Contabilitatea Trezoreriei la Ratuc Cluj Napoca

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONTABILITATEA TREZORERIEI LA “RATUC”

CUPRINS

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALǍ A “RATUC” CLUJ-NAPOCA

1.1 Scurt istoric

1.2 Structura organizatoricǎ

1.3. Organizarea contabilitǎții și conducerea compartimentului financiar-contabil

1.4.Avantajele și dezavantajele utilizǎrii mijloacelor de transport în comun

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITǍȚII DE TREZORERIE

2.1 Definirea și structura de trezorerie

2.2 Inventarierea și evaluarea activelor de trezorerie

2.3 Particularități privind inventarierea la instituțiile publice

2.4 Documentarea operațiunilor de trezorerie

2.5 Reflectarea în situațiile financiare anuale a informațiilor privind trezoreria

Situațiile fluxurilor de numerar

2.6 Tabloul fluxurilor de trezorerie

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA AUDITULUI ȘI A CONTROLULUI INTERN

3.1 Atribuțiile compartimentului de audit public

3.2 Organizarea controlului financiar

3.3 Fluxul informațiilor privind decontările în numerar

3.3 Analiza economico-financiara a RATUC Cluj-Napoca

CAPITOLUL IV

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALǍ A “RATUC”

1.1 Scurt istoric

RATUC este regie autonomă, cu personalitate juridică, gestiune economică proprie și autonomie financiară, înființată pe baza Legii nr.15/ 1990 conform Deciziei Prefectului Județului Cluj nr. 510/ 16.11.1990 și înscrisă la Registrul Comerțului la J 12/ 66/ 1991.

RATUC este subordonat Prefecturii Județului Cluj având sediul central în municipiul Cluj –Napoca, Bld. 21 Decembrie nr.118-120, și are ca obiect de activitate:

Transportul urban de călători cu autobuze, troleibuze și tramvaie pe linii organizate;

Transport de prestare pe bază de comenzi în interiorul municipiului și în afara acestuia;

Transport de mărfuri pentru agenții economici din municipiu și județ;

Întreținerea și reparerea parcului auto;

Întreținerea și repararea autoturismelor proprietate personală și a agenților economici prin intermediul stației service.

RATUC este proprietara bunurilor din patrimoniul său. De asemenea conduce, îndrumă și controlează activitatea subunităților sale, exercitând pentru acestea activitățile conferite prin lege.

RATUC este organizată și funcționează pe baza principiului eficienței economice asigurată prin acoperirea cheltuielilor de producție, din încasările realizate din prestarea serviciilor de transport, din vânzarea de bilete și abonamente de călătorie, încasarea de la buget a diferențelor de tarif aferente abonamentelor de călătorie vândute și încasarea prestațiilor din transportul de marfă, stației service.

RATUC are cont la Banca Comercială Română Cluj, putând contacta credite bancare, beneficiind de la bugetul de stat.

1.2 Structura organizatoricǎ

Structura organizatoricǎ reprezintǎ ansamblul posturilor și compartimentelor de muncǎ ce compun: modul de constituire, gruparea și subordonarea acestora și a principalelor legǎturi ce se stabilesc între ele în vederea îndeplinirii sarcinilor de program.

Structura organizatoricǎ este reprezentată de:

♦structura de conducere (funcționalǎ) fiind definitǎ ca ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale astfel constituite și plasate încât sǎ asigure conducerea economicǎ și tehnicǎ de personal necesare procesului managerial și de execuție.

Pentru îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor ce-i revin conform obiectului său de activitate, RATUC are următoarele funcții de conducere și compartimente de lucru:

Funcții de conducere:

director general- managerul regiei;

director adjunct de exploatare

director tehnic

director economic

contabili șefi autobaze

șefi servicii și șefi birouri

Compartimente de lucru

programare, organizare, normare, dezvoltare, salarizare, personal-învățământ, administrative, juridic, psihologic, secretariat

control exploatare parc auto comercial

exploatare parc auto comercial și dispecerat

tehnică, investiții, , PSI, mechanic-șef

aprovizionare

financiar, analize economice, controlul financiar intern, prețuri și tarife

contabilitatea

oficiul de calcul și sistemul informațional.

Regia autonomă are în subordine:

o autobază de transport urban de călători cu autobuze

o secție de transport urban de călători cu troleibuze

o secție de transport urban de călători cu tramvaie

atelier de recondiționare- ansamble auto

atelier de întreținere și exploatare a stațiilor de redresare

dispensar medical

cantină.

Conducerea Regiei Autonome revine Consiliului de Administrație compus din 11 persoane, din care o persoană este directorul general. Consuliul de Administrație se numește prin decizia conducătorului Administrației Teritoriale Locale.

Atributiile directorului general sunt:

­definește politica societǎții, pornind de la nevoile reale ale pieței;

­optimizeazǎ resursele materiale, umane și financiare;

­stabilește structura organizatoricǎ;

­stabileste obiectivele generale ale societații și volumul producției anuale;

­participǎ la elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli.

Directorul tehnic are urmatoarele atribuții:

­urmǎrește modernizarea produselor și tehnologiilor și obținerea de produse noi;

­organizeazǎ activitatea de investiții, inovații și standarde;

­pregǎtește documentația tehnicǎ de fabricație;

­stabilește sarcinile fiecarui atelier.

Atributiile directorului economic sunt:

­întocmește bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere;

­asigurǎ crearea resurselor financiare;

­efectueazǎ analize economice;

­executǎ controlul preventiv;

­urmǎrește efectuarea încasǎrilor și plǎților.

Structura organizatoricǎ reprezentatǎ grafic este organigrama ce cuprinde compartimentele de lucru și subordonarea lor, legǎturile dintre diferite compartimente cu structuri organizatorice.

Conform acestei structuri organizatorice, personalul total din cadrul RATUC este de 1625 persoane.

Capitalul societatii este de stat ( aparține patrimoniului public), RATUC Cluj-Napoca fiind regie autonomǎ.

1.3. Organizarea contabilitǎții și conducerea compartimentului financiar-contabil

Contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologicǎ, sistematicǎ, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonialǎ și rezultatele obținute. Cele mai cunoscute forme de înregistrare contabilǎ sunt: maestru-șah și forma de înregistrare contabilǎ adaptatǎ la echipamente moderne de prelucrare a datelor.

Orice operațiune patrimonialǎ se consemneazǎ în momentul efectuǎrii ei intr-un înscris, care stǎ la baza înregistrǎrilor în contabilitate.

Prin forma de înregistrare contabilǎ se înțelege un ansamblul metodologic alcǎtuit din concepția de înregistrare, suportul material al înregistrǎrii sau registrele contabile și mijloacele tehnice de înregistrare contabilǎ ( care pot fi manuale sau instrumente mecanizate și automatizate). Unitatea obiectivă, dintre acesti factori interdependenți reprezintǎ esența formei de înregistrare contabilǎ.

Forma de înregistrare contabilǎ utilizatǎ de RATUC este “maestru- șah” fiind o formǎ de înregistrare simplǎ , ușor accesibilǎ lucrǎrilor contabile. Formularistica de lucru utilizatǎ este formatǎ din note contabile, jurnale de înregistrare, registrul jurnal, fișe sintetice șah, fie de cont analitic, balanța de verificarea, bilanț contabil, registru inventar.

Documentele justificative care stau la baza înregistrǎrilor în contabilitate angajeazǎ rǎspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor ce le-au înregistrat în contabilitate, dupǎ caz.

Prin circulația documentelor se înțelege mișcarea succesivǎ a acestora prin diferitele verigi ale unitǎții patrimoniale din momentul întocmirii sau intrǎrii în unitate și pânǎ la predarea lor la arhivǎ. Circulația trebuie sǎ se facǎ într-o anumitǎ ordine dinainte stabilită, nefiind permisǎ reținerea documentelor în mod nejustificat de la un compartiment la altul. Circulația documentelor trebuie astfel organizatǎ încât sǎ respecte urmǎtoarele condiții: mișcarea documentelor sǎ se facǎ pe cǎile cele mai scurte și printr-un numǎr redus de verigi organizatorică pentru a asigura operativitate în mișcarea documentelor trebuie sǎ existe continuitate; rezolvarea problemelor de prelucrarea a datelor din documente trebuie sǎ se facǎ complet și în termenul prevǎzut.

Documentele justificative trebuie sǎ cuprindǎ urmǎtoarele elemente principale:

Denumirea documentului;

Denumirea și, dupǎ caz, sediul unitǎții care întocmește documentul;

Numǎrul documentului și data întocmirii acestuia;

Menționarea pǎrților care participǎ la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);

Conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar,temeiul legal al efectuǎrii acesteia;

Datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

Numele și prenumele, precum și semnǎturile persoanelor care rǎspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control-financiar preventiv și ale persoanelor în drept sǎ aprobe operațiunile respective, dupǎ caz;

Alte elemente menite sǎ asigure consemnarea completǎ a operațiunilor efectuate.

Contabilitatea trezoreriei statului se organizeazǎ și funcționeazǎ pe principiul execuției de casǎ și asigurǎ înregistrarea operațiunilor de încasǎri și plǎți în conturi de venituri și cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite și subdiviziunile clasificației bugetare stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.

În contabilitatea trezoreriei statului se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi distincte pentru creditele deschise și repartizate, și pentru cheltuielile efectuate din: bugetul de stat, bugetul asigurǎrilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurǎri sociale de sǎnǎtate, bugetul asigurǎrilor pentru șomaj, bugetele locale, precum și conturi de disponibilitǎți din care se pot efectua plǎți.

In cadrul RATUC documentele justificative care stau la baza înregistrǎrii în contabilitate sunt conotate și trecute în situații centralizatoare, care, la rândul lor, stau la baza notelor contabile. Acestea se prelucteazǎ pe calculator, înregistrându-se în fișe sintetice șah, respectiv în fișe de cont analitice (pentru obținerea balanțelor analitice). Datele din fișele sintetice șah sunt trecute în balanța sinteticǎ contabilǎ. Documentele justificative pentru mijloace bǎnești și decontǎri sunt: chitanța, chitanța fiscalǎ și factura. RATUC își organizeazǎ și conduce contabilitatea pe naturǎ de cheltuieli, ceea ce determinǎ obținerea operativǎ a rezultatelor financiare, iar, obiectivele calculației costurilor sunt realizate prin intermediul contabilitǎții de gestiune, dupǎ procedee specifice.

Formularele de lucru utilizate sunt: note de contabilitate, situații auxiliare, registrul jurnal, registrul cartea mare, fișe sintetice șah, fișe de cont analitice, balanța de verificarea, bilanțul contabil și registrul inventar.

Principalele atribuțiuni de serviciu ale conducǎtorului compartimentului financiar-contabil sunt:

asigurǎ, organizeazǎ și rǎspunde de desfǎșurarea activitǎții financiar-contabile a unitǎții în conformitate cu dispozițiile legale;

organizeazǎ și coordoneazǎ activitatea economico-financiarǎ a sucursalei prin compartimentele din subordine;

elaboreazǎ prognoza economico-financiarǎ: flux de încasǎri și plǎți, constituire și utilizare de fonduri;

coordoneazǎ activitatea financiarǎ pentru asigurarea resurselor bǎnești cu care sǎ acopere cheltuielile efectuate;

analizeazǎ lunar, trimestrial și anual activitatea desfǎșuratǎ și face propuneri, evaluǎri și prognoze;

analiza lunarǎ și trimestrialǎ a costurilor aferente veniturilor, propuneri de mǎsuri pentru reducerea costurilor și realizarea sarcinii de profit programat;

asigurarea în timp și în cuantumul adecvat a resurselor bǎnești pentru realizarea activitǎții ritmice și eficiente;

asigurǎ, organizeazǎ și rǎspunde de desfǎșuranțul contabil și registrul inventar.

Principalele atribuțiuni de serviciu ale conducǎtorului compartimentului financiar-contabil sunt:

asigurǎ, organizeazǎ și rǎspunde de desfǎșurarea activitǎții financiar-contabile a unitǎții în conformitate cu dispozițiile legale;

organizeazǎ și coordoneazǎ activitatea economico-financiarǎ a sucursalei prin compartimentele din subordine;

elaboreazǎ prognoza economico-financiarǎ: flux de încasǎri și plǎți, constituire și utilizare de fonduri;

coordoneazǎ activitatea financiarǎ pentru asigurarea resurselor bǎnești cu care sǎ acopere cheltuielile efectuate;

analizeazǎ lunar, trimestrial și anual activitatea desfǎșuratǎ și face propuneri, evaluǎri și prognoze;

analiza lunarǎ și trimestrialǎ a costurilor aferente veniturilor, propuneri de mǎsuri pentru reducerea costurilor și realizarea sarcinii de profit programat;

asigurarea în timp și în cuantumul adecvat a resurselor bǎnești pentru realizarea activitǎții ritmice și eficiente;

asigurǎ, organizeazǎ și rǎspunde de desfǎșurarea activitǎții financiar-contabile a unitǎții în conformitate cu dispozițiile legale;

organizeazǎ și rǎspunde de întocmirea lucrǎrilor de programare financiarǎ la nivelul unitǎții;

organizeazǎ și rǎspunde de activitatea de control financiar-preventiv, de întocmirea și respectarea graficului de circulație a documentelor;

coordoneazǎ și verificǎ activitatea persoanelor subordonate din cadrul compartimentului;

face propuneri de angajare sau concediere a personalului din cadrul compartimentului financiar-contabil;

instruiește personalul din subordine în vederea utilizǎrii corecte a programelor informatice;

urmǎrește arhivarea și pǎstrarea documentelor care stau la baza operațiunilor economice înregistrate în contabilitate și a datelor prelucrate prin intermediul programelor informatice, listate și pe suport tehnic;

asigurǎ și organizeazǎ alǎturi de directorul general, efectuarea inventarierii patrimoniului societǎții în condițiile și la intervalele stabilite de lege;

adoptǎ mǎsuri pentru punerea de acord a rezultatelor inventarierii cu evidența contabilǎ și regularizarea diferențelor;

asigurǎ efectuarea lucrǎrilor pregǎtitoare în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale; propune din bugetul de venituri și cheltuieli, alocarea resurselor financiare necesare implementǎrii, menținerii și îmbunǎtǎțirii sistemului de sǎnǎtate și securitate a muncii (S.S.M.), prevede resursele necesare realizǎrii mǎsurilor stabilite prin programele de sǎnǎtate și securitate a muncii.

organizeazǎ evidența și urmarește realizarea cheltuielilor pentru sǎnǎtate și securitatea muncii conform programelor aprobate;

Atribuțiile persoanei din cadrul compartimentului financiar-contabil care conduce evidența disponibilitǎților bǎnești sunt urmǎtoarele:

♥ verificǎ dacǎ documentele justificative primare date spre înregistrare poartǎ viza controlului financiar-preventiv, semnǎturile persoanelor care rǎspund pentru legalitatea și oportunitatea operațiunilor înscrise în documente și dacǎ documentele sunt întocmite complet și corect;

♥ verificǎ operațiunile de încasǎri și plǎți prin casǎ, înregistrate în registrul de casǎ, semneazǎ registrul de casǎ;

♥ verificǎ legalitatea și corectitudinea documentelor intrate în regie sau întocmite în vederea efectuǎrii de plǎți sau încasǎri în numerar. Efectueazǎ, cu respectarea dispozitiilor legale, ordinele de platǎ cǎtre bugetulde stat, bugetul asigurǎrilor sociale, fondurilor speciale și a altor obligații de platǎ cum ar fi: furnizori, subantreprenori, etc.

♥ ține evidența plǎților cu CEC fǎrǎ limitǎ de sumǎ pentru furnizori. Informeazǎ zilnic conducerea asupra cecurilor emise și aflate în decontare;

♥ ține evidența cecurilor primate de la clienți, întocmește și depune documentația pentru incasarea lor la bancǎ;

♥ ține evidența disponibilitǎților în lei și valutǎ conform legislației în vigoare;

♥ ține evidența creditelor pe termen scurt contractate de sucursalǎ și înregistreazǎ dobânzile aferente acestora.

În cadrul compartimentului financiar-contabil este organizatǎ și funcționeazǎ și contabilitatea de gestiune, în vederea urmǎririi costurilor producției / serviciilor executate realizate, a beneficiilor obținute pe fiecare obiect de calcul , sau a eventualelor pierderi, caz în care se urmǎrește eliminarea cauzelor care au condus la pierdere și asigurarea condițiilor necesare pentru desfǎșurarea în bune condiții a activitǎții.

Compartumentul financiar-contabil se aflǎ în relații multiple cu toate celelalte compartimente din cadrul societǎții: prestări servicii, planificarea încasatoarelor,?vânzǎri, tehnic, control și audit, precum și asigurarea calitǎții.

1.4.Avantajele și dezavantajele utilizǎrii mijloacelor de transport în comun

Principalele mijloace de transport în comun puse la dispoziția publicului cǎlǎtor de RATUC sunt: autobuzul, tramvaiul si troleibuzul.

Autobuzul reprezintă „automobil destinat prin construcție transportului a mai mult de 17 persoane (inclusiv conducătorul) și bagajele acestora”. Autobuzul urban reprezintă autobuzul „destinat transportului urban de pasageri așezați pe scaune,cu posibilitatea transportului pe distanțe scurte, a unui număr limitat de pasageri, în picioare, pe culoar.”

Principalele avantaje ale utilizării autobuzului sunt:

Are o independență foarte mare, în sensul că poate circula pe orice traseu;

Pentru circulația autobuzelor nu trebuie efectuate investiții inițiale, decât eventual de modernizare a drumului pe care este stabilit traseul;

Renunțarea la un anumit traseu implică pierderi neglijabile pentru unitate (cele cu amenajarea stațiilor);

Este ușor manevrabil în condițiile circulației intense din orașe, în sensul că nu este legat de o anumită bandă de circulație și poate ocoli, menținându-și traseul, eventualele blocaje din circulație (practic se poate deplasa pe orice bandă de circulație de pe sensul său).

Dintre dezavantajele autobuzului amintim:

Necesită cheltuieli de exploatare foarte ridicate datorită, în special caracteristicilor motorului care are un consum de combustibil ridicat (cel mai mare dintre toate mijloacele de transport în comun).

Autobuzele au cel mai ridicat nivel de poluare al atmosferei.

Datorită multiplelor avantaje oferite de acest mijloc de transport și a dezavantajelor reduse, în România autobuzul este cel mai utilizat mijloc de transport în serviciile transporturilor locale de călători, ponderea pasagerilor transportați cu autobuzul reprezentând 40-50%, deoarece multe din unitațile private au apelat la acest mijloc de transport în comun datorită avantajelor mult mai mari, decât dezavantajele oferite de acesta.

Tramvaiul reprezintă “un mijloc de transport urban in comun cu tracțiune electrică, constând din vagoane care circulă pe șine”.

Principalele avantaje ale utilizării tramvaiului sunt:

Capacitatea de transport este ridicată, ceea ce, în condițiile unui flux mare de pasageri, conduce la costuri mici de exploatare;

Este un mijloc de transport ușor de condus și cu o siguranță mare de circulație;

Utilizează motor electric care este mai fiabil și mult mai puțin poluant decât motorul cu ardere internă.

Legat de dezavantajele tramvaiului putem aminti:

Necesită investiți inițiale foarte mari pentru amenajarea rutei de circulație;

În cazul întreruperii curentului electric pe linia de transport întregul circuit se blochează și devine inutilizabil;

Tramvaiul este strict legat de calea pe care rulează fiind astfel greu manevrabil în condițiile aglomerațiilor din orașele mari;

Renunțarea la un anumit traseu implică pierdere mari pentru unitate, pierdere reprezentată de dezafectarea căilor de rulare. Din acest motiv trebuie făcută o analiză temeinică în vederea stabilirii unor trasee eficiente pentru introducerea și utilizarea tramvaielor

Tramvaiul ocupă locul al doilea între mijloacele de transport utilizate în serviciile locale de transport (cca 35% din numărul pasagerilor transportați), aceasta în contextul dezvoltării unor orașe din România pentru care s-au amenajat căi de rulare a tramvaielor datorită avantajelor pe care le ofera acest mijloc de transport. Transportul cu tramvaiul este făcut doar de către unități de stat datorită costurilor inițiale ridicate necesare pentru introducerea acestui mijloc de transport.

Troleibuzul reprezintă “ autobuz acționat electric prin captarea curentului electric de la o linie de contact”.

Principalele avantaje ale utilizării troleibuzului sunt:

Utilizează un motor electric cu aceleași avantaje prezentate la tramvaie (fiabilitate mai mare, grad de poluare mai redus, respectiv costuri mai mici în raport cu motorul cu ardere internă);

Poate fe echipat în parelel și cu motor cu ardere internă, cu acționare alternativă, în situațiile în care nu poate funcționa motorul electric.

Dezavantantajele utilizării troleibuzului sunt:

Necesită investiții inițiale mai mari pentru amenajarea căii de rulare (pentru montarea liniei de contact);

Este strict legat de linia de contact și are o manevrabilitate redusă în condițiile aglomerațiilor rutiere din marile orașe;

În cazul întreruperii curentului electric pe linia de contact, întregul circuit se blochează și devine inutilizabil;

Renunțarea la un traseu generează pierdere pentru unitate.

Echiparea troleibuzelor cu un motor cu ardere internă alternativ ar duce la înlăturarea aproape în totalitatea dezavantajelor prezentate mai sus, dar ar prelua dezavantajele aferente autobuzelor.de asemenea, costul de realizare a unui astfel de mijloc de transport cu două motoare alternative ar fi mult mai ridicat decât pentru un vehicol cu un singur motor, fie electric fie cu ardere internă.

Troleibuzele sunt utilizate doar de către unitățile de stat, și, dețin locul al treilea în ceea ce privește numărul de pasageri transportați (cca 14 %).

Organizarea serviciilor de transporturi locale de călători este influențată de mai mulți factori dintre care amintim:

Reteaua stradală existentă dată de ansamblul de străzi ale unei localități. În funcție de importanța unei străzi în desfășurarea circulației orășenești rețeaua stradală cuprinde:

Artere stradale de interes național și/sau internațional, care sunt o continuare prin interiorul orașului a autostrăzilor și drumurilor cu trafic național și/sau internațional;

Artere stradale de interes orășenesc care reprezintă axe majore de interes local care fac legatura între puncte importante ale unei localități;

Străzi principale cu caracter de colectare și distribuție spre și de la arterele stradale de interes local;

Străzi secundare, cu caracter de acces.

Variația traficului în cursul zilei, săptămânii și anului. În cadrul zilei variația traficului se prezintă astfel:

Între orele 500-800 se inregistrează un vârf de trafic, în care trebuie se existe capacitatea maximă de transport;

Între orele 8oo-1300, solicitarea este mai mică, cu cca 60% decât pe palierul anterior;

Între orele 1300-1700 solicitarea crește din nou ajungând aproape la niveluil celei din primul palier;

Între orele 1700-2000 solicitarea scade treptat;

După orele 2000 solicitarea scade și mai mult pentru ca între orele 300-400 solicitările de trafic să reprezinte cca 2% din totalul înregistrărilor dintr-o zi.

Desigur aceste intervale orare reprezintă o medie, în cadrul fiecărei localități, putându-se stabili alte intervale, respective putându-se majora sau diminua numărul palierelor. De exemplu, în , în urma unui espec realizat de angajații RATUC s-au stabilit următoarele paliere:

În cadrul săptămânii, potrivit studiilor efectuate, variația traficului se prezintă astfel: luni cererea este cea mai mare,în zilele de marți până vineri cererea este , situatie cu puțin sub nivelul celei de luni, în zilele de sâmbătă și duminică cererea scade relativ la celelalte zile ale săptămânii.

În cadrul anului variația traficului este determinată de solicitările de transport acolo unde există ectivitate sezonieră, de solicitările de transport în funcție de anotimpetc, constatându-se în urma studiilor efectuate o scădere a cererii de transport pe timpul verii, datorită vacanței școlare, respectiv a concediilor.

Parcul auto de care dispun unitățile de transporturi locale de călătorie, numărul și structura mijloacelor de transport deținute care trebuie să fie stabiite în raport cu cererea de transport, de capacitatea de transport a respectivelor mijloace de transport, de posibilitățile de utilizare precum și de resursele materiale și umane necesare pentru folosirea, întreținerea mijloacelor de transport.

Programarea personalului angajat în serviciile de transporturi locale de călători se face pornind de la cerințele existente pe piață, de Tipul personalului, respective, de numărul maxim de ore în care poate lucra un angajat.

Astfel, încazul șoferilor, aceștia pot conduce 12 ore pe zi, timpul de odihnă fiind de 8 ore. Programarea lor se face ținând cont de numărul de vehicole necesare a fi în circulatie pe un anumit palier orar.

În cazul personalului auxiliar acesta trebuie dimensionat pe schimburi care să acopere orarul de circulație al mijloacelor de transport. De exemplu, in cazul încasatoarelor, programul începe de la ora 600 la 1400 respectiv de la 1400 la 2200, considerându-se că cererea de bilete de calatorie și/sau abonamente aferentă orelor 500-600, respective 2200-2400 este neglijabilă.

În programarea personalului mai trebuie să se țină cont și de faptul că serviciul de transport nu trebuie interrupt în zilele de sărbători legale respective în zilele de sâmbătă și duminică. Astfel personalul trebuie să lucreze prin rotație în aceste zile urmând să le fie acordate zile libere potrivit unui grafic elaborate anticipat pentru o lună calendaristică.

Un ultim aspect legat de programarea personalului este cel al posibilități de înlocuire a unuia sau mai multor angajați aflați temporar în incapacitate temporară de muncă. Astfel șeful biroului “Planificare incasatoare” trebuie să prevadă soluții de înlocuire a oricărei persoane aflate în incapacitate temporară de muncă, astfel încât să nu fie perturbat programul de transport.

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITǍȚII DE TREZORERIE

2.1 Definirea și structura de trezorerie

Trezoreria reprezintǎ o secțiune importantǎ a contabilitǎții și activitǎții oricǎrui agent economic, având o influențǎ importantǎ în ceea ce privește desfǎșurarea normalǎ a programului de activitate pentru menținerea permanentǎ a echilibrului financiar.

Trezoreria sau conceptul de trezorerie poate fi definitǎ prin totalitatea operațiilor financiare cu character operațional, care asigurǎ încasǎrile și plǎțile curente, care, la rândul lor, reprezintǎ operații de trezorerie.

“Noțiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichiditǎților monetare și a echivalentelor de numerar de care dispune o unitate pentru a face fațǎ plǎților scadente. Lichiditatea monetarǎ reprezintǎ mijloacele bǎnești efective pe care le deține un agent economic având urmǎtoarea structurǎ:

numerarul aflat în casieria unitǎții;

disponibilitǎți bǎnești;

avansuri de trezorerie.”

În sens larg, noțiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care dispune o unitate pentru a putea face fațǎ plǎților, cum ar fi disponibilitǎțile de la casierii și banci, efecte comerciale scontate, credite pe termen scurt.

În sens restrâns, noțiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilitǎțile aflate în casieria unitǎtii și la bǎnci, fie în lei, fie în valutǎ.

Operații bǎnești de încasǎri și plǎți, operații bancare și financiare formeazǎ zona în care se intersecteazǎ cu mare intensitatea contabilitatea și finanțele unitǎții patrimoniale. În această zonă sunt dirijate și se controlează fluxurile bănești între parametrii de afaceri, sunt derulate și finalizate relațiile financiar-bancare, se realizează practic situația capitalului financiar. Toate aceste operațiuni au o mare influență asupra rezultatelor de ansamblu ale unității.

Operațiile de trezorerie circumscriu ansamblul operațiilor financiare și monetare pe care unitatea patrimonială le face pentru procurarea mijloacelor bănești necesare și cheltuiala acestor mijloace.

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării acțiunilor deținute la entitățile afiliate, altor investiții pe termen scurt și altor valori de trezorerie.

În structura elementelor de trezorerie, așa cum prevăd reglementările în vigoare și Planul general de conturi, se cuprind:

titlurile de plasament ― sunt hârtii de valoarea care se pot transforma în disponibilități, cum ar fi acțiunile și obligațiunile și alte titluri de plasament și creanțe similare achiziționate în vederea revânzării pentru obținerea unui profit;

efectele comerciale primate anterior și depuse spre scontare sau încasare la bănci;

creditele bancare pe termen scurt, creditele externe și cele de la Trezoreria Statului.

titlurile de plasament, acțiunile proprii răscumpărate, acțiunile achiziționate, obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile și titlurile de plasament achiziționate în vederea revânzării și a obținerii unui profit pe termen scurt.

Titlurile de plasament ― spre deosebire de cele imobilizate, se achiziționează de unitate, în vederea realizării unui câștig de capital sau de venit pe termen scurt, de regulă sub un an. Ele sunt denumite și investiții temporare și sunt constituitedin acțiunile proprii răscumpărate, acțiunile emise de terți și achiziționate de regie, obligațiunile proprii răscumpărate, obligațiunile aparținând terților și cumpărate, și, alte titluri de plasament.

Plasamentele amintite pot conferi un drept de proprietate, cum este cazul acțiunilor ( cotate sau necotate) sau pot asigura un drept de creanță, ceea ce se realizeaza prin intermediul obligațiunilor (cotate sau necotate).

Indiferent de categoria în care se încadrează, prin intermediul lor se urmărește, pe de o parte, utilizarea temporară a unei părți din disponibilitățile bănești de care dispune unitatea, iar pe de altă parte, creșterea veniturilor acesteia prin obținerea dividendelor, dobânzilor și/ sau realizarea unui plus de valoare cu prilejul revânzării.

Astfel spus, plasamentele financiare se efectuează în scopul refolosirii cu caracter temporar, a disponibilităților bănești (de trezorerie) în operațiuni speculative la bursa de valori, prin cumpărarea și revânzarea de acțiuni și obligațiuni, ceea ce are ca scop obținerea unor venituri suplimentare din diferențele de curs ale acestora

Efectele comerciale― denumite și valori de încasat, se referă la diferite titluri de credit, dintre care amintesc: CEC-ul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul datoriilor pe care le dau furnizorilor ( creditorilor), în vederea decontării lor, la termenele stabilite, prin intermediul unităților bancare.

Disponibilitățile bănești existente în conturi la bănci, în lei sau în devize , asigură efectuarea operațiilor de decontare fără numerar către agenții economici, buget, bănci, etc. Prin utilizarea conturilor de disponibilități se asigură o bună circulație a banilor, precum si efectuarea decontării drepturilor de creanță ( încasări) și a obligațiilor ( plăți). Se reține că în majoritatea situațiilor, încasările sunt mai mari decât plățile, iar soldul fiecărui cont reprezintă disponibilitățile bănești pe care unitatea le deține la bănci. Există însă și situații în care încasările sunt mai mici decât plățile, stabilindu-se un sold creditor, care reprezintă creditele acordate de bancă, pe bază de contract încheiat anterior.

Creditele bancare pe termen scurt, creditele externe și creditele de la Trezoreria Statului, asigură completarea surselor proprii necesare desfășurării activității de producție, de prestări servicii, etc. Pentru creditele care se primesc este necesar să existe o garanție din partea solicitantului, sub forma valorilor materiale sau a resurselor bănești viitoare, sau din partea unui terț, prin care să se asigure rambursarea datoriilor asumate, precum și a dobânzilor aferente. Unele conturi de credite pe termen scurt pentru export și pentru nevoi temporare, îndeplinesc funcția de conturi de încasări și plăti.

Disponibilitățile bănești în nunerar, lei și în devize permit efectuarea decontării obligațiilor și creanțelor cu personalul unității și alte persoane fizice, și de asemenea cu alți agenți economici, în cadrul unor limite legale, cu Bugetul Statului etc., respectându-se regulamentul operațiilor de casă.

Numerarul reprezintă „ investiții financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.”

În grupa disponibilităților în numerar, sunt încadrate și elemente patrimoniale denumite „alte valori”, unde se încadrează timbrele poștale și fiscale, biletele de odihnă și tratament, tichetele și biletele de călătorie, etc.

Acreditivele în lei și în devize reprezintă disponibilități bănești rezervate în conturi distincte, la dispoziția terților, în vederea efectuării plăților pe măsura livrării mărfurilor, executării lucrărilor și prestării serviciilor.

Conform IAS 32, un instument financiar reprezintǎ orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o regie și datoria financiară sau un instrument de capital propriu pentru regie.

Un activ financiar reflectă orice activ care reprezintă: numerar, in drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la altă regie, un drept contractual de a schimba instrumente financiare de la altă regie, în condiții potențial favorabile și un instrument de capital propriu al unei alte întreprinderi.

Active financiare sunt:

Banii (numerarul)

Creanțele și datoriile comerciale pe termen scurt

Efectele comerciale de încasat și de plătit

Împrumuturile de încasat și de plătit.

O datorie financiară este orice obligație contractuală:

De a vărsa numerar sau alt activ financiar unei alte întreprinderi;

De a schimba instrumente financiare cu alte întreprinderi, în condiții potențial nefavorabile

Un instrument derivat reprezintă un instrument financiar:

A cărui valoare se modifică în funcție de variațiile unei rate specifice a dobânzii, prețul mărfurilor, retei de schimb valutar sau a unui indice a prețurilor sau a ratelor;

Care nu necesită o investiție netă inițială în comparație cu alte tipuri de contracte ce au o reacție similară la modificarea condițiilor de piață;

Care se decontează la o dată stabilită în viitor.

Formându-se o imagine de ansamblu asupra categoriilor sau componentelor trezoreriei unității patrimoniale, se poate aprecia că organizarea contabilității elementelor patrimoniale în cauză reprezintă o problemă relativ complexă, fiind necesar, printre altele, să se aibă în vedere mai multe obiective, din care:

Realizarea unei coordonări riguroase a tuturor operațiilor financiare privind, pe de o parte activele circulante bănești, iar pe de altă parte operațiile de plăți, astfel încât să fie create premisele necesare pentru realizarea permanentă a decontării datoriilor;

Asigurarea unei evidențe corecte și operative a tuturor operațiilor de trezorerie care să respecte prevederile legale și să permită efectuarea controlului în ceea ce privește încasările și plățile unității patrimoniale;

Respectarea legislației financiar-bancare și fiscale;

Alegerea și utilizarea eficientă a instrumentelor de trezorerie, precum și a celor mai avantajoase forme de decontare;

Contractarea și utilizarea creditelor bancarepe baza unei analize detaliate și în măsura în care acestea sunt necesare pentru reglarea lichidităților și menținerea capacității de plată, precum și pentru alte destinații bine definite și totodată eficiente;

Asigurarea premiselor informaționale necesare pentru elaborarea unui buget de trezorerie real, în deplină concordanță cu posibilitățile financiare ale unitații patrimoniale, și altele.

2.2 Inventarierea și evaluarea activelor de trezorerie

Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanțe între datele din contabilitate și realitate, cauzate de anumite fenomene economice naturale, neglijențe, greșeli, delapidări etc. Concordanța dintre informațiile scriptice și cele reale se poate verifica cu ajutorul inventarierii.

Inventarierea este un procedeu al metodei contabilității care constă în „ ansamblul operațiilor prin care se constată existența și starea tuturor elementelor de activ și de pasiv, cantitativ și valoric, aflate în patrimoniul unităților la o anumită dată.”

Inventarierea îndeplinește trei funcții și anume:

Funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitate

Funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului.

Funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și vânzărilor.

Cu ocazia inventarierii elementele de activ și de pasiv se evaluează la valoarea de inventar. Valoarea de inventar se stabilește în funcție de utilitatea , starea de funcționare a bunului și de prețul pieței. În cazul creanțelor și a datoriilor, valoarea de inventar se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor de verificare faptică a existenței elementelor patrimoniale sub aspect cantitativ, calitativ și valoric. Ea are ca scop stabilirea situației reale a patrimoniului și se realizează prin intermediul a două obiective principale:

verificarea integrității patrimoniului prin constatarea plusurilor și minusurilor de bunuri și valori

actualizarea valorilor elementelor patrimoniale la sfârșitul exercițiului și stabilirea plusurilor sau minusurilor valorice prin comparerea valorilor de intrare cu valorile actuale.

În conformitate cu Legea contabilității, agenții economici au obligația să efectueze inventarierea patrimoniului astfel:

la începutul activității, când inventarierea are ca scop stabilirea și evaluarea aportului social al asociaților;

pe parcursul funcționării, cel puțin o dată pe an, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar;

în cazul fuzionării sau încetării activității;

În cazul schimbării gestionarului;

Cu ocazia modificării prețurilor;

În urma unor cazuri de forță majoră: incendii, inundații, furturi;

La cererea organelor de control.

Inventarierea cuprinde mai multe etape și anume:

Pregătirea inventarierii;

Stabilirea stocurilor faptice;

Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate;

Stabilirea rezultatelor inventarierii;

Regularizarea diferențelor de inventar.

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în cuantificarea și exprimarea valorică, în etalon bănesc, a existenței, mișcării și transformării patrimoniului economic, pentru a-l reflecta în contabilitate.

Componentele evaluării în contabilitate sunt:

Obiectul evaluării îl reprezintă toate structurile patrimoniale și extrapatrimoniale, și anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile și alte operații ce fac obiectul contabilității;

Etalonul bani reprezintă unitatea de calcul care asigură măsurarea și compararea bunurilor economice și financiare.

Prețul este reyultatul măsurării și comparării structurilor patrimoniale și extrapatrimoniale ce constituie obiectul evaluării prin folosirea „leului” în calitatea sa de unitate de măsură a valorii.

În eveluarea elementelor patrimoniale se disting patru momente prevăzute în mod concret, în legislația în vigoare și anume:

Evaluare la data intrării în patrimoniu;

Evaluare la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum;

Evaluare la data inventarierii elementelor patrimoniale;

Evaluare la închiderea exercițiului.

Recunoașterea elementelor de trezorerie

Elementele de trezorerie recunoscute în bilanț „cuprind toate valorile economice care îmbracă forma sau îndeplinesc uncția de bani, deoarece au cel mai inalt grad de lichiditate.” În această categorie se includ numerarul și echivalentele de numerar, adică lichiditățile monetare deținute de întreprindee în numerar sau în conturile bancare (numerarul) și investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide și care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar.

Evaluarea elementelor de trezorerie

Elementele de trezorerie, fiind reprezentate de bani sau forme apropiate de bani, sunt evaluate în situațiile financiare la valoarea nominală a lor, cu excepția titlurilor de plasament care sunt evaluate la valoarea dată de costul de achiziție din care se scad eventualele deprecieri reversibile (înregistrate sub formă de provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament) constatate datorită valorii stabilite la finele exercițiului. Totodată fac excepție elementele de trezorerie în valutăcare, asemenea tuturor elementelor monetare exprimate în valută, sunt evaluate în situașiile financiare la valoarea obținută prin transformarea sumei din valută în lei, la cursul existent la finele exercițiului financiar.

Pentru întreprinderile mari, fluxurile de trezorerie fac obiectul unei componente a situațiilor financiare – Situația fluxurilor de trezorerie, unde aceste fluxuri sunt structurate în:

Fluxuri de numerar din activitățile de exploatare, care pentru RATUC pot fi reprezentate de: încasări din prestarea serviciilor de transport ( vânzări de bilete, abonamente, sau încasarea contravalorii amenzilor date de controlori), alte eventuale încasări din vânzări de bunuri,prestări de servicii, redevențe, chirii, onorarii, comisioane și alte venituri similare și plăți în numerar către furnizorii de bunuri și servicii destinate activităților curente, plăți în numerar către salariați și plăți în numerar de datorii fiscale (sau recuperări de impozite și taxe de la buget).

Fluxuri de numerar din activități de investiții, care pot fi reprezentate de: plăți în numerar pentru achiziționarea de active imobilizate, ăncasări în numerar din vânzarea de active imobilizate.

Fluxuri de numerar din activități de finanțare, care pentru întreprinderile de transporturi publice locale de călători pot fi reprezentate de: încasările în numerar din emisiunea de noi acțiuni, din emisiunea de obligațiuni sau din primirea de credite și împrumuturi pe termen lung sau scurt precum și plățile pentru răscumpărarea acțiunilor și obligațiunilor proprii, pentru rambursarea creditelor sau a împrumuturilor precum și plățile în cazul operațiunilor de leasing financiar pentru reducerea datoriilor față de locator.

Evaluarea și inventarierea investițiilor financiare pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt sunt recunoscute ca active dacă pot fi evaluate în mod credibil și se estimează că vor genera beneficii economice viitoare pentru regie.

La intrarea în patrimoniu investițiile financiare pe termen scurt se evalueaza la costul de achiziție sau la valoarea stabilită conform contractelor.

La ieșirea din patrimoniu investițiile financiare pe termen scurt se evalueazǎ la costul calculat pe baza uneia din următoarele metode:

FIFO (First In –First Out)

Potrivit acestei metode ieșirile din stoc se evaluează la costul de achizitie (sau de producție) al primei intrări(lot). Pe masura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului următor, în ordine cronologică.

LIFO (Last In-Last Out)

CMP (Metoda costului mediu ponderat)

La inventariere investițiile financiare pe termen scurt se evaluează la valoarea de inventar care se compară cu valoarea ontabilă. Dacă se constată plusuri de valoare nu se înregistreaza. Dacă se constată minusuri de valoare se contabilizează sub forma provizioanelor pentru deprecierea investițiilor financiare pe termen scurt.

La închiderea exercițiului investițiile financiarepe termen scurt în valută, se evaluează în funcție de cursul de schimb valutar de la data închiderii exercițiului. Dacă se constată diferențe de curs favorabile (valoarea la finele exercițiului este mai mare ca valoarea înregistrată ) se înregistrează la venituri din diferențe de curs valutar. Dacă se constată diferențe de curs nefavorabile (valoareala finele exercițiului mai mică decât valoarea înregistrată) se înregistrează la cheltuieli din diferențe de curs valutar.

Evaluarea și inventarierea disponibilităților bănești

Disponibilitățile bănești și alte active de trezorerie sunt recunoscute ca active dacă pot fi evaluate în mod credibil și se estimează că vor genera beneficii economice viitoare pentru regie.

La intrarea și la ieșirea din patrimoniu disponibilitățile bănești se evaluează la valoarea lor nominală.

La închiderea exercițiului disponibilitățile bănești în valută se evaluează în funcție de cusul de schimb valutar de la data încheierii exercițiului. Dacă se constată diferențe de curs favorabile (valoarea la finele exercițiului este mai mare decât valoarea înregistrată) se înregistrează la venituri din diferențe de curs valutar. Dacă se constată diferențe de curs nefavorabile (valoarea de la finele exercițiului este mai mică decât valoarea înregistrată) se înregistrează la cheltuieli din diferențe de curs valutar.

2.3 Particularități privind inventarierea la instituțiile publice

Prevederile Legii contabilității și ale reglementărilor contabile aplicabile referitoare la obligativitatea corelării datelor din bilanț cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor din activ și pasivstabilite pe baza inventarului, se aplică ți instituțiilor publice.

În acest scop, ordonatorii de credite au obligația de a organiza operațiunile de inventariere potrivit normelor legale, aplicabile entităților economice cu următoareleelemente specifice:

Comisia de inventariere la instituțiile publice este unică, atribuțiile ei referindu-se atât la patrimoniul administrat direct de instituția publică, cât și la patrimoniul instituțiilor subordonate, fără personalitate juridică, care nu au compartimente proprii de contabilitate (circumscripții veterinare, ansamblul folcloric aparține sindicatului liber? Autobazele? Dispeceratele de pe cartiere?). În aceste cazuri, din comisia de inventariere face parte, în mod obligatoriu, și câte un reprezentant al unității respective fără personalitate juridică.

Bunurile aflate în administrarea instituțiilor publice se inventariază anual, cu excepția clădirilor, construcțiilor speciale și a celorlalte bunuri aflete în gestiunea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani.

Bunurile inventariate la instituțiile publice se evaluează și se înscriu în listele de inventariere la valoarea contabilă (valoarea de înregistrare)

Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire

Bunurile constatate în plus se evaluează ți se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție al acestora, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în funcșie de prețul pieței la data constatării sau de costul de achizișie al bunurilor similare

Până la aplicarea principiului prudenței pentru deprecierile consemnate în procesul verbal de inventariere, instituțiile publice au constituite provizioane

Pentru lipsuri, sustrageri și orice alte fapte care produc pagube ce constituie informații, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală în condițiile și la termenele stabilite de lege

Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum și debitorii deveniși insolvabili se evidențiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.

Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior

Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile instituțiilor publice se varsă la bugetul din care este finanțată institiția publică, subcapitolul bugetar „încasări din alte surse”

2.4 Documentarea operațiunilor de trezorerie

La organizarea fluxului informațional al trezoreriei și al operațiilor de trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate, evidența operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar, mai ales contabilitatea sintetică a acestora.

„Structura documentelor privind operațiile de încasări și plăți diferă în funcție de modalitatea de decontare a obligațiilor bănești dintre agenții economici, care se poate face în numerar sau fără numerar.”

Documentele privind decontările în numerar

Plata / încasarea în numerar se face imediat, fără intermediere prin mișcarea directă a sumelor bănești. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate prin casieria unității este Registrul de casă.

Înregistrarea operațiilor de încasări și plăți în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative, care sunt, în principal următoarele: dispoziție de plată/ încasare către casierie, chitanță, monetar, bon de comandă-chitanță, bon de vânzare, cec de numerar, borderou de achiziție, statul de salarii, lista de avans chenzinal, foaie de vărsământ.

Dispoziția de plată- încasare către casierie: se întocmește într-un exemplar de către șeful compartimentului financiar-contabil. Servește ca: dispoziție catre casierie, în vederea achitării unor sume, precum: avansuri pentru cheltuieli de deplasare, precum procurarea de materiale, pentru diferențele de încasat, dispoziții către casierie în vederea încasării în numerar a unor sume, document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în numerar fără alt document justificativ.

„Când Dispoziția de plată/ încasare către casierie este utilizată ca „dispoziție de încasare” pentru sumele încasate, casierul trebuie să emită o chitanță, formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, care îndeplinește următoarele funcții:

― document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;

― document justificativ de înregistrare în registrul de casă ( cu respectarea Regulamentului operațiunilor de casă) și în contabilitate”.

Chitanța- este un document cu regim special, înseriat și numerotat. Se completează în trei exemplare și poartă numele emitentului, adresa, codul fiscal precum și numele persoanei de la care se încasează numerarul și ce reprezintă suma respectivă, se semnează de emitent și se ștampilează. Primul exemplar se înmânează plătitorului, al doilea se anexează, ca document justificativ la Registrul de casă și al treilea se păstrează la cotor. Servește ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria (colectoare) a regiei, precum și ca document justificativ pentru înregistrarea încasărilor în numerar în Registrul de casă și în contabilitate.

Bonul de vânzare și monetarul- bonul se întocmește în trei exemplare de către vânzător. Casierul primește bonul de vânzare și înscrie în borderoul bonurilor de vânzare numărul și valoarea bonului, numără în prezența cumpărătorului suma primită de la acesta, aplică pe verso ștampila „ACHITAT”

Pe baza bonului vizat de casier se eliberează cumpărătorului marfa, împreună cu exemplarul 1 al bonului de vânzare. La sfârșitul zilei sau schimbului, fiecare vânzător își centralizează bonurile emise și achitate ( numărul și valoarea), primite de la cumpărători, completând borderoul bonurilor de vânzare, după care se confruntă și confirmă exactitatea cu borderoul întocmit de către casier.În această situație în care au fost emise bonuri, dar nu au fost achitate, pe exemplarul rămas se va scrie „ANULAT”.

Casierul sau șeful de unitate totalizează borderourile bonurilor de vânzare și întocmește monetarul in două exemplareale monetarului, aplică ștampila „ÎNCASAT”, pe exemplarul numărul 1, pe care îl restituie gestionarului și emite o chitanță pentru suma înscrisă în monetar, care se înregistrează în registrul de casă. Exemplarul 1 al monetarului constituie document justificativ pentru descărcarea gestiunii de mărfurile vândute. Monetarul este un document cu regim special.

Bonul de vânzare servește ca: document pentru încasarea numerarului, document pe baza căruia se eliberează marfa clientului, după ce acesta a achitat-o la casă, document care stă la baza completării borderourilor bonurilor de vânzare.

Având în vedere volumul (numărul) mare de încasări și plăți în numerar, acestea nu se înregistrează în contabilitatea curentă, document cu document, ci centralizat, în baza „Registrului de casă” care îndeplinește următoarele funcții:

Document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria unitătii pe baza actelor justificative;

Document de stabilire la sfârsitul zilei a soldului de casă;

Document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.

„Registrul de casă” – se întocmește in două exemplare de casierul unității sau de o altă persoană autorizată, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. În cazul în care o sumă plătită se referă la doua sau trei conturi corespondente, în registrul de casă se trece distinct fiecare operație în parte. Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului doi și a actelor justificative anexate.”

Acestea se completează zilnic, în ordinea efectuării operațiilor, fără a lăsa spații libere. Soldul de casă al zilei precedente se raportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs. Se înregistrează toate plățile, iar totalul acestora se scade din însumarea sumelor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.

Borderoul de încasare de la casieria colectoare – este un document care servește la înregistrarea operativă a încasărilor în numerar din vânzările de bilete, abonamente precum și din amenzile aplicate de controlori în trafic. Se întocmește în două exemplare,pe fiecare tură și centralizat pe tipuri de încasări (bilete/abonamente/controlori) de către casierul de la casieria colectoare, circulă la casieria regiei pentru justificarea sumelor depuse la casieria centrală și pentru înregistrarea acestora în registrul de casă (casierul de la casieria regiei semnează de primire pe ambele exemplare), iar apoi un exemplar se reântoarce la casieria colectoare unde este arhivat, iar cel de-al doilea circulă la compartimentul financiar-contabil ca anexă la exemplarul 2 al Registrului de casă.

Foaie de depunere- document ce este întocmit de către bancă intr-un singur exemplar pentru depunerea numerarului la bancă și care servește ca act justificativ pentru faptul că banca a primit numerarul depus de către regie. Acest document se anexează de către casier la Registrul de casă din ziua respectivă (exemplarul 2) împreună cu care este trimis la Compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare în contabilitate și pentru arhivare.

Foaie de ridicare numerar- document ce servește pentru ridicarea numerarului din contul bancar al regiei. Se întocmește de către casier în două exemplare, care sunt vizate de către bancă, în momentul ridicării numerarului, iar apoi un exemplar este lăsat la bancă, și un exemplar este anexat la Registrul de casă din ziua respectivă (exemplarul 2) împreună cu care este trimis la Compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare în contabilitate și pentru arhivare.

Centralizatorul operațiunilor de casă- este un document centralizator care se întocmește la Compartimentul financiar-contabil lunar, într-un singur exemplar (pe baza datelor din Registrul de casă) și care cuprinde toate încasările și plățile efectuate în numerar în luna respectivă, grupate pe conturi corespondente, pentru o mai ușoară prelucrare în contabilitate a încasărilor și plăților în numerar dintr-o lună calendaristică. Acest document nu circulă, fiind un document de înregistrare contabilă și se arhivează la Compartimentul financiar-contabil și se înregistrează numai în cazul formei de contabilitate „pe jurnale”.

Documentele privind decontările fără numerar

Numerarul este modul tradițional și încă, cel mai utilizat în țara noastră, de achitare a diverselor obligații bănești. Atunci când folosim numerarul, plata se face individual, imediat și fără intermediere, dar sumele mari în numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică,pierdere, furt, etc). De aceea, ar fi normal ca și în România numerarul să își piardă treptat din popularitate și să fie înlocuit cu alte mijloace de plată, cuprinse sub denumirea generală de „ instrumente de plată fară numerar”. Plățile fară numerar utilizează instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic sau electronic.

Decontările fără numerar cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută creditele bancare pe termen scurt precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor bancare.

Caracteristicile plăților fără numerar sunt:

Natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu-zis și de un flux de mesaje între părți conținând instrucțiunile de plată:

Diferența în timp între momentul inițierii și cel al finalizării plății;

Existența unuia sau a mai multor intermediari (bănci), în procesarea acestiu tip de plăți.

„Încasările și plățile fără numerar se înregistrează în extrasele de cont, pe baza documentelor care reflectă operațiile efectuate prin conturile bancare. Este emis de către bancă și cuprinde: data emiterii, numărul documentelor justificative, soldul precedent, încasările, plățile, soldul final.”

Principalul document de înregistrare contabilă a încasărilor și plăților prin conturile bancare este Extrasul de cont emis de către Serviciul clienți din bancă într-un singur exemplar zilnicpentru toate operațiunile de încasări și plăți realizate printr-un cont deschis la banca respectivă.

Extrasul de cont se primește la Compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea operațiilor de încasări/plăți în/din contul bancar, și pentru verificarea soldurilor conturilor deschise la bănci. Nu circula în interiorul regiei fiind un document de înregistrare în contabilitate, arhivându-se la compartimentul financiar-contabil.

Principalele instrumente de plată fără numerar sunt:

CEC-ul:- este instrumentul prin care se poate plăti fără numerar o sumă de bani din contul debitorului către o altă persoană juridică sau fizică. Persoana care ordonă plata (titularul CEC-ului) se numește „trăgător”, persoana care trebuie să încaseze suma este dunumită „beneficiar”, iar societatea bancară care trebuie să efectueze plata se numește „tras”. CEC-urile pot fi de mai multe tipuri: CEC-ul la purtător, CEC-ul certificat, CEC-ul de călătorie, CEC-ul barat.

CEC-ul este întocmit într-un singur exemplar de către o persoană autorizată să dispună din sume din contul bancar al emitentului (plătitorului) și este remis beneficiarului care, la scadență, îl depune spre încasare la bancă, iar după efectuarea operațiunii banca păstrează cecul respectiv.

Posibilitațile de transmitere ale unui CEC sunt:

Simpla remitere- cazul CEC-ului la purtător care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau poartă mențiunea „la purtător”; acest CEC va fi plătit, fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie deținătorului CEC-ului;

Cesiunea de creanță ordinară – atunci când CEC-ul este emis pe numele unei anumite persoane și conține mențiunea „nu la ordin”; în acest caz, numai persoana nominalizată poate să-l încaseze;

Girarea – operațiunea prin care se transmit, odată cu remiterea, și toate drepturile reyultate din CEC; ea este o mențiune specială făcută pe verso, în favoarea unei anumite persoane, inclusiv a trăgătorului; noul beneficiar, la rândul sau trebuie să gireze CEC-ul. CEC-ul este plătibil doar la vedere (la prezentare). Termenele de prezentare la plată a CEC-urilor emise și plătite în România sunt:

8 zile, dacă CEC-ul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis

15 zile, în celelalte cazuri.

Termenele se calculează incepând cu ziua următoare datei emiterii CEC-ului.

Ordinul de plată – este o dispoziție necondiționată, dată de emitentul acesteia unei societăți bancare receptoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani, la o anumită dată.”

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suporturi neconvenționale (magnetic, electronic).

Pe drumul parcurs de ordinul de plată, de la plătitor la beneficiar, se pot interpune mai multe societăți bancare, acestea efectuând succesiv operațiuni de recepție autentificare, acceptare și executare a ordinului de plată. Toată această serie de operațiuni poartă denumirea de „transfer credit”.

Biletul la ordin- este un titlu de credit care pune în legătură, în procesul creării sale, două persoane: emitentul și beneficiarul.

Utilizarea unui bilet la ordin implică efectuarea următoarelor operații:
subscriptorul emite biletul la ordin pe care îl remite beneficiarul

beneficiarul are următoareleposibilități de a utiliza efectul primit:

Să-l prezinte băncii (trasului) la scadență pentru încasarea sumei;

Să-l gireze în favoarea unei alte persoane;

Să-l sconteze, adică să-l remită băncii pentru încasarea sumei înainte de scadență.

Cambia- este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul.

Utilizarea cambiei presupune parcurgerea următoarelor etape:

trăgatorul semnează o cambie pe care o remite beneficiarul

beneficiarul are următoarele posibilități:

Sa prezinte cambia „trasului” pentru acceptare, prezentare, care poate fi obligatorie sau facultativă;

Să prezinte cambia „trasului” pentru încasarea sumei;

Să gireze cambia în favoarea unui terț;

Să sconteze cambia.

Contabilitatea analitică se organizează mai ales pentru locurile în care se află elemente de trezorerie și în puține cazuri, pe feluri de valori de trezorerie.

Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5 „Conturi de trezorerie”, din care fac parte mai multe grupuri de conturi, a căror nominalizare și ierarhizare a avut în vedere natura elementelor de trezorerie.

2.5 Reflectarea în situațiile financiare anuale a informațiilor privind trezoreria

Bilanțul contabil procedeu al dublei reprezentări a patrimoniului.

Prezentarea ca dublu aspect al patrimoniului este dată de necesitatea cunoașterii situației economico-financiare a oricărei unități patrimoniale.

Reflectarea în situațiile anuale a conturilor de trezorerie. Tabelul 4

Situațiile fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar reprezintă o bază rezonabilă pentru estimarea capacității firmelor de a genera numerar și echivalente de numerar, necesare pentru a face față plății (exigibilității) datoriilor.

Dacă numerarul reprezintă lichidități monetare efective deținute în casierii regiei sau în conturile bancare ale acesteia, echivalentele de numerar reprezintă “investiții financiare pe termen scurt, extreme de lichide, care pot fi ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valori.”

Informațiile privitoare la fluxurile de numerar ale unei întreprinderi sunt utile la oferirea utilizatorilor de situații financiare a unei baze pentru evaluarea regiei, de a genera numerar sau echivalente de numerar, precum și necesitățile regiei de a utilize acele fluxuri de numerar.

Utilizatorii situațiilor financiare ale unei regiei sunt interesați de modul în care regiea generează și folosește numerarul și echivalentul de numerar. Întreprinderile au nevoie de numerar pentru a-și conduce operațiunile, plăti obligațiile, și de a asigura remunerarea investițiilor lor. Astfel acest standard obligă toate întreprinderile să prezinte o situație a fluxurilor de numerar (trezorerie).

Situația fluxurilor de trezorerie la 31.12.2007 Tabelul nr 5

2.6 Tabloul fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operațiilor monetare și financiare pe care le efectuează un agent economic pentru asigurarea mijlocelor bănești și efectuarea decontărilor curente. În cadrul operațiilor monetare se includ încasările și pățile curente, care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanță și a obligațiilor scadente ale agenților economici. Operațiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt.

Fluxurile de trezorerie (de lichidități, cash-flow-uri) reprezintă suma fluxurilor de lichidități degajate intr-o anumită perioadă și se calculează ca diferență între încasările și plățile perioadei. Ele trebuie să reprezinte, pentru orice manager, o știință permanentă în vederea adoptării unei strategii financiare care să mențină firma în afaceri.

Fluxurile de trezorerie din activități de investiții, vizând plățile prin casă și bancă pentru achiziționarea de imobilizări corporale și necorporale, precum și încasările din eventualele cesionări ale acestora.

O componentă importantă a analizei situației patrimoniale o constituie cercetarea fluxului de disponibilități deoarece, în practica economică, se consideră că orice activitate trebuie să degaje bani, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afaceri. O societate comercială poate să fie rentabilă, să obțină profit, dar să nu fie solvabilă din cauza lipsei de lichidități ca urmare a decalajului între încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA AUDITULUI ȘI A CONTROLULUI INTERN

3.1 Atribuțiile compartimentului de audit public

În conformitate cu art. 11 din Legea auditului public intern, atribuțiile compartimentului de audit public intern sunt:

Elaborează norme metodologice specifice

Elaborează proiectul anual de audit public intern

Efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale regiei sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate.

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate în cadrul regiei, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, și următoarele:

Angajamentele legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

Plățile asumate prin angajamente legale, inclusiv din fondurile comunitare;

Vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public/privat;

Constituirea veniturilor regiei, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

Alocarea subvențiilor bugetare;

Sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;

Sistemul de luare a deciziilor;

Sistemele de conducere și control precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

Sistemele informatice.

Informează Serviciul Audit din cadrul UCAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul întreprinderii, precum și despre consecințele acestora.

Raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit.

Elaborează raportul anual al activității de audit public intern.

Raportul anual privind activitatea de audit public intern cuprinde principalele constatări, concluzii și recomandărirezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele nereguli/prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum și informații referitoare la pregătirea profesională.

Compartimentul de audit public intern din cadrul întreprinderii funcționează în subordinea directă a conducătorului întreprinderii, exercitând o funcție distinctă și independentă de alte activități. Prin atribuțiile sale, compartimentul de audit nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern. Activitatea de audit public intern nu trebuie să fie supusă exigențelor și cerințelor externe, începând de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectivă a lucrărilor și până la comunicarea rezultatelor acesteia. Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparțială, să nu aibă prejudecăți și să evite confșictele de interese.

Auditorii interni trebuie să-și îndeplinească atribuțiile în mod obiectiv și independent, cu profesionalism și integritate, potrivit normelor și procedurilor specifice activității de audit public intern.

Compartimentul de audit intern a fost constituit la RATUC Cluj-Napoca în baza Ordinului 1267/2000, a Legii 672/2002, a Ordinului 38/2003, a Ordonanței 37/2004, cu acordul Primăriei Cluj-Napoca ți în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al regiei nr. 126/18.03.2004 și este format dintr-un număr de 2 angajați.

Conform Ordinului 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern și a normelor metodologice proprii, Compartimentul de audit intern al RATUC Cluj-Napoca și-a desfășurat activitatea în anul 2007 conform Planului anual de audit, aprobat de directorul general al regiei.

Planul de audit a fost elaborat menționându-se pe fiecaremisiune de audit în parte scopul acțiunii, obiectivele acțiunii de auditare, activitatea sau operațiunea supusă auditului, structura organizatorică la care se va desfășura acțiunea de auditare, perioada supusă auditării și numărul de auditori implicați în acțiunea de auditare.

3.2 Organizarea controlului financiar

Formele de control se deosebesc între ele cu precădere din ansamblul activității economico-sociale prin conținutul și rolul sau funcția lor socială specifică controlului ca sistem și anume aceea de reflectare și influențare pozitivă a dezvoltării economico-sociale, a profitului.

Formele controlului se îmbină srtâns și acționează convergent, se completează reciproc și alcătuiesc sistemul integrat general și cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor și sectoarelor de activitate economico-socială.

După timpul în care se exercită raportat la momentuldesfățurării activităților sau efectuării operațiilor ce se controlează, controlul financiar se manifestă, în cadrul RATUC sub două forme:

Controlul financiar preventiv- contribuie la folosirea cu maximum de eficiență a mijloacelor materiale și a disponibilităților bănești, la întărirea ordinii și creșterii răspunderii în angajarea și efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislației de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă și a eventualelor deficiențe înainte de a se produce efecte negative.

Controlul financiar ulterior- se exercită după desfășurarea activităților sau operațiilor cu privire la gestiunea patrimoniului și are ca principale obiective existența și utilizarea rațională a patrimoniului, aplicarea legislației cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor și realizarea veniturilor precum și a situațiilor pagubelor.

Controlul financiar preventiv

În cadrul RATUC Cluj-Napoca, în conformitate cu prevederile OG 119/ 1999 și a OMFP 522/2003 cu modificǎrile și completǎrile ulterioare, este organizat controlul financiar preventiv propriu.

Controlul financiar preventiv care funcționeazǎ în cadrul regiei, urmărește preîntâmpinarea încălcării dispozițiilor legale în vigoare și produucerea de pagube și se exercită asupra documentelor care conțin operațiunile de utilizare a fondurilor, sau din care derivă drepturi sau obligații patrimoniale.

Controlul financiar ulterior

Controlul gestiunilor de bilete și abonamente este realiz prin intermediul Biroului Verificare Gestiuni, pe baza unor planificări zilnice, astfel încât fiecare gestiune este inventariată lunar.

În perioada 03.01 2007- 30.11.2007 au fost întocmit un număr de 4.242 Procese verbale de inventariere/verificare a gestiunilor, urmărindu-se integritatea gestiunilor, dar și evidența corectă a stocurilor, decontarea în termen a sumelor provenite din vânzarea biletelor/ abonamentelor, întocmirea corectă a foilor de control, a tabelelor nominale privind abonamentele eliberate, și a monetarelor.

3.3 Fluxul informațiilor privind decontările în numerar

1. Se organizează o licitație cu mai multe firme, pentru stabilirea firmei care urmează să tipărească biletele, abonamentele, foile de control și alte consumabile.

2. Lansarea comenzii pe tipuri de bilete și abonamente și pe cantități.

3. Primirea mărfii (a biletelor și a abonamentelor, însoțite de factură.

4. Se întocmește Note de Intrare-Recepție la Magazia de Imprimate și Rechizite.

5. Cu bon de comandă se eliberează către casieria colectoare, cantitățile solicitate.

6. În baza comenzii privind necesarul de bilete și abonamente de la fiecare chioșc, se eliberează cantitățile solicitate și se încarcă Fișa Încasatoarei.

7. În baza Monetarului întocmit zilnic, se descarcă Fișa fiecărei încasatoare

Încasările zilnice sunt preluate de mașina de valori (mașina colectoare), a fiemei, de 2 ori pe zi, după un traseu și un orar stabilit și se depun la casieria colectoare. Banii se predau apoi la casieria centrală și de acolo se virează în contul deschis la BCR.

3.3 Analiza economico-financiara a RATUC

Analiza datelor privind situațiile financiare anuale aduce un plus de relevanțǎ, claritate și expresivitate în aprecierea situației economico-financiare a întreprinderii.

Analiza economico-financiarǎ are rolul de a evalua performanțele economico-financiare ale întreprinderii și se realizeazǎ de cǎtre compartimentul financiar-contabil prin intermediul unui sistem de indicatori valorici, care prin conținut și mod de determinare au o anumitǎ putere informaționalǎ.

Indicatori economico-financiari sunt împǎrțiți în trei categorii:

indicatori de lichiditate și solvabilitate

indicatori de rentabilitate ( profitabilitate)

indicatori de gestiune.

indicatori de echilibru

Determinarea indicatorilor se realizeazǎ pe baza datelor prezentate în situațiile financiare anuale (tabelul 1)

Tabelul 1

Principalele date din situațiile financiare din anii 2007-2008 ale RATUC Cluj

-lei/ron-

1. Indicatori de lichiditate și solvabilitate:sunt examinați de creditorii din afara unitǎții.

A. Indicatori de lichiditate

Lichiditate imediatǎ

Lichiditatea imediata:= (Active curente― Stocuri)/Datorii pe termen scurt

Active curente― Stocuri

2007═ 5 582 319 – 1 727 915 ═ 3 854 404

2008═7 460 559 – 2 040 198 ═5 420 358

Li 2007═3 854 404/ 9 650 918*100═ 39,93%

LI 2008═ 5 420 358/ 10 596 430*100═ 51,15%

Lichiditatea imediată exprimă capacitatea societǎții de a acoperi datoriile curente pe baza celor mai lichide active, a disponibilitǎților bănesti. Pe perioada analizată nivelul indicatorului a crescut rezultând faptul că întreprinderea îsi poate plăti datoriile curente din existentul în numerar.

Lichiditatea generalǎ (curentă)

Lichiditatea generala exprima capacitatea unitǎții de a face fațǎ datoriilor pe termen scurt cu ajutorul activelor curente:

Lichiditatea generalǎ:= Active curente/ Datorii curente*100

Active curente═ Active circulante+ Cheltuieli înregistrate în avans

2007═ 5 554 489 +27830═ 5 582 319

2008═ 5 950 776+ 1 509 783═ 7 460 559

Datorii curente═ Datorii pe termen scurt + Venituri înregistrate în avans

2007═ 9 596 721 + 54 197═ 9 650 918

2008═ 10 596 430 + 0═ 10 596 430

Lg 2007= 5 582 319/ 9 650 918 *100═ 57,84%

Lg 2008= 7 460 559/10 596 430 *100= 70,40%

Acest indicator reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

Lichiditatea globală pune în valoare bunurile la care societatea poate să facă apel pentru a plăti datoriile pe termen scurt. În perioada analizată valoarea indicatorului crește pe fondul creșterii valorice a datoriilor.

Valoarea recomandabilă a acestui indicator este in jur de 2.

Lichiditate efectivă

LE═ Trezoreria/Datorii curente

Trezoreria cuprinde titlurile de plasament, disponibilul existent la bănci și în casierie

2007═ 693 254/ 9 650 918*100═ 7,18%

2008═ 49 447/ 10 596 430 *100═ 0,46%

Literatura de specialitate prezintă gradul de dificultate în stabilirea optimului lichidității imediate, deoarece nivelul trezoreriei unei întreprinderi nu poate fi apreciat decât în funcție de plățile și încasările viitoare, iar starea economică și financiară, instabilitatea pieței, derularea plăților, creanțelor care sunt cel mai puțin lichide, fac ca acest indicator să aibă o relevanță strict subiectivă.

Pe perioada analizată, valoarea indicatorului scade datorită creșterii valorice a datoriilor pe termen scurt.

Dacă valoarea indicatorului numit și “testul acid” este mai mare decât 1 , există garanția acoperirii datoriilor curente, iar dacă valoarea acestuia este cu mult mai mică decât 1, există grave dificultăți de achitare a datoriilor scadente.

Solvabilitatea patrimonială :Acest indicator reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor de plată. Exprima mǎsura în care societatea poate face fațǎ angajamentelor sale financiare

Solvabilitatea patrimonialǎ = Capitalri proprii+Provizioane pentru riscuri si cheltuieli/ Capitaluri proprii+Provizioane pentru riscuri și cheltuieli+ Datorii totale *100

Sp 2007= 8054263+ 0/ 8054263+0+34778516*100= 8054263/ 42832779 *100=18,90 %

Sp2008=7195503+0/7195503+0+27975933*100=7195503/ 35171436=0,20%

Solvabilitatea unității este bună dacă indicatorul are valori mai mari de 0,5 și slabă, daca valoarea indicatorului se situează sub 0,3. Indicatorul are o valoare bunǎ în 2007, urmând ca în anul 2008 valoarea acestuia să aibă o scădere accentuată având o valoare slabă.

Solvabilitatea generalǎ

Solvabilitatea generalǎ exprimǎ capacitatea întreprinderii de a face fațǎ scadențelor pe termen scurt. Ea rezultǎ din echilibrul între activele întreprinderii și datoriile acesteia. Gradul de solvabilitate se mǎsoarǎ prin compararea gradului de lichiditate a activelor si gradului de exigibilitate a datorilor. Acest indicator mǎsoarǎ securitatea de care se bucurǎ creditorii pe termen lung și scurt și marja de credit a întreprinderii.

Solvabilitatea generalǎ= Total active/ Total datorii *100

Sg 2007= 57974767/ 34778516 = 167%

Sg 2008= 54647928/ 27975933= 195%

Solvabilitatea generală═ Activul brut /Rata și dobânda aferentă creditelor pe termen mediu și lung

Activul brut═Active imobilizate+ lichiditatea generală

2007═ 52 392 448- 4 068 599 ═ 48 323 849

2008═ 47 187 369- 3 135 871═ 44 051 498

RC (Rata și dobânda aferentă creditelor pe termen mediu și lung

2007═25 181 795

2008═ 17 379 503

Solvabilitatea generală

2007═ 48 323 849/ 25 181 795 *100═ 191,89%

2008═ 44 051 498 / 17 379 503 *100 ═ 253,46%

Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare = Capital împrumutat/ Capital propriu *100

GÎ 2007═ 25181795 / 8 054 263 *100 ═312,65%

GÎ 2008═ 17 379 503/ 7195503 *100═241,53%

SAU GÎ═ Capital împrumutat / Capital angajat*100

2007═ 25181795/ 33 236 058 *100 ═ 0,76%

2008═ 17379503/17379503+ 7195503*100═70,72%

Unde:

Capital Împrumutat═ Credite peste un an

Capital Angajat ═ Capital împrumutat + capital propriu

Structura de capital= Capitaluri proprii + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli / Datorii totale*100

Sc 2007= 8054263/ 34778516 *100=23,15%

Sc 2008= 7195503/ 27975933 *100= 26%

Indicatorii de rentabilitate (profitabilitate)

Rentabilitatea economicǎ

Rentab. Ec. = Profit din exploatare/ Total active *100

Rec 2007═ 2421054/ 57974767*100═ 4,18%

Rec 2008═ 2831038/ 54647928*100═ 5,18%

Acest indicator reflectă eficiența utilizării activelor unității și exprimă capacitatea unității de a obține profit din activitatea de bază. Potrivit opiniei specialiștilor acest indicator trebuie să aibă o valoare mai mare decât rata inflației pentru anul respectiv.

Rentabilitatea capitalului propriu (financiarǎ)

Rentab. Cap. Pr.= Profit net/ Capitaluri proprii+ Provizioane pentru riscuri și cheltuieli*100

Rcp 2007= 2181240/ 8054263+0 *100= 27,08%

Rcp 2008=167315 /7195503 +0*100 =2,32%

Rentabilitatea economicǎ exprimǎ capacitatea capitalului propriu de a produce profit. Pe perioada analizată valoarea indicatorului scade pe fondul scăderii profitului net.

Rentabilitatea activelor circulante

Rentabilitatea activelor circulante= Profit brut/ Active circulante*100

Rac 2007= 2581817/ 55544489 *100=47%

Rac 2008= 204062/ 5950776 *100= 3,43%

Rentabilitatea activelor circulante exprimǎ capacitatea activelor circulante de a produce profit; aceasta înregistreazǎ scădere de valorare în perioada analizatǎ, pe fondul scăderii profitului brut.

Rata profitului

Rata profitului= Profitul net / Cifra de afaceri*100

Rp 2007= 2181240 /69184484*100= 3,15%

Rp 2008= 167315 / 78105782*100= 0,21%

Rata profitului exprimǎ contribuția cifrei de afaceri la realizarea profitului net, pe fondul scăderii accelerate a profitului net. Valoarea lui trebuie să fie mai mare de 10%.

3.Indicatorii de gestiune

Perioada de recuperare a creanțelor

Perioada se recuperare a creanțelor = Creanțe/ Cifra de afaceri* 365

Prc 2007= 3133320/ 69184484*365= 17 zile

Prc 2008=3861131 / 78105782*365= 18 zile

Perioada de recuperare a creanțelor exprimǎ numǎrul de zile in care se încaseazǎ debitele de la clienți sau alți debitori. Cu cât numǎrul de zile este mai mic, cu atât este mai bine pentru societate ( ex: o perioadǎ de recuperare a creanțelor de sub 30 de zile).

În cazul de fațǎ, daca in anul 2007 perioada de recuperare a creanțelor este de 17 zile, ea crește in anul 2008 cu o zi.

Perioada de rambursare a datoriilor

Perioada de rambursare a datoriilor = Datorii/ Cira de afaceri *365

Prd 2007=34778516 / 69184484*365= 183 zile

Prd 2008=27975933 / 78105782*365= 131zile

Perioada de rambursare a datoriilor exprimǎ numǎrul de zile în care societatea își onoreazǎ obligațiile fațǎ de terți. Din situația analizatǎ rezulta incapacitatea acesteia de a face fațǎ datoriilor. Pentru a reflecta o situație cât mai bună pentru unitate, perioada de rambursare a datoriilor trebuie să fie mai mare decât perioada de recuperare a creanțelor, cu condiția ca datoriile să fie să fie din cele cu costuri cât mai mici (datorii față de personal, asociați, datorii comerciale).

Viteza de rotație a stocurilor

Viteza de rotație a stocurilor = Soldul conturilor de stocuri/ Total sume debitoare ale conturilor de stocuri*365

Vrs 2007 = 1727915/ 69184484*365= 9zile

Vrs 2008 = 2040198/ 78105782 * 365= 10zile

Viteza de rotație a stocurilor reprezintǎ numǎrul de zile dupǎ care stocurile sunt înlocuite. In cazul dat, viteza de rottie crește in anul 2008 fațǎ de 2007, cu 1 zi, dar se obserǎ viteza mare de rotație a stocurilor în ambii ani.

Productivitatea muncii (Wm)═Cifra de afaceri/Numărul mediu de personal

2007═69184484/1625═42575

2008═78105782/1625═48065

4. Indicatori de echilibru

Fondul de rulment net

FRN═ CPM―AI ( capital permanent― active imobilizate)

CPM═CPR+PV+ DTML+ SBV+PUB(capital propriu+provizioane+datorii pe termen mediu și lung+ subvenții pentru investiții+ patrimoniul public)

CPM 2007═ 8054263+0+25181795+12839928+2247863═ 48323849

CPM 2008═ 7195503+0+17379503+17228629+2247863═44051498

In anul 2008 întreprinderea nu înregistrează venituri în avans.

Capitalul Permanent este identic cu rândul F din BILANȚ dacă întreprinderea nu înregistrează subvenții pentru investiții.

FRN 2007═48323849-52392448═―4068599

FRN 2008═44051498-47187369═―3135871

Rândul E din BILANȚ.

Pentru asigurarea echilibrului financiar al unei întreprinderi este necesar ca imobilizările să fie acoperite din resurse permamente, iar dacă rămâne un surplus în urma ciclului de finanțare al investițiilor în imobilizări, acest surplus să fie folosit pentru finanțarea activelor circulante, surplus denumit „fond de rulment”.

FR=CPM-AI sau FR=AC-DTS

Fondul de rulment pozitiv semnifică faptul că resursele stabile (CPM) depășesc utilizările stabile, iar surplusul de capital este utilizat pentru finanțarea activelor circulante.

Fondul de rulment negativ semnifică faptul că resursele stabile sunt insuficiente pentru acoperirea utilizărilor stabile, ca urmare, o parte din activele imobilizate sunt finanțate din datoriile pe termen scurt. În această situație apare un anumit risc de insolvabilitate al unității.

Ca urmare. Fondul de rulment este expresia echilibrului financiar pe termen lung, care contrebuie și la menținerea echilibrului financiar pe termen scurt, la sporireagradului de îndatorare și la sporirea siguranței întreprinderii.

Necesarul (nevoia) de fond de rulment

NFR═ Active circulante de exploatare―Datorii curente de exploatare

NFR═ (Active circulante+ Cheltuieli înregistrate în avans)―( Datorii pe termen scurt+ Venituri în avans)

NFR 2007═ 1727915+693254-3419529-5251929═―6259289

NFR 2008═2040198+49447-3989567-4640119═―6540041

Necesarul de finanțare al ciclurilor de exploatare este asigurat, în primul rând de resurse temporare. Dacă resursele temporare sunt mai mici decât alocările temporare, atunci intervine o nevoie temporară de resurse denumită „nevoie de fond de rulment”.

Acest indicator se calculează astfel ca diferență între activele circulante de exploatare și în afara exploatării (stocuri, creanțe, active de regularizare) și datorii curente de exploatare și în afara exploatării.

Necesarul de fond de rulment pune în evidență aspectele calitative ale ciclului de exploatare, capacitatea întreprinderii de a-si echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice.

Trezoreria netă

TN═FR-NFR

TN 2007═ -4068599-(-6259289)═ 2190690

TN 2008═ -3135871-(-6540041)═ 3404170

Trezoreria netă este un sold rezultat în urma comparării fondului de rulment cu nevoia de fond de rulment, sau, a trezoreriei active cu cea pasivă. Regulile echilibrului contabil asigură determinarea trezoreriei nete și ca o diferență între disponibilitățile bănești și creditele de trezorerie.

5.Inducatori de îndatorare

Gradul de îndatorare= DTS/ Total pasiv

GÎ 2007= 9596741/57947767═0,166

GÎ 2008═ 10596430/54647928═0,194

Ar trebui să fie cuprins în intervalul ( 0,25- 0,75). Cu cât gradul de îndatorare este mai mic, cu atât unitatea este mai fiabilă sub aspect financiar.

Rata acoperirii stocurilor=FR / Stocuri *100

Ras 2007=-4068599/1727915*100═-235,46%

Ras 2008═ -3135871/2040198*100═―1,537%

Rata de finanțare=FR/AC*100

Rf 2007=―4068599/5554489*100═―73,24%

Rf 2008═―3135871/5950776*100═―52,69%

Gradul de acoperire al dobânzilor

Gad= Profit înaintea plății impozitului pe profit și a dobânzilor/ cheltuieli privind dobânda

Gad 2007= profit brut+ impozit pe profit+cheltuieli privind dobânzile/ cheltuieli privind dobânzile

Gad 2007= 2581187+400577+ 265022 / 2265022═5247416 / 2265022═ 2,32

Gad 2008═204062+36747+1723697 / 1723697═1964506 / 1723697═1,139

Indicatorii economico-financiari Tabelul 2

CAPITOLUL IV

CONCLUZII SI PROPUNERI

În urma analizei economico – financiare a activitǎții desfǎșurate de RATUC Cluj-Napoca în anii 2007și 2008, rezulta o deteriorare a situatiei la sfârsitul anului 2008, fata de sfârsitul anului 2007. Aceasta s-a concretizat printr-o pierdere a profitabilitatii economice a vânzarilor, o scadere a profitabilitatii economice si a profitabilitatii financiare.

Scaderea profitabilitatii economice a vânzarilor a fost datorata scaderii profitului brut realizat la sfârsitul anului 2008. Aceasta scadere a dus la diminuarea profitului net, care la rândul lui influenteaza profitabilitatea financiara.

Deoarece capitalurile proprii au o valoare aproximativ egala, rezulta ca societatea beneficiaza de capital nefolosit.

Din analiza contului de profit si pierdere, rezulta ca în urma activitatii din 2008 veniturile totale au crescut prin cresterea veniturilor din exploatare, desi celelalte venituri, respectiv cele exceptionale au scazut, la fel si cheltuielile totale.

În prezent economia municipiului este în regres fiind un criteriu de incertitudine al afacerilor.

Analiza cu privire la mediul intern atât din perspectiva punctelor tari ale societății, dar și a punctelor slabe se pot concluziona:

Puncte tari:

RATUC Cluj-Napoca dispune de o rețea proprie de chioșcuri pentru vânzarea biletelor și abonamentelor, amenajate și organizate după toate normele de funcționare;

Are personal calificat cu experiență îndelungată în activitatea de prestări servicii atât pentru exploatare cât și pentru compartimentele funcționale și de conducere;

Este caracterizată de un grad ridicat de adaptabilitate la piață;

prin cotele de adaosuri comerciale mici își protejează clienții;

Starea clădirilor este bună, adesea fiind cu un grad de uzură globală normală;

Dispunerea în teritoriu a chioșcurilor este echilibrată cu posibilitatea de servire în mod civilizat pentru întreg obiectul de activitate.

Puncte slabe:

RATUC nu dispune de lichidități care să susțină activitatea de exploatare, fără a apela la credite a căror dobânzi influențează negativ activitatea economico-financiară;

Concentrarea puternică a chioșcurilor în toate zonele importante (centrale) ale orașului diminuează posibilitatea utilizării intensive a acestora;

Diversitatea foarte mare de activități îngreunează concentrarea atenției spre problematica fiecărui compartiment privind aprovizionarea, vânzarea și verificarea într-o corelație optimă și structura de servicii oferite conform cu cerințele pieței;

Existența unui volum însemnat de echipamente, mobilier, utilaje comerciale nefolosite, ca urmare a reducerii continue a volumului fizic de bilete/abonamente vândute, a renunțării la unele activități ca urmare a ineficienței economice.

Analiza mediului extern :

Din acest punct de vedere este mai greu de presupus că piața pe care se află societatea va cunoaște revigorarea ca urmare a creșterii puterii de cumpărare a populației, având în vedere starea economică a municipiului Cluj-Napoca, rata șomajului și instabilitatea legislativă.

Relația cu mediul extern poate fi de partea societății prin reconstituirea dimensiunilor activității sale, selecția și vânzarea unor active aflate în chirie, locație de gestiune și în exploatarea directă întărindu-se financiar.

În ceea ce privește structura trezoreriei acestea pun în evidență specificul activității de prestări servicii (asigurarea transportului urban în condiții de maximă eficiență).

În ceea ce privește respectarea regulilor și metodelor contabile, RATUC Cluj-Napoca a utilizat sistemul contabil al agenților economici, difuzat de Ministerul Finanțelor și implementat în economie la 1 ianuarie2008.

Organizarea și conducerea contabilității societății este conformă cu legea nr.31/1990 republicată, actualizată și completată cu O.G. nr. 22/1996, aprobată prin legea nr.245/1999 și cu regulamentul de aplicare a legii contabilității, aprobat prin H.G. nr.704/1993, ordin 831/ 1997 abrogat. Ordin 1752/17.11.2005, Ordin 1969/ 9.11.2007.

În contabilitate operațiile patrimoniale s-au înregistrat pe baza documentelor justificative, cronologic și sistematic, realizându-se înregistrarea operativă și coerentă a tuturor operațiilor economice privind imobilizările necorporale, corporale și financiare, stocurile, creanțele și datoriile, trezoreria, veniturile, cheltuielile și rezultatele.

Regulile, metodele și procedeele contabile folosite sunt compatibile cu cele prevăzute în legislația în vigoare și ele nu au fost schimbate pe parcursul anului, respectându-se principiul permanenței metodelor.

S-au respectat și celelalte principii ale contabilității, respectiv: continuitatea activității, independența exercițiului, intangibilitatea bilanțului de deschidere, noncompensarea.

Organizarea gestiunilor pe valori materiale este în conformitate cu prevederile legii contabilității nr.31/1990 republicată, actualizată și completată.

Pentru înbunatatirea activitatii societatii, pe viitor se fac urmatoarele propuneri:

1. Urmarirea mai atenta a procesului de prestǎri servicii de transport, în special pentru îmbunatatirea calitatii serviciilor oferite;

2. Scǎderea numǎrului de gratuitǎți oferite pensionarilor, în scopul maximizării profitului

3. Dotarea cu utilaje si mijloace de transport noi, performante din punct de vedere tehnic, cu ajutorul cărora serviciile oferite sa aiba o calitate superioara si pierderile datorate procesului de exploatare sa fie minime;

4. Angajarea de personal calificat si organizare de cursuri de pregatire si perfectionare pentru personalul existent;

6. Organizarea de campanii publicitare pentru îmbunătățirea imaginii firmei

7. Stimularea pentru cointeresare directa a personalului prin premii si alte recompense;

8. O urmarire mai atenta a cheltuielilor care influenteaza direct rezultatul exercitiului

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Matiș, Atanasiu Pop- Contabilitatea financiarǎ, Casa Cǎrții de Știință,

Cluj-Napoca, 2008

2. A.Baciu, D. Matiș- Bazele contabilității, Editura Risoprint, 2001

3. I.Oprean, D.Matiș- Bazele contabiității agențiloe economici din România,

  Editura Intelcredo, 1999

4.Iacob Petru Pântea, Gh. Bodea – Contabilitatea financiară actualizată la Standardele

Europene, Editura Intelcredo, Deva 2005

5. I. Oprean, Irimie Emil Popa, Radu Dorin Lenghel- Procedurile auditului și ale controlului financiar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2007

6. Mircea Boulescu- Control financiar fiscal, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

7. Sorin Adrian Achim- Sistemul informațional contabil al transporturilor locale de călători, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2009

8. Standardele Internaționale de contabilitate, Editura Economică, București, 2001

9. Legea contabilității nr. 31/ 1990,privind societățile comerciale, republicată și modificată în anul 2006

10. Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în MO nr.48 din 14.01.2005

11. OMFP 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în MO nr. 1080 din 30.11.2005 și MO nr. 1080bis/2005, modificat prin OMFP nr. 2374/ 2007 publicat în MO nr. 25 din 14.01.2008

12. OMFP nr. 1753 din 22.11.2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, publicat în MO nr. 1174/ 13.12.2004

13. Ordin 1850din 14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Matiș, Atanasiu Pop- Contabilitatea financiarǎ, Casa Cǎrții de Știință,

Cluj-Napoca, 2008

2. A.Baciu, D. Matiș- Bazele contabilității, Editura Risoprint, 2001

3. I.Oprean, D.Matiș- Bazele contabiității agențiloe economici din România,

  Editura Intelcredo, 1999

4.Iacob Petru Pântea, Gh. Bodea – Contabilitatea financiară actualizată la Standardele

Europene, Editura Intelcredo, Deva 2005

5. I. Oprean, Irimie Emil Popa, Radu Dorin Lenghel- Procedurile auditului și ale controlului financiar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2007

6. Mircea Boulescu- Control financiar fiscal, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

7. Sorin Adrian Achim- Sistemul informațional contabil al transporturilor locale de călători, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2009

8. Standardele Internaționale de contabilitate, Editura Economică, București, 2001

9. Legea contabilității nr. 31/ 1990,privind societățile comerciale, republicată și modificată în anul 2006

10. Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în MO nr.48 din 14.01.2005

11. OMFP 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în MO nr. 1080 din 30.11.2005 și MO nr. 1080bis/2005, modificat prin OMFP nr. 2374/ 2007 publicat în MO nr. 25 din 14.01.2008

12. OMFP nr. 1753 din 22.11.2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, publicat în MO nr. 1174/ 13.12.2004

13. Ordin 1850din 14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile.