Contabilitatea Stocurilor In Cadrul Unei Firme

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

Lucrare de licență

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI

LECTOR UNIV. DR. MATICA DIANA ELISABETA

ASISTENT UNIV. DR. RUS LUMINIȚA

ABSOLVENTA

ORBAI MIRELA- ANDREEA

ORADEA

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

CONTABILITATEA STOCURILOR

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI

LECTOR UNIV. DR. MATICA DIANA ELISABETA

ASISTENT UNIV. DR. RUS LUMINIȚA

ABSOLVENTA

ORBAI MIRELA ANDREEA

ORADEA

2016

Introducere

„Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului și consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere.”, J. Fr. Schar.

Prin contabilitate se înțelege, disciplina științifică, una dintre ramurile științelor social-economice și financiare, care are ca și scop stabilirea normelor de calcul și înregistrare a operațiilor economice și financiare privind elementele patrimoniale, precum și controlul lor, pentru a caracteriza situația economică și respectiv financiară a entităților, la un moment dat.

Scopul principal al oricărei entități economice este acela de a obține un profit cât mai mare, iar acest lucru este reflectat de performanțele pe care o societate trebuie să le realizeze. Pentru a realiza aceste performanțe este necesar, bineînțeles să se investească în toate ramurile societății, respectiv materii prime, materiale de calitate, active fixe performante, dar și un personal calificat în domeniu.

Orice întreprindere, are nevoie pentru desfășurarea activității sale de resurse financiare, dar și materiale. În mod special unitățile economice din industrie, construcții și transport, care trebuie să și asigure materiale și echipamente pentru a-și desfășura activitatea. În acest punct intervine importanța funcției comerciale care cuprinde și activitatea de aprovizionare.

Astfel pentru ca o societate să-și atingă obiectivele propuse, trebuie să acorde o importanță majoră, funcției de aprovizionare, în sensul că această aprovizionare este indicat să fie făcută constant, cu materii prime și materiale de calitate și în concordanță cu producția. Producție care la rândul ei trebuie să satisfacă nevoile oamenilor, expuse prin cerere.

Principalul obiectiv al prezentei lucrări este de a caracteriza într-un mod cât mai explicit contabilitatea stocurilor și importanța acesteia în cadrul unei entității, lucru realizat cu ajutorul unui studiu concret la S.C.LUXAPETIT.S.R.L.

Lucrarea este structurată pe șase capitole, fiecare având la rândul lor și subcapitole. În primul capitol intitulat „Delimitări conceptuale privind activele circulante” am realizat o prezentare generală a noțiunii de active circulante și o scurtă clasificare a acestora. În cel de al doilea capitol al lucrării am descris modul de inventariere și evaluare al stocurilor, raportat la reglementările Standardelor Internaționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare financiară.

Capitolul III denumit „Principalele documente utilizate pentru evidențierea stocurilor” are scopul de a oferi informații despre documentele specifice utilizate în contabilitatea stocurilor și rolul acestora.

În continuare am decis să abordez contabilitatea sintetică și analitică, în cadrul capitolului IV care conține elemente cum sunt metoda inventarului permanent, metoda inventarul intermitent precum și metode cantitativ-valorice, operativ-contabilă și global valorică.

Capitolul V cuprinde o parte foarte importantă a lucrării și anume partea practică reprezentată de studiul de caz la S.C. LUXAPETIT.S.R.L. unde sunt prezentate operațiile specifice contabilității stocurilor la un restaurant, unitate de alimentație publică.

În ultima parte a lucrării am concluzionat cu privire la cele analizate în lucrare, prin formularea unor idei și opinii proprii de îmbunătățire a activității economice la societatea studiată.

Lucrarea se încheie cu o serie de anexe concludente pentru conținutul monografiei contabile, dar și cu bibliografia care prezintă sursele informațiilor prezentate în aceasta.

Prin intermediul acestei lucrări am realizat încă o dată legătura dintre teorie și practică, ea reprezentând de fapt materializarea cunoștințelor în domeniul contabilității stocurilor. Fiind o lucrare la sfârșitul unui ciclu al pregătirii profesionale și anume licența, gradul ei de dificultate este marcat de acest nivel, reprezentând o verigă importantă în cursul carierei, care va fi continuată cu alte studii superioare în domeniu.

Capitolul I. Reglementări privind activele circulante conform Ordinului 1802/2014

I.1. Delimitări conceptuale privind activele circulante

Informațiile ce urmează a fi prezentate au ca sursă principală Ordinul 1802/2014, dar și părerile unor autori, din domeniu.

Activele circulante sunt acele active, care sunt deținute cu scopul de a fi vândute sau consumate în cursul unui ciclu de exploatare al unității, care se așteaptă să se realizeze în termen de 12 luni de la data bilanțului și care se concretizează în numerar sau echivalente de numerar. Astfel toate celelalte elemente de activ sunt active imobilizate.

Ciclul de exploatare al unei entități poate fi definit ca fiind intervalul de timp dintre achiziționarea activelor destinate prelucrării și finalizarea lor în numerar sau echivalente de numerar.

Echivalentele de numerar sunt reprezentate de investițiile financiare pe termen scurt, care sunt foarte lichide, ușor convertibile în numerar și care sunt predispuse unui risc nesemnificativ de modificare a valorii.

OMFP 1802 include în categoria activelor circulante următoarele elemente:

a) „stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură”;

b) „creanțe”;

c) „investiții pe termen scurt”;

d) „casa și conturi la banci”.

Stocurile sunt bunuri sau servicii ce fac parte din categoria activelor circulante si care participă la circuitul de exploatare al întreprinderii, transformându-se de regulă în lichidității într-o perioadă mai mică de un an.

Conform OMFP 1802 din 2014 stocurile sunt active circulante:

a) „deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității”;

b)„ în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității; sau”

c) „sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în

procesul de producție sau pentru prestarea de servicii”.

Această definiție nu ia în calcul natura elementului considerat, ci destinația lui, care este puternic influențată de activitatea întreprinderii care deține bunurile. „De exemplu, terenurile și construcțiile constituie imobilizări în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare”.

De asemenea în cadrul activelor de natura stocurilor sunt incluse și activele care au un ciclu lung de fabricație, care sunt supuse vânzării.

În concepția autorilor Iacob Petru Pântea și Atanasiu Pop stocurile și producția în curs de execuție pot fi definite ca fiind ansamblul de bunuri materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul entităților economice „care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare, pot fi vândute după încheierea procesului de prelucrare urmare a unui ciclu de producție” sau ele pot fi vândute în starea în care s-au achiziționat.

În schimb autorul Niculae Feleagă definește stocurile și producția în curs de execuție în lucrarea sa „Tratat de contabilitate financiară” ca fiind totalitatea bunurilor și serviciilor care intervin în cursul ciclului de exploatare, ori pentru a fi vândute în aceeași stare sau la finalul procesului de producție, fie pentru a fi consumate la prima utilizare.

În scrierea altui autor și anume Florin Coman găsim următoarea abordare în ceea ce privește definirea stocurilor: se consideră un activ, ca fiind activ de natura stocurilor dacă este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă „să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului”.

„Stocurile sunt activele deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, pentru a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. În cadrul stocurilor se cuprind mărfurile, materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, produselor (semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri), ambalajele, bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți”.

I.2. Clasificarea stocurilor

În această parte a lucrării vor fi tratate stocurile în general, ce categorii de stocuri există conform OMPF 1802, dar și structuri cum sunt activele biologice de natura stocurilor și produsele agricole.

Clasificarea stocurilor în conformitate cu OMFP 1802 este reflectată în următorul fel:

a) mărfurile, fiind definite ca și bunuri pe care unitatea le achiziționează în scopul de a fi revândute sau predate spre vânzare în magazinele proprii;

b) „materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit

integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată”;

c) „materialele consumabile („materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de

schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile”), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit”;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, și anume:

‐ semifabricatele, produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într‐o secție (fază de fabricație) și care se pot prelucra în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau sunt livrate terților;

‐ produsele finite, adică acele produse care au parcurs în totalitate „fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților”;

‐ rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

‐ produsele agricole;

f) activele biologice de natura stocurilor, sunt cele care urmează să fie„ recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice”;

g) ambalajele, sunt bunuri destinate pentru a proteja produsele pe timpul transportului, depozitării și manipulări, „care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte”;

h) „producția în curs de execuție, producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate”.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele bunuri care au o valoare mai mică de 2500 lei și sunt prezente în unitate o perioadă mai mică de un an.

În lucrarea sa „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, autorul Iacob Petru Pântea clasifică și stocurile de natura obiectelor de inventar, delimitându-le în:

echipamentele de protecție, echipamentele de lucru și îmbrăcăminte specială;

mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsură și control;

baracamente care reprezentau un ansamblu de barăci utilizate pentru personal, materiale pe un șantier sau formație militară, în prezent nu se mai folosește această noțiune, amenajări provizorii.

Stocurile mai pot fi clasificate și după alte crietrii cum sunt:

după sursa de proveniență:

„stocuri cumpărate”;

„stocuri fabricate”.

după apartenența la patrimoniu:

„stocuri care fac parte din patrimoniu”;

„stocuri care nu fac parte din patrimoniu”.

după gradul de individualizare și modul de gestionare:

„stocuri identificabile”;

„stocuri interschimbabile sau fungibile”.

În conformitate cu OMFP 1802 activele biologice de natura stocurilor sunt cele care vor urma să fie „recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice”. Se pot enumera ca și exemple de active biologice: animalele de producție de carne, animale deținute pentru a fi vândute, peștii, culturile de porumb, grâu și altele.

Produsele agricole sunt acele produse, obținute în momentul recoltării din activele biologice ale unității, cum ar fi: lâna, bumbac, lapte, struguri. Pot exista și situații în care unitatea alege să prelucreze produsele agricole, astfel încât din acestea să fie obținute produse finite, ca de exemplu: îmbrăcăminte, covoare, brânză, zahăr, cherestea.

I.3. Principii și reguli privind recunoașterea stocurilor

Principiile contabile sunt o formă de materializare a obiectului contabilității, deoarece ele oferă informații folositoare pentru adoptarea deciziilor economice și ajută la prezentarea unei imagini fidele.

Principiul permanenței metodelor – presupune aplicarea acelorași principii, reguli și metode privind evaluarea și înregistrarea în contabilitate, precum și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, astfel se asigură comparabilitatea în timp a datelor contabile.

În ceea ce privește modul de determinare al costului stocurilor, potivit reglementărilor OMFP 1802 din 2014 în realizarea lui trebuie utilizată aceeași metodă. La fel se procedează și în cazul evaluării la ieșire a stocurilor, este de preferat să se utilizeze aceeași metodă de evaluare (FIFO, LIFO sau CMP).

Principiul prudenței – conform căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și venturilor și subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuieilor. Acest principiu este utilizat și la stabilirea valorii de inventar ținându-se seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor și pierderilor de valoare.

Principiul prudenței poate fi aplicat la inventarierea stocurilor prin aceea că atunci când se constată o diminuare a valorii acestora se înregistrează în contabilitate ajustări pentru deprecierea stocurilor.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii- se referă faptul că elementele de activ trebuie să fie evaluate separat.

Principiul evaluării la cost de achiziție sau la cost de producție- elementele care sunt prezentate în situațiile financiare sunt evaluate de regulă la cost de achiziție sau la cost de producție. Acest principiu înlocuiește defapt principiul costurilor istorice care constă în a conserva valorile de intare care sunt valori istorice, prin respectarea valorii nominale a monedei fără să se țină seama de variațiile puterii sale de cumpărare.

Un stoc este evidențiat în situațiile financiare la valoarea costului istoric diminuată cu valoarea deprecierilor înregistrate.

Conform reglementărilor în vigoare sunt incluse în categoria stocurilor acele active circulante care se dețin în scopul vânzării, obținute prin achiziție sau din producție proprie, și care au un ciclu de exploatare mai mic de un an.

Stocurile apar sub formă de materii prime, materiale consumabile sau alte materiale, care sunt utilizate de entitate pentru realizarea producției. Pentru aceasta societatea trebuie să țină evidența acestor stocuri, dar într- un mod diferit.

I.4. Politici contabile adoptate la evaluarea stocurilor

Politicile contabile sunt reprezentate de principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile pe care o unitate trebuie să le aplice în procesul de întocmire și prezentare a situațiilor financiare.

Un exemplu în legătură cu stocurile ar fi alegerea metodei de evaluare a stocurilor sau contabilitatea stocurilor prin inventarul intermitent sau permanent.

Prin intermediul politicilor contabile sunt stabilite condițiile specifice pentru recunoașterea stocurilor. Un caz specific îl reprezintă pisele de schimb și echipamentul de service, care se contabilizează ca stocuri, fiind recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se consumă. Însă dacă piesele de schimb sunt utilizate în procesul de modernizare al activului imobilizat, ele trebuie înregistrate sau recunoscute în contabilitate ca imbobilizări corporale.

Clădirile sunt considerate conform OMFP 1802 ca fiind imobilizări corporale, iar dacă acestea sunt deținute cu scopul de a le valorifica prin obținerea de venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului, acestea intră în categoria investițiilor imobiliare.

Investițiile imobiliare intră în categoria stocurilor atunci când fac obiectul de activitate al unei entității, adică sunt construite sau achiziționate cu scopul de a fi vândute, pe parcursul desfășurării normale a activității. Pentru societatea în cauză ele sunt stocuri.

Un alt element care în mod obișnuit este recunoscut în contabilitate ca imobilizare corporală este terenul, care poate fi evidențiat ca stoc atunci când este achiziționat pentru construirea de clădiri destinate vânzării.

Capitolul II. Evaluare și inventariere

II.1.Reguli generale de evaluare

În cadrul evaluării stocurilor se disting patru momente principale: momentul în care stocurile intră în unitate pe diferite căi cum sunt achiziția, producția, aportul la capital sau donația la valori diferite fie la cost de achiziție, cost de producție, valoare de aport respectiv valoare justă, ieșirea din entitate se poate realiza prin consum, vânzare sau casare. Pe lângă aceste doua momente mai există și o evaluare la data inventarului și la data bilanțului, dar pentu a avea o imagine de ansamblu a acestor momente ale evaluării am elaborat următoarea schemă:

Figura nr. 2.2. Evaluarea stocurilor în funcție de momentul efectuării acesteia

La data intrării La data ieșirii

La data inventar

La data bilanțului

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din OMFP 1802 din 2014

La data intrării în entitate, bunurile sunt evaluate și înregistrate la valoare de intrare, valoare care poate îmbrăca mai multe forme în funcție de natura operației prin care intră bunurile, astfel:

Bunuri procurate cu titlu oneros – cost de achiziție;

Bunuri aduse ca și aport la capital – valoare de aport;

Bunuri produse de entitate – cost de producție;

Bunuri primite cu titlu gratuit sau constatate plus la inventar – valoare justă.

La data inventarerii evaluarea elementelor de activ și pasiv se realizează la valoarea actuală, care se mai numește și valoare de inventar. Valoarea actuală este determinată în funcție de prețul pieței și utilitatea bunului.

La închiderea exercițiului sau evaluarea la data bilanțului se face la valoare de intrare a bunurilor, care se compară cu valoarea de inventar, fiind aleasă valoarea cea mai mică numită valoare contabilă netă.

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum bunurile sunt evaluate și săzute din gestiune la valoarea de intrare sau la valoarea lor contabilă. Stocurile pot ieși din unitate la cost de achiziție, la preț de vânzare sau la preț de vânzare cu amănuntul în cazul unităților cu amănuntul, în funcție de modalitatea lor de recunoaștere inițială.

Costul de achiziție sau costul de producție pentru stocurile fungibile sau din aceeași categorie se determină cu ajutorul unei dintre următoare metode:

First in first out – FIFO;

Last in first out – LIFO;

Costul mediu ponderat – CMP.

II.1.1. Evaluarea la data intrării în entitate

La intrarea în entitate bunurile se înregistrează și se evaluează la valoarea de intrare care poate fi:

cost de achiziție, în cazul produselor obținute cu tiltlu oneros;

cost de producție, pentru produsele obținute din producție proprie;

valoarea de aport, care este determinată în urma evaluării, pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social al societății;

valoarea justă, în cazul bunurilor primite prin donație, respectiv obținute cu titlu gratuit și de asemenea pentru bunurile constatate plus la inventar.

În cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor achiziționate din afara unității, acestea pot fi reflectate în contabilitate la:

costul de achiziție;

prețul standard;

prețul de facturare.

Costul de achiziție este format din prețul de cumpărare al furnizorului, taxele de import și alte taxe, cheltuieli nerecuperabile, cheltuieli de transport, manipulare, aprovizionare și alte cheltuieli incluse în factura furnizorului.

Autorul Iacob Petru Pântea mai adaugă la această definire a costului de achiziție și faptul că el „poate fi considerat cost istoric și poate fi luat în considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare”.

De asemenea în costul de achiziție mai sunt incluse comisioanele, taxele notariale, cheltuieli cu obținerea de autorizații, precum și alte cheltuieli nerecuperabile care se pot atribui direct achiziției bunurilor în cauză.

În ceea ce privește IAS 2 la această definiție, mai este menționat faptul că reducerile (rabat, remiză, risturn și altele) se deduc pentru a se determina costul de achiziție. Nu este permis „ca diferențele de curs valutar care rezultă direct la achiziționarea recentă a stocurilor facturate în valută să fie incluse în costurile de achiziție a stocurilor”. Această schimbare este rezultatul eliminării „tratamentului alternativ permis de capitalizare a anumitor diferențe de schimb”.

Costul de producție este valoarea alocată bunurilor obținute din producția proprie. Acesta cuprinde cheltuielile directe și cheltuielile indirecte aferente producției. Pe lângă cheltuielile care sunt incluse în costul de producție, apar unele cheltuieli care nu intră în costul de producție și care se numesc cheltuieli ale perioadei. Exemple de asemenea cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperă, cheltuieli de administrație care nu participă la finalizarea bunurilor, cheltuieli de desfacere.

Prețul standard este un preț fixat cu anticipație care se concretizează în înregistrarea și evaluarea stocurilor în prețuri fixe, înainte determinate pe baza prețurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă, rectificat cu ajutorul „indicelui de variație al prețurilor”.

Diferențele de preț pot fi favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul efectiv, și se înscriu în roșu sau nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale și consumabile, eficienței și capacității de producție. Nivelurile trebuie revizuite periodic și ajustate dacă este cazul, în funcție de condițiile existente la un moment dat.

„Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului”.

Repartizarea diferențelor de preț se face asupra bunurilor ieșite și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Coeficient de repartizare = K

K=

Coeficientul astfel determinat se ponderează cu valoarea bunurilor ieșite, la preț standard.

Conform OMFP 1802 din 2014, la determinarea costului în unitățile cu amănunutul se folosește prețul de vânzare cu amănuntul, pentru a calcula costul articolelor numeroase și cu mișcare rapidă.

Valoarea de aport este valoarea alocată bunurilor aduse ca aport în natură, fie atunci când se constituie o societate comercială, fie în cazul fuziunii unor societății comerciale, sau când se majorează capitalul social. Această valoare se determină prin expertize tehnice sau prin evaluare.

Valoarea justă este valoarea alocată bunurilor obținute cu titlu gratuit sau prin donație. Valoarea justă se mai numește și valoare de utilitate și poate fi determinată în funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea bunurilor.

II.1.2. Evaluarea la inventariere

Evaluarea stocurilor la inventar se face potrivit legii, la valoarea actuală sau de utilitate, care mai este numită și valoare de inventar. Stabilirea acestor valorii se face în funcție de mai mulți factori cum sunt:

prețul pieței;

utilitatea bunului;

starea bunului;

amplasamentul bunului.

În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, stabilită în funcție de rezultatele inventarierii. Aceste reguli de evaluare sunt aplicate și în cazul bunurilor care au fost aduse ca aport la capital și al activelor în curs de execuție.

Conform OMFP 1802/2014 valoarea contabilă a unui activ poate fi definită ca fiind valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din deprecierea sau pierdere de valoare.

Valoarea de inventar reprezintă valoarea actuală a unui activ stabilită în funcție de piață și de utilitatea bunului pentru entitate. Mai putem spune despre această valoarea că este valoarea contabilă a unui activ după ce a avut loc evaluarea acestuia, valoare care este înscrisă în listele de inventariere.

În realizarea evaluării cu ocazia inventarului se compară valoarea de inventar cu valoarea de intrare, iar în acest sens există următoarele trei situații:

Valoarea de inventar > Valoarea de intrare -> un plus de valoare care nu se înregistrează conform principului prudenței;

Valoarea de inventar < Valoarea de intrare -> un minus de valoare pentru care se înregistrează ajustare pentru depreciere;

Valoarea de inventar = Valoarea de intrare -> nu au avut loc modificări, nu se înregistrează în contabilitate nicio operație.

II.1.3. Evaluarea la închiderea exercițiului

Conform OMFP 2861 din 2009, inventarierea este obligatorie o dată pe an și se face de regulă cu ocazia închiderii exercițiului financiar.

La închiderea exercițiului, stocurile aflate în stoc sunt inventariate, având ca scop analiza posibilităților de recuperare a costurilor cu aceste stocuri în perioada următoare. Stocurile trebuie evaluate la costul lor sau la valoarea lor realizabilă netă, dacă este mai mică.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat în cursul normal al activității, diminuat cu elementele de cost estimate pentru terminare și cu cele estimate a fi necesare realizarea vânzării.

IAS2 urmează modelul anglo-saxon care presupune alegerea la inventar a celei mai mici valori dintre costul și prețul pieței. Costul stocurilor nu se poate recupera în situația în care stocurile au suferit deteriorări, au fost uzate moral, integral sau parțial sau dacă au scăzut prețurile de vânzare.

Estimările valorii realizabile nete trebuie să țină cont de suma la care se așteaptă să fie realizate stocurile, dar și de scopul pentru care stocurile sunt deținute. În cazul în care elementele de stoc fac obiectul unui contract de vânzare deja încheiat acestea trebuie să fie evaluate în funcție de prețul stipulat în contract.

II.1.4. Evaluarea stocurilor la data ieșirii din entitate

Bunurile de natura stocurilor pot ieși din unitate pe următoarele căi:

dare în consum;

vânzare;

lipsă la inventar;

trimitere spre prelucrare la terți;

transferul prin aport în capitalul altor societăți;

donații;

calamități.

La ieșirea din entitate prin unul dintre modurile menționate mai sus bunurile se evaluează și se gestionează la valoarea de intrare sau la valoarea înregistrării în contabilitate.

Pentru că bunurile din categoria stocurilor pot fi interschimbabile și fungibile, în practică este greu să fie identificat lotul din care se face ieșirea.

În conformitate cu OMFP 1802 din 2014, costul de achiziție precum și cel de producție al stocurilor care fac parte din aceeași categorie și pentru toate elementele fungibile se determină prin aplicare unei dintre următoarele metode:

„Metoda costului mediu ponderat”– CMP;

„Metoda primul intrat – primul ieșit” – FIFO;

„Metoda ultimul intrat – primul ieșit” – LIFO.

1. Metoda costului mediu ponderat(CMP) – conform căreia este impusă calcularea costului fiecărui element având la bază media ponderată a costurilor elementelor de același fel existente în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.

Având în vedere modul de determinare a costului mediu ponderat acesta se poate calcula fie după fiecare ieșire, fie pentru o anumită perioadă, respectiv lunar prin raportarea valorii totale a stocului inițial plus valoarea totală a intrărilor și cantitatea existentă și cea intrată.

Exemplu: SC. ALFA. SRL prezintă următoarea situație pentru sortimentul A de produse:

Stoc inițial: 01.07. N = 1200 buc x 2,5 lei/buc.

Tabel nr. 2.1. Situație sortiment A

Sursa: adaptare proprie după Bogdan V., 2010, p.68

CMP1= = = 2,46

CMP2== == 2,57

CMP3=== 2,46

CMP4====2,45

CMP5==== 2,36

CMPp=

=

= 2,43

Tabelul nr. 2.2. Metoda costului mediu ponderat

Sursa: adaptare proprie după Bogdan V., 2010, p.68

Metoda primul intrat – primul ieșit – FIFO

Numele acestei metode provine din limba engleză „First in, first out” . Ea are la bază concepția conform căreia primele loturi de mărfuri achiziționate, vor fi primele care ies din unitate prin vânzare sau consum la costul de achiziție sau producție la care au intrat.

Metoda FIFO este utilizată în cadrul întreprinderilor cu o gamă diversificată de sortimente de produse. Utilizarea acestei metode are diferite efecte sub aspectul scăderii sau creșterii prețului de vânzare, și anume:

În cazul în care prețurile cresc, aplicarea metodei are ca rezultat:

„evaluarea ieșirilor la costuri mai scăzute”;

„evaluarea stocurilor finale la prețuri mai mari”;

„majorarea profitului din exploatare și a impozitului aferent”.

Atunci când prețurile scad, aplicarea metodei are următoarele consecințe:

„ieșirile sunt evaluate la prețurile mai mari”;

„stocurile sunt evaluate la prețurile mai mici”;

„reducerea profitului, a impozitului pe profit și afectarea nesemnificativă a trezoreriei”.

Exemplu pentru metoda FIFO cu aceleași date de la exemplul anterior.

Tabelul nr. 2.3. Metoda FIFO

Sursa: adaptare proprie după Bogdan V., 2010, p.69

Metoda ultimul intrat- primul ieșit – LIFO

La fel ca și în cazul metodei prezentate anterior putem observa că denumirea acestei metode provine din limba engleză „Last in, first out”.

Conform acestei metode, bunurile care au ieșit din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau la costul de producție al ultimei intrări. Pe măsură ce lotul se epuizează, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.

Autorii Iacob Petru Pântea și Atanasiu Pop menționează într-o scriere de a lor și efectele utilizării metodei LIFO, unul din ele fiind micșorarea rezultatului exercițiului financiar, scădere care este mai accentuată în perioadele de inflație.

Metoda LIFO este folosită de entitățile economice atunci când prețurile cresc, pentru că acest mod de evaluare duce la majorarea valorii consumurilor și la scăderea valorii stocurilor finale.

Reglementările din Standardele Internaționale de Contabilitate privind stocurile nu permite folosirea metodei LIFO în vederea determinării costului stocurilor.

Exemplu pentru metoda LIFO cu aceleași date de la exemplul anterioare.

Tabelul nr. 2.4. Metoda LIFO

Sursa: adaptare proprie după Bogdan V., 2010, p.70

Din exemple date anterior se poate observa că în funcție de metoda de evaluare folosită, valoarea finală a stocului este diferită și anume 1749,6 lei în cazul metodei CMP, respectiv 1664 lei pentru FIFO și 1774 pentru LIFO.

„Practicile în diferitele țări dezvoltate ale lumii sunt diverse și cu justificări variate. Astfel, întreprinderile britanice preferă utilizarea metodei FIFO, deoarece ea corespunde cel mai bine fluxurilor reale de epuizare (ieșire) a stocurilor. Întreprinderile americane preferă metoda LIFO, deoarce aceasta măsoară fluxurile costurilor cât mai aproape de realitate. În plus această metodă este admisă de administrația fiscală americană. În Franța, metoda LIFO nu poate să fie utilizată, din motive fiscale, pentru întocmirea situațiilor financiare individuale, dar, în mod logic, utilizarea ei este permisă în cazul șituațiilor financiare consolidate.”

