Contabilitatea Stocurilor de Produse la Sc Alpin 57 Lux Srl

Contabilitatea stocurilor de produse la SC Alpin 57 Lux SRL

Cuprins

Introducere

1. Prezentare generală

1.1. Scurt istoric

1.1.1. Structura organizatorică specifică la SC Alpin 57 Lux SRL

1.1.2. Procesul tehnologic

1.1.3. Principii, politici și metode contabile

1.2. Obiect de activitate

1.3. Evoluția principalilor indicatori privind stocurile

1.3.1. Indicatori de lichiditate

1.3.2. Indicatori de activitate (de gestiune)

2. Contabilitatea stocurilor

2.1. Organizarea stocurilor

2.2. Sistemul de documente aferente stocurilor

2.3. Tipuri de stocuri

2.4. Metode de ținere a evidenței stocurilor

2.4.1. Contabilitatea sintetică a stocurilor

2.4.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

2.5. Evaluarea stocurilor de produse

2.5.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

2.5.2. Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

2.5.3. Evaluarea stocurilor în momentul inventarieii

2.5.4. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului

3. Controlul intern al stocurilor

3.1. Controlul financiar preventiv

3.2. Controlul gestionării stocurilor

3.2.1. Pregatirea operațiunilor de inventariere

3.2.2. Efectuarea inventarierii propriu-zise

3.2.3. Evaluarea stocurilor inventariate

3.2.4. Stabilirea rezultatelor inventarierii

3.2.5. Analiza stocurilor

4. Stuciu de caz privind inventarierea elementelor patrimoniale la SC Alpin 57lux SRL

5. Concluzii si propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Tema abordată în această lucrare și anume, „Contabilitatea stocurilor” este una extrem de importantă pentru orice societatea în desfășurarea activității sale. Contabilitatea stocurilor este cea care prezintă în mare parte activitatea unei firme fie ea de comerț, prestări servicii sau producție cum este în cazul societății Alpin 57 Lux S.R.L. Prin contabilitatea stocurilor se poate observa cantitatea de produse realizată de firmă, valoarea costului de obținere a acestor produse, și respectiv prețul la care sunt vândute.

Pe lângă activele fixe care asigură baza tehnică a producției desfășurarea activităților unei unități impune utilizarea unui număr mare și diversificat de active circulante. Dintre activele circulante, cele materiale dețin un rol hotărator în realizarea obiectului de activitate al oricărei societăți producatoare. Pentru cele mai multe societăți din această sferă a producției stocurile sunt cel mai important element dintre activele circulante.

Stocurile sunt un element extrem de important pentru orice entitate, și mai ales pentru o unitate de producție unde activitatea acesteia este condiționată de existența diferitelor tipuri de stocuri la un moment dat în gestiune.

Lucrarea de față denumită „Contabilitatea stocurilor de produse la SC Alpin 57 Lux SRL” este structurată în cinci capitole care fac referire la societatea analizată, la definirea și caracterizarea stocurilor precum și la metodele de ținere a evidenței și la metodele de evaluare a acestora, și în final este prezentat un studiu de caz referitor la inventariere.

Primul capitol al lucrării este denumit „Prezentare generală” si prezintă date generale despre firma SC Alpin 57 Lux SRL, istoricul acesteia, modul de organizare și obiectul de activitate.

A doua parte a lucrurii este denumită „ Contabilitatea stocurilor” și este împărțită în cinci subcapitole. În aceată parte este prezentat modul în care se organizează gestiunea stocurilor într-o societate și de asemenea se pune accent pe contabilitatea sintetică și contabilitatea analitică ca metode de ținere a evidenței stocurilor dar și pe evaluarea stocurilor de produse în momentul intrării sau ieșirii din unitate,în momentul inventarierii sau în momentul închiderii exercițiului.

În a treia parte a lucrării denumită „ Controlul intern al stocurilor” este prezentat controlul financiar preventiv și un accent mai pronunțat este pus pe controlul gestionării stocurilor în întreprindere.

Capitolul patru prezintă un studiu de caz privind inventarierea stocurilor la SC Alpin 57 Lux SRL. În acest capitol este prezentat modul în care sunt inventariate stocurilor și modalitatile de evidențiere a diferențelor constatate.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile referitoare la întreaga lucrare și propunerile ce vizează obținerea de către societate a unor rezultate superiaore în viitor.

Prezentare generală

Societatea comercială Alpin 5 Lux este una dintre cele mai mari companii producatoare de inghețată din Romania, cu capital 100% romanesc, compania fiind prezentă pe această piața încă din anul 1994. Înghețata Alpin 57 Lux de diverse sortimente este realizată astăzi într-una din cele mai mari și moderne fabrici de acest gen, din Romania, situate în județul Alba municipiul Sebeș. Fabrica dispune de spații de producție și depozitare moderne, de linii tehnologice de fabricare a înghețatei de ultimă generație, ceea ce permite companiei să scoată pe piață inghețată de cea mai bună calitate la prețuri competitive.

În fiecare an compania a creat noi sortimente de înghețată cu scopul de a raspunde cât mai multor cerințe ale consumatorilor, astfel că la ora actual, comapania aduce pe piața românească peste 100 de sortimente de înghețată sub diferite mărci.

Distribuția produselor societății se face prin intermediul tuturor canalelor de distribuție existente atât în zonele urbane cât și în cele rurale, după cum urmează: distribuția proprie se efectuează cu un numar de 89 de autospecializate și 11 autoutilitare; prin intermediul distribuitorilor cu care societatea are încheiate contracte de vânzare-cumpărare și nu în ultimul rând prin intermediul lanțurilor mari de magazine printre care: Kaufland Romania, Romania Hypermarche SA, Profi Rom Food SRL, Selgros Cash & Carry SRL. Rețeaua depozitelor proprii este prezentată în urmatoarele orașe: Sebeș – depozit central, Arad, Baia Mare, Bacău, Brașov, Constanța, Craiova, Cluj Napoca, Drobeta Turnu Severin, Galați, Iași, Târgu Mureș, Mediaș, Târgu Jiu, Oradea, Pitești, Ploiești, Satu Mare, Suceava, Timisoara, București, Alexandria, Focșani- puncte de lucru.

Scurt istoric

Societatea comercială Alpin 57 Lux s-a constituit conform Legii 31/1990 privind societățile comerciale în data de 01 iulie 1994, ca societate cu răspundere limitată cu asociat unic, Istrate Ioan. Societatea a fost înregistrată în registrul comerțului cu numarul J01/718/01.07.1994, atribuinduse cod unic de înregistrare (codul fiscal) RO5900631. Societatea este persoană juridică având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

La data constituirii, societatea avea un capital social de 100.000 lei divizat în 20 de părți sociale cu o valoare nominală de 5000 lei, vărsat integral în numerar. Sediul societății a fost stabilit în Sebeș , strada Răstoacă, numarul 7, durata societății fiind nelimitată.

În ianuarie 1998, în urma cesionării a 50 de părți sociale de către asociatul unic, se include în societate doamna Istrate Paraschiva, în calitate de asociat urmând ca domul Istrate Ioan să dețină 51 părți sociale. Începând din 1998, datorită cererii tot mai mari a produselor de înghețată și a investițiilor în tehnologii mai performante, firma începe producția de înghețată pasteorizată.

În anul 2001 societatea Alpin 57 Lux se lansează în producția de patiserie congelată și anume începe să producă mini-pateuri, mini-rulouri, croissante etc.

Cinci ani mai târziu, adică în 2006, firma a lansat pe piață o noua gamă de produse congelate, de data aceasta produsele fiind din domeniul brutăriei. Printre acestea se regăsesc chiflele în diferite sortimente și kornspitz-ul.

În anul 2007 societatea a certificat sistemul de management integrat conform cerințelor standardelor SR ISO 9001:2001 (Sisteme de management al calității) și SR EN ISO 22000:2005 (Sisteme de management al siguranței alimentelor). Tot în anul 2007 ca urmare a unei noi linii tehnologice performante, s-a lansat un nou sortiment de înghețată și anume înghețată pe bază de apă.

La începutul anului 2008, capitalul social al firmei a fost majorat cu de 8.000.000 RON ajungâd la o valoare de 8.100.000 RON. La sfârșitul anului 2008, în urma divizării societății, rezultând sociatatea comercială ALPINVEST CENTER SRL care are ca domeniu principal de activitate închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, capitalul social al Alpin 57 Lux se reduce la valoarea de 8.000.000 RON.

Gama produselor Alpin s-a diversificat de la un an la altul acoperind o gamă largă a preferințelor consumatorilor, mai precis în portofoliul de produse se regăsesc 11 produse din categoria Super Premium, 47 din categoria Premium si 43 de produse din categoria Standard.

Investițiile societății s-au concretizat într-o platformă industrială completă care să asigure intreaga activitate cu spațiile de producție și depozitare necesare, utilaje și linii de fabricație de ultimă generație pentru a obține produse de cea mai bună calitate la costuri reduse, care să asigure posibilitatea stabilirii unor prețuri de vânzare scăzute, accesibile tuturor consumatorilor de pe piață, autovehicule care să asigure transportul rapid și în cele mai bune condiții a produselor la consumatorii finali, lăzi frigorifice personalizate, care să asigure vânzătorilor finali păstrarea în cele mai bune condiții a produselor înainte de a ajunge la consumatorii lor și fară de care activitatea de desfacere a produselor ar fi practic imposibilă.

În decursul întregii activități SC Alpin 57 Lux SRL a reușit să se impună și totodată să se mențină în fruntea societăților de profil, fapt ce a fost recunoscut de diverse instituții ale statului, cum ar fi: consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici si Mijlocii, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură- Alba, prin acordarea de premii și distincții.

Potrivit clasamentelor întocmite de Consiliul național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, societatea Alpin 57 Lux SRL s-a plasat în ultimii cinci ani, pe primul loc în domeniul fabricării de înghețată.

Structura organizatorică specifică la SC Alpin 57 Lux SRL

Structura organizatorică a societății comerciale Alpin 57 Lux SRL este formată din 6 niveluri ierarhice și este constituită astfel încât să asigure realizarea obiectivelor previzionate.

În vârful ierarhiei se alfă Adunarea Generală a Asociaților ( AGA), care este formată din doi asociați și anume, Istrate Ioan și Istrate Paraschiva. AGA este organul de deliberare și decizie al societății care hotarăște în principalele probleme ale acesteia. Conform art. 195 din legea nr. 31/1990, adunarea generală a asociaților este obligată să se întâlnească cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar.

În subordinea AGA se află Directorul general. Acesta stabilește obiectivele de dezvoltare ale firmei în concordanță cu strategia elaborată de Adunarea Generala a Asociaților. Directorul general stabilește împreună cu directorii departamentelor din subordine obiectivele generale de dezvoltare ale firmei, comunică obiectivele și urmărește ca acestea să fie comunicate întregului personal și monitorizează gradul de realizare a acestora. Tot Directorul general aprobă bugetele și rectificările acestuia, identifică oportunitățile de afaceri prin monitorizarea pieței și reprezintă firma în relațiile cu furnizorii, clienții și alte organisme sau organizații cu impact asupra rezultatelor firmei. De asemenea acesta asigură managementul firmei și rețeaua de relații necesară dezvoltării activității firmei. În subordinea Directorului general se află: Biroul de Resurse Umane, Compartimentul Financiar Contabil, Biroul de Proiectare Dezvoltare, Departamentul Comercial, Birou Metrologie, Producție Înghețată, Producție Patriserie, CTC, Compartimentul Mentenanță și Biroul IT.

Biroul de Resurse Umane are ca sarcină asigurarea necesarului de forțăcizie al societății care hotarăște în principalele probleme ale acesteia. Conform art. 195 din legea nr. 31/1990, adunarea generală a asociaților este obligată să se întâlnească cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar.

În subordinea AGA se află Directorul general. Acesta stabilește obiectivele de dezvoltare ale firmei în concordanță cu strategia elaborată de Adunarea Generala a Asociaților. Directorul general stabilește împreună cu directorii departamentelor din subordine obiectivele generale de dezvoltare ale firmei, comunică obiectivele și urmărește ca acestea să fie comunicate întregului personal și monitorizează gradul de realizare a acestora. Tot Directorul general aprobă bugetele și rectificările acestuia, identifică oportunitățile de afaceri prin monitorizarea pieței și reprezintă firma în relațiile cu furnizorii, clienții și alte organisme sau organizații cu impact asupra rezultatelor firmei. De asemenea acesta asigură managementul firmei și rețeaua de relații necesară dezvoltării activității firmei. În subordinea Directorului general se află: Biroul de Resurse Umane, Compartimentul Financiar Contabil, Biroul de Proiectare Dezvoltare, Departamentul Comercial, Birou Metrologie, Producție Înghețată, Producție Patriserie, CTC, Compartimentul Mentenanță și Biroul IT.

Biroul de Resurse Umane are ca sarcină asigurarea necesarului de forță de muncă, angajarea și promovarea personalului, încetarea contractelor de muncă, întocmirea și păstrarea carnetelor de muncă.

Compartimentul Financiar Contabil este condus de directorul economic și se ocupă cu activitățile prin care se asigură fondurile financiare necesare desfășurării activității economice a societății, precum și utilizarea lor eficientă. În subordinea acestui compartiment se regăsesc biroul financiar, biroul de contabilitate și punctele de lucru. Biroul financiar se ocupă cu planificarea financiară, trezorerie, urmărirea și analiza indicilor economico-financiari, evidența operativă a muncii, calculul și decontarea drepturilor bănești ale salariaților. Biroul de contabilitate se ocupă cu contabilitatea generală a patrimoniului, contabilitatea de gestiune etc.

Biroul de Proiectare dezvoltare este condus de directorul de marketing și se ocupă de proiectarea produselor societății și dezvoltarea acestora astfel încat să asigure introducerea cu succes a produselor pe piață.

Departamentul comercial este condus de directorul comercial care are în subordine mai multe compartimente. Unul dintre ele este biroul de aprovizionare, condus de responsabilul de aprovizionare și se ocupă de stabilirea necesarului de materii prime și material, stabilește stocurile de producție, încheie contracte, efectuează recepția bunurilor aprovizionate și depozitarea acestora. În subordinea acestui birou se află depozitul de materii prime condus de gestionar. Un alt compartiment din subordinea departamentului comercial este compartimentul de desfacere și transport, care la randul sau are în subordine biroul de relații cu clienții, biroul de facturare, depozitul de produse finite, agenții de vânzare și cordonatorii de transport. În acest compartiment de desfacere și transport comapania încheie contracte, urmarește și livrează mărfurile la termene, prospectează piața și negociază vânzarea produselor sale. Tot în departamentul commercial se mai regăsesc înca trei compartimente și anume directorii de vanzări, sucursalele conduse de managerii de sucursale și punctele de lucru conduse de responsabilii cu punctele de lucru.

Un alt birou din subordinea directorului general este biroul de metrologie condus de reponsabilul de metrologie și se ocupă cu planificarea, organizarea, conducerea și coordonarea activităților de menținere sub control a echipamentelor de inspecție, masurare și încercare.

Alte două compartimente sunt biroul de producție înghețată și biroul de producție patiserie care au în subordine șefii de schimb și se ocupă cu producția înghețatei și patiseriei.

Departamentul CTC răspunde de desfășurarea permanentă și sistematică a activității de control tehnic al calității și a proceselor de inspecții și încercări la nivelul societății, în conformitate cu prevederile documentelor Sistemului de management al calității.

Compatimentul de mentenanță se ocupă cu planificarea activității de întreținere astfel încât să asigure buna funcționare a echipamentelor și utilajelor din fabrică. Are în subordine atelierul de întreținere utilaje și atelierul de mecanică generală.

Ultimul birou din subordinea directorului general este biroul IT care se ocupă cu dezvoltarea permanentă de noi softuri în vederea creșterii eficienței procesului de culegere și prelucrare a datelor, analiza nevoilor privind echipamentele IT etc.

Procesul tehnologic

S.C. ALPIN 57 LUX S.R.L. produce înghețată fabricată din lapte praf reconstituit la substanță uscată 12,5%.

Procesul tehnologic actual începe în vana cu pereți dubli, în care se pun apa fierbinte și laptele praf, se omogenizează, apoi se adaugă conform rețetei: zahăr, grăsimi vegetale, emulgatori, arome, coloranți și se omogenizează compoziția prin agitare cu agitator mecanic.

Omogenizarea este operațiunea prin care se urmărește în principal reducerea dimensiunilor globulelor de grăsime la 2-3 microni. Astfel se asigură o structură fină a produsului printr-o repartizare uniformă a grăsimii, prevenindu-se separarea grăsimilor la suprafața amestecului. Creșterea importantă a fazei grase în urma omogenizării determină creșterea cantității de apă absorbite, o creștere a concentrației cristaloizilor în soluție și ca urmare o scădere a punctului de congelare a amestecului. În aceste condiții este împiedicată creșterea cristalelor de gheață.

Produsul omogenizat se supune pasteurizării la 85°C timp de 4 minute, apoi se răcește la 4°C. Produsul pasteurizat se introduce în vana de maturare, unde rămâne timp de 1-4 ore la temperatura de 4°C, timp în care grăsimea cristalizează și are loc hidratarea stabilizatorului, însoțită de o creștere a vâscozității amestecului. Maturarea la temperaturi de peste 4°C, pe lângă faptul că favorizează creșterea microorganismelor, îngreunează gelificarea datorită creșterii agitației termice a moleculelor din amestec și duce la creșterea consumului de frig în faza de congelare.

Congelarea este operația cea mai importantă a procesului tehnologic. Scopul urmărit prin această operație constă în congelarea unei părți din apă și înglobarea de aer în amestec.

Pentru obținerea unui produs de calitate superioară, procesul de congelare trebuie să se desfășoare cât mai rapid, în acest mod cristalele care se formează având dimensiuni reduse. Aparatele care servesc la congelarea amestecului se numesc ,,freezere”.

Temperatura amestecului din momentul pătrunderii în freezer scade brusc la început, stabilindu-se apoi la valori cuprinse între -4°C și -5°C, temperatura ce corespunde aproximativ temperaturii de congelare a amestecului. La ieșirea din aparat, volumul de apă congelată trebuie să fie cât mai mare, respectiv înghețata cât mai ,,uscată”, pentru ca în faza ulterioară, a călirii, să nu existe condiții favorabile formării de cristale mari de gheață. În ceea ce privește înglobarea aerului, aceasta depinde în primul rând de calitatea amestecului și de gradul de maturare al acestuia.

După ieșirea din freezer, înghețata se dozează direct în caserole, pahare sau cornete care se așează în navete.

Dată fiind consistența moale a înghețatei după ieșirea din freezer, aceasta se supune așa-numitului proces de călire, care constă în expunerea ei la temperaturi de -35-38°C. Călirea se face prin trecerea navetelor cu înghețată prin tunelul de congelare timp de 40-45 minute. La ieșirea din tunel, produsele sunt ambalate în cutii de carton și se depozitează în camere frigorifice la -25°C până la livrarea în magazine.

Lanțul frigorific până la consumator este asigurat prin transportul cu mașini frigorifice și expunerea în magazine în lăzi frigorifice.

Principii, politici și metode contabile

În următorul capitol se vor detalia principiile, politicile și metodele contabile după care o înteprindere își ghidează activitatea și fară de care întreprinderile nu pot funcționa în așa fel încât să își poată îndeplinii obiectivele.

Principiile contabilității

Pentru a se da o imagine fidelă patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, trebuie respectate cu bunăcredință regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile, cum sunt:

Principiul continuității activității, potrivit căruia se presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității. Continuitatea activității se exprimă clar în actul de constituire. Atunci când funcționarea este delimitată în timp, sunt menționate datele de începere și de încetare a activității. Dacă conducerea nu intenționează și nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esențial volumul de producere, atunci se vor aplica metodele tradiționale de evaluare a activelor, pasivelor, precum și de calculare a rezultatelor financiare care sunt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii, în cazul în care întreprinderea intenționează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiționale de evaluare și calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se va recurge la utilizarea așa-ziselor valori de lichidare, care, de obicei, sunt mai mici decât valoarea de bilanț.

Principiul permanenței metodelor presupune continuitatea aplicării regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile. Acest principiu asigură aplicarea, pentru aceleași elemente, structuri, domenii de activitate etc., a acelorași metode de la o perioadă de gestiune la alta. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o profundă motivație, cum ar fi: fuziunea întreprinderii, modificarea legislației contabile sau fiscale, schimbarea politicii economice sau comerciale etc.

Principiul prudenței. Potrivit acestuia, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv, subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile, generate de desfășurarea activității anului curent sau anterior. Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar ca probabilități pentru viitor, în schimb creșterile de valori nu se înregistrează până nu devin certe și definitive prin obiectul și suma lor.

Principiul independenței exercițiului, presupune înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în cursul exercițiului financiar, indiferent de data la care au fost plătite cheltuielile sau au fost încasate veniturile. Acesta cere ca datele și informațiile contabile să fie exact delimitate în timp. Astfel, principiul independenței exercițiului, delimitează exercițiile financiare între ele, fiecare fiind separate, evidențiindu-se fiecare cheltuială și venit în momemtul în care apare angajarea și dobandirea lor și nu în momentul în care se face plata sau încasarea efectivă.

Principiul intangibilității, conform caruia bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent. Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exercițiu financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exercițiu financiar. În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare. Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.

Principiul necompensării prevede că elementele de activ și de pasiv trebuie să fie evaluate și înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile din raportul privind rezultatele financiare. Necompensarea trebuie înțeleasă în sensul că pentru fiecare element patrimonial cu substanță materială, pentru orice resursă care reflectă drepturi și obligații etc. trebuie să fie deschis în contabilitate câte un cont.

Principiul pragului de semnificație, conform caruia valoarea elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă: acestea reprezintă o sumă nesemnificativă sau o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului, conform caruia prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent. În condiții obițnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

Politici contabile

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convențiilor, regulilor și procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare.

Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”.

Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenții (principii) ale contabilității:

Continuitatea activității.

Permanența metodelor.

Specializarea exercițiilor (contabilitate de angajamente).

Prudența.

Prioritatea conținutului asupra formei.

Importanța relativă.

Politica de contabilitate se elaborează și se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup de specialiști (contabili, economiști, conducători de subdiviziuni) și se aprobă de către consiliul de directori sau de adunarea generală. În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative și normative ce se referă la contabilitate. Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ținînd cont de particularitățile activității întreprinderii și adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare.

De exemplu, S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri și materiale” prevede pentru evidența curentă a stocurilor următoarele metode:

metoda costului normat,

metoda vînzării cu amănuntul,

metoda de identificare

metoda FIFO,

metoda LIFO,

metoda costului mediu ponderat.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură mai mare corespunde cerințelor de ținere a evidenței stocurilor la această unitate.

Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esențial la diverse întreprinderi, luând în considerare condițiile concrete ale fiecăreia.

Politica de contabilitate a unei înteprinderi, pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul întreprinderii la finele anului precedent și intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Întreprinderea nou-creată își elaborează politica de contabilitate pană la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tarziu de 90 de zile de la înregistrarea întreprinderii. Procedurile și metodele contabile alese pană la aprobarea politicii de contabilitate se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.

Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere a întreprinderii trebuie să fie aplicată consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, nefiind modificată. Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de paragraful 12 al S.N.C. 1:

a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);

b) schimbării proprietarilor;

c) modificărilor legislației în vigoare și în sistemul de reglementare normativă a contabilității;

d) elaborării noilor procedee de contabilitate.

Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată și perfectată prin acte de dispoziție (ordin, dispoziție etc.), indicând data intrării în vigoare.

Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de contabilitate trebuie să fie inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a raportului financiar. Modificările în politica de contabilitate, ce influențează în mod esențial asupra evaluării și luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare, urmează a fi examinate și publicate în anexele la rapoartele financiare.

Metode contabile

Contabilitatea ca disciplină științifică se caracterizează prin existența unui obiect propriu de studiu, în scopul realizării acestuia, contabilitatea folosește o metodă proprie de cercetare. Prin metoda contabilității se înțelege ansamblul de principii, procedee și instrumente cu ajutorul cărora se realizează evidența, calculul, analiza și controlul stării și mișcării patrimoniului.

Metoda este un produs al gândirii teoretice abstracte, desfășurate pe parcursul cercetării existenței și mișcării patrimoniului în vederea cunoașterii componenței, conținutului acestuia și a fenomenelor care se produc în/sau în legătură cu acesta, între obiect și metodă există o strânsă interdependență și condiționare în sensul că obiectul arată ce trebuie studiat, iar metoda indică cum trebuie studiat. Metoda contabilității, sintetizând un drum de parcurs întro investigație economică, se va baza pe procedee de lucru care reprezintă o manieră, un anume fel specific de a ajunge la un anumit scop. Ca în orice știință, contabilitatea, pentru a stabili propriile legi și principii, parcurge în demersul său o serie de etape obligatorii, cum ar fi: determinarea obiectului cercetat; fixarea tehnicilor de observare și înregistrare a datelor contabile; prelucrarea datelor; interpretarea datelor culese; elaborarea concluziilor; stabilirea legităților contabile. Determinarea obiectului cercetat reprezintă momentul inițial al fiecărei metode, în ceea ce privește contabilitatea, aceasta se confundă cu cunoașterea caracteristicilor bunurilor economice și a surselor lor de proveniență, a proceselor economice și a influențelor reciproce dintre acestea.

Metoda contabilității face posibilă cuprinderea în sfera ei de cercetare a tuturor elementelor patrimoniale, în expresie bănească, privite din punct de vedere al provenienței și al destinației.

Principiile teoretice ale contabilității sunt destinate realizării obiectului acesteia, demonstrându-se cum trebuie înregistrate procesele și fenomenele economice, care sunt cauzele care le-au generat și ce efecte au produs. Pentru aceasta, metoda contabilității utilizează o serie de procedee care permit furnizarea de informații cu privire la producerea și desfășurarea fenomenelor economice și sociale. Aceste procedee utilizate de către metoda contabilității sunt:

procedee comune tuturor științelor;

procedee comune și altor științe economice;

procedee specifice metodei contabilității.

Între procedeele comune tuturor științelor pe care le folosește contabilitatea în reflectarea obiectului său de studiu se regăsesc: observația, raționamentul, comparația, descompunerea,

clasificarea, analiza, sinteza.

Observația este faza inițială a cercetării în cazul oricărei științe. Numai printr-o observație atentă se pot delimita faptele și fenomenele pe care, având conținut economic și fiind

evaluabile în bani, le vom include în obiectul contabilității, adică le putem asocia unui patrimoniu dat, aflat în circuitul economic sau social. Observația se asociază cu cantitatea, calitatea și valoarea.

Raționamentul se aplică de metoda contabilității pentru ca pe bază de judecăți logice, obținute prin observare sau documentare, asupra elementelor patrimoniale să se stabilească

concluzii cu valoare de generalizări. Raționamentul face posibilă înțelegerea dublei reprezentări a patrimoniului, a influențelor pe care le produc mișcările de valori asupra bilanțului, a stabilirii corelațiilor în balanța de verificare etc.

Comparația se folosește în metoda contabilității prin punerea în față a două elemente sau structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii. Comparația este

de neconceput în analiza contabilă, în luarea deciziilor etc. Comparația se face fie între elementele componente ale patrimoniului, între veniturile și cheltuielile proprii, fie față de

componentele sau structurile altor unități patrimoniale.

Clasificarea în contabilitate servește la repartizarea rațională a elementelor patrimoniale, respectiv, a bunurilor economice și a surselor de formare a acestora. Clasificarea este

posibilă în contabilitate, întrucât trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai multe trăsături identice, și le separă pe cele cu trăsături diferite, în acest fel, este folosită

împărțirea sistematică pe clase a elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.

Analiza ca procedeu științific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spațiu de activitate etc., pornește de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte, observând locul, rolul și implicația acesteia în cadrul ansamblului dat. În contabilitate, analiza se aplică în cele mai diferite situații, începând cu înregistrarea zilnică a operațiunilor și terminând cu întocmirea lucrărilor periodice.

Sinteza, ca procedeu științific de cercetare, asigură trecerea de la particular la general. Prin ea se realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză. Sinteza permite generalizarea atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic, în ambele cazuri, sinteza are ca scop stabilirea politicilor economice și financiare de urmat, privite din planuri diferite.

Procedeele metodei contabilității, comune și altor discipline economice, sunt: documentația, evaluarea, calculația și inventarierea.

Documentația reprezintă procedeul ce permite consemnarea datelor privind patrimoniul, în documente. Documentul este un act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. Orice operație economico-financiară trebuie reflectată într-un document, în momentul producerii ei, pentru că numai astfel este posibilă asigurarea integrității patrimoniului în ansamblu și pe elemente componente. Documentul este necesar și pentru stabilirea răspunderilor, pentru că acesta, în afara operației în sine, relevă actul decizional, ceea ce implică răspunderea gestionării prin efectele produse.

Evaluarea este procedeul ce permite exprimarea valorică a elementelor patrimoniale și a operațiunilor ce privesc elementele patrimoniale, în contabilitate, evaluarea înseamnă aducerea elementelor componente ale patrimoniului la un numitor comun, prin intermediul aceleiași unități de măsură. Evaluarea constă în transformarea unităților naturale în unități

valorice, cu ajutorul monedei naționale, chiar și în cazul elementelor patrimoniale exprimate în unități monetare străine.

Calculația este un ansamblu de operațiuni matematice referitoare la fapte și fenomene economice, în scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi de această natură. Calculația se află în legătură directă cu evaluarea, în cazul stabilirii valorii elementelor patrimoniale rezultate din activitatea proprie.

Inventarierea este acel procedeu prin care se întocmește o listă, un registru sau un document în care sunt reflectate și descrise cantitativ și valoric toate bunurile care se află într-o întreprindere, instituție, depozit etc. Inventarierea prezintă cunoașterea faptică a structurilor patrimoniale, în vederea evaluării patrimoniului dat.

Procedeele specifice de studiu al obiectului contabilității sunt: bilanțul contabil, contul, dubla înregistrare și balanța de verificare.

Bilanțul contabil este un document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în activ, mijloacele economice după componența lor materială, iar în pasiv, aceleași mijloace după

sursele lor de proveniență în cadrul unei unități patrimoniale, la un moment dat.

Contul este procedeul propriu contabilității, prin care elementele patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei unități, fiind destinat urmăririi apariției și evoluției acestora pe parcursul existenței lor, concomitent cu existența patrimoniului. Conturile reflectă componența patrimoniului și starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic. Totalitatea conturilor utilizate de către o întreprindere formează sistemul de conturi.

Dubla înregistrare este considerată un procedeu de bază al metodei contabilității, care presupune înregistrarea oricărei operații economice, oricât de simplă este ea, în cel puțin două

conturi, unul care se debitează și altul care se creditează.

Balanța de verificare asigură verificarea exactității înregistrării operațiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice și bilanț,legătura dintre conturile sintetice și conturile analitice, precum și centralizarea datelor contabilității curente.

În concluzie fara aceste principii, politici si metode de ținere a evidenței contabile întreprinderile nu își pot desfașura activitatea, având dificultăți în organiozarea contabilității și uneori acestea pot duce la nerespectarea legislației, lucru pe care nici o întreprindere nu îl dorește.

Obiect de activitate

Obiectul de activitate, decrie activitățile economice pe care o persoană juridică le poate desfășura. De asemenea acesta este în strânsă legatură cu specialitatea capacității de folosință a persoanei juridice, aceasta însemnând că persoana juridică nu poate încheia acte juridice care nu au menirea de a realiza obiectul de activitate. Obiectul de activitate este unul din elementele esențiale ale actului constutiv al unei persoane juridice fară de care aceasta nu poate exista. O persoană juridică poate avea un obiect de activitate restrâns, adică o singură activitate economică, dupa cum poate avea un obiect de actvitate foarte amplu, ceea ce înseamnă că gama activităților economice pe care le poate desfașura încă de la înfințare este foarte largă.

Clasificarea activităților din economia națională (CAEN) a fost aprobată prin H.G. nr. 656/ 1997. În cazuri anume prevazute de lege , persoana juridică nu poate desfășura decat o anumită (unică) activitate economică sau o gamă de activități economice din același domeniu. Obiectul de activitate este cuprins în actul constitutiv al societății. Obiectul de activitate poate fi extins sau restrâns, pe durata de viață a unei societăți, prin modificări ale actului constitutiv.

La data constituirii societății Alpin 57 Lux SRL, obiectul de activitate al acesteia a fost stabilit ca fiind producerea și comercializarea de produse de panificație, patiserie, cofetărie și sucuri naturale.

În prezenta obiectul de activitate al societății comerciale Alpin 57 Lux SRL este fabricarea înghețatei, activitate căreia îi corespunde codul CAEN 1052. Aceasta clasa include fabricarea înghețatei și a altor produse comestibile asemanatoare înghețatei cum este sorbetul, și exclude activități ale cofetăriilor specializate în producerea înghetatei.

Evoluția principalilor indicatori privind stocurile

Importanța calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoasterea evoluției acestora și în compararea cu exercițiile financiare precedente, ceea ce ofera conducerii entității, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact în procesul decizional.

Principalele grupe de indicatori sunt:

indicatori de lichiditate,

indicatori de risc,

indicatori de acivitate (de gestiune), precum și

indicatori de profitabilitate și solvabilitate.

 Indicatori de lichiditate

Indicatorii din aceasta grupa arată capacitatea activelor din cadrul entității de a se transforma în bani, fară riscuri.

Lichiditate curentă – arată suma cu care activele circulante depăsesc datoriile pe termen scut și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Lichiditate imediată – elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilități, exprimând capacitatea entității de a plăti datoriile.

Indicatori de activitate (de gestiune)

Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la:

viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;

capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității.

Viteza de rotație a stocurilor – arată de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.

Numărul de zile de stocare –  indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. Cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, în sensul că stocurile sunt utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vândabile.

Contabilitatea stocurilor

Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în vederea vânzarii sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce  urmează a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.

Organizarea stocurilor

Potrivit IAS 2 (Contabilitatea stocurilor) stocurile sunt bunuri materiale (active):

Deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

În curs de transformare în cadrul procesului de producție, în vederea vânzării după finalizarea lor;

Deținute sub forma materiilor prime, materialelor consumabile și care urmează a fi folosite în cadrul procesului de producție sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile sunt constituite din:

Rezerve pentru producție: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producție, lucrările și serviciile în curs de execuție;

Rezervele pentru circulație: semifabricatele destinate vânzării, produsele finite, mărfuriele etc.

În cadrul stocurilor sunt cuprinse: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, producția în curs de execuție, semifabricatele, produsele finite, mărfurile, abalajele, animalele și păsările.

Materiile prime constituie substanța principală a produsului finit, participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, în forma lor inițială sau tranfsormată. Un exemplu de materie primă folosita de societatea Alpin 57 Lux în producerea înghețatei ar fi laptele.

Materialele consumabile participă sau ajuta la procesul de fabricație sau de exploatare fară a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

Materialele auxiliare, se adaugă materiilor prime în scopul transformării lor, cum ar fi aromele, coloranții, emulgatorul, uleiul de cocos etc., contribuie la fabricarea produselor finite, în cazul nostru înghețata, și sunt utilizate pentru asigurarea dersfățurării în bune condiții a activității.

Conbustibilii iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate patrimonială. În funcție de rolul și destinația lor deosebim:

Combustibili tehnologici, care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea acestora

Combustibili energetici , sunt utilizați fie la producerea energiei electrice și termice, fie pentru punerea în mișcare a unor utilaje și mașini.

Combustibili gospodărești, utilizați pentru încălzirea și iluminatul locurilor de muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.

Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea unor componente ale mașinilor și utilajelor în vederea repunerii acestora în funcțiune.

În categoria materialelor consumabile mai sunt incluse: materialele pntru ambalat, semințele și materialele de plantat, furajele utilizabile în activitatea unităților agricole, precum și alte materiale consumabile.

Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunurile care fie au o valoare mai mică decât limita reglementată pentru a fi imobilizări corporale, indiferent de durata lor de utilizare, fie au o durată de utilizare mai mica de un an, indiferent de valoarea lor. Sunt asimilate obiectelor de inventar: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbracămintea specială,sculele, mobilierul mărunt etc.

Producția în curs de execuție este reprezentată de bunurile în curs de transformare, care ocupă o poziție intermediară, fie între materie primă și semifabricat și produs finit. Producția în curs de execuție și serviciile care nu au parcurs toate fazele de execuție își măresc valoarea treptat pe măsura incorporării în ele a noi consumuri de materiale și manoperă până la finalizarea lor.

Semifabricatele sunt bunuri care au parcurs un numar de faze tehnologice, au suferit un anumit grad de prelucrare și au fost recepționate, urmând a fi prelucrate în continuare în unitate sa vândute către terți. Semifabricatele pot fi din producție proprie sau achiziționate din afară și pot fi destinate fie consumului intern, fie vânzării.

Produsele finite sunt reprezentate de bunurile materiale care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, corespund normelor de calitate, au fost recepționate și pentru care sau întocmit documente de predare către depozite sau magazii.

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile și deseuri.

Mărfurile reprezintă bunurile materiale achiziționate de la terți în vederea revânzării lor ca atare sau bunurile fabricate în unitate și trecute în magazinele proprii de desfacere cu amănuntul.

Ambalajele sunt bunuri materiale folosite pentru protejarea altor bunuri, pe timpul transportului, manipulării sau depozitării. Abalajele se clasifică în:

ambalaje de circulație : saci, cutii, pungi, containere, recipienți etc;

ambalaje de producție: cornete și cutii de înghețată.

Animalele și păsările sunt reprezentate de animalele și păsările născute ori achiziționate și cele tinere de orice fel crescute și folosite pentru reproducție, pentru producție de lână, lapte, carne, blănuri, animalele și psările la îngrășat, coloniile de albine. Nu se includ în această categorie animalele de muncă, cuprinse în categoria imobilizarilor corporale.

În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrarea sau în consignație la terți. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Sunt reflectate distinct în contabilitatea stocurile în curs de aprovizionare care cuprind stocurile cumpărate, pentru care s-au transferat și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

Sistemul de documente aferente stocurilor

Contabilitatea are sarcina de a urmării, controla și înregistra situația economico-fiannaciară și activitatea unei societăți. Pentru realizarea acestor obiective, contabilitatea a elaborat o serie de documente contabile pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor menționate.

Documentele economice sunt acte scrise în care se consemnează operațiile economice în momentul și la locul efectuării lor, cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii acestor operații și ca bază a înregistrării lor în contabilitate.

Conform nomenclatorului documentelor financiar-contabile care se utilizează în prezent, documentele aferente stocurilor sunt:

Factura- este un formular cu regim special, serveste ca: document pe baza caruia se întocmeste instrumentul de decontare a produselor si marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate; document de însotire a marfii pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului si a cumparatorului. Se întocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, în momentul livrarii bunurilor, constituind, pe lânga functia de intrare-iesire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea (încasarea-plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Notă de recepție și constatare diferențe- este un document care se întocmește de către comisia de recepție și de către gestionar cu ocazia recepționării mărfurilor sosite la depozit. Documentul cuprinde date privind actele însoțitoare, denumirea materialelor, a ambalajelor și a materialelor refolosibile, codul, cantitățile și valoarea mărfurilor selecționate, procentul și valoarea rabatului comercial.

Acest document serveste ca document pentru recepția bunurilor aprovizionate, ca document justificativ pentru încărcare în gestiune, ca act de probă pentru diferențele constatate la recepție și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmește în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de catre comisia de recepție legal constituita.

Acest document circula la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele),  la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare și la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite. 

Bon de primire în consignație- se întocmește de unitățile de consignație în două exemplare. La primirea obiectului se face descrierea caracteristicilor obiectului și se stabilește prețul de vânzare în funcție de prețul de evaluare sau de achiziție.

Acest document servește ca dovadă de primire/predare a obiectului spre vânzare în consignație, ca act de plată către deponent și ca document de înregistrare în contabilitate.

Bonul de primire în consignație circulă la deponent pentru confirmarea de predare a obiectului pentru vânzare în consignație (exemplarul 1), la casierie pentru plata sumei (exemplarul 1) și la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

Bon de predare, transfer, resituire – se întocmește în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către secție, atelier etc.

Acest document servește ca document de predare la magazie a produselor finite, ca document justificativ pentru încărcare în gestiune, ca document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate,ca sursă de date pentru urmărirea realizării producției și ca sursă de date pentru calculul și plata salariilor. 

Circulă la inginerul-șef, directorul tehnic sau conducatorul societății respective, pentru certificarea executării efective a produselor de natura mașinilor, utilajelor, instalațiilor sau altor mijloace fixe de aceeași natură, la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secție/atelier și de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare), la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (exemplarul 1) și la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul 2). 

Bond de consum:

Bon de consum (colectiv)

Fișă limiă de consum

Listă zilnică de alimente

Aceste documente se întocmesc în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.

Acestea servesc ca documente de eliberare din magazie pentru consumul materialelor, ca documente justificative de scădere din gestiune și ca documente justificative de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Acestea circulă la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare), la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare, la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar și de primire de catre delegatul care primește materialele (ambele exemplare) și la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).

Dispoziție de livrare- se întocmește în două exemplare de către serviciul desfacere.

Servește ca document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării,ca document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare și ca document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz.

Acest document circulă la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau altor valori materiale și pentru înregistrarea în evidența magaziei, semnandu-se de catre gestionarul predator pentru cantitățile livrate (ambele exemplare) și la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2).

Aviz de însoțire a mărfii – se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.

Este formular cu regim special intern de tipărire și numerotare si servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului,document ce stă la baza întocmirii facturii, ca dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități ca document de primire în gestiune și ca document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.

Avizul de insotire a marfii circulă, după caz ,la furnizor cum sunt, delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire, la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii, la compartimentul financiar-contabil sau ,la cumpărători, la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor, la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia și la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică.

Fișă de magazine:

Fișă de magazie (cu doua unități de măsură)

Aceste documente se întocmesc într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material și se completează de catre compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei și la verificarea înregistrărilor și de către gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc. 

Aceastea servesc ca document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de valori materiale, cu una sau cu două unități de măsură, după caz, ca document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile și ca sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale. 

Fișă de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință – se întocmește într-un exemplar, pe masura dării în folosință a bunurilor pe fiecare persoană, de gestionarul care eliberează obiectele respective sau de persoana desemnată să țină evidența acestora.

Servește ca document de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar, a echipamentului și materialelor de protecție date în folosință personalului, până la scoaterea lor din uz.  Nu circula, fiind document de înregistrare.

Registrul stocurilor – se întocmește de compartimentul financiar-contabil la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe magazii/depozite, conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor la prețurile de înregistrare.

Listă de inventariere:

Listă de inventariere (pentru gestiuni global-valorice)

Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unității și separat pentru cele aparținând altor unități, aflate asupra personalului unității la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. și se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

Servește ca document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unității, ca document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri materiale) și a altor valori (elemente de trezorerie etc.), ca document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor/depozitelor și în contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate, ca document pentru întocmirea registrului-inventar, ca document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri, ca document centralizator al operațiunilor de inventariere.

Acest document circulă la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor, plusurilor și a deprecierilor constatate la inventar, precum și pentru consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii, la gestionar, prin semnarea fiecărei file, menționând pe ultima filă a listei de inventariere ca toate cantitățile au fost stabilite în prezența sa, ca bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa, la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferențelor valorice și semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum și pentru verificarea calculelor effectuate, la conducatorul compartimentului financiar-contabil și la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum și cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere, la conducatorul unității, împreuna cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra soluționării propunerilor facute, la unitatea căreia îi aparțin valorile materiale primite în custodie, pentru prelucrare etc., în scopul comunicării eventualelor nepotriviri (exemplarul 2).

În concluzie aceste documente contabile sunt necesare în procesul de transfer al stocurilor de la furnizor la compărător, sau pentru ținerea unei evidențe clare și precise a stocurilor. Fară documentele contabile care să ateste existența stocurilor întreprinderile nu își pot organiza contabilitate într-un mod corect și fara a întâmpina dificultăți.

Tipuri de stocuri

În cadrul gamei foarte largi de stocuri, se disting cu deosebire:

Din punct de vedere al producției stocurile pot fi de trei feluri:

cel de materii prime și materiale destinat consumului unităților de producție; este vorba de stocul de producție, stoc în amonte;

cel de produse finite, destinate livrării către beneficiari; este vorba de stocul de desfacere, stoc în aval;

cel destinat asigurării funcționării continue a unor mașini sau a unor linii de fabricație; este vorba de stocul interoperațional.

Ponderea cea mai mare o deține stocul de producție.

Din punct de vedere al rolului jucat pe plan  economic stocurile pot fi:

stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare și de ieșire ale produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic;

stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de serviciul de întreținere , necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalațiile vitale ale întreprinderii;

stocuri speculative; sunt mai puțin  legate  de activitatea agenților economici și se referă în general la produse și materiale rare, a căror valoare nu este fluctuantă.

Din punct de vedere al modului de depozitare, care ține seama și de unele proprietăți fizico-chimice ale elementelor. Așa avem:

produse periculoase;

voluminoase;

fragile etc.

Din punct de vedere al modului de gestionare avem:

stocuri cu gestiune normală;

stocuri cu “afectare direct㔠(comandate special pentru o anume comandă);

stocuri “fără gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghe-re globală);

stocuri de produse consumabile;

Din punct de vedere al caracteristicilor formării și destinației lor stocurile pot fi:

stoc curent;

stoc de siguranță;

stoc de pregătire sau de condiționare;

stoc pentru transport intern;

stoc de iarnă.

Metode de ținere a evidenței stocurilor

În acest subcapitol se vor detalia metodele prin care o întreprindere își poate ține evidența stocurilor.În ceea ce privește contabilitatea sintetică a stocurilor, societatea Alpin 57 lux, fiind o întreprindere mare, folosește metoda inventarului permanent pentru ținerea evidenței stocurilor. Totodată în contabilitatea analitică a stocurilor societatea folosește metoda cantitativ-valorică.

Contabilitatea sintetică a stocurilor

La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilității:

Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent presupune ca toate operațiile de intrare și ieșire să fie înregistrate pe baza documentelor justificative cantitativ și valoric în conturile corespunzatoare de stocuri la cost de achiziție, preț standard sau preț de factură. Această metoda permite cunoasterea în orice moment a mărimii stocurilor și este obligatorie pentru întreprinderile mari.

Exemplu de înregistrări contabile în cazul inventarului permanent:

Societatea ALPIN 57 LUX SRL care ține evidența stocurilor la cost de achiziție prezintă urmatoarele date privind materiile prime:

stoc inițial evaluat la costul de achiziție de 0,50 lei/litrul: 200 litri;

În cursul lunii octombrie se efectuează urmatoarele operațiuni privind materiile prime:

cumpărare de materii prime:

500 litri la prețul de facturare de 0,80 lei/litrul plus TVA, achitate prin bancă;

cheltuieli de transport: 60 lei plus TVA, care se achită în numerar,

consum de materii prime: 600 litri, evaluat dupa metoda LIFO

Societatea este înregistrata in scopuri de TVA

Achizitionare de materii prime, conform facturii :

% = 401 620 lei

301 500 lei

4426 120 lei

Cheltuieli de transport achitate în numerar :

% = 5311 74,4 lei

301 60 lei

4426 14,4 lei

Costul de achiziție unitar al materiilor prime cumpărate: (500 + 60) : 500 = 1,12 lei/litru

Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime:

401 = 5121 620 lei

Consum de materii prime , conform bonului de consum : (500×1,12+100×0,50)

601 = 301 610 lei

Metoda inventarului intermittent

Metoda inventarului intermitent presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarșitul fiecărei luni, respectiv:

conturile de stocuri se debitează la sfarșitul lunii cu soldurile determinate la inventariere și se creditează la începutul lunii urmatoare cu ocazia includerii în cheltuieli a soldurilor constatate la sfârșitul perioadei precedente;

intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli conform premizei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării și nu păstrării acestora în depozite;

valoarea ieșirilor de stocuri se determină prin calcul extra contabil după relația :

Valoarea ieșirilor = Val. stocurilor inițiale+Val. intrărilor – Val. stocurilor finale.

Această metoda nu permite posibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale, orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca o ieșire normală. Metoda este recomandată întreprinderilor mici si mijlocii.

Contabilitatea analitică a stocurilor

În vederea asigurării integrității stocurilor, unitățile mari trebuie să își organizeze o contabilitate analitică a stocurilor. Unitățile mici și mijlocii care folosesc metoda inventarului intermitent în contabilitatea sintetică a stocurilor nu organizează contabilitatea analitică a stocurilor.

Societatea Alpin 57 Lux fiind o societate de dimensiuni mari cu o cantitate mare de stocuri de diferite sortimente, folosește metoda cantitativ-valorică a stocurilor pentru o mai bună organizare a acestora și pentru a ajuta la ținerea evidenței stocurilor.

Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează folosind una din urmatoarele 3 metode:

Metoda operativ contabilă (pe solduri )

 Metoda cantitativ valorică ( pe fise de cont analitic)

Metoda global valorică

Metoda operativ-contabilă (pe solduri), presupune realizarea urmatoarelor activități:

ținerea unei evidențe cantitative a stocurilor pe categorii de stocuri la locurile de depozitare (magazii, depozite, etc.) cu ajutorul fișei de magazie;

preluarea în cursul lunii pe bază de borderou de predare a documentelor de intrare-ieșire a stocurilor după ce ele au fost înregistrate în fișele de magazie și efectuarea unui control al înregistrărilor din fișele de magazie;

întocmirea la sfârșitul fiecărei luni la contabilitate a registrului stocurilor, în care se înscriu urmatoarele :

cantitățile de stocuri preluate din fișele de magazie;

 valorile stocurilor calculate prin înmulțirea cantităților cu prețurile de facturare;

totalurile valorice pe grupe, subgrupe, magazii, pe categorii de operații de intrare și ieșire și pe conturile  creditoare respectiv debitoare;

registrul stocurilor înlocuiește balanța analitică;

această metodă presupune renunțarea la fișele contabile analitice cantitativ-valorice deschise pe feluri de valori materiale.

Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitice), presupune parcurgerea urmatorilor pași:

la locurile de depozitare se face înregistrarea cantitativă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele de magazie;

contabilitatea  preia  pe bază de borderou de predare, documentele de intrare și ieșire ;

la contabilitate se face înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice deschise pe feluri de valori materiale;   

periodic la contabilitate se efectuează verificarea  concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitice;

 la sfârșitul lunii se face verificarea înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situații din fișele de cont sintetice cu ajutorul  balanțelor analitice;

Metoda necesită un volum mai mare de munca și ea este utilizată frecvent de întreprinderile mici și mijlocii.

Cu toate că această metodă este utilizată mai mult de către companiile mici și mijlocii, societatea Alpin 57 Lux abordează această metodă de ținere a evidenței.

Metoda global-valorică, presupune organizarea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii cît și în contabilitate:

la nivelul gestiunii se întocmește Raportul de gestiune în care  se înregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieșire stabilindu-se soldul final;

la contabilitate se deschide pentru fiecare gestiune câte o 'Fișă de cont analitic pentru operațiuni diverse' în care se înscriu operațiile de intrări și ieșiri pe baza documentelor justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după  caz;

 lunar se face controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate, confruntându-se soldurile finale din registrul de gestiune și fișele de cont analitic.

Evaluarea stocurilor de produse

În contabilitate, stocurile sunt reflectate astfel:

valoric, în contabilitatea sintetică;

cantitativ și valoric, cu unele excepții, in contabilitatea analitică ;

cantitativ, în evidența operativă de la locurile de depozitare.

Prețurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate se numesc prețuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcție de opțiunea unităților patrimoniale și de natura stocurilor și pot fi înregistrate în contabilitate, astfel:

Costul de achiziție folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din prețul de facturare al furnizorului, taxele și ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli incluse în facture furnizorului. Un asemenea preț devine cost istoric și va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucat costul de achiziție, devenit preț de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleași sortimente, diferă de la o perioadă la alta în funcție de mărimea prețurilor de livrare practicate de furnizori sau de cheltuielile de transport-aprovizionare, se ridică problema prețurilor unitare care trebuie practicate la ieșirea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare. În acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1995, la art. 67 stabileste posibilitatea alegerii de către agenții economici a uneia din urmatoarele metode:

Cost mediu ponderat;

Prima intrare-prima ieșire;

Ultima intrare-prima ieșire.

Prețul standard este un preț prestabilit ce constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor respective realizate în perioada precedentă. El devine preț de înregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție. Prețurile standard trebuie să fie actualizate periodic, cel puțin o dată pe an, în funcție de evoluția prețurilor și alți factori.

Diferențele de preț pot fi:

Favorabile, când prețul standard este mai mare decat costul efectiv și se înscriu în roșu;

Nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru.

Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K. Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, obținându-se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite. El se înmultește cu valoarea stocurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzatoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

La finele perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, evaluate la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziție.

Prețul de facturare al furnizorului este prețul indicat în factură furnizorului. Prețul de facturare devine preț de înregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție. Diferențele de preț vor fi în toate cazurile nefavorabile, pentru că, în fapt, reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare, astfel ele vor fi înregistrate distinct în conturile de diferențe de preț.

Cheltuielile de transport aprovizionare înregistrate în conturile de diferențe se vor repartiza proportional, atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra stocurilor, tot cu ajutorul coeficientului de repartizare K .

Costurile de producție sunt formate din totalitatea cheltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor respective, iar acesta devine preț de înregistrare în contabilitate. Prezintă dezavantajul că nu este cunoscut decât după expirarea lunii curente.

La ieșirea stocurilor din locurile de depozitare vor trebui calculate costurile unitare ale acestora și se va folosi una dintre urmatoarele metode:

Costul mediu ponderat (CMP);

Prima intrare-prima ieșire (FIFO);

Ultima intrare prima ieșire (LIFO).

Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Regula generala de evaluare și înregistrare a stocurilor , la intrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:

Costul de achiziție, în cazul bunurilor achiziționate de la terți, în structura căruia se cuprind urmatoarele elemente:

Prețul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum și rabaturile, remizele, risturnuri etc.

Taxe vamale aferente bunurilor importate.

Cheltuieli accesorii de achiziționare – acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare pana la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:

Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;

Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.

Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadență.

Costul de producție, în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare, format din:

Prețul de achiziție a materialelor consumate;

Cheltuielile directe de fabricație;

Cheltuieli indirecte de fabricație.

Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:

Aport la capital;

Obținute cu titlu gratuit;

Din donații.

Costul de intrare în patrimoniu este denumit și valoare de intrare sau valoare contabilă.

Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

La ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate și se înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea stocurilor ieșite.

În condițiile în care pe parcursul desfășurării activității, aceleași feluri de bunuri se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantităților de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările și standardele internaționale recomandă urmatoarele metode de evaluare:

Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda prima intrare- prima ieșire (FIFO);

Metoda ultima intrare- prima iesire (LIFO);

Metoda costului standard.

Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (qs), plus cantitățile intrate(qi):

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:

Actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare.

Actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care în principiu să nu depășască durata medie de stocare.

Metoda prima intrare- prima ieșire (FIFO)

Potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primului lot intrat, iar pe masura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului urmator în ordine cronologică.

Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea intrării loturilor în gestiune.

Pentru exemplificare acestei metode în cadrul companiei Alpin 57 Lux, luăm cazul materiei prime „zahăr” în cursul lunii martie 2015 unde stocurile au evoluat astfel:

1 martie : stoc inițial de 100 kg la cost de achiziție 2.29 lei/kg

3 martie: intrare 300 kg la cost de achiziție 2.40 lei/kg

8 martie: consum 200 kg;

14 martie: intrare 400 kg la cost de achiziție 2.50 lei/kg

20 martie: consum 150 kg

28 martie: consum 250 kg

31 mrtie: stoc final 200 kg

Metoda ultima intrare- prima ieșire (LIFO)

Potrivit acestei metode, ieșirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar după epuizarea lotului, cantitățile ieșite vor fi evaluate la costul lotului anterior.

Prin această metoda ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea inversă intrării loturilor în gestiune.

Metoda costului standard

Potrivit acestei metode, întreprinderile în cadrul contabilității interne de gestiune, pot să determine costurile și prețurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fixe de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează  și înregistrează intrările și ieșirile.

Diferențele dintre costul de înregistrare și costurile efective de achiziție sau de producție se evidențiază în conturi distincte. Între costurile de achiziție și costul standard au fost înregistrate diferențe care au fost evidențiate distinct. Aceste diferențe se repartizează la sfârșitul lunii asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocului existent cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferențelor de preț, aceasta calculându-se prin înmulțirea valorii bunurilor ieșite cu coeficientul calculat.

Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidența stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii stocurilor.

Evaluarea stocurilor în momentul inventarieii

Regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită și valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcție de utilitatea bunului în întreprindere sau prețul pieței și se identifică, în funcție de destinația lor, astfel:

Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de prețul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.

Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.

Materiile prime și materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire. La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor. În acest sens:

în cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.

în cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situația reală existentă, chiar și în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.

în cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua masura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se întelege costul de achiziție, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piață, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:

Pentru stocurile la care au rezultat diferente in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, in bilant acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferente in minus intre valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, acestea se evalueaza in bilant la valoarea de inventar. In contabilitate aceste stocuri vor continua sa fie inregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se inregistreaza prin intermediul conturilor de provizioane. Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor, si anume: inregistrarea lor in contabilitate la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

Controlul intern al stocurilor

Controlul, în general, constă în supravegherea, analiza și verificarea permanentă sau periodică a unei activități sau a unei situații pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de stăpânire a eventualelor riscuri și pentru îmbunătățirea activității.

Deci, controlul intern este reprezentat de totalitatea măsurilor și structurilor organizatorice, precum și de ansamblul politicilor și procedurilor de monitorizare, de supraveghere și de evaluare luate de cei din guvernanță, de conducere executivă și de întregul personal în vederea:

stăpânirii și gestionării riscurilor sau a amenințărilor la care este supusă entitatea și compartimentele sale, riscuri care ar putea împiedica atingerea obiectivelor (asigurarea eficacității activității)

desfășurării ordonate și eficiente a afacerilor și protejării activelor prin prevenirea sau detectarea și eliminarea operațiunilor nelegale, neeconomicoase sau neeficiente;

asigurării unui sistem de informare corespunzător;

respectării normelor legale, deciziilor conducerii și a procedurilor de lucru stabilite.

Controlul intern este un proces, o sumă de activități care:

– înainte de acțiune orientează (când și cum trebuie făcut);

– în cursul desfășurării acțiunilor ajută (previne, aprobă, monitorizează);

– după desfășurarea acțiunii evaluează (procedurile aplicate și rezultatele obținute).

Controlul intern este un atribut al conducerii de la toate nivelurile ierarhice. Toate persoanele care dețin funcții de conducere, indiferent de nivelul lor ierarhic sau de domeniul de activitate, trebuie să planifice, organizeze și coordoneze aplicarea măsurilor suficiente pentru a oferi o asigurare rezonabilă asupra faptului că scopurile și obiectivele vor fi îndeplinite.

Indiferent de nivelul de la care se exercită, indiferent de activitățile controlate și indiferent de obiectivele urmărite, controlul se derulează în trei etape succesive, cărora le corespund trei componente distincte:

Compararea situației care ar trebui să existe (ideale, dorite) cu situația de fapt (reală);

Analiza și evaluarea riscurilor care amenință activitatea verificată și a abaterilor de la parametrii stabiliți;

Valorificarea constatărilor.

Sporirea continuă a complexității tranzacțiilor și operațiunilor care se circumscriu în sfera de cuprindere a controlului impun structurarea controlului după mai multe criterii, astfel:

După timpul în care se exercită, raportat la momentul efectuării operațiunilor respective se delimitează: controlul preventiv, controlul concomitent și controlul ulterior;

Din punct de vedere al obiectivelor controlate, se deosebesc: controlul economic, financiar, ethnic;

După sfera de cuprindere a controlului, se deosebesc controalele complexe și controalele parțiale;

După procedeele folosite, controalele sunt: documentar-contabile și faptice;

După gradul de apropiere a controlului de activitățile controlate, deosebim: controale directe, controale indirecte, controale reciproce și autocontroale;

Din punct de vedere al intereselor economico-financiare pe care le reprezintă și din punct de vedere al nivelului de la care se exercită, deosebim: controale economicofinanciare ale statului, controlul intern al entităților și auditul legal sau statutar.

Controlul intern, datorită caracterului său sistematic și atotcuprinzător, răspunde nevoilor de informare ale membrilor Consiliului de Administrație și ai Comitetului de Direcție, precum și ale celorlalte persoane care dețin funcții de conducere și de execuție, favorizând dialogul dintre aceștia, asigurând transparența și democrația.

Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv, este definit ca fiind activitatea prin care se stabilește legalitatea și regularitatea operațiunilor privind fondurile publice și patrimoniul public, înainte de aprobarea acestor operațiuni.

  Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează, în principal:

angajamente legale și credite bugetare sau credite de angajament, după caz;

deschiderea și repartizarea de credite bugetare;

modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

ordonanțarea cheltuielilor;

efectuarea de încasări în numerar;

constituirea veniturilor publice, în privința autorizării și a stabilirii titlurilor de încasare;

reducerea, eșalonarea sau anularea titlurilor de încasare;

constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând contribuția viitoare a României la acest organism;

recuperarea sumelor avansate și care ulterior au devenit necuvenite;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

Controlul gestionării stocurilor

Pregătirea operațiunilor de inventariere

Pregătirea inventarierii se referă la măsuri cu caracter organizatoric și contabil care să asigure desfășurarea în bune condiții a celorlalte etape care se succed.

Mai întai, se constituie comisia de inventariere prin decizie scrisă, semnată de conducatorul unității patrimoniale și de conducatorul compartimentului financiar-contabil. Se efectuează instructajul membrilor acesteia asupra modului de organizare și desfășurare a inventarierii, tehnicii de lucru sau procedeelor folosite și a modului de completare a listelor de inventariere. Comisia este formată din cel puțin două persoane, cu pregătire corespunzătoare economică și tehnică, care să asigure efectuarea corectă și la timp a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale. Acolo unde este cazul, comisiile sunt coordonate de o comisie centrală. La lucrările de inventariere trebuie să participe întreaga comisie de inventariere. Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de persoanele care i-au numit.

Tot sub aspect organizatoric, se iau măsuri pentru crearea condițiilor corespunzatoare de lucru comisiei sau comisiilor de inventarirere prin:

stabilirea elementelor patrimoniale care se inventariaza și ordinea în care se efectuează inventarierea acestora;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază;

sortarea, gruparea obiectelor, codificarea acestora, întocmirea etichetelor de raft, separarea bunurilor deteriorate de cele în stare bună;

asigurarea aparatelor și instrumentelor adecvate și în număr suficient pentru măsurare, cântărire etc., a mijloacelor necesare identificării (cataloage, mostre, etc.), precum și a formularelor și rechizitelor necesare;

dotarea comisiilor de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate;

Din punct de vedere contabil se iau măsuri de înregistrare la zi în evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) organizată la gestiuni, precum și în contabilitatea sintetică și analitică, a tuturor documentelor până la data la care se face inventarierea, stabilindu-se soldurile în fișele sintetice și analitice ale conturilor respective.

Înainte de începerea operațiunii de inventariere, comisia de inventariere ia o declarație scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă:

gestionează valori materiale și în alte locuri de depozitare;

are bunuri în gestiune aparținând terților, primite cu sau fară documente;

are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință;

are valori materiale nerecepționate sau care trebuie livrate, pentru care s-au întocmit documentele aferente;

a primit sau eliberat valori materiale fară documente legale;

deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

de asemenea, gestionarul va menționa, în declarația scrisă, numărul și data ultimului document de intrare și de ieșire a bunurilor în/din gestiune.

declarația trebuie să conțină data cand se întocmește și semnătura gestionarului, acelei gestiuni care urmează să fie inventariatp, precum și semnăturile membrilor comisiei de inventariere, care atestă că a fost dată în prezența acestora.

Efectuarea inventarierii propriu-zise

  Este etapa in care comisia de inventariere trece la efectuarea propriu-zisa a  verificarii gestiunii, care consta in : masurarea, cantarirea, cubarea sau numararea bunurilor de catre membri comisiei de inventariere in prezenta gestionarului. Esenta acestei etape, consta in stabilirea marimii reale a existentei mijloacelor economice precum si a obligatiilor pe care le are unitatea respectiva la data inventarierii.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, potrivit particularitatilor bunurilor. Fac exceptie de la aceasta regula, bunurile aflate in ambalaje originale intacte, care se desfac prin sondaj. Daca se inventariaza materiale sau

marfuri voluminoase, a caror cantarire sau masurare este nerationala sau ar provoca pierderi, stocurile faptice ale acestora se stabilesc pe baza anumitor calcule tehnice.

Normele legale in vigoare contin prevederi concrete cu caracter general si specifice pentru inventarierea miloacelor materiale, productiei neterminate, marfurilor si ambalajelor in comert, a productiei agricole etc.

Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate, fara a se stanjeni desfacerea imediata a acestora.

Pentru desfasurarea corespunzatoare a inventarierii este indicat, daca este posibil, sa se sisteze operatiunile de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii. Pentru a nu se stanjeni procesul normal de primire sau livrare a bunurilor, operatiunile respective se pot efectua numai in prezenta comisiei de inventariere, care va mentiona pe documentele respective 'primit sau eliberat in timpul inventarierii.

Bunurile degradate, greu vandabile, inutilizabile etc., se trec in liste separate. De asemenea, bunurile apartinand altor unitati (inchiriate, primite in regim de leasing, in custodie, in consignatie, pentru prelucrare) se inscriu in liste separate, iar o copie a acestor liste, se trimite in termen legal unitatilor patrimoniale carora le apartin bunurile respective, pentru confruntare.

Toate bunurile inventariate se inscriu in liste de inventariere, care trebuie sa se intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestionari si pe categorii de bunuri cu caracteristicile respective. Modul de efectuare al inventarierii, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor se mentioneaza in listele de inventariere.

Stabilirea lipsurilor si plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii se efectueaza in cadrul listei de inventariere centralizatoare, prin preluarea din listele de inventariere, varianta simplificata, numai a pozitiilor cu diferente.

Documentele intocmite de comisia de inventariere raman in cadrul gestiunii inventariate, in fisete, casete, dulapuri, incuiate si sigilate.

Listele de inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre membrii comisiei de inventariere si de catre gestionar. Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate valorile materiale si banesti din gestiune au fost inventariate si consemnate in listele de inventariere in prezenta sa. De asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii cu privire la modul de efectuare a inventarierii.

Trebuie mentionat faptul ca, in cazul elementelor patrimoniale pentru care au fost constituite provizioane pentru deprecieri (imobilizari corporale, elemente de natura stocurilor, titluri de plasament), in listele de inventariere centralizatoare se va inscrie valoarea contabila neta a acestora, care se compara cu valoarea lor actuala stabilita cu ocazia inventarierii.

Inventarierea elementelor patrimoniale ce nu reprezinta valori materiale se efectueaza prin prezentarea lor in situatii analitice distincte al caror total sa justifice soldul conturilor sintetice respective in care acestea sunt cuprinse si care se preiau in centralizatorul listelor de inventariere.

Evaluarea stocurilor inventariate

Valoarea de inventar este o valoare care se apreciază în funcție de prețul pieței și de utilitatea bunului pentru unitate.

Valoarea de utilitate care stă la baza evaluării bunurilor la inventariere se estimează în funcție de destinația bunurilor:

bunurile destinate vânzării (mărfuri, produse finite, etc.) li se stabilește valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare. (preț de vânzare minus cheltuieli de vânzare, transport, comisioane, garanții);

semifabricatele și produsele în curs de execuție se evaluează la valoarea materialelor încorporate până la data evaluării, la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă (alte cheltuieli directe și indirecte de fabricație);

materiile prime și materialele consumabile, destinate utilizării în exploatare, se evaluează la costul lor de înlocuire.

La inventariere pot fi constatate trei situații:

stocuri care nu prezintă deprecieri și la care valoarea de inventar este egală cu valoarea contabilă (de înregistrare).

stocuri care au suferit deprecieri și la care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă.

stocuri la care utilitatea crește, raportată la prețul pieței și deci valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.

Stabilirea rezultatelor inventarierii

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităților consemnate în listele de inventariere cu evidența tehnico- operativă pentru fiecare poziție.

Pentru ca cifrele sa fie comparabile si diferentele reale, este necesar ca datele inventarierii sa fie stabilite la aceeasi data calendaristica. Determinarea rezultatelor inventarierii, respectiv a diferentelor, in plus sau in minus, se face direct pe listele de inventariere. Datele din listele de inventariere servesc la intocmirea registrului inventar .

Rezultatele inventarierii se consemneaza in documentul numit proces verbal de inventariere, in care se inscriu in principal: perioada si gestiunile inventariate, precum si persoanele care au efectuat inventarierea: plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate, precum si creantele si obligatiile incerte si in litigiu; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea si regularizarea provizioanelor, precum si concluziile si propunerile referitoare la inventariere.

Pentru a stabili caracterul diferentelor, comisia de inventariere analizeaza cauzele care au produs plusurile si minusurile, solicita explicatii in scris de la gestionar si formuleaza, potrivit dispozitiilor legale, propuneri de regularizare a acestora si inregistrare a diferentelor de inventar.

Inregistrarea rezultatelor definitive ale inventarierii se face in scopul punerii de acord a datelor contabilitatii cu realitatea faptica constatata.

Potrivit art. 53 din Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv din 2004, rezultatele inventarierii trebuie inregistrate, atat in evidenta tehnic-operativa, cat si in contabilitate, in termen de cel mult 3 zile dela data terminarii operatiunilor de inventariere.

De regula, valorificarea inventarierii se face prin inregistrarea plusurilor si imputarea minusurilor. Daca lipsurile nu se datoreaza vinovatiei unei persoane acestea se trec pe cheltuielile unitatii patrimoniale. Lipsurile peste normele stabilite si pierderile cauzate de proasta gestiune se pot imputa celor vinovati la valoarea de inlocuire reprezentata de costul de achizitie, care cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a bunului respectiv.

Analiza stocurilor

Analiza economico-financiara a unei entitati are ca principal obiectiv sporirea eficientei intregii activitati a entitatii economice, cunoasterea esentei fenomenelor si proceselor ce se dezuleaza in mediul economic pentru a descoperii legitatiile care guverneaza portofoliul de afaceri a entitatii si nu in ultimul rand oferirea de solutii practice in vederea prevenirii si inlaturarii factorilor distructivi.

Analiza economică evidențiază comportamentul fenomenelor și al proceselor ce se derulează în mediul economic, prin utilizarea unor metode de investigare generale sau specifice acesteia. Analiza economică are două componente și anume: analiza stării economice (de gestiune) și analiza stării financiare.

Analiza stării economice (de gestiune) pune în evidență gradul de utilizare intensivă și extensivă a resurselor în procesul combinării și substituției tehnico-economice a factorilor. Este vorba despre: analiza ofertei ca volum, structură, sortiment, ritmicitate, nivel al calității, analiza asigurării și eficiența utilizării factorilor de producție (stocuri, capital fix, capital uman), analiza costurilor.

Analiza stării financiare reliefează rezervele nevalorificate ale profitabilității, lichidității, solvabilității, echilibrului financiar, comportamentului la bursa de valori a firmei și aprecierea stării de faliment a firmelor.

Procesul de analiza economico-financiara presupune parcurgerea mai multor etape si anume :

Intocmirea planului de analiza

Culegerea si selectarea informatiilor

Verificarea informatiilor culese

Analiza propriuzisa a informatiilor economico-fiannciare

Sinteza in referatul de analiza

Utilizatorii informatiilor furnizate de analiza pot fi interni, adica managerii firmei, sau ecterni, adica creditorii, incestitorii, furnizorii, clientii sau statul.

In ceea ce priveste analiza situatiei financiare a entitatii economice aceasta se poate diseca in trei parti si anume :

În Standardele Internaționale de Contabilitate este menționat faptul că, analiza financiară explică și descrie caracteristicile principale ale performanței și poziției financiare a întreprinderii, precum și principalele incertitudini cu care se confruntă aceasta.

În sensul acestor reglementări, considerăm că analiza financiară se înscrie în problematica analizei pe bază de bilanț și cont de profit și pierdere, evidențiind în același timp stările parțiale de lichiditate, solvabilitate, echilibru financiar și faliment a întreprinderii. Un prim aspect urmărit de analiză este poziția financiară reflectată cu ajutorul bilanțului.

Bilanțul este una din situațiile financiare care evidențiază elementele de activ, capitaluri proprii și datorii ale entității economice la încheierea exercițiului financiar. In cadrul acestor subcapitole ne vom axa doar pe analiza activelor circulante si mai precis a stocurilor.

Analiza evoluției poziției financiare

Activele circulante constituie o componentă a elementelor de activ, legate nemijlocit de un singur ciclu de exploatare, motiv pentru care și viteza lor de transformare este mai rapidă decât în cazul activelor corporale. Din punct de vedere financiar, accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante înseamnă de fapt, crearea premiselor necesare sporirii capacității de autofinanțare a activelor productive.

Analiza in dinamică a stocurilor de materii prime si material consumabile se bazeaza pe doua aspect, si anume:

Ritmul modificarii stocurilor ISMP .

In aceasta privinta apar trei posibilitati:

creșterea valorii stocurilor de materii prime și materiale consumabile comparativ cu perioada precedentă (ISMP>100%), poate avea mai multe explicatii cum ar fi aprovizionare în devans, sporirea consumului specific, modificări în structura de fabricație, fie prin introducerea în fabricație a unor noi sortimente, fie prin creșterea ponderii sortimentelor care necesită materii prime mai scumpe, creșterea costului de achiziție a materiilor prime de la furnizori, fie datorită creșterii nivelului calitativ, fie datorită creșterii inflației, aprovizionarea peste necesar.

menținerea ritmului de evoluție a stocurilor de materii prime și materiale consumabile în parametrii comparabili cu cei ai perioadei precedente (ISMP=100%), în cazul unui consum specific constant, menținerii structurii de fabricație în aceeași parametric, unei aprovizionări ritmice, unor costuri de achiziție constant.

diminuarea nivelului stocurilor de materii prime și materiale consumabile (ISMP<100%), prin aprovizionarea neritmică, ritmul superior al producției în raport cu cel al aprovizionării, reducerea costului de achiziție a materiilor prime, utilizarea stocului de siguranță în producție, modificări în structura de fabricație, fie prin renunțarea la fabricarea unor sortimente mai puțin rentabile sau pentru care nu mai există cerere pe piață, fie datorită creșterii ponderii sortimentelor care necesită materii prime mai ieftine

Ritmul corelat al dinamicii stocurilor ISMP, al cheltuielilor material ICM si al cifrei de afaceri ICAN.

Analiza in dinamica a celor trei indicatori permit evidentierea urmatoarelor posibilitati:

ISMP>100%, ICM>100%, ICAN>100% și ICAN>ICM, înseamnă că are loc o creștere a valorii stocurilor ca urmare a unor comenzi suplimentare, în condițiile creșterii cheltuielilor materiale, prin sporirea fie a consumurilor specifice normate, fie a costului de achiziție a materiilor prime, pe fondul unui grad de valorificare a materiilor prime, în creștere. Corelația reflectă o situație favorabilă pentru întreprindere.

ISMP>100%, ICM>100%, ICAN>100% și ICAN<ICM, caz în care stocurile cresc datorită depășirii normelor de consum, în condițiile unui grad scăzut de valorificare a materiilor prime. Situația reflectă o utilizare ineficientă a stocurilor de materii prime și materiale consumabile.

ISMP>100%, ICM>100%, ICAN>100% și ICAN=ICM, situație explicată prin faptul că stocurile înregistrează o sporire exclusiv valorică, prin creșterea costului de achiziție a materiilor prime și materialelor, iar prețurile de vânzare ale produselor evoluează în același ritm.

ISMP>100%, ICM>100%, ICAN<100% și evident ICAN<ICM, situație nefavorabilă pentru firmă, explicată prin faptul că stocurile au crescut pe seama reducerii vânzărilor, normele de consum și costurile de achiziție înregistrând o creștere față de perioada precedentă.

ISMP<100%, ICM<100%, ICAN>100% și evident ICAN>ICM, situație foarte favorabilă pentru firmă, deoarece ea se explică prin diminuarea stocurilor, atât prin reducerea consumurilor de materii prime, cât și prin sporirea gradului de valorificare al acestora, reflectând o eficiență crescută în ceea ce privește utilizarea stocurilor de materii prime.

ISMP=100%, ICM=100%, ICAN>=100%, situație foarte rar întâlnită în cadrul unei întreprinderi, sau întâmplătoare, care se explică prin faptul că stocurile se mențin constante în condițiile acelorași vânzări și consumuri specifice comparabile cu cele ale perioadei precedente.

Producția în curs de execuție (SPCE) este de regulă evaluată la cost de producție. Dacă valoarea realizabilă netă a producției în curs de execuție este mai mică decât costul de producție, atunci acea valoare realizabilă netă corespunzătoare activului circulant este cea care trebuie prezentată în situațiile financiare, adică valoarea activului, mai puțin provizionul legal constituit.

Producția în curs de execuție este influențată de patru factori, și anume: volumul fizic al producției, durata ciclului de fabricație, structura sortimentală, costul de producție.

Din compararea indicelui producției în curs de execuție (ISPCE) cu indicele producției finite (ISPF), rezultă următoarele concluzii:

ISPCE>ISPF, corelația arată că are loc o mărire a duratei ciclului de fabricație și o sporire a costului de producție

ISPCE<ISPF, corelația arată că are loc o reducere a duratei ciclului de fabricație în paralel cu reducerea costului de producție.

ISPCE=ISPF, valoarea producției în curs de execuție se modifică în același ritm cu valoarea produselor finite.

În cazul sporirii duratei ciclului de fabricație va rezulta o creștere a imobilizărilor financiare în stocuri și deci o recuperare mai lentă a investiției financiare. Dacă durata ciclului de fabricație se reduce, atunci se va recupera mai rapid investiția financiară inițială.

Stuctura sortimentală influențează nivelul și dinamica producției în curs de execuție astfel:

dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost de producție comparabil mai mic, are loc diminuarea în termeni reali a valorii producției în curs de execuție

dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost de producție comparabil mai mare, atunci se va înregistra o sporire a valorii producției în curs de execuție, cu consecințe financiare negative asupra lichidității întreprinderii.

Costul de producție influențează nivelul și dinamica producției în curs de excuție, astfel:

în sensul creșterii acesteia, dacă costul de producție înregistrează o majorare față de perioada precedentă

în sensul scăderii acesteia, dacă costul de producție curent este situat la un nivel inferior celui comparabil (al perioadei precedente).

Produsele finite și mărfurile (SPF) semnifică imobilizările financiare temporare, care sunt înregistrate în conturile ce reflectă aceste valori materiale.

Factorii de influență a nivelului stocurilor de produse finite sunt: termenele de livrare și durata ciclului de fabricație, volumul fizic al producției, structura sortimentală, costul de producție.

În situația în care termenele de livrare ale produselor finite sunt respectate, atunci în dinamică, stocul înregistrează o scădere.

În cazul în care semifabricatele sunt folosite în procesul productiv, dimensiunea stocului depinde de durata ciclului de fabricație.

Volumul fizic al acestor produse influențează mărimea stocului de produse finite astfel:

în situația sporirii volumului fizic, în condițiile evaluării acestuia în costuri comparabile, se va înregistra o creștere a valorii stocului de produse finite.

în situația diminuării volumului fizic, dacă costul de producție nu se modifică în termeni reali, atunci are loc o diminuare a valorii acestor stocuri.

Structura sortimentală are un impact asupra modificării stocurilor în următoarele condiții:

dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost de producție comparabil mai mare, se va înregistra o creștere a valorii stocurilor de produse finite.

dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost comparabil mai mic, atunci are loc o diminuare a nivelului valoric al acestor stocuri.

Costul de producție poate influența stocurile de produse finite în sensul creșterii sau scăderii valorii acestora.

Mărfurile și ambalajele vizează aspecte legate de latura comercială a firmei. Modificarea stocului final de mărfuri și ambalaje depinde de următorii factori: raportul dintre ritmul aprovizionării și cel al desfacerilor de mărfuri, structura mărfurilor vândute, adaosul comercial practicat, mărimea provizioanelor constituite, regimul circulației ambalajelor (ambalaje refolosibile și nerefolosibile).

Astfel, în cazul în care ritmul desfacerilor este superior/inferior ritmului aprovizionărilor, se înregistrează o diminuare/majorare a valorii stocurilor de mărfuri și ambalaje.

Dacă structura vânzărilor se modifică în favoarea unor grupe de mărfuri cu o cotă de adaos comercial mai mare/mic, atunci se va înregistra o diminuare/majorare a valorii acestor stocuri.

În situația în care adaosul comercial este în scădere/creștere, atunci se va înregistra o diminuare/majorare a valorii stocurilor de mărfuri și ambalaje.

Diminuarea/majorarea valorii provizioanelor constituite va însemna o creștere/scădere a valorii mărfurilor și ambalajelor aflate în stoc.

Preluarea/nepreluarea operativă de către furnizori a ambalajelor refolosibile, a căror preț nu este inclus în cel al mărfii vândute, va determina scăderea/creșterea valorii acestor stocuri.

Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sumele avansate pentru cumpărarea de stocuri și sunt active nemonetare adică aceste creanțe asupra furnizorilor, de natura avansurilor, se vor stinge prin punerea la dispoziția întreprinderii de către furnizor a materiilor prime pentru care întreprinderea a efectuat asemenea avansuri, și nu prin încasarea unei sume de bani.

Analiza structurii prozitiei financiare

Analiza structurii elementelor bilanțului se relizează cu ajutorul ratelor calculate ca raport între un element sau o grupă de elemente ale bilanțului și totalul grupei respective, sau totalul activului sau pasivului.

Analiza cu ajutorul ratelor de structură vizează următoarele aspecte:

Stabilirea și evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale;

Evidențierea principalelor mutații calitative în situația mijloacelor și a surselor generate de schimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico-social;

Aprecierea stării patrimoniale și financiare;

Fundamentarea politicii și strategiei entității;

Caracteristicile sectoriale și gestiunea întreprinderii.

Ratele de structură sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează întreprinderea și a concurenților principali și în alegerea deciziilor corective care decurg.

Rata generală a activelor circulante (RAC) arată ponderea pe care activele circulante o dețin în totalul activului si se calculeaza astfel:

Derularea activității întreprinderii, implică constituirea la nivelul întreprinderii a anumitor categorii de stocuri, a căror conversie în lichidități, în scopul de a recupera capitalul investit și de a obține profit, presupune transformarea în creanțe și, în final, în disponibilități.

O creștere a ratei comparativ cu perioada precedentă poate însemna: fie o încetinire a procesului productiv sau a derulării afacerii prin creșterea stocurilor, fie o accelerare a vânzărilor prin acordarea unui credit comercial pe termen mai lung partenerilor (clienți, debitori diverși), fie o consolidare a lichidității imediate a entității economice.

Rata stocurilor (RS) se calculează ca raport procentual între mărimea stocurilor și valoarea activelor circulante astfel:

O creștere a ratei stocurilor semnifică fie mărirea duratei ciclului productiv, fie creșterea producției pe stoc, fie creșterea stocului de mărfuri și ambalaje.

Rata stocurilor se analizează prin prisma componentelor sale:

a). Rata stocurilor de materii prime și materiale consumabile (RSMP), pune în evidență ponderea pe care aceste stocuri o dețin în totalul stocurilor si se calculeaza astfel:

O creștere a ratei semnifică: fie o aprovizionare peste necesar, fie o schimbare a structurii de fabricație, fie o încetinire a vitezei de rotație a stocurilor.

b). Rata stocurilor de producție în curs de execuție (RSPCE), pune în evidență ponderea pe care stocurile de producție în curs de execuție o dețin în totalul stocurilor si se calculeaza astfel:

O creștere a ratei poate însemna: o mărire a duratei ciclului de fabricație, o creștere a valorii producției în curs de execuție ca urmare a schimbării structurii de fabricație, o creștere a costurilor de producție.

c). Rata stocurilor de produse finite și mărfuri (RSPF), pune în evidență ponderea pe care stocurile de produse finite și mărfuri o dețin în totalul stocurilor.

Creșterea ratei sporește nevoia de finanțare a acestor stocuri.

d). Rata avansurilor pentru cumpărări de stocuri (RAVS), evidențiază fluxurile monetare avansate de firmă pentru cumpărare de stocuri.

O sporire a ratei semnifică o creștere a imobilizărilor de numerar la terți, pentru achiziționarea de stocuri.

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura activității, ea fiind mai ridicată la entitățile din sfera producției și distribuției de bunuri materiale.

Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în această rată. La întreprinderile cu durată a ciclului de fabricație mare, rata stocurilor înregistrează valori ridicate. Totodată, nivelul stocurilor se modifică sub influența factorilor conjuncturali și a condițiilor pieței. Anumite componente speculative pot determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora. Este, în special, cazul unor materii prime la care se înregistrează frecvent fluctuații de prețuri. De asemenea, o creștere a volumului de activitate, generează o sporire justificată a stocurilor. Încetinirea rotației stocurilor, formarea stocurilor cu mișcare lentă sau fără mișcare, se apreciază negativ, datorită dificultăților de transformare în lichidități, cu consecințe negative asupra solvabilității firmei.

Stuciu de caz privind inventarierea elementelor patrimoniale la SC Alpin 57lux SRL

SC Alpin 57 Lux este o societate cu răspundere limitată care are ca obiect principal de activitate fabricarea înghețatei , căreia îi corespunde codul CAEN 1052. Conducerea societății se realizează de către Adunarea Generală a Asociaților, formată din doi membri și anume Istrate Ioan și Istrate Paraschiva.

Alpin 57 Lux SRL este o societate platitoare de TVA, care tine evidenta sintetica a stocurilor utilizand metoda inventarului permanent si metoda cantitativ-valorica in ceea ce priveste evident analitica a stocurilor. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu se face utilizand costul de achizitie iar la iesirea din patrimoniu stocurile sunt evaluate utilizand metoda “prima intrare-prima iesire” (FIFO).

La data de 30 decembrie 2014 conform Legii 82/1991 conducerea societatii Alpin 57 Lux SRL a hotarat efectuarea inventarierii anulate a imobilizarilor corporale si a stocurilor. Astfel, prin decizia de inventariere numarul 1 din 30 decembrie 2014, emisa de catre administratorul societatii, a fost numita comisia de inventariere formata din trei persoane. Personalul necesar pentru manipularea bunurilor inventariate, respectiv pentru sortarea, asezarea, cantarirea, masurarea sau numararea bunurilor a fost compusa din angajatii societatii.

Inventarierea s-a desfasurat in perioada 30.12.2014-31.12.2014, in aceasta perioada activitatea societatii fiind suspendata. Programul de lucru al comisiei de inventariere a fost de la ora 08°° pana la 16°° pentru ambele zile in care s-a desfasurat inventarierea. Inainte de inceperea inventarierii propriu-zise, gestionarii au completat si semnat, in fata comisiei de inventariere, declaratia de inventar si toate intrarile si iesirile au fost sigilate.

Societatea se foloseste de doua gestiuni si anume:

Prima este denumita „ Materiale” si este destinata materiilor prime si materialelor consumabile (zahar, lapte praff, arome, bete, cutii, caserole, cornete etc). Acestea sunt depozitatea la sediul societatii din municipiul Sebes.

A doua gestiune este denumita „ Produse” si este destinata produselor finite ale firmei ( inghetata de diferite sortimente). De asemenea si acestea sunt depozitate tot la sediul societatii.

Inventarierea sa realizat in general prin cantarirea bunurilor sau numararea acestora.

Toate elementele patrimoniale au fost consemnate in lestele de inventariere.

In urma compararii listei de inventariere cu situatia scriptica s-au constatat urmatoarele:

Pentru imobilizarile corporale cum sunt cladiri, terenuri, utilaje folosite in productie, mijloace de transport , nu s-au constatat plusuri sau minusuri in gestiune;

Pentru stocuri s-au constatat urmatoarele:

In gestiunea de “ Materiale” s-a constatat minus in gestiune, reprezentand “ cutii pentru ambalat” in valoare de 250 lei. De asemenea a fost constatat un plus de gestiune reprezentat de produsul “bête” in cantitate de 12 kg cu o valoare de 60 lei. Lipsa constatata va fi imputatat gestionarului in valoare de 250 lei.

La gestiunea a doua si anume “ produse” s-a constatat lipsa la inventar la sortimentul “ Inghetata Ighlu Capsuni” de 50 kg in valoare de 200 lei. O alta lipsa a fost descoperita la sotimentul “ Inghetata Iglu Vanilie Premiu”, intr-o cantitate de 20 kg cu o valoare de 100 lei. De asemenea contatat plus la inventar 25 kg pentru sortimentul “ Inghetata Iglu Fistic SuperPremiu” in valoare de 162.5 lei si la sortimentul “ Ingehtata Iglu Frisca” un plus de 50 kg la o valoare de 200 lei. In cadrul inventarieii sa mai descoperit o lipsa de 100 lei, la sortimentul “ Inghetata Transalpina” in cantitate de 25 de bucati.

Datorita diferentelor constatate in urma inventarierii consudecerea societatii a hotarat urmatoarele:

Compensarea plusurilor cu minusurile descoperite pentru produsul “ Inghetata Iglu” acestea indeplinind conditiile necesare compensarii si anume exista riscul de confuzie intre sortimentele aceleiasi grupe de bunuri, plusurile si minusurile sunt aferente aceleiasi gestiuni si aceleiasi perioade de gestiune (01.01.2014-31.12.2014 );

Imputarea lipsei constatate gestionarului la valoarea determinate de 100 lei si incasarea acesteia in numerar de la gestionar.

Gestiunea “Materiale”:

Inregistrari in contabilitate a minusurilor si a plusurilor constatate in urma inventarierii:

Inregistrarea munusului la inventariere

6023 ‘ Ch. privind materialele pt ambalat” = 3023 “Materiale pt. ambalat” 250 lei

Inregistrarea imputarii munusului gestionarului

4282 “Alte creante in legatura = % 250 lei

cu personalul”

7588 “Alte V din exploatare” 201.61 lei

4427 “TVA colectat” 48.39 lei

Retinere din salar a creantei

421 “Personal-salarii datorate” = 4282 “Alte creante in leg. cu personalul” 250 lei

Inregistrare plusuri in gestiune

302 „Materiale consumabile” = 7588 „Alte venituri din exploatare 60 lei

Gestiunea „ Produse”

Compararea plusurilor cu minusurile constatate la inventariere

In urma inventarierii sortimentele produsului „ Inghetata Iglu” este urmatoarea:

Compensarea diferentelor stabilite in urma inventarierii se prezinta astfel:

In urma acestei situatii observam urmatoarele lucruri: cantitatile constatate in plus in gestiunea „Produse” depasesc cantitatile constatate in minus. Prin urmare, sortimentul cu cel mai mic pret de vanzare, in cazul nostru „ Inghetata Iglu Frisca” cu un pret unitar de 4 lei/ kg, se elimina din compensarea plusurilor cu minusurile cu cantitatea de 5 kg.

Asftel, in urma compensarii gestiunea „ Produse” se incarca cu suma de 62.5 lei, formata din diferenta valorica pozitiva rezultata in urma compensarii cantitatilor egale de 42.5 lei si contravaloarea sortimentului neintrat in compensare in suma de 20 lei.

In urma inventarierii, lipsa constatata in gestiunea „Produse” este de 100 lei reprezentand 25 de bucati din sortimentul „ Inghetata Transalpina”. Aceasta lipsa este imputata gestionarului acesta achitand in numerar datoria fata de societate.

Inregistrarile contabile aferente sunt urmatoarele:

Constatare lipsa la inventar

607 „Cheltuieliprivind marfurile” = 371 „ Marfuri” 100 lei

Imputare lipsa gestionarului

4282 „Alte creante in leg. cu personalul” = % 100 lei

7588 „Alte V din exploatare” 80.65 lei

4427 „TVA colectat” 19.35 lei

Incasare creanta

5311 „ Casa in lei” = 4282 „ Alte creante in leg. cu personalul” 100 lei

Concluzii si propuneri

Contabilitatea stocurilor este considerata una dintre cele mai importante sectiuni ale contabilitatii, deoarece stocurile au un rol decisiv in cadrul activitatii unei societati. Stocurile ofera oricarei societati sigurantasi ritmicitate in ceea ce priveste desfasurarea activitatii acesteia.

In ceea ce priveste materiile prime, este foarte important de analizat toate efertele furnizorilor, deoarece acestea pot diferii atat la pret cat si la calitate. Este foarte important ca firma sa obtina materii prime si materiale la cele mai bune preturi si avand o buna calitate. In contabilitate pretul materiilor prime constituie baza de calculatie a pretului de productie.

De asemenea si produsele finite ale firmei sunt foarte importante pentru aceasta, ele trebuind sa fie in conformitate cu cerintele clientilor. In cazul produselor societatii Alpin 57 Lux este foarte important si modul de productie, de pastrare si de distribuire al produselor firmei, anume inghetata. Din acest motiv societatea a implementat in anul 2007 standardul SR ISO 9001:20001 ( sistemul de management al calitatii) si SR ISO 22000:2005 (sistemul de management al sigurantei alimentului). Datorita importantei pe care societatea o acorda produselor sale si clientilor acestora, aceasta isi distribuie produsele cu masini frigorifice acestea ajungand in punctele de vanzare in cele mai bune conditii. De asemenea, in locurile de vanzare societatea a distribuit lazi frigorifice pentru ca produsele sa ajunga la clienti in cele mai bune conditii.

Pentru societatea Alpin 57 Lux SRL care se ocupa cu productia importanta un rol foarte important in desfasurarea activitatii sale il reprezinta stocurile de materii prime si materiale. Fara aceste stocuri societatea nu si-ar putea desfasura activitatea la randament maxim si nu ar putea produce atat in cat sa-si satisfaca intreg portofoliul de clienti.

S.C. Alpin 57 Lux S.R.L a încercat dea lungul timpului ,și a și reușit, să facă din activitatea sa una profitabilă.Acest lucru se poate observa și din creșterea profitului, a cifrei de afaceri, a investițiilor făcute din fonduri proprii pentru a avea un spațiu propriu de desfășurare a activității, dar si prin diversitatea de puncte de lucru deschise si multimea de magazine care ii vand produsele.

Prin faptul ca realizeaza peste 100 de sortimente de inghetata, plasata pe piata sub diferite marci , arata interesul firmei fata de cumparatorii sai, astfel indiferent de gusturi si preferinte clientii au posibilitatea sa aleaga dintre diversitatea de produse fabricata de Alpin 57 Lux.

In ceea ce privesc stocurile, societatea Alpin 57 Lux SRL,avand un volum mare al acestora si o diversitate mare sortimentala, ea foloseste pentru tinerea evidentei metoda cantitativ-valorica, ceea ce este un lucru bun pentru societatea astfel ea putand obtine in orice moment informatii despre intrarile si iesirile de stocuri.

In ceea ce priveste propunerile pentru societate Alpin 57 Lux SRL, consider ca aceasta trebuie sa-si extinda activitatea prin deschiderea mai multor puncte de lucru si in alte judete ale tarii, nu doar in judetul Alba. Acest lucru ar ajuta in satisfacerea cat mai multor clienti dar si in cresterea cifrei de afaceri si a profitului societetii.

Unul dintre factorii care ar putea influenta activitatea societatii sip e care societatea trebuie s ail aiba in vedrere este piata pe care activeaza societatea si care in ultimul timp a fost patrunsa si de catre alte societati cu acelasi profil de activitate.

Avand in vedre faptul ca piata este conditia de existent a unei intreprinderi societatea trebuie sa influenteze piata prin utilitatea si calitatea produselor sale. Pentru a-si mentine pozitia pe piata societatea trebuie sa analizeze o serie de factori cum sunt:

cunoașterea principalilor clienți, precum și perspectivele pe care aceștia le au;

schimbările intervenite în structura și numărul clientelei în ultimii ani, cauzele care le-au determinat și implicațiile asupra vânzărilor proprii;

atitudinea clientelei proprii față de serviciile oferite de firmele concurente.

In urma analizei stocurile sa constatat factul ca inventarierea se efectuează doar la sfârșitul anului si la nivel mai mult formal, iar controlul financiar preventive se exercita fara continuitate in timp.

Pentru imbunatatirea sistemult de gestiune a stocurilor se propune inventarierea periodica a stocurilor si exercitarea intr-o maniera continua a controlului financiar preventive.

Bibliografie

Matis,D. & Pop, A. (2007), Contabilitate financiara, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca

Oprean, I (2001), Bazele contabilitatii agentilor economici, EDITURA Intelcredo, Deva, Editia a IV-a

Pop, A. (2002), Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele europene si Standardele Internationale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva

Panta, I.P. & Bodea, G. (2003), Contabilitatea romaneasca armonizata cu directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu Directivele europene, Monitorul Oficial nr.766 din 10 noiembrie 2009

Matis, D. (2010), Bazele contabilitatii, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca

Bojan, O. (2001), Contabilitate generala, Editura Universitara, Bucuresti

Dumitru, C. (2005), Contabilitate; aplicatii, teste de autoevaluare, studii de caz si practica contabila, Editura Universitara, Bucuresti

OMFP nr. 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, modificata prin OMFP nr. 2374/2007

Dumbrava, P. (2010), Contabilitate managerial (de gestiune), Etitura Alma Mater, Cluj-Napoca

Pop, F. (2014), Curs Analiza Financiara

Anexe

Anexa 1

S.C. Alpin 57 Lux S.R.L.

Nr.ord.reg.com/an: J01/718/01.07.1994

C.I.F.: RO5900631

Sediu: Str. Rastoaca, nr.7, Sebes

Tel/Fax: 0258-730203

DECIZIA Nr. 1 / 30.12.2013

PRIVIND NUMIREA COMISIEI DE INVENTARIERE

Prin prezenta decizie, administratorul societății Alpin 57 Lux S.R.L., domnul Istrate Ioan constituie comisia de inventariere în vederea efectuării inventarierii patrimoniului la

data de 30.12.2013, formată din:

1. Raț Marian Florin, în calitate de președinte

2. Popescu Marian, în calitate de membru

3.Grozav Ioan, în calitate de membru

Administratorul societății decide ca:

• președintele comisiei de inventariere va fi Rat Marian Florin.
• gestiunile supuse inventarierii vor fi: mijloace fixe, materii prime și materiale, obiecte de inventar, marfă, ambalaje, materiale aflate la terți, bunuri primite în custodie, mijloace bănești și alte valori, creanțe și datorii.

Efectuarea inventarierii se va face în zilele de 30.12.2013-31.12.2013

Prezenta decizie va fi adusă la cunoștința persoanelor de mai sus.

Am luat la cunoștință:

Nume: Rat Marian Florin Semnatura: ________________
Nume: Popescu Marian Semnatura: ________________
Nume: Grozav Ioan Semnatura: ________________

Administrator………………………….

Anexa 2

Dată în fața noastra

comisia de inventariere

(nume-prenume, semnătura)

Declarație de inventar

Subsemnatul Coste Adrian gestionar al subgestiunii Coste Adrian, al S.C. Alpin 57 Lux S.R.L Sebeș , domiciliat în județul Alba , localitatea Sebes, str. Rastoaca, nr. 7, bl. __ , sc.__, ap.___, posesor al cărții de identitate seria AX, nr. 001300, eliberat de Poliția Sebes, prin prezenta declar urmatoarele:

Toate valorile material și bănești aflate în gestiunea subsemnatului se găsesc în urmatoarele spații și încăperi : Depozitul din municipiul Sebeș

În momentul începerii inventarului, toate documentele privitoare la intrările și ieșirile de valori material și bănești sunt înscrise în evidența gestionarului și au fost predate contabilității.

ULTIMELE DOCUMENTE DE INTRARE SUNT:

AVIZ , nr. 88756, din 15.12.2013, de la S.C. Eco Trade S.R.L

FACTURA , nr. 97342, din16.12.2013, de la S.C. Food Trade S.R.L.

ULTIMELE DOCUMENTE DE IEȘIRE AU FOST:

FACTURA , nr. 10087, din 17.12.2013 catre DIV CLIENȚI

Ultima listare de stocuri din programul de gestiune a fost eliberat la data de 30.12.2013

SOLDUL SCRIPTIC după ultimele operațiuni a fost de: CANTITATEA CF LISTA DE STOC

Am/nu am în gestiune valori material bănești fară documente legale.

Am /nu am eliberat nici un fel de valori material bănești din gestiune fară documente legale.

Am/nu am cunoștință de gestiunea unor plusuri în gestiune.

Am/nu am valori materiale facturate, achitate și neeliberate.

Am/nu am valori materiale primate și nerecepționate.

Am/nu am valori materiale date sau primite în custodie.

Am/nu am valori material eliberate și nefacturate, neavizate.

Nu cunosc/cunosc prețurile reale și nu răspund/răspund de exactitatea acestora.

Am/nu am valori material recepționate sau eliberate care nu au fost operate în evidența mea primară.

Alte mențiuni la începutul inventarului NU AM ALTE MENȚIUNI.

Anexa 3

Bibliografie

Matis,D. & Pop, A. (2007), Contabilitate financiara, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca

Oprean, I (2001), Bazele contabilitatii agentilor economici, EDITURA Intelcredo, Deva, Editia a IV-a

Pop, A. (2002), Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele europene si Standardele Internationale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva

Panta, I.P. & Bodea, G. (2003), Contabilitatea romaneasca armonizata cu directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu Directivele europene, Monitorul Oficial nr.766 din 10 noiembrie 2009

Matis, D. (2010), Bazele contabilitatii, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca

Bojan, O. (2001), Contabilitate generala, Editura Universitara, Bucuresti

Dumitru, C. (2005), Contabilitate; aplicatii, teste de autoevaluare, studii de caz si practica contabila, Editura Universitara, Bucuresti

OMFP nr. 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, modificata prin OMFP nr. 2374/2007

Dumbrava, P. (2010), Contabilitate managerial (de gestiune), Etitura Alma Mater, Cluj-Napoca

Pop, F. (2014), Curs Analiza Financiara

Anexe

Anexa 1

S.C. Alpin 57 Lux S.R.L.

Nr.ord.reg.com/an: J01/718/01.07.1994

C.I.F.: RO5900631

Sediu: Str. Rastoaca, nr.7, Sebes

Tel/Fax: 0258-730203

DECIZIA Nr. 1 / 30.12.2013

PRIVIND NUMIREA COMISIEI DE INVENTARIERE

Prin prezenta decizie, administratorul societății Alpin 57 Lux S.R.L., domnul Istrate Ioan constituie comisia de inventariere în vederea efectuării inventarierii patrimoniului la

data de 30.12.2013, formată din:

1. Raț Marian Florin, în calitate de președinte

2. Popescu Marian, în calitate de membru

3.Grozav Ioan, în calitate de membru

Administratorul societății decide ca:

• președintele comisiei de inventariere va fi Rat Marian Florin.
• gestiunile supuse inventarierii vor fi: mijloace fixe, materii prime și materiale, obiecte de inventar, marfă, ambalaje, materiale aflate la terți, bunuri primite în custodie, mijloace bănești și alte valori, creanțe și datorii.

Efectuarea inventarierii se va face în zilele de 30.12.2013-31.12.2013

Prezenta decizie va fi adusă la cunoștința persoanelor de mai sus.

Am luat la cunoștință:

Nume: Rat Marian Florin Semnatura: ________________
Nume: Popescu Marian Semnatura: ________________
Nume: Grozav Ioan Semnatura: ________________

Administrator………………………….

Anexa 2

Dată în fața noastra

comisia de inventariere

(nume-prenume, semnătura)

Declarație de inventar

Subsemnatul Coste Adrian gestionar al subgestiunii Coste Adrian, al S.C. Alpin 57 Lux S.R.L Sebeș , domiciliat în județul Alba , localitatea Sebes, str. Rastoaca, nr. 7, bl. __ , sc.__, ap.___, posesor al cărții de identitate seria AX, nr. 001300, eliberat de Poliția Sebes, prin prezenta declar urmatoarele:

Toate valorile material și bănești aflate în gestiunea subsemnatului se găsesc în urmatoarele spații și încăperi : Depozitul din municipiul Sebeș

În momentul începerii inventarului, toate documentele privitoare la intrările și ieșirile de valori material și bănești sunt înscrise în evidența gestionarului și au fost predate contabilității.

ULTIMELE DOCUMENTE DE INTRARE SUNT:

AVIZ , nr. 88756, din 15.12.2013, de la S.C. Eco Trade S.R.L

FACTURA , nr. 97342, din16.12.2013, de la S.C. Food Trade S.R.L.

ULTIMELE DOCUMENTE DE IEȘIRE AU FOST:

FACTURA , nr. 10087, din 17.12.2013 catre DIV CLIENȚI

Ultima listare de stocuri din programul de gestiune a fost eliberat la data de 30.12.2013

SOLDUL SCRIPTIC după ultimele operațiuni a fost de: CANTITATEA CF LISTA DE STOC

Am/nu am în gestiune valori material bănești fară documente legale.

Am /nu am eliberat nici un fel de valori material bănești din gestiune fară documente legale.

Am/nu am cunoștință de gestiunea unor plusuri în gestiune.

Am/nu am valori materiale facturate, achitate și neeliberate.

Am/nu am valori materiale primate și nerecepționate.

Am/nu am valori materiale date sau primite în custodie.

Am/nu am valori material eliberate și nefacturate, neavizate.

Nu cunosc/cunosc prețurile reale și nu răspund/răspund de exactitatea acestora.

Am/nu am valori material recepționate sau eliberate care nu au fost operate în evidența mea primară.

Alte mențiuni la începutul inventarului NU AM ALTE MENȚIUNI.

Anexa 3