Contabilitatea Taxei pe Valoare Adaugata

CUPRINS

CAPITOLUL I……………………………………………………………………………………………………….1

SCURT ISTORIC AL S. C. COLMETAL S.R.L. REȘIȚA……………………………………1

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FIRMEI……………………………………………1

PROFILUL DE FABRICAȚIE AL FIRMEI………………………………………………….2

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII LA S.C. COLMETAL S.R.L…………………3

SPECIFICUL MEDIULUI DE AFACERI ÎN CARE FIRMA ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATE…………………………………………………………………………………………….4

METODE ȘI TEHNICI DE PROMOVARE A EXPORTURILOR

MODALITĂȚI DE COMUNICARE CU PARTENERII DE AFACERI……………5

1.6 MODALITĂȚI DE NEGOCIERE………………………………………………………………..6

CAPITOLUL II……………………………………………………………………………………………………..7

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ – IMPOZIT DIRECT………………………………….7

2.1.ROLUL SI IMPORTANȚA IMPOZITELOR ÎN SOCIETATE……………………………….7

2.2. ÎNCADRAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN SFERA IMPOZITELOR……………………………………………………………………………………………………. .9

2.3.APARIȚIA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ȘI PRACTICA FISCALĂ………11

2.4.OPȚIUNEA STATELOR PRIVIND ALEGEREA FORMEI DE IMPUNERE A

VALORII ADĂUGATE…………………………………………………………………………………..13

2.5.SFERA DE APLICARE……………………………………………………………………………………15

2.6.REGIMUL SPECIAL DE SCUTIRE………………………………………………………………….22

2.7.PERSOANE IMPOZABILE………………………………………………………………………………23

2.7.1.PERSOANE IMPOZABILE ȘI ACTIVITATEA ECONOMICĂ……………………23

2.7.2.PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ………………………………….25

2.7.3.REGULI APLICABILE ÎN CAZUL PERSOANELOR IMPOZABILE

STABILITE ÎN STRĂINĂTATE…………………………………………………………………….25

2.8.OPERAȚIUNI IMPOZABILE…………………………………………………………………………..26

2.8.1. LIVRAREA DE BUNURI………………………………………………………………………..26

2.8.2. PRESTAREA DE BUNURI……………………………………………………………………. 30

2.8.3. SCHIMBUL DE BUNURI SAU SERVICII………………………………………………..31

2.8.4. IMPORTUL DE BUNURI…………………………………………………………………………31

2.9. LOCUL OPERAȚIUNILOR IMPOZABILE……………………………………………………….32

2.9.1. LOCUL LIVRĂRILOR DE BUNURI………………………………………………………..32

2.9.2. LOCUL PREESTĂRII DE SERVICII…………………………………………………………33

2.10. FACPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA

ADĂUGATĂ…………………………………………………………………………………………………36

2.10.1. FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA – REGULI GENERALE………………………………………………………………………………………………………….36

2.10.2. FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA – CAZURI SPECIALE…………………………………………………………………………………………………………….37

2.11. BAZA DE IMPOZITARE……………………………………………………………………………….38

2.11.1. BAZA DE IMPOZITARE PENTRU OPERAȚIUNI ÎN INTERIORUL

ȚĂRII…………………………………………………………………………………………………………………38

2.11.2. BAZA DE IMPOZITARE PENTRU IMPORT…………………………………………40

2.11.2. BAZA DE IMPOZITARE PENTRU IMPORT………………………………………….41

2.11.3. AJUSTAREA BAZEI DE IMPOZITARE…………………………………………………41

2.12. COTELE DE TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ…………………………………………42

2.12.1. COTA STANDARD ȘI COTA REDUSĂ………………………………………………42

2.13. REGIMUL DEDUCERILOR…………………………………………………………………………..43

2.13.1. DREPTUL LA DEDUCERE………………………………………………………………….43

2.13.2. DEDUCEREA TAXEI PENTRU PERSOANELE IMPOZABILE CU

REGIM MIXT……………………………………………………………………………………………..45

2.14. PERIOADA FISCALĂ……………………………………………………………………………………47

2.15. DETERMINAREA TAXEI DE PLATĂ SAU A SUMEI NEGATIVE DE TAXĂ…48

2.16. REGULARIZAREA ȘI RAMBURSAREA TAXEI……………………………………………48

2.17. OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ……..49

2.17.1. ÎNREGISTRAREA PLĂTITORILOR DE T.V.A…………………………………….49

2.17.2. EVIDENȚA OPERAȚIUNILOR IMPOZABILE SI DEPUNEREA DECONTULUI………………………………………………………………………………………………………50 2.17.3. PLATA T.V.A. LA BUGETUL STATULUI…………………………………………………..50

2.17.4. RESPONSABILITĂȚILE PLĂTITORILOR ȘI A ORGANELOR FISCALE………………………………………………………………………………………………………………51

2.18. DEFINIREA ASOCIERILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL T.V.A………………….51

2.19. DOCUMENTELE FISCALE ȘI CORECTAREA LOR………………………………………52

2.19.1. FACTURILE FISCALE………………………………………………………………………..52

2.19.2. CORECTAREA DOCUMENTELOR FISCALE………………………………………55

CAPITOLUL III…………………………………………………………………………………………………..56

CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE ȘI CONDUCERE A CONTABILITĂȚII

T.V.A……………………………………………………………………………………………………………………56

3.1. CARACTERISTICI GENERALE………………………………………………………………………56

3.2. FACTORII ȘI OBIECTIVELE ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII T.V.A…………..57

3.3. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII T.V.A……………………………………………………..58

3.3.1.EVIDENȚA OPERATIVĂ A T.V.A…………………………………………………………..58

3.3.2. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE A T.V.A……………………….59

CAPITOLUL IV……………………………………………………………………………………………………62

REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR PRIVIND T.V.A…62

4.1. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR DE

APROVIZIONARE………………………………………………………………………………………….62

4.1.1.APROVIZIONAREA DE BUNURI ȘI SERVICII DIN INTERN…………………..62

4.1.2. APROVIZIONARE DE BUNURI ȘI SERVICII DIN IMPORT……………………65

4..2. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR DE VÂNZARE…..66

4.2.1. VÂNZARE DE MĂRFURI LA CLIENȚI INTERNI………………………………….66

4.2.2. VÂNZARE DE MĂRFURI PENTRU EXPORT………………………………………..67

4.3. DECONTAREA T.V.A. CU BUGETUL STATULUI…………………………………………..68

4.4. CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………68

4.5. PROPUNERI…………………………………………………………………………………………………..69

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………..70

=== Cap I – .II – III – IV ===

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC AL SOCIETĂȚII COMERCIALE COLMETAL S.R.L. REȘIȚA

STRUCTURA ORGANIZATORICA FIRMEI

Pentru S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița baza juridică a contabilității capitalurilor o constituie documentația de înființare a societății, de atestare a ei ca persoană juridică pe baza certificatului de înmatriculare în registrul comerțului.

Modul de organizare și funcționare a societății este reglementat prin contractul de societate, prin statutul societății care cuprinde informații cu privire la

– forma juridică ( societate cu răspundere limitată )

obiectul de activitate, ( activitate de reciclare deșeuri metalice )

denumirea și sediul societății, S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, Str. Petru Maior nr. 65

capitalul social subscris de fiecare asociat – 2,000,000 lei

modul de vărsare – prin aport în numerar , la Banca Raiffeisen Bank Reșița

organele de conducere – administrator Malyar Vasile

dizolvarea și lichidarea societății.- conform L.31/16 noiembrie 1990

Documentele autentificate de notariat precum și sentințele judecătorești de autorizare a societății stau la baza eliberării certificatului de înmatriculare la registrul Comerțului, pe baza căruia se acordă Codul Fiscal de către organele fiscale.

Documentația de înființare a societății stă la baza întregistrării în contabilitate a subscirerii capitalului social.

Evidența operativă privind asociații se ține cu registrul asociaților/acționarilor, care evidențiază părțile, acțiunile subscrise, valoarea nominală și vărsămintele efectuate.

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, este o societate cu răspundere limitată, a fost constituită în anul 1991, având ca obiect de activitate Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, Cod CAEN 3710.

Capitalul social subscirs și vărsat este de 2,000,000 lei.

Din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2002, am extras următoarele date privind activitatea desfașurată ( în mii lei ) :

Indicatori Anul 2001 Anul 2002

Cifra de afaceri 2.510.885 3.374.682

Venituri totale 2.510.885 3.374.682

Cheltuieli totale 1.445.910 2.969.040

Capital social 100 2.000

Valoarea mijloacelor fixe – 40.000

Având în vedere criteriul de încadrare al societăților după OUG 24/2001, S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița este o întreprindere mică , cu o cifră de afaceri sub 100 mii Euro, un număr mediu de salariați între 0 – 9, și se încadrează la impozitul venitul microîntreprinderilor de 1,5 % aplicat asupra cifrei de afaceri.

PROFILUL DE FABRICATIE AL FIRMEI

Activitatea societății constă în achiziționarea deșeurilor reciclabile de la agenții economici (persoane fizice sau persoane juridice), prelucrarea acestora și livrarea vagonabil la beneficiarii consumatori sau exportatori.

Depozitarea, sortarea și prelucrarea se face în cadrul depozitului amenajat special, pe o platformă betonată, utilizând sudori – tăietori autogeni, care utilizează oxigen și gaz tip aragaz. După dezmembrare rezultă diferite sortimente de deșeuri reciclabile, care se livrează vagonabil sau pe auto beneficiarilor consumatori.

Unitatea mai înregistrează consumuri de :

carburanți și lubrefianți pentru activitatea de transporturi

piese de schimb auto pentru înlocuire la autovehiculele din dotare

echipamente de lucru și protecție pentru salariați

gaz metal din butelii achiziționate din stațiile PECO

oxigen lichid aprovizionat de la producători

imprimate, rechizite

servicii prestate de alți furnizori

servicii telefonice.

diferite materiale de întreținere și funcționare .

Activitatea de achiziționare, prelucrare, sortare , dezmembrare, încărcare și expediere este coordonată de către administratorul societății, care are în subordine următoarele activități :

compartimentul de achiziții , recepție, depozitare

sectorul de prelucrare, sortare, dezmembrare

sectorul de transporturi

compartimentul financiar contabil

compartimentul administrativ.

ORGANIZAREA CONTABILITATII

LA S.C. COLMETAL S.R.L. RESITA

Modul de organizare și funcționare a contabilității este reglementat de Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, de Regulamentul de aplicare al acesteia, de Reglementarea contabilității armonizate cu Directiva a 4-a a Comunității Europene și cu standardele internaționale de contabilitate.

Cadrul general de organizare a contabilității la nivelul economiei naționale, coordonarea metodologică a contabilității este efectuată de către Direcția generală pentru reglementări contabile din Ministerul Finanțelor . Aceasta elaborează norme contabile și emite reglementări contabile în domeniul contabilității, emite regulamentul de aplicare a Legii contabilității, planul de conturi general, registrele contabile, formularele privind activitatea financiar – contabilă, modele de bilanț.

Ministerul Finanțelor stabilește categorii de persoane care pot ține contabilitatea în partidă simplă, care nu întocmesc bilanț contabil ci registru de încasări și plăți, cum sunt : asociații de locatari, comunele, unitățile de cult.

De regulă, contabilitatea , potrivit Legii contabilității se organizează în cadrul societățiilor comerciale, societăților sau companiilor internaționale, regiilor autonome, inctituțiilor financiare naționale, internaționale de cercetare, societăți cooperatiste și alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt obligate să țină contabilitate financiară și de gestiune adaptată la specificul activității.

Potriivit Legii 82/1991, contabilitatea ca activitate specializată în masurarea, evaluarea, gestiunea și controlul activelor, a datoriilor, capitalurilor proprii, a rezultatelor, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică a elementelor patrimoniale, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind poziții financiare, performanțe financiare, fluxurile de trezorerie, atât pentru necesitățile interne cât și pentru alți utilizatori.

De regulă contabilitatea se ține în compartimente distincte conduse de directorul economic sau contabilul șef.

SPECIFICUL MEDIULUI DE AFACERI ÎN CARE FIRMA ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA

Acesta cuprinde un set complex de variabile incontrolabile care impreuna formeaza un cadru in care isi desfasoara activitatea o organizatie. Exista patru categorii variabile care influienteaza modul in care o firma isi abordeaza activitatile de marketing. Ei sunt cunoscuti sub numele de factorii STEP:

Factorii socio-culturali se refera la modelele de comportament intre segmentele populatiei.

Factorii tehnologici se refera la dezvoltarea potentialului fizic al lumii prin intermediul industriilor si indivizilor.

Factorii economici se refera la sistemele de alocare a resurselor in societate.

Factorii politico – juridici se refera la mijloacele de control stabilite pentru apararea intereselor unei societati.

Clientii firmei S.C. COLMETAL S.R.L. Resita, sunt in principal beneficiari interni , sau beneficiari externi. Pentru livrarile la extern se utilizeaza exportul in comision.

Segmentarea pietei de desfacere, dimensiunea si repartizarea grafica a clientilor, este reprezentata astfel :

1. S.C. AGRIROM S.R.L. Arad 83 %

2.S.C. NEFERAL S.A. Bucuresti 11 %

3. Alti beneficiari 6 %

Strategia de marketing utilizata de firma este cea a marketingului tinta, care permite sa adapteze eforturile, preturile in functie de specificul tintei vizate. Pentru a putea realiza marketingul tinta, firma a trebuit sa parcurga 3 etape si anume :

segmentarea pietei, constand in definirea si identificarea acelor categorii de consumatori care ar putea solicita anumite produse;

alegerea pietelor tinta, adica a acekor piete pe care firma urmeaza sa patrunda

pozitionarea pe piata, adica determinarea si formularea celor mai importante avantaje de care produsele beneficiaza pe piata.

Pozitionarea firmei s-a realizat creandu-si imaginea unei firme ce livreaza marfuri de calitate, clientilor interni si externi.

METODE ȘI TEHNICI DE PROMOVARE A EXPORTURILOR

MODALITATI DE COMUNICARE CU PARTENERII

DE AFACERI

Din bugetul alocat cheltuielilor, cheltuielile de comunicatie reprezinta 2.5 % din cifra de afaceri si este divizat in doua categorii :

pentru produse

pentru marca.

In ceea ce priveste mijloacele de comunicatie folosite de societate, se remarca publicitatea prin intermediul comisionarilor.

Bugetul de comunicatie este repartizat in functie de costurile planificate pe anul 2004 ce au la baza cheltuielile efectuate in anul 2003 si sunt repartizare pe urmatoarele categorii ;

– cautare clienti 18%

– costuri tehnice 42 %

– prospecte 23 %

– sponsorizari 5 %

– campanii de presa 32 %

Datorita acestor actiuni de comunicatie firma a reusit sa patrunda pe piata interna si externa, mentinandu-su clientiifideli promovand in acelasi timp si imaginea firmei.

MODALITĂȚI DE NEGOCIERE

Negocierile sunt de obicei directe. Marfurile achizitionate se verifica de catre specialistii firmei , calitativ, pentru respectarea conditiilor stabilite prin STAS 6058/2002 si 3017/2003.

La incheierea contractelor de achizitii sau de livrare se negociaza preturile, conditiile de transport, conditiile de expediere, ambalare, marcare, etichetare, conditiile si termenele de plata. In urma negocierilor se obtine , de regula, un prêt mai mic decat cel orientativ. In cadrul negocierilor se urmaresc atat aspectele calitative cat si cele cantitative.

Firma incehe contracte daca sunt avantajoase. In general se lucreaza pe baza de contracte anuale. Exista si varianta de livrare pe baza de comanda. Contractele se incheie paralel cu achizitiile curente. De obicei sunt utilizate contracte tip cadru primite de la furnizori.

S.C. COLMETAL S.R.L. Resita, realizeaza peste 60 % din activitatea de achizitii a metarialelor reciclabile prin comisionari independenti, iar pentru restul achizitiilor se imprica in activitati de recuperare din casari, demolari, desfiintari de societati,etc.

In privinta exporturilor , se utilizeaza exportul prin comision. Comisionarul, respectiv S.C. AGRIROM S.R.L. Arad, contracteaza livrarea catre partenerii externi, in numele producatorilor din tara. Dupa perfectarea contractelor se transmite furnizorilor din tara urmatoarele elemente :

conditiile tehnice de livrare

conditiile de ambalare, marcare si transport

termenele de plata

alte conditii specifice exportului de materiale reciclabile.

In acest caz furnizorii din tara lucreaza cu comisionarul propriu, care se ocupa de decontarea marfurilor livrate, rezolvarea eventualelor litigii calitative sau cantitative aparute cu ocazia derularii contractelor de export in comision.

CAPITOLUL II

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ – IMPOZIT INDIRECT

2.1 ROLUL ȘI IMPORTANȚA IMPOZITELOR ÎN SOCIETATE

Impozitul este cea mai importantă și totodată cea mai veche resursă fînanciară. Origine sale aparțin perioadei de statornicie a organizației statale când acestea se separă de societate , astfel că pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor ce-i revin recurge la prelevări asupra bunurilor private efectuate prin forța de constrângere. Mai târziu, odată cu întroducerea monedei, se practică obișnuit, impozite în bani.

Pe teritoriul actual al României, cele mai vechi surse financiare ale statului au fost dijmele, înițial un impozit fix în natură pe produsele pământului, înlocuit ulterior prîn dări variate pe fiecare produs, devenite aproape însuportabile prin mărime și număr ( goștÎna, desetîna, oierit, prisăcărit, vădrărit, pogonărit, fumărit). Impozitul în bani a fost întrodus în secolul al IV-lea sub numele de bir, adică impozitul personal sau ”capitația”. Abia prin Regulamentul Organic începe organizarea unui sistem fiscal ce înstituie forme mai înaintate de impozit, cu impozite indirecte, cum ar fi : patenta (plata în sarcina negustorilor și meseriașilor ), impozitul mobiliar, pe salarii, pe proprietăți, precum și cu primele impozite indirecte : vămi, monopoluri. După Unire și unificarea administrativă a Moldovei cu Muntenia , domnitorul Alexandru Ioan Cuza reformează sistemul fiscal existent folosind sistemul apusean, în particular cel francez, introducând impozite caracteristice vremii (impozitul funciar, pe bunuri, taxa pe succesiune, taxa de timbru).

Impozitul este considerat o prelevare pecuniară, în virtutea autorității statului, de la particular cu titlu definitiv și fără contraprestație imediată și directă, pentru acoperirea cheltuielilor publice. Autoritatea abilitată să instituie impozite este statul. El iși exercită acest prerogativ, de regulă prin organele puterii centrale (Parlament), uneori și prin organele admninistrației locale (departamente, districte, municipii, comune). În unele cazuri, dreptul de a stabili și percepe venituri asemănătoare prin conținut și funcții cu impozitele il pot avea și unele instituții publice cum sunt Camera de Comerț pentru Îndustrie și Agricultură, etc. Oricare ar fi instituția care introduce impozite, întotdeauna ea acționează în numele autorității conferite prin lege.

Plata impozitelor nu este benevolă, ci are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice care obțin venituri sau dețin averi din categoria celor prevăzute În Legea finanțelor. Caracterul obligatoriu al impozitului rezidă din legalitatea acestuia.

Pentru toate societățile, impozitul constituie o instituție necesară. El se colectează pentru acoperirea cheltuielilor publice în folosul tuturor, dar este întrebuințat și ca instrument – dintre cele mai active – de intervenție în viața economică, precum și ca instrument de politică socială.

Inițial impozitului i s-a atribuit doar un rol pur financiar, adică acela de a procura guvernului bani pentru finanțarea cheltuielilor publice în folosul plătitorilor,urmărindu-se neutralitatea să. Dacă neutralitatea impozitului nu a putut fi demonstrată, deoarece plata acestuia generează urmări asupra contribuabililor, rolul sau financiar a sporit odată cu multiplicarea sarcinilor aparatului de stat. În toate țările, evoluția contribuțiilor din impozite este crescătoare, atât în mărime relativă (pondere P.I.B.) cât și în mărime absolută, sporirea volumului impozitelor este consecința sporirii numărului de plătitori, a materiei impozabile (venituri, averi) și a tarifului de impozit.

Pentru fiecare perioadă de dezvoltare , într-o anumită țară, impozitele ating o mărime care este determinată de factori specifici. Unii dintre aceștia aparțin sistemului de impozite, cum sunt cotele de impozit (tariful) și progresivitatea acestora, randamentelor impozitelor, modul de evaluare al materiei impozabile. Alții sunt exogeni sistemului : nevoia de resurse financiare a statului și destinațiile acestora, organizarea societății, gradul de liberalizare a schimburilor cu exteriorul. Astfel, pentru începuturile capitalismului (mercantilism) s-a considerat că impozitul nu trebuie să depășească mai mult de 20 % din veniturile individuale ; mai târziu, pentru liberalismul evoluat, noul plafon pentru impozite s-a apreciat la 25 % din venitul național ; s-a păstrat această limită și după cel de-al doilea război mondial, pentru ca în ultimul deceniu limita medie pentru prelevările de impozite să se situeze în jur de 40 %. Practica de niveluri prea ridicate generează consecințe negative :

dezinteresul și nepăsarea întreprinzătorului

lipsă de eficiență a capitalului,

multiplicarea fenomenelor de evaziune și fraudă fiscală,

inflație.

Pentru economiile angajate pe calea tranziției spre economia de piață, schimbările inițiale în sistemele fiscale în concordanță cu cerințele promovării mecanismelor concurențiale au dus în primul rând la o redimensionare a funcției financiare a impozitelor, acestea de acum sunt considerate ca principal alimentator cu resurse financiare a bugetului și sunt așezate în raport cu principiile de politică financiară și de echitate.

Asupra mărimii lor acționează factorii generali specifici :

gradul de dezvoltare a economiei ( în cam toate țările ),

dimensiunea sectorului economic de stat ( încă dominant în ansamblul proprietății ) ,

cuantumul evaziunii fiscale,

evoluția prețurilor.

Rolul intervenționist al impozitelor este consacrat prin pârghia impozitelor asigurându-se o anumită conectare și o anumită orientare a mecanismelor pieței. Acționând prin impozite, autoritățile publice influiențează toate activitățile inducând în acestea efectele dorite : provoacă schimbarea sau lichidarea unor dintre acestea , încurajează producția și consumul, reglează relațiile economice cu exteriorul. Ele sunt folosite atât în intervenționismul conjuctural cât și cel structural. Se urmărește stabilizarea nivelului ocupării, al prețurilor și al balanței de plăți. Variația impozitelor duce la repartiția veniturilor și averilor, influiențează distribuția resurselor stimulând acțiunile de învestiții și economisire sau temperând altele dăunătoare.

2.2 ÎNCADRAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

ÎN SFERA IMPOZITELOR

Gruparea impozitelor în clase constituie o necesitate deopotrivă teoretică și utilitară. Pot fi avute în vedere mai multe criterii :

După forma în care se percep , impozitele se clasifică în :

– Impozite în natură, nu sunt specifice activității financiare. S-au practicat preponderent în societățile precapitaliste imbrăcând forma prestațiilor și dărilor în natură ;

Impozite în bani, s-au folosit sporadic în orânduirile vechi. Cunosc mare

amploare în capitalism , când relațiile bănești devîn predomînante iar serviciile publice se dezvoltă. Constituie baza fiscală a statului modern.

După obiectul impunerii, impozitele se grupează în :

Impozite pe avere;

Impozite pe venit;

Impozite pe consum.

În funcție de scopul urmărit , există :

Impozite fiscale, care se constituie în vederea realizării de venituri

necesare acoperirii cheltuielilor publice ;

Impozite de ordine, introduse cu intenția limitării unor acțiuni sau

pentru atingerea unui țel ce nu are caracter fiscal. De exemplu, prin impozite ridicate pe importul unor produse se urmărește protejarea produselor autohtone de concurența străină.

În raport cu frecvența realizării lor, impozitele pot fi :

Permanente, adică se instituie și se încasează periodic, prezintă

anumită regularitate (anuale, trimestriale, lunare, chenzinale);

Incidentale, respectiv se introduc și se percep o singură dată.

După instituția care le administrează , impozitele pot clasifica în :

Impozite de stat, care în state de tip feudal sunt ale federației, al statelor,

provinciilor sau regiunilor acesteia, iar în statele de tip unitar aparțin administrației centrale de stat. Cele mai numeroase și importante impozite sunt încluse în această categorie;

Impozite locale, care sunt comunale și ale organului teritorial administrativ;

În funcție de aria de cuprindere a materiei supuse impozitării, impozitele se grupează în :

Impozite sintetice, care se așează asupra ansamblului materiei

impozabile aparținând unei persoane fizice sau juridice, fără considerațiuni privind natura componentelor ;

Impozite analitice, care se instituie asupra fiecărei componente

materiei impozabile în proprietatea unui contribuabil. Acestea sunt impozitele particulare, adică atâtea impozite câte venituri obține persoana sau câte elemente de patrimoniu posedă.

Cea mai importantă clasificare , atât din punct de vedere teoretic cât și din punct de vedere practic, fiind acceptată de un număr mare de țări și se folosește și de Organizația Națiunilor Unite, este clasificarea În funcție de incidența asupra plătitorilor, cuprinzând :

impozite directe (convenționale) asupra veniturilor și averilor

impozite indirecte (neconvenționale) pe vânzări (consum sau asupra prețurilor)

Ca impozit indirect, taxa pe valoarea adăugată se include în categoria taxelor de consumație, alături de accize, fiind un impozit unic cu plata fracțională, multistadial, se aplică pe tot circuitul economic până la utilizatorul final al produselor și serviciilor, dar numai asupra cifrei de afaceri nete, adică la valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit.

Valoarea adăugată este plusul de valoare pe care bunul (serviciul) il dobândește într-un anumit stadiu în urma prelucrării proprii. Cantitativ, este echivalentă cu diferența dintre prețul de vânzare al produsului, după ce i s-a adăugat prelucrare proprie și prețul de cumpărare a acestuia (diferența pentru un producător între valoarea producției evaluate la prețul pieței și cea a consumului sau intermediar). Se poate spune că valoarea adăugată măsoară efectul rezultat din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor muncă și capital, exprimând creșterea de valoare rezultată din utilizarea acestor factori peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de un agent de la terți.

Puterea economică a agentului economic este reflectată și prin valoarea adăugată, constituind sursă de acumulări bănești din care se face recompensarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a agentului economic:

acționari, dividende plătite

agentul economic: AF (autofinanțare – partea conservată de acesta pentru a-și asigura menținerea și dezvoltarea sa pe piață);

personal: salarii, premii, indemnizații, participanți la distribuirea unei părți a profitului într-un scop stimulativ, cheltuieli sociale;

creditorii: dobânzi și comisioane plătite

stat: impozite și taxe fiscale

La nivel macroeconomic, pentru a evalua produsul național brut (PNB) trebuie cunoscută valoarea adăugată , respectiv valoarea care se adaugă bunurilor și serviciilor în cadrul diferitelor etape de producere a acestora. În acest scop se determină valoarea adăugată brută (VAB) la nivelul agentului economic:

Unde :

Valoarea producției exercițiului = Valoarea producției vândute –

Valoarea producției stocate –

Valoarea producției imobilizate

Consumuri externe = Valoarea cumpărărilor de materii prime și alte aprovizionări + Valoarea stocurilor materiale – Alte cheltuieli și cumpărări.

Valoarea adăugată brută servește pentru plata salariilor și a altor drepturi asimilate, a cheltuielilor sociale, precum și pentru plata impozitelor (altele decât impozitul pe profit și T.V.A.)

2.3. APARIȚIA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

ȘI PRACTICA FISCALĂ

Una dintre cele mai moderne și eficiente componente ale politicii fiscale o reprezintă taxa pe valoarea adăugată. Forma actuală a taxei pe valoarea adăugată, ca impozit unic multistadial care se aplică asupra cifrei de afaceri nete, adică numai asupra valorii adăugate din fiecare stadiu al circuitului economic, nu a apărut în mod spontan, ci este rezultatul unei evoluții în timp, a unei dezvoltări și perfecționări treptate, mecanismul sau de aplicare existând în tipurile de impozit anterioare. Impunerea valorii adăugate a apărut pentru prima dată în anul 1954 în Franța, când a luat locul impozitului pe producție, și a evoluat până în prezent.

Formele de impozitare anterioare, care au determinat ajungerea la acest instrument fiscal, într-o prezentare succintă, sunt următoarele :

a).Impozitul industrial și comercial a acționat în economia franceză între anii 1917– 1920, fiind primul element al impunerii circulației mărfurilor. Acesta viza ultima vânzare către consumator, cota să generală era de 0,2 %, dar care putea să ajungă și până la maximum 10 % în cazul bunurilor de lux.

În anul 1920 s-a constatat că impozitul cu o singură fază de percepere nu corespunde speranțelor preconizate aducând un venit bugetar mic, fiind înlocuit cu impozitul general pe circulație.

b). Impozitul general pe circulație a acționat între anii 1920 – 1936 și a cuprins toate fazele producției și distribuției mărfurilor, inclusiv serviciile și transporturile, fiind scutite agricultura, industria mică și liber profesioniștii, precum și exportul.

Cota de impunere era de 2 %. întrucât a cuprins o sferă largă de aplicare a adus un venit bugetar important. Acesta a fost un impozit cu mai multe faze.

Ca urmare a faptului că pe lângă acest sistem de impunere au început să fie utilizate și alte impozite cu o singură fază care au deteriorat în mare masură aspectele pozitive ale impozitului general pe circulație, s-au creat inegalități care au generat multe critici, sistemul a fost schimbat prin utilizarea unui impozit cu o singură fază.

c). Impozitul pe circulație cu o singură fază a acționat între anii 1936 – 1954. Acesta se aplica la vânzarea ultimei faze de producție, cota impozitului era unică,

respectiv de 6 %, iar produsele valorificate fără a fi prelucrate în continuare și exportul erau exonerate.

Considerându-se că datorită efectelor sale frânează creșterea economică, în anul 1948 s-a introdus plata treptată a impozitului pe faze.

Fiecare producător plătea impozitul proporțional cu vânzările sale, după ce scădea impozitul plătit cu ocazia procurării materialelor necesare pentru producție. Prin aceasta , impozitul pe producția globală cu o singură fază s-a transformat într-un impozit pe circulație cu mai multe faze, apărând astfel tehnica fiscală a impunerii valorii adăugate.

d). Impozitul pe valoarea adăugată a fost introdus în Franța în anul 1954, parțial asupra serviciilor și comerțului cu ridicata . Aplicarea să a devenit tot mai largă. începând cu anul 1968 a fost extins până la comerțul cu amănuntul, iar pentru agricultura, administrația locală și liber profesioniștii putea să fie ales felul impunerii. Această formă nouă de impozitare a fost adoptată începând cu 1 ianuarie 1970, de către țările Pieței Comune, aplicarea să devenind una din condițiile pentru aderarea la aceasta.

Astăzi Uniunea Europeană acordă atenție deosebită acestui tip de impozit datorită următoarelor aspecte:

corespunde acordului intracomunitar ca și dezvoltării relațiilor cu terțe țări

dă posibilitatea identificării exacte și a deducerii impozitului pe exporturi (exonerarea exporturilor și impozitarea importurilor contribuind la funcționarea pieței unice intracomunitare)

poziția neutră față de comerțul exterior nu distorsionează producția internă și distribuția ( nu prezintă importanță numărul de verigi prin care trece un produs până la consumatorul final)

este neutru față de tehnica producției

este neutru față de formele societare și de gradul de specializare sau integrare

este flexibil și limitează evaziunea fiscală.

2.4. OPȚIUNEA STATELOR PRIVIND ALEGEREA FORMEI DE

IMPUNERE A VALORII ADĂUGATE

În teoria și practica economică există mai multe forme de manifestare a taxei pa valoarea adăugată:

taxa pe valoarea adăugată pe consum

taxa pe valoarea adăugată pe venit

taxa pe valoarea adăugată pe producția globală

Totodată există diferite principii de impozitare :

principiul originii

principiul destinației.

De asemenea avem și metode diverse de calcul a obligației fiscale :

metoda scăderii

metoda adunării

metoda facturării sau a creditării.

Între acestea există compatibilității și incompatibilități.

Taxa pe valoarea adăugată pe consum

Într-o economie deschisă baza normală a T.V.A. pe consum o reprezintă vânzările interne cu amănuntul care nu sunt identice cu totalul valorilor adăugate numai dacă se întâmplă ca exporturile să egaleze importurile.

Taxa pe valoarea adăugată pe venit

Se folosește în Argentina, Peru, s-a experimentat într-o formă asemănătoare în Turcia, iar în Israel se aplică în domeniul financiar și bancar, unde valoarea întrărilor și ieșirilor este dificil de măsurat. În acest caz se însumează plățile făcute factorilor de producție ( munca și capitalul folosit de firmă), însumându-se salariile și profitul net. Se poate admite numai scăderea amortizării unui bun destinat producției, pe timpul cât a fost folosit în cadrul anului respectiv.

Taxa pe valoarea adăugată pe producția globală

Acest tip de T.V.A. se calculează scăzând din vânzările unei firme numai achizițiile (cumpărările) acelor bunuri care sunt folosite în mod curent nu și achizițiile de mașini sau alte bunuri de producție.

În acest caz , amortizarea nu poate fi scăzută, iar așa-numita valoare adăugată va depăși cu mult vânzările (cifra de afaceri) cu ridicata ale unui an. Finlanda, Marocul și Senegalul utilizează o versiune modificată acestei taxe.

Principiul originii

Se aplică atunci când se supun impozitării întreaga valoare adăugată, atât cea creată în țară, cât și cea din străinătate, în cazul bunurilor destinate consumului țării respective. În această situație exporturile sunt exonerate, iar importurile fac obiectul impozitării taxei pa valoarea adăugată. Acest regim este compatibil cu T.V.A. pe consum.

Metoda scăderii

Metoda scăderii presupune scăderea cumpărăturilor din vănzările agentului economic, diferența rezultată a fi impozitată. Această metodă nu permite o diferențiere a cotelor, iar facturile nu furnizează informații privind T.V.A. plătită în stadiile anterioare, informații ce sunt necesare în scopul aplicării principiului destinației.

Metoda adunării

Această metodă presupune însumarea plăților avute de agentul economic cu salariile, la care se adaugă profitul net, putându-se scădea numai amortizarea aferentă utilajului destinat producției pe perioada respectivă și veniturile din învestiții. Metoda se folosește numai în cazul T.V.A. pe venit. în cazul exonerării exporturilor nu se poate determina suma de rambursat, întrucât T.V.A. nu apare în facturile de vânzare ale agentului economic. Pentru impozitarea bunurilor importate, acestea trebuie estimate căci nu există posibilitatea adăugirii prin coeficienți a plăților de T.V.A. făcute în străinătate pentru acestea.

Metoda facturării (creditării)

Constă în aplicarea taxei pe valoarea adăugată la valoarea vânzărilor egentului economic și scăderea din acest impozit global a sumei reprezentând taxa pe

valoarea adăugată plătită în etapele anterioare conform informațiilor reflectate pe facturile de cumpărare, pentru determinarea impozitului net de plată. Pe facturi se va indica separat prețul și taxa pe valoarea adăugată aferentă care reprezintă suma taxelor plătite în etapele anterioare de către furnizor până în momentul livrării mărfii. Această sumă reprezintă creditul agentului economic până la determinarea taxei pe valoarea adăugată nete pe care o are de plată.

Metoda este preferată în cazul taxei pe valoarea adăugată pe consum care utilizează principiul destinației , căci permite stabilirea exactă a sumei cu care exportul trebuie exonerat. Importul , în cazul acesta, se impozitează în momentul realizării, sau ulterior la prima vânzare în cadrul țării.

În România, s-a optat pe T .V.A. pe consum , principiul destinației, metoda facturării.

2.5. SFERA DE APLICARE

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoana impozabilă;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice menționate , după cum urmează :

activitațile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii,

activitățile extractive, agricole

activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora.

activitatea economică de exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Dacă cel puțin una dintre condițiile stipulate mai sus nu este îndeplinită, operațiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri și/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiție implică existența unei legături directe între operațiune și contrapartida obținută. Pentru a se determina dacă o operațiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ce aceasta să aducă un avantaj clientului și prețul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel :

a) condiția referitoare la existența unui avantaj în folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigură finanțarea sau, în absența acestuia, atunci când operațiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un asemenea angajament. Această condiție este compatibilă cu faptul că serviciul a fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligații legale ;

b) condiția referitoare la existența unei legături între operațiune și contrapartida obținută este respectată dacă prețul nu reflectă valoarea normală a operațiunii, este achitat sub forma de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preț, nu este plătit de către beneficiar, ci de un terț ;

Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată sunt denumite în continuare operatiuni impozabile.

Operatiunile impozabile pot fi:

a).operatiuni taxabile, pentru care se aplică cotele stabilite de lege;

Cota standard a taxei pe valoarea adaugată este de 19% și se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabila care nu este scutită de taxa pe valoarea adaugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adaugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adaugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

– dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții;

– livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

– livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;

– livrările de produse ortopedice;

– medicamente de uz uman și veterinar;

– cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota de taxa pe valoarea adaugată aplicabila este cea în vigoare la data la care întervine faptul generator al taxei pe valoarea adaugată, cu exceptia operațiunilor pentru care se aplica cota în vigoare la data exigibilității taxei.

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul tării pentru livrarea aceluiași bun.

b) operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adaugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adaugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată:

– livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării, de către furnizor sau de alta persoană în contul sau;

– livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării de cumpărătorul care nu este stabilit în interiorul țării, sau de alta persoana în contul sau, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcațiunilor de agrement și avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;

– prestările de servicii, inclusiv transportul și prestările de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestărilor de servicii scutite;

– transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate;

– transportul internațional de persoane și serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca tratație pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;

– în cazul navelor utilizate pentru transportul internațional de persoane și/sau de mărfuri, pentru pescuit sau altă activitate economică sau pentru salvare ori asistență pe mare, al navelor de razboi, următoarele operatiuni:

1. livrarea de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu excepția navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coastă;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora;

– în cazul aeronavelor care prestează transporturi internaționale de persoane și/sau de mărfuri, următoarele operațiuni:

1. livrările de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor și/sau pentru încărcatura acestora;

– prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigație care iși desfășoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum și livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

– livrările de bunuri și prestările de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, a personalului acestora, precum și a oricăror cetățeni străîni având statut diplomatic sau consular în România, în condiții de reciprocitate;

– livrările de bunuri și prestările de servicii, în favoarea reprezentantelor organismelor internaționale și interguvernamentale acreditate în România, precum și a cetățenilor străini angajați ai acestora, în limitele și în conformitate cu condițiile precizate în convențiile de înființare a acestor organizații;

– livrările de bunuri și/sau prestările de servicii, către forțele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul forțelor armate sau al personalului civil care însoțește forțele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacă forțele iau parte la efortul de apărare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara țării și pentru prestările de servicii, scutirea se acorda potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice;

– livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de către guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinatate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

– construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate in acest scop;

– prestările de servicii poștale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevăzuți de Ordonanța Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Poștale Universăle de la Beijing (1999), aprobată prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea și distribuirea trimiterilor poștale din străinatate, inclusiv servicii fînanciar poștale;

– servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garanție;

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată:

– livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;

– livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free și în alte magazine situate în aeroporturile internaționale, prevăzute la Sectiunea 1 a Capitolului I din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor masuri în materie financiar-fiscală, precum și livrările de bunuri efectuate prin aceste magazine;

– urmatoarele operațiuni desfașurate într-o zonă liberă sau într-un port liber:

1. introducerea de bunuri străine într-o zonă liberă sau port liber, direct din străinătate, în vederea simplei depozitări, fără întocmirea de formalități vamale;

2. operațiunile comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între diverși operatori dîn zona liberă sau portul liber sau între aceștia și alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;

3. scoaterea de bunuri străine din zona liberă sau portul liber, în afara țarii, fără întocmirea de declarații vamale de export, bunurile fiind în aceeași stare ca în momentul introducerii lor în zona liberă sau portul liber;

Scutirile prevăzute nu se aplică bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona liberă sau în portul liber, sau care ramân în România.

c) operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adaugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adaugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate.

Următoarele operațiuni de înteres general sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată:

– spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unităti autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unităti autorizate să desfășoare astfel de activități, cantinele organizate pe lângă aceste unități, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare;

– prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuate de stomatologi și de tehnicienii dentari;

– prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical;

– transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

– livrările de organe, de sânge și de lapte, de proveniența umană;

– activitatea de învătământ prevazută de Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ultarioare, desfașurată de unitățile autorizate, inclusiv activitatea căminelor și a cantinelor organizate pe lângă aceste unități, formarea profeisonală a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate

de acestea, efectuate de către instituțiile publice sau de către alte entități recunoscute, care au aceste obiective;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socială efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social;

– serviciile de cazare, masă și tratament, prestate de persoane impozabile care iși desfașoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și contravaloarea acestora este decontată pe baza de bilete de tratament;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor, efectuate de instituțiile publice sau alte entităti recunoscute ca având caracter social;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care aceasta scutire nu provoacă distorsiuni de concurentă;

– prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educatia fizică;

– prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituțiile publice, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operațiuni sunt scutite, cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurențiale;

– realizarea, difuzarea și/sau retransmisia programelor de radio și/sau de televiziune, cu excepția celor de publicitate, efectuate de unitățile care produc și/sau difuzează programele audiovizuale, precum și de unitățile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

– vânzarea de licențe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agențiile internaționale de știri și alte drepturi de difuzare similare, destinate activității de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate.

Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

– activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor și proiectelor, precum și a acțiunilor cuprinse în Planul național de cercetare-dezvoltare și inovare, în programele-nucleu și în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările

ulterioare, precum și activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare finanțate în parteneriat internațional, regional și bilateral;

– livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali și asociațiile fără personalitate juridică ale acestora;

– prestările următoarelor servicii financiare și bancare:

1. acordarea și negocierea de credite și administrarea creditului de către persoana care il acordă;

2. acordarea, negocierea și preluarea garanțiilor de credit sau a garanțiilor colaterale pentru credite, precum și administrarea garanțiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. orice operațiune legată de depozite și conturi fînanciare, inclusiv orice operațiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum și operațiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu moneda națională sau străină, cu excepția monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecție;

5. emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu titluri de participare, titluri de creanțe, cu excepția executării acestora, obligațiuni, certificate, cambii, alte înstrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament și/sau a fondurilor comune de garantare a creanțelor efectuate de orice entități constituite în acest scop;

– operațiunile de asigurare și/sau reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de operațiuni;

– jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități;

– livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de unitățile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deținuților;

– lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere la monumentele care comemorează combatanți, eroi, victime ale războiului și ale Revoluției din Decembrie 1989;

– transportul fluvial de persoane în Delta Dunării și pe rutele Orșova-Moldova Nouă, Braila-Hârșova și Galați-Grindu;

– livrarea obiectelor și veșmintelor de cult religios, tipărirea cărților de cult, teologice sau cu conținut bisericesc și care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum și furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificările și completările ulterioare;

– livrarea de bunuri către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totală sau parțială a obligațiilor de plată ale unui debitor;

– arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții:

1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea șeifurilor;

d) operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adaugată, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adaugată în vamă.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată:

– importul de bunuri a căror livrare în România este scutită de taxa pe valoarea adaugată;

– bunurile introduse în țară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în țară ori în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;

bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum

și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

importul de bunuri de către misiunile diplomatice și birourile consulare

precum și de către cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiții de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme;

– importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internaționale și interguvernamentale acreditate în România, precum și de către cetățenii străini angajați ai acestor organizații, în limitele și în conformitate cu condițiile precizate în convențiile de înființare a acestor organizații, potrivit procedurii stabilite prin norme;

– importul de bunuri de către forțele armate ale statelor străine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însoțitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forțe sunt destinate efortului comun de apărare;

– importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activității de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate;

– importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătății, de apărare a țării sau siguranței naționale, artistic, sportiv, de protecție și ameliorare a mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și de arhitectură;

– importul de bunuri finanțate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internaționale și/sau organizații nonprofit din străinătate și din țară ;

– importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție, bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecția mediului, stabilite prin hotarâre a Guvernului.

2.6.REGIMUL SPECIAL DE SCUTIRE

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată persoanele impozabile a caror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugată.

Persoanele impozabile nou-înființate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, daca declară că vor realiza anual o cifra de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea

adaugată. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizează operațiuni sub plafonul de scutire , se consideră ca sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugată.

Persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Pentru persoanele

nou- înființate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracțiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire

trebuie să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depășirii plafonului este considerătă sfirșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxa pe valoarea adaugată. În situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxa pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adaugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă.

După depășirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevazut de lege.

Cifra de afaceri care servește drept referință este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere.

2.7.PERSOANE IMPOZABILE

2.7.1. PERSOANE IMPOZABILE

ȘI ACTIVITATEA ECONOMICĂ

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfasoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice care cuprind :

activitățile producătorilor,

activitățile comerciantilor sau prestatorilor de servicii,

activitățile extractive,

activitățile agricole

activitaățle profesiilor libere sau așimilate acestora.

activitățile de exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Nu are caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de acestea pentru scopuri personale.

Activitatea de încasare a taxelor efectuată de către persoane impozabile, nu constituie activitate economică.

Livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate în mod gratuit de organizațiile fără scop patrimonial nu sunt considerate activități economice.

Nu acționează de o manieră independentă angajații sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente

juridice care creează un raport angajator/angajat in ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.

Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfașurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți.

Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile și pentru următoarele activități :

vânzarea , direct sau prin intermediari, către persoane fizice , în scop de locuință, a imobilelor sau părților de imobile, aflate în proprietatea statului, date în folosință înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată în legislația României. Dacă vânzarea are loc prin intermediari, aceștia nu datorează taxa pe valoarea adăugată pentru încasările din vânzarea acestor locuințe și nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzător nu beneficiază de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operațiuni.

livrările de bunuri dobândite după data de 1 iulie 1993, dacă la achiziția acestora s-a plătit taxa pe valoarea adăugată și taxa respectivă nu a fost dedusă.

Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate în calitate de autorități publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurențiale.

Direcțiile generale ale finanțelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului potrivit legii.

Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, distorsiuni de concurență rezultă atunci când aceeași activitate este desfășurată de mai mulți agenți economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de aceștia nu este grevată de taxa pe valoarea adăugată, față de ceilalți operatori economici care sunt obligați să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adăugată.

Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în aceleași condiții legale ca și cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum și pentru activitățile următoare:

a) telecomunicații;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;

c) transport de bunuri și de persoane;

d) servicii prestate de porturi și aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitățile organelor de publicitate comercială;

i) activitățile agențiilor de călătorie;

j) activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare.

2.7.2. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Pentru operațiunile din interioriul tării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:

– persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată, pentru operațiunile taxabile realizate;

beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată.

La importul de bunuri, plătitorii taxei pe valoarea adaugată sunt persoanele care importă bunuri în România. Persoanele fizice datorează taxa pe valoarea adaugată pentru bunurile introduse în tară, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

2.7.3. REGULI APLICABILE ÎN CAZUL PERSOANELOR IMPOZABILE STABILITE ÎN STRĂINĂTATE

Dacă o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile, pentru care locul prestării este considerat a fi în România, va proceda astfel:

– prestatorul iși poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligația de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în străinătate, toate obligațiile prevăzute de lege, inclusiv obligația de a solicita înregistrarea fiscală în scopul plătii taxei pe valoarea adaugată, în numele persoanei stabilite în străinătate;

– în cazul în care persoana stabilită în străinătate nu iși desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adaugată, în numele prestatorului.

Prin persoana impozabilă stabilită în străinătate se înțelege orice persoană care realizează activități economice și care nu are în România sediul activității economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrările sunt efectuate.

În cazul livrărilor de bunuri taxabile pentru care locul livrării este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în străinătate, acestea au obligația să desemneze un reprezentant fiscal în România.

Persoanele impozabile stabilite în străinătate, care desfașoara operațiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul să-și desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operațiuni.

2.8. OPERAȚIUNI IMPOZABILE

2.8.1. LIVRAREA DE BUNURI

Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.

Prin bunuri se înteleg bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură sunt considerate bunuri mobile corporale.

Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plata:

a) predarea efectiva a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadente, cu excepția contractelor de leasing;

b).transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

d) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului;

În acest caz, transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la livrare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul acționeauză în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător și revânzător. În funcție de locul unde vânzătorul, cumpărătorul și comisionarul își au stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent, ori , în lipsă acestora, domiciliul sau reședința obișnuită, se disting următoarele situații :

atunci când vânzătorul, comisionarul și cumpărătorul sunt persoane

impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar și emite factura fiscală. Comisionarul, la rândul sau, face livrare de bunuri către cumpărător și emite factura fiscală ;

atunci când vânzătorul și comisionarul sunt persoane impozabile

înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar cumpărătorul este persoană stabilită în străinătate, vânzătorul face livrare de bunuri către comisionar și emite

factura fiscală, iar acesta din urmă, la rândul sau, face livrare de bunuri către cumpărătorul străin, emite factura fiscală, factura externă și întocmește declarația vamală de export în

nume propriu, respectiv la rubrica ”exportator ” din declarația vamală de export își înscrie numele sau;

atunci când cumpărătorul și comisionarul sunt persoane înregistrate ca

plătitori de taxa pe valoarea adăugată în România, iar vânzătorul este persoană stabilită în străinătate, acesta din urmă emite factura externă pe numele comisionarului pentru bunurile livrare, comisionarul face importul de bunuri , întocmește declarația vamală de import în nume propriu și face livrare de bunuri către cumpărător , emițând factura fiscală.

Comisionarul iși poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în factura fiscală pe numele sau de vânzătorul stabilit în România sau a celei din declarația vamală de import, în cazul în care vânzătorul este o persoană stabilită în străinătate, conform prevederilor din cap. ” Regimul deducerilor  ” din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli a operațiunilor efectuate de comisionar.

e) bunurile constatate lipsă din gestiune.

Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legatură cu activitatea economică desfasurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit

constituie livrare de bunuri efectuată cu plata, daca taxa pe valoarea adaugată aferenta bunurilor respective sau parților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

Orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată.

În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final.

Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operațiunilor de transfer total sau parțial de active și pasive, ca urmare a fuziunii și divizării, nu constituie livrare de bunuri, indiferent daca e facută cu plata sau nu.

Aportul în natură la capitalul social al unei societăti comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adaugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În șituația în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugată sau are dreptul de deducere parțial, operațiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

Nu constituie livrare de bunuri aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale, efectuat între două persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă

pe valoarea adăugată, în situația în care beneficiarul are drept de deducere integrală a taxei pe valoarea adăugată. Persoana impozabilă care a adus aportul în natură are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

Constituie livrare de bunuri , aportul în natură la capitalul social acordat de o persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau parțial, unei persoane impozabile nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că operațiunile desfășurate de acesta nu dau drept de deducere. În acest caz, beneficiarul evidențiază în patrimoniul sau contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Aportul în natură acordat de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată unei persoane impozabile care are drept de deducere parțială a taxei pe valoarea adăugată constituie livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial. La persoana impozabilă care a acordat aportul în natură , precum și la beneficiar, taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunii respective se înscrie în decontul pe valoarea

adăugată, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăți efective între cele două unități în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată.

Baza de impozitare pentru aportul în natură care constituie livrare de bunuri este constituită din valoarea de aport a bunurilor.

Importul de bunuri care constituie aport în natură la capitalul social al unei societăți comerciale , efectuat de o persoană străină, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Persoana impozabilă care primește aportul în natură poate să iși exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, în condițiile legii.

Se consideră de asemenea livrare de bunuri și produsele agricole reținute drept plată în natură a prestației efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de

taxa pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole, precum și plata în natură a arendei.

Nu constituie livrare de bunuri:

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condițiile stabilite prin norme;

Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu constituie livrare de bunuri, dacă sunt îndeplinite, cumulativ , următoarele condiții :

nu sunt imputabile

degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective, dovedite cu documente

se face dovada că s-au distrus bunurile și nu mai intră în circuitul economic.

În categoria bunurilor degradate calitativ se încadrează și ziarele, reviestele, cărțile, manualele școlare, care sunt returnate de către difuzori și care nu mai pot fi valorificate.

Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar și înainte de expirarea duratei normale de întrebuințare, nu constituie livrare de bunuri din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

c) perisabilitățile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum și alte destinații prevăzute de lege, în condițiile stabilite prin norme , exemplu :

masă caldă pentru mineri

alimentația de protecție

materiale igienico-sănitare acordate obligatoriu angajaților în vederea prevenirii imbolnăvirilor.

Limita până la care nu sunt considerăte livrări de bunuri este cea stabilită prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri.

Plata în natură a salariilor și a dividendelor reprezintă livrare de bunuri.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri în limita în care sunt deductibile la calcului impozitului pe profit cheltuielile de protocol. Aceeași limită este aplicabilă și microîntreprinderilor.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare și mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri în limita a 3 la mie din cifra de afaceri, și nu se întocmește factură fiscală pentru acordarea acestor bunuri.

Încadrarea în limitele admise de lege se determină pe baza datelor raportate prin situațiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite, sponsorizările, acțiunile de mecenat sau alte acțiuni prevăzute de legi, acordate în numerar. Depășirea limitelor constituie livrări de bunuri și se colectează taxa pe valoarea adăugată, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată corespunzătoare depășirii. Taxa pe valoarea adăugată aferentă depășirii se calculează și se include la rubrica de regulărizări din decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată au depus situațiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.

2.8.2. PRESTAREA DE SERVICII

Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri.

Prestările de servicii cuprind operațiuni cum sunt:

– închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

Transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing operațional sau financiar se consideră prestare de servicii. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanțatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanțatorul , operațiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând că

persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operațiunea este considerată în continuare prestare de servicii, taxa pe valoarea adăugată fiind datorată de persoana care preia contractul de leasing în aceleași condiții ca și cedentul.

– transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

– angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie;

– prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

– intermedierea efectuată de comisionari, care actioneaza în numele și în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Emiterea unei facturi în numele sau de către orice comisionar care acționează în numele ei și în contul comitentului vânzător, în momemntul vânzării către cumpărător, este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punct de vedere al taxei pa valoarea adăugată.

Se consideră prestari de servicii cu plata:

utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane

impozabile, în scopuri ce nu au legatură cu activitatea să economica, sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, daca taxa pe valoarea adaugată pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial;

– prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legatură cu activitatea să economică pentru uzul personal al angajaților săi sau al altor persoane.

Nu se consideră prestare de servicii efectuată cu plata utilizarea bunurilor și prestările de servicii , efectuate în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege, precum și prestările de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor.

Persoana impozabilă care acționeaza în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în legatură cu o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși acele servicii.

În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prîn tranzacții succesive, fiecare tranzacție se consideră o prestare separată și se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

2.8.3. SCHIMBURI DE BUNURI SAU SERVICII

În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.

2.8.4.IMPORTUL DE BUNURI

Se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.

Atunci când bunurile sunt plasate, dupa intrarea lor în țară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată. Totuși, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce privește plata sau, dupa caz, garantarea drepturilor de import pe perioadă cât se află în regim vamal suspensiv.

Orice livrare a unor bunuri care se află sub regim vamal suspensiv nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Astfel de operațiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfecționare activă și altele de această natură.

2.9.LOCUL OPERAȚIUNILOR IMPOZABILE

2.9.1.LOCUL LIVRĂRILOR DE BUNURI

Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

1).locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;

Livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat a fi în România, nu sunt operațiuni impozabile în România. Orice persoana impozabilă care realizează bunuri care au locul livrării în străinătate poate să-și exercite dreptul de deducere, în situația în care livrările de bunuri ar da drept de deducere dacă ar fi realizate în România.

2).locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în funcțiune este efectuată de către furnizor sau de altă persoană în contul sau;

Locul livrării de bunuri în cazul în care livrările sund efectuate la bordul unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de pasageri. Locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare a transportului de pasageri în cazul livrărilor de bunuri efectuate la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi :

a). primul punct de îmbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au punctul de plecare în România;

b). primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării, pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României și fac escală în România.

3). locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

4). locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;

5). locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, și pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul țării.

Locul livrării de bunuri în cazul în care livrările sunt efectuate într-un autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasăgeri și numai pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul țării. Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în interiorul țării, se determină astfel :

a). pentru transporturile care au punctul de plecare în România și punctul de sosire în străinătate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării.

b). pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României și punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevăzut în interiorul țării. Parcursul efectuat în interiorul țării este cel efectuat între locul de plecare și locul de sosire. Dacă nu există un punct de îmbarcare situat în interiorul țării, se consideră ca locul livrării de bunuri nu este în România;

c). pentru transporturile care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevăzut în interiorul țării. Parcursul efectuat în interiorul țării este cel efectuat între locul de plecare și locul de sosire. Dacă nu există punct de îmbarcare sau de debarcare în interiorul țării, locul livrării de bunuri nu este considerat a fi în România.

Totodată, se precizează că:

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul țării, parcursul efectuat între locul de plecare și locul de sosire al transportului de pasageri, fără oprire în afara țării;

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării, dacă este cazul, după oprirea efectuată în afara țării;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul țării, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul țării, dacă este cazul, înainte de oprirea efectuată în afara țării.

2.9.2. LOCUL PRESTĂRII DE SERVICII

Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsă acestora, domiciliul sau reședinta să obișnuită.

În Codul fiscal, se instituie o regulă generală, potrivit căreia pentru prestările de servicii, legea aplicabilă în materie de taxa pe valoarea adăugată este cea a țării în care prestatorul își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate, ori în lipsă acestora, domiciliul sau reședința să obișnuită.

Prin exceptie pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestațiile agențiilor imobiliare și de expertiză, ca și prestările privind pregătirea sau coordonarea executării

lucrărilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestațiile furnizate de arhitecți și serviciile de supervizare;

Pentru aceste operațiuni locul prestării este situat în țara în care este situat bunul imobil. Prestatorul trebuie să aplice legea privind taxa pe valoarea adăugată din țara în care este situat bunul imobil. Rezultă că pentru operațiuni taxabile de această natură desfășurate în România de orice prestator, indiferent dacă este român sau o persoană impozabilă stabilită în străinătate, locul prestării este considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile române desfășoară astfel de operațiuni în străinătate, operațiunile respective nu au locul prestării în România, prestatorul exercitându-și dreptul de deducere ( servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată). Prin persoană impozabilă română se înțelege orice prestator care își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate, ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reședința să obișnuită ori care și-a desemnat reprezentant fiscal în România.

b) locul unde se efectuează transportul, în funcție de distanțele parcurse, în cazul transportului de bunuri și de persoane;

Pentru serviciile de transport de bunuri și de persoane, locul prestării este locul unde se efectuează transportul în funcție de distanțele parcurse. Locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt noțiuni utilizate pentru a

stabili parcursul efectuat în interiorul țării.

Prin punct de plecare , în cazul transportului de bunuri, se înțelege, punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor.

Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri , se înțelege primul loc de destinație a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.

Transporturile naționale de bunuri sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare , cât și punctul de sosire se afla în teritoriul țării. Transporturile naționale

de persoane sunt transporturile pentru pentru care atât punctul de plecare, cât și punctul de sosire se află în înteriorul țării. Locul prestării transporturilor naționale de bunuri și de persoane este în România.

Transporturile internaționale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte sunt situate în afara României, dar transportul tranzitează România. Locul prestării serviciilor internaționale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul țării.

Pentru transportul internațional de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul țării este parcursul efectuat între locul de plecare și locul de sosire a transportului

de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de bunuri se înțelege punctul de plecare situat în interiorul țării sau, după caz, punctul de trecere a frontierei și de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului de bunuri se înțelege primul loc de destinație a bunurilor în România sau, după caz, punctul de trecere a frontierei la ieșirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinație a bunurilor în România.

Pentru transportul internațional de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul țării este parcursul efectuat între locul de plecare și locul de sosire a transportului de persoane determinată după cum urmează :

pentru transporturile care au punctul de plecare din România și punctul de sosire în străinătate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate, pentru pasagerii care urmează a fi debarcați în afara țării ;

pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României și punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcați în afara României ;

pentru transporturile care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare , nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat punctul de trece a frontierei dinspre România în străinătate ;

pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul țării și s-au debarcat în interiorul țării, călătorÎnd cu mijloc de transport în trafic internațional, partea de transport dintre locul de îmbarcare și locul de debarcare pentru acești pasageri se consideră transport național.

Facturile de transport internațional se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului național și a celui internațional. Orice scutire de taxa pe valoarea adăugată pentru servicii de transport se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul țării, în timp ce distanța parcursă în afara țării se consideră că nu are locul prestării în România și nu datorează taxa pe valoarea adăugată. Persoanele care efectuează servicii de transport internațional beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și/sau servicii și pentru partea din transport care nu are locul prestării în România.

c) sediul activității economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absența acestora, domiciliul sau reședința obișnuită a beneficiarului în cazul următoarelor servicii:

închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și al altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate și marketing;

5. serviciile de consultanță, de inginerie, juridice și de avocatură, serviciile contabililor și experților contabili, ale birourilor de studii și alte servicii similare;

6. prelucrarea de date și furnizarea de informații;

7. operațiunile bancare, financiare și de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepția închirierii de șeifuri;

8. punerea la dispoziție de personal;

9. telecomunicațiile.

Sunt considerate servicii de telecomunicații serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea și recepția de semnale, înscrisuri, imagini și sunete sau informații de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv

cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepții, furnizarea accesului la rețeaua mondială de informații;

10. serviciile de radiodifuziune și de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronică

Sunt considerăte servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea și conceperea de site-uri informatice, mentenanța la distanța a programelor și echipamentelor, furnizarea de programe informatice – software – și actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte și de informații și punerea la dispoziție de baze de date, furnizarea de muzică, de filme și de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea și difuzarea de emisiuni și evenimente politice, culturale, artistice, sportive, științifice, de divertisment și furnizarea de servicii de învățământ la distanță. Atunci când furnizorul de servicii și clientul sau comunică prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintă un serviciu electronic;

d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, știintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități;

2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea, descărcarea, manipularea, paza și/sau depozitarea bunurilor și alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestările e fectuate asupra bunurilor mobile corporale.

2.10. FAPTUL GENERATOR

ȘI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2.10.1. FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA

REGULI GENERALE

Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

Taxa pe valoarea adaugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptatită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilita prin lege la o altă dată.

Faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă, la data livrarii de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepțiile prevazute de lege.

Livrările de bunuri și prestările de servicii, care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăți succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică și altele asemenea, se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se refera aceste decontări sau plăți.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugată este anticipată faptului generator și intervine:

a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii;

b) la data încasării avansului, în cazul în care se încaseaza avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite de taxa pe valoarea adaugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înțelege încasarea parțiala sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării.

În cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugată să intervină la data livrarii bunului imobil.

2.10.2. FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA

CAZURI SPECIALE

Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate, pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adaugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parțiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată.

Pentru operațiunile de închiriere de bunuri mobile și operațiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în străinătate, denumite în continuare operațiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adaugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor. Dacă se efectuează plăți în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugată intervine la data efectuării plății.

În cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în țară, al operațiunilor de leasing intern, de inchiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adaugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenței sau arendei. În cazul încasării de avasuri față de data prevazută în contract, taxa pe valoarea adaugată devine exigibilă la data încasării avansului.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, prin decontare succesivă – energie electrică și termică, gaze naturale, apa, servicii telefonice și altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitățile livrate și serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

În cazul livrării de bunuri sau prestării de servicii, realizate prin intermediul unor mașini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adaugată devine exigibilă la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor de construcții – montaj ia naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă sau, dupa caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

2.11. BAZA DE IMPOZITARE

2.11.1. BAZA DE IMPOZITARE

PENTRU OPERAȚIUNI ÎN INTERIORUL ȚĂRII

Baza de impozitare constituie un element esențial în determinarea corectă a taxei pa valoarea adăugată calculată de agenții economici și reflectată în contabilitate.

REGULI GENERALE

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este constituită din:

– pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obținuta de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

Potrivit Codului fiscal, subvențiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de prețul bunurilor livrare și/sau al serviciilor prestate , se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. Se consideră că subvențiile sunt legate direct de preț dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :

prețul livrării/tariful prestării pe unitatea de măsură al bunurilor și/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adăugată ;

subvenția acordată este concret determinabilă în prețul bunurilor și/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate și/sau a servicilor prestate, în sume absolute sau procentual.

Nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată subvențiile sau alocațiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt legate direct de prețul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, cu sunt :

ajutoarele de stat acrodate companiilor, societăților naționale și societăților comerciale din industria minieră

sprijinul acordat producătorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate

– subvențiile acordate producătorilor agricoli din sectorul animalier pentru

creșterea producției de carne și a efectivelor de animale

subvențiile pentru acoperirea cheltuielilor cu energia electrică pentru irigații

subvenții pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local

subvenții acordate pentru efectuarea de investiții proprii.

– prețurile de achiziție sau, în lipsă acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării.

suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru

executarea prestarilor de servicii .

Pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii contractate în valută, a căror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plății, baza de impozitare se corectează cu diferența de preț rezultată ca urmare a modificării cursului pieței valutare în vigoare la data încasării față de cel utilizat la data livrării/prestării. Furnizorul/prestatorul este obligat să emită factura fiscală pentru diferențe de preț în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri regularizarea se efectuează astfel:

la data livrării/prestării facturile de avans se stornează integral

se emite factura fiscală pentru contravaloarea integrală a bunurilor

livrate și/sau serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determină prin însumarea sumelor evidențiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasării fiecărui avans, evidențiind și taxa pe valoarea adăugată aferentă, astfel încât suma facturată beneficiarului să nu fie majorată artificial, respectiv redusă, datorită creșterii / descreșterii cursului de schimb de la data livrării/preestării față de cel de la data încasării de avansuri.

Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru și/sau de protecție acordat salariaților este constituită din contravaloarea care este suportată de sslariați. Dacă echipamentul de lucru și/sau de protecțiue nu este suportat de salariați, operațiunea nu constituie livrare de bunuri.

Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsă, este constituită după cum urmează:

a). dacă lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt Înregistrate În contabilitate, calculată În funcție de amortizarea contabilă. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero.

b). dacă lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputată, dar nu mai puțÎn decât valoarea rămasă a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputată.

Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată:

– impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugată;

– cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată urmatoarele:

– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților;

– sumele reprezentand daune-interese stabilite prîn hotărâre judecătorească definitivă, penalizarile și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.

– dobânzile percepute pentru: plăți cu întarziere, livrari cu plata în rate, operatiuni de leasing;

– valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;

– sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

– taxa de reclamă și publicitate și taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritățile publice locale prîn Întermediul prestatorilor.

Formula de calcul a bazei impozabile, în principiu, este următoarea :

Bi = Pp + Cp,cha – Rp

Unde:

Bi = baza impozabila

Pp = pretul principal

Cp, cha = componentele de preț și cheltuielile accesorii

Rp = reducerile de preț ( acordate de vânzator)

2.11.2. BAZA DE IMPOZITARE PENTRU IMPORT

Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adaugată, datorate pentru importul de bunuri.

Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare . Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația stipulată în documentul de transport sau orice alt document însoțitor al bunurilor, când acestea intră în România.

Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde următoarele elemente :

– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților;

– sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărare judecătoreasca definitivă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu

se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

– dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, livrări cu plata în rate, operațiuni de leasing;

– valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;

– sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

– taxa de reclamă și publicitate și taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritățile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Baza de impozitare pentru nave și aeronave nu include:

– valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele și aeronavele care au fost reparate sau transformate în străinătate;

– carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave și/sau aeronave.

Dacă suma folosită la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimată în valută, aceasta se convertește în moneda națională a României, în conformitate cu metodologia folosită, pentru a stabili valoarea în vamă a bunurilor importate.

2.11.3. AJUSTAREA BAZEI DE IMPOZITARE

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată se ajustează în urmatoarele situații:

a) dacă au fost emise facturi fiscale și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea sau prețurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) în situația în care reducerile de preț, sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum și în cazul majorării prețului ulterior livrării sau prestării;

d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasată din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începand cu data de la care se declară falimentul;

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

2.12.COTELE

DE TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2.12.1. COTA STANDARD ȘI COTA REDUSĂ

Cota standard a taxei pe valoarea adaugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adaugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adaugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adaugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente

istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții;

b) livrarea de manuale școlare, cărti, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

Cota redusă de 9% se aplică pentru livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, înclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi, indiferent dacă livrarea se face direct sau prin intermediari. Cărțile, indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie să aibă codul ISBN. Nu se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adaugată pentru livrarea de cărți, ziare și reviste, care sunt destinate exclusiv publicității.

c) livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;

Se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adaugată pentru protezele medicale și accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată. Proteza medicală reprezintă orice dispozitiv medical care este destinat să fie introdus și să rămână implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, parțial ori total, prin intervenție medicală sau chirurgicală, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei părți a corpului uman, precum și orice alte dispozitive care se poartă sau se duc în mâna, necesare compensării unei deficiențe ori infirmități. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.

d) livrările de produse ortopedice;

Se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adaugată pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante și/sau alte vehicule similare pentru invalizi, părți și/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule șimilare pentru învalizi, articole și/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri și/sau bandaje medico-chirurgicale și cârje, atele, gutiere și alte articole pentru fracturi, articole și aparate de proteză ortopedice.

e) medicamente de uz uman și veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adăugată pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situația în care costul micului dejun este înclus în prețul de cazare, cota redusă se aplica asupra prețului de cazare fără a se defalca separat micul dejun.

În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora, comercializate prin agenții de turism, cota redusă pentru servicii de cazare sau de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicată numai în situația în care agențiile de turism practică un regim normal de taxă pe valoarea adaugată, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevăzute în Codul fiscal, iar contravaloarea acestor servicii este specificată separat în factura fiscală.

Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adaugată, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard și 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când prețul de vânzare înclude și taxa pe valoarea adaugată. De regula prețul înclude taxa pe valoarea adaugată la livrarea de bunuri și/sau prestarea de servicii direct către populație în situația în care nu este necesară emiterea unei facturi fiscale , precum și în orice situație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilor contractuale prețul înclude și taxa pe valoarea adaugată.

2.13. REGIMUL DEDUCERILOR

2.13.1. DREPTUL LA DEDUCERE

Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adaugată deductibilă devine exigibilă.

Pentru bunurile importate până la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adaugată, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privînd taxa pe valoarea adaugată, republicată, pentru care termenul de plata întervine după data de 1 ianuarie 2004 înclusiv, taxa pe valoarea adaugată devine deductibilă la data plații efective.

Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destînate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, orice persoană impozabila înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată are dreptul să deducă:

taxa pe valoarea adaugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care

i-au fost livrate sau urmeaza să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă;

b) taxa pe valoarea adaugată achitată pentru bunurile importate.

De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea

adaugată dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării pentru realizarea urmatoarelor operațiuni:

a) livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugată;

b) operațiuni rezultând din activități economice, pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe valoarea adaugată ar fi deductibilă, în cazul în care operațiunea s-ar desfașura în țară.

Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adaugată pentru:

a) bunuri/servicii achiziționate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

b) băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente:

a) pentru taxa pe valoarea adaugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factura fiscală, și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adaugată. Beneficiarii serviciilor , care sunt înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală.

b) pentru importuri de bunuri, cu declarația vamală de import sau un act constatator emis de autoritățile vamale; pentru importurile care mai beneficiază de amânarea plății taxei în vamă, se va prezenta și documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adaugată.

Prin normele de aplicare ale Codului fiscal, se prevăd situațiile în care se poate folosi un alt document pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugată.

Orice persoană impozabilă, care a aplicat regimul special de scutire , și ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adaugată, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugată la data înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată cu plătitor de taxa pe valoarea adaugată;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată.

Pentru exercitarea dreptului de deducere , trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) bunurile respective urmează a fi folosite pentru operațiuni cu drept de deducere;

b) persoana impozabilă trebuie să dețină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat care justifică suma taxei pe valoarea adaugată aferente bunurilor achiziționate.

Taxa pe valoarea adaugată aferenta bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adaugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăti aferente aceluiași obiectiv de învestiții. La încheierea exercițiului fînanciar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului fînanciar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice.

2.13.2. DEDUCEREA TAXEI PENTRU PERSOANELE IMPOZABILE CU REGIM MIXT

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată, care realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere, este denumită în continuare plătitor de taxa pe valoarea adaugată cu regim mixt.

Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate de orice plătitor de taxa pe valoarea adaugată cu regim mixt se determină astefel :

a). achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investiții destinate realizării de astfel de operatiuni,

se înscriu într-un jurnal pentru cumpărări, care se întocmeste separat pentru aceste operațiuni, și taxa pe valoarea adaugată aferentă acestora se deduce întegral.

b). achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care nu dau drept de deducere, precum și de învestiții care sunt destinate realizării de astfel de operațiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmește separat pentru aceste operațiuni, iar taxa pe valoarea adaugată aferentă acestora nu se deduce.

c). bunurile și serviciile pentru care nu se cunoaște destinația în momentul achiziției, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere sau operațiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporția în care sunt sau vor fi utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere și operațiuni care nu dau drept de deducere, se evidențiaza într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat. Prin excepție, în cazul achizițiilor destinate realizării de investiții, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei

pe valoarea adaugată pe parcursul procesului investițional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată .

În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente achizițiilor de bunuri/servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă

destinație decât cea prevazută la data achiziției. Rectificările se evidențiază pe rândurile de regularizare din decontul de taxa pe valoarea adaugată.

Pro-rata se determină ca raport între: veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvențiile legate direct de prețul acestora, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere. în calculul pro-rata, la numitor se adaugă alocațiile, subvențiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul fÎnanțării de activități scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată. Se exclud din calculul pro-rata veniturile fînanciare, dacă acestea sunt accesorii activitătii principale. Nu se înclud în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliți în străinătate, astfel cum sunt definiți pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adaugată. Pro-rata se determină anual, situație în care elementele prevăzute la numitor și numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal. prin excepție, aceasta poate fi determinată lunar sau trimestrial, după caz, situație în care elementele prevăzute la numitor și numărător sunt cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni, respectiv trimestru.

Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivă determinată pentru anul precedent, ori pro-rata estimată în funcție de operațiunile prevăzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicată, precum și modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adaugată de dedus se determină prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adaugată deductibile, aferente achizițiilor destinate atât realizării de operațiuni care dau drept de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere.

Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau și nici nu prevedeau realizarea de operațiuni fără drept de deducere în cursul anului, și care ulterior realizează astfel de operațiuni nu au obligația să calculeze și să utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adaugată. La finele anului vor aplica următoarele reguli:

a) dacă pot efectua separarea achizițiilor de bunuri/servicii pe destinații. vor regulariza astfel: din taxa dedusă în cursul anului se scade taxa de dedus rezultată prin aplicarea pro-rata definitivă pentru achizițiile destinate atât realizării de operațiuni cu drept de deducere, cât și pentru operațiuni fără drept de deducere, și/sau taxa aferentă bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operațiunilor cu drept de deducere, determinate , iar diferența rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului, ca taxa de plată la bugetul de stat;

b) dacă nu se poate efectua separarea pe destinații, se aplică pro-rata definitivă asupra tuturor achizițiilor de bunuri și servicii efectuate in cursul anului, iar diferența rezultată se inscrie pe un rând distinct in decontul din ultima perioadă fiscală a anului.

Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcție de realizările efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul .

Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se realizează prin aplicarea pro-rata definitivă asupra sumei taxei pe valoarea adaugată deductibile aferente achizițiilor. Diferența în plus sau în minus față de taxa dedusă, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale.

În situații speciale, când pro-rata calculată nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanțelor Publice, prin direcția de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligația să recalculeze taxa pe valoarea adaugată dedusă de la începutul anului pe baza pro-rata specială, aprobată. Plătitorii de taxa pe valoarea adaugată cu regim mixt pot renunța la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic și sunt obligate să anunțe organele fiscale.

La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar sau trimestrial, dupa caz. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligația să recalculeze taxa pe valoarea adaugată dedusă de la începutul anului pe baza pro-rata lunară sau trimestrială. Plătitorii de taxa pe valoarea adaugată cu regim mixt pot renunța la aplicarea pro-rata lunară sau trimestrială numai la începutul unui an fiscal și sunt obligate să anunțe organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive și nu se regularizează la sfârșitul anului.

2.14. PERIOADA FISCALĂ

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adaugată este luna calendaristică.

Prin derogare , pentru persoanele impozabile care nu au depășit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

Persoanele impozabile care se îndeplinesc aceste condiții au obligația de a depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25 ianuarie, o declarație în care să menționeze cifra de afaceri din anul precedent.

Persoanele impozabile care iau ființă în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul

anului, iar dacă aceasta nu depașește 100.000 euro inclusiv, au obligația de a depune deconturi trimestriale în anul înființării. Dacă cifra de afaceri obținută în anul înființării este mai mare de 100.000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, iar daca cifra de afaceri obținută nu depășește 100.000 euro inclusiv, perioada fiscală va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilă să se conformeze prevederilor legii.

2.15. DETERMINAREA TAXEI DE PLATĂ SAU A SUMEI NEGATIVE DE TAXĂ

În situația în care taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea adaugată colectată, aferentă operațiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare suma negativă a taxei pe valoarea adaugată.

În situația în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxa colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferență denumită taxa pe valoarea adaugată de plată pentru perioada fiscală de raportare.

2.16. REGULARIZAREA ȘI RAMBURSAREA TAXEI

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adaugată pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prin decontul de taxa pe valoarea adaugată.

Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adaugată cumulată, prin adaugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adaugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat.

Se determină taxa pe valoarea adaugată de plata cumulată, în perioada fiscală de raportare, prin adaugarea la taxa pe valoarea adaugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugată din soldul taxei pe valoarea adaugată de plată al perioadei fiscale anterioare.

Prin decontul de taxa pe valoarea adaugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferențele dintre sumele care reprezintă regulărizările de taxă și stabilirea soldului taxei pe valoarea adaugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată.

Dacă taxa pe valoarea adaugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adaugată cumulată, rezultă un sold de taxa pe valoarea adaugată de plată în perioada fiscală de raportare.

Daca suma negativă a taxei pe valoarea adaugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adaugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adaugată, în perioada fiscală de raportare.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de taxa pe valoarea adaugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.

Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată, aceasta nu se reporteaza în perioada fiscală urmatoare. Nu poate fi solicitata rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată din perioada fiscală de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

În cazul persoanelor juridice care se divizează sau sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea.

În situația în care două sau mai multe persoane juridice impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea va prelua și soldul taxei pe valoarea adaugată de plată către bugetul de stat, cât și soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugată, pentru care nu s-a solicitat rambursărea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată se efectuează de organele fiscale potrivit preocedurilor stabilite.

2.17.OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2.17.1. ÎNREGISTRAREA PLĂTITORILOR DE TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată sunt prevazute de legislatia privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe.

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată, care realizează exclusiv operațiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidența ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată.

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adaugată, trebuie să solicite scoaterea din evidența ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situația respectivă. Taxa pe valoarea adaugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidența ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, cu excepția șituației în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

2.17.2. EVIDENȚA OPERAȚIUNILOR IMPOZABILE

ȘI DEPUNEREA DECONTULUI

Persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, au următoarele obligații din punct de vedere al evidenței operațiunilor impozabile:

a) să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă achizițiilor;

b) să asigure condițiile necesăre pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;

d) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizeaza veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare, veniturile și cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe baza de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părți fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevazute de lege.

2.17.3. PLATA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

LA BUGETUL STATULUI

Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, stabilita prin decontul întocmit pentru fiecare perioada fiscală sau prin decontul special, până la data la care au obligația depunerii acestora.

Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plăteste la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.

Prin derogare , nu se face plata efectiva la organele vamale de către persoanele înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată care au obtinut certificatele de exonerare pentru următoarele:

a) importul de mașini industriale, utilaje tehnologice, instalatii, echipamente, aparate de măsura și control, automatizări, destinate realizării de investitii, precum și importul de mașini agricole și mijloace de transport destinate realizării de activități productive;

importul de materii prime și materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în tară, stabilite prin norme, și sunt destinate utilizării în cadrul activității economice a persoanei care realizează importul.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, care efectueaza importuri exonerate, trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de catre organele fiscale

competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligații bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariatilor și orice alte venituri bugetare, cu exceptia celor esalonate și/sau reeșalonate la plata. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligația să acorde liberul de vama pentru bunurile importate.

Importatorii care au obținut certificatele de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată evidentiază taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate în decontul de taxa pe valoarea adăugată, atât ca taxa colectată, cât și ca taxa deductibilă.

2.17.4. RESPONSABILITATEA PLĂTITORILOR ȘI A

ORGANELOR FISCALE

Orice persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxa pe valoarea adăugată, la organul fiscal competent.

Taxa pe valoarea adăugată se administrează de către organele fiscale și de autoritațile vamale, pe baza competentelor lor.

2.18. DEFINIREA ASOCIERILOR

DIN PUNCT DE VEDERE AL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

În înțelesul taxei pe valoarea adăugată, o asociere sau alta organizație care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activități economice desfășurate de asociați sau parteneri în numele asociației sau organizației respective, cu excepția asociațiilor în participațiune.

2.19. DOCUMENTELE FISCALE ȘI CORECTAREA LOR

Modelul și conținutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vanzare/Încasare și alte documente necesare se stabilesc de catre Ministerul Finanțelor Publice și sunt obligatorii pentru plătitorii de taxa pe valoarea adăugată.

2.19.1 FACTURILE FISCALE

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, are obligația să emita factura fiscală pentru livrările de bunuri sau prestarile de servicii efectuate, catre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emita facturi fiscale și nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și/sau prestarile de servicii efectuate catre alta persoana, în documentele emise.

Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată.

Transferul proprietății bunurilor în executarea creantelor, în situatia în care bunurile au fost predate pe baza de întelegere între debitor și creditor, se consemnează în facturi fiscale de către debitor, dacă operațiunea constituie livrare de bunuri.

În cazul bunurilor supuse executarii silite, dacă operațiunea constituie livrare de bunuri, obligația întocmirii facturii fiscale revine persoanei abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, care procedeaza după cum urmează:

a) emite factura fiscală de executare silita, în trei exemplare. Originalul facturii fiscale de executare silită se transmite cumpărătorului, respectiv adjudecătarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;

b) încasează de la cumpărător contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pe care o vireaza la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacă prin contract se prevede ca plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adăugată se virează la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la data stabilită prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prîn care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adăugată va fi transmisă debitorului executat silit;

c) taxa pe valoarea adăugată din facturile fiscale de executare silită se înregistreaza de către persoanele abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse

executarii silite, în alte conturi contabile decat cele specifice taxei pe valoarea adăugată. în situația în care persoana abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse

executarii silite este înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, nu va evidenția în decontul de taxa pe valoarea adăugată operatiunile respective.

În situația în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se colecteaza la data stabilita prîn contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de plata a taxei pe valoarea adăugată transmis de persoana abilitata prin lege să efectueze vanzarea bunurilor, debitorul executat silit evidentiaza suma achitată, cu semnul minus, în decontul de taxa pe valoarea adăugată la randul de regularizari din rubrica "taxa pe valoarea adăugată colectată" a decontului.

Cumparatorii/adjudecatarii exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe baza facturilor fiscale de executare silita. În situatia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se deduce la data stabilita pentru plata ratelor.

Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistrata ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxa nedatorată. Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie să justifice că taxa pe valoarea adăugată a fost plătită la bugetul de stat de catre furnizor/prestator.

În cazul livrării de bunuri imobile, data livrării, respectiv data la care se emite factura fiscală, este considerată data la care toate formalitățile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vanzător la cumpărător. Orice facturare efectuată înainte de îndeplinirea formalităților impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se consideră facturare de avansuri, urmand a se regulariza prîn stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrarii de bunuri imobile.

Numai persoanele înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligate să emită facturi fiscale prin autofacturare. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special și nu genereaza venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscală se emite numai dacă operațiunile în cauză sunt taxabile și numai în scopul taxei pe valoarea adăugată. Completarea acestor facturi derogă de la normele legale privind circulația și modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menționarea următoarelor informatii:

a) numărul facturii va fi același cu numărul facturii prestatorului sau se atribuie un număr propriu dacă este o factură emisă pentru plăți catre prestator, pentru care nu s-a primit o factura;

b) data emiterii facturii;

c) numele și adresa persoanei stabilite în străinătate, la rubrica furnizor;

d) numele, adresa și codul de identificare fiscală de plătitor de taxa pe valoarea adăugată ale beneficiarului, la rubrica cumpărător;

e) denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, obținută prin convertirea în lei a valutei în functie de cursul de schimb în vigoare la data prevăzută prin lege pentru emiterea facturii fiscale;

g) cota de taxa pe valoarea adăugată;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată.

Înformațiile din factura fiscală emisă prin autofacturare se înscriu și în jurnalele pentru cumpărări și în jurnalele pentru vânzăari și sunt preluate corespunzator în decontul de taxa pe valoarea adăugată respectiv, atat ca taxa colectată, cât și ca taxa deductibilă.

Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăți în avans se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrarii de bunuri și/sau prestarii de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeași factura fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrală a livrării de bunuri și/sau prestarii de servicii .

Persoanele impozabile care realizeaza activitate de vânzare de bunuri pe baza de contracte de vânzare-cumpărare către persoane fizice, cu plata eșalonată sub forma

de avansuri, livrarea bunurilor efectuându-se dupa achitarea integrală a contravalorii marfurilor contractate, nu au obligația să întocmeasca facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adăugată se colecteaza pe baza de borderou de vânzare (încasare).

Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale de import persoanele impozabile nu au obligația să emita facturi fiscale. Furnizorii pot emite facturi fiscale fără taxa pe valoarea adăugată pentru aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrala a livrarii de bunuri.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată care au în structura subunitati tip sedii secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, vor întocmi un singur decont de taxa pe valoarea adăugată pentru întreaga activitate.

Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu urmatoarele informații:

a) seria și numărul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresă și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

d) numele, adresă și codul de înregistrare fiscală, dupa caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

g) cota de taxa pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupa caz;

2.19.2. CORECTAREA DOCUMENTELOR FISCALE

Corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis catre beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de alta parte, informațiile și valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vanzari, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.

CAPITOLUL III

CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE ȘI CONDUCERE A CONTABILITATII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

3.1. CARACTERISTICI GENERALE

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991, Regulamentului de aplicare a acesteia, Planului de conturi și normelor de utilizare a acestuia, cu începere de la 1 ianuarie 1994, regiile autonome, societățile comerciale, societățile agricole, unitățile cooperatiei mesteșugărești și de consum și celelalte persoane fizice și juridice, care exercită în mod obișnuit acte de comerț și sunt înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului, organizează și conduc contabilitate proprie.

În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile speciale se cuprind :

impozitul pe profit

taxa pe valoarea adăugată

impozitul pe salarii

subvențiile de primit

alte impozite,taxe și vărsăminte asimilate.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește lunar, sa diferență între valoarea taxei exigibile aferentă bunutirlor livrate sau serviciilor prestate

(pentru T.V.A. colectată) și a taxei deductibile pentru cumpărăturile de bunuri și servicii ( T.V.A,. deductibilă).

De asemenea, în contul ” Taxa pe valoarea adăugată ” se înregistrează și T.V.A. deductibilă sau colectată , pentru livrările de bunuri și servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data închiderii exercițiului.

Diferența de taxă, în plus sau în minus , între T.V.A. colectată și T.V.A deductibilă se înregistrează în conturi distincte :

T.V..A. de plată

T.V.A. de recuperat

Și se regularizează conform legii.

3.2.FACTORII ȘI OBIECTIVELE ORGANIZARII CONTABILITATII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Organizarea contabilității T,V,A, presupune luarea în considerare a unor factori specifici, cum ar fi :

tipurile de operații supuse taxei pe valoarea adăugată

faptul generator și exigibilitate

regulile de impotzitare și cotele taxei pe valoarea adaugată

regimul deducerilor

modalitățile de decontare ale taxei pe valoarea adăugată.

Constituind un important venit al bugetului statului, ca impozit indirect cu plată farcționată pe toate fazele circuitului economic, taxa pe valoarea adăugată este colectată șidecontată prin intermediul agențiolor economici, atât persoane fizice cât și persoane juridice , ce realizează operații supuse taxei pe valoarea adăugată. Agenții economici, pe baza documentelor justufucative (facturi, deconturi) calculează, încasează și decontează taxa pe valoarea adăugată. Organele fiscale, astfel , au doar atribuții de evidență, verificare și control.

Obiectiivele organizării contabilității taxei pe valoarea adăugatp trebuie orientate spre asigurarea aplicării corecte a normelor legale care reglementează regimul T.V.A.

Principalele obiective sunt :

proiectarea unui sistem informațional adecvat taxei pe valoarea adăugată ce constă în analiza sistemului informațional existent, proiectarea generală a aplicației, proiectarea de detaliu a unităților informaționale ;

determinarea și înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziționării de bunuri și servicii ;

determinarea și înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzătilor de bunuri și prestărilor de servcii ;

regularizarea taxei pe valoarea adăugată ;

decontarea taxei pe valoarea adăugată.

3.3.ORGANIZAREA CONTABILITATII T.V.A.

3.3.1.EVIDENTA OPERATIVA A T.V.A.

Normele care gerlementează taxa pe valoarea adăugatp și obiectivele pe care contabilitatea le vizează pentru realizarea cerințelor acestor norme juridice , stau la baza organizării contabilității taxei pe valoarea adăugată.

Documentele care consemnează operații ce intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie judicios proiectate și utilizate pe baza unor reglementări precise. Astfel, regimul folosirii și gestionării formularelor tipizate comune și specifice în legătură cu aplicareea taxei pe valoarea adăugată este reglementat prin H.G. 768/20.11.1992 și H.G. 831/1977.

Toate documentele primare îin care sunt consemnate operațiile supuse taxei pa valoarea adăugată sunt formulare cu regim special, și acestea sunt :

1). Formulare tipizate comune :

factura

dispoziția de livrare

aviz de însoțire a mărfii.

Acestea sunt tipărite sub controlul Ministerului Finanțelor Publice.

2). Formulare tipizate specifice unor sectoare :

în comerțul interior : bon de vânzare, notă de plată, bon de primire ;

în sectorul vamal : declarația vamală;

în sectorul transporturilor de mărfuri : scrisoare de trăsură pentru vagoane;

în sectorul telecomunicațiilor : factura telefonică, chitanța telefonică;

în sectorul distribuției energiei electrice : factura RENEL;

în prestări servicii : bon comandă, bon de comandă – chitanță,

comandă – chitanță, chitanță.

Evidența operativă a documentelor ce consemnează operații supuse taxei

pe valoarea adăugată se realizează sub forma ” Registrelor operative ” și a ” Borderoului de plăți și încasări ” . Se poate folosi ” Registrul chitanțelor pentru încasările tarifelor aferente prestațiilor executate ” și ” Borderoul zilnic de încasări ” și ”Borderoul zilnic pentru plăți și încasări ”. Se poate folosi ”Registrul chitanțelor pentru încasările tarifelor aferente prestațiilor executate ” și ”Borderoul zilnic de încasări ” și ” Borderoul zilnic pentru plăți ” în vederea centralizării zilnic a documentelor justificative și calculul taxei pe valoarea adăugată deductibilă și colectată aferentă operațiunilor zilnice, precum și ”Borderoul pentru operații asimilate ” pentru înregistrarea operațiilor asimilate livrărilor.:

3.3.2.ORGANIZAREA CONTABILITATII

ȘINTETICE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

În conformitate cu Sistemul contabil din România , contabilitatea sintetică a taxei pe valoarea adăugată se ține cu ajutorul contului 442 ” Taxa pe valoarea adăugată ”

Pentru a delimita diferitele categorii de TV.A. legate de operațiile de intrări și ieșiri în și din patrimoniul agenților economici a valorilor și de decontarea cu bugetul statului , contul 442 ” Taxa pe valoarea adăugată ” se desfășoară în conturi sintetice de gradul 2, conturi ce sunt operaționale. Aceste conturi, conform planului general de conturi, sunt următoarele :

” TVA de plată ”

” TVA de recuperat ”

” TVA deductibilă ”

” TVA colectată ”

4428 ” TVA meexigibilă ”

Pentru evidența curentă în tot cursul lunii, a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor în vederea deducerii se utilizează contul 4426 ” TVA deductibilă ”.

Pentru evidența taxei ve valoarea adăugată aferentă vânzătilor de mărfuri și din prestări se utilizează contul 4427 ” TVA colectată ”.

Conturile 4423 ”TVA de plată ” și 4424 ” TVA de recuperat ” intervin numai la sfârșitul lunii pentru înregistrarea taxei pe valoarea adăugată de decontat rezulzază în urma efectuării deducerilor la care unitatea este îndreptățită.

Contul 4428 ” TVA neexigibilă ” se utilizează pentru operațiile care nu sunt urmate de facturi sau pentru vânzări cu plata în rate, determinându-se ca neexigibilă urmând ca ea să devină exigibilă pe baza facturii și a lichidării ratelor ( pentru cumpărările în rate ).

La baza organizării contabilității taxei pe valoarea adăugată deductibilă este registrul ” JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI ”. Acest registru se completează la compartimentul financiar – contabil, pe baza documentelor privind cumpărările de valori materiale sau cele pentru prestații primite și servește ca :

registru jurnal auxiliar în care se înregistrează cumpărările de valori materiale sau prestațiile de servicii ;

document pe baza căruia se stabilește lunar taxa pe valoarea adăugată

deductibilă;

document prin care se controlează unele operații înregistrate în contabilitate.

Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată colectată se organizează cu ajutorul registrului ” JURNAL PENTRU VÂNZĂRI ” . Acesta este completat tot în cadrul compartimentului financiar – contabil pe baza documentelor privind vânzările și prestările de servicii, servind ca :

registru jurnal auxiliar în care se înregistrează vânzările și prestările de servicii

document pe baza căruia se stabilește lunar taxa pe valoarea adăugată

colectată;

– document prin care se controlează unele operații înregistrate în

contabilitate.

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adaugată pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prin decontul de taxa pe valoarea adaugată.

Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adaugată cumulată, prin adaugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adaugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat.

Se determină taxa pe valoarea adaugată de plata cumulată, în perioada fiscală de raportare, prin adaugarea la taxa pe valoarea adaugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugată din soldul taxei pe valoarea adaugată de plată al perioadei fiscale anterioare.

Prin decontul de taxa pe valoarea adaugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferențele dintre sumele care reprezintă regulărizările de taxă și stabilirea soldului taxei pe valoarea adaugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată.

Formularul "Decont de taxa pe valoarea adaugata" se completeaza de persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.

Persoanele impozabile care conduc evidenta contabila, potrivit legii, pentru operatiunile realizate pe baza de contract de asociere in participatiune declara inclusiv datele si informatiile privind taxa pe valoarea adaugata rezultate din astfel de operatiuni.

Formularul "Decont de taxa pe valoarea adaugata" se depune la organul fiscal competent la urmatoarele termene:

a) lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscala este luna calendaristica potrivit prevederilor art. 146 din Codul fiscal;

b) trimestrial, pana la data de 25 a primei lunii din trimestrul urmator celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscala este trimestrul calendaristic potrivit prevederilor art. 146 din Codul fiscal.

Formularul se completeaza cu ajutorul programului de asistenta pus la dispozitie, gratuit, de unitatile fiscale teritoriale sau poate fi descarcat de pe site-ul web al Ministerului Finantelor Publice, la adresa www.mfinante ro.

Nu se inscriu in decont:

– taxa pe valoarea adaugata din facturile fiscale de executare silita, de catre persoanele abilitate prin lege sa efectueze vanzarea bunurilor supuse executarii silite;

– diferentele de taxa pe valoarea adaugata de plata constatate de organele de control pentru care nu este reglementata includerea lor in decont.

Documentele fiscale neevidentiate in jurnalele de cumparari sau de vanzari, constatate de organele de control fiscal, nu se mai evidentiaza in decont.

CAPITOLUL IV

REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR PRIVIND T.V.A.

REFLECTAREA OPERAȚIUNILOR DE EXPLOATARE CURENTĂ

Operațiunile de exploatare curentă reprezintă schimburile dintre întreprindere și mediul său extern, în amonte ( furnizorii) sau în aval (clienții) , care decurg din obiectul de activitate , vorbindu-se despre operațiuni legate de cumpărări și vânzări.

Schimburile dintre întreprindere și mediul său extern trebuie studiate în termeini de ”flux ” și ” stoc ”, flux pentru că este vorba de schimburi de mărfuri, de servicii, de produse contra bani și de stoc dacă se ia în considerare timpul care se scurge între două faye ale schimbului. Putem afirma că există un decalaj între furnizarea unui bun sau serviciu (flux real) și fluxul financiar care îl echilibrează , deci există un stoc de creanțe și / sau datorii, dar există un decalaj între ritmul intrărilor de mărfuri (activități comerciale ) , sau de materii prime (activități industriale ) și ritmul ieșirilor (vânzărilor ) , fapt ce duce la constituirea stocurilor fizice de materii prime, materiale, produse finite, etc.

4.1. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR DE APROVIZIONARE

4.1.1. APROVIZIONARE DE BUNURI ȘI SERVICII DIN INTERN

În cazul aprovizionării de bunuri și servicii primite de la furnizori și prestatori din țară , baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată este determinată de prețul bunurilor și tariful prestațiilor, precum și de alte cheltuieli datorate de către cumpărător pentru bunurile aprovizionate, cheltuieli care nu au fost cuprinse în prețul de achiziție.

EXEMPLUL 1

La data de 04 martie 2004, S.C. COLMETAL S.R.L. REȘIȚA, care produce bunuri supuse T.V.A., compără marfuri în valoare de 84,000,000 lei, achiziționate de la populație, fără T.V.A.

______________________________ ___________________________________

371 ” Mărfuri în depozit ” = 401 ” Furnizori ” 84.000.000 lei

______________________________ ___________________________________

EXEMPLUL 2

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, se aprovizionează cu oxigen tehnic de la S.C. LINDE GAZ ROMANIA S.R.L. Timișoara, cu factura nr. 6307068/07.03.2004. Pre’ul de achiziție este de 48,240 lei/mc. Furnizorul facturează taxa de schimb butelii , la prețul de 60.300 lei/buc.

a). înregistrarea recepției materialelor consumabile în valoare de 868,320 lei și TVA deductubilă în valoare de 168,981 lei

________________________________ ___________________________________

% = 401 ” Furnizori ” 1.033.301

” Materiale auxiliare ” 868.320

4426 ” TVA deductibilă ” 164.981

________________________________ ___________________________________

b ). înregistratea taxei schimb butelii , în valoare de 180,900 lei, și TVA deductibilă în valoare de 34,371 lei.

_______________________________ ___________________________________

% = 401 ” Furnizori ” 215.271

” Alte cheltuieli cu serviciile

executate de terți ” 180,900

4426 ” TVA deductibilă ” 34.371

_______________________________ __________________________________

EXEMPLUL 3

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, primeste factura de servicii telefonice nr. 6330605PJ/03.03.2004, de la Furnizorul S.C. ORANGE ROMANIA S.A. Bucuresti, in valoare de 1.561.185 lei, cu TVA 19 %.

a). înregistrarea recepției materialelor consumabile în valoare de 868,320 lei și TVA deductubilă în valoare de 168,981 lei

________________________________ ___________________________________

% = 401 ” Furnizori ” 1.857.810

” Cheltuieli postale si taxe

de telecomunicatii ” 1.561.185

4426 ” TVA deductibilă ” 296.625

________________________________ ___________________________________

EXEMPLUL 4

La data de 19 martie 2004, S.C. COLMETAL S.R.L. REȘIȚA, care produce bunuri supuse T.V.A., compără marfuri în valoare de 100.800.000 lei, achiziționate de la populație, fără T.V.A.

________________________________ ____________________________________

371 ” Mărfuri în depozit ” = 401 ” Furnizori ” 100.800.000 lei

________________________________ ____________________________________

EXEMPLUL 5

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, a achizitionat prin leasing un autoturism si lunar primeste factura de la furnizorul S.C. MOTOR ACTIVE S.A. Bucuresti, pentru redeventa lunara. In luna martie a primit factura nr. 4371979/15.03.2004, in valoare de 16.518.222 lei, cu TVA 19 %, iar pentru suma de 4.129.956 lei, nu se aplica TVA,

a). Se inregistreaza redeventa lunara.

_______________________________ ___________________________________

% = 401 ” Furnizori ” 19.656.684 612 ’’ Cheltuieli cu redeventele, locatiile

de gestiune si chiriile ” 16.518.222

4426 ” TVA deductibilă ” 3.138.462

________________________________ ___________________________________

b). Se inregistreaza taxa de drumuri cuprinsa in factura, în valoare de 4.129.956 lei, scutită de TVA.

________________________________ ___________________________________

’’ Cheltuieli cu alte impozite = 401  ’’ Furnizori ’’ 4.129.956

taxe si varsaminte asimilate ’’

________________________________ __________________________________

EXEMPLUL 6

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, are în patrimoniu mijloace de transport (autoturisme si autovehicule ) pentru care se aprovizioneaza cu piese de schimb. La data de 22.03.2004 aprovizionat piese auto cu factura nr. 5495699 de la S.C. ANGELINA COM S.R.L. Resita, in valoare de 2.717.647 lei cu T.V.A. 19 %.

a). înregistrarea recepției pieselor de schimb in valoare de 2.717.647 lei cu TVA 19 %

________________________________ ___________________________________

% = 401 ” Furnizori ” 3.234.000

’’ Piese de schimb ’’ 2.717.647

4426 ” TVA deductibilă ” 516.353

________________________________ ___________________________________

4.1.2.APROVIZIONARE DE BUNURI ȘI SERVICII DIN IMPORT

Importurile de bunuri și servicii intră în sfera de aplicare a T.V.A. indiferent de calitatea persoanelor fizice sau juridice care le efectuează : agenți economici sau persoane fizice neînregistrate ( particulare).

Pentru importuri, baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată se formează din următoarele elemente :

Valoarea în vamă (în lei), calculată astfel :

Cantitatea x preț (în valută) = valoarea în vamă ( în valută)

Valoarea în vamă (în valută ) = x cursul oficial la data importului = valoarea în vamă (în lei)

Notă: Dacă importatorul efectuează cheltuieli de transport – manipulare pe parcurs extern, valoarea acestor cheltuieli se adună la valoarea în vamă, iar dacă nu, asupra valorii în vamă se aplică o taxă de 10 %. Totodată, asupra valorii în vamă se aplică și un comision de 0,5 % pentru modernizarea vămilor.

b). Taxele vamale (cota):

Valoarea în vamă (în lei) x cota taxei vamale

c). Accize (cota de accize aplicată la valoarea în vamă + comision + taxe vamale )

d). T.V.A. 19 %

EXEMPLUL 7.

În baza contractului de colaborare încheiat între S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița și Firma Steel Spa. Italia, furnizoare de materiale consumabile, societatea se aprovizionează cu următoarele cantități de materiale:

Plasă rabitz 1000 mp x 0,15 $/mp = 150 $

Sârmă ambalaj 250 kg x 0,35 $/kg = 87.5 $

Buloane prindere 1250 buc x 0.20 $/buc = 250 $

Total 487,5 $

Valoarea în vamă :

487.5 $ x 32.560 lei/$ = 15.873.000 lei

Cursul oficial la 15.03.2004 = 32.560 lei/$

Taxe vamale 20 %

15.873.000 x 20 % = 3.174.600 lei

Total baza de impozitare

15,873,000 + 3.174.600 = 19.047.600 lei

T.V.A. 19 %

19.047.600 x 19 % = 3.619.044 lei

Înregistrarea în contabilitate se face astfel :

a). recepția materialelor consumabile

____________________________________ ________________________________

3021 ’’ Materiale consumabile ’’ = 401 ’’ Furnizori ’’ 15.873.000

____________________________________ ________________________________

b). taxele vamale

_________________________________ ___________________________________

3021 ’’ Materiale consumabile ’’ = 446 ’’ Alte impozite, taxe și 3.174.600

vărsăminte asimilate ’’

_________________________________ ___________________________________

c). T.V.A. deductibilă

________________________________ ___________________________________

4426 ’’ T.V.A. deductibilă ’’ = 5126 ’’ Carnete de cec cu limită 3.619.044

de sumă ’’

________________________________ ___________________________________

4.2.REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR DE VANZARE

4.2.1. VANZARE DE MARFURI LA CLIENTI INTERNI

EXEMPLUL 8.

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, vinde la intern deșeuri de fier vechi (mărfuri),cu factura nr.5747711/05.03.2004, beneficiarului S.C. AGRIROM S.R.L. Arad, în valoare de 221,769,000 lei, cu TVA 19 %.

Înregistrarea în contabilitate

____________________________ ____________________________________

411 ” Clienți ” = % 263.905.110

707 ” Ven. din vânz. mărfurilor ” 221.769.000

4427 ”  TVA colectată ” 42.136.110

____________________________ _____________________________________

EXEMPLUL 9.

S.C. COLMETAL S.R.L. Reșița, vinde la intern deșeuri de fier vechi (mărfuri),cu factura nr. 5747717/16.0302004, beneficiarului S.C. AGRIROM S.R.L. Arad, în valoare de 251.07.900 lei, cu TVA 19 %.

Înregistrarea în contabilitate

____________________________ ____________________________________

411 ” Clienți ” = % 298.699.401

707 ” Ven. din vânz. mărfurilor ” 251.007.900

4427 ”  TVA colectată ” 47.691.501

____________________________ _____________________________________

4.2.2. VANZARE DE MARFURI PENTRU EXPORT

Agenții economici care produc pentru export sunt scutiți de plata taxei pe valoarea adăugată , aceștia având dreptul la deducerea T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor primite și utilizate la fabricarea și comercializarea produselor exportate.

La facturarea livrărilor pentru export nu se colectează T.V.A. Operațiunea de export se poate realiza fie direct de societatea producătoare, fie prin intermediul unor societăți de comerț exterior. În prima situație este export direct, iar în cea de-a doua variantă este export indirect.

EXEMPLUL 10.

Societatea Comercială COLMETAL S.R.L. Reșița efectuează export de marfuri în Italia în valoarte de 130,000 $.

Înregistrarea în contabilitate:

Factura de export (invoice) în valoare de 130,000 $

Valoarea în lei este de 130,000 ¤ x 30,625 lei/$ = 3.981.250.000 lei

T.V.A. scutită

Total valoare factură = 3.981.250.000 lei

______________________________ ____________________________________

411 ” Clienți ” = 707 ” Veniturei din vânzarea 3.981.250.000

mărfurilor ”

______________________________ ____________________________________

4.3. DECONTAREA T.V.A.

CU BUGETUL STATULUI

EXEMPLUL 11.

S.C. COLMETAL S.R.L. Resita, achita prin REIFFEISEN BANK S.A. Resita, Administratiei Financiare, cu ordinul de plata nr.1/04.03.2004, taxa pe valoarea adaugata ramasa de plata din decontul lunii precedente, in suma de 258.631.147 lei.

____________________________ _______________________________________

4423 ’’ T.V.A. de plata ’’ = 5121 ’’ Conturi la banci in lei ’’ 258.631.147

________________________ _________________________________

EXEMPLUL 12.

S.C. COLMETAL S.R.L. Resita, încaseză de la Administratia Financiară, cu ordinul de plata nr.121/04.04.2004, taxa pe valoarea adaugata de rambursat decontul lunii precedente, in suma de 250,000,000 lei.

____________________________ _______________________________________

5121 ’’ Conturi la bănci în lei ’’ = 4424 ’’ T.V.A. de rambursat ’’ 250,000,000

________________________ _________________________________

4.4. CONCLUZII

Una dintre cele mai moderne și eficiente componente ale politicii fiscale o reprezintă taxa pe valoarea adăugată. Baza impozabilă a acestei forme de impunere o reprezintă valoarea adăugată. În acest context apare o legitimă întrebare ; Ce este valoarea adăugată ?

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție (muncă și capital îndeosebi), peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de un agent economic de la terți. Privită prin prisma contabilității naționale, valoarea adăugată brută reprezintă soldul ” Conturi de producție ”, cont care preia informațiile existente la nivelul fiecărui agent economic și reflectă la nivelul sectoarelor instituționale legătura dintre producție și consumul intermediar. Valoarea adăugată prezintă atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic o utilitate fiscală, una socială și una pentru analiza economico – financiară.

În teoria și practica economică există mai multe tehnici de aplicare a taxei pe valoarea adăugată ( T.V.A. pe consum, pe venit, pe producția globală), consecințe ale opțiunii factorilor de decizie privind alegerea între principiul originii sau principiul destinației în condițiile utilizării fie a metodei scăderii, fie a metodei adunării, fie a metodei facturării sau creditării.

Se impune a preciza faptul că între aceste principii și metode tehnice există compatibilități și incompatibilități. Astfel, principiul originii este compatibil cu T.V.A. pe venit, metoda adunării, în timp ce principiul destinației cu T.V.A. pe consum, metoda facturării.

În România s-a optat pentru T.V.A. pe consum, principiul destinației, metoda facturării sau creditării care asugură posibilitatea exonerării exportului, constituind un stimulent fiscal în direcția activizării exportului cu un efect pozitiv asupra balanței comerciale și de plăți externe.

Sfera de aplicare a T.V.A. privește:

operațiunile impozabile

operațiunile scutite

operațiunile impozabile prin opțiune.

4.5. PROPUNERI

1. Existența cotei unice de impunere rezultată din tendința impozitelor de a avea

un caracter cât mai neutru.

2. Ținând cont că Jurnalul pentru cumpărări și Jurnalul pentru vânzări sunt

documente de stabilire lunară a T.V.A. deductibilă și respectiv colectată

pentru a nu exista erori de calcul și înregistrare se impune necesară realizarea

acestora cu ajutorul tehnicii moderne de calcul.

3. Pentru că în situația T.V.A. de recuperat pot să aibă loc rambursări sau

regularizări T.V.A. este necesară evidențierea acestora. Astfel , contul 4424

” T.V.A. de recuperat ” ar trebui să se descompună analitic în două conturi

4424.1.1 – T.V.A. de rambursare

4424.2. T.V.A. de regularizare.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Corduneanu, R. Bălănescu :

T.V.A. în economia concurențială, Centrul de informare și documentare economică, București, 1992

2. C.Corduneanu, R. Bălănescu:

T.V.A, Editura Ager – Economistul, București , 1993.

3. N.Cristescu:

Contabilitatea practică în condițiile aplicării TVA și noului sistem contabil, R.A. Imprimeria Națională, 1993.

4. C.M.Drăgan:

Noua contabilitate managerială, Editura Hercules, București, 1992.

M.Epuran, D.Cotleț, F.Ienovan, I.Pereș.

Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol.2. Editura de Vest, 1995.

6-. M.Trașcă :

Contabilitatea capitalului societăților comerciale, vol.2. Editura Mondo – Economică, 1994.

7.Ioan Talpoș :

Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara 1995.

8. Florian Cătineanu, Liliana Donath, Victoria Șeutean :

Finnanțele publice, Editura Mirton, Timișoara, 1997.

9. Carmen Cordoneanu ::

Sistemul fiscal în Știința Finanțelor, Editura Codecs, București, 1998.

10. Mihaela Dumitrana, Magdalena Negnațiu :

Contabilitatea în comerț și turism, Editura Maxim , București, 1996.

11. Iacob Petru Pântea :

Managementul contabilității românești, vol.1. Editura Intercredo, Deva, 1998.

12. * * * * * Ordonanța Guvernului nr.92/2003 ( Codul de procedură fiscală)

13. * * * * * Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal)

14. * * * * * Hotărârea Guvernului nr.44/2004, Normele de aplicare a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal.