Contabilitatea Stocurilor de Natura Materiilor Prime Si Materialelor Consumabile la Sc

CUPRINS 

CAP 1 Poziția S.C. “PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME“S.A pe piața internă și externă a producției de cabluri electrice de joasă, medie și înaltă tensiune……………..4

CAP 2 Prezentarea generală a S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A…….6

2.1.Istoricul S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A…………………………….. 6

2.2.Baza legală de constituire și obiectul de activitate………………………………………….6

2.2.1. Baza legală……………………………………………………………….6

2.2.2. Obiectul de activitate…………………………………………………….7

2.3.Structura organizatorică a S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A……..8

2.4. Procesul tehnologic pentru producția de cabluri de joasă, medie și înaltă tensiune

……………………………………………………………………………………………………………………………9

2.5.Evolutia principalilor indicatori economici a S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A……………………………………………………………………………………………………10.

CAP 3 Organizarea și conducerea contabilității stocurilor ………………………………….12

3.1.Delimitări privind stocurile. Principalele structuri ale stocurilor……………………12

3.2.Principii și reguli privind evaluarea și recunoașterea stocurilor în contabilitate………………………………………………………………………………………………………..15

3.2.1.Recunoașterea stocurilor………………………………………………………………….15

3.2.2.Evaluarea la intrarea în patrimoniu …………………………………………………..18

3.2.3.Evaluarea la ieșirea din patrimoniu……………………………………………………19

3.2.4.Evaluare la inventariere……………………………………………………………………22

3.2.5.Evaluarea la bilanț…………………………………………………………………………..23

3.3.Deprecierea stocurilor………………………………………………………………………………23

3.4.Organizarea contabilității stocurilor…………………………………………………………..24

3.4.1.Metode de contabilizare a stocurilor………………………………………………….24

3.4.2.Metode de evidență analitică……………………………………………………………25

3.5.Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime și materialelor consumabile……………………………………………………………………………………………………….29

3.5.1.Organizarea documentației primare și a evidenței operative………………..30

3.5.2.Contabilitatea operațiilor privind materiile prime și materialele consumabile……………………………………………………………………………………………………….32

CAP 4 Studiu de caz privind stocurile de natura materiilor prime și materialelor consumabile la SC ”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME” S.A…………………..35

4.1. Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime și materialelor consumabile la S.C. ”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A…………………….35

4.2.Analiza stocurilor la S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A…..44

CAP 5 Concluzii și propuneri………………………………………………………..46

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………49

CAP l POZIȚIA S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SITEME”S.A. PE PIAȚA INTERNĂ ȘI EXTERNĂ A PRODUCȚIEI DE CABLURI ELECTRICE DE JOASĂ, MEDIE ȘI ÎNALTĂ TENSIUNE

Componenta majoră a strategiei generale de dezvoltare a firmei o constituie strategia de piață ce reprezinta mijlocul prin intermediul căreia managerul își conturează pentru o perioada lungă sau medie atitudinea sa față de piață, concretizată prin indicarea obiectivelor esențiale în cadrul raporturilor de piață.Conținutul și semnificația pieței societății comerciale variază în funcție de câmpul de acțiune, spațiul economico-geografic unde își prezintă produsele, prestigiul și influența de care se bucură.

Pe piața internă întreprinderea are ca și principali furnizori de materii prime sub formă de sârmă cupru, granule PVC, sârmă oțel zincat : S.C.ELECTROUTIL GENERAL S.A. Petroșani, S.C.CUPROM S.A. București, S.C. ALRO S.A. Slatina,S.C. TERAPLAST S.A. Bistrița, S.C. CAROM S.A. Onești și alte societăți comerciale cu capital privat. De pe piața externă principalii furnizori de materii prime și materiale consumabile sunt : ” CIBY GERGY” din Elveția, ”BAST” din Germania, ”Scandez ” din Elveția.

Principalii clienti ai S.C. ”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME ”S.A. :la export se livrează circa 49% din producția societății, principalele piețe fiind Italia, Rusia, S.U.A.

În România principalii beneficiari sunt :S.C. GLOMARLUX S.A. Bistrița, S.C. ELECTROMONTAJ S.A. București, S.C. IMSAT S.A. București, S.C. ARPECHIM S.A Pitești.

Ca și concurenti S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI ȘISTEME ”S.A. îi are pe piața internă :S.C. IPROEB S.A. Bistrița, S.C. ROMCAB S.A. Tg. Mureș, S.C. ELECTROCONTACT S.A. Botoșani, S.C. AEM S.A Timișoara, iar pe piața externă Italia, Coreea de Sud, Japonia, China, India și altele, care controlează peste 55% din exportul mondial de cabluri electrice de joasă, medie și înaltă tensiune.

S.C. ”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME” S.A. deține monopolul pe piață având o gamă de produse diversificată cum ar fi :

Cabluri de înaltă tensiune(30-110 kV), cu izolație din XLPE și manta din PE.

Cabluri de medie tensiune(1-30 kV ),mono și trifazate cu izolație din XLPE și manta din PE sau PVC, în construcțiile: standard,cu protecție longitudinală împotriva pătrunderii apei (F), cu protecție longitudinală și transversală împotriva pătrunderii apei (FL).

Cabluri de joasă tensiune(0.6/1 kV), cu conductori din cupru sau aluminiu, cu izolație din PVC și manta exterioară din PVC/PE armate și nearmate tip ACYAbY, ACYY, CYAbY și CYY.

Cabluri de semnalizare cu conductor din cupru, armate sau nearmate tip CSYY, CSYAbY, CSYEY, CSYEAbY, CSYEALAbY, etc.

Cabluri flexibile din cupru cu izolație din PVC tip MYYM, MYF, VLPY.

Cabluri flexibile din cupru cu izolație din cauciuc tip MCCG (I).

Conductoare torsadate TYIR.

Conductoare neizolate din aluminiu pentru linii electrice aeriene ( funii aluminiu ).

Conductoare neizolate din oțel-aluminiu pentru linii electrice aeriene ( funii oțel-aluminiu ).

Sârmă din aluminiu pentru scopuri electrotehnice.

Conductoare din oțel-aluminiu, preizolate cu XLPE, tip OAC2X, pentru LEA.

Conductoare pentru branșamente ACYCY și CYECY.

Conductoare pentru instalații electrice fixe din aluminiu și cupru tip AFY, AFYI, FY.

Papuci și mufe din aluminiu.

Cabluri de telecomunicații urbane, cu conductoare din cupru, izolație din polietilenă (foam skin), până la 2400 perechi, umplute sau neumplute cu gel, cu barieră de etanșeitate tip ALPET, armate, nearmate sau autopurtate

CAP 2 PREZENTAREA GENERALĂ A S.C.“PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME” S.A.

2.1.Istoricul S.C. “PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A.

Cu o activitate bine cunoscută în peste 25 de țări, cu 80 de întreprinderi și 36.300 de angajați, Grupul Pirelli Continental este recunoscut ca deținând unul dintre cele mai avansate sisteme de management, fiind prima firmă italiană care a fost inclusă în top 50 în ceea ce privește stilul de conducere, de către prestigioasa revistă Financial Times.

Pentru Grupul Pirelli producția de cabluri de energie a început în anul 1973, când au fost puse în funcțiune primele capacități de producție.

În 1983, SIEMENS AG investește în România și cumpără pachetul majoritar al Grupului Pirelli România.Creșterea puternică a cererii de cabluri electrice în zona Europei Centrale și de Est, existența unei forțe de muncă ieftine și costurile încă reduse cu utilitățile i-au convins pe italieni să investească într-o fabrică de cabluri electrice de înaltă performantă la Slatina, astfel că în octombrie 1991 Grupul Pirelli Continental reușește să cumpere acțiunile deținute de SIEMENS la toate fabricile de cabluri electrice din lume,Grupul Pirelli România schimbându-și astfel acționariatul și totodată și denumirea în S.C. “PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME“ S.A., și beneficiind de suportul tehnic și financiar al Grupului Pirelli Continental, rămâne o prezență importantă pe piața cablurilor din România.

Grupul Pirelli Continental a subscris în luna martie 1998 7,1 milioane de euro la capitalul social al S.C.PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME S.A., conform datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului, bani ce urmează a fi folosiți pentru finanțarea construcției, pentru punerea în funcțiune a tuturor capacităților, asigurarea utilităților (apă, energie electrică, energie termică, aer candiționat). "Scopul majorării de capital cu 7 milioane de euro este finanțarea activităților de dezvoltare a Pirelli în zonă, pentru a deservi cererea în creștere de pe piețele est-europene".

În septembrie 2000 S.C. PRYSMIAN CABLURI ȘI SITEME S.A.este certificată de către DQS Germania în privința implementării ISO 9001 și devine totodată membră a IQNet ( Rețeaua Internațională de Calitate). De asemenea, societatea este atestată și obține Autorizațiile de Comercializare eliberate de SC ELECTRICA SA pentru toată gama de produse.

2.2.Baza legală de constituire și obiectul de activitate

2.2.1 Baza legală

SC.PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME.SA este o societate pe acțiuni înfiintata în anul 1991 ca urmare a HG Nr.1224/23.11.1990 și în baza legii 15/1990,care au permis înființarea societăților și reorganizarea unităților comerciale de stat în societăți comerciale pe acțiuni.

Sediul societății comerciale se afla în localitatea Slatina, strada Drăgănești, km 4,județul olt și este înregistrata la Registrul Comerțului și Industrie a României sub nr J 28/12/1991 din data 20/10/1991 iar Codul fiscal de înregistrare atribuit societății este R1520931.

În prezent societatea deține un capital integral privat în sumă de 30792.73 RON divizat în 12268.01 parți sociale a câte 2.51Ron fiecare, aparținând în proporție de 80,56% grupului PIRELLI, 11,88%grupului CONTINENTAL,7,56% alți acționari.Se oservă poziția dominantă pe care o deține acționarul majoritar,compania italiană PIRELLI care deține 80,56% din numărul acțiunilor emise de societate.

2.2.2 Obiectul de activitate

SC PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME SA își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române,în baza contractului de societate și a statului sau,având ca principal obiect de activitate producerea de cabluri electrice de joasă, medie și înaltă tensiune și accesorii pentru acestea, cabluri de telecomunicații.Deasemenea SC PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME SA a fost acceptată ca furnizor principal al acestor produse, societatea având implementat un sistem al calității ăn conformitate cu cerințele standardului SR ISO 9001 :1994, este certificat de DQS și corespunde exigentelor Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice, referitoare la managementul calității.

Obiectivele principale de activitate conform raportului anual al societății sunt:

Producția de fire și cabluri electrice și optice,cuprinde:

Fabricarea de fire, cabluri, benzi izolate și alți conductori izolați, echipați sau nu, cu elemente de conectare.

Fabricarea de cabluri cu fibra optică pentru transmisii codate: telecomunicații,video,date,etc

Activități de întreținere și reparații

Operați de comerț intern și extern

Activități de transport

2.3. Structura organizatorică a S.C. PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME S.A.

2.4.Procesul tehnologic pentru producția de cabluri de joasă, medie și înaltă tensiune

Instrucțini de transport, depozitare, pozare, montarea și încercarea cablurilor de joasă, medie și înaltă tensiune:

Transport :Tamburele cu cablu se trasportă cu vehicule prevăzute cu arcuri. Trebuie evitate vibrațiile, smuciturile, șocurile in timpul transportului și depozitării.În timpul transportului, depozitării și instalării, pentru evitarea pătrunderii apei în interiorul cablului, este interzisă scoaterea dopurilor din cauciuc care etanșează capetele cablului. Scoaterea dopurilor se va face numai în momentul racordării accesoriilor la capetele cablului pe perioada tragerii cu ajutorul capului de tragere și pentru verificarea înainte de pozare. În acest caz după terminarea tragerii se taie porțiunea afectată după care se aplica dopul pe capătul cablului.

Depozitare :Tamburele cu cablu pot fi rostogolite pe distante scurte și pe o suprafață tare și netedă.Rostogolirea tamburelor cu cabluri se face numai în sensul indicat de sageată. Depozitarea cablurilor în aer liber se admite numai când durata de depozitare nu depășește 1 an. Când durata de depozitare depășește 1 an, depozitarea se face în șoproane.

Pozarea si montarea :La pozarea și montarea cablurilor trebuie să se evite zonele în care integritatea cablului este periclitată prin deteriorări mecanice, prin agenți corozivi, vibrații, supraîncălzire sau prin arcuri electrice provocate de alte cabluri.
Derularea cablurilor de pe tambur se face în sensul invers indicat de săgeata și în poziția orizontală a axei. Derularea cablurilor de pe tambur și pozarea lor se va face numai în conditiile în care temperatura măsurată pe manta este de minim -5oC. Dacă cablurile sunt mai reci decât este permis, ele trebuie încălzite. Trebuie avut grijă ca temperatura pe tot parcursul lucrărilor de montaj să nu scadă sub temperatura minimă permis.Derularea cablului de pe tambur pentru pozare se face în mod uniform. Tragerea cablurilor la pozare se face mecanizat (cu trolii sau mașini de tragere), cu ajutorul capului de tragere de conductoare sau cu ajutorul ciorapului de tras cablu . Pentru tragerea cu ajutorul ciorapului, a cablurilor fără manta metalică și fără armătură, forța de tracțiune de la ciorapul de tragere se transferă, prin contact forțat, la conductor. De aceea, sunt valabile în acest caz aceleași solicitari la tracțiune ca și la capul de tragere. Se admite folosirea mijloacelor mecanice numai în cazul în care acestea sunt prevăzute cu un sistem de control al efortului de tragere.

Încercarea cablurilor :La recepție se verifică:
-integritatea cablului;
-existența mansoanelor de etanșare la capete;
-calitatea tamburului.
Încercările cablurilor se fac înainte, după montaj și în timpul exploatării conform "Normativului de încercari și măsurători la echipamente și instalații electrice". Modul de executare a acestor încercări și măsurători se face conform "Fișei tehnologice privind încercările, verificările și măsurării executate la cabluri de energie".

2.5 Evoluția principalilor indicatori economici

Principalele date din contul de profit și pierdere sunt sunt prezentate in lei noi în tabelul 1

Evoluția principalilor indicatori

Tabelul 1

În anul precedent, se observă o creștere semnificativă la nivelul tuturor indicatorilor, aceștia arătând trendul pozitiv pe care îl urmează societatea în ultimii ani. Cifra de afaceri realizată în anul 2005 a fost de 248050.17 RON cu 33% mai mare decât în anul 2004 când aceasta se situa la aproximativ 106614.47 RON. Motorul acestei creșteri îl reprezintă sporirea față de anul precedent a volumului de producție fizică de cabluri electrice în execuție completă. Din cifra de afaceri realizată în 2005, compania a vândut pe piața internă 38.54%, iar la export 61,46%.

Profitul brut a înregistrat cea mai spectaculoasă creștere (+1361%) acesta cifrându-se la 11746,41 RON.În cadrul profitului brut ,rezultatul din exploatare se situează la 2713,42 ( 23,1% din total profitul brut), în timp ce profitul din activitatea financiară se situează la 9032,98 (76,9% din total profit brut).Profitul net a avut același trend ca și profitul brut și anume o creștere semnificativă, de la 8040000 RON la 100410000 RON.

3. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILTĂȚII STOCURILOR.

3.1.Delimitări privind stocurile. Principalele structuri ale stocurilor.

În economie, noțiunea de stoc este privită din două puncte de vedere, astfel în sens general, stocul reprezintă cantitatea de active materiale și financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială și în sens restrâns reprezintă un ansamblu de materii prime, materiale, etc. destinate producției, respectiv de produse finite, mărfuri destinate vanzării.

În contabilitate, stocurile sunt tratate în sens restrâns, drept componente ale activelor circulante aflate “într-o continuă mișcare”, schimbându-și forma materială și utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului.

Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 2 folosesc structura de stocuri cu următoarele interpretări:

Stocurile sunt active circulante:

Deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

În curs de producție în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca mai sus;

Sub formă de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii;

Un activ curent, precum stocurile, reprezintă o resursă controlată de o întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare întreprinderii.

Stocurile reprezintă active, respectiv active de natura activelor circulante. Conform OMFP 1752/2005 un activ se clasifică ca și circulant atunci când:

Este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare

Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată

Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi: achiziție, producție proprie, aport,donație, etc. În sens larg, stocurile sunt, conform definirii din Standard, elemente ce cuprind toate activele achiziționate pentru revânzare sau spre a fi folosite la obținerea de active în scopul vânzării, toate acestea în condițiile desfășurării normale a activității întreprinderii.

Această delimitare a stocurilor nu ține cont de natura elementului considerat, ci de destinația acestuia care este puternic influențată de activitatea întreprinderii care deține bunurile. De exemplu , terenurile si construcțiile constituie imobilizări în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru o societate imobiliară, deoarece au fost achiziționate sau chiar produse in scopul revânzării.

Din punct de vedere financiar, ținând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în structura patrimoniului, sunt considerate alocări ciclice. Sub aspectul gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate parțială.

Stocurile, prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura activelor:

Se află succesiv și neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție și comercializare

Descriu mai multe ratații în cadrul unei perioade de gestiune

Sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiile prime,materialele consumabile), sau a fi vândute în aceeași stare (mărfurile) sau a fi vândute după prelucrare (produsele).

Contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unității și la valorificarea capitalului.

Stocurile includ elemente materiale dar si nemateriale care, după natura lor, de obicei sunt delimitate,în funcție de destinație, în patru categorii de stocuri:

Bunurile cumpărate și deținute cu scopul revânzării fără a se face nici o transformare, precum mărfurile achiziționate de un detailist în vederea revânzării, cumpărate și destinate revânzării

Materiile prime, materialele,furniturile, și alte consumabile destinate realizării obiectului de activitate a întreprinderii și care intră în producția de bunuri fabricate sau realizării prestării de servicii.

Produse finite, bunuri fabricate de întreprindere

Producția aflată în curs de execuție, lucrări și servicii în curs de execuție sau neterminate, adică produsele, lucrările sau serviciile care au atins un stadiu intermediar de fabricație și pentru care întreprinderea nu a înregistrat venitul aferent

Stocurile cumpărate – reprezintă totalitate bunurilor materiale, lucrări și servicii cumpărate de la furnizori.

După destinația economică și natura sau forma fizică stocurile cumpărate cuprind:

Materii prime-participă direct la fabricare produselor și se regăsesc total sau parțial în produsul finit, fie în starea lor inițială, fie transformate, constituind, de regulă, substanța principală a produsului (de exemplu: stofa în industria confecțiilor, lemnul în industria mobilei)

Materiile consumabile sau furniturile – participă indirect sau ajută la procesul de fabricație fără a se regăsi, de regulă, în procesul finit și cuprind:

Materiale auxiliare, care au rol diferit în procesul de exploatare sau fabricație, în sensul că pot fi consumate, ajută la executarea muncii însăși sau participă alături de materia primă în procesul de transformare a acesteia (de exemplu:lacuri și vopsele în industria mobilei, coloranți în industria textilă)

Combustibilul, în funcție de destinația lui, poate fi:tehnologic, folosit în procesul de producție în scopul transformării materiilor prime (de exemplu: combustibilul folosit în turnători pentru topitul metalelor), energetic, consumat pentru obținerea energiei necesare punerii în mișcare a unui utilaj,gospodăresc, care nu participă direct la procesul de producție, ci este folosit pentru încălzitul secțiilor de producție, clădirilor administrative, magaziilor

Piese de schimb, destinate pentru înlocuirea pieselor uzate ale mașinilor și utilajelor sau pentru reparațiile și reviziile periodice ale acestora;în funcție de sursa de proveniență, piesele de schimb pot fi noi, cumpărate de la furnizori sau procurate din producție proprie și piese de schimb recuperate,refolosite sau recondiționabile obținute în urma casării mijloacelor consumabile

Din categoria materialelor consumabile mai fac parte :materialele de ambalat, semințele și materialele de plantat, furajele si alte materiale consumabile.

Ambalajele, cu excepția celor de natura obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe, cuprind materialele folosite în scopul păstrării calității și proprietăților fizico-chimice ale produselor. Ambalajele pot fi:de producție,folosit direct în procesul de fabricație fără de care produsul nu poate fi depozitat și vândut (de exemplu:tuburi pentru paste,fiole pentru injecții) și de transport sau de circulație, folosit pentru ambalarea cutiilor de conserve, pentru transportul produselor îmbuteliate în sticle (de exemplu:lăzi, bidoane, cutii de carton).

Animale tinere (viței, miei, purcei, mânji), crescute și folosite pentru reproducție, cât și cele puse la îngrășat pentru a fi valorificate,coloniile de albine,precum și animalele mici pentru producție, lână, lapte și blană.

Mărfurile reprezintă bunurile pe care titularul de patrimoniu le cumpără în vederea vânzării. În sfera stocurilor cumpărate sunt incluse ca o categorie distinctă, obiectele de inventar și baracamentele.

Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă, de regulă mijloacele de muncă, ce nu îndeplinesc cumulativ condițiile de valoare și durată de utilizare pentru a fi considerate mijloace fixe. Acestea au fie o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de serviciu, fie o durată normală de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. Bunurile asimilate materialelor de natura obiectelor de inventar sunt:echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcăminte specială, scule, instrumente, mecanisme, dispozitive și verificatoare cu destinație specială, modele, ștanțe, matrițe și alte obiecte asimilate.

Stocurile fabricate-reprezintă ansamblul bunurilor materiale, lucrări și servicii obținute din producție proprie. Din aceasta categorie fac parte:

Produsele – sunt identificate prin următoarele elemente:

– semifabricatele reprezintă acele produse fabricate al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție și care fie că urmează să treacă în continuare în procesul tehnologic al altei secții, fie că urmează să se livreze terților.

– produsele finite sunt acele produse care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai necesită prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților.

– produsele reziduale sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deșeurile

Producția în curs de execuție – reprezintă producția ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, considerate producție neterminată. Tot în cadrul producției în curs de execuție se cuprind lucrările, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

După locul de creare al gestiunilor, stocurile se grupează în:

Stocuri care fac parte din patrimoniul propriu și cuprind:

stocuri aflate în depozitele titularului de patrimoniu

stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate

stocuri sosite fără factură

stocuri livrate dar neprelucrate

stocuri facturate dar nelivrate

stocuri aflate la terți

stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu și cuprind:

stocuri primite spre prelucrare

stocuri în custodie

stocuri în consignație

Aceste caracteristici fac ca stocurile să dețină un rol important în activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiune stocurilor să vizeze menținerea unui nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calității, cantității și al volumului producție și al modului de realizare al acesteia Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor. Un nivel minim poate genera disfuncționalități pe relația furnizor-beneficiar și opriri ale procesului de producție. Un nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mișcare o anumită perioadă, fapt ce generează dificultăți în fluxurile financiare ale firmei.

3.2.Principii și reguli privind evaluarea și recunoașterea stocurilor în contabilitate

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare ale întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, care în principiu rețin două momente pentru evaluarea elementelor din bilanț: evaluarea inițială și evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale.

În cazul stocurilor, evaluarea inițială, adică la intrarea în întreprindere, se face la nivelul costului, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanț, se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este „prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activități, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării”.

Întrucât bilanțul nu poate fi conceput fără inventariere, prin care se determină mărimea reală a elementelor existente la acea dată, implicit rezultă că trebuie luate în considerare încă două momente ale evaluării: la inventariere, care se sprijină pe valoarea actuală, denumită și valoare de inventar (valoarea reziduală netă în cazul stocurilor) și la ieșirea din gestiune, care se efectuează la valoarea de intrare(la cost în cazul stocurilor).

În contextul menționat, prin Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr 1752/2005, sunt precizate în mod expres, în cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanț următoarele momente:

evaluarea la intrarea în patrimoniu

evaluarea la ieșirea din patrimoniu

evaluarea la inventar

evaluarea la bilanț

3.2.1.Recunoașterea stocurilor și a costului lor drept cheltuială

Recunoașterea, așa cum este definită în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, este procesul încorporării în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește criteriile de recunoaștere. Acest proces implică descrierea în cuvinte a elementului respectiv și asocierea unei anumite sume, precum și includerea sumei respective în totalul bilanțului sau al contului de profit și pierdere.

În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute în condițiile în care se respectă simultan prevederile a două criterii:

Primul criteriu se referă la gradul de incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. Evaluarea gradului de incertitudine menționat ia în calcul informația disponibilă în momentul întocmirii situațiilor financiare.

În ce privește beneficiile economice viitoare încorporate în active, acestea reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar și echivalentul de numerar către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De exemplu stocurile sunt utilizate de o întreprindere, de obicei, pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților. Din aceste considerente clienți sunt dispuși să plătească pentru a le obține, contribuind astfel la fluxul de numerar al întreprinderii. Numerarul în sine conferă un avantaj întreprinderii, întrucât permite controlul celorlalte resurse.

De reținut că beneficiile economice viitoare încorporate în active, deci și în stocuri, pot intra în întreprindere în mai multe moduri cum ar fi:

utilizarea separată sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea producției de bunuri destinate vânzării.

schimb cu alte active

utilizare pentru decontarea unei datorii.

Al doilea criteriu de recunoaștere a activelor de natura stocurilor îl reprezintă credibilitatea evaluării efectuată conform Cadrului general referitoare la credibilitate ca o caracteristică calitativă a situațiilor financiare. De regulă, acest criteriu este satisfăcut deoarece la intrarea stocurilor , costul este identificabil în mod cert. În multe cazuri însă, costul sau valoarea trebuie estimat(ă); folosirea unor estimări rezonabile constituie o parte esențială în elaborarea situațiilor financiare și nu influențează credibilitatea lor. Atunci când nu poate fi realizată o estimare rezonabilă, elementul nu este înscris în bilanț sau în contul de profit și pierdere.

În mod normal, recunoașterea stocurilor potrivit criteriilor menționate nu constituie o problemă pentru profesionistul contabil. Cadrul general ridică însă probleme, în cazul elementelor de stocuri, în condițiile unor situații deosebite. În asemenea situații trebuie apelat la conceptele, principiile, regulile și practicile contabile privind evaluarea stocurilor. Iată câteva exemple:

stocurile aprovizionate: materii prime, materiale, mărfuri etc. sunt recunoscute în bilanț când este probabilă realizarea de beneficii viitoare de către întreprindere și când ele au un cost sau o valoare, care poate fi evaluată în mod credibil. Atunci când întreprinderea se aprovizionează cu elemente materiale nestocabile sau cu utilități (energie, gaze naturale, apă) fiind improbabil să genereze beneficii economice viitoare, acestea nu sunt recunoscute în bilanț, ci ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere.

majoritatea stocurilor : materiile prime, mărfurile, etc. au o formă fizică. Cu toate acestea, forma fizică nu este esențială pentru recunoașterea unui stoc. Este cazul, de exemplu, al lucrărilor și serviciilor în curs de execuție care sunt recunoscute în bilanț deoarece ele generează beneficii economice viitoare întreprinderii.

Un alt aspect al recunoașterii, și în continuare, al derecunoașterii stocurilor se referă la momentele în care acestea au loc:

recunoașterea stocurilor se realizează la intrarea lor în gestiune potrivit surselor de proveniență, adică: la achiziție, la obținerea din producție, la aducerea lor ca aport la capitalul social, la primirea prin donație și subvenții guvernamentale.

Derecunoașterea stocurilor (anularea recunoașterii) se realizează la ieșirea din gestiune potrivit destinațiilor acestora, adică: la vânzare, la predarea lor ca aport la capitalul altor întreprinderii, la predarea lor prin donație, la constatarea pierderilor din calamități.

Recunoașterea costului stocurilor drept cheltuială reprezintă un aspect fundamental al contabilității stocurilor. În această problemă trebuie plecat de la faptul că mișcarea stocurilor întreprinderii, concretizată în funcție de destinația lor în: cumpărări-vânzări, respectiv cumpărări – producție – vânzări, ocazionează cheltuieli și generează venituri specifice. Orientându-ne după fluxul real al stocurilor, ar trebui tratate mai întâi cheltuielile și apoi veniturile, dar cum principiul conectării cheltuielilor cu veniturile conduce la metoda conform cărei „ cheltuielile urmează veniturile” ,apare deci necesitatea tratării prealabile a veniturilor.

recunoașterea veniturilor din vânzări de stocuri are loc atunci când s-a produs o creștere de avantaje economice viitoare, generată de o creștere de active sau o diminuare de datorii, iar aceasta poate fi măsurată în mod credibil. În acest sens, IAS 18 „ venituri din activități curente” indică ansamblul de condiții care trebuie îndeplinite pentru recunoașterea veniturilor din vânzări de bunuri, și anume:

întreprindere a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor

întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor

mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil

este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției sa fie generate către întreprindere

costul tranzacției poate fi măsurat în mod rezonabil

recunoașterea costului drept cheltuială are loc atunci când se produce o redecure de avantaje economice viitoare, generată de o diminuare de active sau o creștere de datorii, reducere ce poate fi evaluată în mod credibil. Fiind generate de diminuări de active sau de creșteri de datori, cheltuielile trebuie recunoscute în același moment cu modificările respective: la intrarea în posesia dreptului de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor prestate de terți, la constatarea diminuării stocului costurilor. În acest sens IAS 2 „ Stocuri” prevede patru situații în care costul stocurilor trebuie recunoscut drept cheltuială:

când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a lor trebuie recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător.

când are loc o diminuare a costului stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete ca urmare a deprecierii

când are loc pierdere de stocuri: stocuri a căror perioadă de garanție a expirat, fără posibilitate de valorificare, stocuri deteriorate

când unele stocuri sunt alocate altor conturi de active

3.2.2.Evaluarea la intrarea în patrimoniu

La intrarea în gestiune stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare de înregistrare sau cost istoric, identificat după caz, prin:

Costul de achiziție

Costul de producție

Valoarea de aport

Valoarea de utilitate și

Alte costuri ocazionate de stocurile intrate

Costul de achiziție: este propriu stocurilor din cumpărări:materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje și alte bunuri cumpărate cu titlu oneros. Costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, inclusiv taxele de import și celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport și de manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) fiind, de regulă, recuperabilă, nu intră în costul de achiziție al stocurilor. În cazul întreprinderilor neplătitoare de TVA sau atunci când taxa nu este deductibilă, evaluarea stocurilor se face la valoarea de achiziție inclusiv TVA.

Costurile de achiziție pot include diferențele de curs valutar care au apărut direct din achiziționarea recentă de bunuri facturate în valută doar în acele cazuri care sunt permise prin tratamentul alternativ de IAS 21 „Efectele variației cursurilor de schimb”. Aceste diferențe de curs valutar se limitează doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu există nici un mijloc practic de acoperire a riscului și care afectează datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achiziția recentă a stocurilor.

Costul de producție: este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producție în curs de execuție și alte stocuri produse de întreprindere.

Costul de producție cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota de cheltuieli indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația bunurilor. De asemenea, în costul de producție, precum și în costul de achiziție al bunurilor pot fi incluse și costurile îndatorării, respectiv dobânzile și diferențele de curs aferente dobânzilor privind împrumuturile, care sunt direct atribuite achiziției sau producției unui bun pe termen lung.

Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare, de regulă, nu se includ în costul de producție.

Referitor la cheltuielile indirecte de producție, trebuie reținute următoarele aspecte prevăzute de IAS 21:

Cheltuielile indirecte cuprind regia de producție, fixă și variabilă.

Regia fixă de producție include costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de volumul producției, cum sunt:amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, etc.

Regia variabilă include costurile indirecte de producție care variază direct proporțional cu volumul producției, cum sunt: costurile indirecte, cu materialele și forța de muncă.

Alocarea regiei fixe asupra costului de producție se face pe baza capacității normale de producție

Capacitatea normală de producție este producția estimată a fi obținută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condiții normale, având în vedere și pierderea de capacitate rezultată din întreținerea planificată a echipamentului.

În cazul unei producții scăzute sub capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitate de produs nu se majorează. În schimb, în cazul unei producții peste capacitate normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuată.

Alocarea regiei variabile asupra costului de producției se face pe baza folosirii reale a capacității de producție.

Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentând aport la capitalul social. Ea se stabilește în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea stocurilor.

Valoarea de utilitate are în vedere starea în care se află stocurile în momentul intrării, destinația acestora și prețul pieței din momentul intrării fiind aferentă stocurilor intrate cu titlu gratuit.

Alte costuri ocazionate de stocurile intrate, se includ în costul stocurilor numai în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care sunt necesare întreprinderii. Ca exemplu de astfel de costuri pot fi menționate: regiile generale, costul proiectării produselor destinate anumitor clienți .

Cheltuielile excesive generate de ineficiența producției, precum și cheltuielile posterioare constituirii stocurilor sunt excluse din costul lor, fiind tratate drept cheltuieli ale perioadei în care au intervenit. Fac parte din această categorie cheltuieli cum sunt:

Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție peste limitele normale admise

Costurile de stocaj, altele decât cele care separă două etape ale procusului de producție

Regiile generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și în locul în care se găsesc

Costurile de desfacere

3.2.3.Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

Ieșirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum și prin vânzarea. Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a prețului utilizat. În acest sene, norma IAS 2 grupează stocurile în funcție de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile și sunt delimitate următoarele metode de evaluare:

Pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS)

Pentru stocurile fungibile:

ca și tratamente contabile de bază:

metoda costului mediu ponderat (CMP)

metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO)

ca și tratament contabil alternativ:

metoda ultimul intrat-primul ieșit (LIFO)

alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor)

metoda prețului prestabilit (cost standard)

metoda la preț cu amănuntul

Metoda identificării specifice, presupune atribuirea costurilor specifice elemente identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării patrimoniului, cât și al stocării și ieșirii din stoc.

Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, întrucât prin selectarea articolelor sau loturilor care rămân în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjarea beneficiului perioadei. Se utilizează în cadrul întreprinderilor în care gama sortimentală este relativ redusă deoarece presupune determinarea valorii de intrare pe baza costului de achiziție, prețului de producție sau a valorii de utilitate stabilite în momentul intrării. Metoda este exactă dar prezintă inconvenientul că nu se poate aplica decât în cadrul întreprinderilor care gestionează un număr de sortimente limitat. Cu toate acestea întreprinderile care au o dotare informatică corespunzătoare o pot utiliza cu succes în orice condiții.

Metoda costului mediu ponderat. Costul mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau după fiecare operație de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor, pe de o parte, și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte. Se recomandă folosirea unui cost mediu, care are în vedere stocurile existente și intrările de stocuri înregistrate în cursul perioadei. Metoda are cea mai mare utilitate în cazul stocurilor cumpărate la prețuri diferite, iar în contabilitate, nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau costul de producție al fiecărui lot.

În acest sens se determină un cost mediu ponderat ( CMP) după formula:

Si+Vi

CMP = ──── ,

qSi+qi

Si= valoare stoc inițial

Vi= valoare intrată

qSi= cantitate stoc inițial

qi= cantitate intrată

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:

actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care în principiu să nu depășească durata medie de stocare.

actualizarea costului unitar ponderat după fiecare intrare

Varianta actualizării CMP în funcție de durata medie de stocare:

Cantități intrate (qi)

Durata unei rotații = ────────────

Stocul mediu (qs)

Prin varianta actualizării periodice a CMP, în condițiile creșterii prețurilor prin inflație, prețul de evaluare al stocului final este mai mic decât ultimul preț de aprovizionare, astfel că valoarea ieșirilor va fi mai mare decât prima variantă, influențând corespunzător cheltuielile de exploatare și rezultatele financiare.

Varianta CMP după fiecare intrare: în acest caz ieșirile sunt evaluate cu ultimul cost mediu ponderat, obținut prin formula:

Sin + Vin

CMP =───── ,

qs +qi

Si- este stocul precedent evaluat la costul mediu ponderat precedent (vechiul preț mediu).

Comparând cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar) prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Varianta a doua însă (CMP calculat după fiecare intrare ), oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Această variantă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, inconvenient anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

Metoda CMP tinde să anuleze efectele creșterii sau descreșterii prețurilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat și al costului stocului final calculat conform acestei metode este influențat de toate prețurile plătite pe parcursul exercițiului și de prețul stocului inițial.

Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO: first in – first out ) , constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică. În consecință, stocul final este evaluat la cele mai recente costuri.

Evaluarea ieșirilor prin metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exercițiului (profitului) și impozitului pe profit. Ca urmare, în perioada de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioada de descreștere a prețurilor efectele sunt invers.

Metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO:last in – first out ) , se înscrie în tratamentul contabil alternativ permis. Conținutul acestei metode îl reprezintă evaluarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior, în ordine cronologică. În felul acesta stocul final este evaluat la cele mai vechi costuri.

Evaluarea ieșirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică cele mai mari costuri, micșorează rezultatul exercițiului și impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate în perioada de inflație când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

Alte tratamente (tehnici de măsurare a stocurilor), sunt reprezentate de metoda prețului prestabilit (cost standard) și de metoda la preț cu amănuntul, care pot fi folosite pentru simplificarea dacă se considera că rezultatul acestor metode aproximează costul.

Întreprinderile în cadrul contabilității interne de gestiune pot să determine costuri și prețuri prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard.

Prețul prestabilit sau costul standard este antecalculat pe baza nivelurilor normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței capacității de producție. Aceste niveluri trebuie să fie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile actuale.

Diferența intre prețul prestabilit și costul efectiv de intrare se înregistrează în faza de intrare, distinct în contabilitate. De asemenea, sunt reflectate și diferențele între prețul prestabilit al stocurilor intrate din exercițiul precedent și prețul prestabilit al acelorași stocuri antecalculat pentru exercițiul curent.

Metoda prețului cu amănuntul este folosită în comerțul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care nu au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. În această metodă, intrările și ieșirile de mărfuri sunt evaluate la prețul cu amănuntul format din: costul de achiziție + adaosul comercial + TVA.

Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidența stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate și rentabilitate. Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cât mai exactă în raport cu realitatea, fără a amplifica volumul muncii de calcul. De exemplu, dacă întreprinderea fabrică un număr mai mic de produse și se poate ști cu certitudine în ce produs a fost înglobat fiecare element în stoc, se poate adopta metoda identificării specifice.

Fiscalitatea și rentabilitatea sunt principalii factori care condiționează adoptarea unei metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantității de stocuri la sfârșitul perioadei este cheia care conduce la supra sau sub evaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în principiul prudenței.

Într-o economie stabilă se recomandă metoda costului mediu ponderat (CMP) și FIFO, în schimb într-o economie inflaționistă este indicată metoda LIFO.

Pentru a asigura comparabilitatea, evaluarea unor tranzacții și evenimente trebuie efectuată într-o manieră consecventă în situațiile financiare individuale și consolidate.

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „ manipularea” rezultatului întreprinderii. În consecință rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanțele economice și financiare, ci și de opțiunea pentru o anumită metodă de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateței analizelor financiare, orice schimbare de metodă de evaluare a stocurilor trebuie semnalată în anexă, cu justificarea acesteia și măsurarea incidențelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului și stocurilor din bilanț.

3.2.4.Evaluarea stocurilor la inventar

Evaluarea la inventariere a stocurilor este o activitate complexă, care presupune pe lângă constatarea faptică a existenței stocurilor și constatarea utilității acestora (valoarea de întrebuințare) în vederea stabilirii gradului de depreciere în raport cu care se efectuează evaluarea.

Cu ocazia inventarierii evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală (de inventar), denumită potrivit normei IAS 2 valoarea realizabilă netă. Ea este reprezentată de „prețul de vânzare ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării”.

Problema principală care se pune în legătură cu valoarea realizabilă netă este cea a determinării ei. În acest sens, un prim aspect care se degajă se referă la modul de individualizare a stocurilor în evaluare. De regulă, valoarea realizabilă netă se determină separat pentru fiecare element de stocuri ,dar uneori, este adecvat să se grupeze elementele similare sau conexe, cum ar fi elementele de stoc care aparțin aceleași game de produse, care au scopuri sau utilizări similare, sunt produse și comercializate în aceiași zonă geografică și care, practic, nu pot fi evaluate distinct față de alte elemente din aceeași gamă de produse.

Al doilea aspect privește modul de determinare a valorii realizabile nete și anume prin estimarea în funcție de o serie de factori și anume:

scopul sau destinație pentru care sunt deținute stocurile.

deprecierea stocurilor care au suferit deteriorări, demodări, care au fost uzate moral integral sau parțial, cărora li s-a diminuat prețul de vânzare sau celor la care au crescut costurile estimate pentru finalizare sau vânzare.

Utilizarea celor mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii care se așteaptă a fi realizabilă.

În cazul materialelor și consumabilelor folosite în producție nu se diminuează valoarea sub cost dacă se estimează că produsele finite rezultate vor fi vândute la un preț mai mare sau egal cu costul lor. În schimb, dacă se estimează că produsele rezultate vor avea un cost mai mare decât valoarea realizabilă netă, atunci costul materialelor aferente se diminuează până la valoarea realizabilă netă. Într-un astfel de caz costul de înlocuire al materialelor poate fi cea mai adecvată măsură a valorii realizabile nete.

Potrivit prevederilor „Reglementările contabile pentru agenții economici” aprobate prin OMFP nr. 1725/2005, „evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoare actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.” Astfel în listele de inventariere trebuie înscrise ambele valori corespunzătoare prețurilor unitare și apoi valorilor totale: valoarea contabilă, valoarea de inventar, atât din necesitatea calculării valorii diferențelor cantitative constatate la inventar cât și a controlului exactității mărimii deprecierii. Cu acest prilej se stabilesc:

Diferențe cantitative în plus sau în minus între situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate.

Diferențe valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și valoarea actuală (de inventar).

3.2.5.Evaluarea stocurilor la bilanț

Pentru a fi înscrise în situațiile financiare, stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Potrivit principiului prudenței, atunci când costul stocurilor (valoarea contabilă) este mai mare decât valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se diminuează până la nivelul valorii realizabile nete. Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută ca o cheltuială pentru care se constituie în contabilitate un provizion.

Pentru fiecare exercițiu următor se efectuează o nouă evaluare a valorii nete realizabile. Dacă pentru stocurile pentru care s-au diminuat costurile în exercițiul precedent prin depreciere, noile condiții conduc la o valoare realizabilă netă mai mică decât cea precedentă, atunci cu diferența în minus rezultată se diminuează in continuare costul stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete revizuite.

Dacă aceste condiții care au condus la diminuarea costului stocurilor, s-au modificat sau au încet sa mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se stornează, parțial sau total, fiind recunoscută ca o reducere sau anulare a cheltuielilor cu deprecierea stocurilor în perioada în care are loc revizuirea. În felul acesta noua valoare este egală cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare și valoarea realizabilă netă. În țara noastră, conform ordinului OMFP 1752/2005, reducerea sau anularea valorii cu care s-a diminuat costul stocurilor se efectuează pe seama veniturilor din ajustări pentru depreciere.

3.3. Deprecierea stocurilor

Stocurile pot suferi deprecieri în raport cu valoarea de intrare datorită demodării, degradării sau ca urmare a faptului că la inventar valoarea lor de utilitate sau de piață la care se vor valorifica în viitor este apreciată ca fiind mai mică decât valoarea contabilă.

Contabilitatea acestor ajustări se realizează prin sistemul de ajustări, care constă în constituirea de rezerve ce se includ pe cheltuieli în exercițiul curent în vederea preîntâmpinării efectelor negative în exercițiile următoare.

Pentru deprecierea stocurilor de materii prime și materiale, de regulă, la finele exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie ajustări pe seama cheltuielilor. În perioada următoare, la finele fiecărui exercițiu financiar sau la ieșirea din patrimoniu a bunurilor respective, ajustările respective se suplimentează, se diminuează sau se anulează astfel:

A – în situația în care deprecierea este superioară ajustări constituite, atunci se constituie o ajustare suplimentară

B – în cazul în care deprecierea constatată este inferioară ajustări constituie, diferența se deduce din ajustarea constituită și se înregistrează la venituri.

C – cu ocazia anulări unei ajustări la ieșirea din patrimoniu a stocurilor, ajustarea constituită se înregistrează la venituri, astfel ajustarea va avea următoarea formă:

A = Vcs-Vis, A=ajustare; Vcs = valoarea contabilă a stocurilor; Vis = valoarea de inventar a stocurilor

În principiu, la închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, valoarea de intrare în gestiune a stocurilor se compară cu valoarea de inventar a acestora, aceasta fiind dată de utilitatea bunului și de prețul pieței.

Dacă valoarea de intrare este mai mare decât valoarea de inventar, aceasta se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferența dintre valoarea contabilă de intrare și cea de inventar, firma poate constitui o ajustare.

3.4.Organizarea contabilității stocurilor

3.4.1.Metode de contabilizarea a stocurilor

Metoda de contabilitate a stocurilor adoptat în România răspunde cerințelor cuprinse în Reglementările contabile armonizate cu Directiva a lV-a a Comunităților Economice și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor atât cantitativ cât și valoric, evaluate la valoarea de intrare, prețul standard sau prețul de facturare, după caz:

Sf = Si+I-E,

Sf – sold final

Si – sold inițial

I – intrări

E – ieșiri

Astfel la intrare vom avea înregistrări contabile de forma: conturi de stocuri = conturi de furnizori, iar la ieșire, prin darea în consum sau cu ocazia descărcării gestiunii, vom avea înregistrări contabile de forma: conturi de cheltuieli = conturi de stocuri.

Această metodă se aplică , de regulă, la întreprinderile mari.

Metoda inventarului permanent, deși presupune un volum mai mare de muncă, asigură o cunoaștere mai riguroasă, în orice moment, a mărimii stocurilor și un control mai bun al integrității lor.

Metoda inventarului intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrare lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii:

E = Si+I-Sf

În cadrul acestei metode, se renunță la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri, iar intrările de stocuri se înregistrează după formule contabile de forma: conturi de cheltuieli = conturi de furnizori

Cu ocazia inventarierii, când se determină existența faptică a stocurilor, acestea se vor înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma: conturi de stocuri = conturi de cheltuieli.

Față de metoda inventarului permanent, metoda inventarului intermitent prezintă următoarele dezavantaje:

imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilității

orice eroare sau omisiune de înregistrare la efectuarea inventarului fizic duce la informații false în documentele contabile de sinteză (se în calcă deci principiul imaginii fidele)

orice pierdere sau furt din gestiune apare ca o ieșire din stoc, fiind inclusă în cheltuielile exercițiului

Dintre cele două metode de contabilizarea stocurilor, agenții economici preferă metoda inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoașterii în orice moment a nivelului stocurilor. Metoda inventarului intermitent face posibilă cunoașterea nivelului stocurilor doar în urma inventarierii.

3.4.2. Metode de evidență analitică

În vederea asigurării integrității stocurilor, unitățile mari trebuie să își organizeze o contabilitate analitică a stocurilor. Unitățile mici și mijlocii care folosesc metoda inventarului intermitent în contabilitatea sintetică a stocurilor nu organizează contabilitatea analitică a stocurilor.

Unitățile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică a stocurilor pot să organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una dintre cele trei metode:

metoda cantitativ valorică

metoda operativ contabilă sau pe solduri

metoda global valorică

Metoda cantitativ valorică, pe fișe de cont analitic. După această metodă, la locurile de depozitare se ține o evidență cantitativă cu ajutorul formularului „Fișă de magazie” pe fiecare sortiment, iar la contabilitate se ține o evidență cantitativ-valorică cu ajutorul formularului „Fișa de cont analitic pentru valori materiale”, tot pe fiecare sortiment. În cazul ambelor evidențe, înregistrarea se face pe stocuri, intrări și ieșiri.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:

operarea cantitativă a stocurilor în fișele de magazie,

întocmirea documentului „Borderou de predare a documentelor”,

înregistrarea documentelor în „Fișele de cont analitice pentru valori materiale”,

verificarea concordanței înregistrărilor din Fișele de magazie cu cele din Fișele de cont analitic,

verificare concordanței înregistrărilor din Fișele de cont analitic cu situația din Fișele de cont sintetic cu ajutorul Balanțelor de verificare analitice.

Înregistrările în „Fișele de cont analitic pentru valori materiale” se fac, documente cu document, pe baza documentelor de intrare – ieșire a bunurilor stocabile în și din gestiuni care au stat la baza înregistrării în „Fișa de magazie”.

Figura 1

Schema realizării contabilității analitice a gestiunii de stocuri prin metoda cantitativ-valorică

Metoda operativ contabilă sau pe solduri. Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fișelor de con analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil și înlocuirea ei cu fișe centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Această metodă presupune evidența mișcării stocurilor în contabilitatea materialelor numai în expresie valorică pe gestiuni, conturi și grupe de bunuri.

Suprimarea fișelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul financiar-contabil impune conducerea corectă, cu cea mai mare atenție, a evidenței operative a stocurilor la locurile de depozitare.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:

evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul „Fișei de magazie”,

întocmirea „Borderoului de predarea a documentelor” pe baza fișelor de magazie și a documentelor de intrare-ieșire în contabilitate

întocmirea „Registrului stocurilor” la sfârșitul lunii în care se trec:

cantitățile de stocuri preluate din fișele de magazie

prețurile unitare

totalul valorilor determinate

întocmirea Fișei centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Figura 2

Schema realizării contabilității analitice a gestiunii de stocuri prin metoda operativ-contabilă sau pe solduri.

Metoda global-valorică. Această metodă presupune ținerea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. Documentele care se întocmesc sunt „Raportul de gestiune” și „Fișele de cont pentru operațiuni diverse”. Periodic, se face un control al concordanței dintre evidența operativă și cea contabilă. Această metodă se utilizează mai des în cazul unităților de desfacere cu amănuntul.

„Această metodă de contabilitate analitică a gestiunii de stocuri poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar managerii unităților patrimoniale nu dispun de ținerea unei evidențe cantitativ valorice pentru stocurile care fac obiectul unei gestiuni”.

La locul de depozitare se folosește formularul denumit „Raport de gestiune” care se completează numai valoric, pe baza documentelor de intrare-ieșire a stocurilor și respectiv pe baza documentelor de depunere a numerarului rezultat din vânzări în casieria unității sau direct în conturile bancare ale acestei.

La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ține cu ajutorul „Fișei de cont pentru operațiuni diverse”. Controlul concordanței înregistrărilor efectuate la gestiuni și în contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele două evidențe. Este o metodă cu avantaje multiple mai ales în domeniul reducerii volumului de muncă.

