea particularităților contabilității veniturilor în întreprindere și elaborarea concluziilor privind direcțiile de perfecționare a acestora.

Lucrarea de diplomă pe tema „Contabilitatea veniturilor și analiza factorială a rezultatului financiar ” este formată din introducere, trei capitole, încheiere, anexe și bibliografie.

Cercetările lucrării respective se axează pe descrierea detaliată și simplificarea la contabilizarea veniturilor întreprinderii. La întocmirea lucrării de diplomă, s-a beneficiat de lucrările valoroase apărute în literatura de specialitate, de diverse materiale elaborate de Ministerul Finanțelor și de reviste de specialitate.

În introducere se argumentează actualitatea și importanța temei de cercetare, definește

obiectivele, sarcinile tezei și se determină obiectul de studiu ales spre examinare.

În Capitolul I se abordează aspectele legislative și normative ale reglementării contabilității, se definește noțiunea de venituri în opinia mai multor autori, se studiază diferite criterii de clasificare a veniturilor, modul de constatare și reflectare a acestora în contabilitate, precum și modul de recunoaștere și evaluare a veniturilor în cadrul entității ”GAMIO-CON” SRL.

Capitolul II este destinat studiului minuțios al documentării și contabilității veniturilor de asemenea se studiază modul de reflectare a veniturilor în Situațiile financiare a entității SRL. ,,GAMIO-CON”.

Capitolul III va conține analiza factorială a rezultatului financiar care are drept scop evaluarea situației financiare și patrimoniale ai activității entității, determinarea influenței factorilor respectivi asupra modificării indicatorilor rezultativi, stabilirea rezervelor interne de creștere a acestor indicatori pe viitor.

În încheiere se totalizează informația din lucrare, se enumeră momentele pozitive și negative depistate ca urmare a cercetării modului de contabilizare a veniturilor entității, se propun unele măsuri pentru ușurarea activității serviciului contabil și pentru creșterea volumului de vînzări a entității.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND VENITURILE ENTITĂȚII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA ACESTORA

1.1. Acte normative privind contabilitatea veniturilor

În orice știință apare o problemă ca terminologia folosită care este nu mai puțin importantă decît celelalte legături structurate de obiectul studiat. Există mai mulți termeni, care au un sens special și nu corespund sensului lor ca atare, deci pentru a putea relata o problemă dintr-un domeniu este destul de importantă specificarea și definirea acestor termeni.

Astfel, în contabilitate pentru a relata și pentru a studia contabilitatea veniturilor operaționale este necesar, întîi de toate, de a defini noțiunea de venit. Desfășurarea procesului de comercializare a mărfurilor în unitățile economice în condițiile mecanismului economico-financiar actual implică obținerea profitului, deci realizarea permanentă a parametrului calitativ rentabilitate. Cuantificarea măsurării în care unitatea economică este sau nu rentabilă, se manifestă concret în urma estimării operațiunilor efectuate la întreprindere, a cheltuiellilor și veniturilor. Conform Standardului Național de Contabilitate SNC „VENITURI”, „venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor de la contribuțiile proprietarilor întreprinderii” . Definițiile veniturilor ce sunt prevăzute în reglementările contabile naționale actuale au fost formulate la etapa inițială a reformei contabilității care, în Republica Moldova, a derulat în anii 1996–1997, avînd un caracter general, necesită unele precizări și completări. Această necesitate reiese din faptul, că în normele contabile internaționale, în literatura de specialitate și în reglementările contabile din alte țări noțiunile sus menționate sînt interpretate în mod diferit. Astfel, în Cadrul general al Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate veniturile sînt definite ca creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor, sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decît cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Veniturile constituie elemente contabile ce sunt legate direct de determinarea rezultatului activității economico-financiare (profitului/pierderii) a întreprinderii. Aceste noțiuni sînt caracteristice economiei de piață și au început să fie aplicate în teoria și practica contabilă autohtonă o dată cu implementarea actualului sistem contabil. În cadrul sistemului contabil precedent, care a funcționat în condițiile economiei administrativ-planificate, noțiunile de venituri aveau altă componență și nu influențau în mod direct rezultatul activității întreprinderii. Astfel, în actele normative și în literatura de specialitate din fosta URSS, veniturile erau caracterizate ca o parte a venitului societății, acumulată de către întreprindere și utilizată, în mare măsură, pentru necesitățile acesteia. Totodată, în teoria și practica contabilă internațională, noțiunile de venituri și cheltuieli au căpătat o răspîndire largă încă la începutul secolului XX, odată cu apariția concepției dinamice, conform căreia rezultatul financiar se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile întreprinderii. Informațiile privind veniturile și cheltuielile sînt furnizate de către contabilitate, care este influențată de doi factori principali:

identificarea elementelor care corespund definițiilor de venituri și de cheltuieli și care pot fi incluse în componența acestora;

clasificarea veniturilor și cheltuielilor după diferite criterii în scopul obținerii informațiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare și luarea deciziilor manageriale și economice.

Scopul de bază a organizării contabilității veniturilor constă în adaptarea sistemului național de contabilitate la Standardele Internaționale, ținînd cont de cerințele economiei de piață și utilizatorilor externi de informație.

Ca bază pentru reflectarea operațiilor economice privind activitatea întreprinderii servește Planul de conturi contabile al activității economico-financiare. La contabilizarea și impozitarea veniturilor, în afară de actele normative cu caracter general, apare necesitate de a se conduce și de :

SNC “POLITICI CONTABILE, MODIFICĂRI ALE ESTIMĂRILOR CONTABILE, ERORI ȘI EVENIMENTE ULTERIOARE aprobat de Ministerul Finanțelor
Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de selectare, aplicare și modificare a politicilor contabile, de modificare a estimărilor contabile, de corectare a erorilor, de contabilizare a evenimentelor ulterioare și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.

SNC “STOCURI”, aprobat de către Ministerul Finanțelor
Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013

Este detstinat evidenței și modului de evaluare a stocurilor de produse, produse în curs de execuție, mărfuri, care este menționată în Politica de Contabilitate a entității . Evaluarea acestora este importantă deoarece informația ce ține de stocuri participă la întocmirea situațiilor financiare.

SNC “CONTRACTE DE CONSTRUCȚII”, aprobat de către Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de determinare, recunoaștere și contabilizare a veniturilor.

Standardul respectiv se aplică la contabilizarea veniturilor, costurilor și cheltuielilor aferente contractelor de construcție.

