. Contabilitatea Stocurilor Si a Productiei In Curs de Executie
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND s.c. u.c.m.-s.a. reȘiȚa
Scurt istoric al s.c. u.c.m.-s.a. reȘiȚa
Uzinele din Reșița împlinesc anul acesta 230 ani de vechime, ce o situează printre cele mai vechi complexe industriale ale Europei, devansând cu mult înființarea altor uzine sau complexe industriale. Apariția acestora în Valea Bîrzavei și zonelor limitrofe a fost facilitată de existența și accesabilitatea minereurilor de fier. Decizia de a construi o uzină metalurgică la Reșița avea să modeleze destinul istoric al acestei localități într-o manieră decisivă, transformând un sat modest de la poalele Munților Semenicului într-unul din marile centre industriale ale Europei.
Uzinele Reșița au intrat în funcțiune în anul 1771 devansând astfel momentul construirii renumitelor uzine Krupp. Începutul anilor 1970 ocupă un loc major deținut de realizarea motoarelor Diesel generatoare ceea ce a revenit spre asimilarea uzinelor din Reșița
Începând cu anul 1990 uzina a continuat să funcționeze în cadrul vechii centrale industriale de utilaj energetic.
Creându-se cadrul juridic a fost posibil să se accelereze fenomenul de dezagregare a vechii structuri. S-a desființat centrala industrială, așa încât prin Hotărârea de Guvern Nr. 1296-14 decembrie 1990 Uzina Constructoare de Mașini s-a transformat în societate comercială, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Caraș-Severin la 11 februarie 1991.
Anul 1990 a adus, încă de la început, anularea unor mari proiecte naționale de investiții sau amânarea altora, în care era antrenată sub o formă sau alta și U.C.M. Reșița. La început reculul mare al activității în economie nu a fost simțit, deoarece s-a suprapus și peste o perioadă în care s-au înregistrat numeroase pensionări, precum și un volum fără precedent de concedii fără plată, solicitate de numerosi salariați pentru interes propriu, fiind antrenați într-o serie de activități nelegate de industrie, în special comerț ambulant și munci sezoniere în Iugoslavia vecină. Cu timpul însă au apărut în economie și o serie de consecințe indirecte ale reducerii investițiilor din diverse ramuri, care au început să influențeze, în măsură tot mai mare, asupra portofoliului de comenzi al societății. De pildă, scăderea accentuată a volumului de transport, consecință directă a scăderii generale a producției industriale, a determinat reducerea dramatică a comenzilor pentru motoare de locomotive și nave, crescând ponderea reparațiilor și a pieselor de schimb.
Pornind de la aceste fenomene, manifestate și în ultimii ani înainte de 1989, și de la faptul că motoarele Diesel navale, aflate la acea vreme în fabricație, erau realizate după o licență achiziționată în 1972, fiind deja de un tip mai vechi, conducerea societății a luat inițiativa modernizării acestei fabricații și în acest scop s-a încheiat în decembrie 1990 un contract pentru cumpărarea licenței de fabricație a motoarelor Diesel navale în doi timpi, cu baleiaj în echicurent, proiectate de firma daneză Burmeister & Wain, care la acea dată deținea, prin licențiații ei, peste 50% din piața mondială a acestor tipuri de motoare navale. Marele avantaj al acestor tipuri de motoare îl constituia consumul redus de combustibil, gradul mare de fiabilitate, care le face agreate de către armatori, precum și o concepție mai bună în ceea ce privește aspectele tehnologice ale realizării lor. De altfel, în urma unor discuții prealabile, s-au și semnat contracte cu trei șantiere navale pentru livrarea a șase motoare (câte două de fiecare tip: 6 S 70 MC, 6 L 42 MC și 4 L 35 MC), destinate unor armatori străini (Africa de Sud si China). După o minuțioasă muncă de pregătire tehnică și materială, care s-a desfășurat de multe ori în condiții organizatorice extrem de dificile, specifice, din nefericire, atât fenomenelor economice, care se manifestă în această perioadă, cât și unor situații ce denotau mentalități inadecvate, în ziua de 10 mai 1995 a avut loc pornirea primului motor de tipul 6 S 70 MC, destinat Șantierului Naval din Constanța, care a și fost între timp livrat beneficiarului, urmat, la scurt timp, de motorul 6 L 42 MC, livrat Șantierului Naval Brăila.
Fenomenele economice manifestate în această perioadă au reprezentat o noutate absolută în planul concepției, dar și al soluțiilor practice nu doar pentru U.C.M. Reșița, cât pentru întreaga economie. O confruntare cu criza de comenzi nu a mai existat la Reșița de peste 60 de ani, astfel încât faptul era cunoscut doar la modul livresc, întreaga mentalitate fiind orientată până în 1989 doar spre selectarea comenzilor prioritare. Un alt fenomen și mai grav, care a lovit de asemenea economia națională, fără a putea fi eradicat nici până la această dată, este de acum celebrul blocaj economico-financiar, lipsa de lichidități și mijloace de plată a unităților economice, aglomerarea simultană de creanțe și datorii în proporție variabilă.
Fenomenul a lovit mai puternic întreprinderile cu ciclu lung de realizare a produselor, care, având de regulă ca principali clienți regii autonome ale statului, ajungeau practic în situația de a-și credita clienții pe toată durata pregătirii și realizării produselor și mai ales a încasării creanțelor.
În acesti ani, în afară de motoare navale, s-au continuat livrările pentru furnitura complexă destinată construirii Combinatului de aglomerare a minereurilor de la Krivoi-Rog (Ucraina), începută încă inainte de 1989, iar în ceea ce privește utilajul hidroenergetic, s-a lucrat la echipamente necesare extinderii CHE Porțile de Fier II atât pentru partea română, cât și pentru partea iugoslavă, pentru amenajările de pe Olt și Siret, precum și pentru obiectivele hidroenergetice din Turcia, unde a mai fost contractată execuția de echipamente pentru încă trei hidrocentrale (Diçle, Çamligoze și Suat Ugürlü). Din punct de vedere al programului, putem spune că au fost cei mai grei ani de la marea criză din 1930 – 1932, înregistrându-se o scădere dramatică a portofoliului de comenzi – contracte, ceea ce a avut în plan practic consecințe foarte grave, concretizate în două mari valuri de disponibilizari ale personalului: o dată cca 1070 salariați, în februarie 1992, și al doilea, cca 960 salariați, în ianuarie 1994.
Instalarea în luna august 1995 a unei noi echipe de conducere a societății, eveniment ce a adus în plan practic două consecințe foarte importante, cu efecte dintre cele mai pozitive. Primul îl reprezintă o detensionare și relaxare a relațiilor interumane, atât la nivelul conducerii societății, cât și în planul asigurării unei transparențe reale, care este menită creării motivației și coparticipării. Ar putea părea poate un aspect mai puțin semnificațiv, însă practica a confirmat că noul stil a determinat o dezamorsare a unor vechi conflicte latente și a contribuit la un climat de încredere între toți salariații societății, rezultatele în plan economic neîntârziind să apară.
Vom ilustra această idee arătând că s-a ajuns la un volum valoric al portofoliului de comenzi contracte de peste 130 miliarde lei, ceea ce înseamnă o creștere a acestuia de peste 2,2 ori în ultimele 15 luni. Mai mult decât atât, pornind de la dureroasele experiențe ale ultimilor ani, s-a inițiat cu consecvență un program de dezvoltare agresivă a exporturilor, atât în ceea ce privește produsele tradiționale, cât și unele care sunt practic noi. Concomitent s-a încercat și există motive să credem în succes, și în acest domeniu, lichidarea stocurilor de produse finite ce proveneau din comenzile sistate după 1990 ale unor beneficiari interni. Pentru a nu părea că este vorba de declarații festiviste, circumstanțiale de acest eveniment, vom arăta că anul 1996 a debutat deja cu unele angajări selective prin concurs de muncitori și specialiști, ceea ce se întâmplă pentru prima dată în ultimii șase ani.
Problemele financiare cu care se confruntă societatea nu sunt nici ușoare și nici mici. Ele sunt, în mare măsură, probleme ale structurilor macroeconomice și necesită intervenții și măsuri în consecință.
Am încercat în mod lapidar să prezentăm argumentele care pledează în formarea ideii că nu doar trecutul, ci și viitorul sunt definitorii în existența Uzinei Constructoare de Mașini Reșița, deși evident se evoluează în cu totul alte coordonate, atât pe plan tehnic, cât și în cel economic sau uman.
Profil de activitate aL SOCIETĂȚII COMERCIALE “U.C.M.-S.A. Reșița”
În conformitate cu hotărârea împuterniciților statului, în statutul societății comerciale referitor la obiectul de activitate al societății comerciale U.C.M.-S.A. Reșița se prevăd următoarele:
proiectarea, producerea și comercializarea de utilaj hidroenergetic (turbine hidraulice și hidrogeneratoare);
echipament hidromecanic;
echipamente pentru centrale nuclearo-electrice;
mașini electrice rotative mari (motoare de curent alternativ, continuu și generatoare) și aparataj electric;
utilaj tehnologic pentru industria chimică și metalurgică;
motoare Diesel rapide, semirapide și lente destinate tracțiunii feroviare, propulsiei navale, aplicațiilor stabile și grupuri Diesel-generatoare;
compresoare de aer cu piston, segmenți pentru motoare Diesel cu diametrul mai mare de 200 mm;
semicuzineți bi și trimetalici;
piese turnate, forjate și matrițate (în stare brută și eboșată);
piese de schimb și reparații la produsele din profil sau potrivit cu cererile beneficiarilor;
alte produse realizate conform cererii beneficiarilor și concordate cu profilul de fabricație, inclusiv asistența tehnică și servicii, efectuarea operațiilor de comerț exterior, engineering, colaborarea directă cu banca de comerț exterior, efectuarea operațiunilor de fond valutar, putând participa-conveni la operațiuni de credit;
desfășoară activități cu caracter social, sportiv și cultural în favoarea salariaților;
proiectare, producere și comercializare pentru suflante, exhaustoare, ventilatoare industriale de aer sau gaz, pompe hidraulice;
lucrări pentru cercetare științifică și studii tehnice, tehnico-economice și de fezabilitate;
activitate de transfer de tehnologie pe plan intern și extern;
echipament de electronică industrială;
asocierea cu societăți cu profil agricol, zootehnic sau silvic cu capital de stat, mixt sau privat în vederea producerii și comercializării din domeniile respective;
deschiderea unor unități comerciale proprii cu profil alimentar și nealimentar pentru salariații societății;
realizarea de prestații industriale către terți cu scopul de producție și reparații prin tratamente termice, termo-chimice și acoperiri galvanice;
realizarea în scopuri proprii sau pentru alți beneficiari, singuri sau în cooperare cu alți parteneri de construcții civile, industriale și agricole împreună cu instalațiile aferente;
prepararea și eliberarea rețetelor magistrale, eliberarea de medicamente tipizate, produse tehnico-medicale, igienico-cosmetice, ceaiuri și produse din plante medicinale, prepararea și eliberarea de remedii homeopate și alte activități farmaceutice în cadrul Centrului de Terapie și Tratament “MEDCONS” al societații.
Societatea comercială U.C.M.-S.A. Reșița produce și comercializează următoarele produse:
motoare și turbine (cu excepția motoarelor de avioane, vehicule, motociclete); motoare Diesel; turbine hidraulice; generatoare electrice; motoare electrice; servomotoare; vane; compresoare; cuzineți; piese de schimb pentru toată gama de produse enumerate mai sus; servicii specializate.
Structura organizatorica a societatii
Societatea U.C.M.-S.A. Reșița este condusă de AGA în subordinea căreia se află Consiliul de Administrație și directorul general. Respectarea și aplicarea legislației în societate este vegheată de Comisia de Cenzori. În activitatea desfășurată, directorul general este sprijinit de un număr de 3 consilieri.
Structura organizatorică a U.C.M.-S.A. Reșița cuprinde pe de o parte structura de producție, formată din ateliere, laboratoare, secții și structura funcțională, formată din birouri, compartimente și servicii (Figura 1).
EVOLUȚartimente și servicii (Figura 1).
EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI
În anul 2001, capitalul social este de 168.688 mil. lei față de 136.088 mil. lei în 1998. Volumul producției marfă în anul 2001 este de 470.000 mil. lei față de 176.389 mil. lei, iar producția pentru export de 158.431 mii lei (5.500 $) față de 38.239 mil. lei (4.239 $) în 1998.
Datorită nivelului foarte ridicat al cheltuielilor totale care se apropie de veniturile totale în perioada 1998 – 2001, U.C.M.-S.A. Reșița a realizat un profit foarte mic, aproape inexistent între 2 – 20 mil. lei, ceea ce a infuențat și ceilalți indicatori economico-financiari (Tabelul 1).
Evoluția principalilor indicatori economico-financiari Tabelul 1
CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA STOCURILOR ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE
DEFINIRE ȘI ELEMENTE CONSTITUTIVE
Alături de activele imobilizate, un loc și un rol important în gestiunea și activitatea unităților patrimoniale îl au activele circulante (mobilizate). Acestea cuprind ansamblul bunurilor și serviciilor care intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii, destinate:
fie a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție;
fie a fi consumate la prima lor utilizare.
În gestiune ele formează stocurile propriu-zise și producția în curs de execuție.
În cadrul stocurilor propriu – zise la S.C. U.C.M.-S.A. Reșița sunt incluse:
materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;
materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
produsele, bunuri, lucrări și servicii obținute în diferite faze din procesul de fabricație sau alte activități de exploatare destinate livrării terților și în unele cazuri pentru consumul intern.
În structura produselor se disting:
semifabricatele, care sunt acele produse a căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (fază de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (fază de fabricație) sau se livrează terților (sistem digital, generator, dulapuri electrice);
produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul întreprinderii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților (turbine, motoare Diesel, compresoare, etc.);
produsele reziduale, elemente secundare rezultate din fabricație, cum sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deșeuri (șpan, lemn).
ambalajele cuprind bunurile necesare pentru protecția materialelor pe timpul transporturilor și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.
În această categorie de stocuri se includ ambalajele achiziționate odată cu materialele.
Ambalajele și materialele de ambalat executate în secțiile de fabricație ale întreprinderii pentru a fi vândute ca atare se cuprind în stocurile de produse finite. De asemenea, materialele de ambalat care nu se pot gestiona ca ambalaje se includ în stocurile de alte materiale consumabile.
obiecte de inventar Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcăminte specială, scule, dispozitivele și verificatoarele – S.D.V.-urile – aparatele de măsură și control – A.M.C.-urile – și alte obiecte similare.
A doua componentă a activelor circulante materiale este producția în curs de execuție. Și cuprinde: producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele terminate dar nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, în acestă categorie se includ și lucrările și serviciile, precum și studiile în
curs de execuție sau neterminate.
Toate aceste bunuri și servicii pot face obiectul contabilității stocurilor și producției în curs de execuție numai în măsura în care ele sunt în proprietatea întreprinderii, incluzându-le și pe cele
aflate în custodie, în prelucrare sau consignație la terți.
Activele circulante materiale, concretizate în diverse stocuri și producție în curs de execuție, se află succesiv și neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție și comercializare. Această caracteristică a stocurilor de a participa continuu la stadiile circuitului economic și de a descrie în cadrul exercițiului mai multe rotații relevă aportul lor la realizarea cifrei de afaceri și la valorificarea capitalului. De aceea, gestiunea stocurilor, asigurarea și utilizarea rațională a acestora constituie un obiectiv principal al conducerii întreprinderilor, la realizarea căruia contabilitatea prin funcțiile sale poate avea o contribuție însemnată.
OBIECTIVELE ȘI FACTORII CONTABILITĂȚII STOCURILOR ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS
Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale a întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilității în acest domeniu sunt:
urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare;
asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcărilor lor;
urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate;
asigurarea delimitării cheltuielilor de transport – aprovizionare de valoarea materialelor aprovizionate;
înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terților.
evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive.
evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și
rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.
promovarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale, redați mai jos:
mărimea întreprinderii;
structura organizatorică și funcțională a gestiunilor de stocuri (depozite, magazii);
caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale;
decalajul în unele situații între aprovizionarea și recepția bunurilor;
decalajul ce poate apare uneori între vânzarea și livrarea stocurilor.
sursele de proveniență a activelor circulante materiale aprovizionate;
modul de evaluare a activelor circulante materiale;
sistemul de indicatori privind gestiunea de valori.
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE
În sfera organizării contabilității stocurilor se circumscrie:
clasificarea și codificarea;
evaluarea stocurilor;
organizarea documentației primare și evidenței operative;
organizarea contabilității analitice și sintetice.
Clasificarea și codificarea stocurilor
Pentru organizarea unei contabilități unitare și corecte este necesar în primul rând să se cunoască atât categoriile mari de stocuri gestionate de întreprindere, cât și fiecare fel de bun în parte, deci gruparea acestora după diferite criterii.
La clasificarea stocurilor se folosesc două criterii principale:
natura fizică a bunurilor sau a serviciilor;
ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în ciclul de exploatare (aprovizionare, producție în curs, produse, livrări), respectiv destinația, utilitatea.
a) Din punct de vedere al naturii fizice și însușirilor tehnice, stocurile se clasifică pe categorii, grupe, subgrupe și clase, în așa fel încât într-o grupă să figureze stocuri cu însușiri comune.
Întrucât stocurile folosite în activitatea unităților patrimoniale sunt diverse și însușirile lor sunt foarte variate, pentru a ușura operațiile de aprovizionare și livrare, păstrare, folosire și evidențiere este necesar să se întocmească o listă a tuturor materialelor folosite, cunoscută sub denumirea de nomenclator de materiale.
În nomeclator, în afară de denumire, fiecărui bun i se atribuie un cod numit simbol, care dă posibilitatea înlăturării confuziilor între acestea, ușurează emiterea documentelor primare asigurând prelucrarea automată a datelor.
La S.C. U.C.M.-S.A. Reșița codificarea și elaborarea nomenclatorului stocurilor se face ca în modelul de mai jos (Tabelul 2):
Codificarea stocurilor Tabelul 2
Întreprinderile stabilesc fișierul propriu de stocuri în funcție de nomenclatorul care corespunde cel mai bine valorilor de gestiune. Există însă și un nomenclator oficial de bunuri și servicii ce se recomandă a fi folosit pentru a facilita elaborarea anchetelor statistice.
La întocmirea documentației tehnice: fișă tehnologică, lista de materiale, norme de consum, este indicat să se înscrie, pe lângă denumirea materialului sau produselor, și codul acestora. De asemenea, codul se înscrie și în alte documente.
b) După succesiunea, ordinea ciclului de exploatare, clasificarea are în vedere destinația stocurilor în activitatea de exploatare, pe baza principiului grupării, omogenizării și generalizării prin conturi.
Se formează o succesiune funcțională a stocurilor:
materii prime;
materiale și furnituri consumabile;
piese de schimb;
obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;
producție și lucrări în curs de execuție;
servicii în curs de execuție (studii, prestații de servicii);
semifabricate (producție intermediară);
produse finite;
produse reziduale (rebuturi, materiale recuperabile);
stocuri provenite din imobilizări;
ambalaje;
stocuri pe drum sau date în custodie la terți.
Această clasificare este folosită la delimitarea conturilor sintetice și construcția sistemului de conturi pentru contabilitatea stocurilor.
Reguli de evaluare a stocurilor
Contabilitatea trebuie să asigure delimitarea costurilor incorporabile în stocuri și să instituie procedee de determinare a costurilor de intrare a lor (stocurilor) în patrimoniu.
La evaluarea stocurilor și a produției în curs se disting trei momente principale stării lor patrimoniale:
evaluarea la intrarea/ieșirea din patrimoniul întreprinderii;
evaluarea la inventariere;
evaluarea la bilanț.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula principală de evaluare și înregistrare a stocurilor este evaluarea la costul istoric, care poate fi:
– costul de achiziție, în cazul bunurilor aprovizionate de la terți;
– costul de producție, în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare.
La U.C.M.-S.A. Reșița costurile sunt determinate prin contabilitatea internă de gestiune.
La intrarea în patrimoniul U.C.M.-S.A. Reșița, bunurile materiale se evaluează și se înregistrează astfel:
Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar și alte bunuri procurate cu titlu
oneros – cumpărate, la costul de achiziție, în structura căruia se cuprind următoarele elemente:
prețul de cumpărare al bunurilor, din care se deduc taxele recuperabile legal (TVA și taxe asimilate), precum și rabaturile, remizele, ristornuri, etc.;
taxe vamale aferente bunurilor importate;
cheltuieli accesorii de achiziționare, care sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionarea până la intrarea bunurilor în gestiune și pot fi:
costuri externe (comisioane, cheltuieli de tranzit, transportul extern asigurare etc.;
costuri interne de transport pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare-descărcare, recepție, manipulare.
Nu se cuprind în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadență.
Producția în curs de execuție, semifabricatele și produsele finite, precum și alte bunuri executate de către întreprindere, se evaluează la costul de producție format din:
prețul de achiziție al materialelor consumate;
cheltuieli directe de fabricație (producție);
cheltuieli indirecte de producție, aferente, respectiv rațional legate, de fabricația bunurilor.
Activele (stocurile) circulante materiale aduse ca aport la capital, obținute cu titlu gratuit sau prin donație, se evaluează și înregistrează ca valoarea de utilitate în funcție de prețul pieței și starea acestora.
Costul de intrare (de achiziție sau de producție) este denumit și valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă.
metode de evaluare a stocurilor
La ieșirea din patrimoniu sau darea în consum, stocurile sunt evaluate și se înregistrează scăderea din gestiune, la valoarea lor de intrare.
Bunurile din stoc (materii prime, mărfuri, produse finite ș.a.) pot fi urmărite individual (articole identificabile) sau nu pot fi urmărite (articole interșarjabile).
– articole identificabile, la ieșire sunt evaluate la costurile lor reale de intrare;
– articole interșarjabile, în interiorul lor nu pot fi identificate pe fiecare unitate după intrarea lor în gestiune sunt la ieșire evaluate prin costul lor estimat de intrare.
In condițiile în care pe parcursul desfășurării activității aceleași feluri de bunuri (materiale, ambalaje, etc.) se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantității de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de intrare (costul estimat de intrare) a acestora, reglementările și standardele internaționale recomandă următoarele metode de evaluare:
– metoda costului mediu ponderat (CMP);
– metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO);
– metoda ultima intrare – prima ieșire (LIFO);
– metoda proxima intrare – prima ieșire (NIFO);
– metoda costului standard;
metoda costului mediu ponderat (CMP)
Se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial (SI) plus valoarea totală a intrărilor (VI) și cantitatea existentă în stocul inițial (qs), plus cantitățile intrate (qI):
(*) CMP =
Metoda poate fi aplicată în două variante:
– actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare;
– actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care în principiu să nu depășească durata medie de stocare.
În tabelul 3 se calculează prețul de ieșire prin metoda “Costului mediu ponderat (CMP)” la materialul – simbol: 007-4701-7910, tablă de 2 mm.
Model de calcul al ieșirilor prin metoda CMP Tabelul 3
(*), M. Epuran, V. Băbăiță, C. Grosu – Contabilitate financiară în noul sistem contabil, Timișoara, Editura de Vest, 1996, p. 216; p. 217
Varianta CMP după fiecare intrare: ieșirile sunt evaluate cu utimul cost mediu ponderat, obținut cu formula:
(*) CMP = , unde S1I = stocul precedent evaluat la costul mediu ponderat precedent (vechiul preț mediu).
Obținem următoarele valori de ieșire:
Model de calcul a ăeșirilor după metoda CMP Tabelul 4
Varianta actualizării CMP în funcție de durata medie de stocare:
1 rotație = Cantități intrate (qI) / Stocul mediu (qs) = rotații
12 luni / rotații = luni, durata medie de stocare.
Costul mediu ponderat al aprovizionărilor din perioada obținută este:
CMP =
Stocul final este evaluat la valoarea 3934,72 (256 x 15,37) , valoare diferită de cea rezultată din varianta anterioară, fiind mai mică.
Prin varianta actualizării periodice a CMP, în condițiile creșterii prețurilor, prin inflație, prețul de evaluare a stocului final este mai mic decât ultimul preț de aprovizionare, astfel că valoarea ieșirilor va fi mai mare decât în prima variantă infuențând corespunzător cheltuielile de exploatare și rezultatele financiare.
metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO)
Presupune că bunurile ieșite din gestiune să se evalueze la costul primului lot intrat, respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor în ordine cronologică. Deci, stocurile sunt evaluate cu costurile ultimelor loturi achiziționate.
Aplicând metoda FIFO, la datele luate ca exemplificare, obținem următoarea evaluare a ieșirilor și stocurilor:
(*), M. Epuran, V. Băbăiță, C. Grosu – Contabilitate financiară în noul sistem contabil, Timișoara, Editura de Vest, 1996, p. 216; p. 217
Model de calcul al ieșirilor după metoda FIFO Tabelul 5
Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea intrării loturilor în gestiune.
metoda ultima intrare – prima ieșire (LIFO)
Ieșirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este cel mai recent. După epuizarea ultimului lot, cantitățile ieșite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
În tabelul 6 se calculează la materialul – simbol: 007-4701-7910, tablă de 2 mm, evaluarea iețirilor după metoda “Ultima intrare – prima ieșire (LIFO)”.
Model de calcul al ieșirilor după metoda LIFO Tabelul 6
Din analiza comparativă a acestor metode se poate observa:
Situație comparativă a metodelor prezentate Tabelul 7
Metodele FIFO și LIFO dau rezultate extreme, prima evaluând stocul final la ultimul cost de achiziție și face ca ieșirile să aibă o valoare mai mică față de valoarea determinată prin metoda LIFO. La metoda CMP, evaluările se situează ca mărime între valorile date de celelalte două metode.
metoda proxima intrare – prima ieșire (NIFO)
Această metodă este apropiată în concepția sa de metoda LIFO și este enunțată astfel: cea mai apropiată, proxima intrare – prima ieșire. Evaluarea ieșirilor se face la valoarea lor de înlocuire. Ea este suma pe care întreprinderea va accepta să o plătescă pentru achiziționarea unui bun de substituire care să permită asigurarea unui flux identic de bunuri și servicii în aceleași condiții de exploatare.
Practic, ieșirile sunt evaluate la prețul din ultima factură sau dintr-o estimare apropiată.
metoda costului standard
Presupune determinarea costurilor și prețurilor prestabilite pentru evaluarea stocurilor din cadrul contabilității interne de gestiune dintr-o întreprindere. Practic, aceste costuri pot fi antecalculate sau medii dintr-o perioadă anterioară.
În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc anticipat costurile de înregistrare cu ajutorul cărora se evaluează și înregistrează intrările și ieșirile. Diferențele dintre costul de înregistrare (standard) și costurile efective de achiziție sau de producție se evidențiază în conturi distincte. Prețurile standard folosite pentru inregistrarea bunurilor fiind necesar să fie actualizate periodic (cel puțin o dată pe an), în funcție de evoluția prețurilor și de alți factori.
Legea contabilității recomandă evaluarea și înregistrarea ieșirii bunurilor din gestiune pe baza costurilor determinate prin una din următoarele patru metode: costul mediu ponderat (CMP); prima intrare – prima ieșire (FIFO); ultima intrare – prima ieșire (LIFO); costul standard.
Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unității patrimoniale, dar conform principiului permanenței metodelor, o metodă adoptată trebuie să fie menținută în tot cursul exercițiului și de la un exercițiu la altul. În cazuri justificate, întreprinderea poate schimba metoda de evaluare făcând în acest sens mențiuni în anexa la bilanț, inclusiv cu privire la influența asupra situației patrimoniale și financiare, precum și asupra rezultatului exercițiului.
S.C. U.C.M.R.-S.A. utilizează pentru înregistrarea ieșirilor metoda costului mediu ponderat (CMP).
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită și valoare de inventar și se stabilește în funcție de utiliatea bunului în întreprindere și prețul pieței. Deci, valoarea de inventar este egală cu valoarea actuală, care este o valoare estimată, ce se apreciază în funcție de piață și de utilitatea bunului pentru întreprindere.
Valoarea de utilitate sau prețul pieței, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere, se identifică, în principal, în funcție de destinația lor astfel:
bunuri (active) destinate vânzării: produsele finite, unele semifabricate și materiale, li se stabilesc de regula valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este dată de prețul de vânzare, din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor, cum sunt: cheltuieli de transport, comisioane cedate, cheltuieli în perioada de garanție, etc;
semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă (stabilite prin metode tehnice sau metoda contabilă);
materiile prime și materialele consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire (reaprovizionare).
La inventariere pot fi constatate si stabilite valori actuale, care delimitează stocurile în trei categorii:
stocuri care nu prezintă deprecieri și pentru care valoarea de inventar este egală cu valoarea contabilă;
stocuri care au suferit deprecieri care se evaluează la preț posibil de valorificat și la care, prin urmare valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă;
stocuri la care utilitatea sau prețul pieții crește și deci valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.
Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere. Pentru aeasta valoarea de intrare (contabilă) se compară cu valoarea de utilitate (de inventar):
pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare (valoarea de inventar valoarea de intrare) nu se înregistrează în contabilitate;
pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilant la valoarea de inventar.
În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare (valoarea brută), iar minusul de valoare datorat unor deprecieri probabile se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane, se obtine valoarea de inventar ca valoare netă care se inscrie în bilant.
Deci, regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor este: înregistrarea în contabilitate a stocurilor la valoarea de intrare stabilită la nivelul costului de achiziție sau a costului de producție, după caz, forme ale costului istoric, costurile efective de achiziție și de producție fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.
Dar principiul prudenței cere ca plusurile de valoare între valoarea de inventar și valoarea de intrare să nu fie înregistrate, acestea nefiind realizate, iar pe de altă parte pentru minusurile de valoare același principiu cere construirea de provizioane din care aceste minusuri să fie acoperite în caz că la valorificarea stocurilor, minusurile de valoare se confirmă total sau parțial.
La Societatea U.C.M.-S.A. Reșița evaluarea stocurilor în listele de inventariere se face conform Ordinului nr. 2388/18.decembrie 1995 și Regulamentului de aplicare a Legii
contabilității nr. 82/1991 pct. 19, 68 și 69, la valoarea actuală.
Stocurile sunt evaluate respectând principiile permanenței metodelor, potrivit căruia metodele și regulile de evaluare trebuie menținute.
Valorile materiale sunt evaluate la valoarea lor actuală, numită și valoare de inventar, care este înscrisă în coloana corespunzătoare din lista de inventariere centralizatoare numai în cazul constatării deprecierilor.
La stabilirea valorii de inventar se aplică principiul prudenței, potrivit căruia nu se admite supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.
În cazul în care s-a constatat că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care sunt evidențiate acestea în contabilitate, în listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar (valoarea actuală determinată în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței). Prețul pieței se stabilește prin solicitarea prețurilor de la cel puțin trei furnizori reprezentativi.
În cazul constatării unor deprecieri relative (nedefinitive) se constituie un provizion pentru deprecieri.
În cazul unor deprecieri ireversibile (definitive) la obiectele de inventar se procedează la constituirea unei amortizări suplimentare în vederea punerii de acord a valorii contabile nete cu valoarea stabilită cu ocazia inventarierii, care nu este deductibilă din punct de vedere fiscal.
Organizarea documentației primare și a evidenței operative
În cadrul întreprinderii, activele circulante materiale (stocurile) ocazionează numeroase operații, care pot fi grupate după conținutul lor de operații de aprovizionare și conservare, operații de eliberare din depozite, inventariere.
Aceste oprerațiuni sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative specifice. Aprovizionarea se face de regulă din afară, adică de la alte întreprinderi, iar unele materiale și produse se obțin din producția proprie.
În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, unitățile patrimoniale emit către furnizori comenzi iar pe baza acestora încheie contracte comerciale.
În anumite condiții, contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă.
Pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare, serviciul aprovizionare a S.C. U.C.M-S.A. Reșița organizează o evidență operativă, care cuprinde: registrul de comenzi și fișa de urmărire a executării comenzilor. În aceste evidențe se înscriu comenzile emise către furnizori și termenele de livrare stabilite de comun acord cu aceștia, prin contractele economice sau în lipsa acestora prin confirmarea de comandă trimisă de furnizor, data la care a fost executată comanda și mențiuni privind revenirile pentru urgentarea executării comenzii, penalizările datorate pentru neexecutarea condițiunilor contractuale.
In cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare primește avizul de însoțire și/sau factura. Avizul de insoțire (Anexa 1), se emite pe măsura livrării, de compartimentul vânzări și servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, produselor, mărfurilor sau altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare; document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului; document pentru întocmirea facturii, document de primire în gestiunea cumpărătorului. Circulă de la furnizor la cumpărător.
În gestiunea furnizorului, exemplarul 1 este preluat de delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru a însoți bunurile pe timpul transportului, iar exemplarul 2 la compartimentul vânzări, pentru înregistrarea cantităților în evidență privind executarea contractelor și apoi transmis la compartimentul financiar-contabil pentru a fi atașat la factură și înregistrat.
În gestiunea cumpărătorului, exemplarul 1 stă la baza recepției bunurilor aprovizionate de către comisia de recepție, după care este trimis compartimentului aprovizionare pentru înregistrarea cantităților intrate, în registrul de evidență al aprovizionărilor și certificarea efectuării plății către furnizor, precum și pentru inregistrarea în contabilitate, atașat de factură.
Întreprinderile care pot întocmi factura (Anexa 2) în momentul livrării bunurilor, nu vor mai emite avizul de însoțire decât pentru bunurile trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre prelucrare, factura realizând pe lângă funcțiile avizului de însoțire și pe cele de transport pentru viza de control financiar preventiv, și act justificativ pentru decontarea (încasare-plată) contravalorii ei.
Operația de luare în primire a valorilor materialelor aprovizionate se numește recepție. La sosirea materialelor de la furnizor se execută următoarele lucrări de recepționare:
recepția transportului – efectuată de delegatul serviciului aprovizionării al întreprinderii cumpărătoare. Aceasta se execută în momentul preluării transportului de la cărăuș (organizația de transport) și constă în verificarea stării ambalajelor. Dacă se constată violări ale ambalajului se procedează pe loc la desfacerea coletului și se inventariază conținutul. Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces verbal de constatare, care se semnează de delegatul organizației de transport și de cei ai întreprinderii destinatare.
recepția cantitativă – efectuată de magazionerul care preia în gestiune materialele sosite. Prin recepție se confruntă datele din comandă cu avizul de însoțire sau factura primită de la furnizor și cu materialele efectiv sosite, concordanța între sortimentele și cantitățile de materiale înscrise în factură cu cele primite.
recepția calitativă – se efectuează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Pentru anumite materiale stabilite prin instrucțiuni sau dispoziții interne se iau probe de materiale care se trimit la laborator pentru analiza chimică, tehnică, etc. Materialele din această categorie nu sunt trimise la consum sau comercializare înainte de cunoașterea rezultatului analizei de laborator, consemnat într-un buletin de analiză.
A1) Dacă la recepția valorilor materiale se constată deteriorarea sau lipsa coletelor, nepotriviri cantitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește nota de recepție și constatare de diferențe, unde materialele necorespunzătoare calitativ sau în neconcordanță cu comanda sunt respinse la recepție, preluate în custodie și ținute la dispoziția furnizorului.
Primirea avizului de însoțire și a facturii, sosirea transportului și plata facturii se înscriu în ordine cronologică în registrul de comenzi și în fișa de urmărire a executării comenzilor.
A2) Nota de intrare – recepție se întocmește pentru consemnarea recepției materialelor, la sosirea acestora, când se primesc în tranșe sau sosesc înainte de primirea facturii de la furnizor, precum și în cazul în care materialele respective au fost achitate și lăsate un timp în custodia furnizorului.
Dacă factura sosește o dată cu materialele recepția valorilor materiale se poate consemna direct pe factură fără a se mai întocmi nota de intrare-recepție.
B) Bonul de predare, transfer, restituire folosit pentru predarea la magazie a produselor, semifabricatelor și a materialelor obținute din producția proprie, pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la un altul în cadrul aceleași întreprinderi precum și restituirea celor neutilizate la sfârșitul perioadei.
C) Documentele folosite pentru eliberarea stocurilor de active circulante materialele pentru consum sunt: bonul de consum și fișa limită de consum.
D) Valorile materiale trimise spre prelucrare la terți se eliberează pe baza dispoziției de livrare, aviz de însoțire a mărfii pe care se face mențiunea pentru prelucrarea la terți. La înapoierea materialelor prelucrate se controlează dacă s-a primit cantitatea prelucrată corespunzătoare, în raport cu normele de consum, iar pe documentele de recepție, pentru o evidență corectă, se face mențiunea – din prelucrare.
E) Factura este baza realizării livrării mărfurilor și produselor finite.
F) Fișa de magazie este documentul de evidență operativă a magaziei (depozitului) și se întocmește separat pentru fiecare fel, cantitate sau sortiment de stocuri materiale.
Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitatea patrimonială (facturi, avize de însoțire, nota de intrare-recepție, etc.), după înregistrarea în fișele de magazie, se predau serviciului de aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico-operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit la compartimentul de contabilitate în termenele stabilite de conducătorul compartimentului financiar-contabil.
Documentele primare de ieșire a stocurilor din depozite se predau direct la compartimentul contabilitate.
Metode de organizare a contabilității analitice a stocurilor
Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie organizată astfel încât să permită cunoașterea cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte și pe feluri de materiale, produse, mărfuri, etc.
Contabilitatea analitică este o evidență completă, deoarece se folosește atât etalonul bănesc, cât și etalonul natural, spre deosebire de evidența operativă a depozitelor care utilizeză numai etalonul natural.
Pentru anumite materiale care se consumă în cantități mai mici sau cu mișcări reduse se poate organiza contabilitatea analitică numai în etalonul bănesc, cum sunt: rechizitele de birou, imprimatele, medicamentele din trusele sanitare, cărțile din biblioteca tehnică, etc., precum și gestiunea mărfurilor în unitățile cu amănuntul.
Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale întreprinderii după una din următoarele metode*:
cantitativ – valorică (pe fișe de conturi analitice)
operativ – contabilă (pe solduri)
global – valorică
metode speciale de evidență analitică a materialelor.
Indiferent de metoda adoptată contabilitatea analitică trebuie să asigure o concordanță deplină cu contabilitatea sintetică.
În S.C. U.C.M.-S.A. Reșița contabilitatea analitică a stocurilor este utilizată ultima metodă și anume a tehnicii moderne de calcul. Programele informatice utilizate au fost realizate de informaticieni ai Centrului de calcul electronic al societății plecând de la metoda cantitativ – valorică. La finele fiecărei luni gestionarii magaziilor și depozitelor de stocuri
întocmesc borderouri cu notele de intrare – recepție, note de predare produs, bonuri de
consum, bonuri de transfer – restituire și le trimit la Centrul de calcul electronic al uzinei unde se operează toate intrările, respectiv ieșirile de stocuri. Ulterior C.C.E. remite biroului de contabilitate analitică a stocurilor Listele de mișcare a stocurilor și balanțele de verificare ale conturilor analitice.
Stocurile sunt înregistrate cantitativ și valoric, pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare. Identificarea pe feluri de stocuri se realizează cu ajutorul unor simboluri formate din 12 cifre (exemplu: ciment – 001-7901-02541). Pentru obținerea acestor simboluri gestionarii întocmesc “Cererea de catalogare” și o remit biroului contabilității analitice care atribuie aceste simboluri din Registrele de simboluri.
Metoda cantitativ – valorică (pe fișe de conturi analitice) are următoarele caracteristici:
– documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai întâi cantitativ în fișele de magazie, care țin la
locurile de depozitare;
(*) Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității, pct. 72.
– aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire se îmborderează separat și împreună cu acestea se predau la biroul contabilității stocurilor materialelor;
– la biroul contabilității materialelor aceste documente se prelucrează conform necesităților, pe grupe/subgrupe de materiale și pe locuri de consum, se evaluează cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;
– după prelucrarea datelor din aceste documente, materialele se înregistrează cantitativ și valoric în fișele conturilor analitice, deschise pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare;
– o dată cu consemnarea în fișele contabile a intrărilor și ieșirilor se obține și centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări și lunar pentru ieșiri.
Verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturile sintetice și cele analitice de materii și materiale se realizează la sfârșitul lunii prin întocmirea balanțelor de verificare ale conturilor analitice.
Metoda operativ – contabilă (pe solduri) contribuie la reducerea lucrărilor de evidență analitică a stocurilor, deoarece nu se mai folosesc fișele contabile analitice pe feluri de materiale; întărește controlul exercitat de către serviciul contabilității asupra gestionarilor, prin punctajul pe fișele de magazie a tuturor documentelor înregistrate.
Tehnica de lucru este următoarea: documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fișele de magazie (fișe vizate de contabilul șef) stabilind stocul după fiecare operație. Periodic (la 2 – 3 zile), serviciul contabilitate verifică înregistrările făcute în fișele de magazie (corectitudinea stocurilor) și preia documentele respective împreună cu borderourile întocmite de către gestionar, separat pentru materialele intrate și materialele ieșite înscriind prețul și calculând valoarea documentelor. In continuare serviciul contabilității centralizeză documentele preluate de la magazie și le însumează în cadrul fiecărui borderou pe grupe de materiale și pe conturi corespondente (debitoare sau creditoare).
Totalurile stabilite sunt înscrise în “Situația de mișcări lunare”, întocmită separat pentru intrări și pentru ieșiri. În cadrul ei sunt stabilite coloanele pentru fiecare gestionar și rânduri pentru grupe de materiale, valoric.
La sfârșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc două categorii de totaluri, pe gestionari și pe grupe de materiale, atât la intrări, cât și la ieșiri, care servesc pentru determinarea valorii stocurilor existente la sfârșit de lună, pe grupe de materiale și pe gestionari. În acest scop, la existențele de la începutul lunii se adaugă întrările și se scad ieșirile din depozit (atât pe grupe, cât și pe gestionari).
La sfârșitul lunii stocurile din fișele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețul lor. Soldurile obținute se înscriu în registrul stocurilor care se întocmește pe grupe de materiale, cu coloane pentru cele 12 luni ale anului.
Existențele fizice înscrise în acest registru trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile pe grupe și gestiuni cu valorile din Situația de mișcări luare. În caz de neconcordanță, se verifică operațiile la grupa respectivă de materiale.
Suma soldurilor pe grupe din “Situația mișcării lunare” și “Registrul de stocuri” trebuie să concorde cu contabilitatea sintetică.
Metoda global – valorică constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate.
La evidența operativă a fiecărei gestiuni nu se mai întocmește și înregistreză mișcările de stocuri în fișa de magazie, cantitativ pe fiecare fel și sort de materiale sau mărfuri. Fișele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei. Raportul de gestiune zilnic se întocmește în 2 exemplare, din care exemplarul 1 împreună cu documentele justificative este transmis la comparimentul de contabilitate, unde se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscrise în raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreună cu celelalte calcule, astfel că după ce se constată corecta și legala lor alcătuire le vizeză și le înregistrează în fișa contabilă analitică, ținută pentru fiecare gestiune în parte.
Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic, în principal, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fișa contabilă analitică.
Această metodă se aplică cu precădere, pentru evidența mărfurilor aflate în unități comerciale cu amănuntul și pentru alte bunuri.
Metode speciale de evidență analitică a materialelor este metoda folosirii tehnicii moderne de calcul.
Astfel, în cazul folosirii calculatoarelor electronice sunt adaptate metodele clasice prezentate mai sus la condițiile și performanțele programelor de calcul, pentru evidența operativă a depozitelor
și pentru contabilitatea analitică.
Descrierea metodologiei de realizare a diferitelor metode clasice de contabilitate analitică a stocurilor poate folosi și la analizele pentru organizarea sistemului informațional și elaborarea
programelor informatice de contabilitate a stocurilor.
Organizarea contabilității sintetice a stocurilor și producției în curs de exercuȚIE
Conturile de stocuri și producție în curs sunt plasate în clasa a 3-a a Planului General de Conturi conform Hot. Guv. Nr. 704/1993, iar conturile acestei clase asigură:
– condiții pentru organizarea contabilității activelor circulante de natură materială (stocurilor), pe structură, categorii de stocuri prevăzute de Regulamentul privind aplicarea legii contabilității;
realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:
– stocurile de depozitare proprii;
– stocurile aflate la terți, pe categorii;
– decalajele între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității;
– decalajele între vânzarea și livrarea bunurilor;
– bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate.
aplicarea regulilor consacrate la evaluarea și înregistrarea stocurilor, promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea în bilanț a activelor circulante.
În cadrul clasei a 3-a “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”, conturile sunt organizate în 9 grupe de conturi:
grupa 30 – Stocuri de materii și materiale;
grupa 32 – Obiecte de inventar;
grupa 33 – Producția în curs de execuție;
grupa 34 – Produse;
grupa 35 – Stocuri aflate la terți;
grupa 36 – Animale;
grupa 37 – Mărfuri;
grupa 38 – Ambalaje;
grupa 39 – Provizioane pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție.
Ordinea de așezare a grupelor de conturi urmează criteriul general de ordonare a activelor în structura planului de conturi și în bilanțul contabil, respectiv în ordinea crescătoare a lichidității stocurilor. Este așezată mai întâi grupa conturilor de materiale – 30, elemente care pentru a se converti în formă lichidă necesită timp pentru prelucrare și încorporare în produsele executate, și apoi succesiv grupele celorlalte categorii de stocuri care necesită timp tot mai puțin pentru a se transforma în bani, ceea ce justifică poziția în ultimele grupe ale acestei clase de conturi a mărfurilor – grupa 37, și ambalajelor – grupa 38, care sunt aprovizionate cu scopul de a fi vândute.
Stocurile deținute de întreprindere, dar care sunt proprietatea altor unități, se urmăresc prin conturi organizate în grupa 80 – Conturi în afara bilanțului din clasa 8 – Conturi speciale, și anume:
contul 8032 – Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare;
contul 8033 – Valori materiale primite în păstrare sau custodie.
La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilității (*):
metoda inventarului permanent;
metoda inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent constă în înregistrarea tuturor operațiilor de intrare și ieșire în conturile sintetice de stocuri, asigurându-se stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, cantitative și valorice:
(**) , unde: Sf = soldul final, Si = soldul inițial, i = valoarea intrărilor, e = valoarea ieșirilor
Această metodă se aplică de regulă la întreprinderile mari.
Societatea comercială U.C.M.R.-S.A. utilizează metoda inventarului permanent.
Metoda inventarului intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul exercițiului/perioadei. Conform metodei, ieșirile se determină periodic sau doar la finele exercițiului, ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor și valoarea stocurilor finale determinate pe baza inventarierii.
(***) , unde: Ve = valoarea ieșirilor
Metoda poate fi aplicată în unitățile patrimoniale din categoria celor mici sau mijlocii, deoarece este mai simplă și antrenează cheltuieli mai reduse, dacă la aceste unități supravegherea și controlul direct poate compensa funcțiile unei evidențe mai complete și riguroase.
Registrele contabile care se folosesc la organizarea contabilității stocurilor sunt alese în funcție de forma de contabilitate adoptată.
S.C. U.C.M.-S.A. Reșița uitlizează forma de înregistrare pe jurnale, adică se folosesc mai multe jurnale auxiliare cum sunt:
– registrul privind aprovizionările;
– registrul jurnal privind vânzările;
– registrul jurnal privind consumurile și alte ieșiri de materiale.
Periodic (de regulă lunar), totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează prin înscrierea lor în Registrul jurnal general.
Elaborarea acestor jurnale se realizează utilizând tehnica modernă de calcul de care dispune Centrul de calcul electronic al societății (C.C.E.).
În continuare se prezintă schema bloc a situațiilor contabile elaborate de C.C.E cu privire la stocuri și producția în curs de execuție.
(*) Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității, pct. 72
(**), (***) M. Epuran, V. Băbăiță, C. Grosu – Contabilitate financiară în noul sistem contabil, vol. I, Editura de vest, 1996, p. 235, 236
schema bloc a situațiilor contabile elaborate de C.C.E priviND stocuriLE și producția în curs de execuție. Figura 2
CONTABILITATEA MATERIILOR ȘI MATERIALELOR
Conținutul și funcția conturilor
Eforturile de armonizare a contabilității naționale cu principiile și regulile contabile acceptate pe plan mondial l-a determinat pe normatorul contabil român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, să elaboreze reglementări care să conducă la asimilarea deplină a Directivei a IV – a a Comunității Economice Europene și a Standardelor Internaționale de Contabilitate.
Primul demers în această direcție l-a reprezentat adopțiunea Ord. 403/22 aprilie 1999 prin care Ministerul Finanțelor a aprobat reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV – a a Comunității Economice Europene (CEE) și cu Standardele Internaționale de contabilitate, care au fost aplicate de un eșantion de întreprinderi pentru situațiile financiare ale anului 1999. Cel mai recent demers l-a reprezentat Ord. 94/29 ianuarie 2001, prin care Ministerul Finanțelor Publice, pe baza experienței dobândite și a punctelor de vedere ale specialiștilor, aduce unele modificări reglementărilor anteriore. Aceste reglementări sunt aplicate de 297 de întreprinderi începând cu situațiile financiare ale anului 2000. Din eșantionul întreprinderilor nominalizate pentru aplicarea acestor reglementări face parte și S.C. U.C.M.-S.A. Reșița. Începând cu exercițiul financiar al anului 2006 vor rămâne în afara obligativității aplicării acestor reglementări întreprinderile care, la aceea dată, vor fi clasificate în categoria celor mici.
Aceste reglementări contabile cuprind și un Plan de Conturi General (PCG), care în linii generale este asemănător cu Planul de Conturi General aplicat cu începere de la 1 ianuarie 1994, dar care aduce o serie de modificări după cum se observă din următoarea prezentare (Tabelul 5):
Plan de conturi Tabelul 5
Hot. Guv. nr. 704/1993 Ord. nr. 94/ian. 2001
Materiile prime și materialele consumabile au o însemnată pondere în totalul mijloacelor materiale circulante, îndeosebi la unitățile patrimoniale cu activitate de producție de bunuri.
Contabilitatea materiilor și materialelor aflate în proprietatea întreprinderii se realizează cu
ajutorul conturilor din planul de conturi aprobat prin H G 704/1993:
Contul 300 “Materii prime”
Contul 301 “Materiale consumabiliale”
Contul 308 “Diferențe de preț la metrii prime și materiale”
Contul 300 “Materii prime” ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit, integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată, ce constituie proprietatea unității.
Materiile prime utilizate în procesul de producție al societății sunt diversificate ținând cont de gama largă de produse care se fabrică. Dintre acestea enumerăm câteva: profile de oțel laminate și turnate; tablă; țevi; bare forjate; materiale neferoase: bronz, alamă, cupru, aluminiu, etc.; motoare electrice; rulmenți; poliamidă; cabluri electrice; circuite electrice; rezistențe.
După conținutul economic se înscrie în clasa activelor circulante materiale, grupa stocurilor de materii și materiale este un cont de activ.
Evaluarea și înregistrarea materialelor, intrate și ieșite din gestiune se fac, în cazul celor achiziționate, la prețul de cumpărare (fără TVA deductibilă), iar în cazul celor din producție, la costul de producție.Poate fi adoptat la înregistrare și prețul standard de achiziție sau de producție (prețul de cumpărare din exercițiul anterior, prețul de cumpărare de la furnizorul principal, costul normat de producție ș.a.).
Se debitează cu prețul de înregistrare a materiilor prime intrate în gestiune prin achiziționare în corespondență cu creditul contului 401 “Furnizori” sau 408 “Furnizori facturi nesosite”; prin aport în natură la capital în corespondență cu creditul contului 456 “decontări cu asociații privind capitalul”; prin donații cu titlu gratuit în corespondență cu creditul contului 771 “Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”; revenite de la terți în urma prelucrării sau din custodie în corespondență cu creditul contului 351 “Materii și materiale aflate la terți”; plusuri constatate la inventar prin creditul contului 600 “Cheltuieli cu materiile prime”.
Se creditează cu prețul de înregistrare al materiilor prime ieșite din gestiune pentru consum sau alte nevoi de exploatare prin debitul contului 600 “Cheltuieli cu materiile prime”; pentru a fi date spre prelucrare sau în custodie la terți debitul contului 351 “Materii și materiale aflate la terți”; transferate la gestiunea de mărfuri și vândute fără a fi prelucrate prin debitul contului 371 “Mărfuri”; lipsurile neimputabile și perisabilitățile prin debitul contului 600 “Cheltuieli cu materiile prime”; pierderi din calamități în corespondență cu debitul contului 671 “Cheltuieli excepționale din operațiuni de gestiune”.
Soldul debitor reprezintă valoarea materiilor prime existente în gestiune la preț de înregistrare.
Contul 300 “Materii prime” este cont sintetic de gradul I operațional. Având un conținut relativ omogen ca destinație în activitatea întreprinderii, nu necesită desfășurarea în conturi sintetice de gradul II.
Contul 301 “Materiale consumabiliale” este un cont sintetic de gradul I, are ca obiect de înregistrare active circulante materiale consumabile care participă în procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit, precum și cele necesare procesului de circulație, aflate în patrimoniul întreprinderii.
În sfera acestor active circulante materiale se înscrie o gamă largă de elemente, care se
diferențiază în anumite limite prin caracteristicile comportamentale, cum sunt materialele auxiliare, combustibilii, piese de schimb, semințe, materiale de plantat, furaje, materiale de ambalat și altele.
Această caracteristică structurală impune desfășurarea conținutului în conturi sintetice de gradul II operaționale:
Contul 3011 – Materiale auxiliare
Contul 3012 – Combustibili
Contul 3013 – Materiale pentru ambalat
Contul 3014 – Piese de schimb
Contul 3015 – Semințe și materiale de plantat – avem o seră în U.C.M.-S.A. Reșița.
Contul 3016 – Furaje
Contul 3018 – Alte materiale consumabile.
Contul 301 “Materiale consumabile” și conturile sale sintetice de gradul II sunt conturi de activ și au aceeași funcție ca și contul 300 “Materii prime”.
Contul 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” Cum materialele evidențiate în conturile 300 și 301 sunt înregistrate la prețul efectiv de cumpărare (fără TVA deductibilă), pentru evidențierea celorlalte componente ale costului de achiziție (taxe vamale, transport, manipulare, comisioane, alte taxe nedeductibile), se apelează la contul 308. Acesta este deci un cont rectificativ, prin suplimentare, al prețului de înregistrare al materiilor prime și materialelor, și asigură colectarea acestor elemente ale costului de achiziție aferente materialelor intrate în gestiune și apoi repartizarea lor proporțional asupra conturilor care au înregistrat consumurile, respectiv ieșirile de materiale. Este un cont de activ.
Se debitează cu cheltuielile de transport, taxele vamale, manipulare, taxe nedeductibile etc., precum și cu diferențele dintre prețul standard și cel efectiv de cumpărare generate de achiziționarea materialelor, astfel:
– cele cuprinse în factura furnizorilor prin creditul contului 401 “Furnizori”;
– cele efectuate de furnizor dar pentru care nu a emis încă factură, prin creditul contului 408 “Furnizori – facturi nesosite”;
– cele achitate cu cec din carnetul de cecuri cu limită de sumă, prin creditul contului 5126 “Carnete de cecuri cu limită de sumă”;
– cele efectuate cu mijloace proprii de transport, manipulare, prin creditul contului 704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate”;
– diferențele de preț nefavorabile (în negru) și favorabile (în roșu) între prețul de înregistrare prestabilit și prețul efectiv de cumpărare, prin creditul conturilor 401, 462.
Contul 308 se creditează cu diferențele de preț aferente materialelor consumabile ieșite din gestiune ca urmare a consumului sau lipsurilor neimputabile la inventar, prin debitul conturilor 600 “Cheltuieli cu materiile prime”, respectiv 601 “Cheltuieli cu materialele consumabile”; a celor aferente materialelor transferate la gestiunea de mărfuri pentru vânzare prin debitul contului 378 “Diferențe de preț la mărfuri”; precum și pentru materialele distruse în urma calamităților prin debitul contului 671 “Cheltuieli excepționale din operațiuni de gestiune”.
Soldul debitor al contului 308 evidențiază diferențele de preț aferente materialelor existente în stoc. Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii materialelor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient k, care se calculează astfel:
(*)
Acest coeficient se inmulțește cu valoarea materialelor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate materialele ieșite, prin creditul contului 308.
Rc. ct 308 = Rc. ct 300 (301) x k
în care Rc reprezintă rulajul creditor al conturilor.
La finele perioadei, soldurile conturilor de diferențe de preț se cumulează cu soldurile de materiale și se formează valoarea stocurilor la costul de achiziție. Stoc materiale la cost de achiziție = sold cont 300 + sold cont 308.
Pentru a asigura un calcul mai exact al costului de achiziție pe categorii de materiale, contul
(*) M. Epuran, V. Băbăiță, C. Grosu – Contabilitate financiară în noul sistem contabil, vol. I,
Editura de Vest, 1996, p. 238
308 sintetic de gradul I poate fi dezvoltat în conturi de gradul II și mai inferior, pe grupe sau pe categorii de stocuri:
Contul 308.0 – Diferențe de preț la materii prime
Contul 308.1 – Diferențe de preț la materiale consumabile
Contul 308.11 – Diferențe de preț la materiale auxiliare
Contul 308.12 – Diferențe de preț la combustibil
Contul 308.14 – Diferențe la piese de schimb
Contul 308.15 – Diferențe la semințe și materiale de plantat
Contul 308.18 – Diferențe alte materiale consumabile
Corespunzător coeficientului de repartizare (k), pot fi calculați coeficienți specifici (ki) la nivelul fiecărui cont în care se desfășoară contul 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” ca sintetic de gradul I.
În unele lucrări de specialitate de referință se exprimă dezacordul cu varianta înglobării cheltuielilor de transport – aprovizionare în conținutul conturilor de diferențe de preț (308, 328, 368, 378, 388), deoarece “o astfel de soluție sărăcește de conținut soldurile noilor conturi de stocuri și contravine principiilor de evaluare practicate în condițiile economiei de piață” (*).
După aceste opinii, în conturile de stocuri (300, 301, 361, 371, 381) ar trebui să se înregistreze direct toate elementele ce formează costul de achiziție (prețul de cumpărare, taxele vamale, TVA nedeductibilă, cheltuielile de transport, manipulare, comisioane etc.), iar conturile de diferențe de preț să fie utilizate numai în situația în care se folosesc prețuri prestabilite (standard) la înregistrarea în conturile de stocuri. Astfel se consideră că se promovează primcipiul evaluării, în contabilitate, a stocurilor la costul de achiziție, principiu ce se apreciază că nu se respectă în cazul în care componentele costului de achiziție sunt determinate și înregistrate cu ajutorul a două conturi
(conturile de stocuri, pentru prețul de cumpărare și conturile de diferențe de preț pentru celelalte cheltuieli de transport – aprovizionare).
Cu aceste argumente considerăm că problema este de ordin formal, de tehnică de înregistrare, și nu de fond, deoarece prin ambele modalități se asigură de către contabilitate evaluarea și înregistrarea stocurilor la cost de achiziție. În varianta susținută de autorii pe care-I cităm, direct prin conturile de stocuri, iar în varianta acreditată în lucrarea aceasta, așa cum s-a demonstrat, cu ajutorul a două serii de conturi, conturile de stocuri și conturile de diferențe de preț.
Pentru aplicarea practică a primei variante este necesar să se stabilească costul unitar de achiziție al bunurilor intrate pentru fiecare lot. Numai stabilind costul de achiziție unitar se pot face înregistrări în evidența contabilă analitică și se verifică concordanța ei cu contabilitatea sintetică a conturilor de stocuri.
În cazul variantei înregistrării directe în conturile de stocuri a tuturor elementelor ce compun costurile de achiziție, pentru stabilirea costului unitar, este necesar ca la fiecare lot să se calculeze costul de achiziție specific, care de la lot la lot poate fi diferit, chiar dacă prețul unitar de cumpărare al bunului este același, aceasta ca urmare a repartizării unor cote specifice de cheltuieli de transport, manipulare, etc., ca mărime și strucurtă. Acest calcul presupune identificarea analitică din diferite documente justificative (facturi, scrisori de trăsură, deconturi, etc.) a acestor cheltuieli care sunt repartizate fiecărui articol dintre cele aprovizionate în același mijloc de transport.
Deși despre lucrările de calcul ale costului unitar de achiziție se poate spune că privesc contabilitatea internă de gestiune și nu aparțin contabilității financiare, ele sunt lucrări ale contabilității, și presupun operațiuni deosebit de laborioase care realizate chiar cu cele mai perfecționate mijloace informatice ridică multe probleme, și măresc costul informațiilor privind stocurile.
(*) N. Feleagă, I. Ionașcu – Contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, București, 1993, p. 50
Cu aceste considerente sustinem varianta de înregistrare a costului de achiziție prin cele două serii de conturi, tehnică ce în prectică simplifică lucrările de calcul și înregistrare, asigurând informații tot la fel de pertinente, deoarece:
– prețul de cumpărare, pentru fiecare articol, se identifică cu ușurință din factură și stă la baza înregistrării în evidența sintetică și analitică a stocurilor, fără să mai fie necesar calculul costului unitar de achiziție;
– celelalte elemente din structura costurilor de achiziție se înregistrează global în conturile
sintetice de diferențe de preț și apoi repartizate proporțional asupra conturilor care preiau consumurile sau ieșirile de stocuri.
Studiu de caz privind înregistrarea materiilor prime și a materialelor auxiliare:
1. Cu factura nr. 104/03.2001 se achiziționează de la furnizorul Electroaparataj Reșița SRL materii prime, materiale auxiliare și piese de schimb. Pe baza notei de intrare-recepție nr. 87/03.2001 se înregistrează intrarea în depozit după cum urmează:
TVA deductibilă (19%) în sumă de 3.800.000 lei.
2. Aprovizionarea cu valorile materiale respective a ocazionat cheltuieli de transport conform facturii nr. 104/03.2001, în sumă de 2.000.000 lei, cu o TVA deductibilă (19%) de 380.000 lei.
3. Cu nota de intrare-recepție nr. 88/03.2001 se recepționează materialele auxiliare: 1 butoi carbid x 100.000 lei, cu plata din avansurile în regie în valoare de 100.000 lei. Cu o TVA deductibilă (19%) în sumă de 19.000 lei. Din aceleași avansuri, s-au achitat și contravaloarea transportului de 10.000 lei, cu o TVA deductibilă de 1900 lei.
4. Cu nota de intrare-recepție nr. 89/03.2001 se recepționează materii prime: 10 kg tablă de 2 mm x 40.000 lei/kg = 400.000 lei, depuse de un asociat ca aport social în natură.
5. Se înregistrează pe baza centralizatorului bonurilor de consum pe luna martie 2001, valori consumate în cursul lunii, după cum urmează:
a) În contabilitatea financiară:
b) În contabilitatea de gestiune:
Se înregistrează cheltuieli directe la secția 580 “Atelier microproducție” pentru numărul de lucru (comanda) 92820-19-01-580. Cheltuielile indirecte sunt efectuate de secția 630 “Tratamente”, iar cheltuielile auxiliare de către secția 650 “Garaj”.
6. La sfârșitul lunii se determină diferențele de preț aferente valorilor materiale consumate (în fapt, cheltuielile de transport-aprovizionare) și se înregistrează repartizarea lor, considerând următoarele
solduri inițiale:
Se determină diferențele de preț aferente consumurilor:
Rc ct 308 = Rc 300 (301) x k
Se determină diferențele de preț aferente consumurilor:
Înregistrarea repartizării diferențelor de preț aferente consumurilor:
7. La inventarierea efectuată în perioada 1 – 31.III.2001 la magazia de materii prime, materiale și piese de achimb s-au constatat următoarele:
minusul de 10.000 lei reprezintă 2 buc. circuite x 5.000 lei/buc.
plusul de 4.000 lei constatat reprezintă 4 buc. șuruburi M8 x 1.000 lei/buc.
7.1 Pe baza listelor de inventariere se înregistrează minusul constatat în gestiunea de materii
prime, și anume:
Minusul constatat cu ocazia inventarierii se datorează neglijenței gestionarului. Concomitent se înregistrează imputarea materiilor prime constatate lipsă în gestiune, debitorul fiind gestionarul Alexe Ion.
7.2 Se înregistrează plusul de materiale auxiliare conform listelor de inventariere:
8. În urma inundației provocate în magazia de materii prime datorită fisurării conductelor de încălzire s-au distrus 4 saci cu ciment în valoare de 600.000 lei.
Comisia de inventariere a propus trecerea pe cheltuieli a distrugerilor constatae. Pe baza aprobării date de către conducerea unității se efectuează înregistrarea:
9. S.C. U.C.M.-S.A. Reșița primește de la C.S.Reșița ca donație 1 buc. hidrofor estimat la valoarea de 2.000.000 lei. În contabilitate se efectuează următoarea înregistrare:
10. Cu factura nr. 106/03.2001 se vând materii prime: 1 coală de tablă inox x 1.000.000 lei/buc. (fără să fie prelucrată) în valoare de 1.000.000 lei. Ea se va transfera întâi la mărfuri și apoi se face vânzarea, respectiv scăderea din gestiune. Prețul de vânzare 1 coală tablă inox x 1.100.000 lei/buc. TVA 19%.
11. Se primesc materii prime fără factură. Pa baza “Notei de recepție și constatare de diferențe” nr. 52/3.03.2001 și a avizului nr. 50014/III.2001 se vor înregistra astfel:
Contabilitatea materialelor respinse la recepție
Dacă la recepția materialelor, comisia constată că acestea nu corespund din punct de vedere calitativ, se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe.
Fiind materiale necorespunzătoare, întreprinderea nu le preia în patrimoniu pentru utilizare, nu consideră că furnizorul și-a executat obligația contractuală și ca urmare nu înregistrează obligația de plată față de acesta. Deci, deși din punct de vedere gestionar, în depozit întreprinderea a preluat o cantitate de materiale, sub aspect patrimonial ea nu va produce nici o modificare bilanțieră.
Materialele constatate ca fiind necorespunzătoare sunt preluate în păstrare de depozitele întreprinderii și ținute la dispoziția furnizorului (ca proprietar al acestora), valoarea lor fiind evidențiată în debitul contului în afara bilanțului 8033 “Valori materiale primite în păstrare sau custodie”.
În această poziție materialele pot rămâne fie până la recondiționarea lor de către furnizor la sediul beneficiarului când vor fi preluate ca materiale corespunzătoare în patrimoniul întreprinderii, fie până la data expedierii la furnizor în urma dispoziției acestuia, în acest caz se va credita contul în afara bilanțului 8033 “Valori materiale primite în păstrare sau custodie” și concomitent se va evidenția, pe baza notei de intrare-recepție nr. 90/03.2001, intrarea în proprietate a materialelor – inele O: 10 buc x 100.000 lei/buc.
Contabilitatea materialelor aflate la terți
În desfășurarea procesului de aprovizionare a întreprinderii pot interveni situații în care materiile prime și materialele recepționate de către cumpărător la sediul furnizorului să rămână datorită lipsei de spații de depozitare, sau a mijloacelor de transport, temporar în depozitele furnizorului până când se creează condiții pentru expediere.
Bunurile achiziționate fiind recepționate, devin proprietate a cumpărătorului și trebuiesc achitate furnizorului, astfel că se creează obligația de plată fără ca bunurile să fie în depozitele întreprinderii. În această situație nu pot fi debitate conturile de stocuri (300, 301, 371), care prin conținutul și sfera lor evidențiază existența și mișcarea stocurilor din depozitele întreprinderii.
În situație asemănătoare se prezintă bunurile expediate de furnizori, achitate, dar care se găsesc pe drum la sfârșitul exercițiului (lunii), pentru care se închid conturile.
Anumite materiale, prin structura și compoziția lor, cer, prin normele de recepție calitativă, să se facă analize de laborator care durează mai multe zile, astfel ca loturile sosite în ultimele zile ale exercițiului (lunii) nu se pot recepționa și preda depozitelor la sfârșitul perioadei.
În unele situații anumite materiale sunt eliberate din depozite în afara întreprinderii, fără a fi vândute, ele continuând să ramână în patrimoniul întreprinderii care le deține, astfel:
materiale trimise la alte unități cu scopul de a fi prelucrate după cerințele producției când întreprinderea care le deține nu dispune de utilajele necesare, sau organizarea prelucrării nu este economică, dat fiind volumul mai redus și întâmplător al acestora (carton, hârtie expediată la întreprinderile poligrafice pentru confecționarea de ambalaje, instrucțiuni, etichete, documente etc., oțel, fontă, bronz, expediate pentru confecționarea unor piese de schimb la întreprinderi specializate sau care dispun de utilaje necesare acestor prelucrări);
materialele aflate în custodie pentru prezentare în standuri, la expoziții sau vânzare la o anumită dată;
obiectele de inventar, ambalajele uzate în urma utilizării lor repetate, care pentru a mai putea fi folosite necesită reparații la întreprinderi specializate (șublere, micrometre, lăzi de ambalaje, etc.).
În baza principiului sistematizării și grupării în conturi a mijloacelor care au caracteristici comune, contabilitatea a creat un cont cu ajutorul căruia evidențiază existența și mișcarea acestor valori materiale, contul 351 “Materii prime și materiale aflate la terți”, cont activ, de mijloace circulante materiale.
În debit înregistrează valoarea materiilor prime și materialelor aprovizionate dar lăsate în custodie în corespondență cu creditul contului 401 “Furnizori”; valoarea materialelor trimise spre prelucrare la terți în corespondență cu creditul contului 300 “Materii prime”, 301 “Materiale consumabile”.
În credit se înregistrează valoarea materiilor prime și materialelor intrate în gestiunea unității sosite după prelucrare sau aduse în gestiune din cele aprovizionate și lăsate în custodie în corespondență cu debitul contului 300 “Materii prime”, 301 “Materiale consumabile”.
Soldul debitor reprezintă materialele aflate la terți.
Contabilitatea analitică se desfășoară pe unități în care materialele sunt date spre prelucrare
(custodie) și în cadrul acestora, pe feluri.
1. S-au achiziționat următoarele materii prime:
S-a convenit cu furnizorul COMAT SRL ca aceste materii prime să le păstreze în custodie până când S.C. U.C.M.-S.A. Reșița va dispune de mijloace de transport. Pe baza facturii nr. 1017/03.2001 și a Procesului verbal de custodie nr. 98/03.2001 se înregistrează materii prime în valoare de 2.000.000 lei și cheltuieli manipulare în valoare de 300.000 lei.
2. Cu avizul nr. 50860/03.2001, COMAT SRL expediază materiile prime păstrate în custodie pentru S.C. U.C.M.-S.A. Reșița, iar S.C. U.C.M.R. le preia în depozit pe baza Notei de intrare-recepție nr. 92/03.2001 le înregistrează în contabilitate astfel:
3. Cu avizul de însoțire nr. 1003/03.2001, S.C. U.C.M.-S.A. Reșița trimite spre prelucrare la C.S.Reșița bucșe în valoare de 250.000 lei preț de înregistare pentru a fi încărcate cu granule de poliamidă. În contabilitate se efectuează înregistrarea:
(valoare preț înregistrare)
4. Pe bucșe au fost depuse granule de poliamidă. După terminarea prelucrării la terți s-au recepționat, cu nota de intrare-recepție nr. 96/03.2001, piesele rezultate din prelucrarea materiilor prime.Costul de prelucrare fără TVA este de 85.000 lei.
5. Înregistrarea TVA din factura nr. 114/03.2001 de prelucrare a materialelor, 19% la costul prelucrării (85.000 x 19% =16.150)
După aceeași regulă funcționează și celelalte conturi de stocuri aflate la terți, și anume:
Contul 352 “Obiecte de inventar aflate la terți”
Contul 354 “Produse aflate la terți”
Contul 356 “Animale aflate la terți”
Contul 357 “Mărfuri în custodie sau consignație la terți”
Contul 358 “Ambalaje aflate la terți”
Întreprinderea care primește materiale sau alte bunuri spre prelucrare sau reparare le înregistrează în contul în afara bilanțului 8032 “Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare”.
Contabilitatea materialelor vAndute
Materiile prime și materialele sunt achiziționate în vederea prelucrării și încorporării în produse finite sau pentru consumul lor în alte activități. Există situații în care unele cantități de materii prime și materiale devin disponibile și ele se valorifică prin vânzare către terți, fără a fi prelucrate. Prin decizia de vânzare se schimbă destinația dată inițial acelor bunuri. Este necesar să se delimiteze, prin redistribuire, trecerea lor în categoria mărfurilor, categorie definită prin bunuri achiziționate în scopul revânzării în aceeași stare.
Deci, contabilitatea va înregistra ieșirea acestor valori din gestiunea și contabilitatea materiilor prime și materialelor și trecerea în gestiunea mărfurilor. Ilustrăm aceasta cu operațiile de mai jos:
1a. Se transferă materialele: cabluri electrice 10 m x 85.000 lei/m, destinate a fi vândute din gestiunea de materiale la gestiunea de mărfuri.
(valoare preț înregistrare)
1b.
(diferențe preț aferente mărfurilor vândute)
2. Cu factura nr. 14002/03.2001 se facturează materialele livrate lui SERVINS SRL la prețul negociat + TVA (19%)
(valoare preț vânzare fără TVA)
3. Se descarcă gestiunea de mărfuri cu prețul de înregistrare și diferențele de preț aferente mărfii văndute, TVA fiind înscrisă în factură.
CONTABILITATEA OBIECTELOR DE INVENTAR
Organizarea contabilității obiectelor de inventar
Obiectivele și factorii organizării contabilității obiectelor de inventar
Pentru activitatea economică și administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilității și a circulației valorii lor nu întrunesc cumulativ cele două condiții care caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare sub limita pentru mijloacele fixe sau au o durată mai mică de un an.
Aceste obiecte nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci își transferă valoarea lor în mai multe cicluri, treptat, pe măsura întrebuințării lor, în cheltuielile activităților de explotare. Particularitățile acestor mijloace le situează din punct de vedere economic între imobilizări (mijloace fixe) și stocuri materiale, fiind mai apropiate de cele din urmă.
Datorită acestor caracteristici, precum și din considerente de ordin practic privind simplificarea modalității de gestiune, finanțare și evidență, ele se încadrează în categoria stocurilor (mijloacelor circulante).
În literatura de specialitate și practica economică aceste mijloace sunt denumite “Obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată” sau Obiecte de inventar”.
Din această categorie fac parte:
obiecte de inventar de uz comun (burghiuri, șublere, micrometre, etc.) cu o valoare mică, indiferent de durata lor de serviciu, precum și cele cu o durată de serviciu mai scurtă de un an, indiferent de valoarea lor;
sculele, intrumentele, dispozitivele, mecanismele, verificatoarele speciale (SDV-uri) ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie sau în masă, fie la fabricarea unor comenzi individuale, indiferent de valoarea lor de serviciu;
echipametul de protecție și de lucru, îmbrăîcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de folosință.
Contabilitatea intrării obiectelor de inventar, în depozite pe calea achiziției, din producția proprie, sau pe orice altă cale, precum și ieșirea acestora din depozite se organizează la fel ca și cea a materialelor.
O situație diferită intervine în ce privește contabilitatea obiectelor de inventar aflate în folosință. Astfel, ieșirea lor din magazie nu presupune și consumul imediat, ci prin întrebuințare se uzează treptat și își transferă valoarea asupra cheltuielilor activității pe parcursul a mai multor luni, și ca urmare contabilitatea trebuie să urmărească:
existența și mișcarea obiectului pe intervalul de utilizare a acestora;
includerea treptată a valorii echivalente uzurii pe cheltuieli.
Deci, contabilitatea trebuie să reflecte atât obiectele de inventar aflate în magazie, cât și sculele și obiectele de inventar date secțiilor, atelierelor, personalului, pentru utilizarea în diferite procese de exploatare.
Obiectele de inventar se comportă în gestiune ca și mijloacele fixe, deservesc mai multe execuții, își păstrează forma materială inițială până la scoaterea din folosință, iar valoarea lor se include în raport cu uzura pe cheltuieli, în cote.
Includerea uzurii obiectelor de inventar pe cheltuieli nu se face prin intermediul amortizării, ca în cazul mijloacelor fixe, ci expresia valorică a uzurii intră în relație cu cheltuielile, fiind o formă particulară a primeia.
La fel ca mijloacele fixe, obiectele de inventar au nevoie de reparații și întrețineri, iar la data consumării lor totale se scot din folosință, rezultând diferite materiale recuperabile și refolosibile care se înregistreză în debitul contului 301 “Materiale consumabile” la prețuri posibile de valorificare prin creditul conturilor corespunzîtoare de cheltuieli în care s-a înregistrat pe parcurs uzura acestora.
Organizarea evidenței operative și contabilității analitice a obiectelor de inventar
Evidența operativă și contabilitatea analitică a obiectelor de inventar aflate la depozitul central de materiale al întreprinderii se organizează pe feluri de obiecte, cu fișe de magazie și liste de mișcare a obiectelor de inventar emise de Centrul de calcul, asemănător cu cele pentru materiale.
Evidența operativă a existenței și mișcării obiectelor de inventar în folosință se organizează la magaziile de exploatare din secții, pe feluri de obiecte, cantitativ, cu ajutorul fișelor de magazie.
Evidența obiectelor de inventar încredințate personalului pe un timp mai îndelungat se organizează cu ajutorul formularului “Fișă nominală pentru evidența obiectelor de inventar a echipamentului de prortecție și a mijloacelor fixe în folosință îndelungată” la magazia de unde se ridică obictele.
Urmărirea operativă a sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor date în folosință personalului, care au o mișcare și frecvență mai mare, se organizează prin sistemul mărcilor la nivelul gestiunilor din secții și sectoare de activitate.
Pentru scoaterea din inventar a obiectelor de inventar se utilizează “Procesul-verbal pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar date în folosință”.
Contabilitatea analitică a obiectelor de inventar aflate în folosință se organizează cantitativ și valoric, pe locurile (secții, ateliere, servicii, etc.) unde acestea sunt date în folosință cu ajutorul Listelor de mișcare a obiectelor de inventar emise de CCE. În aceeași fișă se evidențiază și scoaterea din folosință a obiectelor complet uzate.
În ce privește contabilitatea analitică a SDV-urilor speciale, aceasta se poate organiza fie pe feluri de obiecte, metodă ce atrage după sine un volum de muncă însemnat, având în vedere numărul lor mare, cum și destinația acestora, fie global pe produsele pentru care sunt destinate.
Organizarea contabilității sintetice a obiectelor de inventar
Pentru realizarea contabilității obiectelor de inventar se folosesc următoarele conturi:
Contul 321 “Obiecte de inventar”;
Contul 322 “Uzura obiectelor de inventar”;
Contul 328 “Diferențe de preț la obiectele de inventar”;
Contul 321 “Obiecte de inventar” evidențiază existența și mișcarea stocurilor de obiecte de inventar aflate în patrimoniul unității. Este un cont din clasa conturilor de active circulante, grupa obiectelor de inventar. După funcția contabilă este cont de activ.
În debit înregistrează valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar intrate în unitate prin achiziționarea cu plată de la furnizori prin creditul contului 401 “Furnizori”; contravaloarea celor aduse ca aport la capital prin creditul contului 456 “Decontări cu asociații privind capitalul”; pe cele primite prin donații sau titlu garatuit, prin creditul contului 771 “Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”; pe cele constatate în plus la inventariere prin creditul contului 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”.
Se creditează cu valoarea obiectelor de inventar ieșite din gestiune prin scoaterea din folosință ca urmare a uzurii complete în corespondență cu debitul contului 322 “Uzura obiectelor de inventar”; cele transferate la gestiunea de mărfuri în vederea vânzării prin debitul contului 371 “Mărfuri”; cu cele trimise spre reparare, prelucrare sau în custodie la terți, prin debitul contului 352 “Obiecte de inventar la terți”; lipsurile de inventar neimputabile, prin debitul contului 322 “Uzura obiectelor de inventar” și concomitent înregistrând 602 = 321, cu uzura necuprinsă în cheltuieli.
Soldul debitor exprimă valoarea obiectelor de inventar existente în depozite și în folosința secțiilor sau a serviciilor funcționale.
Deoarece obiectele de inventar pot exista în patrimoniu în depozit sau în folosință, contul poate fi desfășurat în conturi sintetice de gradul II:
Contul 3211 “Obiecte de inventar în depozit”;
Contul 3212 “Obiecte de inventar în folosință”.
Contul 322 “Uzura obiectelor de inventar”. Pentru obiectele de inventar care nu se consumă la prima lor uitlizare, calculul și înregistrarea valorii uzurii pot fi realizate utilizând una din următoarele metode de determinare a uzurii.
metoda valorii integrale la darea în folosință a obiectelor de inventar constă în trecerea pe cheltuieli a întregii valori a obiectelor de inventar trecute din magazie în folosință;
Menționăm că aceasta este metoda utilizată de S.C. U.C.M. Reșița.
metoda eșalonării în cote egale pe o perioadă de cel mult 3 ani de exploatare;
metoda cotelor de uzură pe produs în cazul SDV-urilor speciale.
Caracterul special al acestor obiecte de inventar ridică probleme deosebite pentru calculul uzurii. În cazul producției de unicate sau comenzi speciale, valoarea acestora se cuprinde în cheltuieli la terminarea comenzii, când valoarea obiectelor de inventar este integral recuperată. Dacă la terminarea fabricării unicatului starea SDV-urilor este corespunzătoare, ele se păstreză de întreprindere pentru o eventuală reutilizare.
Deci, contul 322 “Uzura obiectelor de inventar” ține evidența uzurii obiectelor de inventar a căror valoare se include în cheltuielile de exploatare fie integral la darea în folosință, fie în mod eșalonat. El este un cont rectificativ al valorii obiectelor de inventar, cont pasiv.
În credit se înregistrează uzura obiectelor de inventar date în folosință, în contrapartidă cu contul 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”.
În debit se înregistreză valoarea de înregistrare a obiectelor de inventar scoase din folosință prin creditul contului 321 “Obiecte de inventar”.
Soldul creditor reprezintă valoarea uzurii obiectelor de inventar existente în folosință.
Contul 328 “Diferențe de preț la obiectele de inventar” înregistrează diferențele dintre prețul de înregistrare, respeciv prețul de cumpărare mai puțin TVA deductibilă și celelalte elemente care formează costul de achiziție cum sunt: cheltuieli de transport, manipulare, taxe nedeductibile și altele, aferente obiectelor de inventar aprovizionate.
Funcția contului este similară cu cea a contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale”.
Contabilitatea gestiunii obiectelor de inventar
Contabilitatea principalelor operații privind obiectele de inventar de uz general
1. Se achiziționează de la UNIVERSAL SERVICE SRL, cu plata ulterioară, obiecte de inventar în valoare de 500.000 lei, cheltuieli de transport în valoare de 160.000 lei, TVA 19%: 125.400 lei. Pe baza notei de intrare-recepție nr. 100/03.2001 se înregistrează următoarele obiecte de inventar:
2. Se trec în folosință obiecte de inventar pe baza bonului de predare, transfer, restituire nr. 26/03.2001.
3. Se înregistrează uzura obiectelor de inventar date în folosință, calculată prin metoda integrală la darea în folosință.
În contabilitatea financiară:
b) În contabilitatea de gestiune:
4. Pe baza procesului verbal de scoatere din uz nr. 8/03.2001 se înregistrează scoaterea din folosință a obiectelor de inventar ajunse la limita întrebuințării.
5. Se contabilizează 1 buc. trusă electrician primită cu titlu gratuit, evaluată la valoarea de 1.000.000 lei.
6. S-au constatat la inventariere plusuri în valoare de 800.000 lei reprezentând 100 buc. filiere M6 x 8.000 lei/buc. Pe baza listelor de inventariere se face înregistrarea:
a) În contabilitatea financiară:
Această înregistrare influențează rulajul contului “602”. Dacă se dorește să se elimine influența acestei înregistrări, asupra rulajelor se va putea face următoarea formulă contabilă:
b) În contabilitatea de gestiune:
7. Se înregistrează lipsuri de obiecte de inventar: 25 buc. șurubelnițe x 10.000 lei/buc., constatate la inventariere:
Dacă lipsurile sunt imputabile, concomitent se face înregistrarea: Debitorul este gestionarul Popescu Viorel.
8. Se vând clești de sârmă: 30 buc. x 1.000 lei/buc., ca atare (transfer la mărfuri).
9. Se înregistrează pierderi din calamități – ciocane 0,250 kg: 15 buc. x 10.000 lei/buc. conform procesului de constatare nr. 1/03.2001 și a donațiilor acordate: șurubelnițe 15 buc. x 10.000 lei/buc., conform protocolului nr. 12/03.2001.
Contabilitatea echipamentului de protecție și a echipamentului de lucru
Echipamentele și materialele de protecție sunt asimilate mijloacelor circulante indiferent de valoarea și durata lor de folosință. Ele se distribuie gratuit personalului care lucrează în condiții toxice sau vătămătoare pentru sănătate (umezelă, abur, frig) conform normelor de protecție a muncii. Contabilitatea procurării, depozitării, dării în folosință și a recuperării uzurii echipamentului
de protecție este identică cu cea a obiectelor de inventar de uz general.
Echipamentul de lucru (salopete, costume, halate, etc.) este acordat lucrătorilor permanenți de către întreprindere, pentru a le folosi la locul de muncă, unde natura muncii provoacă o uzură prematură a hainelor și a încălțămintei. El este pus la dispoziția acestora contra plată (50% din prețul de vânzare cu amănuntul este suportat de întreprindere, iar 50% de către salariați).
Partea din prețul echipamentului împreună cu cheltuielile de transport-aprovizionare care se suportă de către întreprindere se înregistrează (cu ocazia predării echipamentului personalului) fie direct ca o cheltuială curentă, fie ca o cheltuială anticipată. Suma înregistrată la cheltuieli anticipate este repartizată apoi în cote lunare asupra cheltuielilor curente.
De menționat că operațiile de acordare a echipamentului de lucru echivalează cu cedarea lor în proprietatea salariaților, respectiv vânzarea cu reducere de preț. Ca urmare, spre deosebire de echipamentul de protecție care este dat în folosință, echipamentul de lucru iese definitiv din patrimoniul societății, prin cedare.
Deci, în cazul echipametului de lucru nu mai este necesar să se calculeze și înregistreze uzura.
a) Contabilitatea echipamentului de protecție
1. Cu factura nr. 114/03.2001 se achiziționează de la furnizorul COMAT SRL Reșița echipament de protecție astfel:
TVA 19% în valoare de 199.500 lei. Pe baza notei de intrare-recepție nr. 105/03.2001 se contabilizează intrarea în depozit a obiectelor de inventar
2. Pe baza bonului de predare, transfer, restituire nr. 14/03.2001 se ridică din depozit echipamentul și se distribuie la salariați.
3. Concomitent, se înregistrează uzura, integral la darea în folosință:
a) În contabilitatea financiară:
b) În contabilitatea de gestiune:
4. Pe baza procesului verbal de scoatere din uz nr. 30/03.2001 se înregistrează scoaterea din uz a
echipamentului de protecție complet uzat:
b) Contabilitatea echipamentului de lucru
1. Cu factura nr. 400213/03.2001 se achiziționează de la furnizorul CONF SRL echipament de lucru astfel:
TVA 19% în valoare de 570.000 lei. Pe baza notei de intrare-recepție nr. 106/03.2001 se contabilizează intrarea în depozit a echipamentului de lucru.
2. Pe baza bonului de predare, transfer, restituire nr. 15/03.2001 și a angajamentelor de plată se distribuie echipamentul salariaților.
a) În contabilitatea financiară:
Concomitent se înregistrează TVA-ul (19%):
b) În contabilitatea de gestiune:
CONTABILITATEA PRODUSELOR
Organizarea contabilității produselor
Organizarea contabilității produselor, ca primă activitate, implică studierea conținutului operațiilor specifice gestiunii produselor și proiectarea, pe această bază, a nomenclatoarelor documentelor, a structurii acestora, a modului de completare și a circuitului lor.
Operațiile specifice gestiunii produselor sunt:
obținerea produselor și semifabricatelor din secțiile de producție și predarea acestora, după efectuarea controlului de calitate, la depozitele organizate pe lângă secții sau depozite centrale;
identificarea produselor și semifabricatelor necorespunzătoare sub raport calitativ și valorificarea acestora, după cum se constituie ca rebut definitiv sau parțial (remaniabil);
transferul de produse și semifabricate între diferitele depozite ale întreprinderii;
executarea de lucrări și prestarea de servicii către alte întreprinderi;
livrarea produselor finite sau semifabricatelor către terți și/sau eliberarea acestora pentru consumul propriu;
verificarea integrității stocurilor de produse finite și semifabricate la locurile de depozitare și concordanța dintre existent și evidență;
Aceste operații se consemnează în documente specifice, dar și în documente utilizate în gestiunea celorlalte categorii de stocuri.
1. Bonul de predare, transfer, restituire se utilizează atât ca bon de predare a produselor finite și semifabricatelor, cât și ca bon de transfer a produselor între magazii (însoțit de Nota de predare produs).
În cazul în care se folosește ca document de predare a produselor la magazie, se întocmește de secția care execută ultima fază de fabricație și servește la: încărcarea gestiunii depozitului cu produsele și semifabricatele obținute; decontarea de către secțiile de fabricație a producției fizice și a costurilor ocazionate; furnizarea de date pentru urmărirea realizării producției (pentru raportare); înregistrarea în evidența tehnic-operativă și contabilă.
Ca bon de transfer, se utilizează pentru consemnarea mișcării produselor și a semifabricatelor între gestiunile întreprinderii. Întocmit de către secția predătoare, bonul de transfer servește la: descărcarea gestiunii predatorului și încheierea gestiunii primitorului; însoțirea produselor și semifabricatelor pe timpul transportului între gestiuni; înregistrarea în evidența operativă și în contabilitate.
2. Nota de rebut este documentul în care se consemnează produsele (semifabricatele) rebutate definitiv, ca produse reziduale, și este întocmită de controlul tehnic de calitate al secției constatatoare. Documentul servește la: decontarea de către secții a costurilor ocazionate de cantitatea de produse rebutate; încărcarea gestiunii magaziei cu produsele reziduale și materialele recuperate; furnizarea de date pentru urmărirea și analiza rebuturilor; înregistrarea în evidența tehnic-operativă și contabilitate.
3. Nota de remaniere, cu conținut și destinație asemănătoare, furnizează în plus informații despre operațiile necesare remanierii rebuturilor parțiale și valoarea acestora.
Eliberarea produselor finite, din depozite pentru livrare se face, ca și la celelalte stocuri, pe baza avizului de însoțire, a facturii și a bonului de consum pentru produsele finite și semifabricatele eliberate secțiilor de producție pentru consum sau continuarea prelucrării.
Organizarea evidenței operative se face cu ajutorul “Fișei de magazie”, în care se înregistrează, pe baza documentelor justificative, cantitativ, operațiile de gestiune (intrări, ieșiri, stoc).
Contabilitatea analitică a produselor se poate organiza adoptând una din metodele utilizate în organizarea contabilității stocurilor:
– metoda cantitativ – valorică, cu fișe de cont analitic;
– metoda operativ – contabilă, pe solduri;
– metode adoptate la mijloacele tehnice de calcul, aceasta fiind utilizată în S.C. U.C.M.-S.A. Reșița.
Obiectul contabilității analitice îl constituie sortimentul de produs finit, lucrare executată sau serviciu prestat. Acestea sunt apoi subsumate pe depozite (magazii) în scopul asigurării responsabilității și controlului gestionar. Întreprinderile producătoare pentru export pot organiza evidența operativă și contabilitatea analitică distinctă a acestor produse în vederea urmăririi executării contractelor externe.
Organizarea contabilității sintetice a produselor se face în cadrul formei de înregistrare pe jurnale – folosind conturile din grupa 34 “Produse: conturile 341 “semifabricate””, 345 “Produse finite”, 346 “Produse reziduale” și 348 “Diferențe de preț la produse”.
Contabilitatea produselor finite
Contul 345 “Produse finite” ține evidența stocurilor de produse și a lucrărilor destinate vânzării. Este cont de activ.
În debit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare (prestabilită) a produselor finite intrate în gestiune realizate din producția proprie, prin creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”; pe cele constatate plus la inventar, prin creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”; pe cele revenite în întreprindere de la terți, prin creditul contului 354 “Produse aflate la terți”.
Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a produselor finite ieșite din gestiune prin vânzare, în corespondență cu debitul contului 711 “Venituri din producția stocată”; cu lipsurile la inventar, în corespondență cu debitul contului 711 “Venituri din producția stocată”; cu cele date în custodie sau prelucrate la terți prin creditul contului 354 “Produse aflate la terți”; cu cele distruse în urma calamităților naturale prin debitul contului 671 “Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune”.
Soldul debitor reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aflate în stoc.
Deoarece produsele finite, în momentul obținerii lor, se înregistrează de regulă, la un cost prestabilit (standard, normat), pentru înregistrarea diferenței între costul efectiv de producție și prețul de înregistrare (prestabilit) se folosește contul 348 “Diferențe de preț la produse”.
El evidențiază diferențele în minus și în plus stabilind la sfârșitul fiecărei perioade diferența dintre prețul de înregistrare standard sau normat și costul efectiv de producție al semifabricatelor și produselor finite obținute.
Deci, este un cont rectificativ al valorii de înregistrare al produselor finite și face parte din clasa conturilor de stocuri. Are funcție de activ.
Se debitează cu diferențele de preț aferente semifabricatelor și produselor finite obținute în corespondență cu creditul contului 711 “Venituri din producția stocată” în negru cu diferențele în plus (costul de producție mai mare decât prețul de înregistrare) și în roșu cu diferențele în minus (costul de producție mai mic decât prețul de înregistrare).
Se creditează cu diferențele de preț repartizate la sfârșitul perioadei pentru produsele vândute prin debitul contului 711 “Venituri din producția stocată”; cu cele aferente produselor distruse în urma calamităților prin debitul contului 671 “Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune”.
Soldul debitor reprezintă diferențele de preț aferente semifabricatelor și produselor finite din stoc.
Funcția și corespondențele specifice conturilor 345 “Produse finite” și 348 “Diferențe de preț la produse” mai sus prezentate se manifestă curent pe parcursul exercițiului în cazul în care contabilitatea este organizată după metoda inventarului permanent.
În situația organizării contabilității după metoda inventarului intermitent, funcția conturilor se adaptează la varianta de aplicare a acestei metode.
Varianta I. Înregistrarea curentă a intrărilor de stocuri de produse obținute și a diferențelor de preț aferente și înregistrarea o singură dată, la sfârșitul exercițiului, a ieșirilor de stocuri și a diferențelor de preț corespunzătoare, în urma inventarierii și evaluării stocurilor de produse existente,
(*) Vieșiri stocuri = SI + Vintrări – Sf , conform inventarului.
Varianta II. În cursul exercițiului nu se înregistrează curent intrările și ieșirile de stocuri de produse (pe baza documentelor primare -centralizatoare), deci nici diferențele de preț. La sfârșitul exercițiului, stocurile de produse existente contatate și evaluate la inventariere sunt înregistrate în debitul contului 345 “Produse finite”, în corespondență cu creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”. În această variantă, deoarece evaluarea stocurilor la inventariere se face la costul efectiv de producție, nu mai este necesară intervenția contului 348 “Diferențe de preț la produse”.
La U.C.M.-S.A. Reșița contabilitatea produselor finite este organizată după metoda inventarului permanent.
Contabilitatea semifabricatelor și produselor reziduale
În structura produselor se cuprind și semifabricatele, care sunt acele rezultate ale producției concretizate în bunuri executate în diferite faze ale procesului de producție, terminate într-o secție de prelucrare și care urmează să își continue procesul tehnologic de prelucrare în alte secții.
(*) M. Epuran, V. Băbăiță, C. Grosu – Contabilitate financiară în noul sistem contabil, vol. I, Editura de vest, 1996, p. 258
Semifabricatele sunt produse intermediare care revin în procesul de producție și uneori pot fi valorificate ca atare la terți.
Contabilitatea semifabricatelor poate fi organizată în două variante:
Varianta în care semifabricatele și costurile acestora nu se evidențiază separat într-un cont distinct, rămânând, în continuare, în masa producției în curs de execuție, și urmează tratamentul contabil stabilit pentru producția în curs.
Varianta în care semifabricatele și costul lor de obținere se evidențiază distinct în conturi. În acest caz sunt generate, de regulă, documente primare de gestiune, ca: bonuri de predare semifabricate, bonuri de eliberare sau consum pentru continuarea procesului de producție.
În această variantă se folosește contul sintetic de gradul I 341 “Semifabricate”.
În cadrul S.C. U.C.M.R. se utilizează varianta a 2-a.
Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor obținute, în corespondență cu creditul contului 711 “Venituri din producția stocată” (341 = 711). Este cont de activ.
Se creditează la ieșirea din gestiune a semifabricatelor pentru continuarea procesului de fabricație sau vândute, în corespondență cu debitul contului 711 “Venituri din producția stocată” (711 = 341).
Soldul debitor reprezintă valoarea semifabricatelor existente în stoc la preț de înregistrare.
Produsele reziduale constau în principal din rebuturi, care sunt acele produse care nu satisfac condițiile din normele interne, din standarde și din caietele de sarcini privind calitatea și fiabilitatea și la care, din punct de vedere tehnic, nu sunt posibilități de aducere prin operații suplimentare la condițiile normale de calitate sau, deși aceasta este posibil economic nu se justifică (se consumă mai mult decât se obține prin valorificarea piesei sau produsului ca atare). Pentru aceste produse reziduale se încearcă valorificarea în condiții acceptate de utilizatorii interesați. Valorificarea și evaluarea lor se face la prețuri estimate posibile de obținut. Contabilitatea se ține cu contul 346 “Produse reziduale”, care funcționează după regula conturilor 345 “Produse finite” și 341 “Semifabricate”.
Ca și în cazul produselor finite, metoda utilizată pentru semifabricate și produse reziduale, de S.C. U.C.M.R. S.A., este metoda inventarului permanent.
Înainte de a prezenta principalele înregistrări contabile privind produsele finite, semifabricatele și produsele reziduale, vom arăta legătura, interfața dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune la operațiile din fluxul de alocare a resurselor. Se prezintă exemplificativ înregistrarea acestor operații paralel în cele două circuite ale contabilității.
1. Cu bonul de consum nr. 23/ februarie 2002 se înregistrează consum de materii prime:
2. Se înregistrează diferențele de preț aferente materiilor prime consumate:
3. Se înregistrează consum de materiale pentru:
4. Conform SL-ului (centralizatorului statelor de salariu) pe luna februarie 2002 se înregistrează retribuții pe purtător de costuri:
5. Pe baza centralizatorului statelor de salarii, se înregistrează contribuția unității la asigurări sociale (23,33%) la:
6. Pe baza centralizatorului statelor de salarii, se înregistrează contribuția unității la fondul de șomaj (5%) la:
7. Pe baza centralizatorului statelor de salarii, se înregistrează contribuția unității la fondul de sănătate (7%) la:
8. Pe baza centralizatorului statelor de salarii, se înregistrează contribuția unității (2%) la fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap:
9. Se înregistrează Factura nr. 107281/ februarie 2002 reprezentând consumul de energie și apă pe luna ianuarie 2002, TVA (19%), furnizor ENERGOTERM Reșița:
10. Se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale pe luna februarie 2002:
Total general: cheI = 39.066.000 lei
Total general: chcI = 39.066.000 lei
Se observă că cheI = chcI , unde: cheI = feluri de cheltuieli după natură (din contabilitatea financiară); chcI = articole de calculație a costurilor pe produse, lucrări, servicii din contabilitatea de gestiune.
În ceea ce privește producția finită, interfața între operațiile contabile din contabilitatea financiară și cea de gestiune este următoarea:
1. Conform notelor de predare produs nr. 8, 9, 10/ februarie 2001 se înregistrează produse finite, semifabricate și produse reziduale (paletele rotor au fost rebutate de secția 580 “Atelier microproducție”). Evaluarea se face la cost prestabilit.
2. Se înregistrează producția obținută evaluată la cost prestabilit:
3. Predarea producției la administrația generală și decontarea cheltuielilor aferente la nivelul costului prestabilit.
4. Decontarea internă a cheltuielilor efective aferente producției obținute:
a) preț standard de producție < costul efectiv
b) preț standard de producție > costul efectiv
5. Se înregistrează diferențele de preț aferente producției obținute:
a) preț standard de producție < cost efectiv diferențe nefavorabile
cost efectiv
b) preț standard de producție > cost efectiv
cost efectiv
sau
6. Decontarea diferențelor de preț la administrația generală a întreprinderii:
cazul a) diferențe nefavorabile: 1.500.000 lei (cost efectiv > cost producție)
cazul b) diferențe favorabile: 4.500.000 lei (cost efectiv < cost producție)
sau
7. Se înregistrează vânzarea de produse pe bază facturii nr. 2353/03.2001 la preț de vânzare negociat; fără TVA: 100.000 lei/buc. – produse finite; 50.000 lei/buc. – semifabricate
8. Se înregistrează pe baza avizelor de expediere nr. 50013, 50014, 50015/ 03.2001 ieșirea din gestiune a produselor vândute la preț standard de înregistrare.
9. Repartizarea diferențelor de preț aferente produselor ieșite din gestiune pentru:
cazul a)
cazul b)
sau
10. La sfârșitul exercițiului N se efectuează inventarul stocurilor de produse finite la magazia 858. Pe baza listelor de inventar se efectuează următoarele operații:
a) Înregistrarea plusurilor:
b) Înregistrarea lipsurilor neimputabile:
sau înregistrarea minusurilor se mai poate efectua astfel:
11. Din cauza spargerii unei conducte de apă caldă a ruginit una bucată paletă rotor la magazia 858. Distrugerea produsului finit se înregistrează astfel:
12. Se înregistrează produse finite vândute ca atare conform facturii nr. 1018/03.2001: 1 buc. cilindru x 100.000 lei/buc.
CONTABILITATEA PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE
Producția în curs de execuție este producția care se găsește în faze intermediare de prelucrare pe mașini, nefiind încă nici producție finită nici semifabricate, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime.
Contabilitatea producției în curs de execuție se realizează cu conturile sintetice de gradul I din grupa 33:
contul 331 “Produse în curs de execuție”;
contul 332 “Lucrări și servicii în curs de execuție”.
Cele două conturi au funcții contabile asemănătoare.
Producția în curs de execuție nu trebuie și nici nu poate să facă obiectul înregistrării curente, permanente pe parcursul exercițiului în cadrul contabilității financiare prin contul 331 “Produse în
curs de execuție” și contul 332 “Lucrări și servicii în curs de execuție”, deoarece:
producția în curs de execuție se stabilește la sfârșitul perioadei prin inventariere sau prin metoda contabilă;
costul efectiv al produselor și lucrărilor în curs de execuție se determină după încheierea perioadei de execuție.
La S.C. U.C.M.-S.A. Reșița producția în curs de execuție se stabilește prin metoda contabilă.
Aceste caracteristici de gestiune a produselor și lucrărilor în curs de execuție fac ca evidența contabilă să fie posibilă numai prin metoda inventarului intermitent.
Astfel, la sfârțitul perioadei N, pe baza lucrărilor de inventariere sau prin metoda contabilă, se stabilește costul efectiv al producției în curs de execuție care se înregistrează în debitul contului 331 “Produse în curs de execuție”, respectiv contul 332 “Lucrări și servicii în curs de execuție”, în corespondență cu creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”.
La începutul perioadei următoare, N+1, se scoate din evidență producția în curs de execuție,
înregistrată la sfârșitul perioadei N, deoarece aceasta este în continuă mișcare, transformare și finalizare, iar informațiile înregistrate la un moment dat pe baza inventarierii nu mai sunt relevante pentru intervalul imediat următor, creditând conturile 331 “Produse în curs de execuție” și 332 “Lucrări și servicii în curs de execuție” prin debitul contului 711 “Venituri din producția stocată”.
Ca urmare, în ambele metode de contabilitate a stocurilor de producție în curs, inventarul permanent și inventarul intermitent, conturile 331 “Produse în curs de execuție” și 332 “Lucrări și servicii în curs de execuție” au o funcție contabilă asemănătoare.
Se debitează, la sfârșitul exercițiului, cu valoarea la cost efectiv de producție a stocurilor de produse, lucrări și servicii în curs de execuție în corespondență cu creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”.
Se creditează la începutul exercițiului următor, cu valoarea la cost efectiv a stocurilor de produse, lucrări și servicii în curs de execuție existente la sfârșitul exercițiului precedent care prin continuarea procesului de fabricație se finalizează în produse, prin debitul contului 711 “Venituri din producția stocată”.
Soldul debitor reprezintă la sfârșitul exercițiului producția, lucrările și serviciile în curs de execuție, la cost efectiv, cu care se vor înscrie în bilanțul contabil.
În normele de utilizare a conturilor emise de Ministerul Finanțelor, la funcția pe credit a conturilor 331 și 332 se indică operații de “scădere din gestiune a produselor în curs de execuție la data finalizării și înregistrării ca produse” și “a valorii lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la data finalizării lor către terți”.
Considerăm că aceste operații nu sunt posibil de înregistrat, deoarece este dificil de urmărit producția în curs și lucrările pe măsură ce ele colectează noi cheltuieli și sunt finalizate. De altfel, acestea sunt probleme ce fac obiectul contabilității interne de gestiune și nu ale contabilității financiare.
Corespondența creditului contului 331 prin debitul contului 711 pentru “costul efectiv al produselor în curs de execuție la data finalizării”, respectiv al produselor finite, nu este posibilă din două considerente cel puțin:
– debitând contul 331 cu costul efectiv al produselor în curs de execuție, deci cu costurile unor faze de fabricație, nu există elemente de conținut înregistrate în acest cont care să permită creditarea sa cu costul efectiv al produselor terminate, respectiv al produselor finite. În această situație contul ar prezenta sold creditor;
– la contul 345 “Produse finite”, pentru aceeași operație prezentată sub formula “prețul de înregistrare al produselor finite intrate în gestiune din producția proprie” se indică debitarea contului 345 Produse finite” prin creditul contului 711 “Venituri din producția stocată”.
Atunci, chiar dacă am admite înregistrarea costului efectiv al producției terminate (finite) prin intermediul contului 331 “Produse în curs de execuție”, deși considerăm că nu este corect și posibil, creditarea contului 331 nu poate fi făcută decât prin debitul contului 345 “Produse finite”.
Studiu de caz privind producția în curs de execuție Tabelul 6
CONTABILITATEA AMBALAJELOR
NOȚIUNEA ȘI CLASIFICAREA AMBALAJELOR
În procesul de aprovizionare și cel de livrare, pentru protecție, mărfurile trebuie să fie ambalate. Pe lângă scopul principal de a proteja bunurile și de a înlocui operațiunile de manipulare și transport, ambalajele îndeplinesc și o altă funcție importantă, respectiv aceea de prezentare a mărfurilor în vederea comercializării. Deci, ambalajele sunt mijloace materiale folosite în scopul protecției produselor împotriva acțiunii agenților naturali, pentru evitarea deteriorării și a conservării pe timpul transportului, a manipulării, a depozitării, precum și a menținerii proprietăților în vederea utilizării lor.
Ambalajele se pot clasifica după mai multe criterii:
După scopul pe care îl îndeplinesc:
ambalaje de transport, care asigură protecția produselor pe durata transportului, depozitării și manipulării;
ambalaje de livrare, utilizate pentru prezentarea și comercializarea produselor și mărfurilor.
După natura și modul de circulație:
ambalaje de transport de natura mijloacelor fixe (tuburi de oxigen, hidrogen, butoaie de bere, etc.) a căror gestionare și evidență se conduce după normele care reglementează circulația imobilizărilor corporale;
ambalaje de transport de natura obiectelor de inventar (lăzi metalice, lăzi de material plastic, etc.) care au același regim ca și obiectele de inventar;
ambalaje de circulație (sticle, borcane, cutii, lăzi, palete, etc.) care se livrează clientului odată cu marfa și care nu se pot încadra în primele două categorii;
ambalajele de prezentare (preambalare), care servesc la conservarea și prezentarea estetică a unor mărfuri, precum și la dezvoltarea comerțului prin autoservire;
materialele auxiliare pentru ambalare, cum ar fi: talajul industrial, paiele, hârtia, cartonul, sfoara, etc., a căror valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile de exploatare ale întreprinderii furnizoare.
După posibilitatea recuperării lor, ambalajele se grupează în:
ambalaje refolosibile (recuperabile), care nu se consumă într-un singur proces de livrare-aprovizionare, ci se pot utiliza până la completa lor deteriorare;
ambalaje nerefolosibile (nerecuperabile), care nu se mai pot folosi decât o singură dată (cutii metalice de conserve, sticle din plastic, hârtie) – valoarea lor este cuprinsă în prețul mărfurilor.
Ambalajele folosite la livrarea de mărfuri în procesul aprovizionării tehnico-materiale (lăzi, butoaie, bidoane, paleți, saci) se recuperează de către beneficiarul mărfii și se restituie furnizorului.
Dacă valoarea ambalajelor nu este inclusă în prețul mărfurilor, care este stabilit “exclusiv ambalajul”, acesta se facturează separat, o dată cu facturarea mărfurilor, iar la restituire ele se refacturează la cotele valorice de decontare stabilite prin contract.
La ambalajele de natura mijloacelor fixe și la cele a căror preț este cuprins în cel al mărfurilor, facturarea se face “proforma” (fără decontare), furnizorul fiind obligat să indice în factură cantitatea și valoarea ambalajelor în scopul urmăririi acestora.
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII AMBALAJELOR
Organizarea contabilității ambalejelor trebuie astfel făcută încât să asigure o circulație și o valorificare completă a acestor mijloace. Deoarece ambalajele intervin atât în sfera aprovizionării cât și în cea a vânzării, documentele primare, evidența operativă și cea contabilă trebuie să cuprindă cele două sectoare.
Documentele primare sunt în general aceleași care se folosesc în circuitul stocurilor
materiale (aviz de însoțire, notă de intrare-recepție, proces-verbal de recepție pentru diferențe, bon de transfer, factură).
Evidența operativă se organizează atât la nivelul serviciilor de aprovizionare cât și a celor de vânzare pe baza fișelor nominale pe furnizori, respectiv beneficiari, precum și la depozite.
La depozite, evidența ambalajelor se organizează pe fișe de magazie cantitativ și pe feluri de ambalaje.
Contabilitatea analitică se desfășoară pe depozite și, în cadrul acestora, pe feluri și grupe de ambalaje, utilizându-se aceleași metode ca și pentru evidența materialelor.
Contabilitatea sintetică a ambalajelor se realizează folosind conturile funcție de natura ambalajelor, caracteristicile duratei de folosință și a modului de circulație. Astfel, ambalajele de natura mijloacelor fixe sunt evidențiate cu ajutorul contului 212 “Mijloace fixe”. Ambalajele executate în secțiile proprii de producție sunt asimilate produselor și se evidențiază cu ajutorul contului 345 “Produse finite”.
Ambalajele nerestituibile, care sunt achiziționate în scopul ambalării produselor și revânzării împreună cu acestea, sunt asimilate mărfurilor și înregistrate prin contul 371 “Mărfuri”.
La materialele folosite pentru ambalat, precum și la ambalajele care intră în prețul mărfii, contabilitatea se realizează cu ajutorul contului 3018 “Materiale pentru ambalat” care este cont sintetic de gradul II al contului 301 “Materiale consumabile”.
Ambalajele destinate protecției și transportului produselor finite și al mărfurilor care circulă pe principiul restituirii (recuperabile) sunt evidențiate cu ajutorul contului 381 “Ambalaje”. Este cont de activ.
În debit evidențiază valoarea la preț de intrare a ambalajelor intrate:
cele achiziționate de la terți prin creditul contului 401 “Furnizori”;
aduse ca aport de către acționari sau asociați la capital prin contul 456 “Decontări cu asociații privind capitalul”;
readuse din reparații sau din custodie de la terți în corespondență cu contul 358 “Ambalaje aflate la terți”;
primite cu titlu gratuit în corespondență cu contul 771 “Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”.
În credit se înregistrează valoarea ambalajelor ieșite din gestiunea unității astfel:
vândute ca atare fără a fi transformate prin debitul contului 371 “Mărfuri”;
incluse în cheltuielile exercițiului, precum și lipsurile neimputabile prin debitul contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele”.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor existente în stoc.
Întrucât evidența existenței și mișcării ambalajelor în contul 381 “Ambalaje” se face la preț de înregistrare, pentru a urmării și cunoaște diferențele între prețul de înregistrare prestabilit și costul de achiziție al ambalajelor intrate în patrimoniu se operează cu contul 388 “Diferențe de preț la ambalaje”, cont de activ, rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor.
Se debitează cu diferențele între prețul de cumpărare mai mare și prețul de înregistrare al ambalajelor în corespondență cu contul 401 “Furnizori” pentru cele achiziționate; cu diferențele între prețul de cumpărare mai mic și prețul de înregistrare al ambalajelor achiziționate, în roșu, prin creditul contului 401 “Furnizori”; cu cheltuielile de transport, manipulare, comisioane, taxe nedeductibile, taxe vamale cuprinse în factura furnizorului (401) sau achitate direct unităților prestatoare (5121, 5311).
Se creditează cu diferențele între prețul de cumpărare mai mic și prețul de înregistrare al ambalajelor achiziționate în corespondență cu debitul contului 381 “Ambalaje” (când acestea nu sunt înregistrate prin formulă contabilă în roșu, 388 = 401); cu diferențele aferente ambalajelor vândute ca atare prin debitul contului 378 “Diferențe de preț la mărfuri”, precum și cu diferențele de preț pentru ambalajele date în consum prin creditul contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele”.
Soldul debitor exprimă diferențele de preț aferente ambalajelor existente în stoc.
ÎNREGISTRAREA PRINCIPALELOR OPERAȚII PRIVIND AMBALAJELE
A) Ambalajele a căror valoare este cuprinsă în prețul mărfurilor sau al produselor livrate (nerecuperabile):
1. Se recepționează butoaie metalice pentru vopsea (Notă intrare – recepție 211/03.2001) provenite de la COMAT S.A. Reșița cu factura nr. 5014/03.2001 în valoare de 500.000 lei + TVA 19%
2. Cheltuieli de transport și manipulare aferente ambalajelor achiziționate, conform facturii întreprinderii de transport prestatoare, sunt de 41.000 lei + TVA 19%
3. Se dau în consum butoaiele metalice cu bonul de consum nr. 13/03.2001
a) În contabilitatea financiară:
b) În contabilitatea de gestiune:
4. Repartizarea diferențelor de preț pentru ambalajele consumate în procesul de fabricație.
a) În contabilitatea financiară:
b) În contabilitatea de gestiune:
Prețul de vânzare al produselor finite se stabilește în condiția “inclusiv ambalajul”.
B) Ambalajele executate în secțiile proprii de producție sunt asimilate produselor și se evidențiază cu ajutorul contului 345.101 “Produse finite – Ambalaje”.
1. Se recepționează pe baza notei de predare nr. 212/03.2001 1 buc. cutie de lemn (63 kg) executată la secția “Modelărie” necesară ambalării pe timpul transportului a “camerei spirale pentru CHE Rm. Vâlcea” – valoare 250.000 lei
2. Se 1 buc cameră spirală în valoare de 6.158.000 lei și ambalaj în valoare de 300.000 lei conform
facturii nr. 173.628/03.2001, TVA 19%.
3. Pe baza avizului de expediere nr. 50013/03.2001 se descarcă gestiunea de produse finite:
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE
Lucrarea a fost elaborată în S.C. U.C.M.-S.A. Reșița, unitate care în anul 2001 a sărbătorit 230 ani de existență și care prin profilul său de activitate este o întreprindere strategică pentru economia românească.
Uzina Constructoare de Mașini Reșița este o societate cu capital majoritar de stat. Se preconizează însă ca până la finele trimestrului II 2002 aceasta să fie privatizată.
În proporție de 90 %, evidența contabilă se ține cu ajutorul mijloacelor moderne ale tehnicii de calcul. În cadrul societății, ca secție distinctă, funcționează un centru de calcul electronic (CCE) care pe lângă evidența contabilă se ocupă și de elaborarea documentelor pentru lansarea și pregătirea fabricației. În prezent, doar patru secții ale întreprinderii mai întocmesc manual fișele de postcalcul pe comenzi (numere de lucru), urmând ca până la finele trimestrului III al anului 2002 și aceste secții să transfere această evidență la Centrul de Calcul Electronic.
Lucrarea cuprinde nouă capitole. În primul capitol este prezentat un scurt istoric al societății, profilul de activitate, structura organizatorică și evoluția principalilor indicatori economico – financiari ai societății.
După cum reiese din structura organizatorică a U.C.M.-S.A. Reșița, societatea este formată dintr-un număr foarte mare de secții.Din păcate multe dintre acestea nu sunt acoperite cu comenzi, iar o parte din personal este trimis acasă fiind plătit cu doar 75% din salariu. În prezent doar câteva secții au un volum valoric al portofoliului de comenzi care acoperă necesarul până la finele anului 2002 și care prin producția lor asigură o productivitate pozitivă pe total societate. Acestea sunt de fapt secțiile care lucrează pentru export. Cele mai mari probleme le întâmpină sectorul cald, care datorită tehnologiilor și utilajelor depășite realizează produse de calitate medie și cu prețuri mult mai mari decât ale concurenților U.C.M.-S.A. Reșița.
U.C.M.-S.A. Reșița realizează o gamă largă și variată de produse însă reducerea investițiilor, problemele financiare cu care se confruntă societatea, ciclul lung de fabricație a unor produse, etc. au influențat evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe perioada 1998 – 2001, societatea înregistrând un profit foarte mic.
În capitolul al doilea am definit și prezentat obiectivele și factorii contabilității stocurilor și producției în curs de execuție.
Capitolul al treilea cuprinde: clasificarea și codificarea stocurilor, reguli și metode de evaluare, organizarea documentației primare și a evidenței operative, metode de organizare a contabilității analitice, organizarea contabilității sintetice a stocurilor și producției în curs de execuție.
În capitolele 4 – 8 am prezentat organizarea și contabilitatea sintetică a materiilor și materialelor, obiectelor de inventar, produselor, producției în curs de execuție și a ambalajelor.
Din eșantionul întreprinderilor nominalizate pentru aplicarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV – a Comunității Economice Europene face parte și S.C. U.C.M.-S.A. Reșița. De aceea am prezentat și o paralelă între Planul de Conturi General conform Hot. Guv. nr. 704/1993 și conform Ord. nr. 94/feb. 2001.
În urma analizei efectuate cu privire la modul în care se ține contabilitatea stocurilor și a producției în curs de execuție în U.C.M.-S.A. Reșița propun următoarele:
completarea personalului din biroul de analiză economică cu economiști cu experiență care prin munca lor să sprijine îmbunătățirea activității;
dinamizarea circuitului documentelor între compartimentele contabile, administrația generală și Centrul de Calcul a societății; încheierea la timp a lucrărilor contabile oferă posibilitatea efectuării de analize economice amănunțite la nivel de secții și societate;
utilizarea conturilor de provizioane;
renunțarea la codurile cifrice pentru desemnarea unităților de măsură (m, l, kg, buc, t, etc.) pentru stocuri; nu este același lucru să se contabilizeze un consum de 20 litri benzină sau 20 tone benzină printr-o simplă eroare de atribuire a unui cod;
îmbunătățirea programelor de contabilitate astfel încât dacă la un material care este dat deja în consum trebuie să se contabilizeze o diferență de preț conform facturii să se poată înregistra mai întâi debitarea contului 301 “Materiale consumabile” și nu direct debitarea contului 601 “Cheltuieli cu materiale consumabile” cum se procedează în prezent;
acordarea unei atenții sporite la atribuirea tuturor simbolurilor deoarece în funcție de acestea Centrul de Calcul valorifică bonurile de consum și bonurile de transfer. Nu odată s-a constatat că s-au executat produse finite a căror cost efectiv era mult prea mic față de prețul prestabilit sau prețul de vânzare. La o analiză atentă s-a observat că diferența favorabilă nejustificat de mare înregistrată la o comandă, provenea de la consumul redus de materiale, mai precis înscrierea pe bonul de consum a unui simbol ce aparținea altui material și care avea o valoare mult mai mică. Neatenția a condus la înregistrarea unor cheltuieli mai reduse denaturând profitul societății și obligând societatea la plata unui impozit mai mare;
să se renunțe la întocmirea anticipată a notelor de predare produs numai pentru a raportas o producție mai mare decât în realitate. Aceste practici denaturează volumul veniturilor, baza de impozitare a profitului, iar aceste venituri înregistrate în contabilitate nu pot fi urmate de încasări până la finalizarea produsului finit.
Ținând cont de dimensiunea U.C.M.R.-S.A., de volumul mare de înregistrări contabile
dintr-o lună, de numărul sporit de secții și subsecții ale întreprinderii și nu în ultimul rând de numărul mare de comenzi lansate în producție și pentru care se deschid fișe de postcalcul, se impune urgent trecerea tuturor secțiilor de la evidența manuală la cea computerizată cu privire la colectarea cheltuielilor efective pentru fiecare comandă în parte.
Dotarea secțiilor uzinei cu calculatoare legate în rețea a devenit o necesitate pentru optimizarea circulației informațiilor contabile, operativitatea și exactitatea înregistrărilor, posibilitatea verificării rapide a acestora, prezentarea lor în ansamblu cadrelor de conducere în vederea luării de decizii corecte și în timp util.
În vederea evidențierii clare a profitabilității fiecărei secții se impune organizarea acestora în mici “centre de profit”, cu contabilitate proprie.
BIBLIOGRAFIE
=== Anexa1 ===
Anexa 1
Furnizorul S.C. U.C.M. REȘIȚA … F-A
……………………………………………… Cumpărătorul F.E.CARANSEBEȘ
(den., forma jurid.) ………..………………………….………….…
Nr. ord. registru com./an J/11/4/12.02.91. (den., forma jurid.)
Nr. înregistare fiscală ……………………. Nr. înregistare fiscală J 11/1854/1991
Localitatea ……REȘIȚA…………….. Localitatea ………CARANSEBEȘ.…..
Județul …CARAȘ-SEVERIN……. Județul … CARAȘ-SEVERIN …….
AVIZ DE
ÎNSOȚIRE A
MĂRFII
Anexa 2
Furnizorul …S.C. U.C.M. REȘIȚA.… F-A
……………………………………………… Cumpărătorul F.E. CARANSEBEȘ
(den., forma jurid.) ………..………………………….………….…
Nr. ord. registru com./an …J/11/4/12.02.91. (den., forma jurid.)
Nr. înregistare fiscală ……………………. Nr. înregistare fiscală J 11/1854/1991
Localitatea …REȘIȚA…………………… Localitatea ………CARANSEBEȘ…..
Județul ……CARAȘ-SEVERIN…………. Județul ……CARAȘ-SEVERIN…….
FACTURA
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Stocurilor Si a Productiei In Curs de Executie (ID: 131840)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.