Figura3

Schema realizării contabilității analitice a gestiunii de mărfuri prin metoda global-valorică

3.5. Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime și materialelor

În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii întră materiile prime, materialele consumabile și materialele de natura obiectelor de inventar.

materiile prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produsului, în care se regăsesc integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate.

materialele consumabile sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de producție sau exploatare, fără a se regăsi de regulă în produsul finit. Principalele categorii de materiale consumabile sunt :materialele auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de scgimb, semințe și materiale de plantat, furaje.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condițiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor, adică, fie au durată de utilizare mai mică de un an, fie au o valoare de intare mai mică decât limita legală.

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a 3-a denumită « Conturi de stocuri și producție în curs de execuție ».

În cadrul Planului de conturi general, din clasa a 3-a face parte grupa 30 « Stocuri de materii prime și materiale », cu următoarele conturi sintetice : 301 « materii prime », 302 « materiale consumabile », 303 « materiale de natura obiectelor de inventar » și contul 308 « diferențe de preț la materii prime și materiale ».

Conținutul și funcția contabilă a conturilor de stocuri se diferențiază în raport de metoda inventarului utilizat pentru evidența mișcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale. În cazul utilizării metodei inventarului intermiten, la încheierea exercițiului financiar, în debitul contului se înregistrează stocurile de la sfârșitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul materialelor și ca venituri în cazul produselor și producției în curs de fabricație.

Contul 301 « materii prime » asigură evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime, aflate în proprietatea unității, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit, integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată.Este un cont de activ,în debitul său, aplicând metoda inventarului permanent, se înregistrază valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime intrate în gestiunea unității. În creditul acestui cont se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite din gestiune. Are întotdeauna sold debitor, care reprezintă valoarea materiilor prime exestente în gestiunea unității la preț de înregistrare.

Conturile 302 “materiale consumabile” și 303 “materiale de natura obiectelor de inventar” au aceeași funcțiune ca și contul 301 “materii prime”. Cu ajutorul lor se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile și respectiv materiale de natura obiectelor de inventar.

Așa cum am arătat anterior, componentele stocurilor pot fi evaluate și la prețuri de înregistrare. În cazul în care apar diferențe între prețul de înregistrare și costul de achiziție, respectiv costul de producție efectiv, acestea se înregistrează distinct în contabilitate.În acest scop este folosit contul 308 “diferențe de preț la materii prime și materiale”. De fapt, asemenea diferențe de preț se înscriu în contabilitate pentru toate elementele de tsocuri și producție în curs de execuție.

3.5.1.Organizarea documentației primare pentru evidența stocurilor

Activele circulante generează diverse operațiuni legate de procesele de aprovozionare, păstrare, eliberare din depozite, prelucrare în procesul de producție, inventariere, vânzare.

Operațiile care privesc stocurile, respectiv intrarea și ieșirea stocurilor sunt consemnate în documente primare. În continuare, menționăm cele mai des întălnite documente primare.

Pentru intrarea de stocuri se pot utiliza următoarele documente:

avizul de însoțire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor și servește ca document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de încărcare a gestiunii primitorului.

factura fiscală, care se întocmește în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz de însoțire a mărfii.Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate.

nota de recepție și constatare, care se întocmește la primirea și recepția bunurilor, în cazuile când există diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe locuri și când sunt refuzate la plată, fiind ținute doar în păstrare.

bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitării unor bunuri provenite din producție proprie, cât și pentru transferul lor între magazii ca restituiri la locurile de depozitare inițiale.

Intrarea bunurilor în gestiune se realizează prin procesul de recepție a stocurilor, proces care presupune parcurgerea anumitor etape:

recepția transportului pe baza documentului denumit „proces verbal de constatare”

recepția cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească „nota de recepție și constatare de diferențe”

recepția calitativă, realizată de către specialiști, tehnologi.

În cazul decalajelor între etapa de aprovizionare și etapa de recepție a stocurilor se procedează astfel:

bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât și la contabilitate pe baza recepției și a celorlalte documente însoțitoare.

bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi următoarele documente:

avizul de însoțire a mărfii și factura fiscală, pentru ieșirile în afara unității patrimoniale

bonul de consum, pentru materii prime și materiale date în consumul productiv. Bonul de consum poate fi bon de consum colectiv sau bon de consum individual

fișa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvență mare de ieșire din magazie

bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul

Evidența operativă a stocurilor se realizează acolo unde se produc faptele, astfel documentul de evidență operativă la depozit este „fișa de magazie”. Fișa de magazie se conduce la locurile de depozitare a stocurilor și se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operațiile economice se consemnează în fișa de magazie numai cantitativ.

Livrarea mărfurilor și a produselor se face pe baza „dispoziției de livrare” , „avizul de însoțire a mărfii” și a „facturii fiscale”.

În situația decalajelor între procesul de vânzare și momentul livrării bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din unitate astfel:

bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate se înregistrează în conturile extrabilanțiere

bunurile livrate și nefacturate se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locul de depozitare cât și în contabilitate, pe baza documentelor aferente.

În general documentele de evidență a stocurilor evidențiază intrările, ieșirile, și existențele de la un moment dat și pentru un anumit loc de depozitare. De asemenea, ele reprezintă sursele de informații pentru controlul operativ și contabil.

Nota de recepție și constatare de diferențe este cel mai cunoscut document de înregistrare a intrărilor în stoc. Acest document servește la:

recepția bunurilor intrate în gestiune

intrarea bunului în gestiune

act probatoriu în justiție

document de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică

Bonul de consul este un document care servește la:

document de eliberare din magazie

document justificativ de ieșire a bunurilor din stoc, respectiv de descărcare a gestiunii

Pentru urmărirea realizării contractelor de aprovizionare cu bunuri se întocmesc următoarele documente de evidență operativă: „registrul de comenzi” și „fișa de urmărire a contractelor”.

În condițiile în care se impune urmărirea sosirii transporturilor și plata facturilor se utilizează ca și documente de evidență operativă „registrul de comenzi” și „fișa de urmărire a executării contractelor”.

În funcție de specificul activităților, mai pot fi înlocuite și late documente de evidență operativă cum sunt:

raportul de gestiune

registrul stocurilor

bonul de primire în consignație

borderoul de primire a obiectelor în consignație

borderoul de ieșire a obiectelor din gestiune

borderoul de predare a documentelor

3.5.2.Contabilitatea operațiilor privind materiile prime și materialele consumabile

A. În cazul folosirii metodei inventarului permanent

Operatiile privind stocurile se grupează, după sensul lor, în cumpărări de stocuri și ieșiri de stocuri

operații privind cumpărările se stocuri – în cursul exercițiului, toate operațiile privind cumpărările de materiale de la furnizori se înregistrează la costul de achiziție în debitul conturilor de stocuri în corespondență cu conturile de furnizori, indiferent dacă aprovizionarea se face pe credit comercial sau cu plată imediată.

Exemplu 1: Întreprinderea „Flora” S.A. cumpără pe credit comercial materii prime și materiale consumabile, TVA 19%, cheltuielile cu transportul achitate în numerar, TVA 19%.

– achiziție materii prime și materiale consumabile

% = 401 Furnizori

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

4426 TVA deduuctibilă

cheltuieli de transport achitate în numerar.

───────────────────────── X ────────────────────────

% = 5311 Casa în lei

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

4426 TVA deductibilă

───────────────────────── X ────────────────────────

– achitarea cu ordin de plată a materiilor prime

───────────────────────── X ────────────────────────

401 Furnizori = 5311 Casa în lei

───────────────────────── X ────────────────────────

Exemplu 2: Societatea „Vidra” S.R.L. achiziționează în cursul perioadei de gestiune, materii prime,TVA 19%. Materiile prime se vând la costul standard evidențiind astfel diferențele de preț.

───────────────────────── X ────────────────────────

% = 401 Furnizori

301 Materii prime

308 Diferențe de preț la

materii prime și materiale

4426 TVA deductibilă

───────────────────────── X ────────────────────────

Exemplul 3: Societatea „Anatica” S.A. achiziționează materiale consumabile (nasturi) ,TVA 19%.

───────────────────────── X ────────────────────────

% = 401 Furnizori

3021 Materiale consumabile

4426 TVA deductibilă

───────────────────────── X ────────────────────────

operații privind ieșirea stocurilor – consumul de materii prime și materiale se înregistrează pe baza bonului de consum sau a fișei limită de consum, cu costul calculat potrivit metodelor de evaluare la ieșire în debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile” și în creditul conturilor de stocurilor. Similar se înregistrează și ieșirile pe calea vânzărilor.

Reținând exemplele anterioare privind intrările de stocuri, se presupune că s-au dat spre consum în producție proprie materii prime.

───────────────────────── X ────────────────────────

601 Cheltuieli cu materiile prime = 301 Materii prime

───────────────────────── X ────────────────────────

B. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent.

În cazul metodei inventarului intermitent, la deschiderea exercițiului financiar se preiau la cheltuielile perioadei (grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile”) stocurile existente la încheierea exercițiului precedent reflectate în conturile din clasa a 3-a „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”.

Cumpărările de stocuri efectuate în cursul perioadei se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile, respectiv în debitul contului 4426 „TVA deductibilă” și în creditul contului 401 „Furnizori”.

La sfârșitul perioadei pe baza listelor de inventariere întocmite, stocurile finale sunt reflectate în debitul conturilor de stocuri și creditul conturilor de cheltuieli.

Exemplu 1: Stocurile inițiale de materii prime sunt de 1000 lei, cumpărările de stocuri inclusiv cheltuielile de transport cuprinse în factură 10000 lei, TVA 19%, stocul final determinat prin inventariere 3000 lei.

la deschiderea exercițiului, se face preluarea la cheltuieli a stocurilor inițiale:

───────────────────────── X ────────────────────────

601 cheltuieli cu materiile prime = 301 materii prime 1000

───────────────────────── X ────────────────────────

Se recomandă ca această înregistrare să se efectueze la închiderea exercițiului, și totuși în condițiile în care profitul se calculează și se impozitează lunar, este în avantajul întreprinderii ca înregistrarea să se realizeze la deschiderea exercițiului. Interesul fiscal al întreprinderii trebuie să primeze în fața celui gestionar.

achiziții de materii prime:

───────────────────────── X ────────────────────────

% = 401 Furnizori 11900

601 cheltuieli cu materiile prime 10000

4426 TVA deductibilă 1900

───────────────────────── X ────────────────────────

c) la închiderea exercițiului, stocul final constatat în listele de inventariere este de 3000 lei:

───────────────────────── X ────────────────────────

301 materii prime = 601 cheltuieli cu materiile prime 3000

───────────────────────── X ────────────────────────

CAP 4 STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE DE NATURA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR CONSUMABILE LA SC ”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME” S.A.

