Contabilitatea Stocurilor la S.c Farcau S.r.l

Economie

Contabilitatea Stocurilor la S.c Farcau S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

Contabilitatea stocurilor la S.C FARCĂU S.R.L

CUPRINS

INTRODUCERE

METODOLOGIA CERCETĂRII

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICI GENERALE ȘI STRUCTURA STOCURILOR

1.1 PRINCIPALELE STRUCTURI ALE STOCURILOR

1.2 CLASIFICAREA STOCURILOR

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE

2.1 EVALUAREA INTRĂRILOR ÎN STOC

2.2 EVALUAREA IEȘIRILOR DIN STOC

2.3 EVALUAREA STOCURILOR ÎN SITUAȚIILE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

2.4 EVALUAREA STOCURILOR ÎN BILANȚ

2.5 METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR

2.6 EVIDENȚA OPERATIVĂ A STOCURILOR

CAPITOLUL 3

PREZENTARE GENERALĂ A S.C. FARCĂU S.R.L.

3.1 PREZENTAREA S.C. FARCĂU S.R.L.

3.2 REALITĂȚI ÎN CONTABILITATEA SILVICĂ

3.2.1. DOCUMENTE SPECIFICE UTILIZATE PRIVIND CIRCULAȚIA MATERIALELOR LEMNOASE

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A STOCURILOR LA S.C. FARCĂU S.R.L

4.1 DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

4.2 PREZENTARE PROGRAM INFORMATIC SUMAL

4.3 ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A STOCURILOR

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Pornind de la ce spune Göethe: „contabilitatea este una din cele mai sublime creațiuni ale geniului uman… fiind o oglindă a trecutului și o călăuzire a viitorului”, putem afirma că dacă ne gândim la viitor, trebuie să aspirăm la schimbări, care, inevitabil vor influența și profesia contabilă. Iar contabilitatea trebuie să răspundă schimbărilor, trebuie să anticipăm schimbările prin scoaterea în evidență a provocărilor profesiei contabile și să ajutăm mediul de afaceri să se adapteze la viitor.

Tema pe care am ales să o abordez în lucrarea mea, contabilitatea stocurilor, este o temă amplă iar problema stocurilor, atât activitatea cât și evidența lor contabilă, presupune o temă cu reflectări continue și aproape toți agenții economici se confruntă cu aspecte de genul stocurilor și totodată prezintă un interes pentru mine deoarece consider că acest subiect este unul care mă va ajuta în viitor.

Motivul alegerii la studiu de caz a unei societăți comerciale cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului mi-a stărnit un interes aparte, neștiind cum se ține evidența contabilă la o astfel de societate și din dorința de a învăța ceva nou, ceva care să mă ajute și în viitor, a fost o adevărată provocare pentru mine, „o provocare a profesiei contabile” pentru ca în viitor să pot ajuta mediul de afaceri să se adapteze schimbărilor.

Lucrarea de față, urmărește îmbinarea cunoștințelor acumulate, teoretice cu cele practice, ținând cont de normele legislative prevăzute astfel încât să permită o înțelegere clară a contabilității stocurilor. Lucrarea este structurată în două părți: prima, o parte teoretică iar a doua are în vedere studiul de caz la o societatea comercială, cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului.

Partea teoretică este compusă din trei capitole. În primul capitol am abordat caracteristici generale și structura stocurilor unde am evidențiat principalele structuri ale stocurilor și clasificarea stocurilor.

Cel de-al doilea capitol, prezintă particularități privind evaluarea stocurilor în contabilitate: evaluare la intrare în stoc, evaluare la ieșire din stoc, evaluarea stocurilor în situațiile de raportare financiară și evaluarea stocurilor în bilanț.

Totodată în cadrul acestui capitol am abordat metodele de contabilizare a stocurilor și evidența operativă a stocurilor.

În al treilea capitol, este prezentată în mod general societatea comercială la care am făcut studiul de caz, având în vedere că societatea are ca activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului am abordat în acest capitol și realități în contabilitatea silvică și documentele specifice utilizate privind circulația materialelor lemnoase.

Partea practică este prezentată în capitolul patru, studiul de caz, unde am descris procesul tehnologic al societății, programul informatic SUMAL, un program specific de urmărire a materialelor lemnoase și înregistrările contabile lunare care se fac la o societate cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului.

Capitolul cinci, ultimul capitol, prezintă concluziile și propunerile care vin ca și o sinteză a întregii lucrări atestând pe de o parte munca depusă pentru menținerea longevității firmei dar și oferind soluții pentru viitor.

METODOLOGIA CERCETĂRII

“Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în vederea vânzării sau sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii” (Șteț, M 2009)

Contabilitatea stocurilor reprezintă o temă de mare întindere și o temă foarte importantă atât din punct de vedere al unui contabil cât și din punct de vedere al agenților economici deoarece stocurile cuprind aproape toate activele circulante într-o societate care reprezintă activele de exploatare.

Pentru elaborarea lucrării de față am folosit atât metoda cantitativă cât și metoda calitativă. Metoda cantitativă m-a ajutat la formularea ipotezei, am consultat cărți de specialitate din domeniul contabilității, articole, reviste, legi, reglementări care m-au ajutat la obținerea de informații pentru partea teoretică, prin urmare această metodă a contribuit la procurarea datelor suficient de relevante pentru a construi un tablou al realității stocurilor.

Metoda calitativă, m-a ajutat la cercetarea și proiectarea studiului de caz privind stocurile la S.C. FARCĂU S.R.L. Prin această metodă am reușit să cercetez anumite date despre societate, organigrama societății, starea economică, un anumit program informatic SUMAL, special pentru evidența avizelor de însoțire a mărfii, anumite realități din contabilitatea silvica, respectiv intrări și ieșiri de stocuri la o societate cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului.

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICI GENERALE ȘI STRUCTURA STOCURILOR

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil. (Matiș, 2010:59)

În contabilitatea Internațională, activele sunt definite ca fiind ”drepturi sau alte forme de acces la beneficii economice viitoare controlate de entitate, ca rezultat al evenimentelor sau tranzacțiilor trecute”. (Horomnea et al 2009:182)

Cadrul General elaborat de IASB precizează că beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui,în mod direct sau indirect, la fluxuri de numerar și echivalente de numerar către entitate.

Acest potențial:

poate fi un potențial productiv, care face parte din activitatea de exploatare a entității ( construcții, utilaje, mijloace de transport, stocuri pentru producție etc);

poate fi transformat în numerar sau echivalente de numerar prin vânzarea produselor finite, a mărfurilor sau prin încasarea creanțelor;

poate contribui la reducerea ieșirilor de numerar (rezultatele cercetărilor științifice contribuie la reducerea consumurilor de resurse și, prin aceasta, la reducerea prețurilor pentru aprovizionări sau pentru remunerarea salariaților). (Matiș, 2010:59)

Activele circulante cuprind toate activele de exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichidare este de până la un an. Activele circulante se caracterizează prin următoarele:

nu rămân durabil într-o unitate patrimonială, perioada de rotație a lor este de regulă mai mică de un an;

ele se află într-o continuă mișcare, schimbându-și forma materială și utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materie primă, produs finit, creanță, bani.)

Potrivit IAS 2 (Contabilitatea stocurilor) stocurile sunt bunuri materiale (active):

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de transformare în cadrul procesului de producție, în vederea vânzării după finalizarea lor;

deținute sub forma materiilor prime, materialelor consumabile și care urmează a fi folosite în cadrul procesului de producție sau pentru prestarea de servicii. (Matiș, 2010:69)

Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în vederea vânzării sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii. ( Șteț, 2009:91)

Stocurile și producția în curs de execuție sunt acele active circulante constând în ansamblul de bunuri materiale și servicii din cadrul unităților economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare, pot fi vândute după încheierea procesului de prelucrare (urmarea unui ciclu de producție) sau pot fi vândute în starea în care au fost cumpărate. (Matiș & Pop, 2010:267).

1.1 PRINCIPALELE STRUCTURI ALE STOCURILOR

În cadrul stocurilor sunt cuprinse: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, producția în curs de execuție, semifabricatele, produsele finite, mărfurile, ambalajele, animalele și păsările.

