Contabilitatea Stocurilor de Produselor Finite

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Delimitări conceptuale și clasificări privind stocurile

Capitolul II. Evaluarea stocurilor în contabilitate

2.1 Aspecte generale

2.2 Evaluarea stocurilor

2.3 Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

2.4 Evaluarea stocurilor la inventariere și închiderea exercițiului financiar

2.5 Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

2.6 Alte metode de evaluarea a stocurilor

2.7 Evaluarea stocurilor în viziunea standardului internațional de contabilitate (IAS 2)

Capitolul III. Contabilitatea sintetică și analitică privind stocurile

3.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor

3.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

Capitolul IV – Documente privind evidența stocurilor

5.1 Documentele contabile utilizate pentru evidența operativă a stocurilor

5.2. Documente financiar contabile pentru bunuri de natura stocurilor de produse și produse în curs de execuție

CAPITOLUL V – Studiu de caz la S.C. GLOBAL NAVO S.R.L

5.1. Prezentarea generală a S.C. GLOBAL NAVO S.R.L

5.2. Fluxul tehnologic privind producția la S .C. GLOBAL NAVO S.R.L

5.3. Principalele operații economico-financiare privind produsele finite la S.C. GLOBAL NAVO S.R.L.

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în vederea vânzării sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.

Prezenta lucrare„Contabilitatea stocurilor de produselor finite”, urmărește descrierea  importanței pe care stocurile o au asupra unei întreprinderi și a tuturor elementelor legate de acestea.

Stocurile dețin un rol important în activitatea agenților economici. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să vizeze menținerea la un nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calității, cantității și al volumului producției și al modului de realizare al acestuia.

Pentru ca activitatea economică din cazul unei întreprinderi să înregistreze profit trebuie ca să se folosească de toate mijloacele pentru obținerea lui încă din faza de aprovizionare a materiilor prime.

Formarea stocurilor de produse finite sau materiale au rolul de a asigura continuitatea activității întreprinderii. Constituirea și administrarea lor depind de rezultatele economico- financiare ale activității întreprinderii.

Lucrarea este structurată în șase capitole: primul capitol cuprinde delimitările conceptuale și clasificările privind stocurile , în cel de-al doilea capitol ne este prezentată evaluarea stocurilor în contabilitate, cel de-al treilea capitol cuprinde contabilitatea sintetică și analitică privind stocurile, în cel de-al patrulea capitol ne sunt prezentate documentele privind evidenta stocurilor, iar ultimul capitol cuprinde studiul de caz realizat la SC Global Navo.

În primul capitol sunt prezentate conceptele teoretice privind definirea stocurilor, clasificarea acestora dar și conturarea principalelor concepte care relaționează cu această categorie de active.

Cel de-al doilea subcapitol evidențiază aspectele generale și sunt prezentate categoriile de evaluare dar și particularitățile corespunzătoare. În subcapitolul trei sunt prezentate mai pe larg contabilitatea sintetică a analitică a stocurilor. În subcapitolul patru sunt prezentate documentele contabile utilizate pentru evidența operativă a stocurilor cât și documente financiar contabile pentru bunuri de natura stocurilor de produse și produse în curs de execuție. Ultimul subcapitolul cuprinde prezentarea generală a firmei, fluxul tehnologic privind producția și principalele operații economico-financiare privind produsele finite la S.C.Global Navo.

Capitolul I. Delimitări conceptuale și clasificări privind stocurile

Stocurile conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 2 Stocuri sunt active circulante:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfăsurării normale a activității;

c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea unor astfel de produse).1

În cazul în care construcțiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezinta imobilizari.

Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se înregistrează la stocuri.

Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinației, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizari corporale în cea de stocuri.

_____________________

1OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 30

În cadrul stocurilor potrivit OMFP 1802/2014 se cuprind:

a) mărfurile, și anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala, fie transformată;

c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și material de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, și anume:

– semifabricatele, prin care se întelege produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faza de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;

– produsele finite, adica produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în

vederea livrării sau expediate direct clienților;

-rebuturile, materialele recuperabile și deseurile;

-produsele agricole;

f) activele biologice de natura stocurilor

g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligația restituirii în

condițiile prevăzute în contracte;

h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în intregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri.2

_____________________

2OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 30

Dacă materialele de demonstrație au durata de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.

Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

Costul stocurilor potrivit OMFP 1802/2014:

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifică a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost

cumpărate sau produse.

Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale și consumabile, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile

existente la un moment dat.

Diferențele de preț față de costul de achiziție sau deproducție trebuie evidențiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Coeficient de repartizare = Soldul inițial al diferențelor de preț.

Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare, cumulat de la începutul exercițiului financiar până la finele perioadei de referință.

Soldul inițial al stocurilor de preț de înregistrare.

Diferențe de preț aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul exercițiului financiar până la finele perioadei de referință +x 100.

Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevăzute în planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau costul de producție, după caz.

Diferențele de preț se repartizează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra bunurilor rămase în stoc.

În comerțul cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvența pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevăzute în planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau costul de producție, după caz.

Diferențele de preț se repartizează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra bunurilor rămase în stoc.

În comerțul cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvența pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații:

– motivul modificării metodei, și efectele sale asupra rezultatului.

O entitate trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Noțiunea de utilizare similară este proprie

fiecărei entități.

Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

O diferență în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.

Valoarea produselor și serviciilor în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție.

Capitolul II

Evaluarea stocurilor în contabilitate

2.1 Aspecte generale

Evaluarea este procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și contul de profit și pierdere.3

Evaluarea reprezintă un procedeu al contabilității, care constă în exprimarea banească a elementelor patrimoniale și a modificării tuturor acestor elemente generate de operațiile economice la care sunt supuse. A „evalua” înseamnă „a determina, a stabilii prețul, valorea, a calcula, a socoti, a prețui, a estima”4

În funcție de modul de efectuare în timp a evaluării și de scopul urmărit se disting două forme principale de evaluare: evaluarea curentă și evaluarea periodică.

Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operațiilor economice în contabilitate, pe tot parcursul desfășurării activității, fiind numită și evaluare contabilă. Aceasta se face la valorea de intrare a bunurilor în patrimoniu, stabilită în funcție de căile de dobândire a bunului respectiv.

Evaluarea periodică se efectuează în două momente principale și anume: la inventarierea eldmentelor patrimoniale, denumită și evaluare de inventor, și cu ocazia alcătuirii bilanțului contabil, numită evaluare bilanțieră.5

Cu ocazia inventarierii, evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea actuală, adică la prețul zilei la data inventarierii sau la valoarea de utilitate care reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client ținând seama de utilitatea bunului pentru el. Pentru creanțe și datorii, valorea de utilitate se stabilește în funcție de valorea probabilă de încasat, respectiv de plătit.

La încheierea exercițiului, elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanț la valorea de intrare în patrimoniu(valoarea contabilă), pusă de acord cu rezultatele inventarierii și cu valorea de utilitate aplicând principiul prudenței.

_________________________________

3OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale ,p. 8

4 Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 153

5Diana Balaciu,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 158

Ținând seama de cele 4 momente ale evaluării, se va opera în contabilitate cu:

valorea (costul) de intrare a stocurilor în patrimoniu;

valoarea de inventar;

valoarea bilanțieră (la închiderea conturilor);

valoarea calculată la ieșirea bunurilor din stoc.

2.2 Evaluarea stocurilor

Potrivit reglementărilor contabile din România, evaluarea stocurilor se face la următoarele momente și anume:

la intrare;

la inventariere;

la încheierea exercițiului financiar;

la ieșire.6

2.3 Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

La intrarea bunurilor în patrimoniu, deci și a stocurilor, evaluarea se face în funcție de modul de dobândire, astfel7:

Stocurile cumpărate, adică materii prime, material, mărfuri, ambalaje se evaluează la la costul de achiziție, acesta are următoarea structură: prețul de cumpărare fără TVA, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport, TVA înscrisă în facture furnizorului în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA.

b) Bunurile aduse ca aport în natură cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unități patrimoniale se evaluează la valorea prevăzută în actul de evaluare, determinată prin expertiză tehnică, numită valoare de aport.

c) Bunurile dobândite cu titlu gratuit sau prin donație se evaluează la valorea justă (de utilitate) în funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea lor. Valoarea de utilitate reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în funcție de utilitatea bunurilor pentru unitatea respectivă.

d) Bunurile dobândite cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție.

e) Bunurile obținute din producție proprie de către unitatea patrimonială respectivă se evaluează la cost de producție efectiv.

___________________________

6 Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea,”Contabilitate Financiară”, Editura Intelcredo, 2011, p. 108

7 Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea,”Contabilitate Financiară”, Editura Intelcredo, 2011, p. 108

2.4 Evaluarea stocurilor la invetariere și la închiderea exercițiului financiar

La inventarierea patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se evaluează la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar. Această valoare se stabilește în funcție de8:

utilitate bunului

starea bunului

prețul pieței

Cu această ocazie se stabilesc9:

Diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate;

Diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de la intrare) și valoarea actuală (cea de la inventar).

Având în vedere faptul că stocurile trebuie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar, în cazul în care se constată următoarele cazuri și anume valoarea de inventar mai mare decât valoarea contabilă, în listele de inventariere se va înscrie valaorea contabilă, în cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, în listele de inventairiere se va înscrie valoarea de inventar.

În cazul diferenței dintre valoarea contabilă mai mare și valaorea de inventar mai mică se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor.

2.5 Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

Evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune (vânzare, consum, distrugere etc), respectiv din gestiune se realizează la valoarea de intrare.

În cazul stocurilor identificabile se aplică metoda identificării specifice, care constă în evaluarea elementelor identificabile ale stocurilor la momentul ieșirii lor la costul istoric, adică valoarea de intrare a acestora. Identificarea specifică presupune individulizarea fiecărui articol de stocuri atât în momentul intrării cât și al ieșirii lui din patrimoniu.

Datorită faptului că bunurile de natura stcurilor pot fi de regulă interschimbabile și fungibile, în activitatea practică este greu să se identifice în cazul ieșirilor lotul din care se face ieșirea și în consecință valoarea de intrare individuală. În situația utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate în practică se utilizează mai multe metode pentru evaluarea stocurilor fungibile la ieșirea din gestiune.

_____________________________

8Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 158

9Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 161

Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune în situația utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt10:

-Metoda primului intrat, primului ieșit (FIFO);

-Metoda ultimului intrat, primului ieșit (LIFO);

-Metoda costului mediu ponderat (CMP).

Metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO) presupune evaluarea bunurilor ieșite din gestiune la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (primul lot). Pe măsura epuizării lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul următorului lot, în ordine cronologică. Metoda se recomandă entităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care există o relativă stabilitate a prețurilor. Elementele care rămân în stoc la sfârșitul perioadei sunt evaluate la costul celor mai recente intrări în gestiune (prin achiziție, producție etc.)

În cazul aplicării metodei FIFO, ieșirile de stocuri urmează cu întârziere variațiile valorilor de intare, durata acestei întârzieri fiind mai mare sau mai mică în funcție de viteza de rotație a stocurilor. Astfel în periaodele de creștere a prețurilor, adică în cazul inflației utilizara acestei metode determină o subevaluare a cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor la finalul perioadelor de gestiune în funcție de valorile de înregistrare (cost de achiziție/de producție) a ultimelor loturi intrate, neangajate încă la ieșire.

Metoda ultimul intrat-primul ieșit (LIFO), potrivit acestei metode primele loturi de bunuri ieșie din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor loturi intrate în patrimoniu. Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior. Elementele care rămân în stoc la sfârșitul perioadei sunt evaluate la costul celor mai vechi intrări in gestiune, adică prin achiziție, producție etc.

În cazul aplicării metodei LIFO în perioadele de creștere a prețurilor (inflaționiste) utilizarea acestei metode determină o supraevaluare a chletuielilor datorită subevaluării stocurilor la finalul perioadelor de gestiune în funcție de valorile de înregistrare (cost de achiziție sau cost de producție) a primelor loturi intrate, neangajate încă la ieșire.

Metoda costului mediu ponderat (CMP), presupune determinarea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costului elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Costul mediu ponderat poate fi calculat periodic, lunar sau după fiecare recepție după relația11:

CMP=

_____________________________________

10Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 161

11Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității, Editura Universității din Oradea”, 2013, p. 164

În funcție de costul mediu ponderat se va determina valoarea ieșirilor conform relației:

Ve= Qe x CMP

unde:

Ve- valoarea ieșirilor;

Qe- cantitatea ieșită.

Metoda următorul intrat-primul ieșit (NIFO- ,,next in first out”) presupune evaluarea ieșirilor din stoc la valoarea de înlocuire sau la prețul zilei, metodă indicată în perioadele de hiperinflație, pentru a se realiza concordanță între evoluția costurilor de achiziție și evoluția prețului de vânzare.

2.6 Alte metode de evaluare a stocurilor

În funcție de specificul activității desășurate, se mai pot folosi și următoarele metode de evaluare a stocurilor și anume:

Costul sau prețul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale și de manoperă, de eficiență și de utilizare a capacităților de producție. Aceste costuri trebuie actulizate periodic, în funcție de condițiile existente la un moment dat.

Diferențele dintre costul standard și costul efectiv de achiziție sau de producție, se înregistrează distinct în contabilitate, recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective.12

Diferențele de preț reprezintă cheltuieli efectuate în plus de către societate cu ocazia aducerii bunurilor achiziționate, cu ocazia manipulării, încărcării și descărcării acestora. Diferențele de preț se înregistrează în momentul efectuării lor, respectiv momentul intrării bunurilor în patrimoniu și se repartizează proporțional asupra valorii stocurilor ieșite din patrimoniu, cât și asupra celor rămase în stoc.13

Repartizarea acestora se face pe baza coeficientului de repartizare a diferențelor de preț, care se determină pe baza informațiilor în conturile de stocuri, astfel14:

K=

K378 = x 100 reprezintă adaosul comercial

Cota de repartizare a diferențelor de preț aferentă stocurilor ieșite din patrimoniul întreprinderii se determină aplicând coeficinetul calculat la valoarea stocurilor ieșite din gestiune.

___________________________

12 Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității Contemporane, Editura Universității din Oradea”, 2013, p.266

13Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea,”Contabilitate Financiară”, Editura Intelcredo, Deva, 2011, p.113

14OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale ,p. 32

Prețul de vânzare cu amănuntul este utilizat pentru evaluarea stocurilor de mărfuri în unitățile comerciale cu amănuntul. Utilitatea acestui preț presupune la intrarea în entitatea

economică, inregistrarea în contul de stocuri (mărfuri) a adaosului comercial precum și a TVA neexigibilă (în cazul în care unitatea este plătitoare de TVA). Aceste prețuri au deci inclusă și marja de adaos comercial. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor fără TVA. Orice modificare a prețului de vânzare, presupune recalculareaa marjei brute.15

Metoda prețului cu amănuntul este adesea folosită în comerțul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase și cu o mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia în considerare stocurile al căror preț a fost redus sub prețul de vânzare inițial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.16

Metoda de evaluare la preț de vânzare cu amănuntul se aplică societățile ce au ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, acest preț fiind prețul de vânzare pe piață a elementelor individuale din stoc. Stocurile aflate în aceste societăți au o viteză de rotație mare, sunt confundabile și au marje brute asemănătoare. Elementele de stoc la care se utilizează acest preț sunt mărfurile.

2.7. Evaluarea stocurilor conform standardului internațional de contabilitate nr. 2 (IAS 2)

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate IAS 2 ,,Stocuri”, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă, reprezintă prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării

Aceste estimări ale valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea, care este realizată, de obicei, cu ocazia întocmirii situațiilor financiare.

Baza de evaluare a stocurilor este costul care trebuie să se determine credibil în contextul și limitele stabilite prin prezentul standard.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente cumpărării sau prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care sunt disponibile pentru utilizator.17

____________________________

15Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității Contemporane, Editura Universității din Oradea”, 2013, p.167

16Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității Contemporane, Editura Universității din Oradea”, 2013, p.266

17OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale ,p. 31

Costurile de achiziție a stocurilor cuprind prețul de cumpărare, taxe de import, costuri de transport, manipulare și alte stocuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Reducerile comerciale privesc18: rabaturi, remize, discounturi, risturnuri și alte elemente similare.

Rabaturile sunt reduceri cu caracter excepțional prcaticate asupra prețului de vânzare negociat, convenit în prealabil, atunci când elementele de stocuri, ce fac obiectul achiziției, au defecte de calitate sau abateri de la standardele ce sunt acceptate de cumpărător.

Remizele sau discounturile sunt reduceri practicate în mod obișnuit asupra prețului de vânzare, luându-se în considerare volumul cumpărărilor sau calitatea cumpărătorului.

Risturnurile sunt reduceri ale prețului de vânzare, calculate asupra ansamblului de operații efectuate și obținute de un cumpărător pentru achizițiile făcute de acesta în timpul unei perioade determinate de timp (lună, trimestru, semestru sau an).

Aceste deduceri din costul de achiziție se pot realiza în condițiile în care reducerile sunt acordate în momentul achiziției. Sunt situații în care factura inițială de achiziție nu conține reduceri comerciale, dar ulterior, furnizorul întocmește o altă factură ce o anulează pe cea inițială, factură ce conține reducerile comerciale corespunzătoare.

Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile directe aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producție se referă la acele costuri indirecte de producție care rămân relativ constante, indiferent de volumul de producție, cum sunt19: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor.

Regia variabilă de producție se referă la acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției, cum sunt consturile indirecte cu materiile prime și materialele și cu forța de muncă.

_________________________________

18OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 12

19OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 31

Capitolul III

Contabilitatea sintetică și analitică a produselor finite

3.1 Organizarea contabilității sintetice a stocurilor și producție în curs de execuție

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a 3-a din planul de conturi general denumită ”Conturi de stocuri și producție în curs de execuție20.

Aceste conturi sunt conturi de bilant sau de inventar. Ele furnizează informații de reflectare și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor și producției în curs de execuție. Soldul lor este debitor și este un sold care se preia în activul bilantului.

Conturile de stocuri au funcția contabilă de active. Ele se debitează cu valoarea stocurilor întrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aportate de către ascociați, realizate din produție proprie și din alte surse21. Ele se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea unității patrimoniale prin consum vânzare și alte destinație.

Soldul conturilor este debitor și reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor în stoc sau în sold la sfârșitul exercițiului financiar.22

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor și beneficiilor.

În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietății și de livrare coincid.

Totuși, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:

– bunuri vândute în consignație sau stocurile la dispoziția clientului;

– stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidența debitorului până la vânzarea lor;

– bunuri recepționate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;

____________________________________

20Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

21Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

22Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

Clasa 3 cuprinde urmatoarele grupe de conturi23:

Grupa 30 “ Stocuri de materii prime și materiale”.

Grupa 33 ” Producția în curs de execuție”

Grupa 34 “Produse”

Grupa 35 “Stocuri aflate la terți“

Grupa 36 “ Animale”

Grupa 37 “Mărfuri”

Grupa 38 “Ambalaje“

Gupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor și producția în curs de execuție”

CLASA 3 CONTURI DE STOCURI ȘI PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE.

Din clasa 3 Conturi de stocuri și producție în curs de execuție fac parte următoarele grupe de conturi: 30 Stocuri de materii prime și materiale, 32 Stocuri în curs de aprovizionare,

33 Producție în curs de execuție, 34 Produse, 35 Stocuri aflate la terti, 36 Active biologice de natura stocurilor, 37 Mărfuri, 38 Ambalaje și 39 Ajustări pentru deprecierea

stocurilor și producției în curs de execuție.

GRUPA 30 STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE.

Din grupa 30 Stocuri de materii prime și materiale fac parte24:

Contul 301 Materii prime, cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime. Contul 301 Materii prime este un cont de activ.

În situatia aplicării inventarului permanent:

– în debitul contului 301 Materii prime se inregistrează: valoarea la pret de înregistrare a materiilor prime achiziționate de la terți (401, 408, 446, 321, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți (351, 401);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime de la entități afiliate sau entităti asociate și entități controlate în comun (451, 453);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime primate de la unitate sau subunități (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime reprezentând aport în natură al acționarilor/asociaților(456);

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor si produselor retinute și consumate ca materie prima în aceeasi unitate, inclusiv a diferențelor de preț nefavorabile aferente (341,345, 347);

– valoarea materiilor prime constatate plus la inventar, a celor primite cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări(601, 758);

– diferentele de preț în minus sau favorabile, aferente materiilor prime achiziționate(308).

______________________________

23Victoria Bogdan,”Bazele Contabilității Contemporane, Editura Universității din Oradea”, 2013, p.201

24OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 105-106

În creditul contului 301 Materii prime se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsă la inventar sau distruse (601);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare (371);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime livrate unității sau subunităților (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite prin donație sau distruse prin calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

Contul 302 Materiale consumabile:

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de material consumabile (materiale auxiliare,combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe si material de plantat, furaje și alte materiale consumabile).

Contul 302 Materiale consumabile este un cont de activ.

În situația aplicării inventarului permanent:

În debitul contului 302 Materiale consumabile se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile achiziționate de la terți (401, 408, 446, 322, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terți (351, 401);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la entități afiliate sau entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

– valoarea la pret de inregistrare a materialelor consumabile primite de la unitate sau subunități (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport în natură al acționarilor/asociaților (456);

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materiale consumabile în aceeasi unitate (341, 345, 347);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile constatate plus la inventar, a celor primite cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări. (602, 758);

– contravaloarea materialelor consumabile achitate prin alte valori (532);

– diferentele de preț în minus sau favorabile, aferente

materialelor consumabile achiziționate (308).

În creditul contului 302 Materiale consumabile, se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsă la inventar sau distruse (602);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile vândute ca atare (371);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile livrate unității sau subunităților (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile

trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile

ieșite prin donație sau distruse prin calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea materialelor consumabile existente în stoc.

Contul 303 Materiale de natura obiectelor de inventar.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta existenței și mișcării materialelor de natura obiectelor de inventar.

Contul 303 Materiale de natura obiectelor de inventar este un cont de activ.

În situatia aplicării inventarului permanent

În debitul contului 303 Materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate de la terți (401, 408, 446, 323, 542)

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite de la entități afiliate sau entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite ca aport în natura de la acționari/asociați (456);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite de la unitate sau subunități (481,482);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar aduse de la terți (351, 401);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar constatate plus la inventar, a celor primate cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări (603, 758);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor reținute pentru a fi folosite ca materiale de natura obiectelor de inventar in aceeasi unitate (345);

-diferentele de pret in minus sau favorabile, aferente materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (308).

În creditul contului 303 Materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează:

-valoarea la pret de inregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsă la inventar sau distruse (603);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar livrate unității sau subunităților (481, 482);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar trimise spre prelucrare sau in custodie la terți (351);

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite prin donație sau distruse prin calamități (658);

-valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar vândute ca atare (371).

Soldul contului reprezintă valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

Contul 308 Diferențe de preț la materii prime și materiale.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferentelor (în plussau nefavorabile, respectiv în minus sau favorabile) între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul de achiziție, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.

Contul 308 Diferențe de preț la materii prime și material este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.

În debitul contului 308 Diferențe de preț la materii prime și materiale se înregistrează:

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune (401, 542);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate de la entități affiliate sau entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).

În creditul contului 308 Diferente de preț la materii prime și materiale se înregistrează:

-diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (301, 302, 303, 542);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

În situația aplicării inventarului intermitent:

Stocurile existente la începutul exercițiului financiar, precum și intrările în cursul perioadei de materii prime, material consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează direct în debitul conturilor.

601 Cheltuieli cu materiile prime, 602 Cheltuieli cu materialele consumabile și 603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar.

Conturile 301 Materii prime, 302 Materiale consumabile și 303 Materiale de natura obiectelor de inventar se debitează numai la sfârșitul perioadei cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, existente în stoc, stabilită pe baza inventarului, prin creditul conturilor.

601 Cheltuieli cu materiile prime.

602 Cheltuieli cu materialele consumabile, 603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, iar, la inceputul perioadei imediat urmatoare, pentru respectarea permanenței metodelor se reiau pe cheltuieli la aceeași valoare.

GRUPA 32 STOCURI IN CURS DE APROVIZIONARE.

Din grupa 32 Stocuri în curs de aprovizionare fac parte conturile25:

321 Materii prime în curs de aprovizionare;

322 Materiale consumabile în curs de aprovizionare;

323 Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare;

326 Active biologice de natura stocurilor în curs de aprovizionare;

327 Mărfuri în curs de aprovizionare;

328 Ambalaje în curs de aprovizionare.

______________________

25OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 106

Cu ajutorul conturilor din această grupă se ține evident cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.

Conturile din această grupă sunt conturi de activ.

În debitul conturilor din grupa 32 Stocuri în curs de aprovizionare se înregistrează:

-valoarea stocurilor cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (401).

În creditul conturilor din grupa 32 Stocuri în curs de aprovizionare se înregistrează:

– stocurilor cumpărate, pentru care s-a încheiat procesul de aprovizionare (301, 302, 303, 361, 371, 381).

Soldul conturilor reprezintă valoarea stocurilor cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de

aprovizionare.

GRUPA 33 PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE.

Din grupa 33 Producție în curs de execuție fac parte26:

Contul 331 Produse în curs de execuție.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stocurilor de produse în curs de execuție (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respective producția neterminată) existente la sfârșitul perioadei.

Contul 331 Produse în curs de execuție este un cont de activ.

În debitul contului 331 Produse în curs de execuție se înregistrează:

-valoarea la cost de producție a stocului de produse în curs de execuție la sfârșitul perioadei, stabilită pe baza de inventar(711).

În creditul contului 331 Produse în curs de execuție se înregistrează:

-scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de execuție la începutul perioadei următoare (711).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a produselor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Contul 332 Servicii în curs de execuție.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența serviciilor în curs de execuție existente la sfârșitul perioadei.

Contul 332 Servicii în curs de execuție este un cont de activ.

În debitul contului 332 Servicii în curs de execuție se înregistrează:

-valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei (712).

În creditul contului 332 Servicii în curs de execuție se înregistrează:

-scaderea din gestiune a valorii serviciilor în curs de execuție la începutul perioadei următoare (712).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârsitul perioadei.

________________________

26OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 106

GRUPA 34 PRODUSE

Din grupa 34 Produse fac parte27:

Contul 341 Semifabricate

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de semifabricate.

Contul 341 Semifabricate este un cont de activ.

În debitul contului 341 Semifabricate se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare sau preț de producție a semifabricatelor intrate în gestiune din activitatea proprie și plusurile constatate la inventariere (711);

-valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor aduse de la terți (354, 401);

-valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor primate de la unitate sau subunități (481, 482).

În creditul contului 341 Semifabricate se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor vândute și lipsurile constatate la inventariere (711);

-valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor consumate în aceeași unitate (301, 302);

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor trimise la terți (354);

-valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor livrate unității sau subunităților (481, 482);

-valoarea pierderilor din calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor existente în stoc la sfârsitul perioadei.

Contul 345 Produse finite

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de produse finite.

Contul 345 Produse finite este un cont de activ.

În debitul contului 345 Produse finite se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune și plusurile la inventar (711);

-diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de producție este mai mic decât prețul standard) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (348);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aduse de la terți (354, 401).

În creditul contului 345 Produse finite se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite vândute și lipsurile la inventar (711);

diferențele de preț în minus sau favorabile repartizate asupra produselor ieșite din gestiune (348);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor cuvenite unităților prestatoare, ca plată în natură, potrivit prevederilor contractuale (462, 401);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite transferate în magazinele de vânzare proprii (371);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reținute pentru a fi utilizate în aceeași unitate (301, 302, 303, 381);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor acordate salariaților ca plată în natură, potrivit legii (421);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite trimise la terți (354);

– valoarea produselor finite donate sau distruse prin calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc la sfârșitul perioadei.

_________________________

27OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 107-108

Contul 346 Produse reziduale.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidența existenței și mișcării stocurilor de produse reziduale (rebuturi, materiale recuperabile sau deșeuri).

Contul 346 Produse reziduale este un cont de activ.

În debitul contului 346 Produse reziduale se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale intrate în gestiune din producție proprie (711);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale aduse de la terți (354, 401).

În creditul contului 346 Produse reziduale se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale vândute și lipsurile la inventar (711);

– valoarea produselor reziduale trimise la terți (354).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 347 Produse agricole.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența produselor agricole.

Contul 347 Produse agricole este un cont de activ.

În debitul contului 347 Produse agricole se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole intrate în gestiune și plusurile la inventar (711);

– diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de producție este mai mic decât prețul standard) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (348);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole aduse de la terți (354, 401).

În creditul contului 347 Produse agricole se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole vândute și lipsurile la inventar (711);

-diferențele de preț în minus sau favorabile repartizate asupra produselor ieșite din gestiune (348);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole transferate în magazinele de vanzare proprii (371);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole reținute pentru a fi utilizate în aceeași unitate (301, 302);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole acordate salariaților ca plata în natură, potrivit legii (421);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole trimise la terți (354);

– valoarea produselor agricole donate sau distruse prin calamități (658)

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 348 Diferențe de preț la produse.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor întreprețul standard (prestabilit) și costul de producție al produselor finite și semifabricatelor.

Contul 348 Diferențe de preț la produse este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor.

În debitul contului 348 Diferențe de preț la produse se înregistrează:

– diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de producție este mai mare decat prețul standard) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (711);

– diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de producție este mai mic decat prețul standard) repartizate asupra produselor ieșite din gestiune (345, 347).

În creditul contului 348 Diferențe de preț la produse, se înregistrează:

– diferențele de preț în minus sau favorabile aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (345, 347);

– diferențele de preț în plus sau nefavorabile repartizate asupra produselor ieșite din gestiune (711).

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente produselor existente în stoc.

GRUPA 35 STOCURI AFLATE LA TERTI

Din grupa 35 Stocuri aflate la terți fac parte28:

Contul 351 Materii și materiale aflate la terți

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime, materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar trimise la terți, pentru prelucrare sau în custodie.

Contul 351 Materii și materiale aflate la terți este un cont de activ.

În debitul contului 351 Materii și materiale aflate la terți se înregistrează:

-valoarea la pret de inregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar aflate la terți (301, 302, 303).

În creditul contului 351 Materii și materiale aflate la terți se înregistrează:

-valoarea materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune, aduse de la terți (301, 302, 303);

-scaderea din gestiune a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar aflate la terți, constatate lipsa la inventar (601, 602, 603);

-scaderea din gestiune a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar aflate la terți, distruse de calamități (658). Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de

inventar aflate la terți.

Contul 354 Produse aflate la terți

Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta stocurilor de produse trimise la terți, pentru prelucrare sau în custodie.

Contul 354 Produse aflate la terți este un cont de activ.

În debitul contului 354 Produse aflate la terți se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a produselor (semifabricatelor, produselor finite sau produselor reziduale) trimise la terți (341, 345, 346).

În creditul contului 354 Produse aflate la terți se înregistrează:

-valoarea produselor intrate în gestiune, aduse de la terți (341, 345, 346);

-scaderea din gestiune a produselor aflate la terți pentru care s-au întocmit documente de livrare sau constatate lipsa la inventar (607).

________________________

28OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 108

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor aflate la terți.

Conținutul și funcțiunea conturilor 356 Active biologice de natura stocurilor aflate la terți, 357 Mărfuri aflate la terți și 358 Ambalaje aflate la terți sunt similare cu cele ale conturilor

prezentate în aceasta grupa.

GRUPA 36 ACTIVE BIOLOGICE DE NATURASTOCURILOR

Din grupa 36 Active biologice de natura stocurilor fac parte29:

Contul 361 SActive biologice de natura stocurilor

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta activelor biologice de natura stocurilor, respectiv animalele nascute și cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei, manji etc.), în vederea creșterii și folosirii lor pentru munca și reproducție animalele și păsările la îngrășat pentru valorificare; coloniile de albine, precum și animalele pentru producție (lână, lapte și blană).

Contul 361 Active biologice de natura stocurilor este un cont de activ.

În debitul contului 361 Active biologice de natura stocurilor se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor achizitionate (401, 408, 326, 542);

-diferențele de preț în minus sau favorabile (prețul de înregistrare este mai mic decât prețul standard) aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune (368);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor achizitionate de la entități afiliate sau de la entităti asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor primite de la unitate sau subunități (481, 482);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor aduse de la terți (356, 401);

-valoarea activelor biologice de natura stocurilor reprezentând aportul în natura al acționarilor/asociaților (456);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor obținute din producție proprie, sporuri de greutate și plusurile la inventar (711);

-valoarea activelor biologice de natura stocurilor primite cu titlu gratuit (758).

În creditul contului 361 Active biologice de natura stocurilor se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor vândute din productie proprie sau achizitionate constatate minus de inventar și cele trimise la terți (711, 606, 356);

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune (368);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor livrate unității sau subunităților (481, 482);

-valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor vândute ca atare (371);

-valoarea pierderilor din calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 368 Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor, în plus sau nefavorabile, respectiv în minus sau favorabile, dintre prețul standard (prestabilit) și costul de achiziție, respectiv costul de producție.

________________________

29OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 108

Contul 368 Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor.

În debitul contului 368 Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor se înregistrează:

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile (prețul de înregistrare este mai mare decât prețul standard) aferente activelor biologice de natura stocurilor achiziționate (401, 542);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor achizitionate de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun(451, 453);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune din producție proprie (711);

-diferențele de preț în minus sau favorabile (prețul de înregistrare este mai mic decât prețul standard) repartizate asupra activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune

(361).

În creditul contului 368 Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor se înregistrează:

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferent activelor biologice de natura stocurilor achiziționate (361, 542);

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune din producție proprie (361);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor incluse pe cheltuieli (606);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile repartizate asupra activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie (711). Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente activelor biologice de natura stocurilor existente în stoc.

GRUPA 37 MARFURI

Din grupa 37 Mărfuri fac parte30:

Contul 371 Mărfuri

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri.

Contul 371 Mărfuri este un cont de activ.

În debitul contului 371 Mărfuri se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate (401, 408, 446, 327, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor primite de la

unităte sau subunități (481, 482);

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natura al acționarilor / asociaților (456);

-valoarea mărfurilor aduse de la terți (357, 401);

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, activelor biologice de natura stocurilor și ambalajelor, vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);

-valoarea la preț de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii (345);

________________________

30OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 109

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit (607, 758);

-valoarea adaosului comercial și taxa pe valoarea adaugată neexigibilă, în situația în care evidența mărfurilor se ține la preț cu amănuntul (378, 4428);

-valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, reclasificate ca mărfuri (211).

În creditul contului 371 Mărfuri se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare și lipsurile la inventar (607);

-valoarea adaosului comercial și a taxei pe valoarea

adaugată neexigibile aferente mărfurilor ieșite din gestiune (378, 4428);

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor livrate unității sau subunităților (481, 482);

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor trimise la terți (357);

-valoarea donațiilor și pierderilor din calamități (658);

-valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natura, potrivit legii, la capitalul social al altor entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora (261, 262, 263, 265).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 378 Diferente de preț la mărfuri

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența adaosului commercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale.

Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor. În creditul contului 378 Diferențe de preț la mărfuri se

înregistrează:

-valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371).

În debitul contului 378 Diferențe de preț la mărfuri se înregistrează:

-valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune (371).

Soldul contului reprezintă valoarea adaosului commercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

GRUPA 38 AMBALAJE

Din grupa 38 Ambalaje fac parte31:

Contul 381 Ambalaje

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de ambalaje.

Contul 381 Ambalaje este un cont de activ.

În debitul contului 381 Ambalaje se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor achizitionate (401, 408, 446, 328, 542);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor primite de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor primite de la

unitate sau subunități (481, 482);

-valoarea ambalajelor reprezentând aportul în natura al acționarilor/asociaților (456);

-valoarea ambalajelor aduse de la terți (358, 401);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit (608, 758);

________________________

31OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 109

-valoarea ambalajelor care circula în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (409);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor realizate din producție proprie și reținute ca ambalaje (345);

-diferențe de preț în minus sau favorabile aferente ambalajelor achiziționate (388).

În creditul contului 381 Ambalaje se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor vândute ca atare (371);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor consummate și lipsurile constatate la inventar (608);

-valoarea ambalajelor trimise la terți (358);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor livrate unității sau subunităților (481, 482);

-valoarea donațiilor și a pierderilor din calamități (658).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 388 Diferențe de preț la ambalaje

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor în minus sau favorabile, respectiv în plus sau nefavorabile intre prețul standard și costul de achiziție, aferente ambalajelor.

Contul 388 Diferențe de preț la ambalaje este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor.

În debitul contului 388 Diferențe de preț la ambalaje se înregistrează:

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de achiziție mai mare decât prețul standard) aferente ambalajelor intrate în gestiune (401, 542);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente ambalajelor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferente ambalajelor incluse pe cheltuieli (608).

În creditul contului 388 Diferențe de preț la ambalaje se înregistrează:

-diferențele de preț în minus sau favorabile aferente ambalajelor achiziționate (381, 542);

-diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente ambalajelor ieșite din gestiune (608).

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

GRUPA 39 AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

Din grupa 39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție fac parte conturile32:

391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime;

392 Ajustări pentru deprecierea materialelor;

393 Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție;

394 Ajustări pentru deprecierea produselor;

395 Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți;

396 Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor;

397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor;

398 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor.

_______________________

32OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 110

Cu ajutorul conturilor din aceasta grupa se ține evidența constituirii, de regula, la sfârșitul exercițiului financiar, a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producție în curs de execuție, produse, active biologice de natura stocurilor, mărfuri și ambalaje, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora, potrivit politicilor adoptate de entitate.

Conturile din aceasta grupa sunt conturi de pasiv.

În creditul conturilor din grupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție se înregistrează:

-valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs, constituite sau suplimentate, pe feluri de ajustări (681).

În debitul conturilor din grupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție se înregistrează:

-sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs (781).

Soldul conturilor reprezintă valoarea ajustărilor constituite la

sfârșitul perioadei.

Metoda inventarului permanent se utilizează de catre unitătile mari și consta în folosirea conturilor de stocurii (materii prime, materiale consumabile, produse, mărfurii). Prin utilizarea acestei metode se pot urmări în permanență stocurile scriptice dupa fiecare operație de intrare sau ieșire. Astfel, contabilitatea sintetica va reflecta33:

Stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor;

Intrările în cursul lunii pe baza documenteleor de intrare a stocurilor, ce se vor înregistra în debitul conturilor corespunzatoare;

Ieșirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieșire a stocurilor care vor forma rulajul creditelor al conturilor de stocuri;

În baza elementelor menționate mai sus se va stabili în permanentă stocul scriptic al bunurilor.

Folosirea acestei metode presupune:

Utilizare fiecareia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor;

Folosirea conturilor de diferente de preț aferente stocurilor, dacă este cazul;

Conducerea unei contabilități a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică descrise mai sus.

Metoda inventarului permanent, deși presupune un volum mare de muncă, asigură o cunoastere mai viguroasă a mărimii stocurilor și un mai bun control a întegrității patrimoniului.

_____________________

33Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.106 – 107

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizată de unitățile patrimoniale mici și mijlocii și se caracterizează prin faptul că în contabilitatea sintetică nu se urmaresc stocurile intrate și ieșite în cursul perioadei de gestiune.

Conturile de stocuri se utilizează numai la sfârșitul perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, după ce în prealabil aceleași conturi de stocuri au fost deminuate cu stocurile intrate. Mișcările de stocuri nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli și venituri. Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afară față de cele provenite din producție proprie.

Pentru stocurile aprovizionate din afara unității se procedează astfel34:

Se stornează stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;

Achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli.

La sfârșitul perioadei se inventariază bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri

Ieșirile de stocuri se determina astfel:

Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stoc final

Pentru stocurile provenite din producție proprie se procedează astfel:

-se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la sfârșitul perioadei precedente;

-bunurile obținute din producție proprie nu se înregistează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidența operativă de la locurile de depozitare;

-pe masura vânzării sau ieșirilor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie necesare de stocarea lor;

_________________________

34Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

-la sfârșitul perioadei se inventariază bunurile obținute din producție proprie inclusiv cele provenite din perioada precedentă dar nevândute și se înregistrează asupra conturilor de variație a stocurilor. Relația matematică de determinare a acestor stocuri este urmatoarea26:

Intrări = Stoc inițial + Vânzări – Stoc final

Pentru producția în curs de execuție determinarea se face numai la sfârșitul perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operația respectivă se stornează.

Metoda inventarului intermitent nu perimite un control rigoros al gestionări stocurilor și al asigurării integrităților.

Pentru a realiza contabilitatea stocurilor, o întreprindere poate să aleagă între două sisteme de inventar: inventarul permanent și inventarul intermitent. Pe de altă parte, cele două sisteme pot coabita în aceeași întreprindere, fiecare într-un palier distinct al unei contabilități dualiste: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.35

Atunci când inventarul se realizează permanent, fiecare intrare de bunuri este înregistrată cantitativ și valoric în contul de stocuri corespunzător. Această înregistrare se face la nivelul costului de intrare înregistrată fizic și valoric în conturile respective de stocuri. Este deci posibil să se cunoască în orice moment cantitatea și valoarea bunurilor existente în stoc.

Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.36

Sistemul inventarului permanent a fost multă vreme considerat ca generator de costuri ridicate, deoarece presupune numeroase înregistrări contabile și calcule reiterante. Utilizarea, din ce în ce mai pregnantă, a tehnicilor moderne de prelucrare a datelor a condus la dispariția acestui inconvenient. În aceste condiții, se pare că sistemul inventarului permanent este adoptat din ce în ce mai mult de practica contabilă a întreprinderilor mari.

Inventarul intermitent, este preferabil în schimb în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, care, de altfel, sunt și cele mai numeroase. Deși simplu și puțin costisitor, acest sistem prezintă totuși câteva dezavantaje.

__________________________

35Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

36OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 31

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.37

În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei.

Entitățile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligații fiscale. Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natură activelor, datoriilor și capitalurilor proprii38.

Stabilirea ieșirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sfârșitul perioadei.

Ieșirile de stocuri se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, și valoarea stocurilor la sfârșitul perioadei stabilite pe baza inventarului.

Inventarul intermitent nu se utilizează în comerțul cu amănuntul în situația în care se aplică metoda global-valorică.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

Rulajul intrărilor și ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respective creditul conturilor de cheltuieli, în cazul materialelor și mărfurilor, de venituri în cazul produselor, lucrărilor și serviciilor.39

__________________________

37OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 31 38OMPF 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 31

39Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.108

3.2 Organizarea contabilității analitice a stocurilor

Pentru asigurarea integrității stocurilor, unitățile mai trebuie să-și organizeze o contabilitate analitică a tuturor cantităților de bunuri materiale – sub orice formă se prezintă ele – aflate în depozitele sau magazinele unei întreprinderii, destinate alimentării producției sau vânzării ca mărfuri (produse finite). Unitățile mici și mijlocii care folosesc metoda inventarelor pentru contabilitatea sintetică a stocurilor nu au nevoie de organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.40

Contabilitatea analitică este o evidență completă, întrucât se foloseste atât etalonul bănesc, cât și etalonul natural, spre deosebire de evidența operativă a depozitelor, care utilizează numai etalonul natural.

Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale înteprinderii, după una din urmatoarele metode 41: a) cantitativ-valorica; b) operativ-contabilă; c) global-valorică;

Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilitatea analitică trebuie să asigure o concordanța deplină cu contabilitatea sintetică.

Metoda cantitativ-valorică prezintă urmatoarele caracteristici:

documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai intai cantitativ în fișele de magazine, care se țin la locurile de depozitare;

aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se imborderează separate și împreună cu acestea se predau la biroul contabilității stocurilor materialelor;

la biroul contabilității materialelor aceste documente se prelucrează conform mecesităților, pe grupe sau subgrupe de material și pe locuri de consum, se evaluează cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;

după prelucrarea datelor din aceste documente, materialele se înregistrează cantitativ și valoric în fișele conturilor analitice, deschise pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare;

Această metoda constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ-valorice pe feluri de bunuri și gestiuni. În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea se face pentru stocuri, intrări și ieșiri. Se poate folosi și varianta în care se conduce numai evidența cantitativ-valorică realizată prin contabilitatea analitică.

___________________

40 OMPF 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale pag. 31

41Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.107

Verificarea concordanței dintre datale înregistrate în conturile sintetice și cele analitice de materii și material se realizează la sfârșitul lunii prin întocmirea balanței de verificare ale conturilor analitice.

Metoda operativ-contabilă ( pe solduri) contribuie la reducerea lucrarilor de evidență analitică a stocurilor, deoarece nu se mai folosesc fișele contabile analitice pe felurile de material; întărește contabilul exercitat de catre serviciul contabilitatii asupra gestionarilor, prin punctajul pe fisele de magazie a tuturor documentelor înregistrate.42

Tehnica de lucru este urmatoarea: documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fișele de magazie ( care sunt vizate de contabilul sef), stabilind stocul după fiecare operație.

Periodic ( la două trei zile), serviciul contabil verifică înregistrăile făcute la fișele de magazie (corectitudinea stocurilor) și preia documentele respective, împreuna cu borderourile întocmite de către gestionar, separate pentru materialele intrate și materialele ieșite, înscriind prețul și calculând valoarea documentelor.

În continuare, serviciul contabilității centralizează documentele preluate de la magazie și le însumează în cadrul fiecarui borderou pe grupe de materiale și pe conturi corespondente (debitoare sau creditoare).

Totalurile stabilite sunt înscrise în situația de mișcări lunare, întocmite separat pentru intrări și pentru ieșiri. În cadrul ei sunt stabilite coloanele pentru fiecare gestionar și rânduri pentru grupe de material, valoric.

La sfârșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc două categorii de totaluri, pe gestionări și pe grupe de materiale, atât la intrări, cât și la ieșiri, care servesc pentru deterimnarea valorii stocurilor existente la sfârșit de lună, pe grupe de materiale și pe gestionari. În acest scop, la existentele de la începutul lunii se adaugă intrările și se scad eliberările din depozit ( atât de grupe cât și pe gestionari).

La sfârșit de lună, stocurile din fișele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețul lor.

Soldurile stabilite se înscriu în Registrul stocurilor, care se întocmește pe grupe de materiale, cu coloane pentru cele 12 luni, ale anului.

Existențele fizice înscrise în acest registru trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile pe grupe și gestiuni cu valorile din situația de mișcări lunare. În caz de neconcordanță, se verifică operațiile la grupa respectivă de materiale.

Suma soldurilor pe grupe din situația mișcării lunare și registrul de stocuri trebuie să concorde cu contabilitatea sintetică.

Metoda global-valorică constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate.

Potrivit acestei metode, la evidența operativă a fiecărei gestiuni nu se mai întocmește și înregistrează mișcările de stocuri în fișa de magazine, cantitativ pe fiecare fel și sort de materiale sau mărfuri. Fișele de magazie sunt întocmite cu Registrul de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei. Raportul de gestiune zilnic se întocmeste în două exemplare, din care unul, împreună cu documentele justificative, este transmis la compartimentul de contabilitate.43

_____________________________

42Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.107

43Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.107

La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscrise în raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreună cu celelalte calcule, astfel că după ce se constată corect și legala lor alcătuire le vizează și le înregistrează în fișa contabilă analitică ținută pentru fiecare gestiune în parte.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidenta gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic, în principal, prin confruntatea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fisa contabila analitica.

Aceasta metoda se aplica, cu precadere, pentru evidenta marfurilor aflate in unitati comerciale cu amanuntul si pentru alte bunuri.

În principiu contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create). Excepție face contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul, care se ține global -valoric pe gestiuni (magazine de desfacere).

Controlul concordanței înregistrărilor se realizează prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fișa de cont pentru operații diverse.

În scopul efectuării periodice a controlului asupra integrității bunurilor stocate se procedează la inventarierea stocurilor și evaluarea lor potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (F.I.F.O., L.I.F.O., N.I.F.O., C.M.P.) și prețului standard (prestabilit). Soldul final astfel calculat trebuie să fie egal cu cel stabilit în contabilitatea analitică pe baza relației44:

Sf=Si+I + E ,unde:

Sf – reprezintă soldul final al gestiunii „n";

Si – reprezintă soldul inițial al gestiunii „n";

I- reprezintă valoarea intrărilor gestiunii „n";

E- reprezintă valoarea iesirilor gestiunii „n";

Dacă pentru evidența stocurilor se folosește metoda inventarului intermitent, contabilitatea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale și finale. Ea se realizează cantitativ-valoric direct prin inventarul stocurilor. La nivelul costurilor se conduce numai o evidentă global-valorică pe gestiuni de stocuri.

_____________________

44Mariana Farcaș, ”Contabiliatea Financiară”, Editura Universitatea din Oradea, 2011, p.107

Capitolul IV

Documente privind evidența stocurilor

Operațiile economice și financiare de fiecare dată obligatoriu trebuiesc să fie consemnate în momentul efectuării lor în documente justificative. Datele pe această cale intră în sistemul informațional contabil.

Documentele utilizate pentru evidența cheltuielilor de producție și a producției obținute diferă de la o întreprindere la alta în funcție de ramura și subramura de activitate în care își desfășoară activitatea, în funcție de particularitățile proceselor tehnologice, a gradului de dotare cu mijloace de prelucrare automată a datelor și a nevoilor sau pretențiilor factorilor de decizie.

Documentele folosite în evidența cheltuielilor pot fi împărțite în două grupe principale:

5.1 Documentele contabile utilizate pentru evidența operativă a stocurilor

Conform OMFP (Ordinul Ministerului Finanțelor Publice) 1802/2014 documente de evidența operativă de existență și miscarea stocurilor se consemnează în urmatoarele:

– pentru operațiunile de aprovizionare de la furnizori: comenzi, contracte economice, confirmare, de contracte;
– pentru bunurile livrate de furnizori: aviz de însoțire a mărfii sau factura fiscala;
– pentru lipsurile constate la recepția transportului: proces verbal de constatare;
– pentru recepția cantitativă efectuată de gestionar: nota de recepție și constatare de diferență;
– pentru evidența operativă la magazie sau depozit: fișa de magazie (se întocmește separat pentru fel, calitate sau sortiment de stocuri;
– pentru eliberarea materialelor din magazie: bon de consum, fisa limită de consum;
– pentru predarea la magazie a produselor obținute din producția proprie și pentru transferul materialelor de la un loc de depozitare la altul: bonuri de predare – transfer, restituire;
– pentru bunurile trimise spre prelucrare la terți: aviz de însoțire a mărfii pe care se face mențiunea "pentru prelucrare la terți";
– pentru livrarea de produse și marfă: dispoziția de livrare, aviz de însoțire, factura fiscală;

1. Bonul de consum: se întocmește în două exemplare, pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condițiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum colectiv se întocmește, în principiu, pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiași cont de materiale, loc de depozitare și loc de consum.

Bonul de consum servește ca:

– document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv a mai

– document de scădere din gestiune;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

2. Factura și factura fiscală: se întocmește manual sau cu ajutorul calculatorului, în trei exemplare, la livrarea produselor, lucrărilor și serviciilor, de către compartimentul de desfacere, pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii, sau altor documente. Factura fiscală se întocmește de către plătitorii de T.V.A., iar factura, de către unitățile neplătitoare de T.V.A.

Factura fiscală sau/și factura servesc ca:

– document pe baza căruia se decontează produsele, lucrările și serviciile prestate;

– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

– document de încărcare în gestiunea patrimoniului;

– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

Factura

Furnizor …………………………………. Cumparator……………………………….

Nr.ord.reg.com./an………………………. Nr.ord.reg.com/an…………………………….

C.I.F………………………………………….. C.I.F……………………………………………….

Sediul……………………………………….. Sediul……………………………………………..

Judetul………………………………………. Judetul…………………………………………….

Capital social……………………………… Cod IBAN……………………………………….

Cod IBAN…………………………………. Banca………………………………………………

Banca………………………………………..

Cota T.V.A …………….. %

3. Avizul de însoțire a mărfii: se întocmește manual sau cu ajutorul calculatorului în trei exemplare, la livrarea produselor, lucrărilor și serviciilor, de către compartimentul de desfacere, atunci când, din motive obiective, și excepționale, nu se pot întocmi factura, făcându-se mențiunea „Urmează factura".

Acest document servește ca:

– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

– document care stă la baza întocmirii facturii;

– document de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, în cadrul aceleiași unități.

Furnizor:………………………. Cumparator:…………………….

Forma juridica..……………….. …………………………………..

Nr inmatr.Reg. Com./an………. Nr. inmatr. in Reg.Com

C.I.F.: ………………………… …………………………………..

Capital social…………………. C.I.F……………………………

Sediul………………………… Sediul…………………………..

………………………………. …………………………………

Punct de lucru………………. AVIZ DE INSOTIRE A MARFII Judetul:………………………

Adresa punct de lucru………. Contul…………………………

Contul………………………. Data (ziua, luna, anul)………………. Banca…………………………

Tel/Fax………………………

4. Chitanța: se întocmește în două exemplare de către casier, care semnează de primirea sumei.

Chitanța servește ca: document justificativ privind încasarea unei sume în numerar de către casiera unității. Chitanța se înregistrează în registrul de casă și în contabilitate. Circulă la plătitor (primul exemplar, cu ștampila unității), iar al doilea exemplar rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă. Chitanța se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Bonul de comandă-chitanță (T. V.A.): se întocmește în trei exemplare de către unitățile care prestează servicii clienților, bonul de comandă-chitanța se întocmește de către unitățile neplătitoare de T.V.A., iar bonul de comandă-chitanța (T.V.A.) se întocmește de către plătitorii de T.V.A.. Aceste documente servesc ca:

-document pentru confirmarea primirii și evaluarea obiectului de executat sau de reparat;

-document justificativ privind încasarea sumei de la client;

-document pentru determinarea volumului serviciilor prestate și a materialelor consumate.

6. Ordinul de plată: este un instrument emis de către plătitor pentru a-și achita o datorie față de o altă persoană (beneficiar), dând dispoziție unei bănci să plătească beneficiarului suma înscrisă pe formularul întocmit în trei exemplare. Ordinul de plată va ajunge ulterior la banca beneficiarului, care va pune suma respectivă la dispoziția clientului său.

7. Nota de recepție și constatare de diferențe: se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, pe măsura efectuării recepției, în situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită, în cazul când bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii. Datele de pe verso se completează numai atunci când se constată diferențe la recepție.

Nota de recepție servește ca:

-document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

-document de justificare pentru încărcare în gestiune;

-act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

-document justificativ de înregistrare în contabilitate.

8. Fișa de magazie: se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material, de către:

– compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control), coloană în care semnează și organul de control financiar cu ocazia controlului gestiunii;

– gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc. Fișele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale, ordonate pe conturi, grupe, subgrupe sau în ordine alfabetică, înregistrările în fișe se fac document cu document. Stocul se poate stabili după fiecare operație înregistrată și obligatoriu zilnic. Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se întocmesc fișe distincte.

Fișele de magazie servesc ca:

-document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor din cadrul depozitului;

-document de înregistrare în contabilitatea analitică în cazul metodei operativ- contabile (pe solduri);

-sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor.

9. Registrul stocurilor:se întocmește manual sau cu ajutorul calculatorului de compartimentul financiar-contabil la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe depozite (magazii), conturi, grupe, subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor cu prețurile de înregistrare.

Registrul stocurilor servește ca:

– document de evaluare a stocurilor de valori materiale și de verificare a concordanței înregistrărilor în fișele de magazie cu cele din contabilitate.

REGISTRUL STOCURILOR

10. Statul de salarii: se întocmește în două exemplare, lunar, pe secții, ateliere, servicii, etc., de compartimentul care are această atribuție pe baza documentelor privind reținerile legale din salar, listelor de avans chenzinal, certificatelor medicale, etc. Pentru centralizarea la nivelul unității a salariilor, se utilizează aceleași formulare de state de salarii. Plățile făcute în cursul lunii (avansul chenzinal, lichidările, indemnizațiile de concediu, etc.) se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate și toate reținerile legale din perioada de decontare respectivă.

Statul de salarii servește ca:

– document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuției privind protecția socială și a altor datorii;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

11. Dispoziția de livrare: cuprinde ordinul dat către depozitul de produse finite pentru eliberarea unor produse si confirmarea cantității eliberate.

1.Servește ca: 
– document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării; 
– document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare; 
– document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz. 
2. Se întocmește în două exemplare de către serviciul desfacere. 
3. Circulă: – la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau altor valori materiale și pentru înregistrarea în evidența magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantitățile livrate (ambele exemplare); 
– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2). 
4. Se arhivează: 
– la magazie (exemplarul 1); 
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2). 

12. Bonul de vânzare și monetarul: bonul se întocmește în trei exemplare de către vânzător. Pe baza bonului de vânzare vizat de casier se eliberează cumpărătorului marfa, împreună cu exemplarul l al bonului de vânzare. Numărul și valoarea bonurilor de vânzare sunt înscrise în borderoul bonurilor de vânzare; casierul sau șeful de unitate totalizează borderourile bonurilor de vânzare si întocmește monetarul în două exemplare, predând numerarul și monetarul casierului central.

Bonul de vânzare servește ca:

– document pentru încasarea numerarului;

– document pe baza căruia se eliberează marfa clientului după ce acesta a achitat-o la casă;

– document care stă la baza completării borderoului bonurilor de vânzare.

Unitatea ……………………

Cod fiscal ………………….

Nr. ord. registrul com/an …….

Localitatea …………………

Județul …………………….

BON DE VÂNZARE

___________________________________________________________

| Secția | Casa | Data |

|__________________|____________|___________________________|

| Denumirea mărfii | Cantitatea | Preț unitar | Valoare |

| | | (inclusiv | – lei – |

| | | T.V.A.) | |

|__________________|____________|_____________|_____________|

|__________________|____________|_____________|_____________|

|__________________|____________|_____________|_____________|

|__________________|____________|_____________|_____________|

|__________________|____________|_____________|_____________|

| TOTAL, | |

| din care: TVA |–––-|

|________________________________________________|_________|

13. Registrul-jurnal: este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează sub forma articolelor (formulelor) contabile toate operațiile patrimoniale fie în ordinea cronologică a întocmirii documentelor justificative, fie în ordinea intrării lor în unitatea patrimonială.

Unitatea ……………………..

REGISTRUL-JURNAL

Nr. pagină ……

14. Nota de contabilitate: este documentul de înregistrare prin care se înregistrează o anumită operație ce nu are la bază alt document justificativ.

15. Registrul Cartea Mare: se completează numai la sfârșitul lunii și servește pentru stabilirea rulajelor și soldurilor fiecărui cont sintetic, cumulat de la începutul anului. Pe baza acesteia se întocmește bilanțul.

1. Serveste:

– la stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor pe conturi sintetice, la unitatile care aplica forma de inregistrare "pe jurnale";

– la verificarea inregistrarilor contabile efectuate;

– la intocmirea balantei de verificare.

Unitatea ……………………………………………..

CARTEA MARE

Documentele prezentate mai sus se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Conținutul minim obligatoriu al acestor documente este următorul:

denumirea unității;

denumirea, numărul și data întocmirii formularului;

predătorul;

primitorul;

numărul comenzii, codul produsului;

numărul curent, denumirea valorilor materiale, unitatea monetară, cantitatea, prețul unitar, valoarea;

data și semnătura predătorului și primitorului.

Documente specifice fiecărei unități industriale.

În această categorie pot fi incluse documente diferite în funcție de specificul proceselor de fabricație și ramura industrială în care se încadrează întreprinderea.

Aceste documente sunt specifice și în funcție de etapele organizării și desfășurării procesului de fabricație (producție) și anume:

I. Documente privind pregătirea producției care urmăresc respectarea normelor tehnologice și a timpilor de lucru:

a) desene de execuție pentru produsele sau comenzile executate;

b) extrasele de materiale care vor cuprinde toate cantitățile de materiale necesare executării produselor sau comenzilor;

c) listele cu normele de consum specifice;

d) listele cu normele de timp, referitoare la manoperă;

e) fișa tehnologică.

II. Documente de lansare a producției în fabricație:

a) comanda de fabricație, prin care se lansează în producției produsele, lucrările și serviciile, documente în care sunt prevăzuți beneficiarii, cantitățile necesare și termenele de execuție;

b) programul de execuție internă în care sunt prevăzute necesarul de materiale pentru producția programată;

c) bonul de lucru, document prin care se va stabili munca prestată, lucrările executate sau serviciile prestate precum și evaluarea acestora conform tarifelor aplicate;

III. Documente de executare și urmărire a producției care cuprind documente justificative de cheltuieli, precum și documente emise în această etapă:

a) raportul zilnic de executare a producției

b) raportul de schimb

c) raportul de producție și salarizare

IV. Documente din etapa predăm producției la magazie și a controlului de
calitate:

a) bonul de predare transfer restituire, servește ca document de predare la magazie a produselor finite, document justificativ pentru încărcare în gestiune, document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

b) nota de rebut

c) certificatul de calitate, este un document emis de către unitatea producătoare prin care atestă calitatea care a stat la baza fabricației unui produs potrivit standardelor legale (STAS-uri, normative tehnice, etc).

V. Documente folosite pentru urmărirea cheltuielilor de producție:

a) fișa de post calcul;

b) fișa de cost analitic pentru cheltuielile efective pe produse sau comenzi;

c) centralizatorul pentru pregătirea datelor în vederea înregistrării lor în contabilitatea de gestiune

d) situații de repartizare și regularizare a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea financiară și preluate în contabilitatea de gestiune

CAPITOLUL V – Studiu de caz la S.C. GLOBAL NAVO S.R.L

5.1. Prezentarea generală a S.C. GLOBAL NAVO S.R.L

Denumirea societății prezentate și studiate este S.C. “GLOBAL NAVO” S.R.L. Sediul firmei este în localitatea SARBI, nr: 135, jud Bihor.

Societatea comercială SC “GLOBAL NAVO” SRL a fost înființată în anul 2009, având mai mulți asociați, doi la număr, în prezent fiind doar unul majoritar, Pop Liviu.

Capitalul social subscris si varsat este de 1,100 RON. Societatea are 23 salariați, cu salar minim pe economie de 900 RON. Societatea are 5 șoferi, 1 contabil, 1 patron și 1 biolog care răspunde de calitatea materiilor prime.

Firma e înregistrată în Registrul Comerțului J05/778/2009, având codul fiscal RO 25618695.

Societatea are în jur de 50 clienți, firme din apropierea comunei Sarbi și din Oradea, firme cum ar fi: Sc Chynthiya srl , Sc Metro Cash&Carry, persoane fizice etc. Firme din satele din împrejurimi cum ar fi Nojorid, Tulca sau Sânmartin.

Pentru a asigura continuitatea ciclului de fabricație, firma aprovizionează materii prime și materiale de la furnizorii cei mai avantajoși și competitivi. Principalii furnizori ai S.C. „Global Navo Prod Exim " S.R.L. sunt: S.C. Membranex S.R.L., SC Cosmin SRL, SC Romcarm SRL, SC Marian Ionut SRL, S.C. Mol Ro Comerț S.R.L., S.C. Lukoil Downstream S.R.L., S.C. Arbicom S.R.L., S.C. Framo-Pack Jmpex S.R.L., S.C. Marinex, Prinț S.R.L., S.C. Trei G Export S.R.L., S.C. Agromec Aleșd S.R.L., S.C. Agroimpex S.R.L., etc.

Obiectul de activitate al firmei reprezintă comertul cu ridicata al carnii si a produselor din carne, activitatea principală reprezentând fabricarea produselor din carne de porc si mezeluri. În perioada analizată societatea S.C. “Global Navo Prod Exim” a obținut o gamă variată de produse din carne, cum ar fi:

Pulpă de porc

Spată de porc

Ciolan de porc

Ficat de porc

Șuncă presată de porc

Conservă de carne

Pateu dicat de porc

Cîrnati cabanos

Cîrnati ardelenesc

Salam de porc

Salam Extra

Toate aceste produse sunt de diferite gramaje, feliate sau nefeliate, ambalate sau neambalate.

Obiect principal de activitate: Comerț cu ridicata al cărnii si produselor din carne
Sediu: Sat BURZUC, comuna Sirbi nr. 135, judetul Bihor
Capital social: 1.100LEI
Actionari/Asociati: 
POP GEORGE LIVIU (14.05.1990) – 99%
POP LIVIU (12.10.1966) – 1%
Administrator(i): 
POP LIVIU (12.10.1966)
PRIVATE LIQUIDATION GROUP SPRL Oradea – administrator judiciar

 Datorii la stat (31 decembrie 2013):
Bugetul de stat (LEI) = 0
Bugetul asigurarilor sociale de stat (LEI) = 0
Bugetul asigurarilor pentru somaj (LEI) = 0
Bugetul asigurarilor de sanatate (LEI) = 0

6. Date si Indicatori financiari in RON – GLOBAL NAVO SRL

5.2. Fluxul tehnologic privind producția la S .C. GLOBAL NAVO S.R.L

Recepția materiilor prime

– carne

– condimente

În firma Sc Global se cumpară și se procesează produse din carne cum ar fi:

carne de porc, carne de vită care se tranșează pe fluxul tehnologic iar în urma tranșării rezultă semifabricate 341, materii prime 301 și produse finite 345.

Pentru produsele cu grad mic de procesare, în contabilitate se folosește contul 341. Aceste produse sunt: carne porc, carne vită, pulpă porc, pulpă vită, cotlet de porc, ceafă de porc, etc.

În categoria produselor finite 345 intră mezelurile, produsele afumate și specialitățile din carne.

Facturile se recepționează în contul 301 Materii prime care are analitice:

301.1 condimente

301.2 carne

Materia primă este dată în consum prin Bonul de consum, Bonul de predare. Notele contabile la aceste operațiuni sunt: 601 = 301 consumul cărnii și a condimentelor.

În firma se înregistrează la consum și materii auxiliare și consumabile cum ar fi:

etichete , pungi, clipsuri, ațe.

Rezultatul în urma tranșării se înregistrează prin Bonul de predare pe care este specificat fiecare produs rezultat.

Produs finit 345 = 711 – mezeluri

Semifabricate 341 = 711 – carne

Hala de producție pentru preparate din carne.

Din punct de vedere funcțional spațiile amplasate au în vedere destinația acestora, comasându-se spațiile cu funcțiuni asemănătoare, realizate astfel:

-zona de grup social;

-zonă de primire a materiei prime și de pozitarea acesteia;

-zonă de tranșare

-procesare carne;

-zonă de depozitare produse finite;

 -zona de ambalare-expediție produse finite;

 -spații tehnice;

 -spații auxiliare (laborator, birou tehnolog, birou veterinar);

 Zona de grup social cuprinde accesul comun al personalului, filtrul sanitar și locul de luat masa cu oficiul de preparare.

Zona de primire și depozitare a acesteia. În această zonă se face primirea și recepțiacărnii, atât congelată cât și carcase de porc și vită. Carnea congelată se păstrează într -un spațiu distinct, la o temperatură de – 250C, iar carcasele de vită și porc se vor depozita în două încăperi distincte unde se asigură o temperatură de 0 – 40C, (transportul carcaselor de la autospeciala frigorifică se face prin linii specifice pentru carcase carne).

Zona de tranșare-procesare este zona în care carnea intră în procesul de fabricație propriu-zisă. Materia primă ajunsă în sala de tranșare, fie din depozitul de congelare printr-o încăpere tampon- decongelare, fie din depozitele de carcasă porc prin liniile de carcasă.

Sala de tranșare este în legătură directă cu sala procesare carne, unde se produc preparate de tip Wurștel și produse fierte-afumate, și în legătură cu zona carne tocată unde se produc semipreparate din carne.

Sala de procesare este la rândul ei în legătură directă cu spațiile auxiliare, respectiv sala de injectare-tamblerizare, camerele de maturare carne porc și vită, depozitul de condimente și preparare condimente, sala de produse fierte și dușare.

Separat sunt create spații pentru depozitarea sării, pentru sărarea cărnii, pentru depozitarea emulsiilor și o sală pentru așteptare cărucioare care urmează a fi introduse în celulele de fierbere-afumare. Spațiile pentru prerăcire se află în legătură directă cu sala de produse fierte, pentru zvântare și afumare

pentru produse crude-uscate, precum și două încăperi pentru maturarea produselor crude-uscate.

Zona de depozitare a produselor finite – se compune din patru încăperi distincte, cu acces direct din holul tehnologic, în care se vor depozita produsele de tip Wurștel la 0-40C și produsele fierte-afumate la temperatura de 10-120C.

Zona de ambalare-expediție produse finite – in acesta zona ambalarea și expedierea produselor din carne tocată se face separat de produsele fierte-afumate și Wurștel, asigurându-se spații distincte atât pentru ambalarea propriu-zisă cât și spațiile pentru depozitarea ambalajelor din folie, carton și de formare a cutiilor din carton.

Spațiile tehnice.

Optimizarea fluxului tehnologic este susținută și de spațiile tehnologice amplasate cuplat și compuse din: centrală termică, generator de fum, depozit de rumeguș și spații de spălare cărucioare, tăvi, navete și bețe.

Spațiile auxiliare.

În această categorie sunt prevăzute: biroul tehnolog, biroul medicului sanitar-veterinar, laboratorul uzinal și spațiul de prezentare-relații cu clienții.

 Profilul pe grupe de produse si sortimente este:

1. Prospături 15%

 2. Specialități 20%

3. Salamuri și cârnați40%

4. Afumături10%

5. Cărnuri tocate semipreparate 15%

Fluxul tehnologic nu are încrucișări fiind continuu, prin optimizarea utilajelor. Condițiile impuse de normele sanitar -veterinare sunt respectate în toate procesele tehnologice. Obiectivul nu degaja noxe.Pentru realizarea produselor se cooperează cu furnizori interni sau externi care asigură materia primă.

Utilajele, instalațiile și echipamentele tehnologice necesare se asigură din producția curentă și nu se prevăd utilaje unicat iar alimentarea cu energie se face din central frigorifică existentă. Alimentarea cu apă și canalizarea se face prin racordare la rețeaua din zonă.

TEHNOLOGIA PRODUCERII  PREPARATELOR DIN CARNE

După materiile prime folosite, mărunțirea componentelor ce formează compoziția,tratamentul termic și forma de prezentare, preparatele din carne se clasifică astfel:

 – preparate din carne crude: carne tocată, pastă de carne pentru mici, cârnați cruzi;

 – preparate din carne pasteurizate: caltaboși, tobe, drob;

 – preparate afumate: cârnați afumați, slănină afumată, costiță afumată;

 -preparate afumate la cald și pasteurizate: kaiser;

 – prospături: parizer, crenvurști;

 – preparate cu structură heterogenă: salamuri și cârnați;

 -specialități pasteurizate: ruladă, mușchi file condimentat, șuncă;

 -specialități afumate: mușchi de porc;

 -specialități pasteurizate și afumate: mușchi țigănesc.

1 .TRANȘAREA-DEZOSAREA-ALEGEREA

Materiile prime utilizate sunt urmatoarele:

-carne vita cal.I si II

-CPL

-slanina tablii sau slanina lucru

Materiile prime utilizate sunt în stare congelată sau refrigerată. Materiile prime se transferă din depozitele de congelare, în sala de fabricație, prin intermediul rastelelor speciale, grandurilor și carucioarelor. Formarea sarjelor se efectuează conform rețetelor aprobate pentru fiecare sortiment în parte. Acestea se efectuează prin cântărirea fiecarui sortiment de materie prima în parte ( se realizează pe cântarele din sala de fabricație). Se cântaresc separat cărnurile pentru bradt și pentru srot, în vagoneți separați, conform rețetei de fabricație pe fiecare sortiment.

Tranșarea este operația de secționare a carcasei în porțiuni anatomice mari, în vederea dezosării și alegerii pe calități.

Tranșarea se face pe specii și pe categorii comerciale, ținându-se cont și de sortimentul

ce se va fabrica.

Dezosarea se execută pe fiecare porțiune anatomică tranșată, desprinzându-se integral

carnea de pe oase. Ea poate fi manuală sau semimecanizată.

Alegerea cărnii este operația prin care se îndepărtează grăsimea și țesuturile cu valoare alimentară redusă numite flaxuri (tendoane, țesut conjunctiv, cordoane neuro-vasculare,

cheaguri de sânge). După ales rezultă carne de diferite calități

Aceste operații se execută în spații în care temperatura aerului este de 10°C și în condiții stricte de igienă.

2.OBȚINEREA SEMIFABRICARCASELOR PENTRU MEZELURI (BRADT ȘI SROT)

Materiile auxiliare utilizate sunt urmatoarele:

– sare alimntară

– condimente naturale ( mixuri de condimente si adjuvanți)

– adjuvanți

– proteina vegetală din soia

– conservanți (pe suport de sare)

– coloranți naturali

Materiile auxiliare sunt cântărite în conformitate cu rețetele aprobate pe fiecare sortiment.

3.PREGĂTIREA COMPOZIȚIEI

Compoziția fiecărui preparat este specifică. La pregătirea compoziției se folosesc: bradtul, șrotul, slănina tare, slănina moale și condimentele. Slănina se toacă, fie la Wolf, fie la mașina specială de tocat slănină. Se amestecă șrotul de porc sau de vită de calitate corespunzătoare(I, II,III) cu bradt de calitatea cerută de sortiment, slănina tocată și condimentele măcinate. Amestecul se omogenizează la malaxor sau la cutter.

  Materiile prime (carnea) se toacă grosier, (prin dispozitivul de tocare cărnuri congelate), și apoi la volf prin site cuprinse cu ochiuri cuprinse între 3-8 m, în funcție de sortiment, și se depozitează în vagoneți separați, identificați cu eticheta.

Vagoneții se cântăresc pentru a determina pierderea la tocare a materiilor prime. Materiile prime astfel tocate se întroduc în cutter, unde se adauga conform rețetei pe sortiment materiile auxiliare. Se cuterizează până la obținerea granulației dorite.

4.UMPLEREA MEMBRANELOR

Compoziția este introdusă cu ajutorul mașinii de umplere cu paleți și vacuum (șpriț) înmembrane. Umplerea membranelor se face cu grijă, pentru a nu se forma goluri de aer,

ochiuri de apă sau să se producă baterea compoziției, ce duce la expulzarea grăsimii în timpultratamentelor termice. Batoanele rezultate se leagă la ambele capete, cele mari se pot întări prin legături și pe corp.

 Vagoneții se descarcă automat în cuvă spritei. Echipamentele se reglează pentru efectuarea umplerii corecte și pe țeava spritei se atașează membrana ce va fi umpluta conform rețetei de fabricație.

Umplerea salamurilor se efectuează în membrane cu calibrul de 45-60 mm și batoanele se clipsează prin intermediul instalației Poyclip ce reglează și întinderea acestora, clipsarea la ambele capete și prinderea slingului necesar agățării batoanelor pe betele carucioarelor.

Umplerea cârnaților se realizează în membranele naturale cu calibre de: 19-32 mm ,iar răsucirea se efectuează manual. După umplere, salamurile și cârnații se înșiră pe bețele cărucioarelor astfel încât batoanele să nu se atingă între ele și șiragurile să nu se suprapună.

Pentru salamuri se pot utiliza carucioare mari, cu 4-5 rânduri de bete, pentru cârnați sunt indicate cărucioarele mici, cu 2-3 rânduri de bețe .

Fiecare carucior va fi inscripționat cu eticheta pe care sunt menționate: sortimentul , data, fabricației, schimbul.

5 .PRELUCRAREA TERMICĂ-AFUMAREA ȘI PASTEURIZAREA

Afumarea și pasteurizarea se pot realiza în aceeași instalație

-în celulele de fierbere șide afumare sau în instalații separate.

 Fazele tratamentului termic sunt:

-zvântarea-așezarea batoanelor pe stelaje speciale în spații reci, cu umiditatea relativă scăzută (85%), timp de 2-6 ore,

-afumarea caldă (hițuirea)-se aplică prospăturilor și semiafumate lor. Temperatura fumului cald este de 75-85°C, pentru a realiza în interiorul batonului temperatura de 45-60°C,

 – pasteurizarea -imersia batoanelor în bazine cu apă caldă de 72-74°C.

Pasteurizarea este eficientă, când în interiorul batonului se ating 70°C, menținute timp de 10 minute.

  Răcirea- previne înmulțirea florei reziduale după pasteurizare și evită încrețirea membranelor. Răcirea se face, la o temperatură mai mică de 37°C, prin dușarea cu apă rece a batoanelor timp de 30 de minute. Prospăturile vor fi depozitate, iar semiafumatele sunt supuseafumării la rece de 35-40°C, timp de 20-120 de minute, în funcție de sortiment ,în urma proceselor de afumare și de pasteurizare se obține culoarea roșie plăcută amezelurilor, se îmbunătățește aroma și se împiedică oxidarea grăsimilor.

Răcirea sortimentelor finite se face în depozite tampon, dotate cu instalații frigorifice care permit menținerea unei temperaturi constante și pot fi reglate în funcție de cantitatea introdusă.

Răcirea produselor se realizează în cca. 12 ore, pana la temperatura de + 60C. Ulterior,acestea sunt cantărite și transferate în depozitul de produs finit.

7.DEPOZITAREA SORTIMENTELOR

Depozitarea produselor se realizează în spații frigorifice, dotate cu instalații frigorifice care permit menținerea unei temperaturi constante și pot fi reglate în funcție de cantitatea introdusă.

8.ETICHETAREA / AMBALAREA SORTIMENTELOR

Produsele finite din depozit, salamurile se etichetează astfel, fiecare baton cu eticheta aferentă sortimentului.

9.LIVRAREA SORTIMENTELOR

Livrarea sortimentelor se realizeaza pe baza comenzilor primite.

Produsele finite sunt cântărite, lotizate pe comenzi. Se întocmeste nota de cântar, avizul de expediție și declarație de conformitate și se transporta paletul cu navetele în care se afla produsele la rampa de livrare.

Mijloacele de transport cu care se efectuează livrarea trebuie să fie igienizate, curate și isolate termic pentru a asigura menținerea temperaturii necesare păstrării calităților

organoleptice, fizico-chimice și microbiologice ale sortimentelor.

Parizer – Rețetă pentru 100 kg materie primă:

Materii prime:

-carnea de porc intergrală pentru bradt 65 kg

 -slănină 35 kg

 Condimente:

-usturoi sau aromă de usturoi 0.150 kg / 0.060 kg

-condiment universal sau aromă de piper 0.075 kg / 0.0180 kg

– coriandru 0.150 kg

Adaosuri:

– pigment de sânge 0.400 kg

-făină de soia sau concentrate din soia sau izolat proteic din soia 3 kg

– pastă de carne de pe oase de vită 5 kg

 -emulsie de șorici2. 500 kg

Materii auxiliare:

-sfoară, clipsuri

-înveliș, membrane artificiale cu diametrul de maxim 150 mm și lungimea de 40-60 cm;

Procesul tehnologic cuprinde următoarele etape:

1. Prepararea compoziției

  Materiile prime se conservă prin sărare uscată, timp în care se maturează 24 de ore la temperatura de 2-4 °C.După maturare carnea de vită integrală se prelucrează pentru obținerea bradtului.

La fabricarea bradtului de adaugă unul din derivatele proteice cu apă aferentă ( dacă

bradtul s-a fabricat din carne caldă ) sau diferența până la 3 kg ( 0.400 kg ) din derivatul folosit la malaxarea cu apă aferentă hidratării acestuia, unul sau toate adaosurile de origineanimală, slănina tocată în prealabil la Wolf sau la cutter până la dimensiunea de 3 mm și condimentele.

La prelucrarea compoziției se folosește apă răcită cu ghiață sau apă răcită.

Compoziția se prelucrează până la obținerea unei paste omogene care trebuie să nu conțină flaxuri mai mari de 3 mm. Temperatura în compoziție la sfârșitul prelucrării nutrebuie sa depășească 12 °C.

Pentru menținerea unei temperaturi cât mai scăzute a compoziției din cutter, adăugareamateriilor prime și a adaosurilor se face în ordinea următoare:

 – se introduce slănina tocată mărunt la circa 3 mm în cutter și se toacă timp de 3-4 minute;

 – se adaogă carnea tocată cu dimensiunea de circa 3 mm, malaxată cu saramură și derivat dinziua precedentă;

 – adăugarea restului de derivat proteic vegetal hidratat anticipat, condimentele și unul sau

toate adaosurile proteice animale. În funcție de calitățile funcționale ale cărnii la prelucrare se mai pot adăuga fulgi deghiață sau apă răcită cu ghiață.

2. Umplerea membranelor cu compoziție.

  Compoziția obținută se introduce în șpriță iar presiunea din interior face ca pasta să ajungă în membrană formându-se astfel batoane cu lungimea de 40-60 cm.

3. Legarea membranelor și stufuirea

  După ce compoziția a fost introdusă în membrană, batonul se „ întărește” prin legare. Batoanele de parizer se clpisează și se leagă la capete apoi transversalși longitudinal în funcție de mărimea acestora. Dacă se observă bule de aer sub membrană, porțiunile respective de baton se stufuiesc.

5

Tratamentul termic

4.Afumarea caldă ( Hițuirea )

Scopul acestei etape este de a împiedica dezvoltarea microorganismelor, a oxidăriigrăsimii și a aromatiza produsul. Procedeul se realizează în celulele de fierbere – afumare.Batoanele de parizer se sortează după grosime, astfel că pe bețe și cărucioare să seagațe bucății de grosimi apropiate pentru ca afumare și fierberea să se poată efectua uniform.

Afumarea începe cu zvântarea membranelor la temperatura de 45-75°C timp de20-30 minute, după care se execută afumarea caldă la temperatura de 75-95 °C până când membrana capătă o culoare cărămizie –roșcată.

5. Tratamentul termic în apă 

După afumarea caldă, se continuă procesul termic în celule de fierbere – afumare.Durata tratamentului termic este de 1.5-3.5 ore în funcție de grosimea batoanelor, la temperatura de 72-75 °C până când în centrul geometric al batonului se atinge temperature de 68-69 °C.

6.Răcirea batoanelor 

Produsul se răcește sub dușul cu apă rece sau în bazine cu apă rece timp de 10 minute.Temperatura apei trebuie să fie mai mică de 37 °C, pentru prevenirea înmulțirii florei reziduale după pasteurizare și pentru evitarea încrețirii membranelor.

7.Depozitarea

Batoanele de parizer aranjate pe bețe, așezate pe rastele se depozitează în camere frigorifice uscate și bine ventilate la temperatura de 2-5°C.La aranjarea pe bețe se lasă o distantă de 5-7 cm între batoane pentru a permite circulația aerului și uscarea cât mai uniformă.

Fiecare baton se marchează prin etichetare. Marcarea individuală se face la capăt de șirag cu o etichetă cu următoarea specificație:

-Denumirea firmei, adresa, telefonul și țara;

-Denumirea produsului, sortimentul;

-Ingredienții utilizați ( se menționează speciile de animale de la care provine carnea,inclusiv organele );

-Masa netă a produsului;

-Modul de păstrare și conservare;

-Termen de valabilitate, data fabricației; 

-Valoarea nutritivă;

-Menționarea procedeelor de fabricație sau natura tratamentelor utilizate;

-Menționarea tipului de membrană utilizat.

În urma studiului efectuat asupra cantității de parizer livrată de S .C. GLOBAL NAVO S.R.L în perioada celor doua luni de studiu s-au observat anumite variațiisi nu s-au făcut confiscări, deoarece și în cazul acestui produs se lucrează pe bază de comandă, existând doar produse neconforme, ce se refabrichează.

Sunca presata

Se prepară din pulpe cu sau fără sorici, care se fasonează și i se dă o forma ovală. Apoi se răcesc la 0-4oC, 24 ore, după aceea se sărează cu saramură în proporție de 5% din greutatea pulpei, se stivuiesc în bazine cu saramura timp de 7-14 zile, pentru maturare. Se stivuiesc apoi pe gratare la 4-5oC, 4-6 zile,se spală cu apa calduță și se țin 1-2 ore pentru zvântare. Se afumă 45 minute la 25-35oC.

După afumare se răcesc, se dezosează, se scot flaxurile și grăsimea moale și se lasă pe suprafață un strat de grasime de 1 cm, când nu are sorici și 2 cm, cu sorici. Se așează apoi în forma de presă, cu partea externă în jos, cu fibrele orientate în lungul presei. Se pune capacul și se presează. Se fierb în apa la 82oC, 60 minute pentru fiecare kg. După fierbere se presează din nou, după care se răcesc la 0-5oC, timp de 12-16 ore, după care se scot din forme, se zvântă și se ambalează în hârtie pergaminată și se depozitează la 0-5oC, în vederea livrării.

Capitolul V.

Operații privind produsele finite înregistrate la SC. GLOBAL NAVO SRL.

1. În data de 03.06.2014 la firma SC Global Navo SRL se înregistrează achiziția de membrană artificială pe baza facturii nr. 1 din data de 03.06.2014 Anexa 1 și a notei de recepție nr.252 din 03.06.2014 Anexa 2.

% = 401„Furnizori” 5.580 lei

301„Materii prime”        4.500 lei

„TVA deductibila” 1.080 lei

2. Se înregistrează 300 de porci a 150 kg/buc ca și materie prima pe baza bonului de transfer nr: 78 din data 03.06.2014 Anexa 3.

„Materii prime”    = 361 „Animale si păsări” 300.000 lei

3. Se înregistreaza consumul de porci vii, conform bonului de consum nr: 79 din 03.06.2014 Anexa 4.

601 „Cheltuieli cu materiile prime”    =    301 „Materii prime”           300.000 lei

4. În data de 09.06.2014 se înregistrează factura nr. 161850, Anexa 5 din data de 09.06.2014 de la furnizorul SC Cosmin SRL și nota de recepție nr 253, Anexa 6 a materiilor prime – piper, sare iodata, boia dulce, ardei iute.

% = 401„Furnizori” 905,20 lei

301„Materii prime”     730,00 lei

4426„TVA deductibila” 175,20 lei

5. Se înregistreaza consumul de materie primă – pulpă porc, sare iodata, boia dulce, conform bonului de consum nr: 81 din 16.06.2014 Anexa 7.

601 „Cheltuieli cu materiile prime”    =    301 „Materii prime” 45.063 lei

6. S.C Global Navo SRL obține conservă carne conform Bonului de predare, transfer, restituire nr. 81 din 16.06.2014 Anexa 8.

345 “Produse finite” = 711 ”Variația stocurilor” 150.000 lei

7. Din procesul de produție se obțin: pulpă porc, spată porc, ciolan porc, ficat porc conform Bonului de predare, transfer, restituire nr. 80 din 17.06.2014 Anexa 9.

345 “Produse finite” = 711 ”Variația stocurilor” 498.000 lei

8. Se înregistrarea intrarea de materii prime – pulpă porc, spată porc, ciolan porc, ficat porc, pe baza Bonului de predare , transfer, restituire nr. 81 din 17.06.2014 Anexa 10 și a notei de recepție si constatare de diferente nr: 251 din 17.06.2014 Anexa 11.

301„Materii prime”   = 345 “Produse finite” 498.000 lei

9. Înregistrarea materiilor prime – pulpă porc, spată porc, ciolan porc, primite fără factură, pe baza avizului de insotire a mărfii nr: 1170158 din 18.06.2014 Anexa 12 și a notei de recepție și constatare de diferente nr: 254 din 18.06.2014 Anexa 13.

%              = 408 “Furnizori – facturi nesosite” 106.113 lei

301 „Materii prime”    85.575 lei

4428 „T.V.A neexigibilă” 20.538 lei

10. Se înregistrează recepția ambalajelor achiziționate adică conserve cu cheie la 100g, pe baza facturii nr : 2131 din data 18.06.2014 Anexa 14 și a notei de recepție și constatare de diferente nr: 255 din data de 18.06.2014 Anexa 15.

% = 401 „Furnizori” 7.440 lei

381 „Ambalaje” 6.000 lei

4426 „T.V.A deductibilă” 1.440 lei

11. Se înregistrează consumul de materii prime: pulpă porc, membrană artificială, sare iodata, conform bonului de consum nr: 82 din 18.06.2014 Anexa 16.

601 „Cheltuieli cu materiile prime”    =    301 „Materii prime” 74948 lei

  12. Din procesul de producție se obține suncă presată conform Bonului de predare, transfer, restituire nr. 82 din 18.06.2014 Anexa 17.

345 “Produse finite” = 711 ”Variația stocurilor” 161.000 lei

13. Înregistrarea facturii societatii SC Marian Ionut SRL nr: 613 din data de 19.06.2014 Anexa 18 pentru serviciu transare:

628 „Alte chelt cu serv execut” = 401 „Furnizori” 15.000 lei

14. Se înregistrează consumul de ficat de porc, sare iodată, piper, conform bonului de consum nr: 83 din 20.06.2014 Anexa 19.

601 „Cheltuieli cu materiile prime”    =    301 „Materii prime”           30.055,50 lei

15.   Din procesul de producție se obține pateul ficat de porc, conform Bonului de predare, transfer, restituire nr. 83 din 20.06.2014 Anexa 20.

345 “Produse finite” = 711 ”Variația stocurilor” 35.000 lei

16. Se înregistrează consumul de conserve cu cheie la 100g conform Bonului de consum nr: 84 din data de 23.06.2014 Anexa 21.

608 „Cheltuieli privind ambalajele = 381  „Ambalaje”  6.000 lei

17. Se vând produse finite care s-au obținut în cursul lunii: conservă carne 100g, pateu ficat porc și suncă presată 700g, firmei SC AUCHAN SRL conform Facturii nr: 304 din data de 30.06.2014 Anexa 22.

 4111”Clienți” =  % 376.340 lei

701”Venituri din vânzarea produselor finite 303.500 lei

4427”TVA colectată” 72.840 lei

18. În data de 03.04.2012 se înregistrează descărcarea de gestiune la prețul prestabilit a produselor finite predate conform Facturii nr: 304 din data de 30.06.2014 Anexa 22 pentru care se întocmește nota contabilă nr …din data de 30.06.2014, Anexa 23.

711” Variația stocurilor” = 345”Produse finite” 303.500 lei

19. Se trimite factura storno firmei SC AUCHAN SRL nr: 305 din data de 08.07.2014 Anexa 24 privind produsele finite: șuncă presată și conservă carne.

4111”Clienți” =  % – 15.128 lei

701”Venituri din vânzarea produselor finite – 12.200 lei

4427”TVA colectată” – 2.928 lei

20. În data de 09.07.2014 se înregistrează achiziția de materii prime: pulpă porc, spată porc, ciolan porc, prin avizul de însoțire a mărfii nr. 117139 din data 09.07.2014, Anexa 25 de la furnizorul Romcarm SRL și nota de recepție nr 256 din data 09.07.2014, Anexa 26.

% = 408“Furnizori – facturi nesosite” 106.113 lei

301 „Materii prime”    85.575 lei

4428 „T.V.A neexigibilă” 20.538 lei

21. În data de 13.07.2014 se înregistrează avizul de însoțire a mărfii nr 1, Anexa 27, din data de 03.07.2014 emis către clientul CARREFOUR SRL cu privire la vânzarea conservelor de carne la 100g.

418“Clienți – facturi de întocmit = % 31.000 lei

701“Venituri din vînzarea produselor finite” 25.000 lei

4428„T.V.A neexigibilă” 6.000 lei

22. În data de 15.07.2014 se înregistrează primirea de pulpă porc, spată porc și ciolan porc, conform facturii nr: 919103, Anexa 28 pentru avizele de însoțire a mărfii 1170158 din 18.06.2014 Anexa 12 și nr. 1171391 din data de 09.07.2014, Anexa 25 de la furnizorul Romcarm SRL.

408 “Furnizori – facturi nesosite” = 401 „Furnizori” 85.575 lei

4426 „T.V.A deductibilă” = 4428„T.V.A neexigibilă” 20.538 lei

23. În data de 18.07.2014 se înregistrează vânzarea conservelor de carne la 100g, pe baza facturii nr. 306, Anexa 29, din data de 13.07.2014

4111”Clienți” = % 31.000 lei

701“Venituri din vînzarea produselor finite” 25.000 lei

4427”TVA colectată” 6.000 lei

Concluzii și propuneri privind îmbunătățirea contabilității produselor finite la S.C. GLOBAL NAVO S.R.L

Ca urmare a studiului efectuat în cadrul firmei S.C. GLOBAL NAVO S.R.L asupra contabilitãții produselor finite, am putut observa ca aceasta își desfășoară întreaga sa activitate în conformitate cu legislația în vigoare. De asemenea societatea dispune de o dotare tehnică formată dintr-un ansamblu de mijloace tehnice specializate în fabricarea și vânzarea produselor finite ce au loc în perimetrul firmei contribuind astfel la desfãșurarea eficientã a activitãții.

Schema tehnologica de obtinerea a produsului finit se urmareste cu exactitate, iar retetele de fabricatie sunt efectuate dupa caietul de sarcini al unitatii.

Preparatele comercializate de această unitate respectă normele de siguranță a alimentelor, datorită monitorizării continue pe toate etapele de flux ale unității.

Problemele care apar pe parcursul fluxului tehnologic sunt remediaste datorita personalului specialist care detine controlul proceselor.

Produsele livrate de S.C. GLOBAL NAVO S.R.L sunt apreciate de consumator pentru calitatea și gustul lor.

Performanțele unei firme sunt condiționate într-o mare măsură și de motivarea salariaților, de asigurarea convergenței între interesele acestora și realizarea obiectivelor întreprinderii. Se observă evoluția veniturilor înregistrate în ultimii 4 ani de către societate datorită perfecționării muncii personalului cât și de utilizarea echipamentelor tehnice eficiente.

Obiectivele primordiale ale firmei S.C. GLOBAL NAVO S.R.L sunt cercetarea și analiza pieței, alegerea segmentului țintă, crearea de noi avantaje și păstrarea avantajelor concurențiale existente, obținerea unor efecte maxime în condiții de efort minim și elaborarea unor strategii de dezvoltare.

Strategia de dezvoltare a afacerii S.C. GLOBAL NAVO S.R.L pentru anul 2014 constă într-un plan managerial adecvat ce trebuie sa cuprindă implementarea noilor apărute, diversificarea echipei de lucru, stabilirea resurselor necesare, stabilirea cunoașterii sarcinilor și a responsabilităților, o politică de personal mai bună prin introducerea unui sistem de evaluare a performantelor, implementarea unui program de training pentru dezvoltare și perfectionare,creșterea conștientizării companiei, amplificarea impactului companiei pe piața națională.

Bibliografie