4.1. Contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime și materialelor consumabile la S.C. ”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A. contabilitatea stocurilor utilizează metoda inventarului permanent care presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operațiilor atât cantitativ cât și valoric.

Procesul de aprovizionare cuprinde activități și operații efectuate pentru procurarea mijloacelor economice (materii prime, materiale) și obținerea lucrărilor și serviciilor de la terți necesare realizării obiectivului de activitate al întreprinderii. Astfel lansarea comenzilor și încheierea contractelor de aprovizionare cu furnizorii, transportul bunurilor și obiectelor achiziționate, recepția lor cantitativă și calitativă la intrarea în întreprindere, depozitarea și gestionarea în perioada de stocare sunt principalele activități ale procesului de aprovizionare.

Procesul de aprovizionare generează astfel cheltuieli cu prețul de cumpărare a stocurilor, cheltuieli de transport, încărcare, descărcare, comisioane, taxe, cheltuieli cu recepția și stocarea. Toate aceste elemente de cheltuieli formează costul de achiziție al stocurilor procurate.

Contabilitatea materiilor prime

Materiile prime sunt reflectate cu ajutorul contului 301 „Materii prime” și evidențiază existența și mișcarea stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor, regăsite în produsele finite integral sau parțial, în stare inițială sau transformată, stocuri aflate în proprietatea întreprinderii.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A. principalele grupe de materii prime folosite sunt:

Granule PVC

Granule PE

Bandă PET

Sârmă cupru

Sârmă oțel-zinc

Exemplul 1: S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziționează la data de 02.03.2006 materii prime sub formă de granule PVC, la prețul de 24000, TVA 19%, de la furnizorul său principal S.C. CUPROM S.A., conform facturii fiscale prezentată în anexa nr1.

achiziție de la furnizori:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori” 28560

301 „Materii prime” 24000

4426 „TVA deductibilă” 4560

────────────────────────── X ──────────────────────────

Exemplul 2: Se achiziționează în data de 06.03.2006, materii prime sub formă de granule PVC, în valoare de 10000 cost efectiv, TVA 19%, conform facturii fiscale prezentată în anexa nr.2. costul standard al materiilor prime fiind de 8000 evidențiindu-se astfel diferențele de preț conform Notei de recepție și constatare de diferențe prezentată în anexa nr.3.

– achiziție materii prime cu evidențierea diferențelor de preț:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori” 11900

301 „Materii prime” 8000

308 „Diferențe de preț la 2000

materii prime și materiale”

4426 „TVA deductibilă” 1900

────────────────────────── X ──────────────────────────

Exemplul 3: S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziționează în data de 15.03.2006 materii prime sub formă de granule PVC conform Avizului de însoțire a mărfii prezentat în anexa nr.4, în valoare de 19800, TVA 19%. La data de 17.03.2006 se întocmește și factura fiscală prezentată în anexa nr. 5 , dată la care se plătește și furnizorul prin bancă conform ordinului de plată (anexa nr. 6)

achiziție materii prime conform avizului de însoțire a mărfii:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 408 „Furnizori facturi nesosite” 23560

301 „Materii prime” 19800

4428 „TVA neexigibilă” 3760

────────────────────────── X ──────────────────────────

primirea facturii:

────────────────────────── X ──────────────────────────

408 = 401 23560

„Furnizori facturi nesosite” „Furnizori”

4426 = 4428 3760

„TVA deductibilă” „TVA neexigibilă”

────────────────────────── X ──────────────────────────

plata furnizorului:

────────────────────────── X ──────────────────────────

401 = 5121 23560

„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

────────────────────────── X ──────────────────────────

Exemplu 4: În data de 10.03.2006 se dau în consum 20000 kg granule PVC conform bonului de consum prezentat în anexa nr. 7.

dare în consum materii prime:

────────────────────────── X ──────────────────────────

601 = 301 46400

„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii prime”

────────────────────────── X ──────────────────────────

Studiu de caz privind evaluarea ieșirilor (consumul) de granule PVC, precum și stocul final știind că stocul inițial de granule PVC este de 10000 kg la prețul de 2,5 conform Fișei de magazie, pe baza următoarelor metodelor de evaluare:

CMP calculat după fiecare recepție

CMP calculat la sfârșitul lunii

Metoda FIFO (prima intrare-prima ieșire)

Metoda LIFO (ultima intrare-prima ieșire)

În tabelul nr.2 se prezintă situația stocului inițial precum și mișcările din cursul lunii martie 2006 privind materia prima „granule PVC”

Tabelul nr.2

Metoda costului mediu ponderat lunar – se poate calcula ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor, pe de o parte, și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.

(10000*2,5) + (10000*2,4) + (5000*2,0) + (9000*2,2)

CMP lunar = ─────────────────────────────── = 2,32

10000+10000+5000+9000

costul ieșirii: 20000kg *2,32 = 46400

stoc final: 14000kg *2,32 = 32480

Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Tabelul nr.3

Metoda costului mediu ponderat după fiecare intrare

(10000*2,5)+(10000*2,4)

intrare în 02.03.2066: CMP = ──────────────── = 2.45

10000+10000

costul ieșirii în 10.03.2006: 20000*2,45 = 49000

stoc final: 14000*2,45 = 34300

Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Tabelul nr.4

Comparând cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar) prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Varianta a doua însă (CMP calculat după fiecare intrare), oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Această variantă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, inconvenient anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

În ansamblu metoda CMP tinde să anuleze efectele creșterii sau descreșterii prețurilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat și al costului stocului final calculat conform acestei metode este influențat de toate prețurile plătite pe parcursul exercițiului și de prețul stocului inițial.

Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO) – constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică. În consecință, stocul final este evaluat la cele mai recente costuri.

ieșiri în 10.03.2006: 10000*2,5 = 25000

10000*2,4 = 24000

stoc final 14000*2,0 = 28000

Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Tabelul nr.5

Evaluarea ieșirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică cele mai mici prețuri, conduce la o majorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreștere a prețurilor efectele sunt inverse.

Metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO) – conținutul acestei metode îl reprezintă evaluarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul ultimei intrări. Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior, în ordine cronologică. În felul acesta stocul final este evaluat la cele mai vechi costuri.

ieșiri în 10.03.2006: 20000kg :-5000kg*2,0 = 10000

-10000kg*2,4 = 24000

– 5000kg*2,5 = 12500

– stoc final: 14000kg*2,5 = 35000

Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Tabelul nr.5

Evaluarea ieșirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică cele mai mari prețuri, conduce la o micșorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Efectele sunt accentuate în perioada de inflație, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar cotul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

Figura 4

Contabilitatea materialelor consumabile

Materialele consumabile sunt reflectate cu ajutorul contului 302 „Materiale consumabile” care evidențiază existența și mișcarea stocurilor de materiale consumabile, cum sunt: materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile, care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără ase regăsi, de regulă, în produsul finit.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A se folosesc următoarele materiale consumabile:

Furnituri: – papuci și mufe din aluminiu

Chimicale : coloranți

Combustibili

Piese de schimb

Materiale pentru ambalat: – tambur lemn

Exemplu 1: La data de 5.03.2006 S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziționează materiale consumabile sub forma de coloranți PVC negru și coloranți PE verde în valoare de 900, TVA 19%, conform facturii fiscale (anexa 10)

achiziție materiale consumabile sub formă de coloranți:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori” 1071

3021„Materiale auxiliare” 900

4426”TVA deductibilă” 171

────────────────────────── X ──────────────────────────

Exemplul 2: În data de 13.03.2006 se achiziționează piese de schimb în valoare de 1000, TVA19%, conform avizului de însoțire anexa nr.11. Cheltuielile de transport sunt 100, TVA 19% conform facturii fiscale primite de la SC SPRINT CURIER SRL prezentată în anexa nr. 13 Factura pentru piesele de schimb (anexa 12)se întocmește la o săptămână de la data livrării acestora, dată la care are loc și plata furnizorului prin casierie.

achiziție piese de schimb, nefacturate:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 408 „Furnizori facturi nesosite” 1190

3024 „Piese de schimb” 1000

4428 „TVA neexigibilă” 190

────────────────────────── X ──────────────────────────

înregistrarea cheltuielilor de transport:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori 119

624 „Cheltuieli cu transportul 100

de bunuri și personal”

4426 „TVA deductibilă” 19

────────────────────────── X ──────────────────────────

Cumpărările de stocuri implică anumite cheltuieli accesorii (transport, asigurare,etc.).În principal, aceste cheltuieli trebuie adăugate la prețul de achiziție și contabilizate în debitul conturilor de stocuri și în debitul conturilor de cheltuieli. Și totuși, practicile contabile nuanțează rezolvarea, în sensul că, nu toate cazurile în care aceste cheltuieli nu sunt delimitate fără ambiguitate privind anumite cumpărări particulare, ele pot fi înregistrate utilizând conturile 613,622,624.

primirea facturii:

────────────────────────── X ──────────────────────────

408 = 401 1190

„Furnizori facturi nesosite” „Furnizori”

4426 = 4428 190

„TVA deductibilă” „TVA neexigibilă”

────────────────────────── X ──────────────────────────

plata furnizorului conform anexelor 13 și 14:

────────────────────────── X ──────────────────────────

401 = 5311 1309

„Furnizori” „Casa în lei”

────────────────────────── X ──────────────────────────

Exemplul 3: În data de 23.03.2006 se dau în consum materiale consumabile sub formă de coloranți PVC negru și coloranți PE verde, în valoare de 510, conform bonului de consum anexa nr.10.

────────────────────────── X ──────────────────────────

602 = 302 510

„Cheltuieli cu materialele consumabile” „Materiale consumabile”

────────────────────────── X ──────────────────────────

Contabilitatea materialelor de natura obiectelor de inventar

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reflectate cu ajutorul contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” care ține evidența existenței și mișcării stocurilor de obiecte de inventar la preț de înregistrare, aflate în patrimoniul unității, atât în depozit, cât și în folosința subunității și a salariaților.

La S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A se folosesc următoarele materiale de natura obiectelor de inventar.

Obiecte de inventar în depozit

Echipamente de protecție în depozit:

mănuși

ochelari de protecție

salopete

cască protecție

Exemplul 1: S.C.”PRYSMIAN CABLURI SI SISTEME”S.A achiziționează conform facturii fiscale din anexa16,în data de 04.03.2006, 50 buc. salopete la un preț de cumpărare 17,00, TVA 19% și 50 perechi de mănuși la un preț de cumpărare de 9,00, TVA 19%, conform facturii anexa nr.17. Cheltuielile de transport sunt de 50, TVA 19%, conform chitanței din anexa nr.18.Se plătește furnizorul din casierie.

achiziție echipamente de protecție:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori” 1547

3024 „Materiale de natura 1300

obiectelor de inventar”

4426 „TVA deductibilă” 247

────────────────────────── X ──────────────────────────

înregistrarea cheltuielilor de transport:

────────────────────────── X ──────────────────────────

% = 401 „Furnizori 59,5

624 „Cheltuieli cu transportul 50

de bunuri și personal”

4426 „TVA deductibilă” 9,5

────────────────────────── X ──────────────────────────

plata furnizorului:

────────────────────────── X ──────────────────────────

401 = 5311 1606,5

„Furnizori” „Casa în lei”

────────────────────────── X ──────────────────────────

4.2.Analiza stocurilor la S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A.

Ratele de gestiune a stocurilor (viteză de rotație) arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activității: aprovizionare – depozitare – producție – desfacere – încasare, până se reîntorc în formă bănească.

Principali indicatori economici:

Tabel nr 7

Calculul ponderii stocurilor în total active:

Tabel nr 8

Rata activelor circulante – arată ponderea activelor cu caracter temporar în total active.

RAC=Ac/AT*100

Nivelul indicatorului este de:

2004 – 82,87

2005 – 79,89

Dinamică:

nivelul ratei în anul 2005 a scăzut față de nivelul ratei în 2004 datorită faptului că ponderea activelor circulante scade. Este o situație favorabilă pentru întreprindere dacă se obțin cel puțin tot aceleași rezultate din perioada bază de comparație.

Rata stocurilor – reflectă ponderea stocurilor in total active

RSt= St/AT*100

Nivelul indicatorului este:

2004 – 42,20

2005 – 55,83

Dinamică:

creșterea stocurilor este justificată atunci când este determinată de sporirea volumului de activitate, respectiv este nejustificată atunci când duce la formarea de stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

Nivelul atei depinde de mai mulți factori cum ar fi:

sectorul de activitate unde activează întreprinderea

durata ciclului de exploatare

specularea fluctuațiilor de preț.

Calculul ratelor de gestiune a stocurilor:

Tabel nr 9

1.Viteza de rotație a stocurilor – arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activității până se întorc în forma bănească inițială.

NRSt=CA/St

Dinamică:

viteza de rotație a stocurilor crește de la un an la altul datorită creșterii eficienței gestionării acestora, cauza acestei modificării fiind faptul că indicele cifrei de afaceri este mai mare decât indicele stocurilor

2. Durata în zile a unei rotații a stocurilor – va fi cu atât mai mică cu cât numărul de rotații este mai mare și invers.

DZSt=ST/CA*T

Dinamică:

durata în zile a unei rotații a scăzut datorită faptului că cifra de afaceri a crescut intr-o proporție mai mare decât cea a stocurilor.

3. Viteza de rotație a materiilor prime

NRMP&MT=CA/MP&MT

Dinamică:

viteză de rotație a materiilor prime și a materialelor crește de la an la an ceea ce echivalează cu creșterea nivelului de eficiență în gestiune acestora, această modificare se datorează creșterii cifrei de afaceri.

4.Durata în zile a unei rotații

DZMP&MT=MP&MT/CA*T

Dinamică:

indicatorul a scăzut în 2004 față de 2005, datorită faptului că materiile prime și materialele au crescut într-o proporție mai mică decât a crescut cifra de afaceri.

CAP 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A. are ca principal obiect de activitate producerea de cabluri electrice de joasă, medie și înaltă tensiune și accesorii pentru acestea, cabluri de telecomunicații.

În prezent societatea este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor și deține un capital integral privat în sumă de 30792.73 divizat în 12268.01 parți sociale a câte 2.51 fiecare, aparținând în proporție de 80,56% grupului PIRELLI, 11,88% grupului CONTINENTAL, 7,56% alți acționari. Se observă poziția dominantă pe care o deține acționarul majoritar, compania italiană PIRELLI care deține 80,56% din numărul acțiunilor emise de societate.

Pentru a-și comercializa produsele în străinătate, întreprinderea este obligată să-și adapteze produsele la cerințele fiecărei țări și să la supună procedurii de control și de certificare specifice țării importatoare. În acest sens din septembrie 2000 S.C. PRYSMIAN CABLURI ȘI SITEME S.A. este certificată de către DQS Germania în privința implementării ISO 9001 și devine totodată membră a IQNet ( Rețeaua Internațională de Calitate). De asemenea, societatea este atestată și obține Autorizațiile de Comercializare eliberate de SC ELECTRICA SA pentru toată gama de produse.

S.C.”PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME”S.A. utilizează ca metodă în contabilitatea stocurilor metoda inventarului permanent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor (cantitativ și valoric) evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard (prestabilit) sau preț de facturare după caz.

Caracter continuu al producției implică constituirea de stocuri care reprezintă cantități fizice de materiale, produse finite sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare. Din punct de vedere financiar stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează numai după parcurgerea ciclului de exploatare prin vânzarea și mișcarea produselor realizate de întreprindere. Pentru realizarea acestui ciclu de exploatare întreprinderea trebuie să dețină trei categorii de stocuri: stocuri de materii prime și materiale, stocuri în curs de fabricație, stocuri de produse finite.

Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cât mai eficientă a acestor valori, în antrenarea tuturor factorilor care să ducă la accelerarea vitezei de rotație și la reducerea acestor stocuri.

Creșterea competitivității este unul din obiectivele urmărite și este legată de modernizarea instalațiilor existente, îmbunătățirea tehnologiilor de fabricație, dezvoltarea unor noi investiții, îmbunătățirea activității comerciale, în special a activității de export, creșterea calității produselor, reducerea consumurilor de materiale și energetice și asigurarea unei structuri organizaționale și operaționale flexibile. Atingerea acestui obiectiv impune restructurarea societății, care să asigure condiții tehnico-organizatorice, economico-financiare și manageriale corespunzătoare, în scopul creșterii eficienței economice, rentabilității activității productive și profitabilității generale a societății. Acțiunea de restructurare trebuie să țină cont de elementele definitorii ale societății și impune luarea unor măsuri tehnico-organizatorice, manageriale, financiare și comerciale pe termen scurt și lung.

Măsuri pe termen scurt:

Organizatorice:

reducerea și corelarea numărului de personal cu capacitățile în funcțiune, reducerea numărului de personal indirect productiv și stoparea angajărilor

valorificarea prin vânzare a unor active și mijloace fixe

îmbunptpțirea sistemului de aprovizionare și depozitarea a materiilor prime și materialelor

Manageriale:

sporirea responsabilității personalului din conducerea executivă prin delegarea clară a responsabilităților

introducerea unui sistem mai performant de prelucrare automată a lucrărior financiar-contabile la nivelul secțiilor și a compartimentelor centrale

implementarea sistemului de asigurare a calității la nivelul tuturor fluxurilor de producție

Financiare și comerciale:

creșterea volumului de export prin promovarea de noi sortimente, creșterea ponderii de cabluri electrice, îmbunătățirea permanentă a calității semifabricatelor și adaptarea la cerințele pieții.

obținerea de materii prime de calitate și la prețuri mai reduse, în condiții avantajoase de plată corelate cu durata ciclului de fabricație

livrarea produselor către clienți cu capacitate de plată

eliminarea compensărilor în afara circuitului bancar

obținerea de credite în condiții avantajoase pentru achitarea datoriilor

Măsuri pe termen lung:

Organizatorice:

organizarea științifică a producției, optimizarea fluxurilor de fabricație, organizarea transportului intern, a întreprinderii și reparprii utilajelo și perfecționarea procerselor de producție în scopul folosirii eficace a utilajelor și aforței de muncă

asigurarea aplicării de forme și metode moderne de programare a producției

propuneri de programe, asigurăd utilizarea integrală a capacităților de producție, valorificarea superioară a materiilor prime și materialelor, a combustibililor și energiei

Tehnice și tehnologice:

trebuie elaborate tehnologii de execuție, asigurând condiții de calitate și parametrii tehnico-funcșionali, precrum și încadrarea în normele de consum, de manoperă și materiale

stabilirea ciclurilor tehnologice să se facă pe baza tehnologiilor de execuție

Financiare și comerciale

obținerea de împrumuturi pe termen lung pentru realizarea obiectivelor de investiții, cu perioade de rambursare mai îndepărtate

activitatea firmei trebuie să se desfășoare astfel încât să asigure acoperirea cheltuielilor de producție pe seama veniturilor proprii și să obțină rezultate financiare care să permită realizarea profitului.

Studierea atentă a pieței în legătură cu: cererea, oferta, concurența, mediul general, materii prime și materiale, forța de muncă, resurse financiare și informaționale, rețele de distribuție și strategii de promovare

Introducerea în fabricație numai a produselor care asigură desfacerea prin contracte sau comenzi ferme, produse carea sigură o valorificare superioară a materiilor prime asigurând totodată un nivel tehnic și calitativ competitiv și costuri de producție cât mai reduse.

Bibliografie

1.Bobițan N.,Iosif A.,Cotleț D.,Mateș D.,Hațegan C.,Negruț C.,Ineovan F.,Contabilitate financiară,Editura Mirton,Timișoara,2003

2.Feleagă L.,Feleagă N.,Contabilitatea financiară o abordare europeană și internațională,Editura Infomega,București,2005

3.Pântea I.P., Bodea Gh.,Contabilitatea financiară actualizată la standardele europene,Editura Intelcredo,Deva,2006

4.Ristea M.,Contabilitatea financiară a întreprinderii,Editura Universitară,București 2004

*** Ordin nr.1850/14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile publicat în MO nr 23/7.01.2005

*** Ordin nr.1752 din 17.11. publicat în MO nr 1080 din 30.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene