Contabilitatea Stocurilor la Sc Sa

CUPRINS

1. CAPITOLUL I – Scurt istoric al societății MECANICĂ FINĂ

2.CAPITOLUL II – Delimitări privind stocurile

– Evaloarea stocurilor

. – Metode de contabilitate a stocurilor

-Evidența contabilă a stocurilor

– Documente

– Metode privind evidența analitică a stocurilor

3.CAPITOLUL III- Monografie contabilă

4.CAPITOLUL IV- Bibliografie

CAPITOLUL I

S.C. "MECANICĂ FINĂ" S.A. BUCUREȘTI

1.Scurt istoric al firmei

Întreprinderea "MECANICĂ FINĂ" este reprezentativă pentru sectorul de industrie pe care îl reprezintă.

În 1923, prin concesionarea atelierelor mecanice aparținând Federației Cooperativelor Sătești, i-a ființă Societatea pentru Exploatări Tehnice menită să organizeze fabricația de avioane. Șapte ani mai târziu se execută primele avioane de concepție proprie, pentru ca, în timp, să se treacă la fabricația de piese de schimb pentru material rulant și mai apoi la fabricația de utilaje și mașini agricole. În anii '50, ca întreprindere de stat, se profilează pe fabricația instrumentelor de măsură și control de precizie, primind numele de "UZINA MECANICĂ FINĂ".

Începând cu anul 1953, societatea a fost complet restructurată tehnologic și organizatoric pentru fabricația de aparate de măsură și control, ajungând prima în topul întreprinderilor din țară.

La începutul anului 1991, întreprinderea "Mecanică Fină" se divide în patru societăți comerciale (Carmesin, Diasfin, Fapiro, Mecanică Fină),cea mai importantă "MECANICĂ FINĂ"S.A., preluând 70% din personalul cu înalta pregătire și experiență profesională.

Tot în 1991, ca urmare a hotărârii de Guvern nr.157/17 martie, S.C. "MECANICĂ FINĂ"S.A se constituie în societate pe acțiuni cu 70% capital de stat (Fondul Proprietății de Stat) și 30% capital privat (Fondul Proprietății Private).

Societatea este situată în centrul Capitalei, la distanțe de: 1 km până la gara de mărfuri C.F.R., 10 km până la aerogară și 250 km până la portul maritim și are un parc auto propriu cu care efectuează transporturi interne și internaționale de mic și mare tonaj.

Sistemul de asigurare a calității pe care îl practică, a permis, prin calitatea produselor pe care le fabrică, câștigarea premilui "Steaua de aur" – Spania 1994.

2.Profilul

Societatea "MECANICĂ FINĂ" este un important producător de aparate de măsură și control, precum și de scule și port scule.

Principalele grupe de produse sunt:

– aparate de măsură și control dimensional;

– elemente de automatizare pentru măsurarea și reglarea presiunilor și tempe-raturilor;

– aparate și mecanisme de orologerie industrială;

– scule pneumatice de mână;

– scule așchietoare;

– piese și accesorii auto;

– ștanțe,dispzitive și matrițe;

– calibre;

– ceasuri;

– pistoale de aer.

Activitatea de producție a societății este susținută de o concepție proprie de un înalt nivel tehnic, precum și o dotare corespunzătoare cu mașini și instalații moderne de verificări și încercări. În aceste condiții, Societatea "MECANICĂ FINĂ" livrează produse de un înalt nivel tehnic și calitativ, la prețuri avantajoase, ceea ce face să fim cunoscuți și apreciați ce toți beneficiarii din toată țara și din străinătate.

Produsele S.C."MECANICĂ FINĂ" sunt solicitate pe piața internă de METROREX, SNCFR, PETROM, UZINELE DACIA PITEȘTI, ROMTELECOM, RADET, etc., în timp ce piața externă este acoperită prin exporturi în AUSTRIA, GERMANIA, ITALIA, S.U.A., FRANȚA, EGIPT, IRAN, SIRIA,etc.

În dorința de a oferi o imagine completă a ceea ce reprezintă Societatea "MECANICĂ FINĂ", menționăm câteva cifre concrete:

– societatea este amplasată pe o suprafață de aproximativ 31000 mp;

– numărul personalului este de 1300;

– cifra de afaceri este de 42000000000 lei.

Tehnologiile aplicate în funcție de procesele de fabricație sunt împărțite după cum urmează:

– tehnologii convenționale comune (turnare sub presiune, forjare, ștanțare la rece, ambutisare, prelucrări mecanice, tratamente termice, etc.);

– tehnologii convenționale specifice ( danturare, decapare, aebavurare);

– tehnologii neconvenționale (prelucrare prin electroeroziune, titanizare decorativă).

Toate aceste tehnologii dispun de utilaje și instalații de frabricație românească sau import de la cele mai renumite firme în domeniu.

Problemele concrete cu care se confruntă Societatea "MECANICĂ FINĂ" nu diferă de cele deja generalizate în întreaga economie:blocajul financiar și lipsa unei politici protecționiste. Cu toate acestea, cei de la "MECANICĂ FINĂ" își păstrează optimismul și folosesc întreaga pricepere pentru a realiza produse din ce în ce mai performante.

Pentru îmbunătățirea activității, se depun eforturi pentru identificarea de noi parteneri pentru desfacerea de produse de plan intern, precum și de investitori străini pentru modernizarea și retehnologizarea liniilor tehnologice și se are în vedere crearea de societăți mixte în domeniul presiunii, temperaturii, sculelor și matrițelor.

La data de 31 decembrie 1998 unitatea a încheiat anul cu un capital social de 120000000 lei.

CAPITOLUL II

Delimitări privind stocurile

Stocurile și producția în curs de execuție,reprezintă ansamblul bunurilor și ser-viciilor în cadrul patrimoniului,având drept destinația consumului la prima

utilizare, vânzarea în aceeași stare sau după prelucrare, precum și producția în curs de execuție aflată într-o anumită treaptă a procesului tehnologic sub forma producției neterminate

Stocurile reprezintă o bună parte din activele circulante.

Noțiunea de stoc, în înțeles contabil, exprimă atât dimensiunea bunului (existen-țele la un moment dat),cât și mișcările (intrările și ieșirile) intervenite în legătură cu bunul respectiv,mișcările se desfășoară în mod continuu,iar durata se înscrie,de regu-lă,la nivelul unui an.

De interes,pentru contabilitate,este,în primul rând,evaluarea stocurilor,ca urmare a faptului că atât intrările (aprovizionările) cât și ieșirile (consumurile sau vânzările) de stocuri se fac la prețuri diferite pentru același produs,în raport cu lotul din care aparține.

În cazul unei materii prime,de exemplu,cauciucul brut,în cursul unei luni pot fi mai multe aprovizionări; ca urmare a "mobilității" prețurilor,este de presupus că pre-țul fiecărui lot aprovizionat este diferit. În aceeași perioadă,pentru realizarea produc-ției se va da în consum cauciuc brut,din existentul aflat în magazie,de mai multe ori.

Mișcările unui bun constituie elementul de bază în realizarea ciclului de exploa-tare,care constă în aprovizionarea cu materii și materiale,care devin stocuri ale unită-ții,consumul acestora în procesul de producție și transformarea lor în producție în curs de execuție sau în produse finite sau servicii destinate vânzării.

Clasificarea stocurilor are la bază sursa proveniență, iar în cadrul acesteia se ține seama de următoarele criterii: destinația,starea fizică (însușiri), faza procesului de ex-ploatare și locul de creare a gestiunilor.

După sursa de proveniență,stocurile cuprind:stocuri cumpărate și stocuri fabricate

1.Stocurile cumpărate

Stocurile cumpărate reprezintă totalitatea bunurilor materiale,lucrări și servicii cumpărate de la furnizori.

