. Contabilitatea Trezoreriei Si a Investitiilor Comerciale pe Termen Scurt

I. ARGUMENT

Contabilitatea este o știință, cât și un domeniu al practicii integrat în sistemul informațional economic.

În calitatea ei de competență a sistemului informațional economic, contabilitatea furnizează cea mai mare parte a informațiilor, în vederea luării deciziilor la nivel micro și macro-economic.

Contabilitatea s-a născut din necesități practice ale activității economice și s-a dezvoltat odată cu aceasta. În literatura contabilă universală și autohtonă nu s-a ajuns multă vreme la o părere unitară privind caracterul de „știință tehnică” sau „artă a contabilității”. Unii autori au considerat contabilitatea o artă deoarece apreciau că nu are la bază norme și principii care să permită folosirea ei de către oricine și, ca urmare, numai persoanele înzestrate cu anumite însușiri pot ține și utiliza conturile.

„Contabilitatea studiază latura valorică a activității economice la nivel micro și macro economic, sub forma mijloacelor materiale și bănești folosite de unitățile patrimoniale în activitățile lor, proceselor economice (aprovizionare, producție și desfacere), surselor de proveniență a mijloacelor și rezultatelor activității agenților economici.”

Caracterul științific al contabilității se remarcă și prin metodă proprie de cercetare, utilizând procedee proprii – bilanț, cont, balanță de verificare – și procedee comune și altor discipline – observația, clasificarea, analiza, sinteza, raționamentul, etc.

Sistemul științelor economice poate fi structurat pe trei grupe de discipline:

științe economice fundamentale;

științe economice teoretico – aplicative;

științe economice de graniță.

În această concepție de structurare a sistemului științelor economice, contabilitatea face parte din științele economice fundamentale cu caracter funcțional.

II. CONTABILITATEA TREZORERIEI

Prin trezorerie se înțelege ansamblul de operații financiare pe care le face unitatea patrimonială pentru procurarea mijloacelor bănești necesare acoperirii cheltuielilor determinate de activitatea desfășurată.

Termenul de trezorerie în sens restrâns cuprinde disponibilitățile bănești la bănci și în numerar, iar în sens larg termenul se extinde și la valorile mobiliare de plasament (de exemplu acțiuni), care pot fi transformate prin vânzare în disponibilități bănești.

Sunt asimilate mijloacelor de trezorerie și creditele pe termen scurt contractate cu băncile pentru plăți.

Cunoașterea permanentă a valorilor de realizat și a valorilor disponibile, precum și a obligațiilor unității patrimoniale are o importanță deosebită pentru urmărirea încasării drepturilor de creanță și a plății datoriilor la scadență.

„Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, creditelor bancare pe termen scurt și altor valori de trezorerie.”

Informațiile contabilității cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea trezoreriei, stabilirea acesteia la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune și determinarea capacității de plată a unității patrimoniale.

Încasarea drepturilor de creanță asupra clienților și debitorilor, precum și plata datoriilor unității față de furnizori, stat, salariați, bănci, creditori, provoacă decontări bănești cu sau fără numerar.

Elementele de trezorerie sunt componente ale activului patrimonial, deci mijloace economice, sub forma activelor circulante bănești. Ele se reflectă în contabilitate prin conturile din clasa 5 din Planul General de Conturi.

Conturile din clasa 5 funcționează după regula de activ: încep să funcționeze prin a se debita și se debitează cu existentul inițial și cu creșterile de activ (cu încasările, la intrarea în gestiune a elementelor de trezorerie), se creditează cu diminuările de activ (cu plățile, la ieșirea din gestiune a elementelor de trezorerie), iar soldul final debitor reflectă elementele de trezorerie existente (disponibilități bănești existente).

Disponibilitățile în numerar din casierie dau posibilitatea efectuării de plăți zilnice în numerar în limita plafonului de casă stabilit prin reglementările legale (în prezent, plafonul de plăți zilnice către furnizori, persoane juridice este de 30 milioane lei sau 3000 RON). Tot în categoria disponibilităților în numerar intră și alte valori aflate la dispoziția unității, cum ar fi: timbrele, biletele de odihnă și de călătorie. Disponibilitățile din contul bancar pot fi transferate în numerar în casieria unității sau prin intermediul ordinelor de plată, cecurilor, cambiilor, biletelor de ordin sau acreditivelor, pot fi folosite pentru achitarea terților.

Titlurile de plasament sunt reprezentate de acțiuni, obligațiuni și alte titluri de plasament, prin intermediul cărora se urmărește o creștere a veniturilor unității.

Creditele bancare acoperă o nevoie de numerar pentru desfășurarea activității unei unități la un moment dat, sunt purtătoare de dobânzi și, în general, unitatea trebuie să prezinte anumite garanții pentru obținerea lor.

Contabilitatea trezoreriei este organizată pe baza conturilor cuprinse în clasa a cincea, clasa din care fac parte mai multe grupe de conturi:

grupa 50 – „Investiții financiare pe termen scurt” – cuprinde conturile ce reflectă titlurile de plasament aflate la dispoziția unității;

grupa 51 – „Conturi la bănci” – cuprinde atât conturile care reflectă disponibilul bancar și efectele de încasat, cât și creditele bancare pe termen scurt și dobânzile de plătit și de încasat;

grupa 53 – „Casa” – cuprinde conturile de disponibil în casierie, în lei și devize, precum și alte valori aflate la dispoziția unității;

grupa 54 – „Acreditive „ – cuprinde conturile în care sunt reflectate acreditivele descrise de unitate la dispoziția terților și avansurile de trezorerie;

grupa 58 – „Viramente interne” – cuprinde informații despre transferul disponibilităților în numerar între conturile bancare ale unității sau între acestea și casierie;

grupa 59 – „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie” – cuprinde conturile în care sunt reflectate provizioanele constituite pentru deprecierea elementelor de trezorerie.

III. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE ÎNCASĂRI ȘI DE PLĂȚI

531 – „Casa”

Unitățile economice pot efectua o serie de decontări în numerar, care pot fi în lei și în valută. Sumele în numerar, în lei și valută de care dispune o unitate patrimonială sunt păstrate în casieria unității, cu gestionarea lor distinctă. Pentru reflectarea acestor sume se utilizează contul 531 – „Casa” – care este un cont de activ, care se debitează cu încasările în numerar și se creditează cu plățile de aceeași natură. Soldul debitor al contului reflectă numerarul, în lei și valută, existent în casieria unității. Pentru contabilitatea distinctă a operațiunilor în numerar în lei, de cele în valută, contul 531 se dezvoltă pe două conturi de gradul doi:

5311 – Casa în lei;

5314 – Casa în valută;

acestea fiind reglementate conform Regulamentului operațiunilor în numerar nr. 2 / 1991 emis de Banca Națională a României.

Mișcările în numerar la casierie sunt conduse cu ajutorul registrului de casă, condus separat pentru operațiunile în lei de cele în valută. Prin conturile deschise la bănci se realizează decontările fără numerar. Pentru disponibilitățile păstrate în conturi la bănci se bonifică dobânda la vedere, iar pentru plățile făcute la bănci, în cadrul limitei de creditare se percep dobânzi și se achită comisioane.

Contabilitatea operațiunilor prin conturile deschise la bănci se conduce cu contul 5121 – „Conturi la bănci în lei” – și 5124 – „Conturi la bănci în valută”, intervenind și conturile de cheltuieli și venituri din diferențe de curs valutar, în cazul derulării operațiunilor în valută.

Dacă decontarea operațiunilor fără numerar se face conform efectelor de comerț, intervin și conturile 5112 – „Cecuri de încasat”, 5113 – „Efecte de încasat”, 5114 – „Efecte remise spre scontare”.

Exemple:

1. Ridicarea din contul de disponibil la bancă a sumei de 2.500.000 lei (250 RON)

581 = 5121

„Viramente interne” „Conturi la bănci în lei” – 250 RON

2. Intrarea numerarului în casieria unității

5311 = 581

„Casa în lei” „Viramente interne” – 180 RON

3. Achitat avansul conform listelor de avans:

425 = 5311

„Avansuri acordate personalului” „Casa în lei”

IV. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR FĂRĂ NUMERAR

Decontările fără numerar constă în stingerea drepturilor de creanță asupra clienților și a obligațiilor față de furnizori pe calea viramentelor efectuate prin conturile deschise la bănci. Plățile fără numerar folosesc instrumente și mijloace de plată emise pe suport hârtie, magnetic sau electronic.

„Plățile fără numerar” se caracterizează prin:

natura lor dublă, determinată de un flux de înregistrări în conturi (transfer de fonduri) și de un flux de mesaje între părți conținând instrucțiunile de plată; instrucțiunile de plata fără numerar sunt purtătoare ale acestor mesaje;

diferența de timp între momentul inițierii și cel al finalizării plății;

existența unuia sau mai multor intermediari (băncile) în realizarea acestui tip de plăți;

Pe plan internațional se manifestă tendința de scădere a ponderii plăților în numerar în favoarea celor fără numerar, aceasta datorită puternicei dezvoltări a telecomunicațiilor și folosirii mijloacelor de plată electronice.

În țara noastră s-au făcut eforturi deosebite (din partea BNR și societățile bancare) pentru introducerea unor instrumente de plată fără numerar, adaptate atât standardelor internaționale, cât și stadiului actual de dezvoltare a sistemului nostru de plăți, care s-au concretizat în actualizarea cadrului legislativ pentru: cec, cambie, bilet la ordin și ordin de plată.

Folosirea lor efectivă pentru descărcarea obligațiilor asumate de agenții economici depinde de mai mulți factori, dintre care amintim asigurarea de către bănci a unor servicii de plăți de calitate, rapide și sigure față de clienții lor.

Decontarea din inițiativa unității plătitoare se face pe baza ordinului de plată.

Ordinului de plată – este o dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acesteia unei societăți bancare receptoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată.

O astfel de dispoziție este considerată a fi un ordin de plată daca:

societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective fie prin achitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent;

nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.

Pe „drumul” parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe societăți bancare, acestea efectuând succesiv operațiuni de recepție, autentificare, acceptare și executare a ordinului de plată. Toată această serie de operațiuni poartă denumirea de transfer – credit.

Participanții într-un transfer – credit sunt următorii:

emitentul (non-bancar sau bancar) – este persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu;

plătitorul (client al societății bancare inițiatoare sau însăși societatea bancară inițiatoare) sau primul emitent;

beneficiarul (client ai societății bancare destinatare sau însăși societatea bancară destinatară);

societatea bancară inițiatoare – este prima societate bancară emitentă a unui ordin de plată;

societatea bancară destinatară – este ultima societate bancară din lanțul transferului – credit, cea care recepționează și acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziția beneficiarului suma de bani înscrisă în acesta.

În derularea transferului – credit pot interveni și societăți bancare intermediare, altele decât societatea bancară inițiatoare sau societatea bancară destinatară. Aceste trei tipuri de societăți pot fi emițătoare atunci când emit ordinul de plată, sau receptoare, atunci când îl recepționează.

În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziției plătitorului, exprimată prin emiterea ordinului de plată, societățile bancare participante în cadrul transferului – cr participante în cadrul transferului – credit respectiv, trebuie să efectueze în ordine următoarele operațiuni:

recepția – procedura de recunoaștere a primirii ordinului de plată;

autentificarea – procedura prin care se determină că ordinul de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe ordinul de plată;

acceptarea – procedura prin care se recunoaște ca valabil un ordin de plată recepționat, sau refuzul – procedura utilizată în cazul în care o societate bancară receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de un emitent sau că executarea ar determina costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului – credit;

executarea – procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat anterior.

Drepturile și obligațiile participanților:

emitentul – obligații în legătură cu:

emiterea ordinului de plată;

plata pentru ordinul de plată emis;

plătitorul – obligația plății spezelor bancare aferente procesării ordinului de plată;

societatea bancară inițiatoare – obligații privind:

returnarea sumei în caz de nefinalizare a transferului – credit;

plata dobânzilor de întârziere (în situația în care întârzierea plății i se datorează);

societatea bancară receptoare – obligații cu privire la:

recepția;

autentificarea;

acceptul sau refuzul;

executarea ordinului de plată recepționat, inclusiv intervalul de timp obligatoriu în care trebuie să se facă aceasta;

plata dobânzilor de întârziere (în situația în care întârzierea plății i se datorează);

societatea bancară destinatară – obligații referitoare la:

recepția;

autentificarea;

acceptul sau refuzul;

punerea fondurilor la dispoziția beneficiarului;

plata dobânzilor de întârziere (în situația în care întârzierea plății i se datorează).

Operațiile bancare de încasări, plăți, viramente interne, transferuri, de decontări, etc. sunt foarte numeroase, diverse, dar și repetabile.

Principalele conturi în care se oglindesc asemenea operații sunt:

Contul 511 – Valori de încasat

Contul 511 – Valori de încasat – ține evidența valorilor de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale primite de la clienți. Este un cont de activ.

În debitul acestui cont se înregistrează valoarea cecurilor și a efectelor comerciale primite de la clienți.

În creditul acestui cont se înregistrează valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate, precum și valoarea sconturilor acordate.

Soldul debitor reprezintă valoarea cecurilor și a efectelor comerciale neîncasate.

Contul sintetic de gradul I – 511 – Valori de încasat – se desfășoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II :

Contul 5112 – Cecuri de încasat

Contul 5113 – Efecte de încasat

Contul 5114 – Efecte remise spre scontare

4.1. Cecul

Cecul este o instrucțiune scrisă, dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea menționată în acea instrucțiune. Este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi.

Disponibilul poate fi creat:

printr-un depozit bancar;

din operațiuni de încasări;

prin acordarea unui credit bancar.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane:

trăgătorul;

trasul;

beneficiarul.

Instrumentul este creat de trăgător care, baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească, la prezentare, o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului aflat în poziție de beneficiar.

Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operațiile legate de acest instrument în nume propriu:

trăgătorul emite cecul;

posesorul legitim îl încasează;

trasul îl plătește.

Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează acestuia (clientul său) formulare de cecuri în alb, dacă acesta deține un disponibil corespunzător în cont.

Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează și îl predă beneficiarului care, la rândul său, îl va prezenta băncii sale pentru încasare.

Transmiterea cecului

Posibilitățile de circulație (transmitere) ale unui cec sunt:

Simpla remitere – cazul cecului la purtător care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau poartă mențiunea „la purtător”. Acest cec va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie deținătorului cecului.

Cesiunea de creanță ordinară – atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane și conține mențiunea „nu la ordin”. În acest caz, numai persoana nominalizată poate să-l încaseze.

Girarea – operațiune prin care se transmit, odată cu remiterea, și toate drepturile rezultate din cec. Aceasta este o mențiune specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricărei persoane, inclusiv în favoarea trăgătorului. Noul beneficiar poate, la rândul său, să gireze cecul.

Plata cecului

Cecul este plătibil numai la vedere (la prezentare).

Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise și plătibile în țara noastră sunt:

8 zile – dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;

15 zile – în celelalte cazuri,

și se calculează începând cu ziua următoare datei emiterii cecului.

Prezentarea cecului după expirarea termenului legal are ca efect pierderea dreptului legal de acțiune (regres) împotriva giranților anteriori, în cazul în care cecul nu ar fi plătit.

Toate persoanele care, în orice calitate s-au obligat prin cec (trăgător, girant), sunt responsabile solidar în ceea ce privește plata cecului respectiv, cu toate că obligațiile au fost asumate în momente diferite.

Tipuri de cecuri:

1. Cecul la purtător – prezentat mai sus.

2. Cecul barat – trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o barare prin înscrierea a două linii paralele, orizontale sau oblice pe fața cecului, aceasta însemnând că beneficiarul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar direct de la banca trăgătorului nefiind posibilă.

Bararea poate fi:

generală – dacă nu prezintă nici o mențiune între cele două linii;

specială – dacă între cele două linii este menționată denumirea unei bănci.

Bararea generală poate fi transformată în barare specială. Operațiunea inversă este interzisă.

3. Cecul certificat – prin care banca (trasul) confirmă pe cec existența disponibilului necesar efectuării plății și persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei de prezentare.

4. Cecul de călătorie – prin care trăgătorul poate condiționa plata acestuia de identitatea dintre semnătură persoanei care a primit cecul (posesorul) și semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare.. În fapt, posesorul depune o primă semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără, a doua oară o face în momentul încasării, în prezența funcționarului bancar de la ghișeul băncii, sau în momentul efectuării unei plăți în prezența beneficiarului. Acest tip de cec oferă un mijloc de plată ușor și în același timp sigur.

Contul 512

Contul 512 – Conturi curente la bănci – ține evidența disponibilităților în lei și devize (valută), aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora. Este un cont bifuncțional.

În debitul acestui cont se înregistrează sumele depuse sau virate în cont. În creditul acestui cont se înregistrează sumele ridicate în numerar din cont, virate în alt cont de trezorerie sau în contul diverselor persoane juridice pentru plata obligațiilor create.

Soldul debitor reprezintă disponibilitatea în lei în și în valută, iar soldul creditor – creditele primite.

Contul 518

Contul 518 – Dobânzi – ține evidența dobânzilor datorate, precum și a dobânzilor de încasat, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităților aflate în conturile curente. Este un cont bifuncțional.

Dobânzile datorate și cele de încasat, aferente exercițiului în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.

În debitul acestui cont se înregistrează dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate în conturile curente și cele plătite aferente împrumuturilor primite.

În creditul acestui cont se înregistrează dobânzile datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente și cele încasate, aferente disponibilităților aflate în conturile curente.

Soldul debitor reprezintă dobânzile de primit, iar soldul creditor, dobânzile de plătit.

În cadrul contului sintetic de gradul I – 518 – Dobânzi – se deschid două conturi sintetice de gradul II:

Contul 5186 – Dobânzi de plătit

Contul 5187 – Dobânzi de încasat.

Exemplu:

1. Pentru soldul debitor al contului 5121 – Conturi la bănci în lei – s-au calculat dobânzi în sumă de 180 RON (1.800.000 lei).

5187 = 766

Dobânzi de încasat Venituri din dobânzi 180 RON

2. Se încasează dobânzile cuvenite.

5121 = 5187

Conturi în lei la bănci Dobânzi de încasat 180 RON

3. Pentru soldul creditor al contului 5121 – Conturi la bănci în lei – s-au calculat dobânzile în sumă de 50 RON (500.000 lei).

666 = 5186

Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi de plătit 50 RON

4. Se plătesc dobânzile:

5186 = 5121

Dobânzi de plătit Conturi în lei la bănci 50 RON

5. Se cumpără timbre poștale și fiscale în valoare de 37 RON (370.000 lei), plătite prin virament:

5321 = 5121

Timbre fiscale și poștale Conturi în lei la bănci 37 RON

6. Se utilizează timbre poștale și fiscale în valoare de 6 RON (60.000 lei).

626 = 5321

Cheltuieli poștale și Timbre fiscale și poștale 6 RON

taxa de telecomunicații

7. Plata comisioanelor cuvenite băncii pentru intermedierea operațiilor de decontare în suma de 10 RON (100.000 lei).

622 = 5121

Cheltuieli privind Conturi în lei la bănci 10 RON

comisioanele și onorariile

4.2. Acreditivul

Acreditivul reprezintă suma de bani rezervată în mod special de cumpărător , din contul său, la unitatea bancară a furnizorului, pentru ca acestuia să i se facă plățile atunci când face dovada livrării bunurilor și/sau serviciilor în cantitățile, sortimentele și calitatea prevăzută în contracte.

Deschiderea acreditivului se face la cererea unității cumpărătoare din disponibilitățile proprii aflate în contul de disponibil la bancă. Unitățile bancare, înainte de efectuarea plății, verifică dacă furnizorul de bunuri și/sau servicii a respectat condițiile stabilite la deschiderea acreditivului.

Acreditivul deschis se închide la utilizarea integrală a sumei, la expirarea termenului de valabilitate sau la cererea plătitorului, cu acordul prealabil al furnizorului.

La expirarea termenului de valabilitate al acreditivului, soldul rămas neutilizat se virează de către unitatea bancară a furnizorului în contul de disponibil al unității plătitoare. Fiind o formă sigură de decontare pentru furnizor, se utilizează cu precădere ca modalitate de plată în schimburile economice internaționale, pe baza căreia firma importatoare dă dispoziție băncii sale să plătească firmei exportatoare,prin mijlocirea unei bănci corespondente, echivalentul valoric al mărfurilor și serviciilor furnizate de firma exportatoare.

În relațiile comerciale internaționale, acreditivul facilitează întreținerea și dezvoltarea unor schimburi sigure între parteneri.

Grupa 54 – Acreditive – cont de activ, este structurată pe două conturi sintetice de gradul I și două conturi sintetice de gradul II astfel:

Contul 541 – Acreditive – cont de activ care ține evidența acreditivelor deschise în bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților. Acest cont este structurat pe două conturi sintetice de gradul II:

5411 – Acreditive în lei

5412 – Acreditive în valută.

Contul 542 – Avansuri de trezorerie – Cont de activ care tine evidența avansurilor de trezorerie date terților sau personalului.

Exemple:

1. La cererea unui furnizor al societății se deschide un acreditiv în valoare de 4.000 RON (40.000.000 lei). Factura emisă de furnizor este în valoare de 5.400 RON (54.000.000 lei), diferența achitându-se din disponibilul din contul bancar.

deschiderea acreditivului:

581 = 5121

Viramente interne Conturi în lei la bănci 4.000 RON

Și

5411 = 581

Acreditive în lei Viramente interne 4.000 RON

achitarea furnizorului din acreditiv și din contul bancar:

% 5.400 RON

401 = 5411 4.000 RON

Furnizori Acreditive în lei

5121 1.400 RON

Conturi în lei la bănci

Se acordă unui angajat un avans de trezorerie, prin dispoziție de plată către casierie, în valoare de 2.000 RON (20.000.000 lei), pentru achiziționarea de marfă. La întoarcere se decontează avansul astfel: cheltuieli cu cazarea – 110 RON; diurnă – 15 RON; factura cu marfa în valoare de 1.785 RON (inclusiv TVA); iar diferența se restituie în casierie.

acordarea avansului prin casierie:

542 = 5311

Avansuri de trezorerie Casa în lei 2.000 RON

decontarea avansului:

%

371 = 542 2.000 RON

Mărfuri Avansuri de trezorerie 1.500 RON

285 RON

TVA deductibilă

125 RON

Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri

5311

Casa în lei 90 RON

V. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziția administratorilor sau altor persoane împuternicite de unitate, în vederea efectuării unor plăți, în favoarea acesteia.

Reflectarea în contabilitate a acestor operații se fac cu ajutorul contului 542 – Avansuri de trezorerie. Este un cont de activ care se debitează cu sumele acordate în numerar și se creditează cu diversele plăți făcute din avansuri în contul unității.

Poate avea numai sold debitor, care reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.

Avansurile de trezorerie se pot acorda în lei sau în valută. Daca avansurile de trezorerie sunt în valută, la sfârșitul exercițiului financiar se înregistrează diferențele de curs valutar, după caz, ca o cheltuială sau ca un venit financiar.

Exemplu:

1. Se acordă de unitate unui administrator un avans de trezorerie în suma de 70 RON (700.000 lei). Ulterior se decontează din acesta 20 RON pentru transportul colectiv de personal și 30 RON pentru acțiuni de protocol. Suma necheltuită se depune la casierie.

acordarea avansului de trezorerie:

542 = 5311 70 RON

Avansurile de trezorerie Casa în lei

decontarea avansului de trezorerie:

%

624 542 70 RON

Cheltuieli cu transportul 20 RON

de bunuri și persoane

623 30 RON

Cheltuieli de protocol,

reclamă și publicitate

20 RON

Casa în lei

2. Se acordă un avans de trezorerie unui administrator de 1.000 $ la un curs de 3,3 RON (33.000 lei). La sfârșitul exercițiului financiar cursul dolarului este de 3,35 RON (33.500 lei).

acordarea avansului de trezorerie în valută:

542 = 5314 3.300 RON

Avansurile de trezorerie Casa în valută

înregistrarea diferenței de curs:

542 = 765 50 RON

Avansurile de trezorerie Venituri din diferențe

de curs valutar

VI. CONTABILITATEA EFECTELOR COMERCIALE

Instrumente de decontare specifice operațiilor de trezorerie sunt și efectele comerciale care îmbracă două forme: cambia și biletul la ordin.

6.1.Cambia

Cambia este obligația scrisă de a face plăți sau de a face să se plătească, la scadență, o sumă de bani determinată. Este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul.

Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor, care dă ordinul debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixă la o dată determinată în timp , fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Acceptarea este angajamentul luat de către tras fată de orice posesor legitim de a plăti cambia la scadență.

Trasul nu este obligat prin lege să accepte, dar. Dacă acceptă, el devine debitorul principal.

Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:

facultativă, putând fi făcută oricând până la scadență;

obligatorie, atunci când trăgătorul indică expres în titlu acest fapt, fixând sau nu un termen pentru prezentare sau atunci când cambia este plătibilă la un anume timp de la vedere, în termen de un an de la data emiterii.

Prezentarea la acceptare va putea fi făcută oricând dacă trăgătorul nu a fixat un termen pentru prezentare, dar nu mai târziu de la data scadenței. Prezentarea la acceptare poate fi făcută atât de posesorul cambiei, cât și de un simplu deținător al ei, la domiciliul trasului.

Acceptarea este înscrisă într-o rubrică specială pe cambie. Ea se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau oricare altă expresie echivalentă și este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului pusă pe fața cambiei este socotită acceptare. Trasul poate restrânge acceptarea la o sumă mai mică decât aceea prevăzută în cambie.

Cambia poate fi transmisă în următoarele moduri:

prin gir;

Cambia care cuprinde sau nu mențiunea „la ordin” poate fi transmisă prin gir.

Girul este un act prin care posesorul cambiei numit girant transferă altei persoane numită giratar toate drepturile izvorând din cambie.

Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului, indiferent dacă a acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceștia pot să gireze din nou cambia.

Girul trebuie să fie necondiționat și semnat de către girant. Toate mențiunile privind circulația cambiei prin gir se fac pe verso-ul ei.

prin cesiune de creanță ordinară

Dacă trăgătorul a înscris în cambie mențiunea „nu la ordin”, titlul se transmite prin cesiune de creanță ordinară.

Cesiunea de creanță este un act prin care creditorul numit cedent transferă dreptul său de creanță unei alte persoane numite cesionar.

Spre deosebire de gir, cesiunea de creanță ordinară devine valabilă numai începând din momentul notificării ei debitorului sau din momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.

Avalizarea

Avalul reprezintă angajamentul necondiționat prin care un terț sau un semnatar al cambiei (avalistul), altul decât trăgătorul sau acceptantul, devine garant pentru obligațiile unui co-obligat față de o cambie (avalizatul).

Avalul se dă pe o cambie sau pe un act separat utilizându-se una din expresiile „pentru aval”sau „pentru garanție”, urmate de semnătura avalistului. Avalistul este obligat să indice persoana pentru care dă avalul.

Scadența – este termenul la care cambia trebuie plătită. Ea trebuie să indice cu precizie ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul trebuie să se prezinte la plată. Scadența trebuie să rezulte cu precizie din textul cambiei.

Scadența poate fi:

la vedere;

la un anume timp de la vedere;

la un anume timp de la data emiterii;

la o dată fixă.

Plata

Posesorul cambiei care nu este plătibilă la vedere trebuie să o prezinte la plată în ziua scadenței sale sau cel mult la două zile de la aceasta. Această prezentare trebuie efectuată în locul desemnat pe cambie. Cel care plătește cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu mențiunea de achitare scrisă de posesor. Posesorul nu poate refuza o plată parțială. În caz de plată parțială, cel care plătește – trasul – poate cere să i se facă pe cambie mențiunea de plată și să i se dea o chitanță. Trasul care face plata înainte de scadență o face pe riscul său.

Scontul

Este o formă de credit acordat de către o bancă posesorului cambiei; la prezentarea pentru scontare, banca îi achită contravaloarea înainte de scadență, percepându-i un comision – taxa scontului. În urma acestui act, banca respectivă devine beneficiarul cambiei.

Protestul

În caz de neplată la scadență de către tras, posesorul unei cambii trebuie să facă un protest înainte de a putea face recurs împotriva celorlalți semnatari ai cambiei (care sunt solidari obligați față de el). Dacă o cambie este încasată de către o bancă, aceasta trebuie să facă protestul în caz de neplată.

6.2.Biletul la ordin

Biletul la ordin este un instrument prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti la o anumită dată o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului.

Este un titlu de credit care pune în legătură, în procesul creării sale, două persoane: emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de către emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani un anumit termen sau la prezentare unui beneficiar aflat în calitate de creditor.

Biletul la ordin este o permisiune de a plăti și nu un mandat de plată. El se transmite prin girare. Obligațiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun acelorași reguli generale ca și cele rezultând dintr-o cambie. Totuși acceptarea biletului la ordin nu se admite deoarece emitentul are aceleași obligații ca și cel care acceptă o cambie.

Regulile referitoare la plata, scadența, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile și biletului la ordin.

În contabilitate operațiile de decontare prin efecte comerciale se evidențiază cu ajutorul conturilor:

Contul 403 – Efecte de plătit

Contul 405 – Efecte de plătit pentru imobilizări

Contul 413 – Efecte de primit

Contul 501 – Valori de încasat.

Contul 403 – Efecte de plătit – tine evidența obligațiilor de plată stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie, etc.).

Este un cont de pasiv.

În creditul acestui cont se înregistrează:

valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise;

diferențele nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului, aferente datoriilor față de furnizorii externi, exprimate în devize, ce urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale;

reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente efectelor de plată, exprimate în devize, înregistrate la închiderea exercițiului.

În debitul acestui cont se înregistrează:

diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de plată în devize;

diferențele de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată neachitate la închiderea exercițiului;

plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale;

reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori, ce se decontează pe bază de efecte comerciale.

Soldul creditor al contului reprezintă valoarea efectelor de plătit.

Contul 405 – Efecte de plătit pentru imobilizări – are funcție asemănătoare cu cea a contului 403 – Efecte de plătit – cu precizarea că se referă la obligația de plată față de furnizorii de imobilizări.

Contul 413 – Efecte de primit – ține evidența drepturilor de creanță stabilite pe bază de efecte comerciale.

Este un cont de activ.

În debitul contului se înregistrează:

sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale, acceptate;

diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienți externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale la închiderea exercițiului;

reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor din conturile de clienți, înregistrate la închiderea exercițiului.

În creditul acestui cont se înregistrează:

efectele comerciale primite de la clienți;

reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale;

diferențele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize;

diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor datorate de clienți externi, a căror decontare se face pe baza de efecte comerciale, la închiderea exercițiului;

sumele încasate de la clienți prin conturile curente.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

De menționat că în acest cont se înregistrează doar acceptul de principiu al unui efect comercial stipulat într-un contract de vânzare – cumpărare sau acceptul teoretic pe baza unei înțelegeri privind amânarea scadenței unei creanțe. Ceea ce se înregistrează în acest cont nu este biletul la ordin aflat la dispoziția furnizorului, ci doar acceptul.

Biletul la ordin primit, aflat la dispoziția furnizorului, se înregistrează într-un cont de trezorerie, contul 5113 – Efecte de încasat.

Exemple:

1. Recepția materiilor prime la valoarea de intrare de 150 RON (1.500.000 lei), TVA 19%

%

300 = 401 177 RON

Materii prime Furnizori

27 RON

TVA deductibilă

2. Acceptarea de către furnizor a cambiei în valoare de 128 RON (1.280.000 lei)

401 = 403 177 RON

Furnizori Efecte de plătit

3. Înregistrarea TVA deductibilă care devine neexigibilă în momentul acceptării cambiei.

4428 = 4426 27 RON

TVA neexigibilă TVA deductibilă

4. Plata cambiei în valoare de 177 RON

403 = 5121 177 RON

Efecte de plătit Conturi la bănci în lei

5. Înregistrarea TVA neexigibilă devenită deductibilă în momentul plății cambiei.

4426 = 4428 27 RON

TVA deductibilă TVA neexigibilă

Dacă obligația față de furnizor este în devize, iar în momentul încasării efectului comercial cursul valutar este diferit față de cel din momentul nașterii obligațiilor, în contabilitate aceste operații se înregistrează astfel:

6. Obligația față de furnizor este de 1000 $. Cursul dolarului în momentul înregistrării (acceptării) efectului comercial este 3,2 RON (32.000 lei).

401 = 403 320 RON

Furnizori Efecte de plătit (32.000×1.000 $)

În momentul lichidării obligației, cursul valutar al dolarului poate fi mai mare, spre exemplu 3,25 RON (32.500 lei) sau mai mic 2,95 RON (29.500 lei).

7. Înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente efectelor de plată (1.000 $ x 0,05 RON)

665 = 403 50 RON Cheltuieli din diferența Efecte de plătit

de curs valutar

8. Plata efectelor comerciale 3.250 RON

403 = 5124 3.250 RON

Efecte de plătit Conturi la bănci în devize

9. Înregistrarea venitului din diferența favorabilă de curs valutar (1.000 $ x 0,05) 50 RON

403 = 765 50 RON

Efecte de plătit Venituri din diferențe de curs valutar

10. Plata efectului comercial în valoare de 2.950 RON

403 = 5124 2.950 RON

Efecte de plătit Conturi la bănci în devize

Vânzările de mărfuri în care furnizorul acceptă decontarea pe credit prin efecte comerciale se contabilizează astfel:

11. Se înregistrează vânzări de mărfuri în valoare de 295 RON

%

411 = 765 250 RON

Clienți Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 45 RON

TVA colectată

12. Acceptarea de către client a unui efect comercial 295 RON

413 = 411 295 RON

Efecte de primit Clienți

13. Înregistrarea TVA colectată devenită neexigibilă în momentul acceptării efectului comercial.

4427 = 4428 45 RON

TVA colectată TVA neexigibilă

14. Înregistrarea efectului comercial primit de la client 295 RON

5113 = 413 295 RON Efecte de încasat Efecte de primit

15. Încasarea efectului comercial primit de la client 295 RON

5121 = 5113 295 RON Conturi la bănci în lei Efecte de încasat

16. Înregistrarea TVA neexigibilă devenită TVA colectată în momentul încasării efectului comercial.

4428 = 4427 45 RON

TVA neexigibilă TVA colectată

Creanța asupra clienților în devize, la 1000 $, cursul valutar în momentul nașterii creanței fiind 2,95 RON, iar în momentul lichidării (încasării) creanței de 3,2 RON.

17. Acceptarea efectului comercial în valoare de 295 RON

413 = 4111 295 RON

Efecte de primit Clienți

18. Înregistrarea diferenței de curs valutar în momentul lichidării creanței (1.000 $ x 0,05) 50 RON

413 = 765 50 RON

Efecte de primit Venituri din diferențe de curs valutar

19. Încasarea efectului comercial în valoare de 3.200 RON

5124 = 413 3.200 RON

Conturi la bănci în devize Efecte de primit

Daca cursul valutar al dolarului în momentul lichidării creanței este mai mic decât cel din momentul creanței, diferența rezultată se înregistrează pe cheltuieli.

De exemplu, în momentul lichidării creanței, cursul dolarului este de 2,9 RON.

20. Înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar aferente efectelor de plată (1.000 $ x 0,05 RON)

665 = 413 50 RON Cheltuieli din diferența Efecte de primit

de curs valutar

21. Încasarea efectelor comerciale în devize – 2.900 RON

5124 = 413 2.900 RON

Conturi la bănci în devize Efecte de primit

Pentru nevoi urgente de lichidități, unitatea care deține efecte comerciale poate să le vândă înainte de termenul de scadență. Vânzarea efectelor comerciale poartă numele de negociere, iar cumpărarea lor se numește scontare.

Diferența dintre valoarea nominală și valoarea reală a efectelor comerciale este egală cu dobânda calculată pentru perioada de la data scontării până la data scadenței efectelor. Suma reprezentând această dobândă percepută de cumpărător se numește scont.

Calculul scontului și a valorii reale a efectelor se face în funcție de valoarea efectelor, procentul dobânzii și numărul de zile pentru care se acordă scontul.

Exemple:

Valoarea nominală a efectului este de 190 RON, valoarea reală de 178 RON, scontul 12 RON

La unitatea care acordă scontul:

1. Acceptarea efectului comercial în valoare de 190 RON

413 = 411 190 RON

Efecte de primit Clienți

2. Înregistrarea efectului de primit în valoare de 190 RON

5113 = 413 190 RON Efecte de încasat Efecte de primit

3. Înregistrarea efectelor remise spre scontare 190 RON

5114 = 5113 190 RON Efecte remise Efecte de încasat

spre scontare

4. Încasarea valorii reale a efectelor de primit 190 RON

și scontul acordat 12 RON

%

5121 = 5114 178 RON Conturi la bănci în lei Efecte remise spre scontare

667 12 RON

Cheltuieli privind sconturile acordate

La unitatea care obține scontul:

5. Acceptarea efectului de plată în valoare de 190 RON

401 = 403 190 RON

Furnizori Efecte de plătit

6. Înregistrarea plății efectului comercial și a venitului din sconturi obținute 190 RON

%

403 = 5121 178 RON

Efecte de plătit Conturi la bănci în lei

767 12 RON

Venituri din sconturi obținute

VII. CONTABILITATEA INVESTIȚIILOR COMERCIALE PE TERMEN SCURT

Investițiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare, care au ca scop principal realizarea unui câștig în urma vânzării acestora la un preț mai mare decât cel de cumpărare.

În categoria investițiilor financiare pe termen scurt intră:

acțiuni emise de către societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia, care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obținerea unui câștig;

acțiuni proprii, care sunt răscumpărate cu scopul de a fi anulate sau revândute;

obligațiuni emise de către unitate, care sunt răscumpărate la scadență în vederea anulării acestora;

alte investiții financiare pe termen scurt: bonuri de subscriere automată,certificate de investitor, drepturi de tragere, efecte comerciale, certificate de depozit, etc.

Titlurile de plasament sunt titluri achiziționate de unitatea patrimonială în vederea realizării unui câștig de capital sau de venit pe termen scurt.

Titlurile de plasament cuprind în structura lor următoarele:

acțiuni, cotate sau necotate;

obligațiuni, cotate sau necotate;

bonuri de tezaur și bonuri de casă pe termen scurt;

acțiuni și obligațiuni emise și răscumpărate de societate;

titluri de creanțe negociabile.

Evaluarea titlurilor de plasament se face:

la valoarea de intrare;

la valoarea de inventar;

la valoarea de închidere a conturilor;

la valoarea de ieșire din patrimoniu.

Valoarea de intrare este dată de costul de achiziție al titlurilor de plasament, reprezentat fie de prețul de achiziție, fie de valoarea determinată în urma unui contract de achiziție.

Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele și alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exercițiului.

Valoarea de inventar este stabilită în urma evaluării la valoarea lor actuală, determinată pe baza cursului mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate și pe baza valorii prealabile de negociere, pentru titlurile necotate.

Valoarea la închiderea conturilor presupune comparația între valoarea de inventar și valoarea de intrare, aplicând principiul prudenței. Diferențele de valoare se stabilesc pe categorii de titluri.

Valoarea la ieșirea din patrimoniu este dată de prețul de cesiune sau vânzare. Diferența între prețul de vânzare și valoarea contabilă reprezintă rezultatul vânzării și îmbracă forma plusurilor sau minusurilor de valoare.

Contabilitatea titlurilor de plasament se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 50 – Titluri de plasament – care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul II:

501 – Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului;

502 – Acțiuni proprii;

503 – Acțiuni;

505 – Obligațiuni emise și răscumpărate;

506 – Obligațiuni

508 – Alte obligațiuni financiare pe termen scurt și creanțe asimilate, care se detaliază pe două conturi de gradul II;

509 – Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt.

7.1. Contabilitatea acțiunilor proprii

Acțiunile proprii pot fi răscumpărate de unitatea patrimonială care le-a emis, de la acționari sau asociați, cu scopul de a fi revândute sau anulate.

Cumpărarea pentru revânzare este determinată de o speculație financiară, pe când cumpărarea în scopul anulării se face în situația în care unitatea constată că volumul capitalului social este prea mare în raport cu activitatea pe care o desfășoară, situație care ar putea avea ca efect scăderea procentuală a dividendelor cuvenite, în raport cu alte unități cu activitate similară. Pentru a nu crea nemulțumiri în rândul acționarilor, se poate hotărî răscumpărarea unui pachet de acțiuni și anularea lor, astfel încât să se dimensioneze capitalul social la nevoile momentului.

Evidența acțiunilor proprii răscumpărate se ține cu ajutorul contului 505 – Acțiuni proprii. După funcția contabilă, este un cont de activ, care se debitează cu costul de achiziție al acțiunilor proprii răscumpărate și se creditează cu valoarea de înregistrare a acțiunilor revândute sau anulate.

Exemple:

1. O societate comercială răscumpără 1.500 bucăți din acțiunile sale la un preț de 5 RON/bucată, achitând jumătate din valoarea lor în numerar și restul la o dată ulterioară.

502 = % 7.500 RON

Acțiuni proprii 5311 3.750 RON

Casa în lei

3.750 RON

Vărsăminte de efectuat pentru titluri de plasament

2. Din aceste acțiuni, 500 le vinde salariaților cu plata în numerar la un preț de 5,5 RON/Bucata.

% = 502 2.900 RON 5311 Acțiuni proprii 2.750 RON

Casa în lei

1.500 RON

Cheltuieli privind titlurile

de plasament cedate

3. Societatea comercial anulează 500 acțiuni, valoarea nominală fiind de 6 RON.

1012 = % 3.000 RON

Capital subscris vărsat 502 2.900 RON

Acțiuni proprii

100 RON

Venituri din titluri de plasament

7.2. Contabilitatea acțiunilor

Unitățile patrimoniale pot cumpăra acțiuni emise de la alte societăți în scopul revânzării lor și realizarea de venituri financiare într-un termen scurt.

Evidența acestor acțiuni se ține cu ajutorul contului 503 – Acțiuni. Este un cont de activ care se debitează cu valoare la cost de achiziție a acțiunilor cumpărate și se creditează cu valoarea acțiunilor cedate.

Soldul contului poate fi numai debitor și reprezintă valoarea acțiunilor existente.

Exemple:

1. O unitate patrimonială cumpără 200 de acțiuni la prețul de 4,5 RON/bucată, plătite în numerar.

503 = 5311 900 RON Acțiuni Casa în lei

2. Din acestea, 150 bucăți le vinde la un preț de 5,5 RON/bucată, încasate în numerar.

5311 = % 825 RON

Casa în lei 503 700 RON

Acțiuni

125 RON

Venituri din titluri

de plasament

3. Restul de 50 bucăți le vinde la un preț de 4RON/bucată, încasate în numerar.

%

5311 = 503 220 RON

Casa în lei Acțiuni 200 RON

20 RON

Cheltuieli privind titlurile

de plasament cedate

7.3. Contabilitatea obligațiunilor emise și răscumpărate

Obligațiunile emise de o unitate patrimonială și vândute terților trebuie răscumpărate la scadență și, ulterior, anulate.

Evidența obligațiunilor răscumpărate se ține cu ajutorul contului 505 – Obligațiuni emise și răscumpărate – care este un cont de activ. Se debitează cu valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate și se creditează cu valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate anulate.

Soldul poate fi numai debitor și reprezintă valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate, care încă nu au fost anulate.

Exemple:

1. O unitate patrimonială răscumpără 1.000 bucăți obligațiuni, a 5 RON/bucata, iar plata se face în numerar.

505 = 5311 500 RON

Obligațiuni emise Casa în lei

și răscumparate

2. Anularea obligațiunilor răscumpărate

161 = 505 500 RON

Împrumuturi din Obligațiuni emise

emisiuni de obligațiuni și răscumparate

7.4. Contabilitatea obligațiunilor

Unitățile patrimoniale pot cumpăra obligațiuni pentru a le specula sau pentru a obține un venit sub formă de dobândă.

Evidența acestor obligațiuni se realizează cu ajutorul contului 506 – Obligațiuni. Este un cont de activ care se debitează cu valoarea la cost de achiziție a obligațiunilor cumpărate și se creditează cu valoarea obligațiunilor cedate.

Soldul poate fi numai debitor și reprezintă valoarea obligațiunilor existente.

Exemple:

1. O unitate patrimonială răscumpără 200 obligațiuni la 5 RON /bucată.

506 = 5121 1.000 RON

Obligațiuni Conturi la bănci în lei

2. Ulterior le vinde astfel: 100 bucăți la un preț de 6 RON /bucată, încasate în numerar.

5311 = % 600 RON

Casa în lei 506 500 RON

Obligațiuni

764 100 RON

Venituri din titluri

de plasament

3. Vânzarea a 100 obligațiuni cu 4,9 RON/bucată.

%

5311 = 506 500 RON

Casa în lei Obligațiuni 490 RON

664 10 RON

Cheltuieli privind

titlurile de plasament

7.5. Contabilitatea altor titluri de plasament și creanțe asimilate

Contabilitatea altor titluri de plasament se realizează cu ajutorul contului 508 – Alte titluri de plasament și creanțe asimilate.

Este un cont de activ care se debitează cu titlurile de plasament și creanțele asimilate cumpărate, evaluate la cost de achiziție. Se creditează cu valoarea altor titluri de plasament și creanțe asimilate cedate.

Se dezvoltă două conturi sintetice de gradul II:

Contul 5081 – Alte titluri de plasament;

Contul 5088 – Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament.

Exemple:

1. Cumpărarea altor titluri de plasament în valoare de 4.000 RON, cu plata ulterioară.

5081 = 509 400 RON

Alte titluri de Vărsăminte de efectuat

Plasament pentru titluri de plasament

2. Plata vărsămintelor de efectuat pentru titluri de plasament.

509 = 5121 400 RON

Vărsăminte de efectuat Conturi la bănci în lei

pentru titluri de plasament

3. Vânzarea altor titluri de plasament la un preț mai mare decât cel de înregistrare (500 RON). Se încasează în numerar.

5311 = % 500 RON

Casa în lei 508 400 RON

Alte titluri de plasament

și creanțe asimilate

764 100 RON

Venituri din titluri

de plasament

3. Vânzarea altor titluri de plasament la un preț sub cel de înregistrare (300 RON).

5311 = % 400 RON

Casa în lei 508 300 RON

Alte titluri de plasament

și creanțe asimilate

100 RON

Cheltuieli privind titlurile

de plasament cedate

Conform principiului separării în timp a cheltuielilor și veniturilor, veniturile din dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament aferente unui exercițiu financiar trebuie reflectate, chiar dacă ele nu au fost încasate.

Pentru reflectarea dreptului de creanță aferent acestor dobânzi se folosește contul 5088 – Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament.

Exemple:

1. Reflectarea dreptului de creanță privind dobânzile neîncasate, aferente exercițiului financiar încheiat.

5088 = 766 180 RON

Dobânzi la obligațiuni Venituri din dobânzi

și titluri de plasament

2. Încasarea dobânzilor aferente obligațiunilor și titlurilor de plasament

5121 = 5088 180 RON

Conturi la bănci în lei Dobânzi la obligațiuni

și titluri de plasament

7.6. Contabilitatea vărsămintelor de efectuat pentru titluri de plasament

În cazul achiziționării de titluri de plasament, cu plata ulterioară, obligația de plată se reflectă cu ajutorul contului 509 – Vărsăminte de efectuat pentru titlurile de plasament.

Acesta est un cont de pasiv, care se creditează cu valoarea datorată pentru titlurile de plasament cumpărate și se debitează cu valoarea achitată a titlurilor de plasament cumpărate.

Soldul poate fi numai creditor și reprezintă valoarea datorată pentru titlurile de plasament cumpărate.

Exemple:

1. Cumpărarea altor titluri de plasament în valoare de 4.000 RON, cu plata ulterioară.

% = 509 1.000 RON

502 Vărsăminte de efectuat 100 RON

Acțiuni proprii pentru titluri de plasament

503 150 RON

Acțiuni

505 200 RON

Obligațiuni emise

și răscumpărate

250 RON

Obligațiuni

300 RON

2. Plata datoriilor privind titlurile de plasament la o dată ulterioară: în numerar – 400 RON și prin virament – 600 RON

509 = % 1.000 RON

Vărsăminte de efectuat 5311 400 RON

pentru titluri de plasament Casa în lei

5121

Conturi la bănci în lei

7.7. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

În această fază a trecerii la economia de piață, a creării și dezvoltării societăților comerciale cu capital privat , creditul devine pentru toți agenții economici un important sprijin în procurarea mijloacelor financiare și bănești necesare producției, circulației investițiilor, etc.

Decizia cu privire la contractarea ca atare a creditului, mărimea acestuia, destinația și termenele de rambursare o ia agentul economic, după o atentă analiză prealabilă a situației sale economico-financiare, după epuizarea resurselor proprii ce pot fi mobilizate, dar finalizarea ei este rezultatul negocierii creditului dintre banca creditoare și societatea comercială în cauză, negociere care, între altele, trebuie să țină seama de regulile și principiile generale ale creditării, universal valabile și anume:

creditul bancar se acordă pe destinații precise, la cererea societății comerciale și în limita unor plafoane de care dispune și banca;

creditul trebuie garantat cu valori materiale sau resurse bănești viitoare, previzibile prin balanțele de venituri șo cheltuieli ale agenților economici;

unitatea economică trebuie să aibă bonitate, iar creditul să-și mențină și pe parcurs caracteristica de bonitate;

creditul este rambursabil la un anumit termen, denumit scadență;

creditul este purtător de dobândă.

Destinația de detaliu a creditului este lăsată la alegerea agentului economic. Totuși practica creditării cere să se facă o distincție clară între:

credite acordate pentru acoperirea necesităților producției și circulației;

credite pentru finanțarea investițiilor.

La rândul lor, creditele pentru finanțarea producției și a circulației se acordă pe diverse termene (scurt, mijlociu și lung), în lei și în devize, fiecare cu limitele sale negociabile de dobândă.

În fața atâtor restricții, dar și a insuficienței garanțiilor și altor documente de gaj pe care băncile le pot accepta, între agenții economici s-a dezvoltat un sistem de împrumuturi intersocietăți.

Fără a exista o delimitare suficient de clară în accepțiunea practicii economice, s-ar subînțelege că împrumuturile și creditele sunt tot una și așa s-ar părea dacă privim lucrurile numai prin efectul lor general final. În realitate, trebuie să facem distincție și de terminologie între:

împrumuturi – care se acordă direct sau indirect – intersocietăți, prin negocieri, în condiții și cu efecte dintre cele mai diverse, inclusiv în ceea ce privește garanția, drepturile, obligațiile, etc.;

credite – care se acordă numai de unități bancare specializate, rambursabile, gajate și purtătoare de dobânzi pe termen lung, mediu sau scurt.

Deci, în funcție de termenul pentru care se acordă creditele bancare, se clasifică sub aspect contabil în două categorii (fără a se preciza exact care este această durată):

credite bancare pe termen lung și mediu, asimilate capitalului atras ca urmare a libertății de manevră asupra lui, generată de durabilitatea în angajarea diverselor afaceri și care se evidențiază cu ajutorul conturilor;

Contul 162 – Credite bancare pe termen lung și mediu;

Contul 1682 – Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung și mediu;

Credite bancare pe termen scurt evidențiate cu ajutorul contului 519 – Credite bancare pe termen scurt.

Este un cont de pasiv, care se creditează cu creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte, inclusiv dobânzile datorate și se debitează cu creditele bancare pe termen scurt, restituite băncii finanțatoare, inclusiv dobânzile plătite.

Soldul contului poate fi numai creditor și reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite la un moment dat.

Contul 519 – Credite bancare pe termen scurt – se detaliază pe conturi sintetice de gradul II, în funcție de felul creditului astfel:

Contul 5191 – Credite bancare pe termen scurt;

Contul 5192 – Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență;

Contul 5193 – Credite externe guvernamentale;

Contul 5194 – Credite externe garantate de stat;

Contul 5195 – Credite externe garantate de bănci;

Contul 5196 – Credite de la trezoreria statului;

Contul 5198 – Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt.

Toate sunt conturi de pasiv, se creditează cu creditele primite sau dobânda datorată și se debitează cu plata datoriilor.

Pot avea numai sold creditor care reprezintă datorii neachitate.

Contul 5198 – Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt – este un cont de pasiv care reflectă datoria din dobânzi aferente creditelor pe termen scurt, neplătită până la finele perioadei la care se referă. Chiar dacă nu se plătește dobânda în perioada la care se referă, ea trebuie înregistrată ca o cheltuială a acelei perioade și ca datorie de plată.

Exemple:

1. Primirea unui credit pe termen scurt in suma de 500 RON

5121 = 5191 500 RON

Conturi la bănci în lei Credite bancare

pe termen scurt

2. Obligația de plată a dobânzii aferente la sfârșitul perioadei

666 = 5198 150 RON

Cheltuieli Dobânzi aferente creditelor

privind dobânzile bancare pe termen scurt

3. Reflectarea creditelor pe termen scurt nerambursate la scadență

5191 = 5192 100 RON

Credite bancare Credite bancare pe termen

pe termen scurt scurt nerambursate la scadență

4. Plata dobânzii datorate, în perioada următoare

5198 = 5121 150 RON

Dobânzi aferente creditelor Conturi la bănci în lei

bancare pe termen scurt

7.8. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament

Înregistrarea constituirii provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament reprezintă o cheltuială financiară, iar anularea sau diminuarea provizioanelor reprezintă un venit financiar.

Evidența provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament se realizează cu ajutorul contului 590 – Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament.

Este un cont de pasiv care se creditează cu sumele reprezentând constituirea sau majorarea provizioanelor aferente deprecierii titlurilor de plasament, constatate cu ocazia inventarierii, și se debitează cu sumele cu sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor privind deprecierea titlurilor de plasament.

Exemple:

a) O societate comercială are titluri de plasament la o valoare de înregistrare de 100 RON. La sfârșitul exercițiului financiar „n”, cu ocazia inventarierii, se stabilește că valoarea de piață (de utilitate) a acestora este de 90 RON. La finalul exercițiului „n+1”, valoarea lor de piață este de 85 RON.

1. Constituirea provizionului pentru depreciere la sfârșitul exercițiului „n”:

6863 = 590 10 RON

Cheltuieli financiare Provizioane pentru

privind provizioane deprecierea titlurilor

pentru deprecieri de plasament

2. Majorarea provizionului la sfârșitul exercițiului „n+1”:

6863 = 590 5 RON

Cheltuieli financiare Provizioane pentru

privind provizioane deprecierea titlurilor

pentru deprecieri de plasament

b) O societate comercială are titluri de plasament la o valoare de înregistrare de 200 RON pentru care constituie provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament de 20 RON.

La sfârșitul exercițiului financiar „n”, cu ocazia inventarierii, se stabilește că valoarea de piață a acestora este de 195 RON, iar în exercițiul viitor titlurile de plasament vor fi vândute.

3. Diminuarea provizionului pentru depreciere:

590 = 7863 50 RON

Provizioane pentru Venituri din provizioane

deprecierea titlurilor pentru depreciere

de plasament

Întrucât provizionul nu a mai avut obiect ca urmare a vânzării titlurilor de plasament, el a fost anulat.