 Veniturile contractuale includ:

1) venitul inițial;

2) venitul din modificările contractului;

3) venitul din reclamații; și

4) venitul sub formă de prime de stimulare.

Venitul inițial reprezintă suma venitului convenit la încheierea contractului de construcție între antreprenor și beneficiar.

Venitul din modificările contractului rezultă din rectificarea valorii inițiale a contractului de construcție asupra căreia au convenit părțile contractante. Modificarea valorii contractuale poate avea loc ca urmare a schimbării prevederilor contractuale cu privire la proiect, efectuarea unor construcții suplimentare sau dezicerea de unele lucrări sau obiecte, precum și altor specificații contractuale. O modificare poate conduce la o majorare sau la o reducere a venitului contractual.

Venitul din modificările contractului poate fi recunoscut dacă:

1) beneficiarul și antreprenorul au acceptat tipul și mărimea modificării; și

2) mărimea venitului aferent modificării poate fi determinată cu certitudine.

SNC “CONTRACTE DE LEASING”, aprobat de către Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

În prezentul Standard sunt indicate tipurile de contacte de leasing financiar și operațional,și ca obiectiv îl are modul de contabilizare a contractelor de leasing și beneficiile obținute în urma încheierii acestora. Sub formă de beneficii sunt dobînzile din darea în leasing a unui mijloc fix.

SNC “VENITURI”, aprobat de către Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

 Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a veniturilor generate de anumite tipuri de fapte economice și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.

În Standardul respectiv este menționat recunoașterea, modul de ținere a evidenței veniturilor , precum și operațiunile care duc la apariția acestora.

SNC “DIFERENȚE DE CURS VALUTAR ȘI DE SUMĂ”, aprobat de Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

Standardul dat ne aduce la cunoștință modul de contabilizare a diferențelor de curs valutar și de sumă , precum și modul de reflectare a acestora în situațiile financiare.Diferențele de curs avlutar favorabile sunt recunoscute ca venituri de entitate.

SNC “INVESTIȚII IMOBILIARE aprobat de Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

 Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a investițiilor imobiliare și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.Valoarea de vînzare contractuală a investițiilor imobiliare se contabilizează ca venituri curente.

SNC “PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE”, aprobat de Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate

Prezentul standard reglementează modul de întocmire și prezentare a situațiilor financiare complete și simplificate ale entităților care aplică Standardele Naționale de Contabilitate.

Situațiile financiare au drept scop prezentarea informațiilor utile în luarea deciziilor economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acționarii, asociații), creditorii, clienții, salariații, autoritățile publice și publicul.

9. Legea Contabilității  republicată în temeiul art.XLVI al Legii nr.324 din 23.12.2013 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 320-321, art.871.

 Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerințelor unice și a mecanismului de reglementare a contabilității și raportării financiare în Republica Moldova.

  Prezenta lege determină modul de organizare și reglementare a contabilității pentru persoanele fizice și juridice precum și pentru instituțiile publice, de asemeni și modul de întocmire a Situațiilor Financiare.

10. Regulamentu privind Inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.27 din 28.04.2004 Obiectivul prezentului Regulament constă în stabilirea situației reale a patrimoniului întreprinderii.

Contabilitatea adecvată a veniturilor influențează nemijlocit la calcularea rezultatului financiar al activității întreprinderilor cu toate consecințele și servește drept bază pentru elaborarea strategiilor și deciziilor administrative, determină rezervele de sporire a eficienței activității în domeniul respectiv al întreprinderii. Acest fapt a și contribuit la determinarea temei tezei de licență în cauză.

1.2. Noțiunea de venituri , componența și clasificarea acestora

Contabilitatea veniturilor este unul din principalele sectoare ale contabilității, deoarece anume în cadrul acestui sector se formează indicatorii financiari de bază pentru luarea deciziilor economice de către absolut toți utilizatori.

În literatura de specialitate găsim mai multe variante de definire a veniturilor , voi prezenta cîteva din ele:

Conform SNC ”Venituri „ [II, pct.6] veniturile reprezintă afluxuri globale ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția creșterilor legate de contribuțiile proprietarilor.

Veniturile reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în cursul anului de gestiune în urma vînzării produselor, mărfurilor, prestării servicilor, îndeplinirii contractelor de construcție. [ 8, pag.6].

Veniturile reprezintă creșteri ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări/creșteri ale activelor sau diminuări/stinferi ale datoriilor, care au influențat rezultatul net (profit/pierdere) al anului de gestiune curent. [ 9, pag 9]

Definițiile veniturilor prevăzute în reglementările contabile naționale actuale au fost formulate la etapa inițială a reformei contabilității în anii 1996–1997, avînd un caracter general, necesită unele precizări și completări. Această necesitate reiese și din faptul, că în normele contabile internaționale, în literatura de specialitate și în reglementările contabile din alte țări noțiunile sînt interpretate în mod diferit.

De exemplu, veniturile obținute din vînzarea mărfurilor (produselor, serviciilor) sunt exprimate ca majorare de mijloace bănești primite și/sau creanțe majorate, iar veniturile din livrările de mărfuri (produse, servicii) în contul procurării altor active – ca diminuare de datorii aferente facturilor comerciale.

După părerea cercetătorului cu mare autorietate în Republica Moldova, Alexandru Nederiță, veniturile reprezintă creșteri ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări/creșteri ale activelor, sau diminuări/stingeri ale datoriilor, care au influențat rezultatul net (profitul/pierderea) al anului de gestiune curent.

Savanții din România, Pântea I. și Pop A., tratează noțiunile de venituri în sens general și anume: veniturile ca o „îmbogățire” a întreprinderii, generată fie de o creștere a unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).

Savantul rus Palii V. consideră că veniturile reprezintă „creșteri ale avantajelor economice în urma intrărilor de active sau a diminuărilor de datorii”.

În opinia savanților americani Needles B., Anderson H., Caldwell J., veniturile constituie

majorări ale capitalului propriu care rezultă din activitatea de exploatare a unei întreprinderi.

Un alt cercetător american, Gray S., definește veniturile ca afluxuri brute de avantaje economice în cursul perioadei care apar în procesul activității curente a întreprinderii și conduc la majorarea capitalului propriu al acționarilor.

Un alt cercetător american, Gray S., definește veniturile ca afluxuri brute de avantaje

economice în cursul perioadei care apar în procesul activității curente a întreprinderii și conduc la majorarea capitalului propriu al acționarilor.

Economistul-contabil Nobes Ch. din SUA consideră că veniturile reprezintă „încasările

bănești aferente perioadei examinate”.

După părerea altor savanți americani, Anthony R., Reece J., veniturile reprezintă afluxuri

(crearea) de active – mijloace bănești sau conturi de încasat ca rezultat al vînzării mărfurilor și serviciilor către beneficiari.

Savanții americani Hendriksen S. și Van Breda M. definesc veniturile ca efectul

(produsul) activității întreprinderii.

În Regulamentul „Elementele rapoartelor financiare” nr. 6 din SUA veniturile sînt definite

fie ca intrări sau alte creșteri de active ale unei entități, fie ca reglementare a unor datorii (sau o combinare a celor două), rezultate din livrare sau producere de bunuri, prestare de servicii sau alte activități care constituie operațiunile curente preponderente sau principale ale unității.

Savanții australieni Mathews M. și Perera M. definesc veniturile ca „creșteri de active sau

diminuări de datorii”.

În opinia savantului german Baetge I., veniturile constituie „încasările din vînzarea

mărfurilor, serviciilor și altor bunuri, precum și alte rezultate, care micșorează patrimoniul perioadei de gestiune”.

Un grup de cercetători români, sub coordonarea profesorului universitar Ristea M.,

consideră că veniturile desemnează în expresie monetară crearea sau obținerea de bogăție (resurse) pe perioada exercițiului care are ca efect o creștere a situației nete a patrimoniului, alta decît contribuția proprietarului la capitalul propriu.

După Horomnea E., veniturile consemnează „în expresie bănească efectul obținut în urma

ansamblului activității desfășurate de o entitate patrimonială”

Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene din România, în

categoria veniturilor se includ „atît sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cît și cîștigurile din orice alte surse”.

În componența veniturilor nu se includ sumele colectate în numele terților, de exemplu, taxa pe valoare adăugată, accizele, încasările globale obținute de entitate în numele unor terțe părți din comercializarea produselor sau mărfurilor acestora deoarece acestea nu reprezintă avantaje economice ale întrepinderi și nu influențează mărimea capitalului propriu al acesteea [II].

Sumele încasate la efectuarea operațiunilor de intermediere în numele proprietarului de mărfuri sau produse și transmise acestuia de asemenea nu constituie venitul intermediarului , reprezintă doar comisioanele încasate ( comerț în consignație).

Venitul din punct de vedere economic reflectă profitul curat obținut în urma desfășurării activității de producție. Din punct de vedere economic venitul este egal cu diferența dintre încasări și plăți, dar din punct de vedere gospodăresc acesta este diferența dintre starea patrimoniului întreprinderii la începutul și la sfîrșitul perioadei de gestiune.

Venitul calculat în scopuri contabile nu reflectă în totalitate rezultatul real a activității întreprinderii, ceea ce a adus la diferențierea dintre noțiunea de beneficiu contabil și economic. Beneficiu contabil este rezultatul realizării mărfurilor și serviciilor, iar economic este rezultatul circulației capitalului.

1. Venitul este diferența pozitivă dintre veniturile întreprinderii comerciale, înțelese ca sporire a valorii totale de evaluare a activelor ei, însoțite de mărire de capital a proprietarilor, cheltuielilor ei, concepute ca scăderea valorii totale evaluate a activelor, însoțite de micșorarea capitalului proprietarilor, cu excepția rezultatelor operațiilor legate de modificarea intenționată a capitalului.

2. Venitul – este o creștere sau micșorare de capital propriu, ce are loc în perioada curentă. Ambele definiții au dreptul la existență, însă din punct de vedere practic, adică, calculul venitului, anume definiția a doua este mai preferabilă.

Ideia de a evidenția venitul contabil și economic aparține lui David Solomon. Definiția lui arată în felul următor:

Venitul economic = Venitul contabil + modificările în afară de realizare a valorii activelor în perioada raportată – modificările în afară de realizare a valorii activelor în perioada precedentă + modificările în afară de realizare a valorii activelor în perioada viitoare .

David Solomon a ajuns la concluzia că concepția de venit este necesară pentru următoarele activități:

1. calculul impozitelor

2. apărarea creditorilor

3. pentru alegerea politicii de investiție.

Veniturile provenite din realizarea cifrei de afaceri și alte venituri reprezintă:

veniturile brute rezultate din vînzarea și încasarea producției proprii și din export;

veniturile realizate din alte activități ;

În condițiile actuale ale economiei de piață, a confruntărilor dintre cerere și ofertă, se practică următoarele categorii de prețuri:

prețurile de vînzare la care circulă produsele între întreprinderi;

prețurile cu amănuntul, ca sunt destinate pentru desfacerea produselor către populație;

tarife pentru serviciile prestate întreprinderilor și populației;

Prețurile de vînzare în cazul produselor și a mărfurilor au în structura lor următoarele elemente: costul, profitul (beneficiul), impozitul pe circulația mărfurilor și taxa pe valoarea adăugată.

Ceea ce ține de veniturile întreprinderilor cel mai important loc îl ocupă încasările din realizarea producției, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor în dependență de activitatea de bază.

Acestea constituie mijloacele bănești, intrate în posesia întreprinderii din încasările pentru expedierea producției, lucrărilor și serviciilor în baza contractelor încheiate. Veniturile obținute din desfășurarea activității se utilizează pentru decontările cu furnizorii pentru materia primă, materiale, semifabricate, piese de schimb, combustibil, energie ș.a. Din mijloacele bănești încasate are loc defalcarea impozitelor la buget, retribuirea muncii, se finanțează cheltuielile prevăzute de buget și cele ce nu sunt incluse în sinecost. Totodată, suma încasată din realizarile efectuate nu reprezintă beneficiu (profit) în sens strict, deoarece din contul ei trebuie recuperate cheltuielile suportate.

În funcție de sursele de intrare veniturile se divizează în 2 grupe :

1) Venituri din activitatea operațională sînt veniturile rezultate din activitatea de bază a entității economice.

Veniturile din activitatea operațională la rindul lor se divizează în mai multe grupe:

1.1) Venituri din vînzări care cuprind încasările din comercializarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, contracte d econstrucții și aletle;

1.2) Alte venituri din activitatea operațională din care fac parte sumele primite sau care urmează a fi primite din ieșirea activelor curente, cu excepția produselor și mărfurilor, contracte de leasing, amenzi, penalități, despăgubiri, recuperări de daune materiale, plusuri constatate în urma inventarierei;

1.3) Venituri din dobînzile aferente împrumuturilor acordate acestea sunt veniturile încasate sub formă de dobînzi rezultate din împrumuturile acordate;

1.4) Venituri aferente mijloacelor cu destinație specială sunt veniturile organizațiilor necomerciale încasate sub formă de granturi, donații, alocații, asistență financiară sau tehnică, alte finanțări și încasări utilizarea cărora este destinată realizării unor misiuni speciale aferente activității statutare;

1.5) Alte venituri (cu excepția veniturilor din activitatea economică) acestea sunt mijloacele nepredestinate ale organizațiilor necomerciale, a căror utilizare nu este condiționată inițial de realizarea unor misiuni spciale și care nu pot fi atribuite la venituri aferente mijloacelor cu destinație specială;

1.6) Venituri din activitatea economică reprezintă veniturile din activitatea economică a organizațiilor necomerciale;

2) Venituri din alte activități acestea sînt veniturile încasate sau care urmează a fi încasate din alte tipuri de activități care nu reprezintă activitatea de bază sau operațională.

Veniturile din alte activități se divizează și ele la rîndul lor în mai multe tipuri de venituri:

2.1) Venituri din operațiuni cu active imobilizate sunt veiturile obținute din ieșirea și reluarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate;

2.2) Venituri financiare sunt veniturile obținute din activitățile financiare ale entității;

2.3) Venituri excepționale aceste venituri sunt obținute din compensarea pierderilor din evenimentele exceționale (calamități naturale, perturbări politice, modificări ale legislației) [III].

Structura veniturilor este prezentată în Schema 1.1 Structura veniturilor

Schema1.1 Structura veniturilor

1.3. Modul de recunoaștere și evaluare a veniturilor

Conform SNC ” Venituri” contabilitatea veniturilor este condiționată de sursa de obținere a acestora – vînzarea produselor și mărfurilor, prestarea serviciilor, utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobînzi, redevențe și dividende.

La contabilizarea veniturilor apar două probleme principale :

1) Evaluarea veniturilor, adică determinarea mărimii acestora care trebuie reflectate în contabilitate și situațiile financiare;

2) Constatarea veniturilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate și situațiile financiare.

Modul de evaluare și criteriile de constatare a veniturilor sînt reglementate de Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare și SNC ” Venituri”.

Evaluarea și constatarea veniturilor se efecuează în baza următoarelor principii fundamentale ale contabilității:

Specializarea exercițiilor presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale pe masura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților. De exemplu , vînzarea produselor finite se trec la venituri în perioada de gestiune în care a avut loc operațiunea, dar nu în momentul de achitare pentru produse.

De unde rezultă că toate operațiunile economice trebuie reflectate în contabilitate în momentul efectuării acestora.

Principiul prudenței este legat de evaluarea patrimoniului si urmărește ca patrimoniul și rezultatele exercițiilor viitoare să nu fie influențate de deprecierile, riscurile sau pierderile probabile din activitatea exercițiului curent sau anterior. Ca urmare, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor și a elementelor de pasiv.

Principiul necompensării potrivit căruia are loc prezentarea distinctă în situațiile financiare a creanțelor și dotoriilor a veniturilor și cheltuielilor. Respectiv nu se permite compenarea reciprocă a acestora.Dacă apar îndoieli referitor la o sumă de venit înregistrată anterior, aceasta se trece la majorarea cheltuielilor , dar nicidecum la diminuarea sumei de venit constatat inițial.

Principiul concordanței veniturilor cu cheltuielile presupune că unele și aceleași operațiuni economice duc la înregistrarea simultană în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor. De exemplu, costul vînzărilor se reflectă în conturile contabile și rapoartele financiare concomitent cu venitul din vînzări, adică în aceiași perioadă de gestiune.

În conformitate cu SNC ”Venituri” veniturile se recunosc la valoarea justă, care reprezintă suma la care activul poate fi schimbat în procesul operațiunii comerciale între părțile independente, informate și interesate, care au consimțit tranzacția. Valoarea justă care rezultă din tranzacții este negociată de vînzător și cumpărător sau beneficiarul activului și cuprinde suma mijloacelor bănești primite sau care urmează a fi primite.

Uneori există cazuri în care suma veniturilor poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea justă a produselor, mărfurilor și serviciilor vîndute. Astfel în cazul cînd mărfurile se vînd la prețuri reduse, adică cu o sumă mai mică decît prețul obișnuit de vînzare, veniturile se constată la o sumă mai joasă, dar nu la prețul obișnuit [2].

La întreprinderea SRL”GAMIO-CON” conform Politicii de contabilitate (Anexa 2), veniturile se constată și se reflectă însituațiile financiare în baza metodei calculării în acea perioadă de gestiune în care au avut loc,indiferent dacă au fost sau nu primite, sau plătite mijloacele bănești. Veniturile se constată în cazul respectării unor anumite criterii care diferă în dependență de sursele de obținere a acestora: vînzarea produselor finite și a mărfurilor, prestarea serviciilor.

Criteriile generale pentru constatarea tuturor felurilor de venituri sunt:

a) existența unei certitudini întemeiate că avantajele economice aferente tranzacției vor fi obținute de întreprindere;

b) existența posibilității reale de a determina cu certitudine suma veniturilor.

Constatarea și recunoașterea veniturilor din vînzarea produselor și mărfurilor:

Veniturile din vînzarea produselor și mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt îndeplinite simultan următoarele condiții:

1) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor. Transferul riscurilor și beneficiilor semnificative aferente drepturilor de proprietate asupra bunurilor, de regulă, coincide cu momentul predării bunurilor către cumpărător sau, la respectarea altor condiții contractuale, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărători;

2) entitatea nu mai gestionează bunurile vîndute ca în cazul deținerii în proprietate a acestora și nu deține controlul efectiv asupra bunurilor;

3) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

4) este probabil că beneficiile economice aferente tranzacției vor fi generate către entitate;

5) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Dacă entitatea păstrează riscurile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor, tranzacția nu reprezintă o vînzare și veniturile nu sînt recunoscute.

De exemplu, aceste riscuri se păstrează atunci cînd:

1) entitatea are obligații legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile garanțiilor normale;

2) obținerea veniturilor dintr-o anumită vînzare este condiționată de obținerea de către cumpărător a veniturilor din comercializarea bunurilor;

3) bunurile sînt livrate, dar trebuie instalate, iar instalarea reprezintă o parte semnificativă a contractului și nu a fost încă realizată de către entitate;

4) cumpărătorul are dreptul de a anula vînzarea pe parcursul unui anumit termen și dintr-un motiv specificat în contractul de vînzare-cumpărare și entitatea-vînzător nu este sigură de probabilitatea returnării bunurilor.

  În cazul vînzărilor cu livrări amînate veniturile se recunosc la respectarea simultană a următoarelor condiții:

1) este probabil că se va efectua livrarea bunurilor;

2) la data recunoașterii vînzării, bunurile sînt disponibile, identificate și pregătite pentru livrare cumpărătorului;

3) cumpărătorul confirmă în scris solicitarea de amînare a livrării;

4) se respectă condițiile de plată prevăzute în contract.

Veniturile din vînzări cu livrări amînate nu pot fi recunoscute în cazul în care nu există decît intenția de a achiziționa sau de a produce bunurile pentru a fi livrate.

Vînzările cu livrări amînate apar în cazul tranzacțiilor de comercializare a bunurilor care necesită condiții speciale de transportare și de păstrare (de exemplu, vînzarea carburanților și lubrifianților, inclusiv sub formă de tichete, a produselor vinicole în loturi mari, a substanțelor chimice).

În cazul vînzărilor cu livrări amînate entitatea-vînzător contabilizează două operațiuni distincte:

1) comercializarea bunurilor care se contabilizează în același mod ca și vînzările obișnuite;

2) primirea bunurilor în custodie cu reflectarea acestora în conturile extrabilanțiere.

Veniturile din vînzarea bunurilor se ajustează prin stornarea valorii bunurilor returnate și/sau cu suma reducerii prețurilor acestora în cazul în care livrarea și returnarea (reducerea prețurilor) bunurilor au avut loc în aceeași perioadă de gestiune.

În cazul în care vînzarea și returnarea (reducerea prețurilor) bunurilor au avut loc în perioade de gestiune diferite, veniturile nu se ajustează, iar pierderile din returnarea bunurilor vîndute sau din reducerea prețurilor acestora se înregistrează ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri.

Veniturile din vînzarea bunurilor nu se ajustează în cazul apariției unor incertitudini legate de recuperabilitatea anumitor sume recunoscute anterior ca venituri. Aceste sume se recunosc ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri.

Venituri din prestarea serviciilor

 Veniturile din prestarea serviciilor se recunosc în cazul cînd se îndeplinesc concomitent următoarele condiții:

1) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

2) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacției să fie obținute de către entitate;

3) stadiul de execuție a tranzacției la data raportării poate fi evaluat în mod credibil; și

4) costurile apărute pe parcursul tranzacției și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

 Evaluarea veniturilor din prestarea serviciilor se efectuează, de regulă, în mărimea valorii acestora, stabilită de părțile contractante și confirmată documentar. Evaluarea acestor venituri este credibilă doar în cazul în care entitatea a convenit cu celelalte părți participante la tranzacție următoarele condiții:

1) drepturile fiecărei părți care au putere juridică și se referă la prestarea și primirea serviciilor;

2) compensația presupusă;

3) metodele și condițiile de plată.

 Recunoașterea veniturilor din prestarea serviciilor se efectuează conform uneia din următoarele metode:

1) metoda prestării integrale;

2) metoda procentului de finalizare.

Metoda prestării integrale se recomandă în cazurile în care termenul de prestare a serviciilor nu depășește o perioadă de gestiune. La utilizarea acestei metode veniturile din prestarea serviciilor se recunosc și se contabilizează după încheierea tranzacției.

Metoda procentului de finalizare este aplicabilă în cazurile în care serviciile, potrivit unuia și aceluiași contract, sînt prestate pe parcursul mai multor perioade de gestiune. Prin această metodă, veniturile se recunosc pe stadii distincte ale tranzacției, în funcție de procentul de finalizare a acesteia, adică în perioadele de gestiune în care are loc prestarea efectivă a serviciilor. Recunoașterea veniturilor în baza metodei procentului de finalizare se admite la respectarea simultană a următoarelor condiții:

1) momentul încheierii tranzacției sau a unui stadiu distinct al acesteia poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine la data raportării;

2) cheltuielile suportate în procesul tranzacției și cele necesare pentru finalizarea acesteia pot fi determinate în mod credibil.

În cazul aplicării metodei procentului de finalizare, suma veniturilor poate fi determinată în baza unuia din următoarele procedee:

1) volumului efectiv al serviciilor prestate;

2) ponderii volumului efectiv al serviciilor prestate în volumul total al serviciilor prevăzute de contract;

3) ponderii cheltuielilor suportate la o dată prestabilită în totalul cheltuielilor prevăzute de contract.

Dacă serviciile sînt prestate printr-un număr nedeterminat de operațiuni în cursul unei perioade de timp prestabilite, care nu pot fi repartizate pe stadii, veniturile se recunosc conform metodei liniare sau în altă bază stabilită în politicile contabile ale entității.

Dacă rezultatul unei tranzacții de prestare a serviciilor nu poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine, veniturile se recunosc doar în mărimea cheltuielilor suportate care au fost sau, posibil, vor fi recuperate de către beneficiari.

În cazul în care rezultatul tranzacției nu poate fi estimat în mod credibil și recuperarea costurilor suportate nu este probabilă, veniturile nu sînt recunoscute, iar costurile aferente tranzacției se înregistrează ca cheltuieli curente.

Pe lîngă veniturile obținute din vînzarea produselor și mărfurilor întreprinderile obțin venituri și sub formă de dobînzi, redevențe și dividende.

Dobînzile reprezintă veniturile care se obțin din mijloacele bănești acordate pentru a fi folosite altor persoane prin procurarea titlurilor de valoare. Acestea se constată ca venituri dacă apare posibilitatea ca entitatea să obțină beneficii viitoare aferente tranzacției efectuate, precum și că mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil. Veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza condițiilor contractuale pe măsura apropierii termenelor de plată a dobînzilor stabilite în contractul încheiat între entitate și utilizatorul activului. Prin urmare, veniturile cuprind suma de amortizare a oricărei reduceri, adaos sau altei diferențe dintre valoarea de procurare a activului (titlurilor de valoare) și valoarea acestuia la momentul de achitare.

Redevențele reprezintă sumele primite în urma acordării în folosință persoanelor terțe a imobilizărilor necorporale (brevetelor, licențelor, drepturilor de autor, programelor informatice etc.).

Acestea se recunosc ca venituri în baza contabilității de angajamente, în conformitate cu condițiile acordului încheiat între proprietarul și beneficiarul de imobilizări necorporale. Astfel, în cazul transferului drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale pe o perioadă prestabilită, recunoașterea venitului sub formă de redevențe se efectuează conform metodei liniare sau metodelor stabilite în politicile contabile.

Transferul drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale pentru o plată fixă și pe un termen nelimitat se consideră ca vînzare a imobilizărilor necorporale, iar redevențele se recunosc ca venituri în momentul transferării acestor drepturi.

Iar  în cazul în care obținerea redevențelor depinde de evenimentele viitoare, veniturile se recunosc numai atunci cînd există probabilitatea primirii plății, adică, după producerea evenimentului (de exemplu, la transmiterea drepturilor de utilizare a unui brevet de invenție, cu condiția primirii plății în funcție de vînzarea efectivă a produselor fabricate, redevențele se recunosc ca venituri pe măsura comercializării produselor).

Dividendele reprezintă sumele calculate în urma repartizării venitului net după impozitare, între acționari, în conformitate cu cota de participație în capitalul social.

Dividendele se recunosc ca venituri în perioada de gestiune în care acestea au fost anunțate, adică atunci cînd a fost stabilit dreptul proprietarilor de a le încasa.

Din datele acestui capitol putem menționa că evaluarea veniturilor la SRL”GAMIO-CON” este efectuată în baza Listei prețurilor și a cantității de produse vîndute, iar conform Politicii de contabilitate, veniturile se constată și se reflectă în situațiile financiare în baza metodei calculării în acea perioadă de gestiune în care au avut loc, indiferent de faptul dacă au fost sau nu primite, sau plătite mijloacele bănești.

CAPITALUL II. CONTABILITATEA EVIDENȚEI VENITURILOR ÎN CADRUL ENTITĂȚII SRL ”GAMIO-CON”

2.1. Evidența primară a veniturilor activității operaționale și neoperaționale a entității SRL”GAMIO-CON”

Prin evidență, în general, se înțelege înregistrarea (reflectarea), într-o ordine și pe baza unor principii stabilite, a fenomenelor și proceselor din natură și societate, care se desfășoară într-un anumit loc și timp, cu scopul de a servi necesităților impuse de activitatea practică.

Contabilitatea apare ca formă principală de evidență economică. Aceasta înregistrează, urmărește și controlează doar acele laturi ale activității care pot fi exprimate valoric. Indiferent de forma sau obiectul de activitate al întreprinderii, contabilitatea este principalul sistem de informați.

Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și comunică informații financiare despre o întreprindere. Prin intermediul contabilității informația este transmisă către utilizatorii ei.

Informația contabilă este o informație economică specifică, care rezultă din prelucrarea prin metode, procedee și instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă, completă, operativă, reprezentînd suportul deciziilor economice, financiare și gestionare ce se iau de managerii întreprinderilor.

Contabilitatea financiară cuprinde în cîmpul său de acțiune cunoașterea și prezentarea patrimoniului și a rezultatelor obținute, ca urmare a utilizării elementelor acestuia. Astfel, contabilitatea financiară are ca obiect de activitate evaluarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii, înregistrarea tuturor operațiilor de modificare (majorare sau diminuare) a elementelor patrimoniale, stabilirea rezultatelor finale sub formă de profit sau pierdere, desfășurarea lucrărilor prealabile întocmirii rapoartelor financiare, efectuarea inventarierii, întocmirea balanțelor de verificare etc., întocmirea și prezentarea situațiilor financiare prevăzute de legislație, și anume: bilanțul contabil, raportul privind rezultatele financiare, situația privind fluxul mijloacelor bănești și situația privind fluxul capitalului propriu.

În vederea organizării corecte a contabilizării și reflectării oportune a operațiunilor economice în conturi este necesar de a respecta riguros cerințele privind întocmirea documentelor. Prevederile de bază referitoare la documentele contabile sunt prezentate în art. 16 din Legea contabilității.

Documentele primare trebuie să fie întocmite în cazul efectuării operațiunii economice, iar dacă aceasta nu este posibil – nemijlocit după terminarea acesteia. Documentele se întocmesc de persoane responsabile în termene determinate în conformitate cu regulile și cerințele stabilite, asigurînd valoarea juridică integrală a acestora. Etapa întocmirii documentelor prevede alegerea formularelor, documentelor primare sau a altor purtători de informație contabilă pentru fiecare obiect contabil, alegerea mijloacelor și proceselor de întocmire a documentelor, stabilirea componenței persoanelor responsabile de întocmirea corectă și oportună a unor sau altor documente primare. La întocmirea documentelor este important de a asigura două condiții: reflectarea în document a conținutului real al operațiunii economice efectuate, adică asigurarea veridicității și întocmirea documentului cu cheltuieli minime ale timpului de muncă. Etapa de bază a procesului de întocmire a documentelor este perceperea și măsurarea parametrilor necesari ai operațiunii economice și fixarea în documentul primar a datelor percepute. Perceperea și măsurarea operațiunii este efectuată în mare parte prin mijloace automatizate.

Veniturile se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor documente primare:

Factura fiscală

Factura de expediție

Procesul-verbal de primire-predare a serviciilor prestate

Dispoziție de plată

Dispoziție de încasare

Ordinul de plată.

Factura fiscală este un document primar cu regim special și aceasta servește drept document în baza căruia sunt efectuate livrările de mărfuri și servicii de la furnizor către cumpărător și care confirmă dreptul de trecere a TVA în contul cumpărătorului.

La întreprinderea SRL”GAMIO-CON” în cazul comercializării produselor contra numerar de asemenea se întocmește factura fiscală , cît și dispoziția de încasare (Anexa 8,10) și bonul fiscal. Dispoziția de încasare este un document de casă și se perfectează împreună cu bonul fiscal în cazul încasării mijloacelor bănești în casierie, și este semnat de către contabilul-șef. Bonul fiscal se acordă celui ce a depus suma de bani, iar dispoziția de încasare rămîne în casierie care mai apoi se înregistrează în Registrul de casă.

De asemenenea, în urma comercializării produselor, veniturile sunt confirmate prin Ordinul de plată care este anexat la extrasul de cont.

Ordinul de plată este documentul primar în baza căruia sunt transferate mijloacele bănești beneficiarului pentru mărfurile și serviciile livrate, la suma indicată în ordin.

Acestea reprezintă tipurile de documente primare existente la întreprindere. Pe baza acestor documente, mai bine zis, pe baza datelor din aceste documente se întocmesc înregistrări în registrele contabile.

În cazul comercializării producției, datele din fiecare factură fiscală se trec în registrul de evidență a livrărilor (Anexa 11) cu scopul determina datoriile față de buget privind taxa pe valoare adăugată (T.V.A.). Acest document este un registru sintetic de formă liberă care se întocmește lunar, iar pentru reflectarea procurărilor se întocmește Registru procurărilor.

Conform datelor din documentele primare, informația este prezentată în jurnalul operațiunilor , în baza acestuia sunt perfectate registrele pe fiecare cont,în cazul nostru pentru contul 611 ”Venituri din vînzări” (Anexa 9), și în baza registrulu operațiunilor se înocmește analiza contului (Anexa 12) . La sfîrșitul perioadei de gestiune după generalizarea rulajelor conturilor sintetice acestea se trec în Cartea mare (Anexa 13). Cartea mare se deschide pentru un an , în care sunt generalizate totalurile pe întreg anul, pentru fiecare cont și rulajele privind conturile sintetice. Datele din cartea mare, la sfîrșitul perioadei de gestiune sunt utilizate la întocmirea balanței de verificare (Anexa 16), a bilanțului contabil, cît și a situației financiare (Anexa 6).

2.2. Evidența analitică și sintetică a veniturilor din activitatea operațională

Clasificarea veniturilor pe tipuri de activități ale întreprinderii are un caracter convențional și nu este unică pentru toate întreprinderile. Veniturile din una și aceeași operațiune pot fi recunoscute la o întreprindere ca venituri din activitatea operațională, iar la altă întreprindere- ca venituri din activitatea neoperațională.

Pentru generalizarea informației privind veniturile întreprinderii sînt destinate conturile din clasa 6 „Venituri” a Planului de conturi contabile al activității economico – financiare a întreprinderii. Veniturile se reflectă în contabilitate și situațiile financiare pe tipuri de activități ale întreprinderii. În aceste scopuri, conturile de venituri se subdivizează în grupe, iar ultimele- în conturi sintetice și subconturi.

Conturile de evidență a veniturilor sînt conturi de pasiv. În creditul acestor conturi se înregistrează în cursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor constatate, în debitul acestor conturi se reflectă trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate în contul de evidență a rezultatelor financiare.

Evidența analitică a acestui cont se ține pe tipuri de venituri, pe surse și perioade de obținere a acestora.

Veniturile din activitatea operațională includ veniturile rezultate din acivitatea de bază a întreprinderii. Pentru evidența sintetică a acestor venituri sunt destinate conturile :

Conturile din clasa 6 “Venituri”

1) Și deci veniturile din activitatea operațională cuprind următoarele tipuri de venituri :

1a) Contul 611 ”Venituri din vînzări” este destinat generalizării informației privind veniturile obținute din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor.

La acest cont sintetic pot fi deschise următoarele subconturi:

6111”Venituri din vînzarea produselor”;

6112 ”Venituri din vînzarea mărfurilor”;

6113 ”Venituri din prestarea serviciilor”;

6114 ”Venituri din executarea lucrărilor”;

6115 ”Venituri din contracte de construcție”;

6116 ”Venituri din contracte de leasing operațional și financiar (arendă,locațiune)”;

6117 ”Venituri din contracte de microfinanțare”;

6118 ”Alte venituri din vînzări”.

Evidența analitică a veniturilor din vînzări se ține pe feluri de venituri, regiuni de vînzare și alte direcții stabilite de întreprindere.

1b) Contul 612 ”Alte venituri din activitatea operațională” sunt veniturile obținute din vînzarea altor active circulante nedestinate vînzării , plusuri constatate în rezultatul inventarierei, recuperarea daunei materiale, sancțiuni ș.a..

Acesta cuprind următoarele subconturi analitice:

6121 ”Venituri din ieșirea altor active circulante”

6122 ”Venituri din sancțiuni”

6123 ”Venituri din recuperarea prejudiciului material”

6124 ”Venituri din plusurile de active imobilizate și circulante constatate la inventariere”

6125 ”Venituri din decontarea datoriilor cu termen de prescripție terminat”

6126 ”Alte venituri operaționale”

1c) Contul 613 ”Venituri din dobînzile aferente împrumuturilor acordate” este destinat generalizării informației privind veniturile care apar din dobînzile aferente împrumuturilor acordate membrilor/debitorilor asociațiilor de economii și împrumut, organizațiilor de microfinanțare și altor entități similare [4], și cuprinde :

6131 ” Venituri din dobînzile aferente împrumuturilor pe termen lung acordate”

6132 ” Venituri din dobînzile aferente împrumuturilor pe termen scurt acordate”

1d) Contul 616 ”Venituri aferente mijloacelor cu destinație specială” este destinat generalizării informației privind veniturile organizațiilor necomerciale sub formă de granturi, donații, alocații, asistență financiară sau tehnică, alte finanțări și încasări a căror utilizare este condiționată de realizarea unor misiuni speciale aferente activității statutare.

1e) Contul 617 ”Alte venituri (cu excepția veniturilor din activitatea economică)” este destinat generalizării informației privind veniturile aferente mijloacelor nepredestinate ale organizațiilor necomerciale, a căror utilizare nu este condiționată inițial de realizarea unor misiuni speciale și care nu pot fi atribuite la venituri aferente mijloacelor speciale.

1f) Contul 618 ”Venituri din activitatea economică” este destinat generalizarii informatiei privind veniturile din activitatea economica a organizatiilor necomerciale.

Deci în cadrul entității SRL”GAMIO-CON” au avult loc următoarele operațiuni care au dus la înregistrarea veniturilor din activitatea operațională:

1) În baza Facturii cu seria WH nr. 0865899 din data de 13 decembrie 2015 (Anexa 6) SRL”GAMIO-CON” a livrat urmatoarele mărfuri clientului în valoare de 7 312,00 (Fără TVA) lei ”DIVALIS” SRL :

a) Rochii – 2 buc. în valoare totală de 5 014,00 lei.

b) Top – 1 buc. în valoare de 1 079,00 lei

c) Salopetă – 1 buc. la valoarea de 1 219,00 lei.

2) Conform Facturii cu seria WH nr. 0865893 din data de 12 noiembrie 2015 (Anexa 7) SRL ”GAMIO-CON” a livrat mărfuri clientului ”SITYEXPRES” SRL următoarele mărfuri în valoare de 2 699,00 lei (fără TVA) :

a) Sacou – 1 buc. în valoare de 1 700,00 lei

b) Pantaloni – 1 buc. la valoarea de 999,00 lei

3) Conform Dispoziției de Încasare nr. 67 din data de 15.06.2015 (Anexa 8) de la Magazin a avut loc încasarea banilor din comercializarea rochiilor în sumă de 3 500,00 lei (făra TVA).

4) La data de 01.10.2015 în baza documentului Venituri din realizarea mărfii (Anexa 9) , în cazul dat din realizarea articolelor vestimentare s-au înregistrat venituri în valoare de 3 600,00 lei (fără TVA).

5) în baza Ordinului de plată Nr.41 din data de 06.10.2015 (Anexa 10) s-au înregistrat venituri din vînzarea mărfii cu amănuntul în valoare de 2 800,00 lei (fără TVA).

2.3. Evidența primară a veniturilor din activitatea neoperațională a entității SRL”GAMIO-CON”

2.4. Evidența analitică și sintetică a veniturilor neoperațională

Veniturile din activitatea neoperațională

.Iar veniturile din alte activități includ următoarele tipuri de venituri:

2a) Contul 621 ”Venituri din operațiuni cu active imobilizate” includ veniturile care apar în legătură cu ieșirea activelor imobilizate și cuprind următoarele subconturi:

6211 ”Venituri din ieșirea imobilizrilor necorporale” ;

6212 ”Venituri din ieșirea imobilizărilor corporale” ;

6213 ”Venituri din ieșirea investițiilor financiare pe termen lung”

6214 ”Venituri din ieșirea investițiilor imobiliare”;

6215 ”Venituri din ieșirea altor active imobilizate”;

6216 ”Venituri din reluarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate”;

6217 ”Alte venituri din operațiuni cu active imobilizate”.

2b) Contul 622 ”Venituri financiare” sunt veniturile din intrarea cu titlu gratuit , veniturile înregistrate ca urmare a diferențelor favorabile de curs valutar, venituri din dobînzi, dividende și alte venituri și includ:

6221 ”Venituri din diferențe de curs valutar”;

6222 ”Venituri din diferențe de sumă”;

6223 ”Venituri din redevențe”;

6224 ”Venituri din active imobilizate și circulante intrate cu titlu gratuit”;

6225 ”Venituri din dividende și participații în alte activități”;

6226 ”Venituri din dobînzi aferente altor activități”;

6227 ”Alte venituri financiare”.

2c) Contul 623 ”Venituri excepționale” sunt veniturile primite de la organele de stat, companii de asigurări, alte persoane fizice sau juridice sub formă de recuperare a pierderilor din calamități , perturbări politice și alte evenimente excepționale, acestea includ:

6231 ”Venituri din compensarea pierderilor din calamități”;

6232 ”Venituri din compensarea pierderilor din alte evenimente excepționale”;

6233 ”Alte venituri excepționale”.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative și normative

I. Standardele Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233–237 din 22.10.2013;

II. SNC”Venituri” aprobat de către Ministerul Finanțelor Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013;

III. Planul general de contui contabile //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.233-237 din 22.10.2013;

IV. Ordin nr.119 din 06.08.2013 privind aprobarea Planului general de conturi contabile //Monitorul Oficial 233-237/1534, 22.10.2013IV. Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

V. Completarile la Planul general de conturi contabile, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 119 din 6 august 2013;

VI. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reforma contabilității nr. 1187 din 24 decembrie 1997. (Monitorul Oficial, nr. 88-91din 30.12.98);

VII. Legea contabilității № 113-XVI din 27 aprilie 2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova № 90-93, din 29 iunie 2007;

VIII. Codul fiscal № 1163-XIII din 24 aprilie 1997 // Contabilitate și audit № 1, din ianuarie 2014.

IX. Regulamentul privind inventarierea Nr. 27, aprobat de Ministerul Finanțelor al R. M. // Monitorul oficial al RM Nr. 123 – 124, din 27.07.2004;

Manuale, monografii, cărți, broșure

1. Bucur V., Țurcanu V., Graur A. Contabilitatea impozitelor. Editura ASEM, Chișinău, 2005 – 562 p.;

2. Coordonator Nederiță A. Contabilitate financiară, Ediția a II-a. Editura ACAP. Chișinău, 2003 – 640 p.;

3. Coordonator Nederiță A. Contabilitate managerială. Ghid practico-didactic, Editura ACAP, Chișinău, 2000 – 264 p.;

4. Coordonator Nederiță A. Noul sistem contabil al agenților economici din Republica Moldova. Editura ACAP, Chișinău, 1998 – 432 p.;

5. Dolghi Cr., Macovei T „Organizarea contabilității, rolul acesteia în sistemul de managment al entității economice”, CEP USM, Chișinău, 2013;

6. Nederiță A. Corespondența conturilor. Editura ASEM. Chișinău, 2006;

7. Tuhari T. Contabilitatea operațiunilor în comerț, Editura ASEM, Chișinău, 2002 – 215 p.;

8. Natalia Țiriulnicova. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău, 2004 – 384 pag.;

9. Alexandru Nederiță. Problemele metodologice ale contabilității veniturilor și cheltuielilor întreprinderii. Chișinău, 2007- 276 pag.;

10. Bojian Octavian. Contabilitatea generală. București. Eficient, 1998- 560 pag.;

11. Crețoiu Gheorghe, Bucur Ion. Contabilitate. Noul sistem și expertiza contabilă. Ediția a III-a – București. Editura ACTAMI, 1997- 384 pag.

12. Dumitru M., Negruțiu M.. Contabilitatea firmei. Editura MAXIM, 1997- 235 pag.

13. Felegă N., Ionașcu I. Contabilitate financiară. Volumele I-IV – București. Editura de Vest, 1993 – 894 pag.