Contabilitatea Stocurilor In Cadrul Firmei Belform

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – PREZENTAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE, DELIMITĂRI ȘI FUNDAMENTĂRI TEORETICE, AMORTIZAREA SI REEVALUAREA

1.1. Recunoașterea imobilizărilor corporale

1.2. Noile reglementari contabile privind imobilizărilor corporale

1.3.amortizarea imobilizarilor corporale

1.4.reevaluarea imobilizarilor corporale

CAPITOLUL 2 – PREZENTAREA FIRMEI SC BELFORM SRL

2.1. Scurt istoric

2.2. Organizarea firmei

2.3. Politica firmei

2.4. Piata firmei

2.5. Analiza resurselor umane 

2.6.Analiza indicatori

2.7. Analiza SWOT

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR IN CADRUL FIRMEI BELFORM

3.1.  Monografia stocurilor

3.2. Analiza stocurilor in cadrul firmei

3.3. Posibilități de perfecționare a evidentei stocurilor cu ajutorul mijloacelor automate de prelucrare a datelor

3.3.1.Modulul ISIS

3.3.2.Modulul TRENDIX

3.4.Aplicație privind programarea structurată pe obiect: program de scoatere din gestiune și calcul a stocurilor conform metodei FIFO

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul cărora fac parte și stocurile, adică acele materiale deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții că mai sus sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. Această importantă este dată de faptul că o unitate de producție nu poate funcționa fără existența stocurilor.

Stocurile reprezintă cantitățile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producție, desfacere), pentru a asigura desfășurarea continuă și ritmică a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al producției (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere.

Stocul de producție reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri și al unei oferte, al unui mod de organizare a activității de asigurare a activității de asigurare materială și care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenței acestuia este determinată de:

– necoincidența în timp și spațiu a producției și consumului de resurse;

– existența anumitor incertitudini în ce privește asigurarea cu resurse și care fac necesară existența unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:

– stocul de siguranță – pentru incertitudini în ce privește consumul, cantita-tile livrate și timpul de livrare;

– stocurile speculative – pentru eliminarea unor influențe negative ale creșterii prețurilor etc.

– existența unor ritmuri diferite dintre producție (consum) și asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp
Lucrarea este structurată pe trei capitole mari, împărțite la rândul lor în subcapitole, astfel încât să se asigure o tratare judicioasă a tuturor aspectelor legate de contabilitatea stocurilor. Aceste capitole sunt:

Capitolul I – Contabilitatea stocurilor cu referire la clasificarea și structura stocurilor, evaluarea stocurilor, contabilitatea stocurilor de natură materiilor prime, materialelor, produselor, mărfurilor și a altor materiale consumabile;

In capitolul II este prezentata firma BELFORM scurt istoric, piata, misiune si obiective, puncte slabe , tari, amenintari si oportunitati.

Capitolul III. Studiul de caz privind stocurile la firma capitol care cuprinde analiza stocurilor si contine o aplicație în programul informatic folosit de această societate.

Lucrarea se incheie cu -Concluzii și propuneri asupra acestei lucrări.

CAPITOLUL I – PREZENTAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE, DELIMITĂRI ȘI FUNDAMENTĂRI TEORETICE

1.1. Recunoașterea imobilizărilor corporale

Contabilitatea imobilizărilor corporale vizează, în mod curent, trei momente principale:

(1) intrarea imobilizărilor corporale – recunoașterea inițială, poate avea loc în mai multe moduri:

1. Achiziție – evaluarea se face la cost de achiziție;

2. Producție – evaluarea se face la cost de producție;

3. Aport la capital – valoarea de aport (stabilită în urma evaluării);

4. Primite ca donație – valoarea justă –

5. Constatate plus la inventar – valoarea justă –

6. Leasing financiar –

Obs. Conform omfp 3055/29.10.2010 prin valoare justă se înțelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. (art. 50 – 1)

Operațiuni care pot duce la modificarea valorii de intrare:

Modernizarea;

(2) reevaluarea.

(2) amortizarea imobilizărilor se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora. (omfp 3055/2010 art. 110 alin 1)

Metode de amortizare: amortizarea liniară, amortizarea degresivă, amortizarea accelerată, amortizarea calculată pe unitatea de produs sau serviciu.

Obs. Conform omfp 3055/29.10.2010 metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. (art.112 alin 2)

(3) ieșirea/scoaterea din evidență/descărcarea din gestiune – derecunoașterea imobilizărilor, poate avea loc în mai multe moduri:

1. Casarea – în situația în care imobilizarea nu mai generează beneficii economice pentru entitate;

2. Cedarea – în situația transferului dreptului de proprietate către un terț în schimbul unei contraprestații (cu titlu oneros);

3. Aport la capitalul social al altei societăți

4. Donația – în situația transferului dreptului de proprietate către un terț fără existența unei contraprestații (cu titlu gratuit);

5. Lipsă la inventar – se înregistrează în momentul constatării lipsei din gestiune;

Alte operațiuni: imobilizări corporale în curs de aprovizionare, imobilizări corporale în curs de execuție și avansuri acordate pentru imobilizări corporale.

1.2. Noile reglementari contabile privind imobilizărilor corporale

Conform omf 3055/2010 cu modificarile ulterioare, imobilizarile corporale reprezinta active care:

A) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fiinchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;

si

B) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Prin urmare , nu se mentioneaza un plafon valoric peste care o achizitie se incadreaza in categoria imobilizarilor corporale.

Datorita faptului ca inca in romania nu se face o delimitare intre fiscalitate si contabilitate, incadrarea in categoria imobilizarilor se face atunci cand valoarea de achizitie depaseste 2.500 de lei.

Solutia pentru aceasta problema este mentinerea a doua registre de mijloace fixe: unul pentru a se calculaamortizarea fiscala (conform regulilor si duratelor de amortizare mentionate in codul catalog pentru mijloace fixe) si o amortizare contabila, care sa reflecte exact natura achizitiei , indiferent de valoarea acesteia.

Daca respectam principiile acestui ordin, ceea ce noi incadram la obiecte de inventar si recunoastem pe cheltuiala in momentul achizitiei, ar putea foarte bine sa fie incadrat ca imobilizare si amortizat pe durata de viata utila.

Multe dintre achizitiile pe care le incadram la obiecte de inventar pot fi active care sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri si pot fi utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

O alta problema care are un impact important asupra situatiilor financiare este modul cum privim functionarea unui grup de active achizitionate impreuna. De exemplu se achizitioneaza mobilier pentru dotarea unei cladiri de birouri (mese de sedinta, dulapuri, scaune ). Factura in ansamblul sau are o valoare de 400.000 euro, dar luate individual, elementele facturate nu depasesc 2.500 lei.

Cum procedam ? Le tratam ca imobilizari si cream unul sau mai multe mijloace fixe globale bazandu-ne pe principiul ca sunt parte dintr-un ansamblu, functioneaza impreuna, si aduc beneficii numai in ansamblul constituit ? Dar obiectele de mobilier au in general o mobilitate mare, adesea se distrug si trebuie casate si atunci intervine de fiecare data problema calcularii procentului reprezentat de acel activ in total grup si amortizarea aferenta, pentru a putea fi scos din gestiune.

Sau le putem considera obiecte de inventar , le trecem pe cheltuiala in luna achizitiei , bazandu-ne pe faptul ca fiecare componenta este un bun de sine statator care poate functiona separat de grup.

Din punct de vedere contabil, aceste achizitii ar trebui tratate ca imobilizari – mobilierul in general are o durata de viata mai mare de un an.

Din punct de vedere fiscal, aceste achizitii care au o valoare sub 2.500 lei  ar trebui tratate ca si obiecte de inventar.

Influenta pe profit este evidenta : in primul caz cei 400.000 euro se amortizeaza in 10 ani de exemplu, deci afectam rezultatul anului cu 40.000 euro, iar in cazul al doilea afectam rezultatul exercitiului cu 400.000 euro.

alegerea unei variante sau a alteia trebuie puternic motivata in cazul unei inspectii fiscale, mai ales atunci cand tinem un singur registru de mijloace fixe.

Imobilizările corporale reprezintă active care:     

A) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; 

Și    

 b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate din motive de siguranță sau legate de mediu. Achiziția unor astfel de imobilizări corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină  din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s‐ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.     

În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: investițiile imobiliare, activele biologice productive, precum  și activele corporale de explorare  și evaluare a resurselor minerale. Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile imobilizărilor corporale.     

Conform definiției, mijloacele fixe reprezintă obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului (începând cu 01.07.2014 valoarea stabilită prin hg nr.276/2014 este de 2.500 lei) și au o durată normală de utilizare mai mare de un an.

În categoria mijloacelor fixe sunt incluse:

      terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora, 

      construcțile,

      instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animalele și plantațiile,

     mobilierul, aparatura birotică, echipamentele de protecție a valorii umane și materiale și alte       active corporale (avansuri, imobilizări corporale în curs de execuție)

Nu sunt considerate mijloace fixe:

       motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia r acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile imobilizărilor corporale.     

Conform definiției, mijloacele fixe reprezintă obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului (începând cu 01.07.2014 valoarea stabilită prin hg nr.276/2014 este de 2.500 lei) și au o durată normală de utilizare mai mare de un an.

În categoria mijloacelor fixe sunt incluse:

      terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora, 

      construcțile,

      instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animalele și plantațiile,

     mobilierul, aparatura birotică, echipamentele de protecție a valorii umane și materiale și alte       active corporale (avansuri, imobilizări corporale în curs de execuție)

Nu sunt considerate mijloace fixe:

       motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor, de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijlocului fix, Sculele, instrumentele și dispozitivele speciale care se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală,  Construcțiile și instalațiile provizori,  Animalele care nu îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngrășat, păsările și coloniile de albine,  Padurile,  Prototipurile,  Echiamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesorile de pat, indiferent de valoare lor și durata lor de utilizare.

Deoarece  există numeroase denumiri ale bunurilor sau complexului de obiecte ce formează un mijloc fix a fost creat un catalog al mijloacelor fixe. Acest catalog facilitează regăsirea mijloacelor fixe și informează asupra duratelor de utilizare a acestora. Mijloacele fixe sunt clasificate în 3 grupe (grupa 1 – construcții industriale, grupa 2 – instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații, grupa 3 – mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorii umane și materiale), fiecărei grupe îi aparține un anumit număr de subgrupe, iar subgrupei alte subgrupe. Durata normală de funcționare, durata minimă și durata maximă sunt evidențiate pentru calculul amortizării. Pentru mai multe informații puteți accesa hg 2139/2014 catalogul privind clasificare și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. 

Evidența mijloacelor fixe se ține cu ajutorul următoarelor documente:

      registrul numerelor de inventar – se atribuie fiecărui mijloc fix un număr de inventar la data intrării în patrimoniu prin achiziționare, construire, confecționare, transfer, etc (cu excepția celor luate în chirie) 

     fișa mijlocului fix – conține toate informațiile despre mijlocul fix, numărul de inventar, documentul cu care a fost achiziționat, valoarea de intrare, grupa din care face parte, codul de clasificare, data dării în folosință, durata normală de funcționare, cota de amortizare și data amortizării complete 

       bon de mișcare a mijloacelor fixe

Pentru casare se folosește procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe.

1.3. Amortizarea imobilizarilor corporale

Imobilizările corporale reprezintă active care:

A) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și

Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate din motive de siguranță sau legate de mediu. Achiziția unor astfel de imobilizări corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s‐ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.

În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matrițele, aparatele de măsură și control, uneltele și alte elemente similare, și să se aplice criteriile de recunoaștere a valorii agregate a acestora.

Piesele de schimb și echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri și recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când sunt consumate. Totuși, piesele de schimb importante și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci când

Sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează

Determinarea valorii amortizabile a clădirii.

Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele subcategorii: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: investițiile imobiliare, activele

Biologice productive, precum și activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale. Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile imobilizărilor corporale.

Contabilitatea imobilizărilor în curs se ține distinct pentru imobilizările corporale, altele decât investițiile imobiliare, și investițiile imobiliare.

Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s‐au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 22 "imobilizări corporale în curs de aprovizionare" din planul de conturi general).

Investiții imobiliare

Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐ ori o parte a unei clădiri ‐ sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru:

A) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative;

B) a fi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității;

Active biologice productive

În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct activele biologice productive. Activele biologice productive sunt orice active, altele decât activele biologice de natura Stocurilor; de exemplu, animalele de lapte, vița‐de‐vie, pomii fructiferi și copacii din care se obține lemn de foc, dar care nu sunt tăiați. Activele biologice productive nu sunt produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.

‐ un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie.

‐ o entitate recunoaște un activ biologic dacă și numai dacă:

A) entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;

B) este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină entității; și

C) valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil.

În activitatea agricolă, controlul poate fi evidențiat, de exemplu, prin dreptul de proprietate asupra vitelor sau prin însemnarea ori marcarea vitelor în alt mod în momentul achiziției, nașterii sau înțărcării. Beneficiile viitoare sunt estimate, în mod normal, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente acestora.

Activele biologice sunt adesea atașate fizic de terenul pe care se află (de exemplu, copacii dintr‐o plantație forestieră). Este posibil ca pentru activele biologice care sunt atașate de teren să nu existe o piață separată, dar să existe o piață activă pentru activele combinate, adică pentru activele biologice, terenul viran și amenajările acestuia, considerate ca un întreg. O entitate poate să utilizeze informații referitoare la activele combinate pentru a evalua valoarea justă a activelor biologice. De exemplu, valoarea justă a terenului viran și a amenajărilor acestuia poate fi dedusă din valoarea justă a activelor combinate pentru a stabili valoarea justă a activelor biologice.

Imobilizări deținute în baza unui contract de leasing

Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația în vigoare.

Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se efectuează la începutul contractului.

Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și nu numai de forma juridică a contractelor.

În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

A) contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;

B) leasing financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;

C) leasing operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.

Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

A) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul duratei contractului de leasing;

B) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;

C) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;

D) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare

sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;

E) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.

Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către locator/finanțator.

În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de bunuri imobile și mobile sunt Tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.

În cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază Consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.

Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și imobilizări corporale.

Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidențiază în conturi în afara bilanțului (contul 8051 "dobânzi de plătit").

Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanțe imobilizate.

Dobânzile de primit corespunzătoare creanțelor din operațiuni de leasing financiar se Înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de venituri.

La recunoașterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislația care reglementează categoriile de entități care pot derula asemenea operațiuni.

La contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale și imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.

Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit încontul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în conturi de evidență din afara bilanțului.

Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing, astfel:

A) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare locatarului, activul având rol de garanție.

Entitatea beneficiară a finanțării (locatarul) nu va recunoaște în contabilitate operațiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operațiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.

Operațiunea de finanțare va fi evidențiată prin articolul contabil

512 "conturi curente la bănci" = 167 "alte împrumuturi și datorii asimilate",

Urmând ca dobânda și alte costuri ale finanțării, potrivit contractelor încheiate, să fie înregistrate conform prezentelor reglementări.

Din punctul de vedere al regimului taxei pe valoarea adăugată, au loc două operațiuni distincte, respectiv livrarea bunului, efectuată de locatar, și operațiunea de leasing, efectuată de locator, pentru care taxa pe valoarea adăugată se evidențiază potrivit legii;

B) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidență a activului și a sumelor încasate sau de încasat și a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile, conform prevederilor legale.

Operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări, respectiv pe seama contului de profit și pierdere.

În vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operațional inventariază și transmit societății de leasing lista bunurilor deținute în baza contractelor de leasing.

În condițiile prevăzute la cap. 6 "note explicative la situațiile financiare anuale", entitățile Contractante care au efectuat operațiuni de leasing și leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la operațiunile derulate.

Stimulente acordate la încheierea sau la renegocierea unor contracte

La negocierea sau la renegocierea unui leasing operațional, locatorul îi poate oferi locatarului anumite stimulente pentru a încheia contractul. Exemple de astfel de stimulente sunt plata unui avans în numerar către locatar sau rambursarea ori asumarea de către locator a costurilor locatarului (cum ar fi costuri de reamplasare, modernizări ale activului în regim de leasing și costuri aferente unui angajament anterior de contract de leasing al locatarului). Alternativ, se poate conveni ca, în perioadele inițiale ale duratei contractului de leasing, locatarul să plătească o chirie mai mică sau să nu plătească deloc.

Toate stimulentele acordate pentru încheierea unui contract de leasing operațional nou sau reînnoit trebuie recunoscute drept parte integrantă din valoarea netă a contraprestației convenite pentru utilizarea activului în regim de leasing, indiferent de natura stimulentului, de forma sau de momentul în care se face plata.

Stimulentele dintr‐un leasing operațional se referă la contraprestația pentru utilizarea bunului În sistem de leasing. Costurile suportate de locator drept stimulente pentru încheierea unui nou contract de leasing sau pentru reînnoirea unuia existent nu se consideră ca făcând parte din costurile inițiale care sunt adăugate la valoarea contabilă a activului în sistem de leasing.

De exemplu, în cazul încheierii unui nou contract de leasing pentru care, drept stimulent acordat locatarului pentru participarea la noul contract de leasing, locatorul este de acord să plătească costurile de reamplasare ale locatarului, să contribuie la plata unor cheltuieli de amenajare/modernizare efectuate de locatar sau este de acord ca pentru o perioadă să nu încaseze nicio chirie de la locatar (acordarea unei perioade de grație), atât locatorul, cât și locatarul vor recunoaște valoarea netă a contraprestației, de‐a lungul duratei contractului de leasing, utilizând o singură metodă de amortizare.

Locatorul trebuie să recunoască valoarea agregată a costului stimulentelor drept o diminuare a venitului din leasing pe durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepția cazului în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru eșalonarea în timp a beneficiului activului în sistem de leasing.

Locatarul trebuie să recunoască beneficiul agregat al stimulentelor drept o reducere a Cheltuielilor cu chiria pe toată durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepția cazului în care o Altă bază sistematică este reprezentativă pentru eșalonarea în timp a beneficiului locatarului rezultat din utilizarea activului în sistem de leasing.

Prevederile pct. 223 referitoare la suportarea liniară a cheltuielilor pe durata contractului se aplică și în cazul stimulentelor acordate cu ocazia încheierii de contracte de închiriere sau de alte contracte care presupun acordarea de stimulente pentru atragerea chiriașilor.

Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.

Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcția unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:

A) costurile reprezentând salariile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcția imobilizării corporale;

B) cheltuieli materiale;

C) costurile de amenajare a amplasamentului;

D) costurile inițiale de livrare și manipulare;

E) costurile de instalare și asamblare;

F) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;

G) costurile de testare a funcționării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul și condiția de funcționare (cum ar fi eșantioanele produse la testarea echipamentului);

H) onorariile profesionale plătite avocaților și experților, precum și comisioanele achitate în legătură cu activul etc.

Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale sunt:

A) costurile de deschidere a unei noi instalații;

B) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate și activități promoționale);

C) costurile de desfășurare a unei activități într‐un loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului);

D) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie;

E) costurile reamplasării sau reorganizării parțiale sau totale a activităților entității.

În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Același tratament contabil se aplică și cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate sau costul activului respectiv, atunci când acesta este evidențiat ca stoc.

În costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din funcțiune, precum și cu restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil și entitatea are o obligație legată de demontare, mutare a imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului.

Costurile estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu un cont de provizioane (contul 1513 "provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea").

Evaluarea la data bilanțului

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.

În conturile 6813 "cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor", respectiv 7813 "venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor" se evidențiază numai deprecierile aferente imobilizărilor corporale a căror evidență este efectuată la cost și nu la valoare reevaluată.

Amortizarea

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entități pentru scopuri fiscale.

În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.

O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.

În cazurile menționate la alin. (5), inclusiv în situația prevăzută la pct. 100, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.

Investițiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcție de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.

Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:

A) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;

B) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;

C) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri contabile;

D) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.

Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.

Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, elemente stabilite în funcție de politica contabilă adoptată.

Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.

Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.

Terenurile nu se amortizează.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.

Cedarea și casarea

O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.

Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.

În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta și trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "alte venituri din exploatare", respectiv "alte cheltuieli de exploatare", după caz.

1.4.Reevaluarea imobilizarilor corporale

Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.

amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s‐a efectuat reevaluarea.

Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.

Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându‐se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac excepție cazurile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.

La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:

A) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

B) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei altei valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

Elementele dintr‐o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.

Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie reevaluate.

o categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare, aflate în exploatarea unei entități.

Exemple de categorii de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; mașini și echipamente; nave; aeronave etc.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.

Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață, pe baza informațiilor pe care le‐ar utiliza participanții de pe piață atunci când stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.

Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într‐o tranzacție reglementată pe piața principală (dacă există) sau cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condițiile curente de piață (adică un preț de ieșire), indiferent dacă respectivul preț este direct observabil sau este estimat utilizând o altă tehnică de evaluare.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s‐au calculat valorile prezentate, precum și elementul afectat din contul de profit și pierdere.

În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza costului de achiziție sau a costului de producție și valoarea rezultată în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanț la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "capital și rezerve" (contul 105 "rezerve din reevaluare").

Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat (contul 1175 "rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat.

În sensul prezentelor reglementări, câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s‐a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.

La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 1065 "rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" se transferă asupra contului 1175 "rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".

Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare.

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

-ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "capital și rezerve", dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

– ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "capital și rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere (contul 755 "venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale", după caz).

Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat.

În cazul terenurilor și clădirilor care au fost reevaluate și au făcut obiectul unei cedări parțiale, la scoaterea din evidență a acestora, diferența din reevaluare aferentă părții cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență, și se evidențiază în contul 1175 "rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".

Ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizărilor respective.

În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanț de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informații:

A) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate și suma ajustărilor cumulate de valoare; sau

B) valoarea la data bilanțului a diferenței dintre valoarea rezultată din reevaluare și cea reprezentând costul istoric și, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.

CAPITOLUL 2 PREZENTAREA FIRMEI SC BELFORM SRL

2.1. Scurt istoric

Belform este o companie românească specializată în producția de căzi din acril. Înființată în 1992, Belform are în prezent 35 de angajați și o capacitate de producție de 60000 bucăți anual. În anul 2004, Belform a început producția de căzi din acril, iar din 2006 s-a situat pe locul 3 în topul producătorilor de căzi de acest tip din România (conform studiului făcut de compania BRG Consult din Anglia; www.brgconsult.com) și a devenit primul producător local de cădițe de duș și al doilea producător local de căzi cu hidromasaj.
Structura de producție este una dintre cele mai performante din România, astfel încât să asigure realizarea unui produs finit stabil în timp.

Designul produselor Belform este realizat împreună cu o echipă de specialiști-designeri, care lucrează pentru lansarea de produse noi și originale, în același timp practice și moderne, preferate și alese de clienții finali dintr-o largă ofertă de produse.
Belform realizează o gamă completă de produse – căzi simple, cădițe de duș, căzi cu hidromasaj, mini-piscine. Toate aceste produse sunt realizate numai din acril, material care câștigă teren și pe piața românească, în detrimentul celorlalte materii prime utilizate pentru fabricarea căzilor (fontă, inox, fibră de sticlă).

2.2. Organizarea firmei

Firma are un număr de 22 angajați distribuiți după cum urmează :

Conducere: 2 persoane;

Departamentul de relații publice (PR): 2 persoane;

Secretariat: 1 persoană;

Departament contabilitate: 4 persoane;

Departament marketing: 5 persoane;

Departament IT: 4 persoane;

Departament transfer internațional de bani: 2 persoane;

Departament administrativ: 2 persoane;

Firma este organizată în mai multe departamente astfel:

Departamentul de consultanță financiar-bancară;

Departamentul de relații publice;

Departamentul de marketing care se ocupă de contractarea spațiilor publicitare în publicațiile pe care le editează;

Departamentul IT care se ocupă de creație și layout-ul publicațiilor;

Departamentul contabilitate;

Departamentul Dollar Express (agent Western Union), transfer internațional de bani.

Organigrama firmei este prezentată mai jos:

Fig.2.2.1.

Sistemul informațional

Firma dispune de 15 calculatoare legate în rețea. Acestea sunt repartizate astfel:

Departamentul de conducere: 2

Departamentul de relații publice: 3

Secretariat: 1

Departamentul de marketing: 5

Departamentul IT & DESIGN: 4

Departamentul de contabilitate: 4

În departamentul de IT & Design sunt cele mai performante calculatoare. Se folosesc programele: Corel Draw, Adobe Fotoshop, Excel, Word, Microsoft Power Point. În departamentul de contabilitate se folosesc programe specifice de contabilitate.

Firma dispune și de un Fileserver unde se salvează documentele comune pentru derularea activității. Tot în Fileserver este organizată și o arhivă în funcție de departamente.

2.3. Politica firmei

Conducerea Belform Prod este angajată pe deplin în satisfacerea cerintelor specificate si nespecificate ale clientilor sai. Aceasta presupune aplicarea următoarelor principii:

CLIENTI

Actionam in directia atingerii si depasirii asteptarilor clientilor nostri prin oferirea de produse diversificate, care inglobeaza ultimele tehnologii in domeniu si care se incadreaza in cele mai noi curente de design.

Ne propunem marirea segmentului de piata pe care il detinem prin marirea numarului de clienti interni si prin extinderea numarului de tari in care exportam.

COLABORATORI

Urmarim dezvoltarea unor relatii pe termen lung bazate pe loialitate

PERSONALUL

Ne propunem asigurarea perfectionarii si dezvoltarii continue a personalului, cea mai importanta resursa a firmei. Dorim sa asiguram cadrul necesar implinirii profesionale si dezvoltarii sentimentului de apartenenta la firma Belform a intregului personal. Ne propunem crearea unui atitudini pozitive prin atribuirea responsabilitatii conducerii proceselor desfasurate de fiecare.

MEDIUL INCONJURATOR

Toatele activitatile organizatiei se desfasoara tinand cont de protectia si ameliorarea mediului inconjurator. Ne angajam sa respectam cerintele si reglementarile legislative in domeniu. Ne propunem un set de obiective in vederea reducerii impactului asupra mediului. Suntem implicati continuu in activitatea noastra de prevenire a poluarii.

PRODUSELE NOASTRE

Belform isi propune sa creeze o gama larga de produse care sa satisfaca cerintele clientilor nostri. Designul, calitatea si ultimele tehnologii in domeniu trebuie sa fie mereu inglobate in produsele noastre.

CALITATEA

Organizatia isi imbunatateste permanent procesele economice, tehnice, manageriale si de instruire pentru a oferi produse de calitate care sa satisfaca cerintele clientilor. La baza imbunatatirii calitatii stau principiile de Kaizen Management aplicate in toate departamentele din companie.

2.4. Piata firmei

Belform este în top 3 în vânzările din România pe segmentul căzi și cădițe de duș, potrivit raportului BRG Consult pentru anul 2006. Belform a intrat în competiție atât cu mărcile autohtone de producție, cât și cu producători externi.

Belform este în top 3 în vânzările din România pe segmentul căzi și cădițe de duș, potrivit raportului BRG Consult pentru anul 2006. Belform a intrat în competiție atât cu mărcile autohtone de producție, cât și cu producători externi.

Potrivit previziunilor realizate de managementul Belform Prod, anul 2007 va fi mult mai bun, iar compania este în creștere evidentă atât față de 2006, cât si în comparație cu firmele competitoare. Același clasament arată că Belform a ocupat locul 1, în 2006, la vânzările de cădițe de duș.

Principalii concurenți pe piața

Furnizorii reprezintă elemente foarte importante pentru orice firmă, de aceea relația firmă – furnizor trebuie să fie cât mai bună. Puterea furnizorilor în ceea ce privește prețurile practicate, forța lor de constrângere utilizată în negocieri sunt câteva din elementele care furnizorii foarte importanți în alegerea strategiei firmei. În tabelul următor vor fi prezentați câțiva furnizori cu care firma va colabora mult timp deoarece aceștia își onorează la timp obligațiile și sunt și de încredere.

Tabelul nr.2.4.1. Principalii furnizori de materii prime

Clienții au fost și vor rămâne întotdeauna importanți pentru orice firmă. Însă în ziua de azi clienții au mai multe pretenții deoarece au la dispoziție toate informațiile la care înainte nu aveau acces. În ceea ce privește tarifele practicate de firmă, clienții au rol important în negocierea lor, acest lucru datorându-se faptului că este o concurență acerbă pe piața pe care firma acționează. Satisfacția clientului reprezintă subiecte fierbinți pentru managerii oricărei organizații.

Proiectele derulate prin partenerii Belform au în vedere armonizarea designului de calitate cu preferințele și nevoile clienților finali. Suntem precupați să găsim acele soluții care să se potrivească solicitărilor utilizatorilor și să contribuie la dezvoltarea afacerii Dvs. În același timp, creștem o relație pe termen lung cu toți partenerii noștri, ca bază a unei colaborări plăcute și eficiente.

Proiectele derulate prin partenerii Belform au în vedere armonizarea designului de calitate cu preferințele și nevoile clienților finali. Suntem precupați să găsim acele soluții care să se potrivească solicitărilor utilizatorilor și să contribuie la dezvoltarea afacerii Dvs. În același timp, creștem o relație pe termen lung cu toți partenerii noștri, ca bază a unei colaborări plăcute și eficiente.

Câteva proiecte realizate împreună cu Belform:

Grand Hotel Rin, București
Hotel Confort, Otopeni
SPA Center Rin, Otopeni
Confort Park, București
Metropolis Residence, București
Bloc locuințe Bucur Obor, București
Hotel Concordia, Iași
Bloc locuințe Otilia Cazimir, Iași
Bloc locuințe Sărărie, Iași
Pensiunea Santa Fe, Suceava
Hotel Conacul Domnesc, Suceava
Pensiunea Cristina, Frasin, Suceava
Blocuri Arini, Suceava
Blocuri Obcini, Suceava
Blocuri George Enescu, Suceava
Bloc Gheorghe Doja, Suceava
Cămin Studentesc Nr.4, Suceava
Hotel Ceres, Geoagiu Bai
Pensiunea Gainusa de Munte, Cheia, Prahova
Cartier vile Bradu, Pitești
Cartier rezidențial Integra Nord, Timișoara
Sediu Prodomus Consulting SRL, Timișoara
Facultatea de Agronomie,Timișoara
Night Club Exclusiv ,Timișoara
Hotel Euro-Land, Sacalaz, Timiș
Azilul de bătrâni, Comlosu Mare, Timiș
Complex de locuințe Câmpina 1,Timișoara
Baza Sportivă 2, Universitatea Politehnica, Timișoara

Concurenții sunt factori importanți în adoptarea strategiilor de către firmă. Strategiile pot fi adoptate în funcție de acțiunile și activitățile concurenților. După cum amintit și mai sus, concurența firmei este foarte mare și de aceea firma trebuie să adopte o strategie de creștere. Pe piața serviciilor de relații publice lider este BDR Associates Communication Group, iar pe piața serviciilor de recrutare de personal lider este Proffessional. Deși BELFORM este mică în comparație cu liderii de pe piața de relații publice și de recrutare de personal, ea continuă să existe și urmărește chiar atingerea unei poziții pe piață ca a liderului.

Principalii concurenți pe piața serviciilor de relații publice și resurse umane sunt:

Barnett McCall Recruitment;

Procer Company;

Brainspotting.

Dacă puterea furnizorilor este prea mare există o descurajare evidentă pentru noii intrați, dar apare o motivație suplimentară pentru căutarea unor produse de substituție. Dacă există produse de substituție amenințătoare, atunci în cadrul filierei furnizor – produs – beneficiar va exista o echilibrare a forțelor, în sensul distribuirii echitabile a câștigului și o concentrare a eforturilor pentru conservarea valorii industriei.

Nivelul de rivalitate este dat de numărul și puterea concurenților din domeniul relațiilor publice și al resurselor umane. Piața are o creștere relativ mare.

Am considerat forțe de nivel ridicat: nivelul de rivalitate, puterea de negociere a clienților, puterea de negociere a furnizorilor. Forțe de nivel scăzut ar fi: amenințarea noilor intrați, amenințarea produselor de substituție.

2.5. Analiza resurselor umane

Munca reprezintă principalul factor al procesului de producție. Asigurarea la timp a firmelor cu forța de muncă necesară și folosirea rațională a acesteia, influențează hotărâtor nivelul performanțelor economico-financiare înregistrate de agentul economic.

Personalul este factorul cheie în producerea și vânzarea acestora, o analiză a structurii și calificării personalului sau a asigurării necesarului de personal este un atu al managerului și în acalași timp un instrument ce nu trebuie să lipsească în evidența resurselor umane.

Structura personalului pe domenii de activitate

Tabelul nr.2.5.1. Structura personalului pe domenii de activitate (după tipul contractului încheiat)

Tabelul nr.2.5.2. Structura personalului după domeniul de activitate

Fig.2.5.1. Structura personalului pe domenii de activitate

Se observă o situație relativ bună în ceea ce privește structura salariaților pe categorii de personal, în momentul de față existând 22 de persoane din care 22 ocupate.

Astfel, personalul de conducere este reprezentat de o pondere de 9,09 % din totalul personalului.

Personalul indirect productiv, în proporție de 72,73 % din totalul personalului, cuprinde categoriile:

Personal departament de contabilitate: 18,18 %

Personal departament de marketing: 22,72 %

Personal departament de relații publice: 9,09 %

Personal secretariat: 4,54 %

Personal departament administrativ: 9,09 %

Personalul direct productiv, în proporție de 27,27% din personalul firmei, cuprinde:

Personal departament IT: 18,18 %

Personal departament transfer internațional de bani: 9,09 %

Structura personalului pe grupe de vârstă

În funcție de vârstă, structura personalului este următoarea:

Tabelul nr.2.5.3.

Fig. 2.5.2. Structura personalului pe grupe de vârstă

Din analiza structurii prezentate, rezultă că ponderea cea mai mare este reprezentată de personalul cu vârstă cuprinsă între 45 și 50 de ani. Ponderea cea mai mică este realizată de personalul cu vârstă cuprinsă între 26 – 30 și 31 – 35 de ani.

Structura personalului în funcție de sex

Tabelul nr.2.5.3.

Structura personalului pe sexe este destul de bine proporționat, dar se observă că predomină personalul de sex feminin, în proporție de 63,63 %, ocupat în special în domeniul indirect productiv (75 %). Se poate observa că în departamentele de marketing, relații publice, secretariat și administrativ personalul este în procent de 100 % feminin.

Personalul indirect productiv este mai bine proporționat față de personalul direct productiv, astfel că personalul de sex masculin fiind în procent de 66,66 %, iar personalul de sex feminin fiind în procent de 33,34 %.

În ceea ce privește conducerea societății, procentul este de 50% – 50%.

Evoluția personalului societății în perioada 2010 – 2014

Tabelul nr.2.5.4.

Fig. 4.3.

Personalul angajat a oscilat din punct de vedere numeric, între anii 2010 – 2011, cu o tendință generală de scădere.

2.6. Analiza SWOT

Analiza SWOT constă în evaluarea mediului intern și extern al firmei. Identificarea ocaziilor oferite de mediul firmei este condiționată de existența capacităților necesare pentru valorificarea acestor ocazii. Fiecare firmă trebuie să-și evalueze periodic punctele tari și punctele slabe. Această evaluare se face pentru a afla dacă firma trebuie să se limiteze la acele ocazii, pentru a căror valorificare beneficiază de forțele necesare, sau dacă trebuie să se concentreze asupra unor ocazii mai bune, pentru a căror valorificare trebuie să-și dezvolte anumite puncte tari.

Tabelul nr.2.6.1. Analiza SWOT

Soluțiile propuse pe fiecare combinație de elemente au fost sintetizate și trecute într-un tabel asemănător:

Tabelul nr.2.6.2

În general o unitate trebuie să urmărească principalele forțe ale macromediului (demografic, economic, tehnologic, politic, instituțional, social,cultural) și componentele micromediului (clienții, concurenții, canalele de distribuție, furnizorii), care vor influența capacitatea sa de obține profituri. Firma își pune la punct un sistem de informații de marketing, care să urmărească principalele tendințe și evoluții ale mediului, pentru fiecare din acestea conducerea identificând oportunitățile și riscurile care apar.

Oportunitatea reprezintă un segment de piață caracterizat printr-o anumită nevoie, pe care firma poate desfășura o activitate profitabilă.

În următoarea perioadă firma va adopta o strategie de creștere și anume o strategie de diversificare concentrică.

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR IN CADRUL FIRMEI

3.1.  Monografia stocurilor

Operațiile de export și import efectuate de firma în decursul lunii mai 2014 sunt:

1. Pe data de 20.05.2014 se facturează la extern mărfuri în condiția CIF (cost, asigurare și navlu) la prețul de 20.000 euro, din care asigurare 2.000 euro și transport pe parcurs exten antecalculat 3.500 euro, conform facturii externe pentru uz intern (FEUI)

Tabelul nr. 3.2.1 Factură externă pentru uz intern (F.E.U.I.)

2. Pe data de 23.05.2014 se primește factura pentru transportul mărfurilor livrate la extern în valoare de 3.550 euro, la curs de 4,25 lei/euro.

– valoare la curs 20.05.2014: 3.550 euro*4,2 lei/euro = 14.910 lei

– valoare la curs 23.05.2014: 3.550 euro*4,25 lei/euro = 15.087,5 lei

diferență nefavorabilă de curs valutar 177,5 lei

3. Tot la această dată se regularizează conturile de venituri cu diferența dintre cheltuielile de transport antecalculate și cele efective.

– transport antecalculat: 3.500 euro

– transport efectiv: 3.550 euro

diferență nefavorabilă: 50 euro*4,2lei/euro = 210 lei

4. Pe data de 24.05.2014 se achiziționează mărfuri în condiția de livrare EXW, în valoare de 5.000 $. La întocmirea declarației vamale de import și calculul taxelor legale, cheltuielile de transport, încărcare, manipulare pe parcurs extern sunt de 800 $, iar cele de asigurare s-au determinat pe baza cotei de 10% din valoarea externă EXW. Taxa vamală a fost de 10%, comisionul vamal 0,5%, TVA 24%, conform fișei de calcul a importului, reprezentată în Tabelul nr.2.2.2. Marja practicată este de 20% din prețul extern franco-frontiera româna, iar cursul valutar este de 3,3 lei/$.

Tabelul nr. 3.2.2 Fișă de calcul al importului (F.C.I.)

5. Pe baza notei de recepție și constatare de diferențe se întocmește nota contabilă pentru stabilirea marjei comerciale aferentă mărfurilor.

6. Se primește factura de la societatea de asigurări pe data de 26.05.2014 în valoare de 450 $, curs de schimb 3,45 lei/$.

– valoare factură la curs primire: 450$*3,45 lei/$ = 1.552,5 lei

– valoare asigurare antecalculată: 500$*3,3 lei/$ = 1.650 lei

– diferență de cheltuieli: 50$*3,45 lei/$ = 172,5 lei

– diferență nefavorabilă de curs valutar: 50$*(3,45 – 3,3) = 75 lei

Aceste operațiuni apar în registrul jurnal nr. 1.

BELFORM(Unitatea)

REGISTRUL JURNAL NR. 1

Nr. pagină 1

Întocmit,

3.2. Analiza stocurilor in cadrul firmei

Creșterea gradului de complexitate a activității economice a întreprinderilor, în contextul mecanismelor pieței, are implicații profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină, ci pe o studiere atentă a realității, pe o analiză științifică, care să faciliteze adoptarea deciziilor corespunzătoare.

Prin esența ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită și de domeniul pe care îl vizează, implică cunoașterea temeinică a situației date, a întregului complex de cauze și factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei economico-financiare.

În scopul cunoașterii fenomenelor și proceselor economice, apare necesară analiza, care înseamnă o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfășurarea unui obiect sau a unui fenomen în fiecare parte componentă, în elementele sale simple. Cu ajutorul metodelor specifice domeniului se cercetează fiecare parte componentă, se stabilesc relațiile de cauzalitate, factorii care le generează, se formulează concluziile și se conturează cadrul activității viitoare.

Pornind de la înțelegerea analizei ca metodă a cunoașterii, se poate deduce că, în procesul de conducere, analiza economico-financiară constituie un instrument operațional de cunoaștere a stării de funcționare a sistemului și, pe această bază, inițierea măsurilor de reglare a disfuncționalităților.

Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii, se află într-o legătură organică cu funcțiunile întreprinderii și cu funcțiile (atributele) conducerii, care se exercită asupra tuturor funcțiilor întreprinderii.

Indicatorii care derivă din necesarul de fond de rulment sunt cunoscuți sub numele de rate de rotație sau de gestiune. Ei se calculează pe baza datelor oferite de bilanț și de contul de profit și pierdere. Acești indicatori se prezintă astfel:

rata globală de rotație a stocurilor (V) este raportul dintre cifra de afaceri și valoarea stocului mediu:

V= . (2. 1.)

durata de rotație a stocului mediu (D) este inversul vitezei de rotație a stocurilor și exprimă intervalul de timp în care se reînoiesc stocurile prin intermediul vânzărilor:

D=*360. (2. 2.)

Pe lângă acești doi indici, în literatura de specialitate se mai determină și viteza de rotație și durata de rotație pentru elementele de stoc achiziționate, astfel:

rata de rotație a elementelor de stoc achiziționate (V) este raportul dintre costurile de achiziție a mărfurilor, inclusiv avansurile pentru cumpărări de stocuri, (C) și valoarea stocurilor de mărfuri (S):

V=. (2. 3.)

durata de rotație a elementelor de stoc achiziționate (D) pune în evidență intervalul de timp la care se realizează reînoirea stocurilor printr-o nouă aprovizionare:

D=*360. (2. 4.)

Acești indicatori pentru BELFORM calculați pe baza datelor oferite din situațiile financiare anuale ale firmei pentru exercițiile financiare din 2012, 2013 și 2014 sunt prezentați în tabelul nr. 3.3.1.

Tabel nr. 3.3.1 Ratele de rotație sau de gestiune

NOTĂ: Valoarea stocurilor este cea reprezentată în bilanț, iar costul de achiziție al stocurilor de mărfuri și materiale consumabile reprezintă suma dintre cheltuielile privind mărfurile și cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, informații care apar în contul de profit și pierdere. Valoarea stocului mediu este media aritmetică a valorii stocurilor de la începutul exercițiului și valoarea stocului de la sfârșitul exercițiului, reprezentate în bilanțul contabil.

Interpretarea rezultatelor analizei:

Valoarea ratei globale de rotație a stocurilor pentu S.C. BELFORM, calculată conform formulei de mai sus este de 28,46 în prima perioadă luată în calcul și de 122,94 ori pentru exercițiul financiar 2013 și de 19,44 ori în cea de-a treia perioadă analizată. Aceaste valori exprimă în număr de rotații, de câte ori stocurile de mărfuri s-au transformat în cursul exercițiului corespunzător anilor 2012, 2013 și 2014, din formă materială în formă bănească, prin intermediul cifrei de afaceri. Se observă, mai întâi, o creștere a indicatorului în cea de-a doua perioadă și apoi o scădere a acestuia în cea de-a treia etapă față de cea de-a doua etapă perioadă cu 103,5 ori, iar valoarea indicatorului pentru 2014 reprezintă 15,81 % din valoarea indicatorului din 2013. Acest lucru indică o rotație lentă a stocurilor de mărfuri și o creștere de mărfuri stocate într-un ritm mai rapid decât ritmul de creștere a cifrei de afaceri, iar acest lucru poate să însemne că stocurile includ componente greu vandabile atât în primul exercițiu cât și în cel de-al treilea.

Durata de rotație a stocului mediu a scăzut în cea de-a doua perioadă raportat la prima perioadă cu 9,72 sau în procent cu 76,84 %, apoi a crescut cu 15,58 în cea de-a treia perioadă analizată față de cea de-a doua perioadă până la valoarea de 18,51 zile, iar indicatorul din perioada a treia reprezintă 631,75 % din valoarea indicatorului din perioada a doua. Prin această raportare a valorii stocului mediu la cifra de afaceri se determină câți lei sunt necesari a fi investiți în stocuri pentru a realiza un leu cifră de afaceri.

Rata de rotație a elementelor de stoc achiziționate a crescut de la 11,13 în prima perioadă la 40,4 în cea de-a doua perioadă sau în procent de 262,9 %, scăzând apoi cu 32,4 în cea de-a treia perioadă față de cea de-a doua perioadă până la valoarea de 8 ori, de asemenea indicatorul din perioada a treia reprezintă 19,8 % din valoarea indicatorului din perioada a doua. Aceste date denotă o viteză de rotație lentă a elementelor de stoc achiziționate mai ales în prima și în ultima perioadă luată în calcul, ceea ce înseamnă că întreprinderea nu are o activitate de aprovizionare-depozitare eficientă și imobilizează inutil resurse financiare.

Durata de rotație a elementelor de stoc achiziționate scade în cea de-a doua perioadă raportat la prima perioadă luată în calcul cu 23,4 sau în procent de 73,45 %, ca apoi să crească de la 8,91 în cea de-a doua perioadă la 45,02 în cea de-a treia perioadă, iar indicatorul analizat în cea de-a treia perioadă reprezintă 505,27 % din valoarea indicatorului în a doua perioadă. Aceste date denotă faptul că firma are un volum ridicat al stocurilor care se reînoiesc la intervale mari de timp mai ales în prima perioadă și în cea de-a treia analizate, iar acest lucru duce la cresterea cheltuielilor cu depozitarea direct proporțional cu mărimea stocurilor și cu timpul de stocare, ceea ce limitează capacitatea de plată a firmei.

Analiza asigurării activității cu stocuri

Într-o economie în care toți producătorii sunt interesați să satisfacă cererea, cel puțin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui să existe probleme în ceea ce privește asigurarea resurselor materiale necesare. Practic, intervin o serie de factori (care nu sunt numai de ordin economic) conjuncturali, cum ar fi lipsa disponibilităților bănești, pentru onorarea obligațiilor față de furnizori, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestionare a resurselor materiale.

Problematica analizei se structurează în funcție de subiect și scopul urmărit. Dacă analiza este efectuată de compartimentele de specialitate ale firmei, în scopul îmbunătățirii activității, se vor avea în vedere problemele referitoare la : oferta furnizorilor; pentru selectarea lor (piața de aprovizionare); ritmicitatea aprovizionării; formarea stocurilor etc.

Dacă se solicită un împrumut pentru aprovizionare, banca va analiza opțiunea de preț, mărimea stocurilor și viteza de rotație, eficiența folosirii resurselor materiale, care constituie garanția restituirii creditului. În cazul unor operațiuni de asociere, cooperare, licitație, interesează potențialul firmei de a se aproviziona cu resurse materiale, mărimea stocurilor, eficiența folosirii acestora.

O asemenea analiză are rolul de a pune în evidență posibilitățile pe care le are firma pentru a-și asigura principalele materii prime, care se consumă în mod curent în cadrul activității de bază, și care condiționează realizarea programelor de fabricație, implicit de satisfacere a cererii clienților. Evident, fiecare agent economic, pe parcursul activității sale, a stabilit anumite legături. Dar, pot să apară diverși factori, care să întrerupă asemenea relații și, în consecință, pot să apară greutăți în aprovizionare. Or, în asemenea situații, organismele de specialitate ale firmei trebuie să dispună de o “soluție de rezervă”, care în orice moment să poată fi aplicată.

În cadrul analizei pieței de aprovizionare, se urmăresc : structura surselor de aprovizionare, pe piețe și principalii furnizori; gradul de dependență față de anumiți furnizori.

Pentru soluționarea acestor aspecte, datele de la BELFORM pot fi structurate după următorul model :

Structura furnizorilor BELFORM

Tabel 1.

Sursa : Informații prelucrate din baza de date a societății

Din datele tabelului (1) rezultă că aprovizionarea cu principalele materii prime se realizează în exclusivitate de pe piața internă, care este segmentată pe mai mulți furnizori, fiecare deținând o anumită pondere în aprovizionarea materialelor. O garanție în posibilitatea asigurării resurselor materiale este aceea că pentru fiecare material există mai multe surse de aprovizionare, societatea nefiind dependentă de un singur furnizor. Trebuie adăugat faptul că o parte din agregatele (nisip, pietriș) necesare desfășurării activității este furnizată de balastiera proprie a BELFORM

În activitatea practică, un asemenea tabel poate fi întocmit pentru “evaluarea necesarului de aprovizionat” într-un interval de timp, în prima coloană, iar restul coloanelor să cuprindă cantitățile contractate sau posibil de contractat. Prin aceasta, în cadrul studiilor de fezabilitate (de exemplu), se evidențiază posibilitățile de asigurare a resurselor materiale necesare realizării obiectivelor strategice.

Un alt aspect care interesează în cadrul analizei pieței de aprovizionare îl reprezintă oferta de resurse materiale, prin prisma unor condiții, cum ar fi :

-cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;

-calitatea (caracterizată prin elemente specifice domeniului și materialelor);

-condițiile de transport și plată;

-eventualele bonificații , etc.

Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date, care să cuprindă toți furnizorii potențiali care pot fi abordați.

Desfășurarea normală a activității 1nu se poate realiza fără un plan de aprovizionare, un program care să prevadă asigurarea necesarului cel puțin pentru un an. De modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale și ritmicitatea producției.

Analiza desfășurării procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe probleme, cum ar fi :

-acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;

-realizarea programului de aprovizionare pe total și pe principalele resurse materiale;

-asigurarea necesarului pentru producție.

Activitatea de vânzare-cumpărare trebuie să se desfășoare și în baza unui cadru juridic, în care contractul constituie instrumentul principal. De aceea, contractarea necesarului de aprovizionare reprezintă o premisă esențială a asigurării resurselor materiale. În această privință, societatea analizată prezintă un punct slab, deoarece compartimentul de specialitate nu pune accent pe acest aspect al activității de aprovizionare și de aceea apar rupturi de stoc în anumite perioade.

Într-o perspectivă a derulării procesului de aprovizionare de pornește de la situația existentă la începutul intervalului din punct de vedere al acoperirii cu contracte și modul cum a evoluat pe parcursul perioadei. În condițiile prelucrării automate a datelor, urmărirea permanentă a acestui proces nu numai că este posibilă, dar absolut necesară, în special pentru unitățile cu activitate complexă.

În ceea ce privește analiza realizării programului de aprovizionare, se au în vedere 2 aspecte importante :

-activitatea de aprovizionare nu trebuie considerată ca scop în sine, respectiv nu orice nerealizare sau depășire a prevederilor reprezintă un plus sau un minus, ca rezultat;

-activitatea de aprovizionare este condusă de compartimente specializate și acestea poartă răspunderea realizării obiectivelor stabilite.

Caracterizarea situației generale a realizării programului de aprovizionare poate fi eficientă sub aspect numeric, pe baza “pozițiilor din planul de aprovizionare”, respectiv raportul dintre numărul de poziții la care s-au realizat prevederile din totalul pozițiilor (nomenclatorul de materiale).

Pe întreaga perioadă, compartimentele de specialitate trebuie să urmărească derularea contractelor pe feluri de materiale și furnizori. De asemenea, este necesară organizarea unei evidențe, care în orice moment să poată oferi răspunsuri la întrebări de genul :

care sunt materialele la care, la o anumită dată, nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale ?

care sunt furnizorii ?

ce cantități (valori) de materiale sunt restante ?

ce cantități s-au livrat în plus ?

ce cantități (pe feluri de materiale) trebuie să intre în următoarele zile ?

Astfel de probleme și altele de această natură fac obiectul analizei operative, pe care o realizează responsabilii direcți ai activității de aprovizionare.

Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului pentru producție, cel puțin din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Acesta ar fi modul ideal în care trebuie planificată și urmărită activitatea de aprovizionare; la societatea analizată însă, aprovizionarea se face “din mers”, adică pe măsură ce apar noi cerințe de materiale, se face și aprovizionarea acestora, ceea ce determină procurarea lor la prețuri mai mari, antrenând cheltuieli suplimentare și, deci o scădere a profitului întreprinderii. Totodată, această aprovizionare efectuată pe parcurs intervine și în desfășurarea ritmică a producției, ducând, uneori, la imposibilitatea satisfacerii cererii clienților din lipsă de materiale.

S-ar impune, așadar, o reorganizare a compartimentului care se ocupă cu partea de aprovizionare și o mai bună studiere a ofertei în domeniu, pentru a contacta din timp furnizorii ce pot oferi cantitățile necesare, cu calitatea corespunzătoare și un preț acceptabil.

Analiza dinamicii și structurii stocurilor

Pentru analiza stocurilor BELFORM se utilizează datele de mai jos :

Structura stocurilor la BELFORM

Tabel.2.

Sursa : Date preluate din bilanțul contabil al BELFORM și prelucrate

Din datele prezentate – tabel 2- se observă că ponderea cea mai mare în totalul stocurilor existente în fiecare an al analizei, în patrimoniul unității, o dețin produsele finite și semifabricatele, care au scăzut, însă, în intervalul 2011-2013 se observă însă o mică creștere în anul 2014.

După ce stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar și baracamente au cunoscut o evoluție ascendentă în intervalul 2011-2013, în anul 2014 ele au scăzut destul de mult, cu 18%.

Ponderea stocurilor trimise la terți crește foarte mult în anul 2014: dacă în 2011 și 2012 acest post de bilanț avea valoarea 0, iar în 2013 avea o valoare nesemnificativă (0,01%), în anul 2014, el ajunge să dețină un procent de 9,2% în totalul stocurilor.

Ponderea stocurilor de animale și de mărfuri înregistrează o evoluție ascendentă pe întreg intervalul analizat; stocurile de ambalaje se mențin la un nivel constant.

Pentru analiza stocurilor în dinamică se pot folosi următoarele date :

Evoluția stocurilor în dinamică la BELFORM

Tabel 3.

Sursa : Date preluate din bilanțul contabil al societății și prelucrate

Totalul stocurilor a crescut de la an la an, devansând însă ritmul de creștere al cifrei de afaceri, fapt ce are o influență nefavorabilă asupra întreprinderii.

Analiza pe baza ratelor de structură

Rata stocurilor (Rs) = (Stocuri / Total activ) × 100

Rata stocurilor este direct influențată de durata ciclului de exploatare; la întreprinderile cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată și invers. Nivelul stocurilor se modifică sub influența factorilor conjuncturali și a condițiilor pieței; anumite componente speculative pot determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora.

Interpretarea evoluției ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activității, admițându-se ca ecuație minimă de echilibru structural : ICA>IS.

Prin urmare, o creștere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor. Încetinirea rotației stocurilor, formarea stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă se apreciază negativ din cauza dificultăților de transformare în lichidități și consecințelor asupra solvabilității firmei.

Pentru fundamentarea politicii comerciale a oricărei societăți comerciale sunt indispensabile următoarele informații :

Rata materiilor prime = ( Materii prime / Activ circulant) × 100

Rata producției neterminate = ( Producția neterminată / Activ circulant) × 100

Rata stocurilor de mărfuri = ( Mărfuri / Activ circulant )× 100

Situația ratelor de structură a stocurilor la BELFORM se prezintă astfel :

Tabel 4

Ratele de structură ale stocurilor la BELFORM

Sursa : Datele referitoare la situația stocurilor preluate din bilanțul BELFORM

Tendința de creștere a stocurilor este rezultatul încetinirii vitezei de rotație a acestora. Pentru o analiză mai detaliată, se poate corela viteza de rotație a stocurilor pe feluri de stocuri cu rata de structură respectivă.

Analiza stocurilor de materiale

Prin natura lui, orice stoc de materiale reprezintă o imobilizare de capital. Funcțiile pe care le îndeplinesc în procesul circulației capitalului determină politica pe care o adoptă firma în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanță deosebită.

Un aspect al analizei1 îl reprezintă evoluția lor față de un nivel considerat al acestora (stoc normat, mediu, maxim sau de price altă categorie). Continuitatea procesului de producție impune existența stocurilor de materiale. De aceea, firma trebuie să stabilească limita stocurilor și să urmărească respectarea acesteia.

Sistemele actuale de evidență permit ca în orice moment să fie identificate materialele sau grupele de materiale care prezintă abateri de la limita stabilită. Se recomandă să se opereze pe principiul excepției, iar înscrierea în listă sau vizualizarea pe ecranul calculatorului să se facă după un criteriu.

Pentru această analiză, se folosesc 3 materii prime : ciment, nisip 0/3 și pietriș 7/16. Ținându-se cont de normele de consum ale celor 3 materii prime (300 kg/mc; 0,540 mc/mc; 0,607 mc/mc) necesare pentru producerea unui metru cub de beton și de producția estimată a se realiza în anul 2014 (3150 mc), necesarul de consum la nivelul anului 2014 pentru aceste materii prime este :

3150 mc × 300 kg/mc = 945 t ciment

3150 mc × 0,540 mc/mc = 1701 mc nisip 0/3

3150 mc × 0,607 mc/mc = 1912 mc pietriș 7/16

Consumul mediu zilnic se calculează pe seama necesarului de consum zilnic (NPL) pe perioada de gestiune luată în calcul (360 zile).

Cmz = NPL / 360

pentru ciment : Cmz = 945 t / 360 zile = 2,625 t/zi

pentru nisip 0/3 : Cmz = 1701 mc / 360 zile = 4,725 mc/zi

pentru pietriș 7/16 : Cmz = 1912 mc / 360 zile = 5,311 mc/zi

Conform contractelor încheiate de BELFORMcu furnizorii, livrările de ciment, nisip și pietriș se vor face trimestrial, în cantități de :

945 t / 3 = 315 t ciment

1701 mc / 3 = 567 mc nisip

1912 mc / 3 = 637 mc pietriș

NOTĂ : La numitor s-a luat în considerare un număr de 3 trimestre, deoarece iarna nu sunt îndeplinite condițiile necesare preparării betonului.

Întrucât cele 3 materii prime sunt de bază în procesul de producție, lipsa lor ar putea condiționa direct activitatea de producție. Din aceste motive s-a impus calcularea stocului de siguranță pentru cele 3 materii prime. Ținând cont de timpul necesar pentru contractarea furnizorilor, pentru întocmirea comenzilor, condițiile de transport, ritmul de consum, s-a considerat ca stoc de siguranță (Ssig) pentru cele 3 materii prime cantitatea de materie primă necesară pentru a asigura desfășurarea procesului de producție.

10 zile × 2,625 t/zi = 26,25 t ciment

5 zile × 4,725 mc/zi = 23,625 mc nisip 0/3

8 zile × 5,311 mc/zi = 42,488 mc pietriș 7/16

Stoc curent maxim (Scm) = NPL / 3

pentru ciment : 945 t / 3 = 315 t

pentru nisip : 1701 / 3 = 567 mc

pentru pietriș : 1912 / 3 = 637 mc

Stoc mediu (S) = Scm / 2 + Ssig

pentru ciment : S = 315 / 2 + 26,25 = 183,75 t

pentru nisip : S = 567 / 2 + 23,625 = 307,125 mc

pentru pietriș : S = 637 / 2 + 42,488 = 360,988 mc

La data de 15 martie 2014, în depozitul de materii prime al societății se aflau următoarele materii prime :

183 t ciment × 2.000.lei/t

305,5 mc nisip × 380.lei/mc

380 mc pietriș × 125.lei/mc

Situația abaterilor față de stocul mediu

Tabel 4

Sursa : Date preluate de la gestionarul celor 3 materii prime analizate și prelucrate.

Rezultă că, în momentul dat, în unitate există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de 2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1% din totalul materiilor prime analizate.

Un alt aspect care se recomandă în analiza stocurilor se referă la “gradul de imobilizare”, procedându-se la gruparea lor în stocuri normale, stocuri cu mișcare lentă, stocuri fără mișcare și stocuri disponibile.

Încadrarea într-o grupă sau alta se face în funcție de frecvența consumului, calculându-se durata de imobilizare a stocului (Di) în zile, pe baza relației :

Di = ( S × 360) / E

în care : S = stocul mediu anual

E = ieșirile din magazie

pentru ciment : Di = 183,75 t ×360 zile / 945 t = 70 zile

pentru nisip 0/3 : Di = 307,125 mc × 360 zile / 1701 mc = 65 zile

pentru pietriș 7/16 : Di = 360,988 mc × 360 zile / 1912 mc = 68 zile

Deoarece durata medie de stocare, stabilită convențional, este de 90 de zile, aceste materiale intră în categoria stocurilor normale.

Stocurile trebuie să asigure continuitatea procesului de producție. Ca urmare, o altă problemă în analiza acestora se referă la rezerva în zile (Rz), care se stabilește pe baza relației :

în care :

S1 = stocul efectiv la un moment dat

Cz = consumul mediu zilnic

Dacă se formează și stocul de siguranță, rezerva în zile se determină astfel :

în care t reprezintă echivalentul în zile al stocului de siguranță.

pentru ciment :

pentru nisip 0/3 :

pentru pietriș 7/16 :

Tabel 7

Rezerva în zile pentru materiile prime analizate

Sursa : Date preluate de la societate și prelucrate.

In cazul tuturor celor 3 materiale se impun măsuri urgente în vederea completării stocului, dat fiind că ele nu pot asigura continuitatea procesului de producție.

Analiza eficienței stocurilor

Pentru analiza eficienței stocurilor servesc următoarele date :

Indicatori pentru determinarea eficienței stocurilor

Tabel 8

Sursa : Date preluate din bilanțul contabil al BELFORM

Analiza eficienței stocurilor, ca principal element al activului circulant de exploatare, se face pe baza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei stocuri, după următorul model :

în care : Qe/St = eficiența stocurilor pe baza producției exercițiului

CA/Qe = gradul de valorificare a producției exercițiului

VA/CA = valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri

P/VA = profitul la 1 leu valoare adăugată.

Din datele tabelului se observă creșterea eficienței stocurilor în 2014 față de 2013 ceea ce constituie un fenomen favorabil, cu efecte pozitive asupra activității întreprinderii

Modificarea eficienței stocurilor în intervalul 2013-2014 este :

Influenței modificării eficienței stocurilor pe baza producției exercițiului :

Influenței modificării gradului de valorificare a producției obținute :

Influenței modificării valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri :

Influenței modificării profitului la 1 leu valoare adăugată :

În urma determinării influenței factorilor rezultă că, la creșterea eficienței stocurilor, au participat modificarea valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri și modificarea profitului la 1 leu valoare adăugată , în timp ce modificarea eficienței stocurilor pe baza producției exercițiului și modificarea gradului de valorificare a producției obținute au acționat în sens negativ.

3.3. Posibilități de perfecționare a evidentei stocurilor cu ajutorul mijloacelor automate de prelucrare a datelor

3.3.1.Modulul ISIS

Modulul GESTIUNE STOCURI permite unităților patrimoniale organizarea evidentei si contabilității analitice a stocurilor conform metodei operativitățile.

Modulul GESTIUNE STOCURI oferă mijloacele necesare inițializării si controlului stocurilor existente în fiecare gestiune. Pentru fiecare articol din stoc sunt memorate informații calitative si cantitative. În cazul articolelor înregistrate la mai multe preturi de gestiune, evidenTa se face separat, pentru

fiecare preț.

Modulul GESTIUNE STOCURI oferă posibilitatea lucrului pe luni calendaristice definite ca perioade în sistem. Prin menținerea informațiilor detaliate cu privire la mișcările efectuate asupra stocurilor în lunile anterioare,

se pot realiza rapoarte de analiză privind evoluția stocurilor în timp.

Ieșirile din stoc se efectuează conform metodei FIOR (primul intrat, primul ieșit).

Verificarea concordanTei între stocurile scriptice rezultate în urma prelucrării documentelor si stocurilor reale, existente în gestiuni se realizează prin intermediul formularelor de inventar, întocmite pe baza datelor existente în sistem si a celor completate manual în momentul efectuării controlului.

Modulul GESTIUNE STOCURI permite evaluarea materiilor prime si materialelor din producția neterminată.

Modulul gestionează documentele de tip: Proces Verbal de Constatare Diferențe Inventar, Bon de Consum, Bon de Transfer la Altă Unitate Contabilă, Bon de Restituire, Bon de Predare, Fisă Limită de Consum, Proces Verbal de Casare si Recuperare, Proces Verbal de Reevaluare si Bon de Conversie care descriu mișcările de articole (materii prime, materiale, semifabricate, produse finite) între gestiunile (magaziile, depozitele, secțiile de producție) companiei.

Prelucrarea unui document este completă, în sensul că sistemul asigură nu numai înregistrarea în baza de date a informațiilor continue de document, ci efectuează simultan actualizarea stocurilor pentru articolele specificate în document si generarea tranzacțiilor contabile corespunzătoare.

Acest mod de prelucrare, ce presupune înregistrarea tuturor efectelor (asupra stocurilor si în contabilitate) ce decurg din adăugarea, modificarea sau ștergerea unui document, permite cunoașterea în timp real a situației financiare si materiale a companiei, contribuind eficient la fundamentarea deciziilor de aprovizionare, lansare în producție si desfacere.

Modulul GESTIUNE STOCURI oferă suportul necesar fundamentării deciziei de aprovizionare, lansare în producție si desfacere.

Asistarea utilizatorului în prelucrarea documentelor

Modulul operează în modulul gestiune de lucru si perioada curentă care permite gruparea naturală a documentelor după gestiunea emitentă si data emiterii. Gestiunea de lucru se selectează utilizând un dialog care prezintă structura companiei sub formă arborescentă.

Modulul oferă facilități de asistare a utilizatorului la specificarea unui articol: afișarea denumirii si unității de măsură, verificarea tipului articolului, alegerea preotului din listă, afișarea stocului curent, actualizarea automată a valorilor la schimbarea cantității sau preotului. Pentru documentele de ieșire din stoc, sistemul avertizează utilizatorul când cantitatea specificată pe document depășește cantitatea din stoc sau cantitatea maximă permisă.

Modulul asigură consistenTă între datele de stoc si cele de contabilitate, prevenind modificarea directă a cantităților din stocuri de către utilizator. Astfel actualizarea stocurilor se realizează indirect, prin intermediul documentelor. Inițializarea stocului este permisă numai în cazul adăugării unei gestiuni sau la instalarea sistemului.

Modulul oferă posibilitatea verificării datelor introduse de utilizator cu cele completate pe formularele primite, prin calculul valorilor pe linii si a valorii totale pentru toate tipurile de documente pentru care aceste valori au sens.

Modulul permite selectarea unui document introdus anterior, în vederea modificării sau ștergerii, după criterii multiple de selecție: data documentului, gestiunea presatoare sau primitoare, numărul extern al documentului sau identificatorul generat de sistem.

Modulul oferă posibilitatea vizualizării conținutului oricărui tip de document prelucrat, prin generarea unui raport asemănător formularului primar, raport care poate fi afișat sau tipărit la imprimantă.

Modulul permite anularea efectelor unor documente prin facilitatea de introducere a documentelor „în roșu” (cu cantități negative).

Modulul oferă mecanismul de închidere / deschidere a perioadelor comerciale (de prelucrare a documentelor). Acest mecanism previne prelucrarea documentelor în timpul operațiilor de închidere a perioadei contabile, respectiv efectuarea de corectă după închiderea perioadei contabile.

Modulul asigură înregistrarea informațiilor necesare pentru generarea rapoartelor de urmărire dinamică a stocurilor, prin opțiunea de comutare a perioadei curente a stocului.

Siguranța în exploatare

Accesul la informațiile din baza de date este controlat prin mecanismul de parole si drepturi de acces structurate pe utilizatori, gestiuni si operații.

Modulul lucrează în modul „tranzacțional” la salvarea unui document în baza de date. Dacă operația eșuează, datele revin la starea anterioară operației.

Sistemul este protejat împotriva erorilor de operare. Datele sunt validate înainte de salvare si în cazul unei operați greșite, este afișat un mesaj care indică explicit modalitatea de corectare a erorii.

Inițializarea sistemului

Sistemul se poate instala în orice perioadă a anului, fiind necesare: completarea nomenclatorului de articole, introducerea gestiunilor si inițializarea stocurilor pe gestiuni cu cantitățile existente în momentul instalării.

Integrare în sistemul ISIS

Modulul GESTIUNE STOCURI generează automat, la salvarea unui document, tranzacțiile contabile asociate inserării, modificăriisau ștergerii documentului respectiv. Aceste tranzacții sunt exportate si prelucrate de modului CONTABILITATE GENERALĂ.

Modulul GESTIUNE STOCURI utilizează lista de articole gestionată de modului NOMENCLATOR ARTICOLE.Utilizatorul poate selecta un articol completând un filtru complex ce poate cuprinde mai mulTi parametrii: identificator, cod, tip contabil,

denumire, grupa, atribute grupa.

Modulul GESTIUNE STOCURI verifică pentru fiecare utilizator drepturile sale de acces pe o anumită gestiune sau unitate contabilă / filială si pentru o anumită operație. Acordarea acestor drepturi ca si modificarea sau ștergerea lor se realizează cu modulul SISTEM CENTRAL. (www.isis.ro)

3.3.2.Modulul TRENDIX

Sistemul Informatic Integrat TRENDIX care rezolvă în detaliu:

gestiunea cantitativă si valorică a stocului;

gestiunea datelor de intrare în stoc si de expirare a garanției;

– gestiunea tranzacțiilor de stoc (intrări, ieșiri, transferuri, corecții si inventare);

generarea automată a documentelor contabile: Nota de intrare recepție, Bon de consum, Aviz de expediție, Nota de transfer.

vizualizarea informațiilor de bază asociate unui articol (stare inventar, tranzacție de stoc cu evidentă cantitativă si valorică, procese de achiziții, furnizorii unui articol).

TRENDIX – STOCURI poate gestiona stocurile si magaziile în cadrul oricărui tip de societate comercială atât în evidenta engros cât si en detail.

Acest proces se realizează prin parametri zare, aplicația fiind adaptată astfel laspecificul societăți comerciale.

-evidenta stocurilor se poate organiza pe mai multe nivele, magazii, gestiuni / depozite si tipuri articole;

– se pot utiliza mai multe metode de organizare a stocurilor: preț mediu ponderat sau după prețul unic de intrare;

– evidenta stocurilor poate fi urmărită pe diverse perioade de timp (anual semestrial, trimestrial, lunar, săptămânal, zilnic sau pe întreaga perioadă de activitate);

– gestiunea documentelor cu regim special.

Actualizare stocuri:

1. Componenta GESTIUNE-STOCURI tratează orice articol tranzacționat si stocat în interiorul unei magazii ca produs de stoc. Aceasta permite crearea, modificarea sau ștergerea precum si schimbarea codului sau a prafului de listă al unui articol existent.

2. Gruparea produselor după mai multe tipuri de stocuri poate fi definită de utilizator.

3. Definirea unităților de măsură folosite pentru înmagazinarea si achizitionarea produsului.

4. Definirea unor clase echivalente de produse.

MISCĂRI STOCURI

1. GESTIUNE-STOCURI efectuează toate operațiile de modificare a stocului din magazii. Astfel societatea comercială beneficiară poate lucra cu informații corecte, în timp real, referitoare la cantitățile existente în stoc.

2. Definirea produselor de stoc corespunde creării unui nomenclator.

a) Intrări

– intrările de marfă pot fi operate pe bază de comandă, aviz sau factură;

– intrările pe bază de aviz se pot prelua automat în momentul sosirii facturii;

– retururile către furnizor pot fi parțiale sau integrale.

Se pot vizualiza si/sau lista:

1. note parțiale de intrare recepție (N.I.R.) atât în momentul introducerii cât si pe un anumit interval de timp;

2. centralizatoare NIR-uri;

3. totaluri contare;

4. situația valorică a importurilor atât în lei cât si în valută cu posibilitatea de selecție a furnizorilor.

b) Ieșiri

intrările de marfă pot fi operate pe baza de comandă, aviz sau factură;

-intrările pe bază de aviz se pot prelua automat în momentul emiterii facturii;

-retururile de la clienți pot fi parțiale sau integrale.

Se pot vizualiza si/sau lista:

1. facturi în momentul introducerii, atât pe formulare tip cât si pe formulare personalizate;

2. centralizatoare facturi;

3. totaluri contare.

4. situația ieșiri-vânzări: facturi, aviz ne facturate, retur la facturi, retur la avize, facturi directe, avize directe, cu selecție pe client sau magazie/gestiune/depozit;

5. situația în funcție de opțiunea aleasă de ordonare (ex. alfabetic, cantitativ, valoric);

6. rapoarte de ieșiri în funcție de dată si tipuri de produse;

7. ieșiri pe bază de bon de consum.

c) Mișcări între gestiuni

-permite transferul produselor dintr-o gestiune în alta sau se creează magazii/gestiuni/depozite noi;

-se pot vizualiza si lista: mișcări gestiuni, centralizatoare mișcări între gestiuni.

d) Mișcări între mărfuri

-oferă posibilitatea de a transforma un anumit produs în mai multe produse păstrând valoarea.

e) Comenzi

– gestionarea comenzilor de la clienți către furnizori cu posibilitatea de a se transforma automat în aviz, factura sau mișcarea între gestiuni (în cazul subunităților);

-gestiunea manoperei de comandă în funcție de serviciile solicitate, efectuate cu transformare automată în factură.

f) Contracte

– permite evidențierea onorării contractelor în funcție de produsele si cantitățile contractate.

g) Inventar

– se realizează inventarierea produselor de stoc la o anumită dată în funcție de magazie/gestiune/depozit selectat sau pe toate;

-diferențele ce se constată între scriptic si faptic pot fi înregistrate într-un cont implicit ales de utilizator;

-se pot utiliza si lista produsele inventariate conform următoarelor criterii: magazie/gestiune/depozit, ordonare crescătoare sau descrescătoare după cantitate plus, cantitate minus, valoare plus, valoare minus.

ANALIZA STOCURI

1. Lista stocuri se obține după mai multe criterii:

-data – poate fi orice dată la care se dorește vizualizarea stocului;

– produs – se poate selecta un singur produs sau toate produsele;

-preț – în funcție de prețul de intrare sau cel de ieșire;

-%TVA – se selectează % de TVA analizat.

2. Mișcări stocuri – permite analiza mișcărilor într-o perioadă selectată si generează fisa de magazie, intrări, ieșiri, mișcări de produse între magazii/depozite/gestiuni conform criteriilor de mai sus.

3. Stocuri fără mișcare – lista stocului de produse ce nu prezintă mișcări.

4. Stocuri pe furnizor – lista stocului de produse detaliată în funcție de furnizor.

5. Lista clienți.

6. Lista comenzi.

7. Analiza produselor vândute de client provenite de la un anumit furnizor, ordonată în funcție de prețul de intrare, adaos vânzare, cantitate.

8. Top vânzări – lista produselor vândute într-o anumită perioadă după mai multe criterii: cantitate, valoare de vânzare, adaos comercial.

9. Top clienți – lista clienților în funcție de valoarea mărfurilor cumpărate.

10. Vânzare produs pe zi. (www.trendix.ro)

3.3.Aplicație privind programarea structurată pe obiect: program de scoatere din gestiune și calcul a stocurilor conform metodei FIFO

Această aplicație își propune valorificarea cunoștiințelor programării structurate obiect, respectiv mediul de programare Visual Basic. Programul realizat are ca scop calculul ieșirii din gestiune a stocurilor conform metodei FIFO – primul intrat primul ieșit, metodă aleasă deoarece societatea comercială SIAT S.A. utilizează acest procedeu. În continuare vom prezenta descrierea acestui program din punct de vedere al datelor de intrare, introduse de utilizator, cât și al datelor de ieșire, generate de calculator.

Ca date de intrare se introduc de către utilizator următoarele informații:

perioada de început a exercițiului pentru care se fac calculele (în principal perioada pentru care se fac calculele este de o lună de zile de pe data de 1 până pe data de maxim 31 ale lunii respective);

stocul inițial, urmat de prețul unitar aferente perioadei analizate;

numărul de intrări al perioadei analizate;

data fiecărei intrări (în ordine cronologică pe perioada analizată) urmată de cantitatea intrată aferentă și de prețul unitar.

numărul de ieșiri ala perioadei;

data fiecărei ieșiri (în ordine cronologică pe perioada analizată) urmată de cantitatea ieșită.

Datele de ieșire procesate și afișate de calculator sunt:

perioada analizată;

numărul fiecărei ieșiri urmat de cantitatea ieșită;

prețul unitar aferent ieșirii (în cazul în care cantitatea ieșită este mai mare decât cantitatea intrată programul va afișa cantitatea rămasă de ieșit din stocul următor ce a intrat. Acest stoc bineînțeles că trebuie să existe deja, aceasta însemnănd practic că până la ieșirea respectivă au existat mai multe intrări cu sau fără prețuri unitare de intrare diferite, aprovizionări care dacă sunt cumulate pot acoperi ieșirea respectivă);

dacă cantitatea aferentă unei ieșiri este terminată atunci acest lucru este semnalat de calculator și se trece la o nouă ieșire.

după fiecare ieșire este afișat și stocul final rămas, neluând în calcul aprovizionările ulterioare.

după ultima intrare sunt afișate atât cantitativ cât și valoric următoarele date:

stocul inițial;

intrările.

ieșirile.

stocul final.

Caracteristicile programului:

interfață ușor de utilizat;

existența unei cutii active de help ce oferă informații cu privire la formatul datelor ce trebuie introduse și la pașii ce trebuie parcurși în continuare;

existența unui buton de refresh pentru anularea tuturor contoarelor din exercițiul precedent în vederea începerii unui alt exercițiu fără a părăsi programul;

existența unui buton de părăsire a programului.

Utilizarea programului este foarte simplă, compunându-se din trei pași. Fiecare pas se inițiază prin acționarea unui buton. Cei trei pași sunt reprezentați de:

Pasul 1 constă în introducerea informațiilor de către utilizator, informații menționate mai sus;

Pasul 2 constă în calculul valoric al ieșirilor conform datelor de intrare de către calculator;

Pasul 3 constă în afișarea datelor finale aferente exercițiului date referitoare la cantitatea și valoarea stocului inițial, intrărilor, ieșirilor, stocului final.

Pentru exemplificare pe pagina următoare este prezentată o imagine a acestui program în cadrul căruia a fost introdus un set de date pentru exemplificare

CONCLUZII SI PROPUNERI

Concluzii legate de analiza gestionării stocurilor:

Un aspect important în cadrul analizei gestionării stocurilor este legat de piața de aprovizionare , reprezentată prin oferta de resurse materiale :

cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;

calitatea (caracterizată prin elemente specifice domeniului și materialelor);

condițiile de transport și plată;

eventualele bonificații etc.

Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date, care să cuprindă toți furnizorii potențiali care pot fi abordați.

Desfășurarea normală a activității nu se poate realiza fără un plan de aprovizionare, un program care să prevadă asigurarea necesarului cel puțin pentru un an. De modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale și ritmicitatea producției.

În acțiunea de economisire a resurselor materiale, o însemnătate deosebită are reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil etc., care constituie rezerva cea mai importantă și principala cale de reducere a cheltuielilor materiale pe unitatea de produs.

Căi de reducere a consumurilor specifice :

Reducerea diferenței dintre greutatea brută (norma de consum de aprovizionare) și greutatea netă, care se realizează îndeosebi în faza de execuție a produselor. Cu alte cuvinte, e vorba de reducerea pierderilor tehnologice și a celor netehnologice, ceea ce se poate realiza, în principal, prin perfecționarea tehnologiei de fabricație.

Eliminarea pierderilor provocate de aprovizionarea materialelor supradimensionate : o sursă importantă de reducere a pierderilor netehnologice și de îmbunătățire pe această cale a coeficientului de utilizare o constituie aprovizionarea la timp a unităților cu materialele necesare, în sortimentele, dimensiunile și cantitățile corespunzătoare. Un rol important în acest sens îl au furnizorii de materii prime sau semifabricate;

Lichidarea sau reducerea deșeurilor ;

Reducerea și înlăturarea rebuturilor ;

Introducerea progresului tehnologic : perfecționarea procedeelor tehnice, înlocuirea celor vechi cu altele noi are o influență complexă asupra economisirii resurselor materiale.

În paralel cu reducerea consumurilor specifice se are în vedere și organizarea evidenței detaliate a gestiunii materialelor prin utilizarea calculatoarelor, astfel încât să se obțină informații în timp util care să ajute la aplicarea de măsuri pe parcurs, pentru eliminarea abaterilor.

De asemenea, se impune și exercitarea unui control preventiv economic și financiar exigent asupra lansării comenzilor, derulării contractelor și recepției materialelor.

Pe întreaga perioadă, compartimentele de specialitate trebuie să urmărească derularea contractelor pe feluri de materiale și furnizori.

Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului pentru producție, cel puțin din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Acesta ar fi modul ideal în care trebuie planificată și urmărită activitatea de aprovizionare; la societatea analizată însă, aprovizionarea se face “din mers”, adică pe măsură ce apar noi cerințe de materiale, se face și aprovizionarea acestora, ceea ce determină procurarea lor la prețuri mai mari, antrenând cheltuieli suplimentare și, deci o scădere a profitului întreprinderii. Totodată, această aprovizionare efectuată pe parcurs intervine și în desfășurarea ritmică a producției, ducând, uneori, la imposibilitatea satisfacerii cererii clienților din lipsă de materiale.

Se impune o reorganizare a compartimentului care se ocupă cu partea de aprovizionare și o mai bună studiere a ofertei în domeniu, pentru a contacta din timp furnizorii ce pot oferi cantitățile necesare, cu calitatea corespunzătoare și un preț acceptabil.

Concluzii legate de analiza utilizării stocurilor:

analiza gradului de asigurare a activității cu stocuri : prin evidențierea posibilităților pe care le are firma de a-și asigura principalele materii prime, care condiționează realizarea programului de fabricație și, implicit, satisfacerea cererii clienților. Pentru BELFORM, analiza gradului de aprovizionare cu trei materii prime principale (ciment, nisip, pietriș), relevând un punct tare al societății , și anume faptul că aceasta nu este dependentă de un singur furnizor.

analiza consumurilor și a consumurilor specifice : prin modul de respectare a normelor de consum prevăzute în normative. Cu ajutorul documentației de deviz , se realizează comparația între consumurile cuprinse în devizul ofertă și consumurile efectiv realizate, calculate pe baza bonurilor de consum pentru resursele materiale folosite la realizarea obiectivului prevăzut în devizul respectiv. Se evidențiază rolul important care revine atât evidenței contabile, dar și controlului financiar preventiv în acțiune a de reducere a consumurilor specifice.

analiza stocurilor are în vedere:

-analiza dinamicii și structurii stocurilor , din care rezultă că ponderea cea mai mare în totalul stocurilor, în toți cei 4 ani analizați, o dețin produsele finite și semifabricatele. Ritmul de creștere al stocurilor devansează însă ritmul de creștere al cifrei de afaceri, ceea ce are o influență negativă asupra activității societății;

-analiza vitezei de rotație a stocurilor se realizează prin calcularea a doi indicatori: durata de rotație a stocurilor și numărul de rotații, indicatori ce se mențin la un nivel aproape constant în intervalul 2011-2014, iar în 2014 primul cunoaște o creștere , iar cel de-al doilea o scădere. Ca urmare, se determină influența factorilor care conduc la această stare de fapt. Rezultă că încetinirea vitezei de rotație este cauzată în exclusivitate de creșterea soldului mediu al stocurilor într-un ritm superior cifrei de afaceri , fapt care se materializează într-o imobilizare de active în sumă de 336 mil. lei, care implică, în cursul perioadei, sume suplimentare de finanțare a activității de exploatare .

-analiza pe baza ratelor de structură evidențiază același punct slab al întreprinderii, și anume faptul că indicele cifrei de afaceri este inferior indicelui stocurilor;

-analiza stocurilor de materiale urmărește dimensiunea stocurilor, evoluția acestora față de stocul mediu, de unde rezultă că, în momentul analizat, la cele teri materii prime supuse calculelor, există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de 2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1 % din totalul materiilor prime analizate.În urma calculării rezervei în zile a stocului de siguranță, rezultă că, pentru toate cele trei materii prime analizate, se impun măsuri urgente în vedrea completării stocului, dat fiind că acestea nu pot asigura continuitatea procesului de producție;

-analiza eficienței stocurilor realizată pe baza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei stocuri, din care rezultă că, pentru perioada analizată, acest indicator este în scădere, dar în anul 2011 el cunoaște o creștere. Factorii care au condus la acest fenomen pozitiv sunt modificarea valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri, în timp ce modificarea eficienței stocurilor pe baza producției exercițiului și modificarea gradului de valorificare a producției exercițiului au acționat în sens negativ.

Teoria și practica economică au pus în evidență faptul că, pentru desfășurarea eficientă a activității societății este necesar ca aceasta să aibă un volum optim de stocuri; printre măsurile pe care le poate adopta societatea în vederea cauzelor care conduc la apariția unor stocuri peste cele optime se pot enumera :

întocmirea la timp și în strânsă legătură a necesarului de aprovizionat cu programul intern de producție;

cunoașterea din timp a obligațiilor contractuale;

întocmirea graficelor de aprovizionare în concordanță cu derularea activității de producție;

utilizarea, în primul rând, a stocurilor de materiale peste necesar, cu diminuarea corespunzătoare a aprovizionării lor;

aprovizionarea ritmică cu materii prime.

BIBLIOGRAFIE:

A.Pișleag – Sinteze Contabilitate financiară curentă

A.Pișleag – Sinteze Contabilitatea financiară de raportate

A.Pișleag – Sinteze Contabilitatea publica

A.Pișleag ,Contabilitatea financiară curentă, Editura Alma Mater, Sibiu 2013

Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiara – o abordare europeana si internationala, vol. I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2010.

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiara. Aplicatii practice si teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2010.

Ristea Mihai si colab., Contabilitatea societatilor comerciale, vol. I si II, Editura Universitara, Bucuresti, 2011 sau editiile anterioare.

Bătrâncea M., s.a. – Raportarea și analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2010

Crețoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. (2011), Economie, București: Editura CH. Beck;

Matiș, D. . Popa A. (2010), Contabilitate financiară, Ediția A III-a, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Pântea, I.P., Bodea Gh. (2011), Contabilitatea financiară – Editura Intelcredo, Deva.

Reglementări contabile și fiscale

Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2011 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2011.

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2011 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2011.

Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2010, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2010.

BIBLIOGRAFIE:

A.Pișleag – Sinteze Contabilitate financiară curentă

A.Pișleag – Sinteze Contabilitatea financiară de raportate

A.Pișleag – Sinteze Contabilitatea publica

A.Pișleag ,Contabilitatea financiară curentă, Editura Alma Mater, Sibiu 2013

Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiara – o abordare europeana si internationala, vol. I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2010.

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiara. Aplicatii practice si teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2010.

Ristea Mihai si colab., Contabilitatea societatilor comerciale, vol. I si II, Editura Universitara, Bucuresti, 2011 sau editiile anterioare.

Bătrâncea M., s.a. – Raportarea și analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2010

Crețoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. (2011), Economie, București: Editura CH. Beck;

Matiș, D. . Popa A. (2010), Contabilitate financiară, Ediția A III-a, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Pântea, I.P., Bodea Gh. (2011), Contabilitatea financiară – Editura Intelcredo, Deva.

Reglementări contabile și fiscale

Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2011 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2011.

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2011 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2011.

Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2010, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2010.