Stocurile sunt constituite din:

rezerve pentru producție: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producția, lucrările și serviciile în curs de execuție;

rezervele pentru circulație: semifabricatele destinate vânzării, produsele finite, marfurile.

După funcția contabilă conturile de stocuri și producție în curs de execuție sunt în general conturi de activ. Excepție fac conturile 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”, 348 „Diferențe de preț la produse”, 368 „Diferențe de preț la animale și păsări” și 388 „Diferențe de preț la ambalaje” care sunt conturi bifuncționale, precum și contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, respectiv grupa 39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”, care sunt conturi de pasiv. (Pereș et al 2009:192)

1. Contabilitatea stocurilor de materii prime si materiale se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 30 “STOCURI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE”

Materiile prime constituie substanța principală a produsului finit, participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, în forma lor inițială sau transformată.

Potrivit Normelor metodologice de funcționare a conturilor, prevăzute de Reglementările contabile conforme cu directivele europene:

Contul 301 ”Materii prime”- după conținutul economic este un cont de active circulante materiale, dupa funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a materiilor prime intrate în patrimoniu.

Se creditează cu valoarea de înregistrare a materiilor prime ieșite din patrimoniu.

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a materiilor prime existente în stoc, la un moment dat.

Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

Principalele materiale consumabile sunt:

Materiale auxiliare– se adaugă materiilor prime în scopul transformării lor, contribuie la fabricarea produselor finite și sunt utilizate pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a activității.

Combustibilii iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate patrimonială. În funcție de rolul și destinția lor deosebim:

Combustibilii tehnologici, care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea acestora;

Combustibilii energetici sunt utilizați fie la producerea energiei electrice si termice (păcura, cărbunele), fie pentrru punerea în mișcare a unor utilaje și mașini (benzina, motorina etc.);

Combustibilii gospodărești utilizați pentru încălzirea și iluminatul locurilor de muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.

Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea unor componente ale mașinilor și utilajelor în vederea repunerii acestora în funcțiune.

În categoria materialelor consumabile mai sunt incluse: materialele pentru consumabile sunt:

Materiale auxiliare– se adaugă materiilor prime în scopul transformării lor, contribuie la fabricarea produselor finite și sunt utilizate pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a activității.

Combustibilii iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate patrimonială. În funcție de rolul și destinția lor deosebim:

Combustibilii tehnologici, care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea acestora;

Combustibilii energetici sunt utilizați fie la producerea energiei electrice si termice (păcura, cărbunele), fie pentrru punerea în mișcare a unor utilaje și mașini (benzina, motorina etc.);

Combustibilii gospodărești utilizați pentru încălzirea și iluminatul locurilor de muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.

Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea unor componente ale mașinilor și utilajelor în vederea repunerii acestora în funcțiune.

În categoria materialelor consumabile mai sunt incluse: materialele pentru ambalat, semințele și materialele de plantat, furajele utilizabile în activitatea unităților agricole, precum și alte materiale consumabile.

Contul 302 ”Materiale consumabile”- după conținutul economic este un cont de active circulante materiale, dupa funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a materiilor consumabile intrate în patrimoniu.

Se creditează cu valoarea de înregistrare a materiilor consumabile ieșite din patrimoniu.

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a materiilor consumabile existente în stoc, la un moment dat.

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunurile care fie au o valoare mai mică decât limita reglementară pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de durata lor de utilizare, fie au o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.

Contul 303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar”- după conținutul economic este un cont de active circulante materiale, dupa funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a materiilor de natura obiectelor de inventar intrate în patrimoniu.

Se creditează cu valoarea de înregistrare a materiilor de natura obiectelor de inventar ieșite din patrimoniu.

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a materiilor de natura obiectelor de inventar existente în stoc, la un moment dat.

Contul 308 ”Diferențe de preț la materii prime si materiale”- dupa funcția contabilă este un cont de activ

Se debitează cu diferențele dintre prețul de înregistrare standard și costul de achiziție, aferente materiilor prime și materialelor intrate în patrimoniu;

Se creditează cu diferențele dintre prețul de înregistrare și costul de achiziție, aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă diferențele dintre prețul de înregistrare standard și costul de achiziție, aferente materiilor prime și materiilor existente în stoc la un moment dat.

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea materiilor prime și materialelor se realizează cu ajutorul conturilor:

Contul 391 ”Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”

Contul 392 ”Ajustări pentru deprecierea materialelor”

Contul 3921 ”Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile”

Contul 3922 ”Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar”

După funcția contabilă sunt conturi de pasiv iar după conținutul economic sunt conturi rectificative ale stocurilor de materii prime și materiale.

Se creditează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea materiilor prime sau materialelor constituite sau majorate;

Se debitează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea materiilor prime sau materialelor diminuate sau anulate;

Soldul conturilor poate fi numai creditor și reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente materiilor prime sau materialelor existente în stoc. (Matiș, 2010:263).

2. Contabilitatea producției în curs de execuție se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 33 ”PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE”

Producția în curs de execuție (producția neterminată) este reprezentată de bunurile în curs de transformare, care ocupă o poziție intermediară, fie între materie primă și semifabricat, fie între semifabricat și produs finit. Producția în curs de execuție și serviciile care nu au parcurs toate fazele de execuție își măresc valoarea treptat pe măasura încorporării în ele a noi consumuri de materiale și manoperă până la finalizarea lor.

Contul 331 ”Produse în curs de execuție”- este un cont de activ:

Se debitează cu valoarea la cost de producție a stocului de produse în curs de execuție la sfârșitul perioadei, stabilită pe baza de inventar;

Se creditează cu scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de execuție la începutul perioadei următoare;

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a produselor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Contul 332 ”Lucrări și servicii în curs de execuție”- este un cont de activ:

Se debitează cu valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei;

Se creditează cu scăderea din gestiune a valorii serviciilor în curs de execuție la începutul perioadei următoare;

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei.(Conform OMFP nr. 3055/2009)

Contul 393 ”Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție”-este cont de pasiv:

Se creditează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea producției în curs de execuție, constituite sau suplimentate pe feluri de ajustări.

Se debitează cu sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea producției în curs de execuție.

Soldul conturilor reprezintă valoarea ajustărilor constituite, la sfârșitul perioadei.

3. Contabilitatea produselor se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 34 ”PRODUSE”

Semifabricatele sunt bunuri care au parcurs un număr de faze tehnologice, au suferit un anumit grad de prelucrare, și au fost recepționate, urmând a fi prelucrate în continuare în unitate sau vândute de către terți. Semifabricatele pot fi din producție proprie sau achiziționate din afară și pot fi destinate fie consumului intern, fie vânzării.

Contul 341 ”Semifabricate”- ”- după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a produselor finite intrate în patrimoniu;

Se creditează cu valoarea de înregistrare a produselor finite ieșite din patrimoniu;

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a produselor finite existente în stoc la un moment dat.

Produsele finite sunt reprezentate de bunurile materiale care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, corespund normelor de calitate, au fost recepționate și pentru care s-au întomit documentele de predare către depozite sau magazii.

Contul 345 ”Produse finite”- după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a produselor finite intrate în patrimoniu;

Se creditează cu valoarea de înregistrare a produselor finite ieșite din patrimoniu;

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a produselor finite existente în stoc la un moment dat.

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri.

Contul 346 ”Produse reziduale”- ”- după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a produselor finite intrate în patrimoniu;

Se creditează cu valoarea de înregistrare a produselor finite ieșite din patrimoniu;

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a produselor finite existente în stoc la un moment dat.

Contul 348 ”Diferențe de preț la produse”- după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu diferențele dintre prețul standard și costul de producție a produselor intrate în gestiune;

Se creditează cu diferențele dintre prețul standard și costul de producție a produselor ieșite din gestiune;

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă diferențele dintre prețul standard și costul de producție a produselor existente în stoc la un moment dat.

Contul 394 ”Ajustări pentru deprecierea produselor :

Contul 3941 ”Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor”

Contul 3945 ”Ajustări pentru deprecierea produselor finite”

Contul 3946 ”Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale”

4. Contabilitatea mărfurilor se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 37 ”MĂRFURI”

Mărfurile reprezintă bunurile materiale achiziționate de la terți în vederea revânzării lor ca atare sau bunurile fabricate în unitate și trecute în magazinele proprii de desfacere cu amănuntul.

Forma circulației mărfurilor:

Circulația cu ridicata (en gross) a mărfurilor constă în achiziționarea de mărfuri în cantități mari de la producători sau de la alți furnizori, în scopul revânzării acestora către alte entități.

Circulația cu amănuntul (en detail) a mărfurilor constă în vânzarea mărfurilor către consumatorii individuali, precum și unor entități economice pentru consumul propriu. (Pașca et al, 2009:109)

Mărfurile achiziționate în vederea revânzării lor le sunt caracteristice următoarele operațiuni:

achiziția sau cumpărarea care se evaluează la nivelul costului de achiziție;

vânzarea mărfurilor, operațiune care se realizează la prețul de vânzare;

scoaterea din gestiune de mărfuri, operațiune care, în virtutea principiului costului istoric, se realizează la nivelul costului de achiziție aferent intrărilor. La ieșirea din gestiune, mărfurilor li se atribuie o parte din costul de achiziție total al stocului de mărfuri existent înaintea ieșirii, printr-una dintre metode.( Popa & Garcia 2011:296)

Contul 371 ”Mărfuri”- după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a mărfurilor intrate în patrimoniu;

Se creditează cu valoare de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniu;

Soldul contului poate fi numai debitor și reflectă valoarea de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la un moment dat.

Contabilizarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor se realizează cu ajutorul contului 397 ”Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”- cont de pasiv iar după conținutul economic este cont rectificativ al mărfurilor.

Se creditează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor constituite sau majorate;

Se debitează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor diminuate sau anulate;

Soldul conturilor poate fi numai creditor și reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente mărfurilor existente în stoc.

Contul 378 ”Diferențe de preț la mărfuri”este un cont rectificativ al valorii de înregistrarea mărfurilor:

Se creditează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune;

Se debitează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune;

Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

5. Contabilitatea ambalajelor se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 38 ”AMBALAJE”

Ambalajele sunt bunuri materiale folosite pentru protejarea altor bunuri, pe timpul transportului, manipulării sau depozitării.

Ambalajele se clasifică în:

ambalaje de circulație: saci, cutii, pungi, containere, recipienți, sticle, borcane etc.

ambalaje de producție: cutii de conserve, tuburi pentru pasta de dinți, fiole pentru medicamente, flacoane pentru parfumuri etc.

6. Contabilitatea animalelor se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 36 ”ANIMALE”

Animalele și păsările sunt reprezentate de animalele și păsările născute ori achiziționate și cele tinere de orice fel crescute și folosite pentru reproducție, pentru producția de lână, lapte, carne, blănuri, animalele și păsările la îngrășat, coloniile de albine. Nu sunt incluse în această categorie animalele de muncă, cuprinse în categoria imobilizărilor corporale.

În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri.

Sunt reflectate distinct în contabilitate stocurile în curs de aprovizionare care curpind stocurile cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare. (Matiș, 2010:69)

1.2 CLASIFICAREA STOCURILOR

Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

Dupa sursa de proveniență:

stocurile cumpărate: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente și amenajări provizorii, animale, ambalaje;

stocurile fabricate: producție în curs de execuție, semifabricatele, produse reziduale, produse finite.

Dupa apartenența la patrimoniu:

stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie în spațiile proprii, fie se află la terți în custodie, în consignație, pentru prelucrare sau reparare;

stocuri care nu fac parte din patrimoniu, dar se află în gestiunea entității, fiind primite de la terți pentru vânzare în consignație, pentru prelucrare, reparare etc.

Dupa gradul de individualizare și modul de gestionare:

stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, în care se includ, de regulă, bunurile de folosință îndelungată: autoturisme, televizoare, calculatoare etc.

stocuri interschimbabile sau fungibile sau interschimbabile, care în cadrul fiecărei categorii, nu pot fi în mod unitar identificabile: pungi de zahăr ambalat care aparțin aceluiași sort, chiar dacă sunt cumpărate la prețuri diferite etc. (Iacob & Bodea 2011: 108).

Pentru atribuirea calității de active stocurilor, fiecare entitate economică aplică raționamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat în bilanț, ci trecut în contul de profit și pierdere, precum și pentru luarea deciziei referitoare la înregistrarea stocurilor în categorii separate sau într-o singură categorie. (Matiș & Pop 2010: 268)

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE

Potrivit reglementărilor contabile românești, evaluarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare, la inventariere, la încheierea exercițiului financiar, la ieșire. (Pântea & Bodea, 2013:108)

2.1 EVALUAREA INTRĂRILOR ÎN STOC

Stocurile și producția în curs de execuție sunt reflectate în contabilitatea sintetică valoric, în contabilitatea analitică cel mai adesea cantitativ-valoric și numai cantitativ în evidența operativă de la depozite.

De regulă , intrările de bunuri materiale nu ridică probleme sub aspectul evaluării, întrucât toate informațiile necesare cu privire la cantitățile și prețurile acestora sunt prelucrate din documente justificative. (Paraschivescu, M et al, 2011:46)

Stocurile intrate în patrimoniu sunt evaluate și înregistrate în contabiliatate în funcție de modul lor de dobândire , astfel :

Stocurile cumpărate (procurate cu titlu oneros) sunt evaluate la costul de achiziție.

Costul de achiziție este format din:

prețul de facturare (fără TVA) al furnizorului;

taxele nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisione, taxe de asigurare, TVA înscrisă în factura furnizorului, în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA etc.);

cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli ce pot fi atribuite direct achiziției de stocuri.

Reducerile comerciale (rabatul, remiza) acordate de furnizor nu trebuie cuprinse în costul de achiziție al stocurilor procurate pe această cale.

Stocurile fabricate de entitate (produse finite, semifabricate etc.) sunt evaluate la costul de producție. Acesta cuprinde cheltuielile directe și cota de cheltuieli indirecte:

Cheltuielile directe aferente producției cuprind materii prime și materiale directe, energia consumată în procesul tehnologic, salariile muncitorilor direct productivi și alte cheltuieli directr de producție.

Cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricarea stocurilor respective cuprinde cheltuieli cu amortizarea utilajelor, cu reparațiile acestora, cu salariile personalului de conducere din secții etc.

În afara cheltuielilor care intră în costul de producție, apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producție și care se numesc cheltuieli ale perioadei. Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperă, cheltuieli de administrație care nu participă la finalizarea bunurilor precum și cheltuielile de desfacere.

Stocurile aduse ca aport în natură la capitalul social sunt evaluate la valoare de aport, care este valoarea alocată bunurilor aduse ca aport în natură fie în cazul constituirii unei societăți comerciale sau a fuziunii unor societăți comerciale, fie în situația majorării capitalului social. Această valoare se determină în urma unor evaluări efectuate de evaluatori autorizați. (Matiș & Pop, 2010:270)

Stocurile obținute cu titlu gratuit (sau prin donație) sunt evaluate la valoarea justă, care reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale cu prețul determinat obiectiv. (Pântea & Bodea, 2013:109).

Entitățile pot opta pe lângă evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor la cost efectiv (cost de achiziție, cost de producție) la momentul intrării în unitate a acestora și la alte metode în funcție de specificul activității lor. Astfel se mai utilizează: costul standard în activitatea de producție și prețul (de vânzare) cu amănuntul, în comerț cu amănuntul.

Costul sau prețul standard poate fi folosit în special în activitatea de producție și ia în considerare un nivel normal al consumurilor de materiale și manoperă. De asemenea ține cont de gradul de eficiență și de utilizare a capacităților de producție.El este un preț/cost prestabilit care presupune evaluarea și înregistrarea stocurilor în prețuri/costuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor/costurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă. El devine valoare de înregistrare și presupune evidențierea distinctă a diferențelor de preț față de costul efectiv de achiziție sau de producție. În cazul utilizării costului standard se impune actualizarea periodică a acestuia în funcție de condițiile economice.

Diferențele de preț pot fi favorabile, când costul standard este mai mare decât costul efectiv și se înscriu în roșu sau nefavorabile, când costul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru. Aceste diferențe de preț sunt incluse în costuri pe măsura utilizării stocurilor sau odată cu vânzarea lor.

Prețul (de vânzare) cu amănuntul este utilizat pentru evaluarea stocurilor de mărfuri în unitățile comerciale cu amănuntul. Utilizarea acestui preț presupune la intrarea în entitatea economică înregistrarea în contul de stocuri (mărfuri) a adaosului comercial precum și a TVA neexigibilă (în cazul unităților plătitoare de TVA). Aceste prețuri au deci inclusă și marja de adaos comercial. Costul mărfurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor fără TVA. Orice modificare a prețului de vânzare, presupune recalcularea marjei brute. (Matiș, D & Pop, A, 2010:270).

2.2 EVALUAREA IEȘIRILOR DIN STOC

Dificultăți, din punct de vedere practic, ridică evaluarea ieșirilor de stocuri, deoarece provin din intrări diferite, ale căror prețuri pot varia, iar contabilitatea are sarcina de a evalua de așa manieră ieșirile, încât stocul final să fie corect evaluat. Eventualele diferențe de preț cu caracter conjunctural trebuie să afecteze costurile perioadei la care se referă.

Având în vedere complexitatea operației de evaluare a ieșirii bunurilor materiale, în practica agenților economici din țările cu economie de piață s-au consacrat anumite metode care, chiar dacă nu asigură evaluarea cu exactitate a ieșirilor, realizează o apropiere de valoarea stocurilor ieșite din patrimoniu.

Astfel, potrivit O.M.F.P. nr. 3055/29.10.2009, la ieșirea din gestiune a stocurilor și altor active fungibile, acestea se evaluează și înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia dintre următoarele metode: (Paraschivescu, 2011:47)

metoda FIFO (first in, first out): primul intrat-primul ieșit

metoda LIFO (last in, first out): ultimul intrat- primul ieșit

metoda costului (a prețului) mediu ponderat (CMP)

Metodele FIFO și LIFO poartă denumirea de ”metode ale epuizării loturilor” deoarece bunurile sunt evaluate la costul de achiziție al loturilor achiziționate, într-o anumită ordine.

Conform metodei (FIFO) primului lot intrat se consideră că stocurile sunt consumate și în consecință evaluate pornind de la primul (cel mai vechi) lot intrat către cel mai nou, trecerea de la un lot la următorul făcându-se pe măsură ce loturile se epuizează. Prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârșitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent, iar valoarea lor este cea mai apropiată de valoarea de la data bilanțului. (Gușe, 2011:332)

Acest procedeu avantajează entitățile viabile în perioadele când are loc o scădere continuă pe piață a prețurilor stocurilor. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente prețuri. . (Pașca et al, 2009:109)

Conform metodei (LIFO) ultimul intrat-primul ieșit, presupune atribuirea costului de achiziție al ultimei intrări, primei ieșiri, indiferent de costurile unitare de achiziție ale celorlalte intrări.

Potrivit acestui procedeu, mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul unitar de achiziție al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul unitar al lotului anterior, în ordine cronologică.

Acest procedeu avantajează entitățile viabile în perioadele de inflație, asigurând o apreciere mai reală din interior a ieșirilor, stocurilor finale și a rezultatului financiar. În acest caz. Stocul final este evaluat la cele mai vechi prețuri. (Pașca et al, 2009:109)

Metoda costului mediu ponderat(CMP) presupune evaluarea ieșirilor pe baza unui cost mediu al perioadei, determinat ca medie ponderată a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare cumpărate sau produse în cursul perioadei. Metoda poate fi aplicată în două variante: cost mediu calculat periodic (lunar) sau după fiecare intrare, în funcție de particularitățile activității fiecărei întreprinderi. (Gușe, 2011:332)

În afara acestor metode de evaluare a ieșirilor din gestiune prevăzute de normele reglementare în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009) în practica internațională se mai utilizează și alte metode, dintre care:

Metoda NIFO (next in, first out) următorul intrat- primul ieșit presupune evaluarea ieșirilor din stoc la valoarea de înlocuire sau la prețul zilei, metodă indicată în perioadele de hiperinflație, pentru a se realiza concordanță între evoluția costurilor de achiziție și evoluția prețului de vânzare. (Matiș & Pop 2010:295)

Metoda identificării specifice (IS)- care constă în evaluarea bunurilor la cosyul istoric (de intrare). Se poate folosi în cazul produselor de folosință îndelungată, care se pot identifica prin serie, dată de intrare, cost de achiziție. (Pașca et al, 2009:109)

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul.

Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații:

motivul schimbării metodei, și

efectele sale asupra rezultatului. (Paraschivescu et al, 2011:49)

Întreprinderile trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Pentru costurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată.

Evaluarea producției în curs de execuție se face la sfârșitul perioadei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice, la costul de producție.

Întreprinderile din țara noastră au posibiliatatea de a evalua și de a înregistra în contabiliate bunurile de natura stocurilor și la alte prețuri sub condiția ca, în raportările periodice, ele să fie prezentate la costuri efective. Astfel de prețuri de înregistrare pot fi: prețuri prestabilite și prețuri de facurare.

În cazul în care se utilizează prețurile prestabilite, aceste prețuri se vor stabili pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective. În acest caz, diferențele de preț față de costul de achiziție sau costul de producție se vor reflecta distinct în conturile de diferențe de preț. Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în entitate se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor. (Dumitrescu et al, 2013:92).

2.3 EVALUAREA STOCURILOR ÎN SITUAȚIILE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

Cu ocazia inventarierii patrimoniului de la sfârșitul exercițiului, stocurile sunt evaluate la valoarea de inventar (valoarea actuală), denumită potrivit reglementărilor contabile în vigoare (OMFP 1752/2005) valoare realizabilă netă. Aceasta reprezintă prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității utilizatorului stocurilor, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor și a costurilor estimate necesare vânzării stocurilor respective.

Uneori, la recepția stocurilor cumpărate se constată diferențe cantitative și valorice, în plus sau în minus, față de datele înscrise în facturile primite. Plusurile și minusurile la inventar se calculează pentru fiecare sortiment de bunuri:

plusurile, ca diferență între cantitatea faptică, mai mare, și cantitatea scriptică, mai mică;

lipsurile, ca diferență între cantitatea faptică, mai mică, și cantitatea scriptică, mai mare.

Regula generală de contabilizare o constituie înregistrarea plusurilor ca intrări în gestiune la valoarea justă, iar a lipsurilor ca ieșiri din gestiune la valoarea contabilă.

La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracțiuni, O.M.F.P. nr. 3055/2009 prevede posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, precum și acordarea de scăzăminte (pierderi normale) la bunurile care prezintă astfel de caracteristici.

Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate se face numai dacă lipsurile nu provin din sustragerea sau degradarea bunurilor respective din vina gestionarilor și cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

sortimentele care se compensează să aparțină aceluiași bun material și să existe riscul de confuzie între ele din cauza asemănării aspectului exterior: culoare, desen, model, ambalaj etc.

diferențele constate în plus sau în minus să privească aceeași perioadă de gestiune și același gestionar.

Calculele de compensare a plusurilor cu lipsurile se fac cantitativ și valoric, respectându-se principiul compensării la suma cea mai mică a cantităților și suma cea mai mică a prețurilor pentru a nu se crea avantaje gestionarilor și diminua, implicit activele întreprinderii. (Vișan, 2011:190)

2.4 EVALUAREA STOCURILOR ÎN BILANȚ

La acest moment stocurile se evaluează și se înscriu în bilanț la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Potrivit principiului prudenței, atunci când costul stocurilor (valoarea contabilă) este mai mare decât valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se diminuează până la nivelul valorii realizabile nete. Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută drept cheltuială pentru depreciere.

Deprecierea stocurilor poate fi contabilizată prin două metode: metoda ajustării indirecte și metoda ajustării directe a valorii stocurilor.

În metoda ajustării indirecte, aplicată în țara noastră, ajustările pentru depreciere se contabilizează în conturile rectificative din grupa 39 pe categorii de stocuri: 391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”, 392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor” etc., iar cheltuielile privind deprecierea în contul 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”. (Vișan & Burada 2011)

2.5 METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR

Din punct de vedere practic, pentru a conduce și organiza contabilitatea stocurilor, astfel aceasta să răspundă cerințelor informațional-decizionale, o unitate patrimonială poate opta pentru una din următoarele meotde:

metoda inventarului permanent

metoda inventarului intermitent (Paraschivescu et al, 2010:194)

Atunci când inventarul se realizează permanent, fiecare intrare și ieșire de bunuri se înregistrează valoric în conturile de stocuri specifice. Această înregistrare se face la nivelul contului sintetic, cantitățile evaluându-se la costul de achiziție sau costul de producție și, mai rar, la prețul pieței (situații excepționale). (Dumitrescu et al, 2013:96)

Metoda inventarului permanent presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operațiilor de intrare și ieșire a stocurilor, evaluate la valoarea de intrare, prețul standard sau prețul de facturare, după caz. (Dumitrescu et al, 2013:96)

Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea întreprinderii prin achiziționare de la furnizori, aduse ca aport la capitalul social, primite cu titlu gratuit prin donație și din alte surse. Se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiune prin consum, vânzare și alte destinați. Au sold debitor care reprezintă valoarea contabilă a stocurilor existente la sfârșitul perioadei de gestiune.

Soldul debitor este preluat în bilanț în categoria activelor circulante.

De reținut că, în această metodă, fiecare intrare și ieșire se înregistrează pentru fiecare sortiment de stocuri cantitativ și valoric, dându-se astfel posibilitatea cunoașterii în orice moment a situației stocurilor cantitativ și valoric. (Vișan 2011:169)

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor și producției în curs se poate organiza în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii de informare a echipei manageriale, după una din următoarele metode:

Metoda operativ contabilă (pe solduri), care constă în evidențierea cantitativă a bunurilor materiale (pe fișe de magazie) pe feluri, la locurile de gestionare, iar la contabilitate, a evidenței valorice organizată pe gestiuni, și în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul dintre înregistrările locurilor de depozitare și cele din contabilitate se realizează lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative din fișele de magazie în registrul stocurilor.

Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic), are la bază evidențierea cantitativă a bunurilor deținute la locul de depozitare, iar în contabilitate evidența se realizează cantitativ-valoric. În cazul acestei metode, contabilitatea stocurilor se desfășoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora, pe feluri de bunuri. (Paraschivescu et al, 2010:194)

nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune), cât și în contabilitate (cu ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse). Periodic, se face controlul concordanței dintre evidența operativă cu cea din contabilitate.Metoda global-valorică se utilizează, mai ales, în cazul mărfurilor și ambalajelor aflate în entitățile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. Această metodă se poate folosi și în cazul rechizitelor de la birou, imprimantelor și materialelor pentru ambalat. (Pântea & Bodea 2011:116)

Metoda inventarului intermitent, constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei (lunii) înaintea determinării obligațiilor fiscale. Stabilirea ieșirilor de stocuri și înregistrarea lor în contabilitate se face la sfârșitul fiecărei perioade, pe baza inventarierii.

În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilor plus valoarea intrărilor pe de o parte, și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte.

La sfârșitul fiecărei luni, se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri, concomitent cu micșorarea cheltuielilor. Aceste stocuri finale vor deveni stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin închiderea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

În cazul utilizării inventarului intermitent pentru stocurile provenite din producția proprie, la începutul fiecărei luni, se anulează stocul inițial concomitent cu mișcarea veniturilor din producția stocată. Produsele obținute din producția proprie în cursul lunii, nu se înregistrează în conturile de stocuri, înregistrându-se numai vânzarea lor. La sfârșitul lunii, se determină prin inventariere stocul de produse din producția proprie existent și se înregitrează în conturile de stocuri corespunzătoare, concomitent cu creșterea veniturilor din producția stocată. (Pașca et al, 2009:109)

În cadrul acestei metode, se renunță la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri, iar intrările de stocuri se înregistrează după formule contabile de forma: conturi de cheltuieli = conturi de furnizori.

Cu ocazia inventarierii, când se determină existența faptică a stocurilor, acestea se vor înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma: conturi de stocuri = conturi de cheltuieli.

Inventarul intermitent nu se utilizează în comerțul cu amănuntul dacă entitatea economică aplică metoda global-valorică ca metodă de evidență analitică a stocurilor.

Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor, agenții economici preferă metoda inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoașterii în orice moment a nivelului stocurilor. Metoda inventarului intermitent face posibilă cunoașterea nivelului stocurilor doar în urma inventarierii. (Dumitrescu et al 2013: 96)

2.6 EVIDENȚA OPERATIVĂ A STOCURILOR

Operațiile care privesc stocurile, respectiv intrarea și ieșirea stocurilor sunt consemnate în documente primare. (Pașca et al 2009:98)

Operațiunile privind: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea bunurilor trebuie consemnate în diferite documente de evidență operativă a stocurilor.

Entitățile emit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora se încheie contracte economice. În cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, cumpărătorul primește de la furnizor avizul de însoțire a mărfii.

Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numește recepție, care presupune efectuarea următoarelor operațiuni:

Recepția transportului- se efectuează de către delegatul entității cumpărătoare și constă în verificarea stării ambalajelor. Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces-verbal de constatare, semnat de ambele părți.

Recepția cantitativă- se efectuează de către gestionar și presupune confruntarea datelor din documente (comandă, aviz de însoțire a mărfii sau factură) cu cantitățile de stocuri efectiv primite. Pe baza constatărilor făcute, gestionarul întocmește nota de recepție și constatare de diferențe.

Recepția calitativa- se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică, tehnică etc.

Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum și fișa limită de consum.

Pentru predarea la magazie a produselor obținute din producție proprie și pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmește bonul de predare-transfer-restituire. Același document se folosește și pentru restituirea materialelor neutilizate.

Livrarea mărfurilor și a produselor se face pe baza dispoziției de livrare, avizului de însoțire a mărfii și facturii. În cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

Bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afara bilanțului;

Bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieșirea acestora din gestiune. (Legislație 2009:73)

CAPITOLUL 3

PREZENTARE GENERALĂ A S.C. FARCĂU S.R.L.

3.1 PREZENTAREA S.C. FARCĂU S.R.L.

Societatea comercială FARCĂU este organizată sub forma unei societăți cu răspundere limitată, având personalitate juridică română, este persoană și își desfașoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare a României.

A fost înființată în anul 1991, în comuna Repedea, județul Maramureș, cu numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J24/1974/1991, și CUI RO2222194, fiind societate plătitoare de TVA.

Datorită unei conduceri tinere, energice, orientate spre nou, S.C. FARCĂU S.R.L. a rezistat situației economice dificile din România fapt dovedit și de longevitatea firmei, în acest an împlinindu-se 23 de ani de la înființare dar și ca urmare a lărgirii domeniului de activitate: exploatarea și prelucrarea lemnului, transport rutier.

Profilul de activitate al societății

În funcție de prestațiile de servicii în domeniul exploatării și prelucrării lemnului, activitățile se împart astfel:

Exploatare: produsele lemnoase sunt exploatate pe baza de autorizație de exploatare eliberată de Ocolul Silvic sau pot fi cumparate de la persoane fizice/juridice pe baza APV-ului (act de punere in valoare)

Prelucrarea lemnului: lemnul pe picior poate fi transferat spre prelucrarea in cherestea si apoi dat spre vanzare.

Comercializarea lemnului: bușteanul poate fi comercializat fără prelucrare sau prelucrat în cherestea și apoi comercializat.

Portofoliul de produse al firmei. Societatea comercială FARCĂU S.R.L. poate deține următoarele tipuri de produse:

buștean

cherestea

lemn de foc

Structura organizatorica a societatii.

Organigrama (structura organizatorică a societății) se elaborează și funcționează pe baza celor doua documente de bază:

Statutul societății

Regulamentul de organizare și funcționare, care la rândul lor au la bază profilul de funcționare al societății

După stabilirea profilului de activitate al oricărei societăți se elaborează cele două documente și se fac referiri la funcțiile societății și anume:

cu un grad mare de dificultate

dirijarea, conducerea, întreținerea și repararea utilajelor care ajută la exploatarea lemnului, respectiv prelucrarea lemnului în cherestea.

Funcția personal, în cadrul căreia personalul se ocupă de:

execuția lucrărilor în pădure, exploatarea masei lemnoase pe picior

prelucrarea bușteanului în cherestea

Funcția financiar-contabilă. După cum este și denumirea, funcția se ocupă de partea financiară și ținerea evidenței contabile.

Dimensionarea fiecărui compartiment prezentat și structura organizatorică, depinde de volumul de lucrări specific fiecărei societăți. Ținerea contabilității este facută de către un contabil și fiind o societate cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului, o altă persoană se ocupă de înregistrarea avizelor în programul informatic SUMAL, conform legii.

3.2 REALITĂȚI ÎN CONTABILITATEA SILVICĂ

Ocoalele silvice sunt de interes public și pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, și pentru alți propritari, pe bază de contracte (Legea nr. 38/2006 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, Monitorul Oficial al României nr. 206/2006). Astfel, contractele presupun vânzarea și cumpărarea de material lemnos.

Vânzarea masei lemnoase de către deținătorii de fond forestier proprietate publică către agenții economici se realizează conform cu Reglementările aprobate prin Hotărârea nr. 85 din 29 ianuarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase de către deținătorii de fond forestier proprietate publică, către agenții economici.

Cu ocazia vânzării se redactează un contract. După semnarea contractului și anexelor, toate documentele fiecărui parchet adjudecat (contract, anexe, act de punere în valoare) se predau beneficiarului. Ocolul silvic emite autorizația de exploatare și procedează la predarea parchetului, cu precizarea că exploatarea se va face pe cupoane. Predarea masei lemnoase aferentă primului cupon se realizează după ce cumpărătorul face dovada achitării cauțiunii de exploatare.

Potrivit Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic, silvicultura reprezintă ansamblul de preocupări și acțiuni privind cunoașterea pădurii, crearea și îngrijirea acesteia, recoltarea și valorificarea rațională a produselor sale, prelucrarea primară a lemnului, precum și organizarea și conducerea întregului proces de gestionare.

Produsele lemnoase ale pădurii se recoltează pe bază de autorizație de exploatare eliberată de ocolul silvic.

Arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat, de către personalul silvic împuternicit în conformitate cu normele tehnice. Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor și al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează și se păstrează la birourile notariale. (Deaconu 2012:111)

În vederea executării cât mai corespunzătoare a lucrărilor de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării, inginerii silvici vor întocmi un program de lucru în care se vor înscrie toate arboretele cu lucrări de regenerare și îngrijire, termenele de execuție, procedeele de delimitare, marcare, inventarierem cubare și valorificare.

Delimitarea presupune marcarea pe teren a limitelor parchetului de exploatare în care se face evaluarea, prina marcarea cu ciocanul pătrat a arborilor de limită (care nu se exploatează).

Marcarea constă în alegerea și însemnarea arborilor ce urmează a fi extrași în vederea îngrijirii și regenerării arboretelor prevăzute în planurile de amenajament. Fiecare arbore destinat exploatării se va marca cu ciocanul rotund pe un cioplaj făcut în partea de jos a arborelui. Concomitent cu aplicarea mărcii, arborilor li se atribuie un număr de ordine scris cu creion special sau cretă forestieră, pe un cioplaj superficial scris la înălțimea pieptului, număr ce trebuie să corespundă celui înscris în caietul de inventariere.

Inventarierea integrală constă în măsurarea diametrului și înregistrarea acestuia la toți arborii ce urmează a fi recoltați. (Deaconu 2012: 113)

3.2.1. DOCUMENTE SPECIFICE UTILIZATE PRIVIND CIRCULAȚIA MATERIALELOR LEMNOASE

Documentele sunt acte indispensabile pentru un profesionist contabil.

Emiterea documentelor se face de către ocoalele silvice de stat și ocoalele silvice private, pentru materialele lemnoase provenite din pădurile proprietate privată sau publică a unităților administrativ-teritoriale și din vegetația forestieră din afara fondului național, pe care le administrează ori pentru care asigură servicii silvice,după caz.

Personalul împuternicit să emită documentele de proveniență și pe cele de însoțire a materialelor lemnoase se stabilește prin decizie de către conducătorul ocolului silvic.

Formularele documentelor de însoțire a materialelor lemnoase nu sunt transmisibile și se utilizează numai de către operatorul econimic care le-a solicitat și căruia i-au fost distribuite.

Documentele specifice pentru materialele lemnoase sunt: actul de punere în valoare, bonul de vânzare, avizul de însoțire, documentele intracomunitare, declarația vamală de import, Registrul de intrări-ieșiri material lemnos. Actul de punere în valoare (APV) este documentul primar de proveniență a materialelor lemnoase „pe picior” inventariate și/sau marcate în conformitate cu prevederile legale.

APV-ul este un document tehnico-economic care conține rezultatele evaluării cantitative, calitative și valorice, precum și localizarea conform normelor tehnice silvice pentru amenajarea pădurilor, a masei lemnoase destinate exploatării. APV-ul se întocmește conform normelor silvice pentru evaluarea masei lemnoase destinate comercializării.

Bonul de vânzare este un document secundar de proveniență a materialelor lemnoase comercializate, în situația în care în actul de comerț cel puțin una din părți este persoană fizică, și se folosește numai atunci când vânzătorul este persoană impozabilă plătittoare de taxă pe valoare adăugată (TVA).

Avizul de însoțire este documentul care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestora, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării. Avizul de însoțire este de două tipuri:

aviz de însoțire primar- document de însoțire a documentelor lemnoase

aviz de însoțire secundar- este document de însoțire pentru cherestele.

Documentele intracomunitare constituie documente de proveniență pentru materialele lemnoase dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Declarația vamală de import este documentul de proveniență al materialelor lemnoase importate din state terțe (care nu sunt membre ale Uniunii Europene). (Deaconu 2012:114)

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A STOCURILOR LA S.C. FARCĂU S.R.L

4.1 DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

În ultimul deceniu, pe plan european și mondial cît și pe plan național s-a manifestat un interes major pentru problemele domeniului forestier, adoptându-se acte normative definitorii pentru gestionarea durabilă a pădurilor și pentru statistica sectorului forestier. (Institutul National de Statistica, ordin nr. 398 din 10/06/2004)

Societatea comercială FARCĂU S.R.L. având ca obiect de activitate exploatarea și prelucrarea lemnului are următorul proces tehnologic:

În vederea executării cât mai corespunzatoare, produsele lemnoase ale padurii se recoltează pe bază de autorizație de exploatare eliberată de ocolul silvic (activitati descrise mai detaliat in subcapitolul 3.2)

Produsele lemnoase ale pădurii se recoltează pe bază de autorizație de exploatare eliberată de Ocolul silvic. După ce Ocolul silvic emite autorizația de exploatare și procedează la predarea parchetului, se poate exploata lemnul pe picior din parchetul respectiv.

Sortarea masei lemnoase pe picior, constă în repartizarea lemnului arborilor care urmează a face obiectul exploatării, în sortimente primare, dimensional și industrial, operația executându-se în vederea elaborării Actului de punere în valoare (APV) a volumului de lemn (pe picior) destinat comercializării.

Masa lemnoasă reprezintă totalitatea arborilor pe picior și/sau doborâți, întregi sau părți din aceștia, inclusive cei aflați în diferite stadia de transformare și mișcare în cadrul procesului de exploatare forestieră (Legea nr.46/2008 Codul Silvic)

Materialele lemnoase cuprind lemnul rotund sau despicat de lucru și lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat, cu secțiune dreptungiulară sau pătrată, precum și lemnul cioplit.

Defințiile termenilor din domeniul forestier, care aparțin și societății, sunt următoarele:

Volumul de lemn rotund reprezintă volumul de lemn exploatat mai puțin volumul cojii și al pierderilor tehnologice.

Volumul cojii reprezintă volumul stabilit prin aplicarea procentului cojii la volumul de lemn exploatat.

Buștenii pentru cherestea reprezintă volumul de bușteni destinați prelucrării în cherestea și în alte sortimente obținute prin debitare.

Lemnul pentru construcții rurale reprezintă volumul de lemn utilizat pentru construcții, în special în zonele rurale.

Lemn pentru foc, care reprezintă volumul de lemn destinat arderii pentru încălzire, pregătirea hranei, uscarea sau dezhidratarea unor produse etc.

Deșeurile din lemn sunt o materie complexă, și anume: rumegușul, coaja, așchiile, marginile și altele asemenea, rezultate în urma exploatării și/sau prelucrării lemnului. De exemplu, rumegușul ajută la fabricarea brichetelor de încălzire a locuințelor.

Intrările de lemn se fac din parchetul pe care îl deține administratorul, eliberat de ocolul silvic sau de la persoane fizice pe baza APV-ului (act de punere în valoare).

Societatea poate decide dacă bușteanul este dat spre prelucrare sau comercializat.

În cazul în care, bușteanul este dat spre prelucrare, acesta este trimis la depozit, unde societatea deține utilaje pentru prelucrarea acestuia în cherestea, utilaj precum gater.

După ce bușteanul este prelucrat în cherestea, acesta poate fi comercializat.

Societatea comercială FARCĂU S.R.L. are contracte încheiate cu firme pentru comercializarea de cherestea sau a bușteanului.

Prețurile pentru lemnul rotund (buștean), cherestea, lemn de foc respectiv deșeuri sunt negociabile în funcție de cantitatea comandată. La bușteni și cherestea, prețurile sunt negociabile în funcție de calitatea materialului lemnos.

Clienții cărora le sunt adresate produsele sunt diferite firme cu care societatea are încheiate contracte sau persoane fizice care au nevoie de materiale lemnoase pentru anumite construcții, fiind extrem de cunoscut faptul că odată cu exodul populației din zona rurală către alte țări în căutarea unui loc de muncă, aceștia se reîntorc în zonă în scopul construcției unor locuințe moderne. Sunt clienți atât din zona aflată în imediata apropiere cât și din alte județe, precum: județul Alba, județul Satu-Mare, județul Suceava.

Piața pe care își desfășoară activitatea firma S.C. FARCĂU S.R.L. este considerată a fi bună, mai ales în condițiile actuale de criză econimică, firma găsindu-și clienți pentru produsele sale. Pentru a-și menține poziția pe piață firma trebuie să țină cont de următorii factori:

Calitatea produselor

Modul de prezentare a produsului

Calitatea produselor forestiere lemnoase, ca al oricărui alt produs în general, se definește ca reprezentând un ansamblu de caracteristici exprimate în termeni cantitativi și calitativi în conformitate cu care acesta este capabil să satisfacă în totalitate cerințele utilizatorilor sub raport tehnic, economic, ecologic sau estetic.

La baza promovării produselor stă modul la care S.C. FARCĂU S.R.L. înțelege să-și organizeze activitățile de service astfel încât, orice dereglare ce apare în relația de furnizor și beneficiar să fie rezolvate în timpul cel mai scurt posibil astfel încât să crească credibil societatea față de beneficiar.

4.2 PREZENTARE PROGRAM INFORMATIC SUMAL

Programul informatic SUMAL privind organizarea și funcționarea sistemului informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase, a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.662 din 23/09/2008 și intrat în vigoare în: 28/09/2008.

SUMAL este un sistem informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase asigurat de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și pus la dispoziția utilizatorilor.

Principalele obiective ale acestui program informatic SUMAL sunt:

realizarea de cercetări statistice la nivel național privind volumul de lemn exploatat și al materialelor lemnoase rezultate

practica unitară în evidența gestionară a materialelor lemnoase prin punerea la dispoziția operatorilor economici specializați a unei aplicații gratuite

creșterea eficienței controlului ca parte a politicilor publice de reducere a infracționalității în domeniul forestier, prin prevenirea și combaterea activităților ilegale.

Utilizarea SUMAL, pentru activitatea de exploatare conform Ordinului nr. 583/2008 presupune operarea datelor pentru activitatea de exploatare a pădurilor care se face în aplicația SUMAL Agent de către operatorul economic titular al autorizației de exploatare a partizii sau de către cel care expediază materialele lemnoase din platforma primară a partizii.

Operatorii economici vor desemna o persoană angajată a operatorului economic care va opera datele pe măsura exploatării partizii, cu obligația operării și transmiterii datelor până la data de 5 a fiecărei luni pentru luna anterioară.

Anterior datei aprobate pentru reprimirea parchetului de exploatare, operatorii economici sunt obligați să opereze în sistemul SUMAL toate documentele de transport al materialelor lemnoase din partida respectivă și să ruleze un raport centralizator al materialelor lemnoase transportate. Raportul centralizator va fi prezentat obligatoriu la reprimirea partizii și stă la baza calcului rezultatului exploatării din partida respectivă.

Rezultatul exploatării materialelor lemnoase se calculează pe fiecare specie, total lemn de lucru și total volum precum și pe total APV (act de punere în valoare), verificându-se încadrarea în toleranțele admisibile al APV.

După reprimirea partizii sunt interzise eliberarea și operarea de documente având înscris la rubrica „Proveniența” partida respectivă decât în limita stocului înregistrat în platforma primară la reprimire.

Operatorii economici care exploatează, prelucrează, depoziteazaă sau comercializează materialele lemnoase vor introduce în aplicația SUMAL Agent, pentru gestiunile de buștean și cherestea, stocurile inițiale de buștean și respectiv, masa lemnoasă prelucrată.

Stocurile introduse sunt stocurile faptice înregistrate în contabilitate la data de 30 septembrie 2008.

Operarea datelor primare obligatorii pentru fiecare operator economic și transmiterea acestora se face pînă în data de 5 a fiecărei luni pentru luna precedentă.

Transmiterea datelor către SUMAL Central se va putea face:

Direct, prin intermediul internetului

Pe suport electronic

După transmiterea datelor lunare, SUMAL va transmite o confirmare de către operatorul economic. Confirmarea de primire se îndosariază și păstrează de către operatorul economic și este dovada îndeplinirii obligațiilor legale de raportare în SUMAL.

Pornind de la principiile etice, într-o societate comercială cu o astfel de activitate de bază, exploatarea și prelucrarea lemnului, contabilul și persoana care ține evidența masei lemnoase cu ajutorul programului informatic SUMAL, nu poate fi una și aceeași persoană, pentru evitarea anumitor infracțiuni din domeniul forestier.

4.3 ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A STOCURILOR

Înregistrarea în contabilitatea a stocurilor la societatea comercială FARCĂU S.R.L se face cu ajutorul conturilor din Planul de conturi și anume:

contul 301 ”Materii prime”

contul 3021 ”Materiale consumabile”

contul 3028 ”Alte materiale consumabile”

contul 303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar”

contul 351 ”Materii și materiale aflate la terți”

Conform articolului 160 din Codul Fiscal, procedura aplicată de beneficiarul unei livrări de bunuri/prestări de servicii care, conform legii, devine persoană obligată la plata TVA pentru achiziția de bunuri efectuată. Furnizorul nu înscrie TVA pe facturile emise pentru aceste livrări, ci face o mențiune referitoare la faptul că s-a aplicta taxarea inversă, iar beneficiarul este cel care calculează și virează TVA la stat.

Taxarea inversă este aplicată la:

Livrarea de masă lemnoasă și materiale lemnoase

Livrarea de deșeuri

Pe baza facturii primite de la Ocolul Silvic, de unde societatea cumpără masă lemnoasă pe picior, se face următoarea înregistrare contabilă:

După ce societatea comercială cumpără masă lemnoasă pe picior, începe exploatarea masei lemnoase și aceasta pe baza notei de transfer, se transferă din contul 351 ”Materii și materiale aflate la terți” în contul 301 ”Materii prime”. Înregistrarea contabilă este următoarea:

Darea în consum a materiei primei se face cu ajutorul contului de cheltuieli 601 ”Cheltuieli cu materiile prime”, înregistrarea contabilă fiind următoarea:

Achiziția de masă lemnoasă pe picior de la persoane fizice, pe baza APV-ului (act de punere în valoare) se face cu ajutorul contului 462 ”Creditori diverși”, înregistrarea contabilă fiind următoarea:

Pentru achiziția de masă lemnoasă pe picior de la persoane juridice, pe baza APV-lui și documentației specifice, este aplicată operațiunea taxare inversă, întocmirea avizului de însoțire a mărfii. Sunt două tipuri de avize: aviz de însoțire primar- document de însoțire a documentelor lemnoase și aviz de însoțire secundar- este document de însoțire pentru cherestele.

Înregistrarea contabilă este următoarea:

Societatea nu folosește conturile 345 ”Produse finite” respectiv 711 ”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse finite” doarece consideră că acestea nu stau în stoc ci sunt direct comercializate.

Însă pentru obținerea de produse finite, adică cherestea, înregistrarea contabilă este următoarea:

Înregistrarea în contabilitate a descărcării din gestiune concomitant cu vânzarea, este următoarea:

Vânzarea cherestelei respectiv lemnului rotund se realizează prin aplicare operațiunii taxare inversă, înregistrarea contabilă fiind următoarea:

Vânzarea deșeurilor se face către o firmă care colectează deșeuri lemnoase, deșeuri precum: margini, rumeguș.

Înregistrarea lor în contabilitate este următoarea:

Evidența masei lemnoase în programul SUMAL se face cantitativ, este o evidență globală care se face conform unui cod din APV (act de punere în valoare). După care se precizează specia masei lemnoase, și anume: molid, fag. Totodată se precizează felul sortimentului: lemn rotund, lemn de foc sau cherestea și cantitățile aferente.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

O primă concluzie constă în faptul că fiabilitatea, calitatea și profesionalismul lucrărilor prestate de S.C FARCĂU S.R.L a făcut să fie cunoscută și să își poată menține activitatea timp de 23 de ani.

O altă concluzie cu privire la societate constă în buna organizare pe care o putem vedea din organigrama societății. Funcția personal este bine organizată, societatea are personal angajat care se ocupă de exploatarea masei lemnoase în pădure, unde deține utilaje specifice domeniului de activitate, utilaje precum: taf, drujbă și alte utilaje care ajută la exploatarea masei lemnoase. Pentru prelucrarea bușteanului în cherestea, societatea are alt personal angajat care se ocupă de această activitate și deține utilaje precum: gater care ajută la obținerea produsului finit, cherestea.

Funcția financiar- contabilă este bine organizată, societatea având un contabil care se ocupă de ținerea contabilității. Fiind o societate cu activitate de bază exploatarea și prelucrarea lemnului, societatea are o persoană care se ocupă de ținerea evidenței cantitative a masei lemnoase în programul informatic SUMAL, privind organizarea și funcționarea sistemului informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase.

O primă recomandare cu privire la societate ar fi folosirea contului 345 ”Produse finite” și a contului 711 ”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” pentru o evidență mai clară a obținerii de cherestea iar la sfârșitul lunii o stornare a acestei operațiuni care ar reflecta că aceste produse finite nu sunt în entitate ci au fost comercializate.

Înregistrarea contabilă ar fi următoarea:

Deși din punct de vedere fiscal, acest lucru este legal, conform OMFP 3055/2009 obținerea de produse finite ar trebui înregistrată pentru o evidență mai clară a produselor finite, iar la comercializarea lor, cu ajutorul contului 701 ”Venituri din vânzarea produselor finite” să se poată vedea clar obținerea de produse finite.

Raportându-mă la programul informatic SUMAL, privind organizarea și funcționarea sistemului informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase, acesta ține evidența materialelor lemnoase din punct de vedere global. Consider că cel mai potrivit ar fi ca evidența lor contabilă sa fie făcută atât din punct de vedere cantitativ cât și din punct de vedere calitativ.

Pornind de la un articol recent publicat cu privire la SUMAL smartphone pentru urmărirea trasabilității masei lemnoase, acesta presupune ca toți agenții economici care exploatează lemnul din pădure ar trebui să se doteze cu smartphone, pentru a se integra în sistemul SUMAL fiind astfel diminuate tăierile ilegale de masă lemnoasă în România.

Acest lucru presupune ca toți agenții economici vor trebui să își echipeze mijloacele de transport cu smartphone, sistemul o sa fie instalat gratuit și pentru a putea transporta lemnul, aceștia trebuie să aibă un aviz de însoțire a masei lemnoase.

În momentul în care șoferul pleacă din pădure trebuie să introducă niște date în acel program și automat acesta îi va genera un cod unic, pe care va trebui să-l înscrie în acel aviz de însoțire a mărfii. Dacă există situația în care lipsește semnalul, există și varianta off-line. Dacă pe traseu o mașină nu are trecut pe avizul de însoțire a mărfii codul off-line sau codul online, acea marfă va fi confiscată.

Un astfel de smartphone este de o importanță majoră și este un pas foarte mare în a stopa tăierile ilegale a masei lemnoase din țara noastră, însă pentru a ajunge la finalitate și implementare, durează mult.

În acest caz, sunt de acord cu arhicunoscuta expresie ”viitorul sună bine”, întrucât acest lucru ar reflecta absolut realitatea din domeniul forestier și ar abate ilegalitățile, însă intervine întrebarea: ”Acest program va fi într-adevăr implementat?” sau ”Este doar o sesizare de moment?”

Dacă ne gândim la viitor, schimbările vor apărea inevitabil și vor influența profesia contabilă, dar un profesionist contabil ar trebui să anticipeze schimbările și să respecte principiul etic”competența profesională” care presupune a fi la curent cu ultimele evoluții și noutăți din practica profesională, din legislație și tehnici de lucru. Contabilitatea trebuie să răspundă schimbărilor iar profesionistul contabil indiferent de schimbările ce apar, trebuie să ajute mediul de afaceri să se adapteze la viitor.

BIBLIOGRAFIE

Codul Silvic, nr. 46/2008

Codul fiscal, art. 160 –taxare inversă

Deaconu, S (2012) Particularități ale contabilității entităților, Editura C.H. Beck, București, România

Dumitrescu, A et al, (2013) Contabilitatea finanțărilor Europene, Editura EIKON, Cluj-Napoca, România

Gușe, R (2011) Valoare, preț, cost și evaluare în contabiliate, Editura CECCAR, București, România

Horomnea, E et al (2009) Contabilitate internațională, Editura TipoMoldova, Iași, România

Hotarare nr. 2293 din 9 septembrie 2004 privind gestionarea deseurilor rezultate in urma procesului de obtinere a materialelor lemnoase

IAS 2- Contabilitatea stocurilor

Institutul National de Statistica, ordin nr. 398 din 10/06/2004

Legislație (2009) Documentele financiar-contabile actualizate, Editura Intelcredo, Deva, România.

Matiș, D (2010) Bazele contabilității, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, România

.Matiș, D & Pop, A (2010) Contabilitate financiară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, România

OMFP 3055/2009

ORDIN nr. 583/2008, SUMAL

Paraschivescu, M et al, (2011) Metode și aplicații de contabilitate financiară, Editura Tribuna Economică, București, România

Paraschivescu et al (2010) Contabilitate financiară, Editura Tribuna Economică, București, România

Pașca, N et al (2009) Contabilitate financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, România

Pântea, I & Bodea, Gh (2011) Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, Deva, România

Pântea, I & Bodea Gh (2013) Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, Deva, România

Pereș, I et al, (2009) Bazele contabilității, Editura Mirton, Timișoara, România

Popa, I & Garcia, F (2011) Bazele Contabilității Aplicații practice în entitățile din România, Editura Intelcredo, Deva, România

Șteț, M (2009) Contabilitate financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, România

Vișan, D (2011) Aprofundări în contabilitatea financiară, Editura Tribuna Economică, București, România

Vișan, D & Burada, (2011) Gestiunea și contabilitatea firmei, Recunoașterea și evaluarea stocurilor în contabilitate, nr. 7, Editura Tribuna Economică, București, România.

http://www.capital.ro/agentii-economici-care-exploateaza-lemn-trebuie-sa-aiba-smartphone-pentru-urmarirea-trasabilitatii.html – smartphone pentru urmărirea trasabilității masei lemnoase.