Orice metodă aleasă pentru evaluarea ieșirilor de stocuri trebuie să fie aplicată în mod consecvent „pentru elementele similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la o perioadă la alta.”

Modificarea metodei de evaluare în unele cazuri deosebite este necesar să fie explicată din punct de vedere al motivelor care au dus la schimbare metodei și nu în ultimul rând al efectelor asupra rezultatului.

II.2.Evaluarea stocurilor conform Standardelor Internaționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

Informațiile ce urmează a fi prezentate, au ca sursă Standardele Internaționale, dar și părerile unor autori cu privire la respectivele Standarde. În cadrul acestui subcapitol ne vom axa doar pe costurile de prelucrare aferente stocurilor, pe tratamentul contabil de bază cât și pe cel alternativ.

II.2.1. Costuri de prelucrare

IAS 2 Stocuri include în cadrul acestor costuri de prelucrare, costurile directe ce revin unităților produse, cum sunt cele referitoare la manopera directă. Pe lângă aceste costuri, este inclusă și alocarea sistematică a regiei de producție, variabilă și fixă, determinată de transformarea materiilor prime și a materialelor în produse finite.

Utilizarea costului de producție are loc pentru evaluarea bunurilor realizate din producție proprie, iar următoarele elemente se găsesc în structura acestui cost:

Cheltuielile directe aferente producției realizate, cuprinzând materii prime, materiale consumabile, dar și manopera directă;

Cheltuielile generale aferente producției respective existând posibilitatea excluderii parțiale sau totale a costurilor generale fixe utilizate în procesul de producție, în funcție de gradul de utilizare a volumului de producție;

Alte cheltuieli generale existente decât cele de producție, dacă prin participarea lor, stocurile se găsesc în locul și forma din prezent.

Cheltuielile directe pe care le regăsim în costul de prelucrare al stocurilor, sunt după cum urmează: cheltuieli privind materiale directe, consumul de energie rezultat pentru producerea acestora, alte cheltuieli considerate a fi directe precum și manopera realizată. Pe lângă aceste cheltuieli directe, există costuri care nu vor fi incluse în costul stocurilor, prin urmare, acestea sunt: pierderile de materiale, cheltuielile privind depozitarea acestora până la momentul transportului (al ridicării stocurilor), cheltuielile de administrație, cheltuieli de desfacere, precum și regia fixă nealocată costului; aceasta din urmă fiind un cost recunoscut în momentul în care a apărut.

Cu privire la cheltuielile indirecte de producție, IAS 2 Stocuri prezintă anumite aspecte care trebuie luate în considerare:

În categoria acestor cheltuieli va fi cuprinsă regia de producție fixă și variabilă. Regia de producție fixă are în componență acele cheltuieli cu amortizarea, întreținerea utilajelor și secțiilor ș.a. Regia de producție variabilă cuprinde acele cheltuieli cum ar fi costurile indirecte cu forța de muncă, materiale etc.

Asupra costului de producție se alocă regia fixă pe baza capacității normale de producție. Dacă, în cadrul unității se înregistrează o producție scăzută, valoarea regiei fixe (pe produs) nu va fi majorată. Regia rămasă nealocată se va înregistra ca o cheltuială a perioadei respective. În situația unui excedent de producție, adică peste capacitatea normală, valoarea regiei fixe va fi diminuată.

Asupra costului de producție se alocă regia variabilă pe baza folosirii reale a capacității de producție.

II.2.2. Ieșirea din entitate a stocurilor. Tratament contabil de bază.

Potrivit tratamentului de bază, costul stocurilor la ieșire este necesar a se determina prin metoda Costului mediu ponderat sau First in – First out. Există o excepție și anume, pentru acele stocuri care nu sunt fungibile, dar și acele bunuri sau servicii realizate pentru anumite comenzi, fiind evaluate printr-o identificare specifică a costurilor individuale.

Formula FIFO presupune că acele elemente care au fost achiziționate prima dată, se vor vinde primele și prin urmare, bunurile care vor rămâne în stoc la finele perioadei sunt cele care au fost achiziționate sau realizate cel mai recent.

“Prin formula Costului mediu ponderat se calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepția fiecărei livrări, în funcție de circumstanțele în care se regăsește entitatea.”

Potrivit autorului Dorel Mateș, metoda CMP poate fi utilizată cu succes în cazul în care entitatea are organizată contabilitatea activelor de natura stocurilor după metoda inventarului intermitent.

II.2.3. Tratament contabil alternativ permis.

Ghidul pentru înțelegerea și aplicarea IAS 2 prezintă un tratament contabil alternativ pentru ieșirea acestor stocuri, fiind prezentată metoda LIFO, dar Referențialul Internațional de Contabilitate interzice utilizarea acestei metode pentru evaluarea la ieșire a activelor de natura stocurilor.

Tratamentul alternativ reprezintă acel tratament permis pentru utilizare, fiind puțin agreat în contextul aplicării Standardelor. Dacă agentul economic decide utilizarea acestui tratament, aceasta presupune obligația comunicării, la momentul întocmirii situațiilor financiare, a unor informații suplimentare chiar și comparative raportate la cele existente utilizării tratamentului de bază.

Formula LIFO presupune că bunurile achiziționate sau produse ultima dată, se vor vinde primele. În urma acestor acțiuni, elementele regăsite pe stoc la finele exercițiului sunt cele care au fost cumpărate sau produse prima dată.

II.3. Inventarierea activelor de natura stocurilor

Inventarierea este un procedeu specific contabilității, de determinare faptică, cantitativă și sau numai valorică, la un moment dat a elementelor patrimoniale, precum și de stabilire a valorii de utilitate a lor.

La finele fiecărui exercițiu financiar, sunt evaluate elementele de activ și pasiv pentru a se putea identifica eventualele „diferențe care pot să existe între patrimoniul faptic și cel scriptic”

Determinarea stocurilor faptice se realizează prin numărare, cântărire sau cubare după caz. Dacă bunurile supuse inventarierii sunt intact ambalate acestea se desfac prin sondaj, lucru care se trece ulterior și în listele de inventariere.

În cazul lichidelor pentru care cantitatea nu se poate stabili prin măsurare, ci doar în funcție de volum, densitate și compoziție, inventarierea se realizează prin extragerea de probe din lichidele respective și se constată organoleptic prin probe de laborator sau măsurare.

Materialele de masă cum sunt : ciment, oțel, beton sunt inventariate pe bază de calcule tehnice, pentru a se evita degradarea bunurilor respective și totodată reducerea cheltuielior cu măsurarea și cântărirea.

Bunurile care au un grad ridicat de perisabilitate, sunt inventariate cu prioritate, pentru a nu afecta consumul sau comercializarea lor.

Pentru produsele în curs de execuție și pentru semifabricate trebuie să se realizeze următoarele etape:

să fie predate la magazie sau depozite toate produsele și semifabricatele a căror prelucrare a fost terminată;

să fie colectate toate produsele reziduale și deșeurile și să se întocmească documente de constatare pentru ele;

să se clarifice situația semifabricatelor care au o utilizare îndoielnică și să se întomească documente de constatare.

Produsele în curs de execuție se inventariază chiar dacă nu au parcurs toate etapele stabilite în procesul tehnologic de producție sau dacă nu au fost supuse probelor de recepție tehnică.

Materiile prime, materialele, și semifabricatele nu sunt considerate producție în curs, acestea fiind inventariate în mod distinct, prin punerea lor în contul de provieniență și scăderea cheltuililor.

Pentru produsele, serviciile și lucrările în curs,din cadrul secțiilor auxiliare inventarierea se realizează prin determinarea stadiului de executare a acestora.

Conform OMFP 2861 din 2009, inventarierea lucrărilor de modernizare și a reparațiilor neterminate se face prin „verificarea la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor”.

Capitolul III. Principalele documente utilizate pentru evidențierea stocurilor

Figura nr. 3.3. Circuitul documentelor într-un restaurant

Sursa: proiecție proprie pe baza informațiilor din literatura de specialitate

În procesul de organizare a contabiltății stocurilor și a producției în curs de execuție este necesar să se țină cont de obiectivele urmărite, factorii specifici de influență, dar și de documentele justificative și de evidență operativă.

Operațiile care privesc existența, intrarea, ieșirea sau deprecierea stocurilor sunt înregistrate în documente specifice. Ele pot fi grupate în funcție de natura operației pe care o justifică, astfel:

Documente aferente operațiilor de intrare a stocurilor:

factură;

aviz de însoțire;

notă de recepție și constatare de diferențe;

bon de predare – transfer- restituire;

bon de primire;

raport de producție;

listă de inventariere;

borderou de primire a bunurilor în consignație;

proces verbal de predare- primire;

proces verbal de inventariere;

proces verbal de donație;

Documente aferente ieșirii stocurilor:

factură;

aviz de însoțire;

bon de predare- transfer- restituire;

borderou de vânzare;

fișă limită de consum;

bon de consum;

proces verbal de predare- primire;

bon de predare;

proces verbal de donație;

proces verbal de inventariere;

dispoziție de livrare;

situația de calcul a perisabilităților;

proces verbal de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate;

listă zilnică de alimente.

Documente privind existența stocurilor:

registru inventar;

liste de inventariere;

proces verbal de invantariere;

Documente privind operația de depreciere a stocurilor:

lista de inventariere;

proces verbal de stabilirea a rezultatelor inventarierii;

note de constatare a deprecierilor.

În continuare vom prezenta documentele care sunt specifice doar bunurilor de natura stocurilor, reglemenate prin OMFP 2634 din 2015, astfel:

Notă de recepție și constatare de diferențe (NIR) este un document care este folosit pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încărcarea de gestiune și pentru înregistrarea în contabilitate.

Este folosit ca document de recepție în mod obligatoriu, pentru următoarele cazuri:

bunuri înregistrate pe aceeași factură, dar care fac parte din gestiuni diferite;

bunuri recepționate pentru „prelucrare, în custodie sau păstrare”;

bunuri materiale obținute de la persoane fizice;

bunuri care ajung fără documente de livrare;

„bunuri materiale care prezintă diferențe la recepție”.

În situațiile în care nu este obligatorie întocmirea notei de recepție, bunurile sunt înregistrate în contabilitate pe baza documentului care le însoțește: factură, aviz de însoțire.

Dacă bunurile sosesc în tranșe, se întocmește un formular pentru fiecare tranșe care se anxează la factură sau aviz.

În situația în care sunt constatate diferențe, acestea trebuie înscrise în Nota de recepție și constatare de diferențe.

Bon de predare – transfer – restituire este utilizat în cazul produselor finite, materialelor refolosibile, semifabricatelor și a materialelor nefolosite și este un document justificativ pentru încărcare/descărcare în/din gestiune și de înregistrare contabilă.

Acest document se întocmește pe măsura predării stocurilor amintite anterior la magazie, de către secție sau atelier.

Bon de consum se întocmește odată cu eliberarea materialelor din magazie pentru consum, fiind un document justificativ de scădere din gestiune și de înregistrare în contabilitate.

Listă zilnică de alimente este folosită la stabilirea meniurilor zilnice, la calculul alocației de hrană, precum și ca document pentru eliberarea din magazie a alimentelor folosite pentru pregrătirea hranei.

Dispoziție de livrare este un document justificativ de înregistrare în contabilitate care este folosit pentru eliberarea din magazie a mărfurilor, produselor finite sau a altor bunuri materiale destinate vânzării. Este un document de bază pentru întocmirea facturii și a avizului de însoțire a mărfii.

Avizul de însoțire a mărfii- este un document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, care stă la baza întocmirii facturii. Este utilizat de asemenea și în cazul transferului de materiale de la o gestiune la alta, separate teritorial, dar ale aceleași entități.

Fișa de magazie- este un „document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de bunuri materiale”. Este întocmită pentru fiecare „loc de depozitare a bunurilor materiale”, ordonate în funcție de anumite criterii.

Fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință- este folosită pentru a ține evidența obiectelor de inventar date în folosință angajaților, până la momentul scoaterii din folosință.

Lista de inventariere- este un document specific folosit pentru ineventarierea bunurilor aflate în gestiunea unei entități econmomice. Este utilizat și pentru stabilirea plusurilor sau lipsurilor de bunuri din unitate.

Capitolul IV. Contabilitatea sintetică și analitică a stocurilor

IV.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor

Contabilitatea stocurilor poate fi ținută cantitativ și valoric sau doar valoric prin utilizarea inventarului permanent sau intermitent.

Metoda inventarului permantent – presupune înregistrare în contabilitatea a tuturor operațiilor de intrare și de ieșire, aspect care face posibilă stabilirea și cunoașterea în orice moment a valorii cât și a cantității de stocuri existente în unitate.

Această metodă este folosită de ceea mai mare parte a societățiilor, pentru că permite un control riguros și totodată stabilirea exactă a nivelului stocurilor în orice moment, atât din punct de vedere valoric cât și cantitativ.

Metoda inventarului intermitent – constă în stabilirea și înregistrarea în contabilitate a ieșirilor pe baza inventarierii stocurilor, inventariere realizată la sfârșitul perioadei. Ea presupune evidențierea stocurilor la intrare și ieșire la cost istoric, preț standard sau preț de facturare.

La baza stabilirii ieșirilor de stocuri, stă bineînțeles inventarierea faptică a acestora. Ele se calculează ca diferență între valoarea stocurilor inițiale la care se adaugă valoare intrărilor de stocuri pe de o parte și valoarea stocurilor finale, determinată prin inventarierea faptică (fizică) a lor.

În ceea ce pivesc intrările de stocuri, acestea nu se înregistrează ca și în mod normal prin conturile de stocuri, ci prin cele de cheltuieli.

Există însă o excepție metoda inventarului intermitent nu se utilizează în comerțul cu amănuntul în cazul în care se folosește metoda global – valorică.

Diferența dintre metoda inventarului permanent și cea inventarului intermitent este faptul că în cazul inventarului permanent stocul este actualizat în mod continuu cu valoarea intrărilor și ieșirilor, dar în cazul inventarului intermitent soldul contului de stocuri rămâne același până la inventarierea fizică de la sfârșitul perioadei.

Principalele conturi și operații specifice stocurilor

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și producție în curs de execuție se conduce cu ajutorul conturilor din clasa a III –a din Planul General de Conturi, denumit „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” care este formată din următoarele conturi:

grupa 30 – „Stocuri de materii prime și materiale”

grupa 32 – „Stocuri în curs de aprovizionare”

grupa 33 – „Producție în curs de execuție”

grupa 34 – „Produse”

grupa 35 – „Stocuri aflate la terți”

grupa 36 – „Active biologice de natura stocurilor”

grupa 37 – „Mărfuri”

grupa 38 – „Ambalaje”

grupa 39 – „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”

În funcție de conținutul lor economic, conturile specifice stocurilor se grupează în următorul fel:

„conturi care țin evidența la valoarea de intrare(conturi cuprinse în grupele 30,33, 34, 35, 36, 37, 38);

conturi rectificative sau substractive care au menirea de a corecta valoarea de intrare a stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 368, 388, 378 și conturile de provizioane.

După funcția contabilă, aceste conturi sunt de activ”.

Grupa 30 – „Stocuri de materii prime și materiale”

Contul 301 „Materii prime”

Conținut economic: ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime;

Funcția contabilă: activ;

Se debitează cu: valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime intrate în patrimoniu(prin diferite căi: achiziție, aport, plus la inventar, donație etc.)

Se creditează cu: valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite pe diferite căi;

Soldul final debitor: arată valoarea stocului de materii prime existente în patrimoniu.

Tabelul nr. 4.5. Corspondența contului 301 „Materii prime” în funcțiunea sa

Sursa: elaborare proprie după datele din OMFP 1802 din 2014

Contul 302 „Materiale consumabile” funcționează desfășurat pe conturi sintetice de gradul II, astfel:

3021„Materiale auxiliare”

3022„Combustibili”

3023„Materiale pentru ambalat”

3024„Piese de schimb”

3025„Semințe și materiale de plantat”

3026„Furaje”

3028„Alte materiale consumabile”

Conținut economic: ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile;

Funcția contabilă: activ;

Se debitează cu: valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile intrate în patrimoniu(prin diferite căi: achiziție, aport, plus la inventar, donație etc.)

Se creditează cu: valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile ieșite pe diferite căi;

Soldul final debitor: arată valoarea stocului de materiale consumabile existente în unitate.

Tabelul nr. 4.6. Corspondența contului 302 „Materiale consumabile” în funcțiunea sa

Sursa: elaborare proprie după datele din OMFP 1802 din 2014

Contul 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

Conținut economic: ține evidența existenței și mișcării materialelor de natura obiectelor de inventar;

Funcția contabilă: activ;

Se debitează cu: valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în patrimoniu(prin diferite căi: achiziție, aport, plus la inventar, donație etc.)

Se creditează cu: valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite pe diferite căi;

Soldul final debitor: arată valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

Tabelul nr. 4.7. Corspondența contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

în funcțiunea sa

Sursa: elaborare proprie după datele din OMFP 1802 din 2014

Contul 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”

Conținut economic: ține evidența diferențelor ( în plus – favorabile și în minus- nefavorabile) între prețul standard de înregistrare și costul de achiziție aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune;

Funcția contabilă: bifuncțional;

Se debitează cu: diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intatre în unitate și diferențele în minus sau favorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune;

Se creditează cu: diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în unitate și diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune;

Soldul final debitor: diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc la un moment dat.

Tabelul nr. 4.8. Corspondența contului 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”

în funcțiunea sa

Sursa: elaborare proprie după datele din OMFP 1802 din 2014

Operații cu stocuri înregistrate în contabilitate

Intrări prin următoarele căi:

achiziție de la furnizori;

aport în natură la capitalul social;

primite de la terți;

alte categorii de stocuri transferate la mărfuri pentru a fi vândute ca atare;

produse finite destinate desfacerii prin magazinele proprii;

plusuri constatate la inventar;

primite cu titlu gratuit;

primite de la deponenți în regim de consignație.

Ieșiri prin următoarele căi:

scăderea din gestiune a mărfurilor vândute sau constatate în minus;

trimise la terți pentru prelucrare, păstrare, custodie;

retragerea aportului;

livrate către societăți din cadrul grupului;

donații și pierderi din calamități;

acordarea de plată în natură către salariați.

IV.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

Pentru a asigura integriatea stocurilor, entitățile economice mari trebuie să – și organizeze pe lângă cea sintetică și o contabilitate analitică. Societățile mici, care utilizează „metoda inventarului intermitent în contabilitatea sintetică a stocurilor, nu organizează contabilitate analitică a stocurilor”.

Contabilitatea analitică a stocurilor este organizată pe sortimente de bunuri materiale, pe grupe de stocuri sau pe locuri de depozitare. Există însă o excepție în cazul mărfurilor și a ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul pentru care se ține „evidența global valorică pe gestiuni”.

În situația în care stocurile sunt contabilizate prin metoda inventarului permanent , situație specifică unităților mari, Legea Contabilității prevede pentru cunoașterea exactă din punct de vedere cantitativ și valoric a stocurilor existente în gestiunea unității, pentru fiecare categorie sau lot de stocuri, organizarea contabilității analitice cu ajutorul uneia din următoarele metode:

metoda cantitativ – valorică;

metoda operativ – contabilă sau pe solduri;

metoda global – valorică.

IV.2.1. Metoda cantitativ – valorică

Această metodă persupune ținerea unei evidențe cantitative la locul de depozitare a stocurilor, pe sortimente de stocuri, cu ajutorul „Fișei de magazie”, dar în același timp și a unei evidențe cantitativ- valorice, utilizând „Fișele de cont analitice”.

În folosirea metodei cantitativ-valorice se pot delimitata următoarele etape:

înregistrarea cantitativă a stocurilor în fișele de magazie;

predarea fișelor de magazie la compartimentul financiar-contabil, unde datele sunt prelucrate și înregistate atât cantativ, cât și valoric în fișele de cont analitice;

verificarea concordanței valorice dintre datele operate în conturile sintetice și cele analitice, prin întocmirea la sfârșitul lunii a balanței de verificare analitice;

verificarea concordanței cantitative prin confruntarea informațiilor din fișele de magazie și „fișele analitice pentru valori materiale”.

IV.2.2. Metoda operativ-valorică sau pe solduri

Metoda operativ- valorică se bazează pe înregistarea stocurilor la „locul de depozitare” cantitativ, pe tipuri de bunuri, iar în contabilitatea analitică se organizează o evidență valorică a intrărilor și ieșirilor pe gestiuni, pe grupe și subgrupe de bunuri.

Documentul utilizat în cazul acestei metode este „Registrul stocurilor”, cu care se ține o evidență cantitativ-valorică.

Această evidență se realizează la sfârșitul lunii având ca și scop verificarea concordanței dintre contabilitatea analitică (Registrul stocurilor) și evidența cantitativă realizată la locul de depozitare (Fișa de magazie).

IV.2.3. Metoda global – valorică

Metoda global – valorică are în vedere ținerea unei evidențe a stocurilor doar valorică, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate.

Documentele care se întocmesc în cazul utilizării acestei metode sunt „Raportul de gestiune”, unde se înregistrează zilnic intrările și ieșirile și „Fișele de cont pentru operațiuni diverse”, care se întocmesc lunar, la nivelul compartimentului de contabilitate.

Se realizează periodic un control asupra integrității bunurilor stocate, prin confruntarea dintre evidența operativă și cea contabilă.

„Această metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar managerii unităților patrimoniale nu dispun de ținerea unei evidențe cantitativ valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”.

Capitolul V. Studiu de caz privind stocurile la S.C.LUXAPETIT.S.R.L

V.1. Prezentarea societății S.C. LUXAPETIT.S.R.L.

Denumirea societății la care am efectuat documentarea pentru elaborarea acestui sudiu de caz este S.C. LUXAPETIT.S.R.L.

Conform Actului Constitutiv al S.C. LUXAPETIT.S.R.L în toate documentele ce provin de la societate se va menționa denumirea acesteia, urmată de inițialele S.R.L., de capitalul social, sediul, numărul de înmatriculare la Registru Comerțului și Codul unic de înregistrare.

S.C. LUXAPETIT S.R.L. are sediul în localitatea Oradea, strada Iuliu Maniu, numărul 22, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J05/4482/1995, Cod Fiscal RO 6576836

S.C. LUXAPETIT S.R.L. a luat ființă în data de 2 decembrie 1995, cu un capital social subscris de 23.000 lei, 20.000 lei vărsat în contul bancar și 3000 lei în natură concretizat într-un aragaz electric pentru bucătăria restaurantului.

La data înființării a fost achiziționat un salon cu o capacitate de 130 de locuri.

Obiectul prinicipal de activitate al societății este „Restaurante”, conform codului CAEN 5610.

Date de contact:

Adresă: Oradea, Strada Iuliu Maniu, numărul 22

Număr de înregistrare la Registrul Comerțului: J05/4482/1995

Cod fiscal : RO 6576836

Telefon: 0259/ 770.700

Fax: 0259/ 453.900

Email: [anonimizat]

Societatea are cont deschis la ING Bank

Forma juridică la S.C.LUXAPETIT.S.R.L.

Forma de organizare juridică a societății este de societate cu răspundere limitată. Astfel societatea respectă trăsături și prevederi ale societătilor cu răspundere limitată.

Capitalul social al S.C.LUXAPETIT.S.R.L. este de 32.000 ron. Capital social care va putea fi redus sau mărit în condițiile legii și prevăzute în statutul societății.

Capitalul social nu va putea fi redus sub minimul prevăzut de lege.

Organele de conducere

Administratorul care are următoarele atribuții:

– verificarea realității vărsămintelor efectuate;

– existența și ținerea evidenței registrelor la zi;

– verficarea existenței dividendelor;

– stricta îndeplinire a îndatoririlor prevăzute de legea în materie.

Lichidarea și dizolvarea se poate realiza conform principiilor Actului Constitutiv în următoarele situații:

– imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

– declararea nulității societății;

– hotărârea tribunalului , la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice;

– insolvența societății;

– alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.

Dizolvarea societății trebuie să fie înscrisă în Registrul Comerțului și publicată în M.O.

Lichidarea societății are loc în situația dizolvării acesteia pentru oricare din motivele de mai sus.

V.2. Situația economică și poziția financiară

Firma S.C.LUXAPETIT.S.R.L și- a încheiat activitatea în anul 2015 având un profit de 360.316 lei.

În situația actuală a economie, în România, societatea dispune de disponibilități bănești și lichidități în lei:

– casa și conturi la bănci: 41.822 ron

– creanțe: 95.416 ron.

Firma are contractate credite pe T.S în valoare de 81.224,22 ron.

Datoriile firmei constă în: datorii față de furnizori 995.153 ron.

Tabel nr. 5.5. Evoluția cifrei de afaceri

Sursa: prelucrare proprie a datelor din contul de profit și pierdere al S.C.LUXAPETIT.S.R.L

Figura nr. 5.7. Evoluția cifrei de afaceri la SC.LUXAPETIT S.R.L

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor societății de pe www.mfinante.ro

Structura organizatorică la S.C.LUXAPETIT.S.R.L

Organigrama de funcționare a firmei se compune din următoarele elemente de bază:

Administratorul societății, care are atribuții depline privind reprezentarea societății în relațiile cu terții.

Director comercial, care are atribuții privind organizarea și controlul întregului flux de circulație a mărfurilor.

Directorul economic, care răspunde de calitatea activității financiar-contabile și de corectitudinea analizelor economice.

Restaurant, unde își desfășoară activitatea personalul format din:

șef de sală;

4 ospătari;

2 barmani;

1 bucătar;

2 ajutor bucătar.

Cofetărie formată dintr-un gestionar și vânzătoare.

Departament adiministrativ, acestui sector din organigramă îi sunt alocați 4 angajați și anume:

2 șoferi;

femeie de serviciu;

paznic.

Compartimentul financiar-contabil, care este constituit din 2 birouri. Biroul contabil și biroul vânzări, în care își desfășoară activitatea 3 persoane dintre care 2 au studii economice superioare. Șefii de birou au‚ și calitatea de expert contabil.

Figura nr. 5.8. Organigrama societății S.C.LUXAPETIT.S.R.L

Sursa: prelucrare proprie

Mediul extern la S.C.LUXAPETIT.S.R.L

Mediul extern al unei firme cuprinde două componente principale: micromediul și macromediul.

În sfera micromediului societății LUXAPETIT se cuprind acei factori care au o legătură strânsă, adesea directă, cu activitatea firmei. Influențând deciziile, strategiile, și tacticile de marketig, schimbările din acest mediu au o deosebită semnificație pentru marketeri.

Furnizorii se referă la toți acei factori de mediu de la care firma își procură resursele necesare desfășurării activității potrivit profilului său specific. Și pentru că, orice firmă indiferent de profilul său are nevoie deopotrivă de resurse umane, materiale și financiare, această componentă a micromediului va cuprinde pe lângă furnizorii de bunuri materiale, diverși prestatori de servicii, unități bancare și de asigurări, precum și „furnizorii” de resurse umane.

Principalii furnizori ai S.C.LUXAPETIT.S.R.L sunt:

S.C. WESTFOOD.S.R.L;

S.C.AUCHAN.S.R.L;

S.C.SELGROS CASH AND CARRY S.R.L.

Clienții sunt, de fapt, beneficiarii produselor sau serviciilor în care se finalizează activitatea firmei. Întrucât o orientare de marketing presupune satisfacerea nevoilor de consum, sfera clienților nu se limiteză la cercul cumpărătorilor direcți ai produselor sau serviciilor firmei – aceștia pot fi doar intermediari, ci include consumatorii finali, efectivi sau potențiali. Sarcina compartimentului de marketing dintr-o firmă este de a maximiza cererea pentru produsele pe care le oferă clienților, să știe să mențină clienții existenți și să atragă noi clienți din rândul non-consumatorilor relativi și al concurenței. Pentru a realiza aceste obiective, specialiștii în marketing trebuie să cunoască caracteristicile clienților: unde trăiesc, stilul de viață, vârsta, nivelul educației, ocupația, veniturile etc. Toate aceste caracteristici formează profilul clientului, care trebuie comparat cu profilul pieței pentru a identifica produsele firmei care plac mai mult anumitor tipuri de clienți. Pe aceasta bază se decid caracteristicile noilor produse, prețurile și mesajele promoționale cele mai potrivite pentru piața țintă, ce nevoi iși satisfac clienții cu produsul respectiv și care sunt avantajele obținute de pe urma lui, comparativ cu alte produse care satisfac aceleași necesități. Dacă apare însă un mijloc mai bun pentru satisfacerea uneia din nevoile lor, consumatorii îl vor adopta imediat.

Concurenții, spre deosebire de furnizorii și clienții firmei, nu se află în contact nemijlocit cu cu aceasta, dar îi marchează puternic relațiile cu exteriorul. În cercul concurenților sunt cuprinși concurenții direcți adică acele firme care oferă același tip de produse sau servicii pentru a satisface aceleași nevoi. Concurenții direcți fac eforturi financiare deosebite cu reclama, în încercarea de a arăta superioritatea produsului lor în raport cu al rivalilor. Foarte des, în această luptă se utilizează și prețul în încercarea de a atrage o parte din cumpăratorii rivalilor. Fiind foarte costisitoare, concurența directă nu ajută la supravietuire decât firmele foarte puternice, cu suficiente mijloace financiare. Concurenții indirecți sunt firmele care oferă consumatorilor un produs similar dar cu caracteristici diferite, satisfacând alte nevoi sau preferințe. Înlocuitorii sunt concurenții care vin cu produse foarte diferite ca formă și conținut, dar care satisfac aceeași nevoie a consumatorilor.

Principalii concuretnți pentru S.C. LUXAPETIT.S.R.L sunt restaurante ca și: Castelo, Palazzo, Emerald, Crinul Alb, Hanul cu noroc, Old Mill.

Organismele publice întregesc micromediul extern al firmei, antrenând-o într-o serie de raporturi de mare diversitate. Astfel, în această componentă a micromediului se includ, mai întâi, o serie de organisme de stat, față de care firma are anumite obligații, cum ar fi organele financiare, de justiție, de protecție a consumatorilor, de protecție a mediului, și în sfârșit, o prezență activă în relațiile firmei cu exteriorul o reprezintă mediile de informare în masă ( presa, posturile de radio, canalele de televiziune).

Organizarea activității financiar-contabile la S.C.LUXAPETIT.S.R.L

S.C.LUXAPETIT.S.R.L organizează și conduce contabilitatea în conformitate cu Legea contabilității nr. 82⁄1991, modificată și republicată și cu OMFP 1802 din 2014.

Responsabilitatea pentru adoptarea corespunzătoare a programelor informatice utilizate, pentru prelucrarea datelor financiar- contabile, organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu legea îi revine directorului economic, alături de contabilul din subordine.

Departamentul financiar-contabil are ca sarcină de bază să țină evidența contabilă conform reglementărilor în vigoare a tuturor bunurilor materiale existente în patrimoniu, a mișcării acestora, a creanțelor și datoriilor, a mijloacelor bănești, ale veniturilor și cheltuielilor, să stabilească rezultatul exercițiului, cu ajutorul programului de contabilitate SAGA.

Departamentul financiar-contabil întocmește lunar balanța de verificare analitică și sintetică, întocmește situații financiare anuale în formă simplificată. Acesta mai întocmește de asemenea și bugetul de venituri și cheltuieli anual cu defalcare pe trimestre, precum și urmărește realizarea indicatorilor prevăzuți în buget, informarea periodică a conducerii societății cu privire la:

– succesul afacerilor;

– lichiditatea societății;

– situația creanțelor de încasat și datoriilor de plătit;

– profitul obținut.

Departamentul financiar-contabil elaborează un plan de redresare economică prin reducerea și raționalizarea cheltuielilor sau creșterea veniturilor.

Forma de înregistrare utilizată este pe jurnale care prezintă următorul flux de informații în documente:

a) Jurnalul operațiilor de casă și bancă;

b) Jurnalul decontărilor cu furnizorii;

c) Jurnalul consumurilor și a altor ieșiri de materiale;

d) Jurnalul salariilor și contribuțiilor patronale;

e) Jurnalul vânzărilor și a altor ieșiri;

f) Jurnalul operațiilor diverse.

Lunar totalul înregistrărilor din registrele – jurnal auxiliare se reportează în registrul jurnal general. Această formă de contabilitate permite divizarea muncii în contabilitate deoarece același personal calificat care conduce fiecare registru – jurnal auxiliare, poate conduce și „Fișele de cont pentru operații diverse” ale conturilor specifice.

Operarea în registru – cartea mare sub forma „Fișele de cont pentru operații diverse” se face direct pe baza registrelor – jurnal auxiliare, în fiecare jurnal rămânând „sume neoperate”, cele care trebuiesc operate în conturi nespecifice grupului omogen de operații. Operațiile urmează să se facă centralizat, la sfârșitul fiecărei luni. Acest inconvenient poate fi înlăturat în cazul computerizării „reporturilor la sume” din registrele – jurnal auxiliare în registrul cartea – mare de tipul „Fișele de cont pentru operații diverse” editată la calculator.

V.3. Înregistrări aferente stocurilor la S.C.LUXAPETIT.S.R.L

1. În data de 01.02.2016 S.C.LUXAPETIT.S.R.L achiziționează de la S.C.WESTFOOD.S.R.L. conform facturii nr. 12 (Anexa nr. 3) materii prime la costul de achiziție de 77,20 lei, cu TVA de 20%. Plata facturii se va face din contul bancar, pe baza ordinului de plată nr. 15(Anexa nr. 4) și extrasului de cont nr. 34 (Anexa nr. 5) din data de 01.02.2016.

2. Se achiziționează, în data de 05.02.2016 ambalaje de la S.C.AUCHAN.S.R.L conform facturii nr. 245 (Anexa nr. 6), în valoare de 295 lei, cu TVA de 20%. Decontarea datoriei față de furnizor se va face din casierie pe baza chitanței nr.68 (Anexa nr. 7) și registul de casă (Anexa nr. 8).

3.În data de 07.02.2016 societatea achiziționează pe baza facturii nr. 4447(Anexa nr. 9), materii prime de la S.C. SELGROS S.R.L la cost de achiziție de 1515 lei, cu TVA de 20%. Plata furnizorului se va face din contul de disponibil, pe baza ordinului de plată nr. 17(Anexa nr. 10) și extrasului de cont cont nr. 40 (Anexa nr. 11) din data de 07.02.2016.

4.În data de 08.02.2016, conform bonului de consum nr. 20 (Anexa nr. 12), se consumă materii prime în valoare de 1213,80 lei din care se obțin pe baza raportului de producție nr.171 (Anexa nr. 13)produse finite reprezentând 100 de porții de pui cu ciuperci. Se mai obțin de asemenea 150 de bucăți pizza conform raportului de producție nr.172(Anexa nr. 15) al căror cost de producție este de 1633,50 lei justificat prin bonului de consum nr. 21 (Anexa nr. 14).

5.În data de 09.02.2016 se trimit spre prelucrare la terți pe baza avizului de însoțire a mărfii nr. 25 (Anexa nr. 16) 40 kg de materii prime( zahăr) din care se dorește să se obțină zahăr pudră. În data de 12.02.2016 se recepționează materiile trimise, pe baza notei de recepție și constatare de diferențe nr.31 (Anexa nr. 17). Se primește factura nr. 247(Anexa nr. 18) pentru serviciile de măcinat zahăr este de 25 de lei plus TVA de 20%.

6.În data de 10.02.2016 societatea vinde unei persoane fizice 30 de porții de pui cu ciuperci în valoare de 450 de lei, cu TVA 20% conform facturii nr. 558(Anexa nr. 19), costul de producție pe bucată fiind de 13,48 lei.

5311 = 4111 540 lei

7. În data de 11.02.2016 S.C.LUXAPETIT.S.R.L vinde clientului SC.MARIMAR.S.R.L produse finite în valoare de 5000 lei, cu TVA 20% pe baza facturii nr. 559 (Anexa nr. 20). Costul de producție al produselor finite este de 4200 lei Datorită volumului mare al comenzii S.C.LUXAPETIT.S.R.L acordă o remiză de 5% clientului său.

8.Societatea S.C.LUXAPETIT.S.R.L vinde societății S.C. ESHOES.S.R.L în data de 12.02.2016 conform facturii nr. 604 (Anexa nr. 21), 50 de bucăți de pizza, la prețul de 12 lei pe bucată, în acest preț sunt incluse și ambalajele a căror utilizare este evidențiată prin bonul de consum nr.25(Anexa nr. 22). Costul de producție fiind de 7,168 lei pe bucată.

9.În data de 14.02.2016 S.C.LUXAPETIT.S.R.L realizează o donație de materii prime (fructe) în valoare de 200 de lei, unei case de copii, pe baza procesului verbal de donație nr. 89(Anexa nr. 23) conform contractului de donatie nr.24.

10. În data de 15.02.2016 S.C.LUXAPETIT.S.R.L acordă cu ocazia împlinirii a 21 de ani de funcționare, angajaților săi legume și fructe în natură în valoare de 1500 lei, conform bonului de consum nr.27(Anexa nr. 24) întocmit pe baza Tabelului privind distribuția produselor finite salariațiilor(Anexa nr. 25).

11. În data de 16.02.2016 se tranferă pe baza bonului de transfer nr. 258 (Anexa nr. 26), produse finite din gestiunea restaurant către gestiunea de mărfuri din cofetărie 20 de bucăți de prajitură Amandina, la preț de vânzare de 6 lei pe bucată, conform notei de recepție și constatare de diferențe nr.34 (Anexa nr. 27). Costul de obținere a produselor finite este de 3,5 lei pe bucată.

12. În data de 18.02.2016 se achiziționează materiale consumabile în valoare de 750lei, TVA 20%, conform facturii nr. 78 (Anexa nr. 28).

13.În data de 20.02.2016, conform bonului de consum nr. 29 (Anexa nr. 29), se consumă materii prime în valoare de 2000 lei din care se obțin pe baza raportului de producție nr. 173 (Anexa nr. 30) produse finite reprezentând 160 de porții de paste carbonara. Se mai obțin de asemenea 300 de bucăți pizza conform raportului de producție nr. 174 (Anexa nr. 32) al căror cost de producție este de 2850 lei justificat prin bonului de consum nr.30 (Anexa nr. 31).

14. În data de 23.02.2016 se transferă pe baza bonului de transfer nr. 259 (Anexa nr. 33),produse finite la mărfuri, în valoare de 620 lei

15. În data de 25.02.2016 se primesc ca donație conform procesului verbal de donație nr. 90 (Anexa nr. 34) în baza contractului de donație, de materii prime de la S.C.WESTFOOD.S.R.L a căror valoare totală este de 500 lei.

16. Cu ocazia inventarierii s-a constatat scăderea prețurilor la produse carbogazoase, S.C.LUXAPETIT.S.R.L înregistrând astfel în data de 29.02.2016 o ajustare pentru depreciere în valoare de 300 de lei, pe baza listei de inventariere (Anexa nr. 35).

17. În urma efectuării inventarului la data de 29.02.2016 se constată un minus de ambalaje în valoare de 30 lei, conform listei de inventariere (Anexa nr. 36), evidențiat prin nota contabilă nr. 34 (Anexa nr. 37).

18. La data de 29.02.2016, în urma inventarului, se constată un plus de materii prime în valoare de 500 lei, conform listei de inventariere (Anexa nr. 38), evidențiat prin nota contabilă nr. 35 (Anexa nr. 39).

301 = 601 500 lei

19. În data de 29.02.2016 societatea S.C.LUXAPETIT.S.R.L constată că există producție neterminată și înregistrează o producție în curs de execuție de 150 lei, în baza listei de inventariere (Anexa nr. 40).

V.4. Registrul jurnal pentru operațiile din contabilitatea financiară la S.C.LUXAPETIT.S.R.L (Anexa nr.1)

Concluzii

Contabilitatea stocurilor reprezintă o verigă extrem de importantă în activitea financiar-contabilă au unei întreprinderi, deoarece cu ajutorul ei se determină costul de producție al bunurilor obținute, stabilindu-se ulterior și prețul de vânzare, care în final duce prin vânzarea produselor la realizarea de profit.

Societatea analizată oferă o importanță deosebită modului de alegere a furnizorilor de materii prime și materiale, pentru că având în vedere obiectul de activitate acestea se concretizeză în mare parte în produse alimentare care trebuie să fie proaspete și de o calitatea superioară. Un alt aspect urmărit de entitate este acela ca raportul calitate – preț să fie echitabil.

Produsele obținute de firmă sunt realizate în concordanță cu cerințele clienților, lucru accesibil având în vedere că obiectul de activitate oferă posibilitate de diversificare a produselor oferite, exact după cerințele oricăriui client.

S.C.LUXAPETIT.S.R.L este o societatea comercială care utilizează metoda inventarului permanent, prin care fiecare ieșire de bunuri se înregistrează fizic și valoric în conturile de stocuri respective. Această metodă a fost cosiderată multă vreme costisitoare pentru că presupune numeroase înregistrări și calcule, dar odată cu apariția tehnicilor moderne de calcul, acest dezavantaj a dispărut. Prezintă avantajul că permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor atât din punct de vedere cantitativ cât și valoric.

Pentru evaluarea stocurilor societatea folosește metoda FIFO, datorită perisabilității produselor pe care le furnizează, având în vedere obiectul de activitate. Metoda FIFO prezintă avantajul că ea prevede orice evaziune sau aproximare. Dezavantajul utilizării acestei metode este faptul că atunci când prețurile scad ieșirile sunt evaluate la prețuri mai mari, stocurile la prețuri mai mici, de asemenea are efect asupra profitului în sensul reducerii.

Societatea analizată utilizează o serie de documente specifice pentru evidențierea și înregistrarea corectă a existenței și mișcării stocurilor, cum sunt cele pentru recepția mărfurilor, încărcare și descărcarea gestiunii, pentru inventarierea stocurilor și altele.

Un alt aspect important pentru societate este buna desfășurarea a activității de desfacere, activitate care este strâns legată de procesul de aprovzionare. Se poate efectua un control riguros asupra evoluției mișcării și existenței stocurilor, doar cu condiția ca fiecare operație are la bază un document justificativ.

Îmbunătățirea relevanței și transparenței datelor prezentate în situațiile financiare anuale este un aspect esențial pentru fiecare societate inclusiv pentru S.C.LUXAPETIT.S.R.L, iar în vederea asigurării acestui lucru este necesar ca entitatea să respecte Legea Contabilității și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802 din 2014, precum și Standardele Internaționale de contabilitate în vigoare.

Câteva sugestii de îmbunătățire a activității desfășurate de S.C.LUXAPETIT.S.R.L ar fi:

proiectarea și obținerea de produse noi și diversificate în conformitate cu cerințele clienților, cum ar fi de exemplu meniuri personalizate;

îmbunătățirea condițiilor tehnice și organizatorice ale producției, prin achiziționarea de ustensile moderne și performante pentru bucătărie;

asigurarea și aprovizionarea cu materii prime proaspete și de calitate, în concordanță cu normele de fabricație;

stabilirea planului de producție în funcție de cerințele pieței;

creșterea nivelului de calificarea forței de muncă prin trimiterea ospătarilor și a bucătarilor la cursuri de perfecționare a cunoștințelor în domeniu, dar și prin motivarea materială și morală a acestora;

extinderea capacității de defacere prin mărirea sălii sau prin construirea unei sălii de nunți cu locuri mai multe;

îmbunătățirea permanentă a activității de marketing prin mass-media, participarea la târguri etc.

Bibliografie

Bogdan Victoria, Scorțe Carmen, Balaciu Diana, Beleneși Mărioara, Bazele contabilității repere teortice și aspecte practice, Editura Universității din Oradea, 2013

Bogdan Victoria, Balaciu Diana, Farcaș Mariana, Scorțe Carmen, Beleneși Mărioara, Bazele contabilității de la teorie la practică, Editura Univiersității din Oradea, 2010

Bojian Octavian, Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică, București, 1999

Cernușca Lucian, ”Strategii și politici contabile”, Ed. Economică, București, 2004

Coman Florin, Contabilitate financiară și fiscalitate, Editura Economică, București, 2009

Feleagă Niculae, Malciu Liliana și Bunea Ștefan, Bazele contabilității, o abordare europeană și internațională, Editura Economică, București,2002

Feleagă Niculae, Ionașcu Ion, Tratat de contabilitate financiară Volumul 1, Editura Economică, București, 1998

Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, Contabilitate financiară o abordare europeană și internațională, Editura Economică, București, 2007

Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Mateș Dorel, David Delia, Contabilitate fianciară conformă cu Directiva a IV a a Comunităților,Editura Gutenberg Univers, Arad, 2010

Mateș Dorel, “Normalizarea contabilității și fiscalitatea întreprinderii”, Ed. Mirton, Timișoara, 2003

Pântea Iacob Petru, Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară a întreprinderii,Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004

Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002

Pop Valer, Farcaș Marina, Pop Cosmin și Balaciu Diana, Contabilitate financiară, Editura Universității din Oradea, 2006

Pop Valer, Bazele contabilității, Editura Convex, Oradea 1996

Ristea Mihai și Dumitru Corina, „Libertate și conformitate”,Ed. CECCAR, București 2012

Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate 2 STOCURI, Ed. CECCAR, București, 2004

Standardele Internaționale de Raportare Financiară 2013, Partea A, Editura CECCAR, București, 2013

Ordinul pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii 2861 din 2009

Ordinul pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate 1802 din 2014

Ordinul privind documentele financiar-contabile 2634 din 2015

http://www.mfinante.gov.ro/pjuridice.html?pagina=domenii

Anexe