După destinația economică și natura sau forma fizică stocurile cuprind:

a) Materiile prime-sunt acele mijloace care participă la un singur ciclu economic (de regulă,producție), transmițându-și valoarea integral și dintr-o dată asupra

rezultatelor; ele se pot regăsi în produsul finit obținut integral sau parțial,fie în starea inițială,fie transformate,constituind,de regulă,substanța principală a produsului (de exemplu: stofa în industria confecțiilor,lemnul în industria mobilei,pielea brută în produsul "pantof").

b) Materiiale consumabile-sunt acele mijloace care au regimul participării la ciclul economic identic cu cel al materiilor prime,dar nu pot fi identificate,în mod direct,pe produs. Materiile consumabile sau furniturile participă indirect sau ajută la procesul de fabricație fără a se regăsi de regulă, în produsul finit și cuprind:

– materiale auxiliare,au rol diferit în procesul de exploatare sau procesul de fabrica-ție,în sensul că pot fi consumate,ajută la executarea muncii însăși sau participă alături de materia primă în procesul de transformare a acesteia (de exemplu: lacuri și vopsele în industria mobilei, coloranți în industria textilă);

– combustibilul, în funcție de destinația lui poate fi:

* tehnologic -folosit în procesul de producție în scopul transformării materiilor prime (de exemplu combustibilul folosit în turnătorie pentru topitul metalelor);

* energetic -consumat pentru obținerea energiei necesare punerii în mișcare a unui utilaj;

* gospodăresc -care nu participă direct la procesul de producție,ci este folosit pentru încălzitul secțiilor de producție, clădirilor administrative, magaziilor;

– piesele de schimb,destinate pentru înlocuirea pieselor uzate ale mașinilor și utilaje-lor sau reparațiile și reviziile periodice ale acestora. În funcție de sursa de proveni-ență,piesele de schimb pot fi noi,cumpărate de la furnizori sau procurate din produ-cție proprie și piese de schimb recuperate,refolosibile,sau recondiționabile obținute în urma casării MF.

Din categoria materialelor consumabile mai fac parte: materialele de ambalat semințele și materialele de plantat,furajele și alte materiale consumabile.

c) Ambalajele cu excepția celor de natura obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe, cuprind materialele folosite în scopul păstrării calității și proprietăților fizico-chimice ale produselor,pentru transportul de la producător la consumator și pentru desfacerea produselor. Ambalajele pot fi de producție,folosite direct în procesul de fabricație fără de care produsul de fabricație fără de care produsul nu poate fi depozitat și vândut (de exemplu:tuburi pentru paste, fiole pentru injecții) și de transport sau de circulație, folosite pentru ambalarea cutilor de conserve,pentru transportul produselor îmbute-liate în sticle (de exemplu:lăzi, bidoane, cutii de carton etc.).

d) Animalele tinere (viței, miei, purcei, mânji etc),crescute și folosite pentru reproduc-ție,cât și cele puse la îngrășat pentru a fi valorificate coloniile de albine,precum și animalele mici pentru producție,lână,lapte și blană.

e) Mărfurile reprezintă bunurile pe care titularul de patrimoniu le cumpără în vederea vânzării.

f) Obiectele de inventar reprezintă bunurile,de regulă,mijloace de muncă,ce nu înde-plinesc cumulativ condițiile de valoare și durată de utilizare, pentru a fi considerate mijloace fixe. Acestea au fie valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de serviciu,fie o durată normată de funcționare mai mică de un an indiferent de valoarea lor. Obiectele de inventar sunt acele mijloace care parti-cipă la mai multe cicluri economice,transmițându-se valoarea,în mod treptat,asupra rezultatelor. Partea din valoarea obiectelor de inventar (care se transmite asupra rezultatelor),se recuperează prin includerea în costuri, sub forma uzurii.

g) Baracamentele și amenajările provizorii sunt bunuri achiziționate sau construite de titularul de patrimoniu pentru executarea lucrărilor și prestațiilor de construcție din care prin demolare sau demontare se recuperează materialele.

2. Stocurile fabricate

Stocurile fabricate reprezintă ansamblul bunurilor materiale,lucrări și servicii obținute din producția proprie. Din această categorie fac parte:

a) Produsele sunt identificate prin următoarele elemente:

– semifabricatele rprezintă acele produse fabricate al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (fază de fabricație) și care fie că urmează să treacă în continuare în procesul tehnol prestațiilor de construcție din care prin demolare sau demontare se recuperează materialele.

2. Stocurile fabricate

Stocurile fabricate reprezintă ansamblul bunurilor materiale,lucrări și servicii obținute din producția proprie. Din această categorie fac parte:

a) Produsele sunt identificate prin următoarele elemente:

– semifabricatele rprezintă acele produse fabricate al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (fază de fabricație) și care fie că urmează să treacă în continuare în procesul tehnologic al altei secții fie urmează să se livreze terților;

– produsele finite sunt acele produse care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai necesită prelucrări ulterioare,putând fi depozitate în vederea livră-rii sau expediate direct clienților;

– produsele reziduale sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deșeurile.

b) Producția în curs de execuție reprezintă producția ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare,prevăzute de procesul tehnologic,precum și produsele nesupuse probe-lor și recepției tehnice sau necompletate în întregime,considerate producție netermi-nată. Tot în cadrul producției în curs de execuție sau neterminate.

După locul de creare al gestiunilor stocurile se grupează în:

a) Stocuri care fac parte din patrimoniul propriu și cuprind:

– stocuri aflate în depozitele titualrului de patrimoniu;

– stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate;

– stocuri sosite fără factură;

– stocuri facturate dar nelivrate;

– stocuri aflate la terți (materii prime și materiale aflate la terți,produse aflate la terți, mărfuri în custodie sau în consignație la terți etc.);

b) Stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu și cuprind:

– stocuri primite spre prelucrare;

– stocuri în custodie;

– stocuri în consignație.

Toate aceste categorii de stocuri se înregistrează în conturi extrapatrimoniale.

Contabilitatea reducerilor comerciale

În contabilitatea operațiilor privind cumpărările de stocuri apar situații particulare în care se acordă reduceri aplicabile asupra cumpărărilor. Există două categorii de reduceri: cu caracter comercial,de natura rabaturilor,remizelor și cu ca-racter financiar de natura sconturilor de decontare.

Rabaturile sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru marfa cu defecte de calitate și se aplică asupra prețului de vânzare.

Remizele sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru vânzări mai mari de-cât volumul convenit sau pentru poziție preferențială și se aplică asupra prețului de vânzare.

Risturnuri sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații,acor-date de furnizor clienților pentru cumpărări repetate ce depășesc o valoare dată.

NOTĂ Reducerile comerciale nu se înregistrează în momentul facturii,la conturile de cumpărători,contabilizându-se numai mărimea lor netă.

Sconturile de decontare sunt reduceri pentru clienți,dacă aceștia își achită dato-riile înainte de scadență.

NOTĂ Sconturile primite se contabilizează la decontarea facturii.

EXEMPLU Întreprinderea MECANICĂ FINĂ S.A. se aprovizionează cu mărfuri calitatea a doua conform facturii de 1000000 lei, TVA deductibilă 22%, rabat 2%, remiză 10%, scont de decontare 1%.

Mărfuri ……………………………………………..1000000 lei

Rabat 2%……………………………………………… 20000 lei

___________________________________________

…………………………………………………………. 980000 lei

Remiză 10%…………………………………………. 98000 lei

___________________________________________

Neta comercială……………………………….. ..882000 lei

Scont de decontare 1%…………………………. ….8820 lei

___________________________________________

Neta financiară………………………………….. .873180 lei

TVA-deductibilă…………………………………… 192100 lei

___________________________________________

Neta de plată………………………………………1065280 lei

1) Înregistrarea facturii de cumpărare a mărfii

% = 401 1074100 lei

371 882000 lei

4426 192100 lei

2) Înregistrarea decontării facturii,conform facturii și dispoziției de plată

401= % 1074100 lei

5121 1065280 lei

767 8820 lei

Uzura se poate include în cost integral și dintr-o dată, cu ocazia dării în folosință a obiectelor de inventar (metoda integrală) sau se poate include treptat,într-o perioadă de cel mult 3 ani (metoda pe baza cotelor medii). Chiar dacă se aplică metoda integrală, respectiv înregistrarea la darea în folosință a întregii uzuri pe costuri, obiectele de inventar aflate în uz rămân evidențiate în contabilitatea analitică.

Bunurile asimilate obiectelor de inventar sunt: echipamentul de protecție, echi-pamentul de lucru,îmbrăcăminte specială,scule,instrumente,mecanisme,dispozitive, aparate de măsură,verificatoare cu destinație specială,modele,ștanțe,matrițe și alte obiecte

asimilate.

Datorită marii diversități ca și "matamorfozei" economice sub impactul căreia afectează agentul economic,în organizarea evidenței mijloacelor circulante materiale, alături de contabilitatea sintetică s-a dezvoltat în paralel și în deplină corelație cu con-tabilitatea sintetică de blocare și control operațional și cu contabilitatea analitică a sto-curilor capabilă să furnizeze cele mai diverse informații despre gestionarea și consu-marea acestora. De aceea numele clasei trei "Conturi de stocuri și producție în curs" nu trebuie să conducă la concluzia că urmăresc numai stocurile (deci existențele la un moment dat),ci și elementele din care se deduc conform "formulei balanțiere", adică:

STOCUL = STOCUL + INTRĂRI – IEȘIRI

FINAL INIȚIAL

În fapt,chiar și din această relație,se poate spune că stocul,la momentul dorit, rezultă ca o consecință a urmăririi sistematice și distincte,pe de o parte a intrărilor,iar pe de altă parte a ieșirilor,chiar dacă practica de blocare sintetică în conturi mai prevede și alte posibilități. Legea contabilității prevede că orice operație patrimonială, chiar și în masa foarte diversă a mijloacelor circulante materiale,se consemnează în momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarii contabile, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Înregistrarea în contabilitate-stipulează legea contabilității-a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție,de producție sau la valoarea de piață,după caz.

Deși,din documentele justificative prețurile de evaluare a intrărilor sau ieșirilor de materii și asimilate lor par și chiar sunt cunoscute,elementele lor componente trebuie tratate diferențiat de la o categorie la alta.

Astfel cantitatea de materii și obiecte de inventar,intrate în urma proceselor de aprovizionare sunt evaluate la prețul de cumpărare sau de facturare. Dacă însă ele se procură din import atunci prețul de facturare se suplimentează și cu importul pe cir-culația mărfurilor sau alte taxe asimilate.

Dar,pentru acest proces se mai efectuează și o serie de cheltuieli specifice de transport-aprovizionare (inclusiv posibilități de perisabilitate pe timpul transportului, taxe vamale, comisioane) care trebuie și ele calculate și urmărite separat pentru ca îm-preună cu prețul de cumpărare să permită ajungerea la "prețul de aprovizionare" (prețul total efectiv).

În cazul materiilor sau obiectelor de inventar obținute din producție proprie, evaluarea se face la nivelul costului efectiv (în două etape: în timpul lunii la costul prestabilit prin norme,recorectat la finele acesteia cu diferența dintre totalul costurilor efective și cele antecalculate).

O fațetă oarecum mai dificilă a problemei o reprezintă evaluarea ieșirilor, deoarece ele provin dintr-o multitudine de intrări cu prețuri ce pot fi foarte diferite. De aceea în practica economică curentă,evaluarea consumurilor trebuie să se facă la un anume preț,sau după un anume caz în stare să permită stabilirea contravalorii sto-curilor finale cât mai corect,de așa manieră încât deversele influențe conjuncturale de consumuri și mai ales de preț să fie transferate integral asupra perioadei de gestiune ce se încheie.

Nu este exclus,ca aici să ne întâlnim cu un "preț mediu" de aprovizionare,apoi cu un preț mediu de consum.

În plus aceste prețuri trebuie recorectate și cu o cotă din cheltuielile de transport-aprovizionare, determinate pe baza principiilor direct proporționale.

Dar mergând din medie în medie,în condițiile unor variații sensibile ale prețu-rilor de facturare de la o perioadă la alta,din coeficienți în coeficienți,în cazul cheltu-ielilor de transport-aprovizionare s-ar putea ca,la un moment dat,să ne îndepărtăm exagerat de la valoarea reală a stocurilor.

De aceea la finele perioadei de bilanț,este necesară inventarierea și evaluarea mijloacelor circulante materiale aflate în stoc.

În ceea ce privește stabilirea valorii corecte a stocului final de bilanț și în cazul mărfii pot apărea dificultăți.

Furniturile externe în toată varietatea lor,deci inclusiv valorile materiale apro-vizionate sunt însoțite de documente de plată de taxa pe valoare adăugată,dar regula general acceptată este că nu trebuie să figureze în veniturile și cheltuielile de exploa-tare și deci implicit în prețurile respectivelor valori materiale.

Orice alte stuații specifice în ceea ce privește evaluarea mijloacelor circulante materiale ca și contabilitatea lor,chiar în marea diversitate a acestora se rezolvă în spiritul regulilor deja menționate,cu precizarea că totdeauna trebuie mers pe ideea evaluării corecte,la costul (prețul) efectiv plătit,atunci când este necesar și pe elementul din care el este format,iar uneori mergând până și la elementele virtuale care pot adăuga acestui preț.

Organizarea contabilității stocurilor și a circuitului valorilor materiale este su-pusă desigur încă unor numeroase "restricții" metodologice,financiar-fiscale,de mana-gement specific, câteva aspecte cu valabilitatea generală necesitând totuși a fi reținute.

Pentru stocurile de valori materiale, inclusiv stocurile și comenzile în curs de execuție au fost reținute două criterii de clasare:

– pe de o parte natura fizică a bunului (sau natura furniturii) care trebuie să facă obiectul unei repartizări în fiecare unitate, după nevoile interne de gestiune;

– pe de altă parte,ordinea cronologică a ciclului de exploatare,aprovizionare,stoc în vânzare ca atare,producție în curs,producție stocată.

De aceea,în vederea organizării contabile a fost reținută distincția între:

– aprovizionările din "exterior" (furniturile) de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar;

– produsele și lucrările realizate de respectivul agent economic productiv sau prestarea ca urmare a exercității obiectului său de activitate.

Organizarea sistemului de contabilitate a stocurilor și a circuitului valorilor ma-teriale,mai ține seama și de "sistemul de inventar",pus la punct de respectivul agent economic, reținând obligatoriu distincția fundamentală dintre:

* cazul inventarului intermitent,

* cazul inventarului permanent.

Evaluarea stocurilor

Regulamentul de aplicare a "Legii contabilității" precizează pentru evaluarea elementelor patrimoniale, următoarele:

– la data intrării în patrimoniu,bunurile sunt evaluate și înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare,denumită valoarea contabilă.

– la data ieșirii din patrimoniu sau darea în consum,bunurile se evaluează și se scad din gestiune, în principiu, la valoarea lor de intrare sau contabilă.

Potrivit acestei reglementări, valoarea de intrare în patrimoniu a stocurilor și producției în curs de execuție este:

a) cost de achiziție pentru materiile prime,materiale consumabile,obiecte de inventar și alte bunuri cu titlu oneros (prin cumpărare).

b) cost de producție pentru obiectele de inventar și alte bunuri produse de către titularul de patrimoniu.

Pentru evaloarea bunurilor la ieșirea din stoc,dacă au valori de intrare diferite și nu există posibilitatea identificării valorii de intrare,s-au delimitat următoarele metode:

– metoda identificării specifice,

– metoda costului mediu ponderat (CMP),

– metoda primului intrat,primul ieșit (FIFO),

– metoda ultimului intrat,primul ieșit (LIFO),

– metoda prețului standard.

Metoda identificării specifice presupune ca fiecare ieșire din stoc să fie identificată prin data de intrare,utilizându-se costul de achiziție.

Metoda costului mediu ponderat presupune calculul CMP fie lunar,fie du-pă fiecare operație de intrare:

n

∑1 Qi x pi

CMP=−−−−−−−−−−−−

∑n Qi

1

în care:

CMP-reprezintă costul mediu ponderat

Qi -reprezintă cantitatea (materii prime,materiale etc) aferentă stocului inițial;

pi -reprezintă prețul unitar aferent stocului inițial.

De exemplu,se presupune că în depozitul unității se află o marfă A pentru care se cunosc următoarele date:

STOC INIȚIAL:200 unități*10000 lei/unitate

INTRĂRI: 5.01. 30 unități*15000 lei/unitate

15.01 20 unități*8000 lei/unitate

IEȘIRI: 10.01 225 unități

17.01 10 unități

Costul mediu ponderat calculat la sfârșitul lunii:

(200*10000)+(30*15000)+(20*8000)

CMP= 200+30+20 =10450 lei/unitate

Costul mediu ponderat calculat după fiecare intrare:

(200*10000)+(30*15000)

05.01 CMP= 200+30 =10650 lei/unitate

10.01 au ieșit: 225 unități*10650 lei/unitate =2396250 lei

în urma operației de ieșire au rămas în stoc: 5 unități*10650 lei

15.01 CMP= (5*10650)+(20*8000) =8530 lei/unitate

5+20

17.01 au ieșit: 10 unități*8530 lei/unitate =85300 lei

Metoda primului intrat,primului ieșit (FIFO) presupune evaluarea bunurilor, ieșite din gestiune la costul de achiziție al primului lot. Pe măsura epuizării acestuia evaluarea se face la costul de achiziție al lotului următor,în ordine cronologică. Folo-sind datele din exemplul anterior,prețul ieșirilor din stoc se va stabili astfel:

10.01 225 unități = (200*10000)+(25*15000) =2375000 lei

17.01 10 unități = (5*15000)+(5*8000) = 115000 lei

Stoc final = 15*8000 = 120000 lei

Metoda ultimului intrat,primul ieșit (LIFO) presupune evaluarea bunurilor ieșite din gestiune la costul de achiziție al ultimului lot. Pe măsura epuizării acestuia evaluarea se face la costul de achiziție al totalului anterior achiziționat în ordine cro-nologică. Folosind datele din exemplul anterior,prețul ieșirilor din stoc se va stabili:

10.01 225 unități = (30*15000)+(195*10000) = 2400000 lei

17.01 10 unități = 10*8000 = 80000 lei

Stoc final = (5*10000)+(10*8000) = 130000 lei

Metoda prețului standard (prestabilit sau de înregistrare) presupune antecal-culul prețului pe baza prețurilor medii ale bunurilor,influențate cu indicele de variație al prețurilor. Diferențele între prețul standard și costul de achiziție sau costul de pro-ducție efectiv se înregistrează distinct în contabilitate. Ele se repartizează asupra chel-tuielilor pentru stocurile consumate pe baza unui coeficient de repartizare (K) calculat astfel:

a) determinarea coeficientului de repartizare:

K= Si al contului de diferențe de preț + RD al contului de diferențe de preț

Si al ct. de stocuri la preț standard+RD al ct. de stocuri la preț standard

*100

b) determinarea cotei de repartizat

Diferențe de preț aferente = K * RC cont de stocuri la preț

ieșirilor din stocuri la preț standard standard

EX: Se consideră următoarea situație în conturi:

Si 341"Semifabricate"…………………………………….850000 lei

RD 341"Semifabricate"…………………………………….660000 lei

Si 348"Diferențe de preț la produse"…………………110000 lei

RD 348"Diferențe de preț la produse"…………………..75000 lei

Determinarea diferențelor de preț,având în vedere că au ieșit din gestiune semifabri-cate în valoare de 590000 lei

a) coeficientul de repartizare

K= 110000+75000 *100 = 12,25%

850000+660000

b) cota de repartizare 12,25%*590000 lei = 72275 lei

– favorabile aferente semifabricatelor ieșite din gestiune

Coeficienți de repartizare (K) diferențelor de preț se pot calcula la nivelul conturilor sintetice de gradul I și II,pe grupe sau pe categorii de stocuri.

Dar în practi-ca contabilă a țării noastre sunt admise ca metode de evaluare: metoda CMP cu cele două variante (calculat lunar sau după fiecare intrare),metoda FIFO,LIFO și metoda prețului standard.

Metode de contabilitate a stocurilor

Întreprinderile au posibilitatea organizării contabilității stocurilor în două siste-me de inventar: inventarul permanent și inventarul intermitent.

Potrivit metodei inventarului permanent,contabilitatea gestiunii stocurilor asi-gură determinarea și urmărirea stocurilor scriptice după fiecare operație de intrare și ieșire în și din gestiune.

Conturile de stocuri potrivit metodei inventarului permanent,sunt conturi de activ

și înregistrează: în debit- stocul inițial preluat din activul bilanțului și stocurile intrate în timpul lunii prin achiziționare,din producție proprie,prin aport,donații,primite cu titlu gratuit,aduse de la terți sau plus de inventar;în credit-stocurile ieșite din gestiune în timpul lunii prin consum intern,vânzare,minus de inventar,predate spre prelucrare la terți,iar soldul final debitor reflectă valoarea bunurilor și a serviciilor în stoc la sfârșitul exercițiului.

Schematic structura conturilor de stocuri se prezintă astfel:

D Conturi de STOCURI C

-STOC INITIAL -IESIRI

-INTRARI -STOC FINAL CALCULAT

STOCUL FINAL=STOC INITIAL+INTRARI-IESIRI

La sfârșitul exercițiului soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu mări-mile rezultate din inventariere,iar diferențele sunt regularizate prin aducerea stocurilor la mărimea reală. Intrările și ieșirile de bunuri sunt înregistrate cantitativ și valoric în conturile de stocuri corespunzătoare.

Inventarul intermitent poate fi aplicat la unitățile patrimoniale mici și mijlocii și constă in stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei de gestiune.

În condițiile utilizării metodei inventarului intermitent,conturile de stocuri și producție în curs de execuție au următorul conținut și structură de principiu:sunt con-turi de activ și înregistrează în debit ,la încheierea exercițiului financiar,stocurile de la sfârșitul perioadei,determinate prin inventariere,în credit,la deschiderea exercițiului financiar,stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor pentru perioada următoare de gestiune,pentru materiale și mărfuri,iar în categoria veniturilor pentru produsele finite și producția în curs de fabricație.

Schematic structura conturilor de stocuri și cheltuieli,potrivit metodei inven-tarului intermitent se prezintă astfel:

D Conturi de STOCURI C

-STOC INITIAL :la inceputul -preluarea la conturile de cheltuieli

perioadei sau de venituri a stocului initial

-STOC FINAL :la sfarsitul perioadei

determinata prin inventariere

D Conturi de cheltuieli C

-INTRARI DE STOCURI -STOCUL FINAL determinat prin

-preluarea stocului initial din inventarierea fizica

conturile de stocuri -IESIRE DE STOCURI calculate

În urma înregistrării intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadei de gesti-une,la finele acesteia pot apare diferențe între datele scriptice și cele faptice,soluționa-te astfel:

– plusurile de inventar conduc la o creștere a valorii stocurilor,concomitent cu diminu-area cheltuielilor corespunzătoare acestora;

– minusurile de inventar pot fi considerate în funcție de natura lor:perisabilități și se înregistrează pe cheltuieli sau dacă sunt din vina angajaților se impută acestora la valoarea actuală.

O variantă a metodei inventarului intermitent este și cea a debitării și creditării conturilor numai cu variația (creșterea sau micșorarea) stocurilor la sfârșitul perioa-dei de gestiune. Variația stocurilor de materiale și mărfuri generează variația cheltuie-lilor,iar variația stocurilor de producție neterminată,semifabricate și produse finite ge-nerează o variație a veniturilor.

Evidența contabilă a stocurilor

Organizarea contabilității sintetice a elementelor componente ale mijloacelor cir-culante materiale și apoi a elementelor ce formează "prețul lor de înregistrare" adică prețul cel mai convenabil pentru o corectă evidență sintetică în contabilitate perfectă cu cea analitică așa cum se poate înțelege din cele menționate este o problemă complexă în care sunt implicate foarte multe conturi,foarte multe conexiuni între acestea dar care au reguli precise de funcționare,de autoreglare,de control faptic și regularizare valorică a stocurilor la orice moment de influențare corectă a rezultatelor,toate trebuind însă a fi respectate întocmai.

Contul 300 "Materii prime" cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime. Este un cont de activ,și în debitul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime,achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime reprezentând aportul în natură, precum și a celor primite cu titlu gratuit;

– valoarea materiilor prime constatate plus la inventar;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime de la grup,unitate sau subunități.

În creditul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime,incluse pe cheltuieli,constatate lipsă la inventar,precum și pierderile din deprecieri;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime retrase din aport de întreprinzător;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime livrate la grup,unitate sau subunități;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite din donație precum și pierderile din calamitățile;

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodier la terți.

Soldul contului este reprezentat prin valoarea materiilor prime existente în stoc.

Contul 300 "Materii prime" funcțoionează diferit în funcție de sistemul de in-ventar cu care se operează.

Manifestarea se completă se regăsește în cazul inventarului permanent se debitează cu prețul de facturare al materialelor (prime și consumabile) primite de la furnizori și evaluate la "prețul producătorului" precum și cu prețul efectiv al materialelor provenite din producția proprie,din lichidări de mijloace fixe sau investiții compromise.

În creditul contului se înregistrează materialele eliberate din depozit pentru pro-ducție,consum gospodăresc,sau alte destinații,precum și cele constatate lipsă,clasate sau declasate. Are întotdeauna sold debitor și reflectă valoarea materialelor aflate în depozitele unității.

Pentru varianta "stocului intermitent" și contul 300 "Materii prime" funcți-onează cu intermitență,în sensul că în debitul lui se preiau la finele lunii stocurilor (cumpărate) constatate în fapt la finele lunii de gestiune sau deduse din "contabilita-tea analitică a stocurilor" pentru ca în prima zi a perioadei următoare de gestiune să fie creditat prin trecerea stocului asupra cheltuielilor de exploatare.

Contul 301 "Materiale consumabile" cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare,combus-tibil),ambalaje,piese de schimb,semințe și materiale de plantat,furaje și alte materiale consumabile. Este un cont de activ.

În debitul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile achiziționate de la furni-zori sau din avansuri de trezorerie;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terți;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport în natură,precum și a celor primite cu titlu gratuit;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile constatate plus la inventar;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la grup,unitate sau subunitate.

În creditul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli,a ce-lor constatate lipsă la inventar,cât și pierderile din deprecieri;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile vândute ca atare;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile retrase din aport de întreprindere;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile livrate la grup,unitate sau subunități;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile donate cât și a pierderilor de calamități;

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile trimise spre prelucrare și în custodie la terți.

Soldul reprezintă valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile existente în stoc.

Acest cont funcționează similar cu contul 300 "Materii prime" cu obligativitatea desfășurării în operare pe conturile de gradul II prevăzute în planul contabil general.

Contul 308 "Diferențe de preț la materii prime și materiale" cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor (în plus sau în minus) între prețul de înregistrare prestabilit și costul de achiziție,aferente materiilor prime și materialelor consumabile.

Contul este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime și al materialelor consumabile.

În debit se înregistrează:

– diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul prestabilit,aferente materiilor prime și materialelor consumabile intrate în gestiune prin achiziționare de la furnizori sau din avansuri de trezorerie;

– diferențele de preț în minus aferente materiilor prime și materialelor consumabile ieșite din gestiune.

În credit se înregistrează:

– diferențe de preț în minus aferente materiilor prime și materialelor consumabile ieșite din gestiune;

– diferențe de preț în minus aferente materiiilor prime și materialelor consumabile achiziționate de la furnizori.

Acest cont este un cont de activ,rectificativ prin modul de suplimentare a prețu-lui și mai ales a cheltuielilor ocazionate de materialele consumate cu cheltuielile de transport-aprovizionare și alte influențe ce pot apărea pe parcursul exercițiului.

Cazul inventarului intermitent pornește de la ideea că valorile economice sunt destinate consumului sau circulării sau stocării,stocul ca,cantitate fiind determinat la finele fiecărei perioade de gestiune și fiind luată în calcul "abatarea" dintre stocurile inițiale și finale spre a influența corect consumurile,ieșirile și implicit rezultatele.

Făcând parte din categoria mijloacelor circulante materiale,se caracterizează prin aceea că servesc la mai multe cicluri ale procesului de exploatare și își transmit în consecință,treptat valoarea asupra diverselor perioade de gestiune,caracteristica includerii lor în aceasta fiind dată de faptul că au fie o durată de utilizare mai mică de un an,fie o valoare individuală mai mică decât limita trecerii lor în categoria mijloacelor fixe.

Contul 321 "Obiecte de inventar" cu ajutorul acestui cont se ține evidența existen-ței și mișcării stocurilor de obiecte de inventar. Este un cont de activ. În debitul contu-lui se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar reprezentând aport în natură, precum și a celor primite cu titlu gratuit;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar constatate ca plus de inventar

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar primite de la grup,unitate sau subunități;

În creditul contului se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar scoase din folosință,constata-te lipsă de inventar,cât și pierderile din deprecieri;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar vândute ca atare;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar trimise la terți;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar donate,cât și pierderi din calamități;

– valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar retrase din aport.

Soldul reprezintă valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar exis-tente în stoc. Acest cont se debitează cu valoarea obiectelor de inventar aprovizionate sau obținute din producție proprie și se creditează pe măsura scoaterii lor din uz ca urmare a folosirii. Acest cont cumulează exitențe ca stoc:

– a obiectelor de inventar în depozit;

– a obiectelor de inventar în folosință,departajarea gestionară realizându-se prin con-tabilitatea analitică a stocurilor. Poate prezenta sold debitor și reprezintă valoarea la preț de procurare a obiectelor de inventar aflate în depozite,precum și în folosință.

Contul 322 "Amortizarea obiectelor de inventar" cu ajutorul acestui cont se ține evidența uzurii obiectelor de inventar a căror valoare se include în cheltuielile de ex-ploatare,fie integral la darea în folosință,fie în mod eșalonat pe o durată de cel mult trei ani,pe baza de scadență.

Contul 322 este un cont rectificativ al valorii obiectelor de inventar.

În creditul contului se înregistrează uzura obiectelor de inventar inclusă pe chel-tuieli de exploatare,iar în debit valoarea obiectelor de inventar scoase din uz.

Soldul său este creditor și arată amortizarea aferentă a obiectelor de inventar aflate în folosință.

În ceea ce privește organizarea corectă a contabilității obiectelor de inventar se reține în primul rând ideea că singura soluție rezonabilă constă în utilizarea variantei "cazului inventarului permanent".

În al doilea rând,este de remarcat că rezolvarea contabilă a aprovizionării nu ridică nici un fel de probleme;în ceea ce privește cosumul apar unele particularități generale legate de faptul că în timpul folosirii lor în procesul de

producție obiectele de inventar se uzează treptat,echivalentul valoric al acestei uzuri trebuind să fie,de asemenea ,considerat ca o cheltuială ocazională de procesul economic și deci inclusă în costul acesteia.Uzura obiectelor de inventar se calculează lundu-se ca bază prețul de facturare al acestora și se poate include în cheltuielile de producție prin una din următoarele metode:

* Metoda integrală care constă în trecerea pe cheltuieli a întregii valori a obiectelor de inventar odată cu darea lor în folosință;

* Metoda cotelor medii lunare care necesită stabilirea unor cote lunare de uzură în funcție de valoarea obiectelor de inventar date în folosință. Cotele lunare de uzură pot fi stabilite pe secții,ateliere,locuri de muncă sau pe total societate;

* Metoda cotelor duble – pornește de la afectarea costurilor cu 50% din valoarea obiectelor de inventar la darea în folosință iar cealaltă jumătate la scoaterea din uz.

"Legea contabilității" prevede că "obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată se înregistrează pe cheltuieli integral sau eșalonat pe o perioadă de cel mult trei ani de la darea lor în folosință".

Dacă la scoaterea din uz a obiectelor de inventar,echipamentului și materiilor de protecție se obțin anumite valori materiale reutilizabile,atunci cu valoarea cestora,stabilită la prețul zilei se încarcă gestiunea stocurilor (deci se debitează contul 301 "Materii consumabile) și se scad cheltuielile (creditarea contului 602 "Cheltuieli privind obiectele de inventar") . În acest mod se asigură ca în costurile de exploatare să fie incluse numai cheltuielile efective (nete) efectuate cu obiecte de inventar.

Contul 341 "Semifabricate" cu acest cont se ține evidența stocurilor de semifabricate,este cont de activ.

În debit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor din ac-tivitatea proprie,precum și plusurile constatate cu ocazia inventarierii,aduse de la terți.

În debit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor vândute,precum și lipsurile constatate la inventariere,trimise la terți.

Soldul este debitor,reprezentând valoarea la preț de înregistrare a semifabrica-telor existente în stoc.

Contul 345 "Produse finite" cu acest cont se ține evidența stocurilor de produse finite,este cont de activ.

În debit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a produselor finite in-trate în gestiune și plusurile de inventar,aduse de la terți.

În credit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a produselor finite vândute,precum și lipsurile de inventar și cele livrate prin magazinele proprii de desfacere,trimise la terți,pierderi din calamități sau donații.

Soldul final debitor repre-zintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc.

Contul 371 "Mărfuri" cu acest cont se ține evidența stocurilor de mărfuri, este cont de activ.

În debit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la furnizori sau din trezorerie reprezentând aportul în natură al întreprinzătorului individual sau al acționarilor și asociaților,adu-se de la terți (materii prime,materiale auxiliare,produse finite) livrate prin magazinele proprii de desfacere,mărfuri constate plus în inventar,primite cu titlu gratuit,valoarea adaosului comercial TVA-neexigibil în situația în care înregistrarea mărfurilor se ține la preț cu amănuntul.

În credit se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare precum și lipsurile de inventar,mărfuri trimise în custodie sau în consignație la terți.

Soldul final debitor reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente.

Contul 381 "Ambalaje" cu ajutorului acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de ambalaje,este cont de activ.

În debitul contului se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor intrate în gestiune.

În creditul contului se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a ambalaje-lor ieșite din gestiune.

Soldul final este debitor și reprezintă valoarea la preț de înregistrare la un moment dat.

Exemple

1. La începutul lunii se preiau în "exploatare" stocurile inițiale până când contul se închide. 600=300

2. Operația de aprovizionare se contabilizează direct cu cheltuielile,pe baza facturii furnizorilor,din care trebuie să rezulte:

% = 401

600

4426

3. Cheltuieli de transport-aprovizionare,depozitare,manipulare:

a) la efectuare

b) și imediat se impută cheltuielile

600 = 308

Dar intervenția aici a contului 308 "Diferențe de preț la meterii prime și mate-riale" nu este justificată decât atunci când ele se referă la diversele categorii de materiale contabilizate atât prin contul 300 "Materii prime" cât și prin desfășurătoare-le de gradul II ale contului 301 "Materiale consumabile" fără posibilități de cheltuieli decât prin folosirea "coeficientului mediu al diferențelor de preț" și totuși aceasta nu este decât una din soluții.

4. La sfârșitul exercițiului,stocul final constatat prin inventariere și evaluat la prețul zilei sau stabilit pe baza contabilității analitice a stocurilor,se preia și se blochează în contul corespunzător prin diminuarea cheltuielilor.

300 = 600

Dacă avem în vedere performanțele noastre în materie de gestionare internă a valorilor materiale, cazul inventarului intermitent devine și mai "intermitent", situație complicată și prin lipsa din cadrul general al conturilor de "cumpărări stocate" care au rolul lor, anume, inclusiv de "temporizare" a blocării în conturi până la determinare, și în cazurile de excepție a prețului corect al acestora după care ar urma imputarea cheltuielilor.

Varianta cea mai potrivită rămâne însă

B. Cazul inventarului permanent conform căruia contabilitatea operațiilor s-ar desfă-șura după următorul model :

1. Aprovizionarea

% = 401

300

4426

2. Darea în consum, pe baza documentelor de consum.

600 = 300

Deci stocul inițial îl regăsim în contul 300 "Materii prime" peste care operăm "intrări-le", separat "ieșirile", contul determinând în orice moment stocul / soldul materiilor prime din depozite.

3. Aici pot apărea diferențe între soldurile scriptice și cele faptice determinate cu oca-zia inventarierilor corecte a stocurilor fizice, ele fiind considerate, în afara unor cazuri de excepție (furt, deteriorare) ca aparținând "cheltuielilor", astfe că se operează

600 = 300

4. Cheltuielile de transport – aprovizionare au acum un regim ferm:

a) la efectuare :

308 = %

401

5121

b) la finele lunii, în funcție de consumul efectiv se determină și cota parte a "diferen-țelor de preț" aferentă acestora :

600 = 308

Acum soldul debitor al contului va reflecta cheltuielile de transport-aproviziona-re aferente materialelor în stoc blocate în debitul contului:

CONTUL 300 " MATERII PRIME "

În momentul efectuării se impută direct asupra cheltuielilor de exploatare ale perioadei, pe elemente omogene de consumuri întrucât astfel se pot evidenția mai co-rect (și chiar mai ușor), iar cazul "inventarului permanent" ne îndeamnă că baza este exploatarea, iar stocul întâmplarea, deci ele vor fi operate direct în debitul conturilor din grupa 60 – "Cheltuieli cu materiile prime, materiale și mărfurile" prin creditul con-turilor care arată modul de generare a consumurilor.

Dacă totuși se alege varianta precolectării lor în contul 308 "Diferențe de preț la materii prime și materiale" atunci și de aici ni se oferă două variante:

– se calculează "coeficientul de transport-aprovizionare" (K), se repartizează suma aferentă diverselor categorii de stocuri consumate, rămânând pe sold cheltuielile afe-rente stocului de valori materiale.

– o cale la fel de corectă ar fi să se repartizeze întreaga sumă a cheltuielilor asupra costurilor de exploatare, considerându-se că stocurile nu au oscilații sensibile de la o perioadă la alta.

Documente

Documentația (documentele) este acel procedeu prin care contabilitatrea obser-vă și înregistrează direct realitatea care formează obiectul ei de studiu, respectiv patri-moniul și operațiile care determină mișcările patrimoniului.

* Prin documente și pe baza datelor din ele se realizează în ansamblu procesul de cu-legere, prelucrare, stocare și transmitere a datelor.

* Pe baza și cu ajutorul documentelor sunt precizate căile de circulație a informațiilor, punctele de staționare a acestora, destinația informațiilor.

Întocmirea documentelor contabile presupune în principal utilizarea unor for-mulare tipizate cu caracter normalizat (obligatoriul), precum și formalizat.

Cu ocazia intrării de stoc în patrimoniul întreprinderii se folosesc: factura, nota de recepție și constatare de diferențe întocmită cu ocazia recepției lor, bonul de preda-re-transfer-restituire cu ocazia intrării stocului de la alte subunități ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală la secțiile și sectoarele unității și bonul de primire folosit cu ocazia primirii bunului în casierie-

Factura este actul justificativ întocmit de compartimentul comercial al agentului economic în care se consemnează cu exactitate cantitatea, calitatea și

felul mărfii, pre-țul unitar și total și care stă la baza operației de vânzare, cumpărare, virament sau ser-vește ca document de informație fiscală normală.

Cu ocazia ieșirii de stoc în patrimoniul întreprinderii se folosesc fișa limită de consum cu ocazia dării în consum.

Bonul de consum – este un document intern, întocmit în incinta unității econo-mice și care circulă în cadrul acesteia din momentul emiterii până la clasare, factura, dispoziție de livrare și avizul de însoțire.

Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu folosit pentru înregistra-rea operațiilor ecomico-financiare în ordinea efectuării lor în timp.

Importanța lor constă în cunoașterea rulajului valoric al operațiilor pe o anumită perioadă de timp și justificarea înregistrării lor în contabilitatea sistematică.

Registrul jurnal are un caracter unic pentru toți agenții economici,în el se con-semnează toate operațiile patrimoniale efectuate într-o anumită perioadă de timp,iar el se diferențiază pe două categorii de registre jurnal:auxiliare și generale. Registrele auxiliare sunt de forma: jurnalul aprovizionărilor,jurnalul vânzărilor,jurnalul de înacasări și plăți și jurnalul de operații diverse. Registrul general este un centralizator, fiind destinat redării înregistrării pe baza registrelor auxiliare.

Metode privind contabilitatea analitică a stocurilor

Cerințele producției materiale ca și ale controlului gestionar pun în fața evidențe necesitatea urmăririi existenței și mișcării mijloacelor circulante materiale,nu numai global valoric,ca în unele cazuri,și pe fiecare fel de material în parte,pe locuri depozitate,precum și pe gestiuni.

Prevederile din "Legea contabilității" și anume că "contabilitatea valorilor mate-riale se ține cantitativ și valoric" lasă în fapt libertatea de decizie a fiecărui agent economic de a-și organiza de așa manieră evidența analitică încât să nu reclame un volum mare de muncă,să nu "țină în loc" contabilitatea sintetică,dar să poată ține pergect în frâu gestionarea acestor valori și menținerea lor într-o structură sortimenta-lă și limită cantitativă care să nu afecteze buna desfășurare a fluxului (intrărilor și ieșirilor) productiv sau comercial.

Cunoașterea în detaliu a evoluției intrărilor și ieșirilor se realizează în cazul ma-terialelor,obiectelor de inventar,cu ajutorul evidenței tehnico-operativă și a celei analitice.

Metoda cantitativ valorică de evidență analitică a stocurilor constă în organizarea compatibilității analitice pe feluri de bunuri în care se fac înregistrări cantitative și valorice,stabilindu-se stocul și soldul. Fișele de cont analitice se grupează pe gestiuni și categorii de stocuri.

Metoda cantitativ-valorică constă în ținerea unei evidențe cantitative la depozite, pe fiecare sortiment,prin Fișa de magazie,iar la contabilitate,se ține o evidență cantitativ- valorică a mișcărilor (intrări-ieșiri) structurate pe grupe de materii și materiale și locuri de gestiune. Se mai conduce un registru al stocurilor,care ține evidența stocurilor,se completează prin preluarea stocurilor cantitative din fișele de magazie de la depozit,iar evaluarea lor se face la cost de intare.

Relația de control cu datele preluate din Registrul stocurilor este:

Valoarea stocului final = Stocul inițial + Intrări – Ieșiri

Schema de principiu a acestei metode este :

Metoda operativ-contabilă de evidență analitică a stocurilor constă în organizarea la locul de depozitare a evidenței cantitative pe feluri de bunuri.

La contabilitate se conduce o evidență valorică întocmindu-se situații pentru in-trările și ieșirile de stocuri pe grupe și gestiuni. Concomitent Registrul stocurilor se ține o evidență canttativ-valorică a stocurilor.

Ecuatia de control, proprie acestei metode este:

Sf al gestiunii X (calculat in contabilitatea analitica)= Sf al gestiunii X calculat pe baza evidentei cantitative de la depozite

Sf al gestiunii X (calculat in contabilitatea analitica)= Si al gestiunii X + I in gestiunea X –E in gestiunea X

Fluxul de principiu al operatiilor acestei metode este urmatorul:

DEPOZIT

Metoda global-valorică de evidență analitică a stocurilor constă în reflectarea mișcărilor și soldului dintr-o gestiune numai valoric pe grupe de stocuri sau pe total gestiune. Periodic se efectuează inventarierea stocurilor și se evaluează potrivit uneia din metodele: indentificări specifice,FIFO,LIFO,NIFO sau prețul standard. Stocul final astfel calculat trebuie să coincidă cu soldul final din contabilitatea analitică.

Sf al gestiunii X calculat = Si al gestiunii X + I în gestiunea X – E din gestiunea X

Dacă pentru evidența stocurilor se folosește inventarul intermitent,contabilita-tea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale și finale. Ea se rea-lizează cantitativ-valoric,direct prin inventarul stocurilor. La nivelul conturilor de stocuri se realizează numai o evidență global-valorică pe gestiuni de stocuri. După opinia economiștilor specialiști din țara noastră,contabilitatea internă nu poate adopta decât metoda inventarului permanent, în condițiile în care prin sistemul de conturi se realizează evidența cantitativ-valorică pe feluri de bunuri stocate și pe gestiuni.

CAPITOLUL III

MONOGRAFIE CONTABILA

Situatia patimoniala la inceputul exercitiului 2001.

OBSERVATIE :Prezentarea situatiei patrimoniale la inceputul exercitiului financiar reprezinta prima treapta metodologica in derularea ciclului contabilitatii.Documentul care evidentiaza acesta situatie este balanta soldurilor conturilor prezentata mai jos ::

Inregistrarea in conturi a operatiilor economice si financiare din cursul exercitiului financiar.

1.Pentru cresterea capitalului social cu 200.000.000 se emit 200.000 de actiuni a caror valoare nominal ape titlu este de 1.000.000 de lei ; cheltuielile cu emisia 10.000.000 platite din contul de disponibil la banca.

*in cazul cheltuielilor efectuate cu cresterea capitalului social, operatia determina o crestere a cheltuielilor cu constituirea si o scadere a disponibilitatilor banesti.

1011-capital social nevarsat, P(+),C

456-decontari cu asociatii privind capitalul, A(+), D

5121-conturi curente la banci, A(-), C

201-cheltuieli de constituire, A(+), D

200.000.000 456=1011 200.000.000

10.000.000 201=5121 10.000.000

2.Actiunile subscrise sunt varsate prin depunerea directa a contravalorii lor in contul disponibil de la banca.

*operatia are ca efect o crestere a disponibilitatilor banesti si o scadere a creantelor asupra actionarilor.

5121-conturi curente la banci, A(+),D

456-decontari cu asociatii, A(-),C

200.000.000 5121=456 200.000.000

3.Intreprinderea primeste materiale consumabile de la furnizor in valoare de 30.000.000, prêt de cumparare, cheltuielile cu transportul fiind inscrise in factura, in valoare de 20.000.000.

*operatia produce o crestere a valorii stocurilor de materiale din depozitul intreprinderii, o crestere a datoriei comerciale fata de furnizor.

301-materiale consumabile,A(+),C

401-furnizori,P(+),C

*valoarea cu care este inregistrata orice intrare in stoc intr-o unitate patrimoniala, cuprinde cost achizitie (prêt de vanzare) si cheltuieli accesorii.

32.000.000 301=401 32.000.000

4.Se achita furnizorul suma de 32.000.000 din contul de la banca.

*operatia determina o crestere a datoriei fata de furnizor, o scadere a disponibilitatilor de la banca.

401-furnizori ,P(-) ,D

5121-conturi curente la banci, A(-), C

32.000.000 401=5121 32.000.000

5.Se face distribuirea rezultatului exercitiului precedent astfel :

-dividende platite cu CEC 10.000.000

-rezerve 11.000.000

*operatia determina o scadere a rezultatului inregistrat in contul ‘’rezultatul reportat’’ si o crestere a datoriilor privind dividendele de plata si o crestere a rezervelor.

a) repartizarea rezultatului

107-rezultatul reportat, P(-) ,D

457-dividende de plata, P(+), C

106-rezerve, P(+),C

21.000.000 107=%

457 10.000.000

106 11.000.000

b) plata dividendelor produce o scadere a datoriei fata de asociati, o scadere a disponibilitatilor contului bancar.

457-dividende de plata, P(-), D

5121-conturi curente la banci, A(-) ,C

10.000.000 457=5121 10.000.000

6.Intrepeinderea se aprovizioneza cu marfuri de la furnizor in valoare de 20.000.000 prêt de cumparare pentru care se acorda un efect comercial sub forma de bilet la ordin.

371-marfuri, A(+) ,D

403-efecte de plata, P(+) ,C

20.000.000 371=403 20.000.000

7.Se achizitioneza pe credit titluri de plasament sub forma de actiuni in valoare de 10.000.000 lei.

*operatia determina o crestere a valorii titlurilor de plasament, o crestere a datoriei din cumpararea de titluri de plasament.

a) se inregistreaza hotararea de a se achizitiona titluri de plasament care vor fi achitate ulterior

*titlurile de plasament din clasa 5 sunt titluri de valoare (actiuni, obligatiuni) pentru o perioada scurta de timp( de obicei ci scop speculativ, la bursa)

*titlurile din clasa 2 sunt achizitionate cu scopul de a fi pastrate pentru a se obtine la sfarsitul anului dividende ; inregistreaza totodata, eventula, o influenta sau un control asupra firmei care a emis respectivele actiuni.

503-actiuni ,A(+) ,D

462-creditori diversi, P(+), C

10.000.000 503=5121 10.000.000

b) se inregistreaza o scadere a datoriei de titluri si o scadere a disponibilitatilor de la banca.

462-creditori diversi, P(-),D

5121-conturi curente la banci ,A(-), C

10.000.000 462=5121 10.000.000

8.Se consuma materiale in procesul de productie in valoare de 40.000.000 cost de achizitie.Se inregistreaza cheltuielile cu salariile de 100.000.000.

300-materiale consumabile, A(-) ,C

601-cheltuieli cu materialele consumabile, A(+) ,D

421-personal remuneratii datorate, P(+),C

641-cheltuieli cu salariile, A(+), D

400.000.000 601=300 400.000.000

100.000.000 641=421 100.000.000

9.Din salarii se retine impozitul in suma de 10.000.000, contributie la sigurarile sociale (11,67%), contributia la fondul de somaj (1%)

444-impozit pe salarii ,P(+), C

4312-contributia salariatilor la pensia suplimentara, P(+) ,C

4712-contributia salariatilor la fondul de somaj, P(+) ,C

22.670.000 421=% 22.670.000

444 10.000.000

4312 11.670.000

4712 1.000.000

10.Se ridica de la banca si se platesc salariile, suma de ridicat este 100.000.000 ,mai putin cu 22.670.000 ,retinerile.

581-viramente interne

77.330.000 581=5121 77.330.000

77.330.000 5311=581 77.330.000

11.Se inregistreza plata salariilor nete :

77.330.000 421=5311 77.330.000

12. Se înregistrează cheltuielile privind contribuția întreprinderii la asigurările sociale (23.33%) și la fondul de șomaj (5%)

645- cheltuieli privind CAS si protecția socială, A (+), D

4311 – contribuția unității la asigurările sociale, P (+), C

4711 – contribuția unității la fondul de șomaj, P (+), C

645 = % 35.000.000

4311 30.000.000

4711 5.000.000

13. Se decontează unităților în drept impozitul pe salarii, CAS și fondul de șomaj.

% = 5121 51.000.000

4311 30.000.000

4312 5.000.000

4711 5.000.000

4712 1.000.000

444 10.000.000

14. Din procesul de producție rezultă produse finite în valoare de 150.000.000 lei cost efectiv de producție.

345 – produse finite, A (+), D

711 – venituri din producția stocată, P (+), C

150.000.000 345 = 711 150.000.000

15. Întreprinderea livrează și facturează mărfuri clienților în valoare de 25.000.000 preț de vânzare.

411 – clienți, A (+), D

707 – venituri din vânzări de mărfuri, P (+), C

25.000.000 411 = 707 25.000.000

* se înregistrează descărcarea din gestiune

607 – cheltuieli cu mărfurile, A (+), D

25.000.000 607 = 371 25.000.000

16. Întreprinderea livrează și facturează produse finite în valoare de 160.000.000 lei.

701 – venituri din produse finite, P (+), C

160.000.000 411 = 701 160.000.000

* concomitent, costul de producție avut în vedere este de 120.000.000 lei

120.000.000 711 = 345 120.000.000

17. Se încasează prin contul de la bancă creanțe asupra clienților în valoare de 180.000.000 lei

180.000.000 5121 = 411 180.000.000

* se închid conturile de cheltuieli și venituri

121 = % 565.000.000

601 400.000.000

641 100.000.000

645 35.000.000

607 25.000.000

% = 121 215.000.000

711 30.000.000

707 25.000.000

701 160.000.000

Nota :sumele din Balanta de verificare sunt in milioana lei.

Balanță de Verificare

BIBLIOGRAFIE

1. "Bazele Contabilității" Oprea Călin, Mihai Ristea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995, pg 27-30

2. "Îmblânzirea junglei contabilității" Niculae Feleagă, Ed. Economică, București

3. Ministerul Învățământului "Sistemul contabil al agenților economici".

4.Dr. C.M. Drăgan "Noua contabilitate managerială".