Contabilitatea Trezoreriei

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI PRIVIND CONTABILITATEA TREZORERIEI

1.1.Definirea, structura și contabilitatea fluxurilor de trezorerie

Noțiunea de trezorerie poate fi înțeleasă în termen de flux, corepunzător incasărilor și plăților intr-o perioadă sau in termeni de stoc, reprezentând șituația de trezorerie la un moment dat. (Dragotă, Ciobanu & Obreja, 2012)

IAS 7 tratează contabilitatea și cerințele de prezentare aferente fluxurilor de numerar. Informațiile referitoare la fluxurilor de numerar aferente unei activități sunt utile deoarece constituie pentru utilizatorii șituaților financiare ale entității o bază de evaluare a capacității entității de a genera numeral și echivalente de numerar, precum și a utilității acestor fluxuri. Utilizatorii doresc să cunoască amănunte de capacitatea entitații de e genera fluxuri de numerar, despre durata acestor fluxuri și, de putea astfel lua decizii economice privind entitatea in cauză.

În 1992, Comitetul Internațional pentru Standarde Contabile (IASC) publică norma internațională IAS 7 „Tablourile fluxurilor de trezorerie” prin care se creează un cadru de referință pentru țările care reglementează întocmirea acestui tip de tablou axat pe variația trezoreriei.

IAS 7 definește fluxurile de trezorerie drept intrări sau ieșiri de numerar și echivalente de numerar. El stipulează că obiectivul acestora „este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“.

IAS 7 consideră că situatia fluxurilor de trezorerie oferă informații utile pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar, precum și a necesităților întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului și siguranței generării lor. Utilizatorii situațiilor financiare ale unei entităti sunt interesați de modul în care entitatea generează și folosește trezoreria și echivalentele de trezorerie. Acest lucru se întâlnește indiferent de natura activității desfășurate. Entitățile au nevoie de numerar pentru a-și desfășura activitățile, de a-și plăti obligațiile și pentru a asigura rentabilitatea investitorilor. În consecință, IAS 7 cere tuturor entităților sa prezinte o situație a fluxurilor de trezorerie.

O entitate va întocmi o situație a fluxurilor de trezorerie și o va prezenta ca parte integrantă a situațiilor sale financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare.

În România, conform prevederilor legale situația fluxurilor de trezorerie sunt considerate o componentă a situațiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile  Ordinului Ministerului Finanțelor Publice Nr. 1802/2014 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile comforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Tabloul fluxurilor de trezorerie poate fi adaptat la prezentarea de date previzionale și poate fi integrat unui demers de control bugetar standardizat asupra costurilor și resurselor. El permite analiza retrospectivă sau previzională a dinamicii financiare a întreprinderii.

Tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează o informație istorică – compatibilă și comparabilă – asupra fluxurilor monetare – ceea ce constituie o prețioasă bază de fundamentare a previziunii fluxurilor de trezorerie viitoare – făcând posibilă estimarea coerentă a creației de valoare la care participă întreprinderea.

Situația fluxurilor de numerar ii ajută, de asemenea, pe utilizatori la efectuarea unor comparații intre societăți diferite deoarece aceasta elimină efectele utilizării de tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții sau evenimente.

Situația fluxurilor de numerar este parte componentă a șituatiilor fianciare și trebuie intocmită in fiecare perioadă pentru care sunt prezentate șituațiile financiare.

Situația fluxurilor de trezorerie

În cadrul situației fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcționale a activităților întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii ( Stancu, 2007):

fluxuri provenite din activitățile de exploatare (operaționale);

fluxuri provenite din activități de investiții;

fluxuri provenite din activități de finanțare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activități este utilă pentru: corelarea profitului/pierderii cu numerarul; separarea activităților care implică numerar de cele care nu implică numerar; evaluarea capacității întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile de plăți cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare (cash-flow strategic). (Gheorghiu, 2009)

Utilitatea analizei este dată de faptul că variația globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) și prin cel rezultat din operațiunile de capital care privesc investițiile și finanțările. Atunci când fluxurile reale și cele monetare nu coincid, cum de fapt se și întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje de plăți asociate acestor fluxuri. (Stancu, 2007)

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidități.

Obiectivul acestui standard este acela de a impune furnizarea de informatii cu privire la istoricul miscarilor de numerar și de echivalent de numerar ale unei entitati, prin intermediul șituatiei fluxurilor de trezorerie, clasificand fluxurile de trezorerie din timpul perioadei in fluxuri din activitati de exploatare, investitie și financiare.

Fluxurile de trezorerie sunt intrarile sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar. Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti și depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entitati sunt utile utilizatorilor de șituatii financiare, punandu-le la dispozitie o baza pentru evaluarea capacitatii entitatii de a genera numerar și echivalent de numerar, și a nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de trezorerie. Deciziile economice luate de catre utilizatori impun o evaluare a capacitatii unei entitati de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a momentului și a siguranței concretizarii acestora.

Situația fluxurilor de trezorerie va prezenta fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate in activitati de exploatare, investitie și finantare.

Activități de exploatare

Valoarea fluxurilor de numerar ce provin din activități de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care activitățile întreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile, a menține capacitatea de funcționare (producție) a întreprinderii, a plăti dividende și a face noi investiții, fără a recurge la surse externe de finanțare. Informațiile cu privire la componentele specifice ale istoricului fluxurilor de numerar din exploatare, împreună cu alte informații, sunt folositoare în prognozarea viitoarelor fluxuri de numerar din exploatare.

Fluxurile de numerar provenite din activități de exploatare sunt derivate, în primul rând, din principalele activități producătoare de venit ale întreprinderii. Prin urmare, ele rezultă, în general, din tranzacțiile și alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Exemple de fluxuri de numerar provenite din activități de exploatare sunt:

încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;

încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;

plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii;

plățile în numerar efectuate către și în numele angajaților;

încasările și plățile în numerar ale unei societăți de asigurare pentru prime și daune, anuități și alte beneficii generate de polițele de asigurare;

plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepția cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activitățile de investiție și finanțare;

încasările și plățile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau tranzacționare.

Anumite tranzacții, cum ar fi vânzarea unei instalații de producție, pot da naștere unui câștig sau unei pierderi, care este inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Cu toate acestea, fluxurile de numerar aferente acestor tranzacții sunt fluxuri de numerar provenite din activități de investiție.

O întreprindere poate deține valori mobiliare și titluri de credit pentru scopuri de tranzacționare sau plasament, caz în care sunt similare stocurilor de mărfuri achiziționate special pentru a fi revândute. Prin urmare, fluxurile de numerar generate de cumpărarea și vânzarea titlurilor de tranzacționare și plasament sunt clasificate drept activități de exploatare. În mod similar, avansurile în numerar și creditele acordate de instituțiile financiare sunt, de obicei, clasificate drept activități de exploatare, din moment ce se referă la principala activitate producătoare de venit a respectivei întreprinderi.

Având în vedere importanța fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare, cu cât nivelul acestora este mai mare, cu atât capacitatea companiei de a genera rezultate sustenabile este mai mare. Pentru a-și majora fluxul de numerar din exploatare, companiile pot clasifica o cheltuială din exploatare ca fiind un element de investiții sau finanțare. În mod similar, o încasare din investiții sau finanțare poate fi clasificată ca un element de exploatare. Astfel de acțiuni nu vor afecta totalul modificărilor fluxurilor de numerar. (Răileanu , 2007)

Activitățile de exploatare sunt principalele activitati producatoare de venit ale entitatilor, precum și alte activități care nu sunt activități de investitie sau finantare. Fluxurile de trezorerie provenite din activități de exploatare sunt derivate in primul rand din principalele activități producătoare de venit ale entității. De aceea ele rezultă in general din tranzacțiile și alte evenimente care intra in determinarea profitului sau pierderii.

Valoarea fluxurilor de trezorerie ce provin din activitati de exploatare este un indicator cheie al măsurii in care activitatile entității au generat suficiente fluxuri de trezorerie pentru a rambursa imprumuturile, a mentine capacitatea de functionare a entitatii, a plati dividende și a face noi investitii, fara a recurge la surse externe de finantare.

O entitate va raporta fluxurile de trezorerie din activitțăi de exploatare folosind una din cele două metode:

– metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plati și incasari brute in numerar; sau

– metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea este ajustat (ă) cu efectele tranzacțiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plati sau incasari in numerar, din exploatare trecute sau viitoare, și elementele de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de investitii sau finantari.

Ambele metode vor furniza aceleași cifre, dar metoda directă este preferată de IAS 7 deoarece furnizează mai multe informații despre entitate. Totuși, această metodă este rar utilizată în practică, deoarece aplicarea ei este mai dificilă și solicită mai mult timp.

Fluxurile de trezorerie relative la activitățile de exploatare (metoda directă):

(+) Încasări de la clienți

(+) Încasări care provin din redevențe, onorarii și alte venituri

(-) Plăți în favoarea furnizorilor

(-) Plăți în favoarea și în numele personalului

(-) Dobânzi și dividende plătite (aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria fluxurilor de finanțare)

(-) Plăți TVA

(+) Alte încasări generate de exploatare

(-) Alte plăți generate de exploatare

(-) Plăți privind impozitul asupra beneficiilor (aceste fluxuri ar putea fi repartizate îintre activitățile de exploatare, cele de investiții și cele de finanțare)

= Fluxul net de trezorerie din activități de exploatare ( Feleagă, 2007)

Metoda directă conduce la prezentarea fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare prin detalierea intrărilor și ieșirilor de trezorerie pe o serie de elemente. Aceste elemente sunt:

Încasări clienți = Venituri din vânzări – Creșterea creanțelor clienți + Descreșterea creanțelor la clienți;

Alte încasări din activitatea curentă = Alte venituri + Creșterea veniturilor înregistrate în avans – Descreșterea veniturilor înregistrate în avans – Venituri de la filialele consolidate prin punerea în echivalență;

Plăți către furnizori = Cheltuieli cu stocurile, lucrările și serviciile cumpărate + Creșterea de stocuri – Descreșterea stocurilor + Descreșterea datoriilor față de furnizori – Creșterea datoriilor față de furnizori;

Plăți către salariați, asigurări și protecție socială = Cheltuieli cu salariile, asigurările și protecția socială + Descreșterea datoriilor salariale și sociale – Creșterea datoriilor salariale și sociale;

Plăți de dobânzi = Cheltuieli cu dobânzile – Creșterea datoriilor din dobânzi + Descreșterea datoriilor din dobânzi;

Alte plăți din activitatea de exploatare = Alte cheltuieli + Creșterea cheltuielilor înregistrate în avans – Descreșterea cheltuielilor înregistrate în avans- Pierderi de la filialele consolidate prin punerea în echivalență;

Plăți de impozit pe profit = Cheltuieli cu impozitul pe profit + Descreșterea datoriilor din impozitul pe profit – Creșterea datoriilor din impozitul pe profit.

Fluxurile de trezorerie relative la activitățile de exploatare( metoda indirectă):

„(+/-) Rezultatul înaintea impozitării

+ Cheltuielile cu amortizările și provizioanele

(-) Venituri din amortizări și provizioane

(+/-) Rezultatul din cesiunea imobilizărilor

(+/-) Rezultatul din cesiunea titlurilor de plasament

(+) Cheltuieli cu dobânzile

(-) Venituri din dobânzi și dividende

=(+/-) Rezultatul din exploatare înaintea variației necesarului în fond de rulment

(+/-) Variația stocurilor

(+/-) Variația conturilor de clienți și a altor creanțe din exploatare

(+/-) Variația cheltuielilor în avans

(+/-) Variația conturilor de furnizori și a altor datorii de exploatare

(+/-) Variația veniturilor în avans(din exploatare)

(-) Dobânzi și dividende plătite (ar putea fi incluse în categoria activităților de finanțare)

(-) Plăți privind impozitele asupra beneficiilor

= Fluxul net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare "

Înțelegerea metodei economice indirecte presupune următoarele explicații suplimentare ( Feleagă, 2007):

cheltuielile eliminate vor fi luate cu semnul "+", veniturile eliminate cu semnul "-", deoarece la calculul rezultatului acestea au fost luate cu semnul minus, respectiv cu semnul plus;

rezultatul din cesiune este un venit net sau o cheltuială netă, urmărind linia expusă mai sus;

în cazul variației necesarului de fond de rulment, soluționamentul va fi:

în cazul unui element de activ, acesta are o influență negativă asupra trezoreriei;

o micșorare are o influență pozitivă;

în cazul unui element de pasiv, judecățile sunt total opuse. ( Feleagă, 2007 )

Indiferent de metoda folosită rezultatul trebuie să fie același, "ceea ce diferă fiind modalitatea de analiză a fluxurilor de numerar implicate în activitatea de exploatare a întreprinderii. Pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercițiului, sunt operate ajustări în scopul determinării fluxului de numerar echivalent al acestuia. Practicarea unei contabilități de angajamente, precum și luarea în calculul profitului a unor elemente de venituri și cheltuieli nemonetare adâncesc diferența dintre mărimea rezultatului realizat și cea a numerarului din trezoreria societății comerciale." (Dragotă, 2012)

 Deși pare mai dificil de aplicat, metoda indirectă câștigă teren în fața celei directe, poate și datorită faptului că are o logică de calcul mai apropiată de forma raportărilor contabile. În acest sens au fost dezvoltate formule mai simplificate de calcul, ce pot fi aplicate mai ales atunci când structura bilanțului și contului de profit și pierdere nu este foarte dezvoltată. Astfel marimea fluxurilor de numerar din activități de exploatare, întalnite în literatura de specialitate și cu titulatura de cash flow operațional, este aproximată prin formula :

Cfop = PN – Rezultat financiar + Am – ∆NFR

∆NFR = variația necesarului de fond de rulment

Am = cheltuieli cu amortizarea

PN = rezultatul exercițiului (din calculul căruia a fost eliminat rezultatul vânzării activelor imobilizate, calculat ca diferență între prețul de vânzare și valoarea lor netă contabilă).

Activități de investiție

Activitățile de investiții constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate pe termen lung, precum și de alte investiții, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Prezentarea separată a acestora este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de numerar.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activități de investiție sunt:

plățile în numerar pentru achiziționarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate. Aceste plăți le includ și pe acelea care se refera la costurile de dezvoltare capitalizate și la construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;

încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale și alte active imobilizate;

plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi și de interese în asocierile în participație (altele decât plățile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament și de tranzacționare);

încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi, și interese în asocierile în participare (altele decât încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate iui scopuri de plasament și de tranzacționare);

avansurile în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți (altele decât avansurile și împrumuturile efectuate de o instituție financiară);

încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți (altele decât avansurile și împrumuturile unei instituții financiare);

plățile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opțiuni și swap, în afara cazului când acestea sunt deținute în scopuri de plasament sau de tranzacționare sau când plățile sunt clasificate ca fiind activități de finanțare;

încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, pe opțiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deținute în scopuri de plasament sau de tranzacționare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activități de finanțare.

IAS 7 solicită prezentarea detaliată, atât pentru achiziții cât și pentru vânzări de filiale, a valorii totale de achiziție sau vânzare și porțiunea reprezentată de numerar sau echivalente de numerar, precum și a valorii activelor, pasivelor și numerarului și echivalentelor de numerar aparținând filialei vândute sau achiziționate. ( Lepădatu, 2015)

Activitățile de investiție sunt achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții care nu sunt incluse in echivalentele de numerar. Prezentarea separata a fluxurilor de trezorerie provenite din activitati de investitie este importanta deoarece fluxurile de trezorerie reprezinta masura in care cheltuielile au servit obtinerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie globale provenite din achizitiile și din cedarile de filiale și alte unitati de afaceri vor fi prezentate separat și clasificate drept activitati de investitie.

Activități de finanțare

Activitățile de finanțare sunt activități care au ca efect modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor entității. Prezentarea lor separată este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare așteptate de către finanțatorii întreprinderii. Exemple de fluxuri de numerar provenite din activități de finanțare sunt:

încasările în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capital;

plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile întreprinderii;

încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, a împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;

rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligațiilor aferente unui contract de leasing financiar.

Fluxuri de trezorerie in valută

Fluxurile de trezorerie provenite din tranzactiile efectuate in valuta vor fi inregistrate in moneda functionala a unei entitati prin aplicarea cursului de schimb dintre moneda functionala și valuta, asupra valorii in valuta, la data fluxului de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie ale unei sucursale din strainatate vor fi convertite la cursul de schimb dintre moneda functionala și valuta, la data fluxului de trezorerie.

Profitul și pierderile nerealizate ce provin din variatia cursurilor de schimb valutar nu sunt fluxuri de trezorerie. Totusi, efectul variatiei cursului de schimb valutar asupra numerarului și echivalentelor de numerar detinute sau datorate in valuta este raportat in șituatie fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul și echivalentele de numerar la inceputul și la sfarsitul perioadei.

Numerarul și echivalentele de numerar

O entitate va evidentia componentele numerarului și ale echivalentelor de numerar și va prezenta o reconciliere a sumelor din șituatia fluxurilor sale de trezorerie cu elemente echivalente raportate in bilanț.

Entitatea va prezenta valoarea soldurilor semnificative de numerar și echivalente de numerar detinute de catre entitate și a caror utilizare de catre grup este restrictionata, impreuna cu un comentariu al conducerii.

Cunoaștem relația care leagă fluxurile de stocuri:

Situația trezoreriei la inceputul perioadei (soldul inițial) + incasările perioadei – plățile perioadei=situația trezoreriei lasfarșitul perioadei(soldul final)

Pentru a defini trezoreria, problema revine la intrebarea care sunt elementele conținute in șituația trezoreriei?

In teorie există patru concepții majore privind conținutul din ce in ce mai larg al trezoreriei: totalul valorilor de casă (t. v. c) , activul lichid, trezoreria netă și trezoreria potențială.

Totalul valorilor de casă (t. v. c. )

T. v. c este un termen distinct de noțiunea de trezorerie. T. v. c se definește ca fiind ansamblul mijloacelor de plată de ținute de intreprindere ți care sunt disponibile cvasii mediat.

T. v. c unei intreprinderi conține in principal:

Casa;

Diferitele conturi la vedere: bănci și alte organisme financiare;

Valorile de incasare: cecuri, cupoane de incasat(de exemplu cupoanele atribuite agricultorilor), efecte sau scontul;

Cecurile primite dar neremise incă la încasare.

Pentru conturile bancare, este vorba de conturi care au un sold debitor in intreprindere, adică creditor pentru banca. In optica managementului de trezorerie, managerul trezoreriei va avea drept scop reducerea, atat cat este posibil, a sumei acestor active numite “leneșe” pentru că ele nu aduc nimic.

Obiectivul trezoreriei zero este deci, un obiectiv de t. v. c zero. Intr-un plan operațional, soldul zilnic al incasărilor și plaților corepunde noțiunii de t. v. c, dar trebuie să distingem:

Soldul contabil după inregistrările contabile ale oparațiunilor de incasare și plată;

Soldul in valoare, după aplicarea de catre bancă a datelor de valoare.

1.2. Noțiunea de active lichide

In optica gestiunii de trezorerie trebuie să ținem cont nu numai de mijloacele de plată cvasiimediate, dar și de ansamblul plasamentelor corepondente unei trezorerii excedentare.

Activele lichide conțin disponibilitățile sau lichiditățile și diferitele titluri de plasament deținute de intreprindere (echivalentele de numerar).

Echivalentele de numerar sunt investițiile financiare pe termen scurt și extrem de lichide care sunt ușor convertibile in suime cunoscute de numerar. Investițiile vor fi clasate, in mod normal, in echivalente de numerar doar atunci cand ele au o perioadă scurtă de scadență, de regulă trei luni sau chiar mai puțin de la data achiziției. Prin urmare, investițiile de capital vor fi excluse din aceasta categorie.

Planul Contabil General (P. C. G) , dă lichidităților (sau disponibilităților) definiția următoare: numerar sau “valori asimilabile numeralui sau intr-un mod general toate valorile care, in funcție de natura lor, sunt convertibile in numerar pentru suma lor nominală”(P. C. G din Franța, partea I, pagina34).

Disponibilitățile care apar in activul bilanțului conțin in plus de t. v. c, bonurile care incepand cu subscriea lor sunt rambursabile in orice moment, și conturile bancare la termen in cazul in care este posibil să se dispună de ele prin anticipație.

Titlurile de plasament conțin valorile mobiliare de plasament (acțiuni, obligațiuni), titluri de creanțe negociabile, bonuri de casă și depozite de termen.

Noțiunea de active lichide corespunde concepției anglo-saxone a noțiunii de trezoreriei, iar noțiunea de trezoreriei(cash și cash echivalent) corepunde noțiunii de t. v. c și plasamentelor trezoreriei excedentare.

Activele lichide, potrivit legislației românești, cuprind disponibilitățile bănești. Sunt asimilate noțiunii de active lichide și creditele pe termen scurt contractate cu băncile pentru plăți.

1.2.1 Trezoreria netă

Prezentată la inceput de partizanii analizei funcționale (TN = FR – NFR), ea a fost adoptată de numeroși adepți ai trezoreriei.

Noțiunea de trezorerie netă (TN) este noțiunea mai varstă decat t. v. c sau decât activele lichide, deci reprezintă diferența intre valorile de trezorerie active și pasive. Ea poate fi pozitivă, nulă sau negativă.

Valorile active de trezorerie cuprind disponibilitațile care constituie o noțiune mai vastă decât noțiunea de t. v. c. Ea constituie atât ansamblul posturilor din activ corepunzatoare propduselor de plasament ale trezoreriei excedentare, mai alea valorilor mobiliare de plasament și titlurile de creanțe negociabile.

Valorile pasive de trezorerie corepund diferitelor credite la care intreprinderea a putut recurge pentru a finanța o parte din trezoreria sa sau părții din necesarul de fond de rulment neacoperită de fondul de rulment. Valorile pasive de trezorerie conțin mai ales soldurile creditoare ale bancilor, corepunzatoare mobilizărilor curente de creanțe născute in exterior (in străinatate) la care ar trebui adăugate efectele scontate nerevenite care au disparut din bilanț. Alte resurse financiare ca biletele de trezorerie subscrise de întreprindere sau obligațiile garantate reprezintă de asemenea valori pasive de trezorerie.

Valori active de trezorerie:

Disponibilități(sau lichidități): t. v. c:case, bănci, valori de încasare; bonuri, dacă sunt rambursabile în orice moment; conturi la termen, dacă sunt rambursabile în anticipare.

Titluri de plasament: valori mobiliare de plasament: acțiuni; obligațiuni;

Titluri de crență: negociabile: certificate de depozit; bilete de trezorerie; bonuri negociabile pe termen scurt.

Bonuri de casă;

Depozite la termen;

Valori pasive de trezorerie:

Conturi creditoare ale băncilor și alte organisme: avansuri în conturi sau finanțări prin bilete;

Concursuri bancare curente: scrisoare de schimb relevată magnetic(LCR); credit de mobilizarea creanțelor comerciale(CMCC); cesiuni de creanțe născute în străinate (MCNE); efectele scontate nereturnate(ESNR);

Afacturarea(factoringul);

Credite prin semnatură și obligațiuni garantate;

Noțiunea de trezorerie netă poate fi caracterizată printr-o definiție in termen de utilizare și resurse care apar în bilanț, sau în termn de variații ale utilizării și aleresurselor care apar in tabloul de finanțare.

Noțiunea de trezorerie netă este obținută prin diferența:

Valori active de trezorerie -Valori pasive de trezorerie = TN (pozitivă, nulă sau negativă)

În final, noțiunea de TN este o definiție reziduală; TN este diferența între FR și NFR (FR – NFR = TN). Trezoreria este deci depedentă de mărimea FR și NFR.

Mai putem defini trezoreria netă tot ca o diferență, dar intre Trezoreria de activ și Trezoreria de pasiv:

TN = Disponibilități – Împrumuturi bancare pe termen scurt (de trezorerie)

1.2.2. Trezoreria potențială

Definiția TN conduce la o concopție reziduală. Acest aspect rezidual riscă să diminueze rolul trezoreriei, în special marcand funcția sa ca sursa de flexibilitate. de exemplu, pentru a sesiza oportunitățile de investiții sau a face față dificultăților.

Noțiunea de trezorerie potențială răspunde în parte la această critică.

Trezoreria potențială poate fi definită ca o trezorerie netă, la care se adaugă toata capacitățile neutilizate la nivelul îndatorării pe termen mediu și lung. Astfel trezoreria potențială nu se referă doar la lichiditățile existente la un moment dat, ci și la cele care pe care le-am putea avea la dispoziție, inclusiv pe baza creditului în limita de îndatorare permisă și neutilizată.

La noțiunea de trezorerie nu trebuie să se rețină ca șingure valori de trezorerie, activele și pasivele care există în mod real astăzi, ci să se înglobeze în mod egal lichiditățile potențiale și capacitățile de îndatorare neutilizate.

O întreprinderecare are o trezorerie excedentară poate să accelereze lichidarea furnizorilor săi pentru a beneficia de un scont pentru lichidarea la vedere. aceasta practică ce poate constitui un excelent plasament al trezoreriei are consecința măririi NFR și de a diminua trezoreria disponibilă. Deasemenea, o capacitate de îndatorare neutilizată ar permite întreprinderii să obțină finanțări noi in caz de nevoie.

1.3. Fluxurile trezoreriei

Fluxurile trezoreriei sunt reperezentate de toatalitatea intrărilor , respectiv a ieșirilor intâlnite la nivelul trezoreriei, ca urmare a punerii în aplicarea politicii de încasare și plați, elaborată de managerul trezoreriei.

Deciziile de investiții sau dezinvestiții, de exemplu, se traduc prin plățile privind achitițiile de imobilizări, sau încasarea prețului cesiunilor. Deciziile de finanțare antrenează fluxuri de trezorerie care pot fie să majoreze capitalurișe proprii, fie să mărească datoriile sau să provoace diminuarea lor în caz de rambursare. Deciziile de investire a dividentelor antrenează alte fluxuri. Întreprinderea poate încasa sau plăti diferite sume. De asemenea, realizând operații de exploatoare, întreprinderea încasează bani din vânzari, plătește salarii și are cheltuieli, prin care își reglează furnizorii precum și alte cheltuieli externe.

Astfel, trezoreria rezultă din ansamblul fluzurilor antrenate de operațiunile de exploatare și din operațiunile în afară exploatării, la nivelul acesteia întâlnind fluxuri de intrare și fluxuri de ieșire.

1.3.1 Fluxuri de intrare

Fluxurile de intrare la nivelul trezoreriei sunt aferente ciclurilor, de exploatoatare, financiar și investițional, fiind generate de realizarea de venituri, sau ca urmare a unor împrumuturi financiare.

Astfel, încasările vor cuprinde: vânzari cu plată imediată; încasarea vânzarilor pe credit(din perioada anterioară); vânzari de valori mobiliare; obținerea unui împrumut sau vânzarea unei noi emisiuni de titluri; încasarea chiriilor; încasarea dobanzilor; încasarea dividenelor și a altor venituri.

1.3.2 Fluxuri de ieșire

Fluxurile de ieșire, la nivelul trezoreriei sunt asemenea aferente ciclurilor de exploatare, financiar și investițional, fiind generate de achitarea previzibilă a următoarelor datorii (Lepădatu, 2007):

Plata achiziițiilor la vedere și pe credit(aferente perioadelor anterioare);

Plata salariilor și a premiilor;

Plata cheltuielilor de exploatare, administrație și desfacere;

Vărsarea taxelor și impozitelor la bugetul statului;

Achiziții de imobilizari:corporale și necorporale;

Plata dobânzilor și a ratelor scadente;

Răscumpararea titlurilor emise de întreprindere;

Vărsarea dividentelor către acționari, sau retragerea de fonduri de către proprietari.

Prin compararea celor doua tipuri de fluxuri, pe anumite perioade (lună, trimestru, semestru, an) , ajungem fie la un excelent , fie la un delict de trezorerie.

Managerul trezoreriei poate influența anumite fluxuri pentru obținerea unui echilibru cert, în urmatoarele direcții:

Accelerarea încasării creanțelor;

Temperarea plăților de casă pe cât posibil;

Utilizarea cursului flotant ca diferență între conturile bancare.

Dacă fluxul intrărilor este inferior fluxului ieșilor, managerul trezoreriei poate decide recurgerea, la un sprijin bancar și anume:

Dacă se dorește recurgerea la o linie de credit, bugetul permite determinarea unei limite superioare;

Dacă s-a recurs la un sprijin bancar pe termen scurt, bugetul permite determinarea caracteristicilor acestuia (mărimea, data contractării, durata creditului necesar) .

În situația în care fluxul intrărilor este superior celui al ieșirilor, managerul trezoreriei poate decide plasarea excendului, în condiții cât mai eficiente, cu un câștig cât mai mare și un risc cât mai mic.

Managerul trezoreriei este obligat să cunoască toate fluxurilor posibile cu incidență asupra trezoreriei, cunoaștere ce ii permite un management flexibil, adecvat mediului intern și extern întreprinderii.

CAPITOLUL 2. ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

LA S.C.BOROMIR PROD S.A.

Denumire societate: BOROMIR PROD SA BUZĂU

Sediul comercial : Buzău , strada Santierului, numărul 37 ;

Număr telefon , fax : 0238712001

Codul unic de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului : RO 1145077

Număr de ordine în Registrul Comerțului : J10/184/1991

Capital social subscris vărsat :23.306.374 RON

Piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise: BVB București

Domeniul de activitate este fabricarea pâinii, prajiturilor si a produselor proaspete de patiserie.(cod CAEN: 1071)

Societatea deține certificări în sistemul de management în Siguranța Alimentelor, Sistemul de Management al Mediului și Sistemul de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale pentru a oferi satisfacție și siguranță în alimentație prin: tehnologia folosită, condițiile de prelucrare a materiilor prime și finite, condițiile de muncă și calitatea serviciilor.

Capitalul social și acționarii

La data întocmirii prezentului plan de afaceri, capitalul social al societății este de 23.306.374 RON divizat în 23.306.374 acțiuni la valoarea nominală de 0,1 lei/acțiune.

SC Boromir Prod SA deține 157.984.908 acțiuni, alte persoane juridice dețin 49.923.877 acțiuni (21.42 %), iar alți actionari, persoane fizice dețin . 25.660.453 acțiuni (11.01 %)

Părți afiliate:

SC BOROMIR PROD SA Buzău face parte din grupul de firme BOROMIR. Societățile afiliate cu care societatea a desfășurat tranzacții comerciale în anul 2015 sunt prezentate în tabelul 2.1, astfel:

Tabel 2.1. Părțile afiliate SC BOROMIR PROD SA

SC BOROMIR PROD SA deține titluri de participare la următoarele societăți:

Tabel 2.2. Ponderea acțiunilor în capitalul social

Resurse umane

Structura organizatorică ierarhică și funcțională este sintetizată în organigrama societății și totalizează un număr de 443 persoane: 438 salariați și 5 colaboratori, din care 102 cu studii superioare și 283 cu studii medii, cu funcții și calificări corespunzătoare, definite în fișa postului.

La data de 31.03.2015 societatea a înregistrat un număr mediu de 443 salariați, înregistrând o scădere cu 49 salariați față de anul 2014 și cu 122 persoane salariate față de anul 2013.

Tabel 2.4. Număr salariați/ an

Tabel 2.5.Evoluția numărului de salariați pe categorii în intervalul 2013-2015

Tabel 2.6.Structura personalului la data de 31.03.2015

Contabilitatea la nivelul societății este este organizată în partidă dublă și se ține în limba română și în moneda națională – leu.

Formele de înregistrare în contabilitate sunt reprezentate de sistemul de registre, formulare și documente contabile, corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a operațiunilor economice și financiare ce au loc în unitate în cursul perioadei financiare.

Managementul financiar al societății . Planul de management financiar este reprezentat în tabelul de mai jos:

Determinarea fluxurilor de trezorerie

Întocmirea și prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

La baza întocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie stau datele și informațiile cuprinse în celelalte situații financiare principale, bilanțul și contul de profit și pierdere. Chiar dacă bilanțul redă valorile nete ale activelor, din necesități legate de metodologia întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie, elementele de activ ale bilanțului vor fi prezentate în valori brute.

Determinarea fluxurilor de trezorerie pentru anul 2014

Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de exploatare

Deși norma contabilă internațională IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe pentru determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități de exploatare (pentru satisfacerea, în principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care pot proceda la estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le încaseze în exercițiile viitoare), multe întreprinderi apelează la metoda indirectă pentru determinarea fluxurilor de trezorerie aferente activităților de exploatare, datorită concordanței ei cu o contabilitate de angajamente și a caracterului ei mai subtil, ce permite o „disimulare” a informațiilor ce nu ar trebui cunoscute de investitor.

Tabelul nr.1

Fluxuri de trezorerie relative la activitățile

de exploatare (metoda directă)

(1) Încasările de la clienți s-au determinat pe baza relației:

Si clienți + Vânzări – Sf clienți, unde:

și clienți(411+413) = 1.952.813mii lei

Sf clienți(411+413) = 2.471.746mii lei

Vânzări = Venituri din vânzări + TVA

Vânzări = 21.323.029+4.051.376=25.374.405

Înlocuind în relația (1), obținem încasări de la clienți= 1.952.813 + 25.374.405 –2.471.746= 24.855.472 mii lei

(2) Plățile către furnizori s-au determinat pe baza relației:

Si furnizori + Achiziții de la furnizori– Sf furnizori, unde:

Achizițiile de = Achiziții de mat.+Achiziții de materiale + Achiziții de

la furnizori consumabile nestocate servicii

Achiziții de mat cons = Sf mat. + consum mat. – și mat.

= 2.889.862 + 19.805.377 – 1.859.215 = 20.836.024 lei

Achitiții de la furnizori =20.836.024 + 109.308 + 1.048.410 =21.993.742 lei

Achiziții de la furnizori cu TVA =21.993.742 + 4.535.267 = 26.529.009 lei

Si furnizori = 2.249.763

Sf furnizori = 4.012.698

Plăți către furnizori: 2.249.763 + 26.529.009 – 4.012.698 = 24.766.074 lei

(3) Plățile către personal se regăsesc în contul de profit și pierdere, în valoare de 831.967 mii lei.

(4) Categoria alte plăți cuprinde: impozite, taxe + despăgubiri, donații + cheltuieli în avans aferente exploatării.

Alte plăți = 45.358 + 5.606 + 22.488 = 73.452 mii lei

(5) Plățile privind TVA = TVA-ul aferent încasărilor de la clienți (determinat pe baza relației 1) – (TVA-ul aferent achizițiilor de la furnizori + soldul final TVA de plată), astfel:

Plăți TVA =4.051.373 – 4.535.267 – 48.581 = – 532.475 lei

(6) Plățile privind impozitul pe profit = și impozit pe profit + Cheltuieli cu impozitul pe profit – Sf impozit pe profit

Plăți impozit pe profit = -7.890 + 69.996 – 9.254 = 52.852 mii lei

(7) Avansuri primite de la clienți = 29.277 (contul 419)

(8) Alte încasări din exploatare = 91.158 (contul 758)

Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții

Cea de-a doua etapă a procesului de întocmire a unui tablou al fluxurilor de trezorerie constă în calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții. În acest scop, fiecare cont care implică încasări și plăți de mijloace bănești din activități de investiții va fi analizat individual, în scopul de a explica modificarea soldului contului de la un an la altul, din perspectiva fluxurilor de lichidități.

Activitățile de investiții se axează pe activele imobilizate reflectate în bilanț, dar ele cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.

Fluxurile de trezorerie relative la activitățile de investiții

(1) Pentru determinarea plăților privind achiziția de imobilizări se recurge la relația:

Plăți în favoarea și al datoriilor Achiziții de Sf al datoriilor

furnizorilor de = față de furnizorii + imobilizări – față de furnizorii

imobilizări de imobilizări de imobilizări

unde:

Si 404 = 639.733 lei

Sf 404 = 373.416 lei

Achiziții de Sf imobilizări Ieșiri de și imobilizări

imobilizări = în valori brute + imobilizări – în valori brute

Achiziții de imobilizări = 3.802.167 – 3.082.455 = 719.712 lei

Achiziții de imobilizări cu TVA = 719.712 + 136.745 = 856.457 lei

Înlocuind în relația (1) obținem:

Plăți privind achiziția de imobilizări = 639.733 + 856.457 – 373.416 = 1.122.774 lei

(2) Încasările din vânzarea imobilizărilor: în anul 2014 nu s-au vândut imobilizări.

(3) Încasările din vânzarea titlurilor de plasament: societatea nu deține în activul bilanțier titluri de plasament.

(4) Dobânzile încasate: s –au înregistrat venituri din dobânzi de 3.415 lei.

(5) Dividendele încasate: nu s-au încasat dividende.

(6) Încasările din subvenții pentru investiții: societatea nu a beneficiat de subvenții de investiții în anul 2014.

Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare

Cea de-a treia etapă a întocmirii fluxurilor de trezorerie constă în determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de finanțare.

Conturile analizate în această etapă fac referire la împrumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung și capitalurile proprii. Vor fi luate în considerare și dividendele bănești plătite.

Societatea a înregistrat o creștere a capitalului social în cursul anului 2014 de 160.000 mii lei.

Din creditele pe termen lung s-a rambursat suma de 558.731 lei.

De asemenea, s-au plătit datorii aferente contractelor de leasing în valoare de 104.989 lei și dobânda aferentă, de 19.105 lei.

S-a înregistrat și dividendul plătit în valoare de 6000 lei.

Fluxuri de trezorerie relative la activitățile de finanțare

Variația trezoreriei pentru anul 2014

Variația netă a trezoreriei

Determinarea fluxurilor de trezorerie pentru anul 2015

Fluxuri de trezorerie relative la activitățile

de exploatare (metoda directă)

Încasările de la clienți s-au determinat pe baza relației:

șiclienți + Vânzări – Sf clienți, unde:

și clienți = 2.471.746 mii lei (din bilanț)

Sf clienți = 3.623.619 mii lei (din bilanț)

Vânzări = Venituri din vânzări (din CPP) + TVA

Vânzări = 35.791.770 + 6.800.436 = 42.592.206 mii lei

Înlocuind în relația (1), obținem încasări de la clienți:

2.471.745 + 42.592.206 – 3.623.620 = 41.440.331 mii lei

Plățile către furnizori s-au determinat pe baza relației:

Si furnizori + Achiziții de la furnizori – Sf furnizor

unde:

Achizițiile de = Achiziții de + Achiziții de + Achiziții de

la furnizori mat. prime și materiale servicii

mat. consumabile nestocate

Achiziții mat. consumabile = Sf mat. consum. + consum mat. consum. – și mat. consum.

= 3.704.629 + 32.168.202 – 1.820.800 = 34.052.031

Achiziții de servicii = 1.168.090

Achiziții de la furnizori fără TVA=34.052.031 + 1.168.090 = 35.220.121 mii lei

Achiziții de la furnizori cu TVA =35.220.121 + 6.510.252 = 41.730.373 mii lei

Si furnizori = 4.012.698

Sf furnizori = 6.989.651

Plăți către furnizori: 4.012.698 + 41.730.373 – 6.989.651 = 38.753.420 mii lei

(3) Plățile către personal sunt regăsite în contul de profit și pierdere, în valoare de 1.443.161 mii lei.

(4) Categoria alte plăți cuprinde: impozite, taxe + despăgubiri, donații + cheltuieli în avans aferente exploatării.

Alte plăți = 82.942 + 29733+ 142.175 = 254.850 mii lei

(5) Alte încasări cuprind: subvenții de exploatare + alte venituri de exploatare (penalizări) + venituri în avans aferente exploatării

Alte încasări = 168.533 (Ct 758) mii lei

(6) Plățile privind TVA = TVA-ul aferent încasărilor de la clienți (determinat pe baza relației 1) – (TVA-ul aferent achizițiilor de la furnizori + soldul final TVA de plată preluat din bilanț), astfel:

Plăți TVA = 6.800.436 – 6.510.252 – 27.947 = 262.237 mii lei

(7) Plățile privind impozitul pe profit se determină astfel:

Plăți privind impozitul pe profit = și impozit pe profit (din bilanț) + Cheltuieli cu impozitul pe profit (din CPP) – Sf impozit pe profit (din bilanț)

Plăți impozit pe profit = 9.254 + 81.636 – 19.631 = 71.259 mii lei

Fluxuri de trezorerie relative la activitățile de investiții

(1) Pentru determinarea plăților privind achiziția de imobilizări se recurge la relația:

Plăți în favoarea și al datoriilor față Achiziții de Sf al datoriilor față de

furniz. de imob = de furniz. de imob. + imobilizări – furnizorii de imobilizări

Achiziții de Sf imobilizări Ieșiri de și imobilizări

imobilizări = în valori brute + imobilizări – în valori brute

Achiziții de imobilizări = 6.588.230 + 177.789 – 3.802.167 = 2.963.852 mii lei

Achiziții de imobilizări cu TVA = 2.963.852 + 563.132 = 3.526.984 mii lei

Înlocuind în relația (1) obținem:

Plăți privind achiziția de imobilizări = 373.416 + 3.526.984– 77.634 = 3.822.766 mii lei

(2) Încasările din vânzarea imobilizărilor: S.C. ELANS.R.L. a vândut și încasat din vânzarea imobilizărilor suma de 114.083 mii lei.

(3) Încasările din vânzarea titlurilor de plasament: întreprinderea nu deține în activul bilanțier titluri de plasament.

(4) Dobânzile încasate.

(5) Dividendele încasate: din CPP reiese că în anul 2015 nu s-au încasat dividende.

(6) Încasările din subvenții pentru investiții: firma nu a beneficiat de subvenții de investiții în anul 2015.

Fluxuri de trezorerie relative la activitățile de finanțare

Variația trezoreriei pentru anul 2015

Variația netă a trezoreriei

SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
-lei-

Analiza comparativă a fluxurilor de trezorerie pentru anii 2014 și 2015

Evoluția fluxului net de trezorerie din activitatea de explotare:

Graficul nr. 1 – Variația fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare

Din analiza graficului privind evoluția fluxului de trezorerie degajat de activitatea de exploatare se poate observa creșterea acestuia cu 1.039.802 RON în anul 2015 față de 2014 (481,7%). Întreaga activitate a înregistrat o creștere semnificativă. În exercițiul financiar 2014 indicatorul înregistrează o valoare negativă datorită plăților mari către furnizori, care împreună cu plățile față de salariați și alte plăți efectuate depășesc suma încasărilor firmei. În anul 2015 se înregistrează o creștere a activității, încasările primite de la clienți acoperind plățile efectuate către furnizori, salariați și alte datorii legate de activitatea de exploatare.

Graficul nr. 2 – Fluxul de trezorerie din activitatea de investiții

Fluxul de trezorerie obținut ca urmare a desfășurării activității de investiții a înregistrat valori negative în perioada analizată. S-au efectuat plăți importante pentru achiziționarea de imobilizări, iar situația negativă s–a accentuat și mai mult în anul 2015, tot datorită creșterii plăților față de furnizorii de imobilizări, ca urmare a faptului că investițiile au crescut în anul 2015. Investițiile majore au constat în achiziționarea unui nou depozit și mărirea parcului auto, în timp ce singurele încasări au fost înregistrate pentru vânzarea unor mijloace de transport în valoare de 177.790 RON. Deficitul provenit din activitatea de investiții nu poate fi acoperit pe seama fluxului de exploatare, astfel că firma apelează la împrumuturi bancare.

Graficul nr. 3 – Fluxul de trezorerie din activitatea de finanțare

Fluxul de trezorerie degajat de activitatea de finanțare este în scădere, aspect determinat de plățile mari aferente creditelor bancare, plata ratelor de leasing, a dobânzilor, precum și a dividendelor. În anul 2014 se înregistrează creșterea capitalului social prin aportul unicului asociat, în valoare de 160.000 RON.

Graficul nr. 4 – Variația trezoreriei

Variația netă a trezoreriei obținută din însumarea fluxurilor de trezorerie corespunzătoare celor trei activități reiese și din diferența între soldurile finale ale soldurilor de lichidități care sunt prezentate în bilanțurile anuale întocmite la 31 decembrie.

Din analiza graficului se poate observa că trezoreria înregistrează valori negative la sfârșitul acestor perioade, ceea ce se datorează în principal fluxurilor din investiții.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe baza ratelor

Analiza pe baza ratelor concentrează elemente diferite ale situațiilor financiare

permițând aprecierea poziției financiare și a performanțelor întreprinderii.

Rata cash-flow operațional:

Rata cash-flow operațional semnifică capacitatea întreprinderii de a genera resurse financiare necesare pentru acoperirea obligațiilor sale curente.

Firma studiată are capacitatea de a-și onora obligațiile curente pe seama cash-flow-ului generat de activitatea de exploatare în proporție de 6,94% în anul 2015. În anul 2014 nivelul acestei rate înregistrează o valoare negativă de -3,1%. Deși marimea ratei crește în anul 2015 față de 2014, se constată faptul că fluxurile nete de numerar din activitatea de exploatare sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor curente.

Rata de acoperire a dobânzii

Această rată exprimă abilitatea companiei de a plăti dobânda aferentă datoriilor financiare. În anul 2014 întreprinderea studiată prezintă un grad de acoperire a dobânziilor aferente datoriilor finaciare de 17,59% pe baza fluxului de trezorerie din exploatare, ajungând în 2015 la un nivel ce depășește 100%.

Această rată prezintă interes, mai ales din partea creditorilor, pentru că apreciază gradul de protejare al acestora.

Rata de acoperire a datoriilor financiare curente

În exercițiul financiar 2014 această rată are o valoare de -3,01%, ceea ce semnifică faptul că datoriile financiare curente nu pot fi acoperite pe seama cash-flow-ului din exploatare, întrucât el însuși are o valoare negativă. În anul 2015 rata de acoperire a datoriilor financiare curente crește la 7,11%, ca urmare a creșterii fluxului de trezorerie din exploatare cu 482%, cu toate că și datoriile cresc de la 6.964.334 la 11.876.722.

Rata de acoperire a datoriilor financiare totale

Această rată prezintă o evoluție ascendentă, însă nu prezintă un nivel la care firma să-și poată acoperi datoriile din fluxul de trezorerie din exploatare.

Fluxul net din activitatea de exploatare nu este foarte favorabil, firma nu are capacitatea de a se autofinanța, astfel apelând la finanțări din împrumuturi.

Rata de finanțare a activelor corporale

Aceasta rată înregistrează valori scăzute în ambii ani studiați, firma neavând sufuciente luchidități pentru investițiile realizate, rezultând deci un aspect nefavorabil. Firma investește în mijloace de transport și mobilier și aparatură birotică, iar în anul 2015 achiziționează și un nou depozit.

Evoluția acestei rate se datorează în primul rând evoluției fluxului de trezorerie aferent activității de exploatare. Acesta este inferior valorii achizițiilor activelor imobilizate, motiv pentru care se apelează la împrumuturi bancare. Valoarea acestei rate crește datorită creșterii fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare în anul 2015 cu 1.039.802 lei față de anul precedent.

CONCLUZII

În acestă lucrare am încercat să evidențiez importanța și necesitatea întocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie printre situațiile financiare ale unei întreprinderi, împreună cu bilanțul, contulul de profit și pierdere, situția modificării capitalurilor proprii și notele explicative, conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 1.

Elaborarea de către întreprinderi a unui tablou al fluxurilor de trezorerie este necesară datorită utilității acestuia, atât pe plan intern (pentru managementul întreprinderii), cât și pe plan extern, în special pentru investitorii și creditorii întreprinderii.

Managerii întreprinderii utilizează informația degajată de tabloul fluxurilor de trezorerie pentru a determina gradul de lichiditate al întreprinderii, pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investițiile și finanțarea sau pentru a propune politica de dividende.

Investitorii și creditorii utilizează informațiile cuprinse în tabloul fluxurilor de trezorerie în vederea determinării capacității întreprinderii de a genera fluxuri pozitive de lichidități, de a-și achita datoriile, de a plăti dividende și dobânzi, de a-și previziona nevoile suplimentare de finanțare, precum și pentru a-și explica diferența dintre profitul net, obținut cu ajutorul contului de profit și pierdere, și fluxurile nete de lichidități generate de activitatea de exploatare, considerată principala activitate producătoare de profit a întreprinderii. Teoria și practica financiară au demonstrat că cei interesați de o anumită întreprindere își vor baza deciziile economice referitoare la aceasta în funcție de capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de numerar în viitor. Fluxurile de trezorerie precedente oferă informații relevante despre viitorul flux de trezorerie deoarece ele ilustrează modul în care întreprinderea generează numerar și cum îl cheltuie.

Fluxurile de trezorerie sunt definite de către Organismul internațional de normalizare, prin norma sa IAS 7, "Situația fluxurilor de trezorerie", drept totalitatea intrărilor și ieșirilor de lichidități (fonduri disponibile, depozite la vedere) și echivalente ale acestora (plasamente pe termen scurt, sub trei luni, foarte lichide, necesare respectării angajamentelor de trezorerie) generate de activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare.

Situația fluxului de numerar trebuie să raporteze fluxurile de numerar din perioada respectivă, clasificate pe:

activități de exploatare

activități de investiție

activități de finanțare

Cu alte cuvinte, tabloul se bazează pe o clasificare funcțională a fluxurilor întreprinderii. Soldul fluxurilor fiecărei categorii relevă mărimea contribuției fiecărei funcții la variația trezoreriei întreprinderii.

Fluxurile de numerar provenite din activități de exploatare sunt în primul rând derivate din principalele activități producatoare de venit ale întreprinderii. Ca urmare ele sunt, în general, rezultatul operațiilor și evenimentelor care concură la formarea rezultatului net. Valoarea fluxurilor ce provin din activități de exploatare este indicatorul cheie al măsurii în care activitatea întreprinderii a generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile, pentru a menține capacitatea de funcționare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele și pentru a face noi investiții, fara a recurge la surse externe de finanțare.

Activitățile de investiții constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate pe termen lung, precum și de alte investiții, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Prezentarea separată a acestora este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de numerar.

Activitățile de finanțare sunt activități care au ca efect modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor entității. Prezentarea lor separată este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare așteptate de către finanțatorii întreprinderii.

Întreprinderile au nevoie de elemente de trezorerie, în mod esențial pentru aceleași motive, indiferent care este activitatea principală generatoare de venituri. Ele au nevoie de aceste elemente pentru a-și conduce activitățile, a achita obligațiile lor și a asigura rentabilitatea pentru investitorii lor. Ca atare, se impune ca toate întreprinderile să prezinte un tablou al fluxurilor de trezorerie.

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie :

– metoda directă;

– metoda indirectă.

Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directă se bazează pe încasările de la clienți din care se scad plățile către furnizori, angajați, comisioane bancare, impozit pe profit la care se adaugă sau scade numerarul rezultat din activități de investiții (achiziția de clădiri, echipamente sau vânzarea lor) și numerarul rezultat din activități de finanțare ( emisii de acțiuni, cumpărarea de acțiuni, împrumuturi pe termen lung, plata dividendelor ).

Metoda indirectă pornește de la profitul net înainte de impozitare la care se adaugă amortizările, cheltuielile și pierderile financiare și se scad veniturile din investiții financiare și se ajustează cu (+ ) sau (-) diferențele de stocuri și datorii sau creanțe pentru obținerea fluxului din activități de exploatare la care se adaugă sau scade fluxul din activitățile de investiții și de finanțare.

Rezultatul obținut prin aplicarea metodei indirecte este același ca și cel obținut prin metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activitățile de exploatare.

Fluxurile de numerar din activitățile de investiții și cele din activitățile de finanțare sunt determinate prin metoda directă. Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercițiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar.

Se are în vedere că prin practicarea unei contabilități de angajament sunt înregistrate veniturile și cheltuielile în momentul facturării lor și nu în momentul încasării sau plății, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri și cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieșiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferența dintre mărimea rezultatului realizat și mărimea numerarului din trezorerie.

IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informații utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informații nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

După alegerea metodei de determinare a fluxurilor de trezorerie începe munca de construcție a unei proiecții a activității întreprinderii în următorii cinci sau mai mulți ani. Această muncă presupune o profundă cunoaștere a întreprinderii, a mediului de afaceri, a perspectivelor pieței interne și a celei externe și de asemenea o oarecare intuiție a viitoarelor oportunități de afaceri din domeniul respectiv. Realizarea acestei situații prospective încearcă să estimeze nevoia viitoare de investiții (corporale, necorporale), posibilitatea operațiunilor financiare (achiziții sau vânzări de acțiuni, operațiuni de leasing), necesarul pentru asigurarea funcționării curente a întreprinderii și care să asigure o dezvoltare constantă a activităților.

Fluxul de trezorerie sau de lichidități se exprimă în bani la puterea de cumpărare a zilei. Actualizarea sau exprimarea în prețuri constante necesită ajustări ale valorilor previzionate datorită, în primul rând inflației, în al doilea rând pentru că banii pe care urmează să-i primim sunt bani ce nu pot fi investiți acum pentru a produce alte lichidități imediat. Actualizarea se poate face plecând de la rata investițiilor fără risc (împrumuturi de la stat) la care se adaugă o primă pentru riscul de țară, riscul întreprinderii și o primă suplimentară pentru riscul datoriilor întreprinderii. Dacă aceste riscuri sunt mari se poate ca investitorul (cumpărătorul) să considere investiția (achiziția) nerentabilă.

În analiza și asigurarea echilibrului financiar la nivelul întreprinderii, un rol deosebit de important este deținut de previzionarea fluxurilor de trezorerie, prin elaborarea de planuri și bugete de trezorerie, precum și prin întocmirea documentului previzional de sinteză: tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie.

În ultma parte lucrarea conține un caz practic de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie prin metoda directă, acesta fiind metoda abordată de S.C. BOROMIR S.A. Este detaliat modul de calcul al indicatorilor, de asemenea este realizată și o comparație a acestor indicatori pentru exercițiile financiare 2014 și 2015. După determinarea fluxurilor de trezorerie am calculat principalele rate legate de aceste fluxuri, utilizate în teoria și practica de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M. – Management financiar, vol.I, Ed. Economică 2012;

Țugui Iuliana – Contabilitatea fluxurilor de trezorerie: modelări, analize și previziuni financiar-contabile, București, Editura Economică, 2006

Feleagă Liliana și Feleagă Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională. București, Editura Economică, 2007

Feleagă Nicolae – Sisteme contabile comparate, Ed. Economică, 2009;

Feleagă N., L.Malciu, Șt.Bunea – “Bazele contabilității – o abordare europeană și internațională”, Editura Economică 2012;

Feleagă, Liliana și Feleagă, Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională. București, Editura Economică, 2007

Ardelean, Victor – Fluxurile de numerar ale entității în context decizional. În: Tribuna economică, nr. 35/ 2007

Gheorghiu Alexandru – Analiza economico–financiară la nivelul microeconomic, Ed. Economică 2009;

Standardul Internațional de Contabilitate 7 (IAS 7) – Situația fluxurilor de numerar.