Contabilitatea Veniturilor DIN Vinzari Si Costului Vinzarilor

”CONTABILITATEA VENITURILOR DIN VÎNZĂRI

ȘI COSTULUI VÎNZĂRILOR”

S u m a r

INTRODUCERE

În condițiile economiei de piață, contabilitatea este chemata să asigure cu informație obiectivă și veridică, conținută în rapoartele financiare ale întreprinderilor, toate grupele de utilizatori, cum sunt proprietarii și angajații întreprinderilor, investitorii și creditorii, acționarii, burselor dde valori, serviciu fiscal și alte organe de stat, statuturile de pronosticare și dezvoltării economiei. Contabilitatea face legătura dintre activitățile economice și factorii decizionali, cuantificînd activitățile economice asigurînd o prezentare de ansamblu și coerentă a relațiilor valorice privind poziția financiară și performanța întreprinderii.

În prezent Republica Moldova se află la etapa unor schimbări în profunzime în sistemul ei social-economic, care se caracterizează prin crearea relațiilor de piață. În cadrul acestor relații a apărut și activitatea de antreprenoriat, gestionarea căreia nu este imposibilă fără cele mai elementare cunoștințe în domeniul finanțelor, impozitării, evidenței contabile.

Dezvoltarea continuă a societății umane necesită cunoașterea informației despre toate procesele și fenomenele ce se produc în interiorul ei, și mai întîi de toate a informației despre două procese interdependente: procesul de producție și procesul de consum. Elementul constitutiv între producție și consum este repartiția (distribuția) și schimbul.

Astfel, întreprinderile agricole, a căror principălă activitate este producerea producției agricole, cea mai mare parte fiind comercializată. Comercializarea este încheerea circulației mijloacelor întreprinderilor agricole, astfel gospodăria recuperează în formă bănească mijloacele cheltuite la fabricarea și comercializarea producției.

Încheerea circulației mijloacelor întreprinderii presupune obținerea profitului, adică recuperarea tuturor cheltuielilor de producție pe seama veniturilor obținute. De menționat este faptul că obținerea unui anumit venit nu înseamnă intotdeauna că activitatea de producție în care s-a realizat acest venit este rentabilă, rentabilitatea fiind intotdeauna legată de existența profitului.

Odată cu trecerea la economia de piață o importanță deosebită revine problemei contabilizării veniturilor și cheltuielilor întreprinderii. Evidența veniturilor și cheltuielilor constituie unul din cele mai dificile sectoare din contabilitate, în cadrul acestui sector formîndu-se indicatorul contabilității financiare – rezultatul financiar. Prin intermediul rezultatului financiar se permite analiza veniturilor și cheltuielilor unității economice, astfel rezultatul financiar este necesar pentru evaluarea activității anterioare, prezente și prognozarea activității viitoare a entității.

Scopul acestei teze de licență este analiza diferitor aspecte privind evidența veniturilor și cheltuielilor din comercializarea producției agricole, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, studierea aprofundată a stării evidenței realizării pe baza societății cu răspundere limitată ”Trosor-C.T”, depistarea neajunsurilor și elaborarea propunerilor în contextul ameliorării evidenței procesului de realizare.

În vederea realizării scopului preconizat urmează a precăuta următoarele momente:

studierea conținutului economic, analiza surselor literare și descrierea principalelor acte legislative și normative aferente contabilității veniturilor din vînzări și costul vînzărilor;

analiza activității economico-financiare a S.R.L.” Trosor-C.T.”;

ținerea evidenței primare, prelucrarea și sistematizarea datelor acestora, organizarea evidenței sintetice și analitice, și relatarea informației privind contabilitatea veniturilor din vînzări și costul vînzărilor în formularele anuale ale gestiunii contabile;

reflectarea principalelor momente de perfecționare a contabilității veniturilor din

vînzări și a costului vînzărilor.

Societatea cu răspundere limitată “Trosor – C.T” este situată în partea de nord a Republicii Moldova cu sediul central în satul Zăicani, raionul Rîșcani. S-a format la 18 iunie 1999, fondatorii fiind: Constantin Tăbîrță care deține 80% din capitalul statutar al întreprinderii și care în prezent este directorul întreprinderii respective, Eugen Tăbîrță deține 10% și Ludmila Ojog care deține 10% și este în prezent contabil-șef al întreprinderii.

S.R.L. ”Trosor – C.T.” face parte din gospodăriile agricole de proporții relativ mari. În aspectul formațiunilor agricole actuale ca și în majoritatea gospodăriilor, la etapa actuală în întreprinderea respectivă se fac multe schimbări, însă tendința principală este totuși păstrarea proporțiilor existente, ceea ce influențează foarte mult la creșterea eficienței economice a activității întreprinderii. Genurile de activitate sunt:

cultura plantelor, legumelor pomicultura și creșterea producției de pepenieră;

servicii în agricultură și servicii în cultura plantelor;

comerț cu ridicata a produselor cerealiere si cele legumicole.

Elementul de bază care analizează concret conținutul economic și dinamica dezvoltării gospodăriei agricole este caracteristica ei economică. Conținutul economic al oricărei întreprinderi agricole este utilizat drept suport de bază în organizarea proceselor de producție. Cu un nivel optim de producție, în gospodăriile agricole, este mai ridicat nivelul de muncă, sunt exploatate mai efectiv terenurile, este fundamentată științific dezvoltarea proceselor tehnologice, astfel și indicatorii eficienței economice sunt mai înalți.

Principalul indicator prin intermediul căruia putem deduce anumite concluzii despre mărimea producției este valoarea producției globale în prețuri comparabile. Concomitent cu acest indicator se mai utilizează și alți indicatori secundari, care ne dau posibilitatea să constatăm mărimea întreprinderii agricole. Dintre aceștia putem menționa:

– suprafața terenurilor agricole;

– numărul mediu anual de lucrători încadrați în agricultură;

– valoarea medie anuală a mijloacelor fixe cu destinație agricolă;

– venitul din vînzări.

Proporția de producție a S.R.L. “Trosor-C.T.” este un factor economic, factor ce influențează asupra producției agricole, rentabilității și eficienței producției.

În tabelul 1 vom generaliza indicatorii care caracterizează componența și dinamica proporției de producție a întreprinderii analizate.

Tabelul 1 – Indicatorii mărimii întreprinderii agricole S.R.L. ” Trosor – C.T.”

în anii 2006-2008

Analizînd datele tabelului 1, observăm că indicatorii ce caracterizează proporția de producție în perioada anilor 2006 – 2008 au o mărime relativ variabilă.

Observăm că în anii 2006 și 2007 suprafața terenurilor a rămas neschimbată, în anul 2007 suprafața terenurilor arabile, față de anul 2008, se mărește cu 43 ha sau 2,63 puncte procentuale în mărimea relativă, totodată în anul 2008 în comparație cu anii precedenti observă o tendință de majorare a valorii mijloacelor fixe, a producției globale și a venitului din vînzări, necătînd la majorarea valorii mijloacelor fixe, a producției globale se observă o tendință de micșorare a numărului de lucrători cu 20 persoane sau 12 puncte procentuale în mărimi relative în anul 2008 față de anul 2006. Această scădere este cauzată de micșorarea ponderii culturilor intensive ce necesită multe brațe de muncă, dar și de asigurarea continuă cu noi utilaje de muncă.

Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe în anul 2008 s-a majorat cu 22,87 puncte procentuale și 9,89 puncte procentuale față de anul 2007. Acesta datorîndu-se procurării diverselor utilaje performante, mașinilor de serviciu, tractoarelor etc.

Valoarea producției globale s-a majorat considerabil. Astfel, în anul 2008 crește față de anul 2006 cu 91,25 puncte procentuale, iar față de anul 2007 cu 59,93 puncte procentuale.

O majorare semnificativă se observă și în structura veniturilor din vînzări, astfel, în anul 2008 ele s-au majorat cu 30,88 puncte procentuale față de anul 2006 și cu 18,02 puncte procentuale față de anul 2007. De menționat este faptul că majoritatea indicatorilor analizați au o tendință de majorare, aceasta fiind un fenomen pozitiv în activitatea de mai departe a întreprinderii.

În condițiile asigurării optimale a procesului de producție cu resurse necesare, eficiența economică a producției agricole depinde direct de nivelul de specializare.

Specializarea producției agricole este o formă calitativ superioară a adîncirii diviziunii muncii, fiind caracteristică ei, își găsește în dezvoltare în exlusivitate a unei anumite ramuri, culturi sau specii de animale și îmbinarea ei cu altele secundare, ținînd cont totodată de condițiile pedoclimatice și economice de maximă favorabiliate. Specializarea are o însemnătate enormă întrucît deschide posibilități mari pentru organizarea producției ieftine, în masă, ritmic, permite a perfecționa tehnologia și a majora randamentul investițiilor, creează posibilități favorabile pentru progresul tehnico-științific, folosirea eficientă a pămîntului, mijloacelor fixe și a resurselor de muncă.

În tabelul 2 vom analiza specializarea S.R.L. “Trosor-C.T.” conform venitului din vînzări.

Tabelul 2-Componența, structura și dinamica veniturilor din vînzări în S.R.L. „Trosor – C.T.” pe anii 2006 – 2008

Analizînd datele tabelului 2, observăm că în structura veniturilor din vînzări a S.R.L. „Trosor-C.T.” cea mai mare parte îi revine producției vegetale în mărime de 93,56%.

De menționat este faptul că în anii 2006 și 2007 cît și în 2008 ponderea cea mai mare în structura veniturilor o dețineau veniturile din comercializarea sfeclei de zahăr și a cerealelor. De asemenea venituri mari se obțin în anul 2007 și din realizarea fructelor de 17,51%. În 2008 se înregistrează venituri considerabile din comercializarea legumelor care ocupă o pondere de 14,29%. Aceste venituri s-au majorat cu 714 mii lei față de anul 2006 și cu 1028 mii lei față de anul 2007.

O reducere considerabilă atestăm la venitul din realizarea florii soarelui, ponderea căreia este de 6,56 % în 2008.

Veniturile din vînzarea celorlalte culturi agricole dețin o pondere relativ redusă în structura veniturilor totale. Producerea acestor culturi vegetale este condiționată de necesitatea respectării a cerințelor asolamentului de cîmp și a asigurării necesității interne ale gospodăriei.

În linii generale putem menționa că S.R.L. ”Trosor-C.T.” are o specializare profundă bazată pe cultivarea diferitor culturi cerealiere și altor producții vegetale în special a sfeclei de zahăr. În calitate de ramură suplimentară servește producerea fructelor.

La finele fiecărei perioade de gestiune în fiecare întreprindere agricolă, inclusiv în S.R.L. ”Trosor-C.T.” are loc întocmirea rapoartelor financiare. În rapoartele financiare sunt reflectați indicatorii rezultativi ai activității economico-financiare a întreprinderii. În teoria și practica economică se utilizează următorii indicatori ce prezintă rezultatele financiare:

profitul brut;

profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;

profitul net.

În baza indicatorilor menționați mai sus se determină indicatorii rentabilității:

rentabilitatea economică, care reflectă eficiența utilizării mijloacelor materiale și financiare ale întreprinderii prevăzute în vederea desfășurării activității sale. Pentru ca activitatea de producție să activeze normal în condiții dure de piață, indicatorul respectiv trebuie să atingă un nivel de cel puțin 20-25 %.

Rentabilitatea financiară reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu. Pentru a desfășura o activitate de producție prosperă, nivelul acestui indicator trebuie să atingă cel puțin 15%.

Tabelul 3-Indicatorii activității economico-financiare a S.R.L. „Trosor-C.T.”

Analizînd datele din tabel putem constata că indicatorii activității economico-financiare a S.R.L. a S.R.L. „Trosor-C.T.” înregistrează o majorare în anii 2006-2008, ceea ce se apreciază pozitiv. Profitul brut s-a majorat în anul 2008 față de anul 2006 cu 3506,30 mii lei, ceea ce se apreciază pozitiv datorită volumului producției comercializate. Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare s-a majorat în anul 2008 față de anul 2006 cu 3144,79 mii lei și față de anul 2007 cu 3069,17 mii lei ceea ce se apreciază pozitiv, datorită creșterii rezultatelor din activitățile oparaționale și neoperaționale. Rentabilitatea mijloacelor de producție în anul 2008 s-a majorat față de anul 2006 cu 16,74 puncte procentuale, și față de anul 2007 cu 17,73 puncte procentuale. Rentabilitatea producției agricole în anul de gestiune comparative cu anii precedenți s-a majorat cu 27,63 puncte procentuale și respectiv 28,37 puncte procentuale, aceasta datorîndu-se majorării profitului producției agricole într-un ritm mai mare decît majorarea costului producției agricole. Datorită majorării profitului net în anul 2008 comparativ cu anii 2006 și 2007, rentabilitatea financiară s-a majorat cu 4,23 și 19,66 puncte procentuale, situație apreciată pozitiv pentru activitatea de mai departe a S.R.L. „Trosor-C.T.”.

CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND VENITURILE DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR

1.1 CONȚINUTUL ECONOMIC, RECUNOAȘTEREA VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR

Contabilitatea este un proces ciclic continuu constituit din următoarele etape principale: stabilirea componenței, clasificarea, recunoașterea, evaluarea, elaborarea politicii de contabiliate perfecționarea documentară reflectarea în registrele și conturile contabile, generalizarea în rapoartele financiare a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii.

Deci, problema contabilizării veniturilor și cheltuielilor la întreprinderi în procesul de producție reprezintă unul din cele mai importante și dificile sectoare ale sistemului național de contabiliate. De exactitatea și oportunitatea calculului acestor elemente sunt cointeresați atît utilizatorii interni cît și cei externi de informație.

În condițiile sistemului contabil precedent, termenii de “cheltuieli” și “consumuri” se considerau sinonome, neavînd o delimitare clară a acestor noțiuni, dar odată cu trecerea la noul sistem contabil se modifică conținutul noțiunii de “cheltuieli”, precum și structura și criteriile de clasificare ale acestora.

Astfel consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor și prestarea serviciilor, pe cînd cheltuielile reprezintă cheltuielile și pierderile care apar în rezultatul activității economico-financiare și nu sunt nemijlocit legate de procesul de producție. Spre deosebire de consumuri ele nu se include în costul produselor (serviciilor), se reflectă în raportul privind rezultatele financiare și se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.

Componența cheltuielilor, modul de determinare a acestora sunt reflectate de S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderilor”. În acest standart componența cheltuielilor este prezentată pe tipuri de activități ale unei întreprinderi. În funcție de direcțiile efectuării, deosebim trei grupe de cheltuieli:

1. Cheltuieli ale activității operaționale.

2. Cheltuieli ale activității neoperaționale.

3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuieli ale activității operaționale reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea activității de bază a întreprinderii. Ele cuprind:

costul vînzărilor;

cheltuieli comerciale;

cheltuieli generale și administrative;

alte cheltuieli operaționale.

Cheltuieli ale activității neoperaționale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la efectuarea altor feluri de activități. Ele includ:

cheltuielile activității de investiții;

cheltuielile activității financiare;

pierderile excepționale.

Costul vînzărilor constituie o parte din consumurilor aferente produselor, mărfurilor vîndute și serviciilor prestate. Acestea include:

– la întreprinderile de producție – consumurile directe de materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii, inclusive contribuțiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de produse aferente produselor vîndute;

– la întreprinderile comerciale – valoarea de bilanț a mărfurilor vîndute (suma cea mai mică dintre valoarea de intrare a mărfurilor procurate și valoarea realizabilă netă);

– la întreprinderile de prestare a serviciilor – consumurile pentru materiale și retribuirea muncii, precum și consumurile indirecte aferente serviciilor prestate.

Indicatorul costului vînzărilor la întreprinderile de producție se determină printr-un calcul special bazat pe datele calculării costului produselor fabricate în perioada de gestiune, ținînd cont de modificarea stocului inițial și final de produse finite.

Calculația costului produselor finite este obligatorie pentru toate întreprinderile de producție. În conformitate cu S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, cheltuielile se evaluează la valoarea de bilanț a activelor pe termen lung și curente ieșite, a sumelor calculate la retribuirea muncii cu contribuții pentru asigurările sociale, uzurii mijloacelor fixe și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, amortizării activelor nemateriale, rezervelor create, cheltuielilor și plăților preliminare, corecții la datorii dubioase etc.

Costul vînzărilor bunurilor trebuie să fie calculat în baza acelor unități de măsură care sînt indicate în documentele de însoțire ale furnizorului sau în calculațiile costurilor produselor fabricate (kilograme, litri, bucăți etc.). Dacă, însă, bunurile procurate sunt exprimate în unități de măsură mari, dar se vînd în unități mai mici, acestea urmează a fi înregistrate în unități mai mici [5].

Venitul, conform S.N.C. 18 ”Venitul”, reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat din procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii.

În majoritatea cazurilor venitul este exprimat sub formă de mijloace bănești încasate sau care urmează a fi încasate. În unele cazuri, suma venitului poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea venală a produselor, mărfurilor și serviciilor prestate.

Venitul se constată în baza metodei specializării exercițiului în perioada de gestiune în care a fost obținut indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor bănești sau a altor forme de compensare. În cazul apriției diverselor incertitudini, constatarea venitului se admite cu respectarea următoarelor criterii:

– existența unei certitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacției vor fi obținute de întreprindere;

– existența unei posibilități reale de a determina cu exactitate suma venitului.

În unele cazuri, aceste criterii pot fi respectate numai după încasarea mijloacelor bănești sau după înlăturarea incertitudinei apărute.

Veniturile, în funcție de sursele de intrare, se clasifică în două grupe:

1. Venituri din activitatea operațională.

2. Venituri din activitatea neoperațională.

Venituri din activitatea operațională includ sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii:

venituri din vînzări, adică toate încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor; operațiile de barter, contractuale de construcții;

alte venituri operaționale include sumele primate din ieșirea, vînzarea, schimbul activelor curente cu excepția produselor vîndute, mărfurilor; arenda curentă, precum și sub formă de amenzi, penalități, despăgubiri etc.

Venitul nu se constată dacă cheltuielile aferente obligațiilor de garanție nu pot fi supuse unei prelevări veridice prealabile. În acest caz orice încasări din vînzări sunt considerate drept datorii pînă la expirarea termenului de garanție pentru deservirea mărfurilor vîndute [8].

Schimbul de produse, mărfuri și servicii identice cu aceeași valoare nu se consideră tranzacție aducătoare de venit. Schimbul de produse, mărfuri și servicii neidentice se consideră drept o tranzacție aducătoare de venit. În acest caz venitul se evaluează la valoarea venală a mărfurilor și serviciilor primite, corectată cu suma mijloacelor bănești sau a echivalentelor acestora virate (primite).

În anumite circumstanțe, venitul poate fi constatat pe componente distincte ale unei tranzacții. De exemplu, dacă prețul de desfacere a mărfii include o anumită sumă necesară pentru deservirea ei ulterioară, venitul pentru această parte a prețului este constatat nu la momentul vînzării, dar pe măsura prestării serviciilor. În alte cazuri, dimpotrivă, venitul se constată concomitent pentru două sau mai multe tranzacții interdependente. Acest lucru este condiționat de faptul că suma venitului pentru o singură operație nu poate fi determinată cu exactitate fără a lua în considerație tranzacțiile precedente sau viitoare .

Veniturile și cheltuielile ce fac obiectul uneia și aceleiași tranzacții sau operațiuni economice sunt constatate în aceiași perioadă de gestiune. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor ce compun costul vînzărilor sunt constatate concomitent cu veniturile rezultate din vînzarea produselor finite, mărfurilor sau prestarea serviciilor.

Veniturile activității neoperaționale includ sumele primite sau de primit din alte feluri de activități ale înteprinderii, cum ar fi:

veniturile din activitatea de investiții, în a căror componență intră sumele rezultate din ieșirea și reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii (sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, dividendelor calculate, sumele diferențelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieșite etc.);

venituri din activitatea financiară, care cuprind sumele rezultate din transmiterea în folosința altor personae fizice și juridice, pe un termen mai mare de un an, a activelor nemateriale și matriale pe termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de diferențe de curs valutar, subvenții de stat, prime, premii și sume sponsorizate etc.;

venituri excepționale, la care se referă sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele juridice și fizice sub formă de recuperare a pierderilor din calamități, perturbări politice și alte evenimente excepționale.

La contabilizarea veniturilor și cheltuielilor apar două probleme principale:

1. Determinarea mărimii veniturilor și cheltuielilor, care trebuie să fie reflectată în rapoartele financiare.

2. Constatarea veniturilor și cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care trebuie să fie reflectate în contabilitate și rapoartele financiare.

În conformitate cu cerințele S.N.C. 18, cheltuielile se evaluează la valoarea de bilanț a activelor pe termen lung și curente ieșite, a sumelor calculate la retribuirea muncii și ale contribuțiilor pentru asigurările sociale, uzurilor mijloacelor fixe și obiectelor de mică valoare și scurtă durată, amortizării activelor nemateriale, rezervelor create, cheltuielilor și plăților preliminate, corecțiilor la datoriile dubioase etc., iar veniturile – la valoarea venală, care reprezintă suma cu care activul poate fi schimbat în procesul operației comerciale între părțile independente, informate și interesate, care au consimțit tranzacția. Sistemul contabil existent în Republica Moldova se bazează pe normele și principiile standartelor internaționale de contabilitate care diferă de principiile contabile utilizate anterior. La baza contabilității veniturilor și cheltuielilor din vînzări sunt puse rigorile actelor legislativ-normative elaborate și adoptate în Republica Moldova. Din componența acestora menționăm:

Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 (în continuare Legea nr. 113-XVI), este o lege organică care stabilește cadrul juridic, cerințele și mecanismul de reglementare a contabilității și raportării financiare în Republica Moldova. La aplicarea acestei legi este necesar să se acorde atenție următoarelor aspecte:

– prevederile Legii nr. 113-XVI sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, organizații necomerciale, inclusiv instituții publice precum și pentru reprezentanțele și filialele întreprinderilor nerezidente înregistrate în Republica Moldova;

– în Legea nr. 113-XVI este utilizată terminologia contabilă acceptată în practica mondială și prevăzută în Directivele Europene, Standartele Internaționale de Raportare Financiară și alte reglementări contabile internaționale.

– Contabilitatea se ține în limba de stat și în monedă națională etc.

Noua Lege a contabilității conține un șir de prevederi noi:

– aplicarea standartelor de contabilitate, în funcție de tipul entității;

– utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale;

– sistemele de ținere a contabilității și de prezentare a rapoartelor financiare;

– modul de întocmire și de utilizare a documentelor primare;

– componența, modul de întocmire și de prezentare a rapoartelor financiare etc.

De asemenea este necesar de studiat așa act normativ ca Codul Fiscal. Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova și se formulează cerințele principale vizînd evidența veniturilor și cheltuielilor deduse. Impozitele și taxele, percepute în conformitate cu prezentul cod și alte acte ale legislației fiscale, reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public național. [1, p. 71 – 87]

Standartul Național de Contabilitate 1 Politica de contabiliate, constitue un element al sistemului de reglementare normativă a contabilității din Republica Moldova și urmează a fi aplicat cu respectarea prevederilor altor standarte naționale de contabilitate.

Politica de contabilitate reprezintă totalitate principiilor, convențiilor, regulilor și procedeelor adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare .

Politica de contabilitate se elaborează în baza ansamblului de convenții fundamentale ale contabilității și anume: continuitatea activității, permanența metodelor, specializarea exercițiului.

Componența și conținutul informației referitoare la politica de contabilitate a întreprinderii urmează a fi dezvăluite în rapoartele financiare și sunt stabilite de standartele naționale de contabilitate respective.

Alt act normativ aferent temei cercetate este S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”. Acest standart reflectă componența consumurilor și cheltuielilor aferente activității de întreprinzător și se extinde asupra persoanelor fizice și juridice ce desfășoară activități de producție, de comerț și de prestare serviciilor înregistrate în Republica Moldova. Conform standartului cheltuielile se înregistrează la întreprinderile cu toate tipurile de activități. Aceasta se reflectă în contabilitate și în rapoartele financiare, în baza metodei calculării, în perioada în care s-au produs și cuprind cheltuielile activității operaționale, de investiții, financiare, precum și pierderile excepționale.

Cheltuielile activității operaționale include costul vînzărilor și cheltuielile perioadei de gestiune.

Costul vînzărilor cuprinde:

pentru întreprinderile de producție – consumurile directe de materiale,

consumurile directe privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producție;

pentru întreprinderile de comerț – costul mărfurilor vîndute;

pentru întreprinderile ce prestează servicii – consumurile de materiale,

consumurile privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producție.

Întreprinderile de producție, comerț și prestări servicii întocmesc raportul privind rezultatele financiare după un formular unic, care cuprinde costul vînzărilor, cheltuielile comerciale, alte cheltuiele operaționale, cheltuieli ale activității de investiții și financiare, pierderi excepționale. Soldurile de produse finite și de mărfuri se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil. [6, p. 44 – 73]

S.N.C. 5 ,,Prezentarea rapoartelor financiare’’ se aplică la întocmirea rapoartelor financiare cu destinație agricolă, în scopul de a prezenta utilizatorilor informația despre activitatea întreprinderii, scopul activității cărora îl constituie obținerea de venituri.

Rapoartele financiare prezintă o informație financiară sistematizată despre evenimentele ce influențează activitatea întreprinderii și operațiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinație agricolă îl constituie prezentarea unei informației accesibile investitorilor și creditorilor reali și potențiali privind situația financiară a întreprinderii, indicatorii activității acesteia, fluxul mijloacelor bănești, resursele economice și datoriile întreprinderii, componența activelor și a surselor de formare a acestora, precum și modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice [5, p. 44 – 73].

Pentru Republica noastră, ca țară agrară, o importanță deosebită constituie S.N.C. 6 ,,Particularitățile contabilității la întreprinderile agricole’’, care este elaborate în baza proiectului E65 al S.I.C. privind agricultura. Obiectivul prezentului standart constă în expunerea contabilității, măsurării, contabilizării și prezentării în rapoartele financiare a activelor biologice utilizate în activitatea agricolă, a activelor biologice suplimentare și produselor obținute din transformarea activelor biologice, a consumurilor și subvențiilor de stat aferente desfășurării activității agricole. Standartul este aplicabil și activității agricole a oricărei întreprinderi, dacă activitatea de bază a acesteia nu o constituie obținerea produselor agricole.

Acest standart are un caracter facultativ și dezvăluie particularitățile:

– recunoașterea și evaluarea activelor biologice;

– activității agricole;

– a contabilității consumurilor legate de activitatea agricolă.

– Standartul în cauză a fost pus în aplicare de activitatea agricolă. [7, p. 78 – 95]

S.N.C. 18,, Venituri’’ este unul din principalele acte normative, obiectivul caruia îl constituie descrierea metodelor de contabilizare a veniturilor obținute în procesul activității economico – financiare a întreprinderii. Problema principală abordată în standard este determinarea momentului constatării venitului și includerii lui în raportul privind rezultatele financiare.

Prin venit se subînțelege afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor de la contribuțiile proprietarilor întreprinderii.

Prin valoarea venală se înțelege suma cu care poate fi scimbat un activ sau stinsă o datorie între părțile independente, informate, interesate și care au consimțit tranzacția. În unele cazuri mărimea venitului efectiv diferă de valoarea venală (spre exemplu cînd vindem mai ieftin sau mai scump decît prețul tradițional).

Schimbul de produse identice cu aceiași valoare nu se consideră tranzacție aducătoare de venit. Schimbul de produse neidentice (operații pe bază de barter) se consideră o tranzacție aducătoare de venit în acest caz venitul se evaluează la valoarea venală a acestora primite, corectată cu suma mijloacelor bănești sau a echivalentelor acestora.

1.2 PRINCIPIILE ȘI SARCINILE EVIDENȚEI VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR

Principiile contabilității reprezintă un termen care are mai multe sensuri în literatura de specialitate. Fiind rezultate din practică, aceste principii se modifică odată cu practica și teoria contabilă. Într-un ciclu continuu unele principii noi se creează, iar altel tind a se învechi. O asemenea dinamică denotă faptul că activitatea economică are o multitudine de aspecte și că principiile trebuie aplicate în raport cu cîmpul de acțiune al contabilității. Principiile ar putea fi definite astfel: ”principiile cuprind convențiile, regulile și procedeele necesare pentru definirea unei practici contabile acceptate tuturor în momentul executării acestora”.

Principiile sunt elaborate de contabili și agenți economici pentru a servi nevoilor factorilor decizionali.

Venitul se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obținut, idiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor bănești sau altei forme de compensare. În cazul apariției diverselor incertitudini, constatarea venitului se admite cu respectatrea următoarelor criterii:

existența unei posibilitați reale de a determina cu exactitate suma venitului;

existența unei certitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacției vor fi obținute în întreprindere;

– cedarea drepturilor de proprietate asupra obiectului tranzacției.

În prezent contabilitatea trebuie nu numai să reflecte starea economică a entității și evenimentele din ea, dar și să propună măsuri adecvate pentru asigurarea unei activități efective și performante. Pentru a exprima o imagine reală a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, trebuie să fie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile.

În vederea reflectării corecte în contabilitate și în rapoartele financiare, a veniturilor și cheltuielilor contabilitatea se bazează pe următoarele principii :

– specializare exercițiului ;

– prudența;

– concordanța;

– necompensarea;

– continuitatea activității;

– permanența metodelor;

– dubla înregistrare;

– imaginea fidelă;

– interdependența exercițiului;

– periodicitatea;

– intangibilitatea bilanțului inițial.

Conform principiului specializării exercițiului veniturile și cheltuielile se constată și se reflectă în contabilitate și în rapoartele financiare ale perioadei în care au avut loc, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor bănești sau altei forme de compensare. De exemplu, energia electrică consumată, furnizată de către terți se trece la consumuri sau cheltuieli în perioada de gestiune în care a fost consumată, dar nu în momentul achitării acesteia .

Astfel rezultă că toate operațiunile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în momentul efectuării acestora.

Rapoartele financiare, bazate pe principiul specializării exercițiilor, furnizează utilizatorilor informații nu numai privind operațiunile precedente legate de primirea sau plata mijloacelor bănești, dar și privind datoriile aferente plății mijloacelor bănești în viitor și încasările ulterioare de mijloace bănești.

Principiul prudenței precizează că la luarea deciziilor în condițiile unei incertitudini este necesar să se respecte măsurile de precauție, cu scopul ca activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile – subevaluate. Conform acestui principiu, veniturile se constată numai în cazul cînd au fost obținute, iar cheltuielile nemijlocit în momentul efectuării acestora. De exemplu, lipsurile constatate cu ocazia inventarierii valorilor în mărfurii și materiale, precum și pierderile din deteriorarea acestora, valoarea produselor rebutate defenitiv, cheltuielile privind remedierea rebuturilor etc. se înregistrează în contabilitate ca cheltuieli la data depistării acestora, indiferent de motive și vinovați. Suma de recuperare a acestora (venitul) se constată numai în cazul cînd întreprinderea are o certitudine, adică o confirmare documentară.

Principiul prudenței oferă întreprinderilor, în caz de necesitate, dreptul să creeze rezervele corespunzătoare pe seama cheltuielilor perioadei privind recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase, returnării și reducerii prețurilor la mărfurile vîndute etc. Totodată, principiul prudenței nu justifică crearea rezervelor latente, ceea ce poate să genereze supraevaluarea neîntemeiată a cheltuielilor și diminuarea rezultatului financiar.

Conform principiului concordanței veniturilor și cheltuielilor ocazionate de unele și aceleași operațiuni economice trebuie să fie reflectate simultan în contabilitate și rapoartele financiare. De exemplu, costul vînzărilor (valoarea de bilanț a produselor, mărfurilor vîndute, serviciilor prestate) se constată și se reflectă în conturile contabile și rapoartele financiare concomitent cu venitul din vînzări, adică într-o singură perioadă de gestiune.

Principiul necompensării nu permite modificarea sumelor veniturilor și cheltuielilor constatate și reflectate anterior în rapoartele financiare și nu permite casarea reciprocă a acestora în cursul perioadei de gestiune. În acest caz, dacă apar îndoieli referitor la primirea sumei cuvenite incluse anterior în venit, o astfel de sumă se trece la majorarea cheltuielilor, dar nu la diminuarea sumei venitului constatat inițial. Aceasta prevedere se referă în special la veniturile și cheltuielile reflectate în raportul anual privind rezultatele financiare.

Conform principiului imaginea fidelă, activitatea economică a întreprinderii trebuie să fie reflectată în rapoartele financiare obiectiv și imparțial, adică indiferent de interesele diverselor grupuri de persoane. În acest caz contabilii din diferite întreprinderi trebuie să aprecieze identic situațiile similare din viața economică, în realitate obiectivitatea rapoartelor financiară înseamnă lipsa de alcătuitori a intenției de a impune utilizatorilor o anumită decizie. Acest principiu nu se respectă în cazul cînd informația conținută în rapoartele financiare este destinată numai unei categorii speciale de utilizatori sau contribuie la obținerea unor rezultate prestabilite, care pot influența negativ la luarea deciziilor concrete de către utilizatori.

Principiul interdependenței exercițiului presupune că operațiile și fenomenele economice ale întreprinderii trebuie să fie delimitate în contabilitate și în rapoartele financiare pe perioade de gestiune, întreprinderea trebuie să întocmească și să prezinte rapoarte financiare pe perioadele prevăzute de legislația în vigoare (trimestru, an). În aceste perioade efectele operațiunilor și fenomenelor economice se iau în considerare din momentul în care se produc și nu din momentul mișcării sau decontării lor.

Principiile enumerate trebuie îndeplinite și respectate la toate etapele exercițiului financiar. Pentru aceasta întreprinderea trebuie să organizeze evidența pe de pozite și subdiviziuni, să dispună de o sistemă de documente primare și centralizatoare, de o organizare bună a ciclului de documente, specialiști înalt calificați [8, p. 130 – 138].

În condițiile actuale în fața contabilității veniturilor și cheltuielilor stau următoarele obiective:

respectarea prevederilor S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” și S.N.C. 18 „Venitul” în comun acord cu prevederile altor standarte conatabile;

respectare prevederilor politicii de contabiliate a întreprinderii;

perfectarea corectă și autentică a documentelor primare purtătoare de informație privind constatarea veniturilor și cheltuielilor;

reflectarea corectă a operațiilor în conturile evidenței contabile;

verificarea constatării corecte a veniturilor și cheltuielilor,

precum și preîntîmpinarea compensării erorilor în contabilitatea acestor sectoare;

reflectarea corectă și autentică a veniturilor și cheltielilor în registrele contabile sintetice și analitice;

reflectarea corectă a informației privind veniturile și cheltuielile în componența rapoartelor financiare.

Astfel, putem afirma că prin respectarea normelor prevăzute în actele legislative și principiilor menționate anterior, putem stabili cu exactitate perioada de gestiune in care veniturile și cheltuielile urmează a fi reflectat în conturile contabile și raportul privind rezultatele financiare, existența unei posibilități reale de a determina cu exactitate suma venitului, și într-un final de a reda o imagine fidelă patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

1.3 ANALIZA LITERATURII DE SPECIALITATE AFERENTE CONTABILITĂȚII VENITURLOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTULUI VÎNZĂRILOR

În ultima perioadă de timp au fost publicate numeroase lucrări care satisfac interesele multor cititori de a cunoaște noul sistem contabil, modul concret de soluționare a problemelor practice, tendințele de perfecționare ale contabilității etc.

Sistemul contabil existent în Republica Moldova se bazează pe normele și principiile standartele internaționale de contabilitate care diferă de principiile contabile utlizate anterior.

Unul din cele mai importante elemente ale noului sistem contabil, îl constituie Planul de conturi contabile al activități economico-financiare a întreprinderii. El este elaborat în baza standardelor naționale de contabilitate, normelor internaționale. Acesta este un important act normative și se extinde asupra tuturor persoanelor fizice și juridice, care-și desfășoară activitatea de întreprinzător înregistrate în Republica Moldova.

Planul de conturi cuprinde patru capitole:

1. Dispoziții generale;

2. Terminologia;

3. Nomenclatorul conturilor contabile;

4. Norme metodologice de utilizare a conturilor contabile.

Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conținutul lor economic și include 9 clase. În planul de conturi sunt incluse conturi de activ și pasiv. Conturile claselor 1-2, 7-8, cu excepția conturilor rectificative, sunt conturi de active, iar conturile claselor 3-6, cu exceptia conturilor rectificative, sunt conturi de pasiv [3, p. 2 – 278].

Aspecte teoretice și practice ale evidenței veniturilor și cheltuielilor sunt prezentate în numeroase surse literare autohtone cît și străine. Un interes aparte îl au lucrările consacrate aspectelor teoretice și practice de bază. Veniturile și cheltuielile sunt cele două structuri majore ale contului de profit și pierdere. Elementele de venituri și cheltuieli stau la baza stabilirii rezultatului. Astfel, aceste două noțiuni sunt reflectate în literatura de specialitate, explicîndu-se după opinia mai multor autori, esența lor în mod diferit.

În revista ”Contabilitate și audit ” numărul 4 din anul 2007, în articolul ”Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative”, doctor în economie, Alexandru Nederița ne scrie despre necesitatea perfecționării contabilității veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă. În acest sens autorul propune ca aceasta să fie efectuată pe două direcții:

contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în baza regulilor prevăzute de legislația fiscală;

întroducerea unui impozit unic pentru toate întreprinderile care aplică sistemul contabil în partidă simplă.

Întrucît modul de contabilizare a veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă prevăzut de S.N.C. 62 ”Contabilitatea în partidă simplă” are un șir de neajunsuri dintre care menționează:

– recunoașterea veniturilor și cheltuielilor doar în baza metodei calculării, ceea ce creează dificultăți considerabile pentru întreprinderile cu statut de persoană fizică;

– aplicarea unui număr mare de registre complicate care necesită un volum mare de lucru contabil și un nivel înalt de calificare a persoanelor responsabile.

În acest sens autorul descrie și reflectă într-un exemplu concret structura, modul de întocmire și reflectare a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii într-un registru utilizat cu scopul simplificării modului de contabilizare a acestora conform regulilor fiscale. De menționat este faptul că veniturile și cheltuielile care nu se recunosc în scopuri fiscale nu trebuie să fie reflectate în contabilitate, în acest sens pentru recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în scopuri fiscale este necesar ca registru nominalizat să fie numerotat, șnuruit și semnat de către conducătorul întreprinderii și funcționarul serviciului fiscal teritorial [19, p. 57 – 60].

În articolul „Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor” publicat în revista ”Finanțe publice și contabiliate”, semnat de Alexandra Lazăr – reprezentant al Direcției de reglementări al Ministerului Finanțelor Publice din România, sunt reflectate aspecte fundamentale ale contabilității veniturilor și cheltuielilor, precum și aspectele lor aplicative, sunt prezentate structurile contului de venituri și cheltuieli ca fiind cele două structuri majore ale contului de profit și pierdere. Întîlnim așa noțiuni ca: cifra de afaceri netă – ce cuprinde sume provenind din vînzarea de bunuri și prestarea de servicii ce intră în categoria activităților curente ale persoanei juridice, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată, etc., elemente extraordinare – ce sunt definite ca venituri sau cheltuieli din evenimente, tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente, etc.

În articolul dat o atenție deosebită se acordă modului de contabilizare a veniturilor și cheltuielilor. Este expus succint modul de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor de reflectare în conturile sintetice și analitice, și modul de închidere a conturilor. Un plus incontestabil al acestui articol este faptul că în el se îmbină atît materialul teoretic, cît și exemple practice cu reflectarea operațiilor economice [20, p. 35 – 42].

Notă: Articolul menționat anterior este de o importanța deosebita pentru întreaga activitate contabilă, însă pentru activitatea contabilă din Republica Moldova ea nu corespunde întru- totul, întrucît Planul de conturi din România nu corespunde cu cel din Republica Moldova.

O altă lucrare destul de valoroasă ce reflectă modul de ținere a contabilității veniturilor și cheltuielilor găsim în manualul „Contabiliate financiară” și anume în capitolele ”Contabilitatea consumurilor și cheltuielilor ” și „Contabilitatea veniturilor”. Sunt prezentate însemnătatea, avantajele economice și diminuările de avantaje economico-financiare a întreprinderii. Deosebit de reușit sunt examinate situații vizînd:

– caracteristica și clasificarea veniturilor și cheltuielilor;

– descrierea regulilor de evaluare și constatare a veniturilor și cheltuielilor;

– examinarea modului de contabilizare a veniturilor și cheltuielilor pe tipuri de activități ale întreprinderii.

Este specificată idea că cheltuielile includ cheltuielile perioadei (daunele), care apar în rezultatul activității economico – financiare și nu sunt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se include în costul produselor, serviciilor, ci se reflectă în raportul privind rezultatele financiare și se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) perioadei de gestiune. De asemenea în ediția respectivă este dezvăluită noțiunea de „cost al vînzărilor”, enumerîndu-se elementele ce constituie acest indicator pentru fiecare tip de întreprindere în parte (de producție, comerciale, întreprinderi prestatoare de servicii etc.).

În cuprinsul acestei lucrări se observă o examinare a structurii veniturilor întreprinderii, modul de evaluare, de constatare, contabilizare și reflectare în rapoartele financiare. Se explică noțiunea de „venit”, specificîndu – se faptul că el include doar afluxul global de avantaje economice obținute sau care urmează a fi obținute la conturile întreprinderii. Veniturile sunt clasificate în: venituri din activitate operațională și neoperațională. De asemenea sunt enumerate principiile generale care urmează a fi respectate la constatarea venitului. În următoarea ediție a acestui manual, autorii divizează cheltuielile provenite din vînzarea în funcție de felul de activitate a întreprinderii.

Aici se afirmă faptul că costul vînzărilor reprezintă numai o parte a consumurilor aferente produselor, mărfurilor vîndute și serviciilor prestate. Reînoind și completînd acestă nouă ediție, autorii pun la baza acestui capitol diferite invenții ce țin de aplicarea noțiunilor respective, clasificarea și evidența acestora. Cheltuielile activității operaționale sunt clasificate în următoarele grupe:

costul vînzărilor;

cheltuieli comerciale;

cheltuieli generale și administrative;

alte cheltuieli operaționale.

La capitolul „venituri” sunt atribuite sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii. Ca exemplu de aceste sume, autorul nominalizează veniturile din vînzări (adică încasările din vînzarea producției, mărfurilor, prestarea serviciilor, operațiilor de barter, contractile de construcție etc.). Este susținută idea că T.V.A. și accizele nu reprezintă venituri ale întreprinderii, întrucît acestea sunt colectate în numele organelor de stat și vărsate la buget.

În capitolul respectiv este nominalizat faptul că veniturile constatate în fiecare tranzacție, însă în anumite circumstanțe, ele pot fi constatate pe diverse componente distincte ale unei tranzacții. De exemplu, dacă prețul de vînzare al mărfii cuprinde o sumă determinată, necesară pentru deservirea ulterioară a acesteia, veniturile referitoare la această parte a prețului se constatau nu în momentul vînzării, ci pe măsura prestării serviciilor.

Prezentul manual are drept scop explicarea prevederilor principale ale actualului sistem contabil al agenților economici din Republica Moldova, bazîndu-se pe Sistemul Internațional de Contabiliate. Prezentul manual este destinat profesorilor și studenților de la instituțiile de învățămînt cu profil economic, participanților la seminare de reciclare precum și tuturor persoanelor care doresc să studieze sistemul contabil în vigoare și să aplice calificat în practică prevederile acestuia [14, 417-461].

Țurcanu V. afirmă că cheltuielile întreprinderii se deosebesc de consumuri prin faptul că acestea își găsesc reflectarea în raportul privind rezultatele financiare și se compară cu veniturile obținute pentru determinarea rezultatului activității. În acest caz autorul grupează cheltuielile pe următoarele tipuri de activități: operațională, de investiții și financiară. Separat sunt reflectate rezultatele evenimentelor excepționale (calamităților naturale, perturbările politice, modificarea legislației etc.).

Este redat modul de ținere a evidenței contabile a veniturilor și cheltuielilor, sunt enumerate conturile destinate generalizării acestei informații și se prezintă o schemă a decontării veniturilor și cheltuielilor cu reflectarea rezultatului financiar total.

Autorul susține ideea că pe trimestrele I-III ale anului de gestiune, rezultatul financiar se determină pe cale aritmetică, prin compararea simplă a datelor reflectate în conturile de venituri și cheltuieli, fără întocmirea unei oarecare înregistrări contabile.

Suplimentar este descris modul de reflectare a veniturilor și cheltuielilor în conturile contabile [21, p. 195 – 215].

O altă lucrare destul de valoroasă a autorilor autohtoni moldoveni Alexandru Frecăuțeanu și Igor Balan este manualul „Evidența contabilă în întreprinderile agricole” . Spre deosebire de manualul examinat anterior în acest manual se acordă o atenție deosebită contabilității veniturilor și cheltuielilor în întreprinderile agricole private și de stat cu diferite forme juridice de activitate.

Potrivit sursei respective cheltuielile activității operațioanale li se atribuie costul mijloacelor circulante vîndute sau serviciilor prestate, cheltuielilor ce țin de comercializarea produselor finite sau comenzilor finite, cu excepția cazurilor cînd cheltuielile de transport-expediere sunt recuperate de cumpărători.

Conform opiniei autorului, veniturile din activitatea operațională includ veniturile obținute din vînzări, darea obiectelor în arenda operațională, constatarea surplusurilor de mijloace circulante în procesul inventarierii etc. În componența veniturilor din vînzări nu se includ sumele mijloacelor bănești efectiv primite sau calculate pentru încasare sub formă de accize sau T.V.A.

Toate aceste operațiuni sunt veridic întemeiate, deoarece corespund S.N.C. 18 „Venitul”. Sunt folosite noțiuni și elemente conatabile reînoite. Se pune accent mai mult pe componența veniturilor și modului de contabilizare a acestora.

Materialul studiat corespunde întru totul practicii avansate a întreprinderilor agricole și prevederilor actelor normative și legislative în vigoare, articole concrete ale Codului fiscal etc.

Capitolul respectiv se finalizează cu reflectarea operațiunilor economice și formulelor contabile aferente cheltuielilor și veniturilor, precum și a conturilor care corespondează [12, p. 229 – 249].

Acestă sursă este avantajoasă și accesibilă tuturor tipurilor de utilizatori, fiindcă este redată într-un limbaj simplu, coerent și include exemple concrete ce oferă posibilitatea înțelegerii cu ușurință a materialului teoretic.

În manualul „Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codul fiscal” a lui Alexandru Nederița, se prezintă regulile de bază a reflectării operațiunilor economice în conturile contabile inclusiv și în conturile veniturilor din vînzări și costului vînzărilor. Mai este reflectat și modul de corectare a formulelor contabile eronate. După cum am menționat autorul descrie cu lux de amănunte reflectarea (recunoașterea, corectarea și decontarea) veniturilor din vînzări și costului vînzărilor pe parcursul anului de gestiune prin întocmirea formulelor contabile. Sunt prezentate definițiile și componența acestora. Un element ce facilitează înțelegerea mai aprofundată a corespondenței conturilor contabile este faptul că pentru fiecare formulă contabilă se indică documentele primare și registrele contabile, iar după caz se explică și consecințele fiscale.

Prezentul manual este prima lucrare editată în Republica Moldova, în care sînt prezentate scheme integrale și complexe ale formulelor contabile pe tipuri ( grupe) de operațiuni economice. Manualul este destinat atît profesorilor și studenților la instituțiile cu învățămînt cu profil economic, precum și altor persoane cointeresate să studieze sistemul contabil în vigoare [15, p. 526 – 573].

O lucrare extrem de valoroasă ce prezintă un interes deosebit atît sub aspect științific, cît și aplicativ în examinarea problemelor privind contabilizarea veniturilor și cheltuielilor este manualul lui Alexandru Nederița „Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică ”.

Manualul este axat pe aprofundarea bazelor teoretice, elaborarea metodologiei și fundamentarea direcțiilor principale de modernizare a contabilității veniturilor și cheltuielilor în conformitate cu cerințele de piață și normele acceptate în practica internațională. Observăm analiza critică a autorului asupra prevederilor actelor legislative și normative din Republica Moldova, reglementărilor contabile internaționale din alte țări.

Autorul examinează o problemă destul de actuală ce vizează în primul rînd pe cei ce practică activitatea de întreprinzător a întreprinderii și anume: clasificarea veniturilor și cheltuielilor. Autorul consideră că clasificarea veniturilor și cheltuielilor conform reglementării contabile actuale din Republica Moldova au un caracter convenținal, precum și unele lagune și nu prevede criterii clare de delimitare a veniturilor și cheltuiellilor aceasta creînd dificultăți considerabile pentru întreprinderile din anumite sectoare și ramuri ale economiei naționale. Spre exemplu, aceste dificultăți fiind condiționate de faptul că veniturile și cheltuielile rezultate din una și aceiași operațiune pot fi recunoscute de o întreprindere ca venit și cheltuieli din activitatea operațională, iar altă întreprindere ca venit și cheltuieli din alte activități, astfel autorul propune și susține ideea necesității schimbării modului de clasificare a veniturilor și cheltuielilor în conformitate cu necesitățile informaționale ale întreprinderii și cerințele acceptate în practica internațională. În acest context autorul pentru a justifica această necesitate, examinează clasificările de venituri și cheltuieli prevăzute în reglementările contabile internaționale și din alte țări.

Într-un final putem constata că veniturile și cheltuielile se caracterizează printr-o varietate destul de mare a criteriilor aplicate, clasificarea cea mai importantă fiind după funcțiile întreprinderii, servind totodată drept bază pentru calcularea indicatorilor din rapoartele financiare. Cu referire la tema studiată, autorul consideră rezonabil ca componența veniturilor și cheltuielilor activității de bază să fie stabilită de fiecare întreprindere desinestătător, în funcție de activitățile acesteia [19, p.18-20].

A. Nederiță și alții în manualul „Noul sistem contabil al agenților economici din Republica Moldova” caracterizează modul de utilizare a conturilor clasei a 6-a „Venituri” și clasei a 7-a „Cheltuieli” ce se folosesc în evidența procesului de comercializare. Pentru realizarea producției agricole se utilizează contul 711 „Costul vînzărilor”, autorii îl caracterizează din punct de vedere al structurii sale: ce se reflectă în debitul și creditul lui, ce informație generalizează, totodată se menționează ce cont a înlocuit din planul de conturi anterior. Mai este prezentată corespondența conturilor, a operațiilor economice ce pot avea loc în cursul perioadei de gestiune. În final se expune unde se reflectă rulajul debitor al contului. De menționat este faptul că el se utilizează la determinarea profitului brut al întreprinderii, scăzîndu-se din veniturile obținute din vînzări. În capitolul ce vizează veniturile, se examinează structura acestora, modul de evaluare, de constatare, contabilizare și reflectarea lor în rapoartele financiare. În primul rînd este specificată definiția veniturilor și structura lor. Aici trebuie de menționat că taxa pe valoare adăugată și accizele nu se consideră ca veniturile ale întreprinderii, întrucît acestea sunt încasate în numele organelor de stat și se varsă la buget. Sumele încasate la efectuarea operațiilor de intermediere în numele proprietarului de produse și transmise acestuia de asemenea, nu constituie venitul intermediarului. O atenție deosebită autorii acordă la principalele probleme ce apar la contabilizarea veniturilor, acestea fiind măsurarea și constatarea lor. În ceea ce privește evaluarea venitului, atunci în conformitate cu cerințele S.N.C. 18 „Venitul”, el se determină la valoarea venală, care reprezintă suma cu care activul poate fi schimbat în procesul operației comerciale. Criteriile generale pentru constatarea tuturor felurilor de venituri sunt:

– existența unei certitudini întemeiate că avantajele economice aferente tranzacției vor fi obținute de întreprindere;

– existența posibilității reale de a determina cu certitudine suma venitului.

Autorii se opresc nemijlocit la contabilitatea veniturilor, ce conturi se utilizează, ce informație reflectă, structura lor etc. [14, p. 231 – 264].

De asemenea, doctorul în științe economice, Al. Frecăuțeanu în creația sa „Evidența contabilă în exploatațiile agricole” acordă o deosebită atenție contabilității veniturilor și cheltuielilor. Potrivit sursei respective cheltuielile activității operaționale li se atribuie costul mijloacelor circulante vîndute sau serviciilor prestate, cheltuielile ce țin de comercializarea produselor finite sau comenzilor primite ( de exemplu ambalarea producției marfă la depozitul comercial, transportarea produselor realizate pînă la punctul de destinație), cu excepția cazurilor cînd cheltuielile de transport – expediere sunt recuperate de cumpărători.

Materialul este tratat în baza standartelor naționale de contabilitate și planului nou de conturi. Este reflectat continutul economic și obiectivele ce stau în fața contabilității procesului de comercializare. Ele sunt următoarele:

perfectarea corectă și oportună a documentelor;

controlul asupra îndeplinirii contractelor și stării documentelor;

delimitarea corectă a cheltuielilor comerciale;

deducerea argumentată a rezultatelor financiare pentru fiecare produs.

Studierea evidenței oricărui proces nu poate fi efectuată fără a face cunoștință cu conținutul actelor normative în vigoare. Autorul analizează actele normative la capitolul ce vizează comercializarea produselor. Problema principală abordată de S.N.C. 18 este determinarea momentului constatării venitului și includerii lui în raportul privind rezultatele financiare. Potrivit acestui standart, venitul cuprinde afluxul global de avantaje economice încasate în conturile unității agricole.

În componența venitului nu se includ sumele persoanelor terțe, cum sunt de exemplu T.V.A., accizele, încasările globale obținute de unitatea agricolă din însărcinarea organizațiilor terțe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic. Aceasta se poate de explicat prin faptul că mărimea acestor elemente nu influențează capitalul propriu al unității economice.

Capitolul respectiv se finalizează cu reflectarea operațiunilor economice și formulelor contabile aferente cheltuielilor și veniturilor, precum și a conturilor care corespondează [22, p. 229 – 249].

CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR ÎN SRL ”TROSOR-C.T.”

2.1 EVIDENȚA PRIMARĂ A VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR

Activitatea economică este compusă din multiple operații economice distincte, deci una din cele mai importante particularități a evidenței contabile este reflectarea completă și neîntreruptă a acestora. Drept bază pentru înregistrarea în registrele contabile a operațiilor efectuate servesc documentele justificative întocmite la momentul efectuării operațiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil, nemijlocit după sfîrșitul acesteia. Documentul servește la formalizarea în scris a unor fapte, fenomene sau decizii cu caracter economic care produc modificări ale patrimoniului. Documentul care consemnează producerea unor fapte se naște în afara contabilității, contabilitatea se servește de acest procedeu pentru a realiza obiectul său de activitate în perimetru înterprinderii. Din sistemul de decumente se disting documente de evidență, care sunt cele mai adecvate metodei contabilității, astfel, ele stau la baza înregistrărilor operațiunilor în conturi.

Documentația, ca procedeu al metodei contabilității, este acțiunea de colectare și consemnare a datelor privitoare la operațiile economice dintr-o întreprindere în momentul și la locul efectuării lor.

Documentele sunt acte scrise în care se consemnează cifric și litric, în etalon natural, bănesc sau de muncă, de regulă în momentul și la locul înfăptuirii lor, operațiile economico-financiare precum și evenimentele determinate de necesități organizatorice și administrative, cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii acestor operații și ca bază a înregistrării lor în contabilitate.

Documentarea îndeplinește o funcție de control și analiză. Conform Legii Contabilității se menționează că orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act înscris, care stă la baza înregistrărilor lor contabile în contabilitate, dobîndind astfel calitatea de document justifivativ. Conținutul documentelor justificative, inclusiv purtătorii de informație pe hîrtie sau autonomă este format din următoarele elemente obligatorii:

denumirea documentului;

codul formularului;

numărul și data întocmirii documentului;

conținutul operației economico-financiare;

unitățile de măsură ale operațiilor economice (în expresie naturală și bănescă);

denumirea și sediul întreprinderii;

funcția și numele persoanelor responsabile care participă la efectuarea operațiunii economice și întocmirea ei corectă;

semnăturile persoanelor și amprenta ștampilei [1].

În funcție de natura operațiunii economice și tehnologiei de prelucrare a informației, în documentele justificative pot fi incluse elemente suplimentare. Nu se admit corectări nestipulate, corectarea greșelilor trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează documentul, cu indicarea datei corectării.

Persoanele care întocmesc și semnează aceste documente poartă responsabilitatea pentru întocmirea la timp și calitativă a documentelor justificative, pentru autenticitatea datelor ce se conțin în ele, precum și pentru transmiterea lor în termenii stabiliți în contabilitate pentru înregistrările contabile. Documentele justificative, registrele contabile, dările de seamă se îndeplinesc cu stilou sau pix și sunt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit.

Veniturile și cheltuielile aferente activității de bază a întreprinderii se pot înregistra în contabilitate în baza următoarelor documente:

– factura fiscală sau factura de expediție;

– dispoziție de încasare;

– ordin de plată;

– nota de transfer;

– extras din cont;

– notă de contabiliate.

Operațiunile privind procesul de realizare constituie și ele o parte componentă a sistemului contabil al oricărei întreprinderi.

În S.R.L. ”Trosor-C.T.” procesul de comercializare a produselor, prestării serviciilor se perfectează cu documentul primar – factura fiscală (anexa 1.1). Facturile fiscale nu sunt eliberate în următoarele cazuri:

se efectuează livrări de mărfuri și produse de către un agent economic neînregistrat în calitate de plătitor T.V.A.;

se efectuează livrări de mărfuri și servicii scutite de T.V.A.;

lipsește trecerea dreptului de proprietate asupra valorilor materiale de la un agent economic la altul;

transportarea produselor se efectuează în cadrul unității economice, adică are loc circulația internă a acestora.

Factura fiscală potrivit Legii Republicii Moldova pentru completarea și modificarea Titlului III al Codului Fiscal nr. 947-XV din 04.04.2002, reprezintă un formular tipizat de document principal cu regim special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat în modul stabilit la efectuarea livrărilor impozabile. Factura fiscală se completează de persoanele responsabile de acest lucru. Se întocmește în 3 exemplare, iar în caz de necesitate în 5 exemplare. Factura fiscală servește drept document:

– în baza căruia se fac decontările valorilor materiale livrate, lucrările executate, serviciile prestate;

– care însoțește marfa în timpul transportării;

– în baza căruia se înregistrează operațiile de ieșire a bunurilor materiale la furnizor și de intrare – cumpărător;

– ce confirmă obligațiile privind transportarea mărfurilor la cererea furnizorului sau cumpărătorului;

– ce confirmă dreptul la trecerea în cont a T.V.A. la cumpărătorul valorilor materiale și beneficiarului de servicii.

Criteriile privind modul și locul de completare a facturii fiscale sunt analogice celor stabilite și utilizate pentru completarea tuturor documentelor primare cu regim special.

Factura fiscală conține 25 rubrici care structural pot fi divizate în patru părți: partea introductivă, calitativă, cantitativă și însoțitoare.

În partea introductivă se înscriu datele referiroare la denumirea, codul fiscal și numărul de înregistrare în calitate de subiect impozabil cu T.V.A. a furnizorului și cumpărătorului.

Partea calitativă este destinată pentru reflectarea datelor cu privire la caracteristica lucrărilor efectuate, specificîndu-se poziția tarifară a mărfurilor conform nomenclatorului mărfurilor, denumirea, unitatea de măsură, cantitatea mărfurilor livrate, cota T.V.A. aplicată.

Partea cantitativă este destinată pentru înscrierea sumei T.V.A. și accizelor calculate pe denumiri de marfă (servicii) și suma totală, precum și valoarea mărfurilor fără impozitele calculate și suma totală.

În partea însoțitoare se includ date referitoare la predarea și transportarea mărfurilor, care se completează în funcție de specificul tranzacțiilor economice efectuate.

Anexa la factura fiscală conține doar părțile calitative și cantitative ale facturii fiscale cu indicarea seriei și numărului facturii fiscale, pentru care se întocmește anexa.

În continuare vom examina conținutul facturii fiscale în baza unui exemplu concret înregistrat în S.R.L. ”Trosor-C.T.” (anexa1.1).

În rîndul ” data eliberării data livrării” se indică de către furnizor ziua, luna, anul eliberării facturii fiscale și efectuării livrării, astfel avem 30.11.2008.

Rîndul 1 ” Furnizor ” este destinat pentru înscrierea denumirii agentului economic – furnizor, adresa, contul curent în valuta națională, codul băncii, codul fiscal, numărul de înregistrare ca plătitor T.V.A. În anexa nominalizată există următoarele elemente:

denumirea furnizorului – S.R.L. ”Torsor – C.T.”;

cu contul curent în valuta națională – 225123201474, deschis la B.C. „Moldova Agroinbank” S.A. filiala or. Rîșcani cu codul băncii AGRNMD 2×779;

codul de T.V.A. – 790034 (anexa 1.1).

În rîndul 2 ” Cumpărător” se înscrie denumirea agentului economic căruia i se comercializează mere (produsele), adresa, codul fiscal – S.A. ”Natur Bravo” cu contul curent 2251946257, deschis la BC „Moldova Agroinbank” S.A. filiala or.Chișinău cu codul băncii – AGRNMD 2×791.

S.A. „Natur-Bravo” de asemenea este plătitor de T.V.A., avînd înregistrat numărul de T.V.A. – 0503694.

În rîndul 3 ”Delegația” se înscrie seria și numărul delegației, numele și prenumele persoanei delegate, iar în rîndul 4 ” Documentele anexate” se înscriu denumirea, numărul și data documentelor anexate la factura fiscală care urmează a fi transmise cumpărătorului odată cu livrarea mărfurilor. În rîndul 5 ” Punct încărcare” este destinat pentru înscrierea locului unde inițial merele au fost au fost încărcate în autovehicol.

În răndul 6 ” Punct descărcare” se înscrie adresa unde merele au fost descărcate, în anexă este indicat or. Cupcini.

Rîndul 7 ”Redirijări” generalizează informația referitor la cazurile cînd pe traseu poate avea loc schimbarea punctului de descărcare a mărfurilor.

În rîndul 8 ” Foaia de parcurs” se indică seria, numărul și data foii de parcurs ce se anexează la factura fiscală, iar în rîndul 9 ”Transportator” se înscrie denumirea, adresa și codul fiscal al transportatorului prin intermediul căruia are loc livrarea produselor. Conform facturii respective au fost comercializate mere, aceasta fiind indicată în coloana 10.2 ” Denumire”, iar în coloana 10.3 ”Unitate” este indicată unitatea de măsură care în cazul de față reprezintă – kg.

În coloana 10.4 se reflectă cantitatea produselor realizate, astfel s-au comercializat la 30 octombrie 33420 kg mere. Coloana 10.5 generalizează datele aferente valorii unui articol fără T.V.A. – 0,66 lei, iar în coloana 10,6 se indică cota T.V.A. pentru fiecare articol, astfel pentru mere cota T.V.A. constitue 20 %. În coloana 10.7 se înscrie suma totală fără T.V.A., de exemplu 22280 lei, iar în coloana 10.9 suma T.V.A. – 4456 lei. Datele coloanei 10.10 reflectă sumele coloanelor 10.7 și 10.9 și reprezintă valoarea totală a merelor – 26736 lei. În rîndul 11 ”Total pe pagină” se înscriu totalurile indicatorilor reflectați în calculele coloanelor 10.7-10.10.

În rîndul 12 ” Valoarea livrării impozabile” (fără T.V.A.) cu anexele se înscrie valoarea totală a livrării impozabile în cifre și în litere fără T.V.A., care în cazul respectiv constituie 22280 lei.

În rîndul 13 se înscrie totalul sumei T.V.A. în cifre și în litere, ce trebuie să corespundă totalului coloanei 10.9 din factura fiscală și indicatorul respectiv din anexa la factura fiscală, astfel suma totală a T.V.A. constituie 4456 lei. În rîndurile 14, 15, 16, 17 și 18 se înscriu respectiv, următoarele elemente: sumele accizelor calculate, suma totală a livrării, funcția persoanei responsabile, denumirea intermediarului. După primirea produselor, persoana de răspundere a cumpărătorului adeverește prin semnătură și amprenta ștampilei primirea încărcăturii de la șofer.

În urma comercializării produselor veniturile sunt confirmate prin ordinul de plată (anexa 2.1) care este anexat la extrasul din cont (anexa 2). Extrasul din cont este un act bancar emis succesiv în ordine cronologică, care cuprinde operațiile efectuate de bancă într-o perioadă de timp detrminată în contul unui agent economic denumit titular de cont.

Astfel examinînd un exemplu concret, în ordinul de plată nr. 75 din 24 noiembrie 2008 este un document automatizat în care este nominalizată destinația plății-pentru procurarea merelor în sumă de 60500 lei, în ordinul de plată sunt indicate următoarele elemente:

– banca plătitoare – B.C. „Moldova Agroindbank” S.A. filiala or. Edineț;

– codul băncii AGRNMD2X791;

– plătitorul – Gospodăria țărănească ”Dulap Constantin”;

– contul curent în valută națională – 2251640011065;

– codul fiscal – 28752552;

– beneficiarul – S.R.L. ”Trosor-C.T.”,

– contul curent în valută națională a benefeciarului – 225123201474;

– codul fiscal al beneficiarului – 1003604003614;

– banca beneficiară – B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. filiala or. Rîșcani, cu codul bancar AGRNMD2X779 (anexa 2.1).

În cazul comercializării produselor contra numerar de asemenea se perfectează factura fiscală , cît și dispoziția de încasare. Cumpărătorul trebuie să prezinte șefului de la depozit chitanța decupată de la dispoziția de încasare. Dispoziția de încasare se perfectează în cazul încasării mijloacelor bănești în casierie, și este semnat de către contabilul-șef și casier. Acest document conține următoarele elemente:

– denumirea entității – S.R.L. „Trosor – C. T.”;

– codul fiscal entității – 1003604003614;

– data întocmirii dispoziției – 18 noiembrie 2008;

– numărul de ordine a dispoziției de încasare – 17;

– suma încasată în litere și cifre – două zeci și una mii doi lei;

– de cine sunt primiți banii – Adam Ion Ion;

– în ce scopuri sau pentru ce sunt depuși – venit de la ghereta.

Chitanța se înmînează de către casier celui ce a depus suma de bani, iar dispoziția rămîne în casierie (anexa 3.1).

Acestea reprezintă tipurile de documente primare existente la o întreprindere agricolă. Pe baza acestor documente, mai exact, pe baza datelor din aceste documente se trec înregistrări în registrele contabile.

În afară de aceste documente la întreprindere se mai pot folosi și alte documente de formă liberă care conțin toate elementele obligatorii prevăzute de Legea contabilității și cu ajutorul cărora sunt constatate și înregistrate veniturile din vînzări și costul acestora.

2.2 GENERALIZAREA DATELOR DOCUMENTELOR PRIMARE

Datele consemnate în documentele primare după verificare și prelucrare urmează a fi înregistrate în ordine cronologică și sistemetică în documentele generalizatoare. Verificarea documentelor după conținut constă în clarificarea respectării regulilor de efectuare a operațiunilor economice, corespunderii normelor, oportunității economice a acestora, respectării legilor în vigoare etc. Verificarea documentelor se efectuează după: legalitatea operațiunilor, verificarea documentelor după formă, controlul veridicității evaluărilor și calculelor. Verificarea legalității operațiilor reflectă faptul dacă poate avea loc asemenea operație și dacă este legitimă sau nu. Totodată, întocmirea corectă a documentelor pot servi drept temei pentru rezolvarea problemelor juridice la clarificarea legalității operațiilor efectuate, și la apărarea intereselor întreprinderii. În cazul verificării formale lucrătorul contabilității stabilește dacă sunt completate toate elementele documentelor: data, numărul, conținutul operației economice, indicatorii respectivi, semnăturile executorilor și alte rechizite. Controlul veridicității evaluărilor și calculelor constă în controlul totalurilor documentului. După efectuarea verificării, documentele sunt supuse prelucrării contabile, care este compusă din trei etape:

1. Evaluarea sau taxarea.

2. Gruparea.

3. Contarea.

Evaluarea documentelor constă în exprimarea etaloanelor naturale și de muncă în expresie bănescă. După taxarea documentelor urmează gruparea lor, astfel documentele sunt calsificate după conținutul lor omogen în grupe, în primul rînd documentele se clasificate după intrări și ieșiri. În baza acestor clasificări se întocmesc documente centralizatoare. Contarea reprezintă indicarea conturilor corespondente conform operațiilor economice sau alcătuirea formulelor contabile. În majoritatea cazurilor corespondența se face în documentele centralizatoare, dar în cazul în care volumul operațiunilor este mic corespondența conturilor poate fi întocmită și în documentele primare. Persoanele care înlocuiesc și semnează documentele primare poartă răspundere pentru oportunitatea și corectitudinea întocmirii acestora, iar răspunderea pentru asigurarea controlului asupra operațiunilor economice efectuate și înregistrarea acestora în documentele primare, în conformitate cu Legea Contabilității, îi revine conducătorului unității economice.

În cazul comercializării producției, prestării serviciilor, datele din fiecare factură fiscală se trec în registru de evidență a livrărilor cu scopul determinării datoriilor față de buget privind T.V.A. (anexa 8).

Fiecare foaie din registru este reprezentată sub forma unui tabel compus din 13 rubrici, cu ajutorul cărora se înregistrează facturile fiscale ale întreprinderii pe parcursul perioadei de gestiune. Registru de evidență a livrărilor în S.R.L. „Trosor-C.T.” conține următoarele elemente:

– numărul de ordine – 4;

– seria și numărul facturii fiscale – SW 1318997;

– data primirii facturii – 13.10.2008;

– denumirea beneficiarului – S.R.L. ”Stoma”;

– denumirea succintă a livrării și a codului fiscal al cumpărătorului – s-au livrat

mere;

– codul fiscal fiind – [anonimizat];

– livrările impozabile conform taxelor – 48000 lei;

– suma T.V.A. – 9600 lei (anexa 8).

De menționat este faptul că luînd în considerare importanța deosebită a documentației ca o sursă primară și de bază a datelor privind activitatea economică, legislația Republicii Moldova prevede diverse sancțiuni pentru încălcarea cerințelor referitoare la regulile perfectării documentare a operațiunilor economice și păstrării documentelor stabilite de Legea contabilității și alte documente legislative și normative. Necunoașterea de către conducători, contabili și alte persoane cu funcții de răspundere a acestor cerințe conduce la aplicarea sancțiunilor financiare semnificative întreprinderilor și persoanelor respective.

Ordinele de plată, ordinele de încasarea numerarului, cît și ordinele de plată primite de cumpărători pentru produsele cumpărate de la S.R.L. „Trosor-C.T.”, sunt reflectate în extrasul din cont (anexa 2). Extrasul din cont include informația privind mișcarea mijloacelor bănești în conturile deschise la BC „Moldova Agroindbank” SA. Extrasele sunt eliberate și perfectate de bancă. Datele din dispozițiile de încasare și de plată sunt reflectate în registrul de casă (anexa 3). Conform datelor din documentele primare, informația este prezentată în memorialul – order, în baza acesteia sunt perfectate registrele pe fiecare cont, de exemplu pentru înregistrarea mijloacelor bănești se întocmește registrul nr.1 – „Casa” (anexa 4), iar pentru reflectarea vînzărilor și procurărilor se întocmesc registrele 4 și 5 (anexele 6 și 7).

EVIDENȚA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTULUI VÎNZĂRILOR

Pentru organizarea producției și gestionarea activității economice sînt necesare date detaliate privind obiectele contabile. În scopul obținerii informației privind existența, mișcarea și generalizarea informației privind starea și utilizarea fiecărui obiect contabil se utilizează două tipuri de conturi: sintetice și analitice.

Conturile sintetice sunt conturile de bază ale contabilității, cu ajutorul cărora se reflectă bunurile economice, procesele economice și sursele de finanțare a acestora în unitatea lor, grupate după caracteristicile generale, iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent, părțile componente ale elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice, după însușirile lor specifice.

Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizării datelor referitoare la existența și mișcarea elementelor patrimoniale. Aceasta determină faptul că toate operațiile economice și financiare înregistrate în aceste conturi, trebuie să fie exprimate în etalon monetar.

Spre deosebire de conturile sintetice care înregistrează elemente patrimoniale grupate după caracteristicile lor generale, conturile analitice înregistrează elementele respective individualizate după însușirile specifice. Astfel ele permit detalierea, aprofundarea, dezvoltarea conturilor sintetice, fiind considerate conturi dezvoltatoare ale conturilor sintetice.

Numărul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic, este determinat de natura bunurilor economice, a proceselor economice și surselor de finanțare reflectate în contul sintetic respectiv și de necesitățile de detaliere a cunoașterii conținutului economic al acestora, cu ajutorul informațiilor contabile. Orice operație economică sau financiară înregistrată în contabilitatea analitică este necesar de a fi reflectată și în cea sintetică, întrucît în fiecare întreprindere funcționează în paralel și în strînsă legătură, contabilitatea sintetică și cea analitică.

Înregistrările în conturile contabilității sintetice, subconturile și conturile contabilității analitice se efectuează în baza acelorași documente contabile. Astfel condiția obligatorie a ținerii corecte a contabilității sintetice și analitice este egalitatea totalurilor acestora și anume soldul unui cont sintetic trebuie să fie egal cu suma soldului tuturor conturilor analitice aferente acestuia, rulajele debitoare și creditoare ale unui cont sintetic trebuie să fie egale cu suma rulajelor debitoare și creditoare corespunzătoare ale tuturor conturilor analitice aferente acestuia.

Evidența analitică a veniturilor din vînzări și costului vînzărilor sunt înregistrate în registrele de evidență a livrărilor și procurărilor. Registrul este deschis pe fiecare lună aparte, ce dă posibilitatea să analizăm în ce valoarea totală au fort realizate produsele agricole și /sau prestarea serviciilor, cît și costul unitar a fiecărui tip de serviciu și / sau produsului livrat (anexa 8), paralel indicînd și costul lor unitar.

Toate operațiunile economice aferente procesului de comercializare a producției, prestarea serviciilor ce au loc pe parcursul lunii sunt înregistrate, în S.R.L. ”Trosor – C.T” , în registru nr.5 ”Registru de înregistrare a livrărilor” (anexa 7). Acest document fiind un registru sintetic de formă liberă care se întocmește lunar. El include 7 rubrici. În prima și a doua rubrică sunt înregistrate numărul și conținutul succint al operațiunii economice, în rubricile 2 și 3 sunt înregistrate unitatea de măsură și respectiv, cantitatea produselor realizate. Rubricile cinci și șase sunt prevăzute pentru înregistrarea corespondenței conturilor, iar rubrica a șaptea include sumele obținute în urma comercializării produselor. Forma de evidență pe memoriale-order se utilizează rar, deși este o metodă mai simplă. Pe lîngă unele avantaje ( de exemplu, simplitatea registrelor contabile și ilustrativitatea datelor reflectate), însă forma de evidență pe memoriale – order are careva neajunsuri :

– notele de contabilitate reprezintă niște registre de grupare întocmite între

documentele primare și registrele principale de contabilitate sintetică;

– masivitatea contabilității analitice, izolarea acesteia de contabilitatea sintetică;

– dublarea datelor în diferite registre;

– dificultatea efectuării procedurilor contabile.

Utilizarea modului de evidență în baza jurnalelor – order, în S.R.L. ”TROSOR- C.T.”, ar fi asigurat într-o măsură mai mare îmbinarea contabilității sintetice și analitice, ceea ce ar fi redus numărul de înregistrări și accelerarea întocmirii rapoartelor financiare necesare.

La sfîrșitul perioadei de gestiune după generalizarea rulajelor conturilor sintetice acestea se trec în Cartea mare (anexa 10). Cartea mare se deschide pe un an. Pe primele pagini sunt generalizate totalurile pe întreg anul, pentru fiecare cont. În Cartea mare sunt înregistrate: luna respectivă în care au loc înregistrările denumirea registrului sintetic, rulajele privind conturile sintetice.

Datele din cartea mare, la sfîrșitul perioadei de gestiune sunt utilizate la întocmirea bilanțului contabil, cît și a raportului financiar. Dar mai ales datele generalizate aparte pe conturile de venituri din vînzări și costul vînzărilor dau posibilitatea de calculat profitul brut. Acest indicator fiind calculat ca diferența dintre venitul din vînzări și costul vînzărilor.

Pentru contabilitatea veniturilor din vînzări și costului vînzărilor sunt destinate conturile sintetice ale clasei 6 ”Venituri” și clasei 7 ” Cheltuieli”. În măsura comercializării producției vegetale, prestării serviciilor, executării lucrărilor se utilizează contul 611 ”Venituri din vînzări” și 711 ”Costul vînzărilor”.

Pentru generalizarea informației privind veniturile obținute din realizarea producției vegetale, prestării serviciilor, lucrările executate este prevăzut contul 611 ”Venituri din vînzări”. Este un cont de pasiv, în creditul căruia se înregistrează pe parcursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor constatate, iar în debit – trecerea la finele perioadei de gestiune a veniturilor acumulate la contul de rezultate financiare.

Planul de conturi prevede la acest cont următoarele subconturi:

– 6111 ”Venituri din vînzarea produselor”;

– 6112 ”Venituri din vînzarea mărfurilor”;

– 6113 ”Venituri din servicii prestate”;

– 6114 ”Venituri din contracte de construcție”;

– 6115 ”Venituri din operațiuni de arendă (leasing) ”.

În contabilitatea S.R.L. ”Trosor-C.T.” în cadrul acestui cont sunt deschise următoarele subconturi:

– 6111 ”Venituri din vînzarea produselor”;

– 6112 ”Venituri din vînzarea mărfurilor”;

– 6113 ”Venituri din servicii prestate”.

Contul 711” Costul vînzărilor” este destinat generalizării informației privind costul efectiv al produselor, mărfurilor vîndute și al serviciilor prestate. Este un cont de activ. În debitul lui se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor, iar în credit – trecerea cheltuielilor acumulate la finele anului de gestiune la rezultatul financiar. Conform Planului de Conturi contabile, la acest cont sunt prevăzute următoarele subconturi:

– 7111 ”Costul produselor finite vîndute”;

– 7112 ”Costul mărfurilor vîndute”;

– 7113 ”Costul serviciilor prestate”;

– 7114 ”Costul lucrărilor de construcție – montaj”;

– 7115 ”Costul serviciilor din activitatea de arendă (leasing)”.

În contabilitatea S.R.L. ”Trosor-C.T.” în cadrul acestui cont sunt deschise următoarele subconturi:

– 7111 ”Costul produselor finite vîndute”;

– 7112 ”Costul mărfurilor vîndute”;

– 7113 ”Costul serviciilor prestate”.

La finele fiecărui trimestru rulajul contului 611 ” Venituri din vînzări” se reflectă în rîndul 010 al raportului privind rezultatele financiare, iar cel al contului 711 ”Costul vînzărilor” în rîndul 020. Rezultatul financiar pentru fiecare trimestru se determină prin calcule fără întocmirea formulelor contabile. Din veniturile obținute din vînzări se scad costul vînzărilor, astfel determinînde-se profitul brut al întreprinderii. Conturile date se închid doar la finele anului, trecîndu-se rulajele acestora la contul rezultatului financiar 351 ”Rezultatul financiar total”.

În continuare vom examina operațiile economice și corespondența conturilor ce vizează comercializarea producției, prestării serviciilor ce au avut loc pe parcursul lunii noiembrie a anului 2008 în S.R.L. ”TROSOR –C.T.”:

1. S-a reflectat decontarea costului efectiv al legumelor vîndute în sumă totală de 1120 lei (anexa 7):

debit contul 711 „Costul vînzărilor” – 1120 lei,

credit contul 216 „Produse” – 1120 lei.

2. S-a calculat creanța cumpărătorilor autohtoni pentru legumele vîndute în sumă totală de 1295 lei (inclusiv T.V.A. – 215,83 lei) (anexa 7):

debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 1295lei,

credit contul 611 „Venituri din vînzări” – 1079,17 lei,

credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”- 215,83 lei.

3. S-a decontat costul efectiv al produselor cerealiere vîndute angajaților întreprinderii (anexa 7):

debit contul 711 „Costul vînzărilor” – 630192 lei,

credit contul 216 „Produse” – 630192 lei.

4. S-a reflectat valoarea de vînzare a produselor cerealiere vîndute angajaților întreprinderii în sumă totală de 684090 lei;

debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate” – 684090 lei,

credit contul 611 „Venituri din vînzări” – 570075 lei;

credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 114015 lei.

Notă – La întreprinderea analizată, operațiunea respectivă nu se reflectă în contabilitate în corespundere cu cerințele actelor normative în vigoare. Astfel acestea urmează a fi reflectate în modul următor:

S-a reflectat valoarea de vînzare a mărfurilor, produselor și serviciilor vîndute angajaților întreprinderii:

debit contul 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului” – 684090 lei;

credit contul 611 „Venituri din vînzări” – 570075 lei;

credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 114015 lei.

5. S-a calculat creanța S.A. „Natur Bravo” în sumă totală 2456,37 lei (inclusiv T.V.A. – 409,39 lei):

debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 2456,37 lei,

credit contul 611 „Venituri din vînzări” – 2046,98 lei;

credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 409,39 lei.

6. Decontarea la finele anului de gestiune a veniturilor din vînzări acumulate la rezultatul financiar total în sumă de 15718270 lei (anexa 11):

debit contul 611 „Venituri din vînzări” – 15718270 lei,

credit contul 351 „Rezultatul financiar total” – 15718270 lei.

7. Decontarea la finele anului de gestiune a costului vînzărilor acumulat la rezultatul financiar total în sumă de 11258633 lei (anexa 11):

debit contul 351 „Rezultatul financiar total” –11258633 lei,

credit contul 711 „Costul vînzărilor” – 1125833 lei.

La finele anului are loc închiderea conturilor de venituri și cheltuieli. Procesul dat include trecerea sumelor acumulate din scete conturi la contul 351 ” Rezultat financiar total” . Acest cont este utilizat numai la finele anului pentru generalizarea veniturilor și cheltuielilor realizate în cursul anului de gestiune și determinarea rezultatelor financiare din toate tipurile de activități ale întreprinderii.

După întocmirea înregistrărilor contabile conturile de venituri și cheltuieli se închid și la începutul anului următor nu au sold. Trimestrial conturile de venituri și cheltuieli nu se închid. Rezultatul financiar pentru fiecare trimestru se determină prin calcule, fără înregistrarea formulelor contabile.

REFLECTAREA VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI COSTUL VÎNZĂRILOR ÎN RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

Ultima etapă a evidenței contabile este gestiunea. Gestiunea are o mare importanță în organizarea și dirijarea rațională a activității economico-financiară a întreprinderilor. Conform Legii contabilității prin gestiune se subînțelege o totalitate de indicatori efectivi ai contabilității, care sînt incluși în formulare speciale prezentate persoanelor cointeresate ( bănci, acționari, lucrători etc.).

Constituind un document contabil de sinteză, gestiunea trebuie să cuprindă date reale și corect delimitate în timp și în spațiu – pe baza documentelor justificative semnate de cei autorizați la data și locul efectuării acestora, după ce s-au analizat oportunitatea, necesitatea, realitatea și legalitatea lor. Una din cele mai importante metode de prezentare periodică utilizatorilor a informației colectate și prelucrate în contabilitatea financiară sunt rapoartele financiare.

Rapoartele financiare ale înreprinderii sunt o totalitate de indicatori, prezentați în formularele stabilite pentru utilizatori și care reflectă situația financiară și patrimonială a agentului economic și rezultatele activității economice a acestora.

Fiecare întreprindere întocmește și prezintă rapoartele financiare care includ următoarele formulare :

Formularul nr.1 – Bilanțul contabil;

Formularul nr.2 – Raportul privind rezultatele financiare;

Formularul nr.3 – Raportul privind fluxul capitalului propriu;

Formularul nr.4 – Raportul privind fluxul mijloacelor bănești;

Formularul nr.5 – Anexa la bilanțul contabil;

Formularul nr.6 – Anexa la raportul privind rezultatele financiare;

Notă explicativă [6, p. 44 – 73].

Rapoartele financiare trebuie să conțină indicatorii corespunzători pentru perioadele curente și precedente. Totodată legislația Republicii Moldova prevede că în componența rapoartelor fianciare anuale, în afară de elementele menționate anterior mai pot fi incluse și formulare specializate ale rapoartelor. Pentru unitățile agricole acestea sunt Formularele Specializate pe activitatea întreprinderilor agricole.

Termenul prezentării rapoartelor financiare sunt stabilite în art. 49 din Legea contabilității conform căreia agenții economici sunt obligați să prezinte: Rapoartele financiare anuale – de la data de 25 ianuarie pînă la 31 martie ale anului următor după anul gestionar. Toate formularele rapoartelor financiare sunt semnate de către conducătorul și contabilul șef al întreprinderii. Informația privind costurile și veniturile din vînzări este reflectată în:

– raportul privind rezultatele financiare – formularul nr.2 (anexa 15);

– anexă la raportul privind rezultatele financiare – formularul nr.5 (anexa15);

– formularul specializat pe activitatea întreprinderilor agricole ”Vînzarea producției agricole, prestarea lucrărilor și serviciilor pe anul 2008” – formularul nr.7 – C.A.I.

La momentul actual raportul privind rezultatele financiare se întocmește trimestrial cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune.

Indicatorii prezentați în raportul privind rezultatele financiare pot fi subdivizați în trei grupe:

1) venituri;

2) cheltuieli;

3) rezultate financiare (profituri sau pierderi), care constituie diferența dintre venituri și cheltuieli.

În conformitate cu Standartul Național de Contabilitate 5 ”Prezentarea rapoartelor financiare ”, raportul privind rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori ce reflectă veniturile, cheltuielile și profiturile (pierderile) realizate în cursul perioadei curente de gestiune și perioadei corespunzătoare a anului precedent. Primii opt indicatori componenți ai raportului nominalizat, caracterizează veniturile, cheltuielile și rezultatele din activitatea operațională a întreprinderii, determinată de statutul acesteia, care reprezintă în fond o activitate curentă, care se reînoiește continuu. În continuare sunt prezentate rezultatele financiare ale activității întreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de bază. În deosebi se reflectă rezultatele din operațiunile efectuate în domeniile suplimentare ale activității de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea de învestiții și cea financiară. De menționat este faptul că rezultatul apărut ca urmare a evenimentelor și operațiunilor excepționale se înregistrează separat. Tehnica de întocmire a raportului privind rezultatele financiare constă în completarea fiecărui rînd în baza rulajelor aferente conturilor de venituri și cheltuieli din clasele 6 și 7 ale Planului de Conturi contabile. În procesul completării raportului nominalizat, rezultatele pozitive (profiturile) se înregistrează cu cifre obișnuite, făra paranteze, iar cele negative (pierderile) – în paranteze.

În postul „Venituri din vînzări” (cod rînd 010) se reflectă veniturile din vînzări, adică valoarea produselor, mărfurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate la prețuri de livrare fără T.V.A. și accize, pe măsura transmiterii dreptului de proprietate și prezentării către cumpărători și clienți a documentelor de decontare spre achitare. Din punct de vedere al metodicii de întocmire al acestui raport, vînzările nete reprezintă suma rulajului creditor al contului 611 ”Venituri din vînzări”. În Raportul financiar (anexa 17) întocmit în contabilitatea S.R.L. ”Trosor –C.T.” pentru anul 2008 suma rulajului creditor al contului 611 ”Venituri din vînzări”, constituie 15718270 lei. Comparînd acest rezultat cu cel obținut în anul 2006, observăm că veniturile din vînzări s-au majorat cu 3708790 lei.

Conform S.N.C. 18 „Venitul” nu se permite corectarea (diminuarea ) sumelor incluse anterior în venit și luate în calcul la determinarea rezultatului contabil și impozabil în cazul returnării de către cumpărători a produselor pînă sau după momentul achitării acestora. Întreprinderea furnizor determină pierderile din returnarea produselor ca valoare a bunurilor returnate la prețuri de livrare precum și a cheltuielilor de transportare a valorilor returnate cu deducerea valorii returnărilor la prețuri de valorificare. Pierderile date se includ în componența cheltuielilor comerciale sau se recuperează pe seama provizioanelor pentru cheltuieli și plăți preliminare create anterior. Pentru prezentarea în raportul privind rezultatele financiare a datelor referitoare la veniturile din vînzări este foarte important momentul de transmitere a dreptului de preprietate la produsele livrate. Dacă după livrarea produselor vînzătorul păstrează dreptul de proprietar, atunci suma tarnzacției nu se reflectă la venituri.

În postul 711 „Costul vînzărilor” (cod rînd. 020) se reflectă costul produselor, mărfurilor realizate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, reflectate în debitul contului 711 „Costul vînzărilor”, care pentru anul 2008 în S.R.L. ”Trosor – C.T.„ constituie 11258633 lei (anexa 17).

La completarea postului menționat al raportului privind rezultatele financiare este necesar de a ține cont de prevederile S.N.C. 3 ”Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”. În conformitate cu cerințele acestui standart la întreprinderile de producție postul ”Costul vînzărilor ” cuprinde consumurile directe de materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii și consumurile indirecte de producție aferente produselor vîndute, iar la întreprinderile de prestări servicii – consumurile pentru materiale și retribuirea muncii, precum și consumurile indirecte de producție.

O importanță deosebită pentru reflectarea în rapoartele financiare a costului vînzărilor o are respectarea principiului specializării exercițiilor. În conformitate cu acest principiu resursele consumate se reflectă în componența costului vînzărilor în perioada cînd a avut loc livrarea produselor pentru care au fost consumate, indiferent de faptul dacă resursele au fost achitate preventiv sau nu.

La întocmirea raportului privind rezultatele financiare este important să se asigure reflectarea veniturilor și cheltuielilor aferente unora și acelorași tranzacții sau operațiuni economice în una și aceiași perioadă. Spre exemplu, plata anticipată produselor destinate livrării, care a fost primită de întreprindere, trebuie să fie reflectată în componența vînzărilor nete în perioada în care raportul privind rezultatele financiare va fi înregistrat costul produselor expediate.

Postul ”Profitul brut (pierdere globală)” (cod rînd.030) reprezintă diferența dintre vînzările nete (rînd. 010) și costul vînzărilor (rînd. 020), care pentru anul 2008 în S.R.L. ”Trosor – C.T.” constituie 4459637 lei (anexa 17).

În scopul aprofundării și specificării posturilor din raportul privind rezultatele financiare se întocmește anexa la Raportul privind rezultatele financiare, care este compusă din cinci capitole:

1) activitatea operațională;

2) activitatea de investiții;

3) activitatea financiară;

4) rezultatul excepțional;

5) cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.

Acest formular constituie o descifrare a tuturor indicatorilor din Raportul privind rezultatele financiare. Aici sunt reflectate datele generale privind venitul din vînzări și costul vînzărilor din activitatea operațională a întreprinderii, este redată structura elementelor din Raportul privind rezultatele financiare aferente veniturilor și cheltuielilor pe toate tipurile de activități ale întreprinderii și surse de formare, precum și veniturile și pierderile excepționale. Totodată, aici este prevăzută informația referitoare la cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit. Succint este dezvăluită suma veniturilor, primite în urma schimbului producției, mărfurilor, serviciilor, altă informație.

În scopul comparării rezultatului activității întreprinderii în cursul anului de gestiune cu indicatorii corespunzători ai anului precedent, toți indicatorii ce formează rezultatul financiar se prezintă în două coloane: „anul de gestiune” (coloana 3) și „anul precedent” (coloana 4). Datele pentru anul precedent și curent trebuie să fie calculat conform unei metode unice (cu excepția cazurilor prevăzute de S.N.C. 8 ”Profit sau pierdere netă a perioadei gestionare, erorile esențiale și modificările în politica de contabilitate”), care asigură comparabilitatea lor.

Întrucît această formă este o specializare a unor posturi distincte din Raportul privind rezultatele financiare, modurile de evaluare și constatare a elementelor componente (posturilor), este similar cu cele din posturile generalizatoare ale raportului privind rezultatele financiare în componența căruia aceste elemente se includ. Ca bază pentru întocmirea acestei anexe servesc datele registrelor evidenței analitice și sintetice la conturile de venituri și cheltuieli (clasele 6 – 7) și informația suplimentară.

Pentru costurile și veniturile din vînzări interes prezintă capitolul 1 ”Activitatea operațională” care este destinat specializării posturilor de venituri și cheltuieli din activitatea operațională a întreprinderii, ce prezintă pentru întreprindere activitatea de bază, care se reînoiește permanent.

Analizînd datele acestui capitol (anexa 17), observăm că veniturile și cheltuielile activității operaționale a înterprinderii S.R.L. „Trosor – C.T.” provin din mai multe surse și anume: vînzarea produselor finite și mărfurilor, prestarea serviciilor de transport.

Din produsele vegetale comercializate putem menționa sfecla de zahăr care constituie pentru anul 2008 – 5923554 lei sau circa 38 %, producția de plante uleioase – 3206244 lei, producția de cereale și leguminoase – 2193298, producția de legume – 2247099, producția de fructe – 1066438 lei și veniturile din altă producție – 1081637 lei.

De asemenea, datele privind veniturile din vînzări și costul vînzărilor sunt reflectate în formularul specializat pe activitatea întreprinderilor agricole (anexa 14).

„Vînzarea producției agricole, lucrărilor și serviciilor, pe anul 2008” (formularul nr.7 CAI). Se perfectează anual și se prezintă alături de celelete rapoarte financiare. Aici pentru fiecare fel de producție agricolă se menționează:

cantitatea în natură a producției comercializate;

costul produselor finite vîndute;

veniturile din vînzarea produselor;

deducerea rezultatelor financiare: profit sau pierderi, care se determină prin compararea veniturilor și costurilor produselor vîndute.

ÎNCHEIERE

În condițiile trecerii la economia de piață, cînd agenții economici devin autonomi, problema contabilizării veniturilor și cheltuielilor la întreprinderi în procesul de producție devine una din cele mai importante și dificile sectoare ale sistemului național de contabilitate. Acest sector al contabilității, la fel ca și celelalte, cere o deosebită atenție datorită variatelor particularități ale costurilor și veniturilor.

În urma studierii minuțioase a surselor literare, actelor normative și a modului de evidență a costului și veniturilor din vînzări în S.R.L. „Trosor-C.T.” din satul Zăicani, raionul Rîșcani, putem constata următoarele:

Întreprinderea analizată este o gospodărie tipică din nordul Republicii, specializată în producerea producției vegetale. Este de proporții relativ mari, după dimensiuni. Condițiile climaterice și amplasarea sunt destul de favorabile pentru desfășurarea activității de producție. Principalele produse obținute în gospodărie, precum și o parte din lucrările și serviciile prestate se realizează. Profitul obținut se folosește pentru achitarea salariilor, datoriilor față de terți, pentru procurarea valorilor materiale. El depinde de cantitate, calitate, preț, direcția de comercializare și tipul realizării. În S.R.L. „Trosor-C.T.” se utilizează forma de evidență memorial- order. Contabilitatea evidenței veniturilor din vînzări și costului vînzărilor are loc prin reflectarea volumului de lucrări efectuate care sunt reflectate în documente primare. Circulația actelor are loc după o schemă strictă care începe de la documente primare și se finalizează cu inregistrarea datelor în Cartea mare.

Cu toate acestea în S.R.L. „Trosor-C.T.” se evidențiază și unele neajunsuri la capitolul veniturilor din vînzări și costului acestora. Din ele fac parte:

– contabilitatea nu este asigurată suficient cu formulare ale documentelor corespunzătoare;

– întocmirea unor documente și acte sunt sunt făcute în limba rusă;

– în scopul reflectării informației sînt utilizate formulare și registre scrise pe foi de

formă liberă;

– operațiile economice nu se reflectă în contabilitate în corespundere cu cerințele

actelor în vigoare;

– în scopul înlăturării acestor neajunsuri depistate și ameliorării contabilității costului și veniturilor din vînzări putem propune următoarele soluții:

– asigurarea aparatului contabil cu blanchete de documente tipizate în scopul înlocuirii celor de formă liberă;

– reflectarea operațiilor economice în conturi în corespundere cu cerințele actelor normative în vigoare, adică lichidarea discordanței dintre standarte și Codul Fiscal;

– întărirea disciplinei contabile, financiare și de muncă; lărgirea multiplă a posibilităților controlului operativ;

– completarea deplină și operativă a tuturor rechizitelor documentelor primare în scopul obținerii datelor necesare pentru evidența sintetică și analitică;

– trecerea de la forma de evidență memorial- order la cea automatizată care prin urmare va contribui la facilitarea modului de prelucrare a informației contabile;

– stagiunea permanentă a lucrătorilor contabilității în scopul neadmiterii ținerii incorecte a contabilității.

Utilizarea computerelor în S.R.L. „Trosor – C.T.” ar duce la crearea ridicarea unui nivel mai înalt al procesului de înregistrare a operațiunilor economice, operativitatea informației obținute. În contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în gospodărie ar fi binevenit de a introduce un sistem informatic integral, spre exemplu „1C:Contabilitate” 7.7. Acest sistem este un program universal pentru automatizarea evidenței contabile la întreprinderi. Eficiența ridicată pe care o realizează „1C: Contabilitate” 7.7 este dată de modul integrant, în care lucrează și care presupune ca din puține date introduse în computer, cu efort minim, să se realizeze un maxim de informații în rapoartele și situațiile specifice, care reduc posibilitatea introducerii de date eronate. Un sistem operativ de evidență optim poate fi creat numai în condițiile de folosire a tehnicii moderne de calcul. Eficacitatea ținerii automatizate a evidenței contabile, inclusiv procesului de realizare a producției agricole, lucrărilor și serviciilor, depinde de respectarea unei serii de principii. Unul din principiile prelucrării informației analitice și sintetice este: minimum de date inițiale și maximum de informație secundară.

Tehnologiile computerizate de ținere a contabilității presupun următoarele momente de bază a prelucrării informației contabile:

– înregistrarea informației documentelor primare în calculator pe măsura intrării ei în corespundere cu regimul de circulație a documentelor;

– păstrarea și acumularea informației în memoria computerilor sub forma înscrierilor contabile, ce cuprind practic toată informația utilă conținută în documentele primare. Totodată datele contabile se acumulează pe parcursull anului în ordine cronologică, nefiind reorganizate în înscrieri contabile, lunar nu se determină și nu se păstrează în memoria mașinelor de calcul soldurile conturile contabile;

– generalizarea înscrierilor contabile ce se păstrează în ordine cronologică și sistematizarea datelor contabile în conturi cu formarea soldurilor și rulajelor acestora, care se efectuează în momentul interpelării registrului de evidență, formelor de analiză sau rapoartelor financiare.

De asemenea, un moment principal de perfecționare a contabilității costurilor și veniturilor din vînzări constă în lichidarea discordanței dintre actele normative, prevederile Standartelor Naționale de Contabilitate și Codului Fiscal.

BIBLIOGRAFIE

A. ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA

1. Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71 – 87

2. Codul fiscal. În: Contabilitate și audit. 2008, nr. 1, p. 6 – 117

3. Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 2-3, p. 2 – 278

4. Standardul național de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 8 – 12

5. Standardul național de contabilitate 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 24 – 42

6. Standardul național de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 44 – 73

7. Standardul național de contabilitate 6 „Particularitățile contabilității la întreprinderile agricole”. În: Contabilitate audit. 2001, nr. 4, p. 78 – 95

8. Standardul național de contabilitate 18 „Venitul”. În: Contabilitate și audit. și 1998, nr. 1, p. 130 – 138

B. ALTE SURSE BIBLIOGRAFICE

9. Balan, I.; Frecăuțeanu, A.; Todorov, L. Evidența contabilă la întreprinderile micului business. : Centrul editorial al UASM, 2007. 237 p. ISBN 978-9975- -64-079-6

10. Bucur, V.; Țurcanu, V.; Graur, A. Contabilitatea impozitelor. Ch.: ASEM, 2005. 562 p. ISBN 9975-78-438-0

11. Frecăuțeanu, A. Contabilitatea în ramurile prelucrătoare. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2005. 235 p. ISBN 9975-64-060-5

12. Frecăuțeanu, A. Contabilitate financiară – 2. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 250 p. ISBN 978-9975-64-079-4

13. Frecăuțeanu, A. Ghid la contabilitatea financiară în agricultură. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2008. 60 p. ISBN 978-9975-64-100-5

14. Frecăuțeanu, A.; Balan, I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7

15. Frecăuțeanu, A.; Balan, I. ; Malai, A. Contabilitate financiară. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 472 p. ISBN 978-9975-64-093-0

16. Frecăuțeanu, A. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Ch.: Centrul editorial al UASM, 2002.

17. Lazăr, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor. În: Finanțe publice și contabilitate.2003, nr.5, p. 35-42

18. Nederița, A. Contabilitate financiară ediția a II-a. Ch.: Asoc. Contabililor și Auditorilor Profesioniști din Republica Moldova, 2003. 640p. ISBN 9975-9702-1-4

19. Nederița, A. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Ch.: Contabilitate și audit, 2007. 640 p. ISBN 978-9975- -9546-4-8

20. Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative. În: Contabilitate și audit. 2007, nr. 4, p. 57 – 60

21. Țurcanu, V.; Bajerean E. Bazele contabilității. Ch.: F.E.-P. ”Tipogr.Centrală”,2004. 268p. ISBN 9975-78-278-7

22. Țurcanu, V. Contabilitatea conform standartelor internaționale. Ch.: ASEM, 2002.

BIBLIOGRAFIE

A. ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA

1. Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71 – 87

2. Codul fiscal. În: Contabilitate și audit. 2008, nr. 1, p. 6 – 117

3. Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 2-3, p. 2 – 278

4. Standardul național de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 8 – 12

5. Standardul național de contabilitate 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 24 – 42

6. Standardul național de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. În: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 44 – 73

7. Standardul național de contabilitate 6 „Particularitățile contabilității la întreprinderile agricole”. În: Contabilitate audit. 2001, nr. 4, p. 78 – 95

8. Standardul național de contabilitate 18 „Venitul”. În: Contabilitate și audit. și 1998, nr. 1, p. 130 – 138

B. ALTE SURSE BIBLIOGRAFICE

9. Balan, I.; Frecăuțeanu, A.; Todorov, L. Evidența contabilă la întreprinderile micului business. : Centrul editorial al UASM, 2007. 237 p. ISBN 978-9975- -64-079-6

10. Bucur, V.; Țurcanu, V.; Graur, A. Contabilitatea impozitelor. Ch.: ASEM, 2005. 562 p. ISBN 9975-78-438-0

11. Frecăuțeanu, A. Contabilitatea în ramurile prelucrătoare. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2005. 235 p. ISBN 9975-64-060-5

12. Frecăuțeanu, A. Contabilitate financiară – 2. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 250 p. ISBN 978-9975-64-079-4

13. Frecăuțeanu, A. Ghid la contabilitatea financiară în agricultură. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2008. 60 p. ISBN 978-9975-64-100-5

14. Frecăuțeanu, A.; Balan, I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7

15. Frecăuțeanu, A.; Balan, I. ; Malai, A. Contabilitate financiară. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 472 p. ISBN 978-9975-64-093-0

16. Frecăuțeanu, A. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Ch.: Centrul editorial al UASM, 2002.

17. Lazăr, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor. În: Finanțe publice și contabilitate.2003, nr.5, p. 35-42

18. Nederița, A. Contabilitate financiară ediția a II-a. Ch.: Asoc. Contabililor și Auditorilor Profesioniști din Republica Moldova, 2003. 640p. ISBN 9975-9702-1-4

19. Nederița, A. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Ch.: Contabilitate și audit, 2007. 640 p. ISBN 978-9975- -9546-4-8

20. Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative. În: Contabilitate și audit. 2007, nr. 4, p. 57 – 60

21. Țurcanu, V.; Bajerean E. Bazele contabilității. Ch.: F.E.-P. ”Tipogr.Centrală”,2004. 268p. ISBN 9975-78-278-7

22. Țurcanu, V. Contabilitatea conform standartelor internaționale. Ch.: ASEM, 2002.