Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale cu Exemplificare la Sc.mido New Line.srl
Introducere
În activitatea curentă a agenților economici apar probleme operative de producție, de
planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în așa fel încât ele să corespundă unui anumit scop, de exemplu: un program de producție realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice și cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime și materiale în procesul de producție, sau a stocurilor de produse finite și bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.
În general, scopul formării stocurilor este diferit; la nivelul economiei, guvernul constituie stocuri sub forma rezervei naționale la resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la adăpost economia națională de influența unor factori de forță majoră (seisme, inundații, stare de necesitate, evitarea conjuncturilor economice nefavorabile sau a penuriei).
Agenții economici își constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continuă a subunităților de consum sau servirea clienților în vederea desfășurării normale a activității și realizării astfel a obiectivelor ce și le-au propus.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceștia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricație(stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreținere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu post vânzare (piese detașate). Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci și pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spații de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
Prin constituirea de stocuri, firma își asigură continuitatea activității, evitând astfel “rupture de stoc” care este echivalentă cu pierderea de resurse financiare, respectiv “timpi morți”, în care firma suportă salariile angajaților, cheltuielile de funcționare, taxe către buget, dar nu produce, deoarece nu dispune de materiile prime, materialele necesare.
De asemenea trebuie ținut cont de faptul că, stocul firmei trebuie optimizat, respectiv trebuie stabilită dimensiunea optimă a acestuia. În situația în care firma constituie un stoc prea mare, riscă să suporte cheltuieli cu menținerea stocului la acest nivel, respectiv, cheltuieli de depozitare.
În cadrul acestei lucrări vom urmări definirea stocurilor, clasificarea lor, modul de evaluare a acestora, contabilitatea stocurilor.
Raționamentul alegerii prezentei lucrări constă în faptul că stocurile reprezintă baza în orice activitate desfășurată de agentul economic, fiind un important element în stabilirea prețului de vânzare al unui produs (ca urmare a faptului că stocul reprezintă o cheltuială), respectiv în determinarea gradului de profitabilittae al activității desfășurate. Stabilirea unui stoc optim, respectiv previzionarea sezonalității activității, de exemplu în domeniul construcțiilor ne ajută să determinăm nivelul stocului de materiale, precum și să-l achiziționăm la un preț mai bun (de exemplu achiziția materialelor de construcție în luna ianuarie, când prețurile sunt ai mici decât în sezon/vară când cererea este mare și deci prețul este mai mare).
CAPITOLUL I
Organizarea contabilității stocurilor
Definiții și delimitări privind stocurile
Stocurile sunt definite de către Standardele Internaționale de Contabilitate ca active deținute pentru a fi valorificate sau aflate în curs de producție, în vederea vânzării sau aflate sub formă de materii prime sau materiale ce urmează a fi folosite.
Stocurile reprezintă cantități de resurse materiale care se acumulează în depozitele și magaziile agenților economici, firmelor, într-un anumit volum, pe o perioadă determinată, cu un scop bine precizat reprezentând rezultatul activității de asigurare materială ¸și desfacere.
Într-o altă abordare, stocurile pot fi considerate cantități fizice de resurse materiale, necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare, pentru a asigura desfășurarea continuă și ritmică a activității de exploatare.
Scopul formării stocurilor este diferit:
– guvernul constituie stocuri sub forma rezervei pentru a pune economia națională la adăpost de influența factorilor perturbatori ce pot să apară;
– organizațiile formează stocuri de resurse materiale pentru alimentarea continuă a locurilor de consum în vederea unei bune desfășurări a proceselor de exploatare.
Stocurile îındeplinesc în principal două funcții generice:
funcția de regularizare, prin intermediul cărei se realizează absorbția decalajelor între fluxul de vânzare și cel de reasigurare, între vânzare și consum pe de o parte, și între producere și achiziție pe de altă parte. Aceste acțiuni se realizează în ritmuri și cu intensități diferite fiind deci necesară armonizarea lor. Din acest punct de vedere, stocurile au rol de tampon;
funcția de protecție ce vizează în principal eliminarea consecințelor pe care le-ar putea avea asupra organizațiilor acțiunea unor factori aleatori, imprevizibili. Rațiunea principală pentru care sunt menținute stocurile este aceea că este fizic imposibil ¸si economic nepractic ca fiecare element al stocului să ajungă exact unde este necesar, atunci când este necesar. Producătorul trebuie deci să păstreze stocuri suplimentare de materii prime pentru a le folosi când sunt necesare în procesul de conversie.
Clasificarea stocurilor
În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizic, destinație, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:
Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se in componența lor integral sau parțial, in stare inițială sau transformată;
Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili,
piesele de schimb, semințele și materialul de plantat, furajele și alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;
Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite și produselor reziduale;
Animale care nu au îndeplinit condițiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrășat, pasările și coloniile de albine;
Producția în curs de fabricație reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricație, produse nesupuse probelor și recepției tehnice, precum și lucrările și serviciile în curs de execuție sau neterminate;
Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării ;
Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecția mărfurilor pe timpul transporturilor și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.
Stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilități bănești în decurs de un an, având, din acest punct de vedere, atributul de active circulante. De exemplu, mărfurile cumpărate se transformă prin vânzare în disponibilități bănești într-o perioadă mai mică de un an. Materiile prime și materialele cumpărate participă la un singur ciclu de producție și își transferă în întregime valoarea lor asupra bunurilor rezultate din procesul de producție (produse finite) care, prinvânzare, se transformă în disponibilități bănești. La aceasta se adaugă și particularitatea că stocurile destinate producției se regăsesc total sau parțial în compoziția materială a produselor rezultate din procesul de producție, în forma lor inițială sau într-o formă transformată.
1.2. Obiectivele contabilității stocurilor
Obiectivele contabilității stocurilor sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilității în acest domeniu sunt:
♦ Urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenței pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigură informații utile cu privire la stadiul aprovizionării.
♦ Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor.
Se asigură prin organizarea contabilității mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, și în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, înregistrarea exactă și la timp a cuantumului mișcărilor și a diferențelor constatate la inventariere, sesizarea existenței stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.
♦ Urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidența economiilor sau a materialelor neutilizate, precum și a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secțiile de fabricație.
♦ Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare față de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilității astfel încât acestea să poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
♦ Înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terților.
♦ Evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive.
♦ Evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.
♦ Promovarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor specifici care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale printre care:
mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent;
structura organizatorică și funcțională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul documentelor primare și evidența analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activității de aprovizionare și livrare, depozitare și mișcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilității, întrucât operațiile specifice lor generează o
mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire și completare
depinde gradul de exactitate a informațiilor furnizate;
caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcție de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii și conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor și pe această bază se organizează evidenta operativă și contabilitatea analitică;
decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea și livrarea stocurilor;
sursele de proveniență a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizori, din producție proprie, din prelucrare la terți) influențează, în principal, conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare;
modul de evaluare a activelor circulante materiale influențează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar și alegerea metodelor de determinare a prețurilor de ieșire ;
sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influențează organizarea contabilității stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative și valorice a intrărilor, ieșirilor și stocurilor, precum și a cheltuielilor efective de trantitate a informațiilor furnizate;
caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcție de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii și conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor și pe această bază se organizează evidenta operativă și contabilitatea analitică;
decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea și livrarea stocurilor;
sursele de proveniență a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizori, din producție proprie, din prelucrare la terți) influențează, în principal, conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare;
modul de evaluare a activelor circulante materiale influențează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar și alegerea metodelor de determinare a prețurilor de ieșire ;
sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influențează organizarea contabilității stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative și valorice a intrărilor, ieșirilor și stocurilor, precum și a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, in funcție de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
1.3. Metode de evaluare a stocurilor
Costul stocurilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente achiziționării, prelucrării pentru a le aduce în forma și locul necesar întreprinderii. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, ieșire și închiderea exercițiului.
Valoarea realizabilă netă: prețul de vânzare estimat, care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității – costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vânzare. Este utilizată pentru evaluarea stocurilor la inventar și la bilanț.
Valoarea justă: suma la care stocurile pot fi tranzacționate de bună voie între părți, aflate în cunoștință de cauză, în cazul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv; pentru valorificarea bunurilor vîndute care se constituie ca venituri din exploatare.
În contabilitatea financiară stocurile sunt grupate după destinație și după faza ciclului de exploatare și sunt identificate în planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa3
În contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate după criteriile fizic și locul de creare a gestiunilor și sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor și gestiunilor.
Evaluarea stocurilor se face potrivit reglementărilor contabile la patru momente distincte:
-intrare;
– ieșire;
– inventar;
-la bilanț.
I. Evaluarea la intrarea în patrimoniu: se face la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă sau cost istoric, identificat după caz cu costul de achiziție, de producție, valoarea de aport sau cea de utilitate.
Costul de achiziție = prețul de cumpărare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport, manipulare + alte costuri directe.
Costul de achiziție este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje și alte bunuri cumpărate cu titlu oneros. Potrivit IAS-2, costul de achiziție cuprinde: prețul de cumpărare, inclusiv taxele de import și celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport și de manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție.
Exemplu de calcul al costului de achiziție pentru stocuri cumpărate
S.C. “MINO” S.R.L. a achiziționat mărfuri din import pentru care se consideră următoarele date:
– prețul de cumpărare facturat de furnizor 4.000.000 lei
– taxele vamale achitate în vamă 800.000 lei
– TVA achitată în vamă 912.000 lei
– cheltuieli de transport intern 150.000 lei
– cheltuieli de manipulare 50.000 lei
– reducere comercială acordată de furnizor 100.000 lei
– diferența nefavorabilă de curs valutar calculată la plata furnizorului extern efectuată înainte de vânzarea mărfurilor 218.000 lei
Costul de achiziție = 4.000.000lei + 800.000lei + 150.000lei + 50.000lei – 100.000
Costul de achiziție = 4.900.000 lei
Costul de producție = total cheltuieli directe (materii prime, salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate rațional (cheltuieli comune ale secțiilor, stocurilor).
Atât în costul de achiziție, cât și în costul de producție pot fi incluse și costurile îndatorării (dobânzile) la împrumuturile pe termen lung primite pentru achiziționarea de stocuri. Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare,
de regulă, nu se includ în costurile de producție.
Valoarea de aport = este valoarea stabilită de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport în natură la constituirea societății sau la majorarea capitalului social.
Valoarea de utilitate = este valoarea atribuită stocurilor primite prin donație, în mod gratuit.
II. Evaluarea la ieșirea din patrimoniu : se face în funcție de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuri identificabile și stocuri fungibile (confundabile).
Ieșirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum și prin vânzare.
Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a prețului utilizat. În acest sens, norma IAS-2 grupează stocurile în funcție de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile și delimitează următoarele metode de evaluare:
pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS);
pentru stocurile fungibile:
ca tratamente contabile de bază
– metoda costului mediu ponderat (CMP);
– metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO);
– metoda ultimul lot intrat – primul lot ieșit (LIFO)
alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor);
– metoda prețului prestabilit (cost standard);
– metoda la preț cu amănuntul.
Metoda identificării specifice
Presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor
care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrimoniu, cât și al stocării și ieșirii din stoc.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, întrucât prin selectarea articolelor sau loturilor care rămân în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjare a beneficiului perioadei.
Pentru evaluarea stocurilor fungibile se folosesc următoarele tipuri de evaluare:
a. metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului și cantitatea existentă în stoc. Poate fi determinat in 2 variante:
CMP după fiecare intrare: stabilirea unui cost mediu ponderat, calculat ca raport între valoarea stocului și cantitate, după fiecare intrare în parte. Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiată de realitate.
Dezavantaj: implică un volum mare de muncă.
CMP calculat o singură dată (la finele lunii)- Determinarea unui cost mediu ponderat lunar, calculat ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor în cursul lunii și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitățiile intrate în cursul lunii astfel :
CMP=
în care: Qi- cantitatea aferentă stocului “i”
Pi – prețul aferent stocului “i”
Avantajul acestei metode: este mai simplă în aplicare. Dezavantaj: nu dă posibilitatea cunoașterii situației gestionare a stocurilor în cursul lunii.
Exemplu:
Considerând următoarele date pentru stocul X în februarie N: stoc inițial 500 u.m. x
20lei; intrări: 3.02.N – 100 u.m. x 22lei; 18.02.N – 200 u.m. x 24lei; ieșiri: 10.02.N –
300 u.m., 28.02.N – 400 u.m., atunci:
CMP calculat lunar:
CMP= =21,25 u.m.
Costul ieșirilor = 300 u.m. x 21, 25 = 6.375 lei
400 u.m. x 21, 25 = 8.500 lei
Respectiv, un total de 14.875 lei
iar stocul final = 100 u.m. x 21, 25 = 2.125 lei
b. FIFO (primul lot intrat – primul lot ieșit): metoda constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului , stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor , în ordine cronologică. În consecință, stocul final este evaluat la cele mai recente costuri.
Menținând datele metodei CMP, calculul costului stocurilor ieșite după metoda
FIFO se prezintă astfel:
· ieșire pe 10.02.N: 300 u.m. x 20 = ……………………………………….6.000 lei
· ieșire pe 28.02.N: 200 u.m. x 20 = 4.000 lei
100 u.m. x 22 = 2.200 lei
100 u.m. x 24 = 2.400 lei …………………………………………………….. 8.600 lei
14.600 lei
· iar stocul final: 100 u.m. x 24 = ……………………………………………2.400 lei
Evaluarea ieșirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exercițiului (profitului) și a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului (profitului), iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune.
c. LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ieșit): potrivit acestei metode evaluarea ieșirilor se face in ordinea inversă intrării lor, cu consecințe inverse in condiții de inflație.
Notă: FIFO și LIFO sunt metode de epuizare a stocurilor
3. Evaluarea stocurilor la inventar: se face la valoarea realizabilă netă (o valoare estimată).
4. Evaluarea la bilanț: stocurile sunt evaluate și înscrise la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă (cost) și valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă). Dacă la inventar valoarea contabilă este mai mare decât valoarea contabilă netă minusul de valoare reprezintă depreciere și se contabilizează ca provizion. Plusurile nu se contabilizează. Cea mai mică dintre cele două valori se numește valoarea contabilă netă.
Fluxul real al stocurilor conduce aparent la tratarea mai întâi a cheltuielilor și apoi a veniturilor. Unul dintre principiile contabilității general admise „Principul conectării cheltuielilor cu veniturile” spune că, cheltuielile urmează veniturile.
Recunoașterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt creșteri ale avantajelor economice, înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau de diminuări ale datoriilor. Potrivit standardelor veniturile sunt evaluate la valoarea justă (a mijloacelor primite sau de primit – mai puțin reducerile comerciale). Recunoașterea are loc atunci cand se produce o creșterea de avantaje economice viitoare și veniturile pot fi evaluate în mod credibil. În acest sens standardele internaționale prevăd mai multe condiții de recunoaștere a veniturilor din vânzări:
întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;
întreprinderea nu mai gestionează bunurile la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deținerii lor în proprietate și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor (bunurile vândute în leasing);
mărimea venitului poate fi măsurată rezonabil.
Recunoașterea costului stocului drept cheltuială: cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieșiri sau diminuări ale activelor sau creșteri ale datoriilor. Evaluarea cheltuielilor cu stocurile se face la costul istoric. Potrivit definiției cheltuielilor, recunoașterea costului stocurilor ca și cheltuială are loc atunci cand se produce o diminuare a avantajelor economice viitoare, iar reducerea poate fi evaluată credibil. Fiind generată de diminuare de activ sau creștere de datorii, cheltuiala trebuie recunoscută în același moment cu modificarea respectivă, adică la intrarea în posesia dreptului de proprietate.
Există 4 situații de recunoaștere:
1. Când stocurile vândute la costul lor sunt recunoscute ca și cheltuieli în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător.
2. Când are loc o diminuare a valorii contabile, ca urmare a deprecierii până la nivelul valorii realizabile nete.
3. Când are loc o pierdere de stocuri (stocuri a căror garanție a expirat și nu mai sunt valorificate, stocuri deteriorate, etc.)
4. Când unele stocuri sunt alocate altor active (un sortiment de stoc folosit drept componentă pentru o imobilizare corporală realizată în regie proprie).
CAPITOLUL II
Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
2.1. Stocurile, mod de reprezentare în contabilitatea firmei
Un activ curent, precum stocurile, reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii viitoare întreprinderii . În domeniul economie, noțiunea de „stoc” are două sfere de cuprindere:
– în sens general , în care stocul reprezintă cantitatea de active materiale și financiare existente la un moment dat într-o întreprindere ;
– în sens restrâns,stocul reprezintă un ansamblu de materii prime, materiale destinate
producției, respectiv de semifabricate, produse finite, mărfuri destinate vânzării.
Principalele tipuri de stocuri deținute de o întreprindere sunt destinate utilizării în producție sau destinate vânzării, fie în același stadiu în care au fost procurate, fie după ce au suferit o prelucrare. Cele mai reprezentative stocuri sunt mărfurile, ambalajele, materiile prime, produsele finite, producția în curs de execuție, obiectele de inventar.
Cumpărarea și vânzarea se bazează pe transfer de proprietate, fiind necesară consemnarea scrisă a unui contract între client și furnizor.
Stocurile cumpărate sosesc la beneficiar împreună cu factura și avizul de însoțire a mărfurilor. Avizul însoțește mărfurile pe timpul transportului, dacă factura de livrare este întocmită ulterior. Primirea stocurilor se numește recepție, iar inventarul faptic cantitativ și îndeplinirea condițiilor standard de calitate se consemnează în nota de intrare – recepție. Dacă se constată diferențe cantitative, calitative sau valorice, se întocmește nota de constatare – diferențe. Pentru stocurile respinse se întocmește proces verbal de custodie temporară, acestea fiind la dispoziția furnizorului.
Constatarea obținerii producției finite are la bază raportul de fabricație, iar predarea la depozit și mișcarea stocurilor operative între gestiuni se face în baza bonului de predare – transfer – restituire.
Nota de comandă servește pentru înregistrarea comenzii ferme de stocuri din partea clienților. Delegația pentru ridicare de mărfuri atestă legal identitatea cumpărătorului. Dispoziția de livrare este dispoziția administrativă de a elibera stocurile din depozit.
Fișa de magazie este documentul de evidență cantitativă, cronologică a operațiilor de intrare și ieșire și de control operativ a concordanței dintre existentul de stocuri faptic și scriptic, fiind deschisă pentru fiecare fel de stoc.
Consumul tehnologic pentru fabricație se consemnează în bonul de consum individual sau colectiv, în funcție de particularitățile stocurilor consummate.
Evidența constituirii și mișcării stocurilor se efectuează prin conturile ce formează conținutul clasei a -3-a din Planul de conturi general denumită “Conturi de stocuri și producție în curs de executie.
Contabilitatea materiilor prime, materialelor și a diferențelor de preț aferente acestora se organizează cu ajutorul următoarelor conturi :
301 “ Materii prime”
302 “ Materii consumabile”
303 “ Materiale de natura obiectelor de invetar”
308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”
Contul 301” Materii prime”
Materiile prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produsului , în care se regăsesc integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate.
Pentru reflectarea contabilă a existenței, procurării și utilizării stocurilor de materii prime, se utilizează contul Materii Prime. Din punct de vedere al funcției economice este un cont de active circulante, iar funcția contabilă este de activ. Acest cont se debitează cu intrările de materii prime, provenind din achitiții de la furnizori, aport la capital în natură, donații, plusuri cantitative la inventariere.
Contul se creditează cu ieșirile de materii prime în funcție de destinația și modul de utilizare al acestora: consum tehnologic de fabricație, vânzare la terți,fără a fi prelucrate, minusuri la inventariere. Soldul este debitor și reflectă valoarea la cost de achiziție a materiilor prime existente în stoc, calculată la un moment dat.
Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.
Exemple:
Se achiziționează în cursul perioadei de gestiune, materii prime învaloare de 1000 lei, (cost efectiv ), TVA 24%. Costul standard al materiilor prime fiind de 900 lei. La sfârșitul lunii se regularizează diferențele dintre costul standard și cel efectiv. Se dau în consum:
– achiziția :
% = 401 1240
Furnizori
301 900
Materii prime
308 100
Diferențe de preț la materii prime și materiale
4426 240
TVA deductibilă
– darea în consum:
601 = % 1000
Cheltuieli cu materii prime
301 900
Materii prime
308 100
Diferențe de preț la materii prime și materiale
Cu ocazia inventarului de control gestionar se constată un plus de materii prime în valoare de 300 lei, și un minus de materiale consumabile de 200 lei.
– înregistrarea plusului de materii prime:
301 = 601 300
Materii prime Ch cu materiile prime
Sau
301 = 7588 300
Materii prime Alte venituri din exploatare
– înregistrarea minusului:
602 = 302 200
Cheltuieli cu materialele consumabile Materiale consumabile
Se vând din stoc materiale consumabile pe bază de factură în valoare de 1500 lei. Se acceptă ca echivalent un efect comercial (cambie) care se depune la bancă spre încasare. Se încasează imediat.
– trecerea materialelor consumabile în gestiunea de mărfuri:
371 = 302 1500
Mărfuri Materiale consumabile
– vânzarea mărfurilor:
4111 = % 1860
Clienți
707 1500
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 360
TVA colectată
-descărcarea gestiunii:
607 = 371 1500
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
– acceptarea efectului comercial:
413 = 4111 1860
Efecte de primit de la clienți Clienți
– depunerea efectului comercial la bancă:
5113 = 413 1860
Efecte de încasat Efecte de primit de la clienți
– încasarea efectului comercial:
5121 = 5113 1860
Conturi la bănci Efecte de încasat
Societatea Comercială „A” vinde din stoc supranormativ materii prime în valoare de 500 lei și materiale consumabile în sumă de 200 lei, TVA 24%. Încasarea contravalorii acestora se face numerar.
– trecerea materiilor prime și a materialelor în gestiunea de mărfuri:
371 = % 700
Mărfuri
301 500
Materii prime
302 200
Materiale consumabile
– vânzarea mărfurilor:
5311 = % 868
Casa în lei
707 700
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 168
TVA colectată
– descărcarea gestiunii:
607 = 371 700
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
Cu ocazia inventarului de control de gestiune se constată un minus de materii prime în valoare de 1000 lei și un plus de materiale de natura obiectelor de inventar 400 lei.
– minus de materii prime:
601 = 301 1000
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
– plus materiale de natura obiectelor de inventar :
303 = 603 400
Materiale de natra obiectelor de inventar Ch cu mat. de natura ob de inventar
sau
303 = 7588 400
Ch cu mat. de natura ob de inventar Alte venituri din exploatare
6) Într-o întreprindere stocurile inițiale de materii prime sunt de 10.000 lei, cumpărările de stocuri, inclusiv cheltuielile de transport cuprinse în factură 100.000 lei, TVA 24%, stocul final determinat prin inventariere 30.000 lei. Evidența materiilor prime se ține utilizând metoda inventarului intermitent.
a) la deschiderea exercițiului, preluarea la cheltuieli a stocurilor inițiale:
601 = 301 10.000
Cheltuieli cu Materii prime
materiile prime
b) achiziții de materii prime în cursul exercițiului:
% = 401 124.000
Furnizori
601 100.000
Cheltueli cu materiile prime
4426 24.000
TVA deductibilă
c) la închiderea exercițiului stocul final constatat în listele de inventariere sunt de 30.000 lei.
301 = 601 30.000
Materii prime Cheltuieli cu materiile prime
Situația în contul 301”Materii prime” se prezintă astfel:
301” Materii prime”
Valoarea materiilor prime ieșite= Stoc inițial + Intrări-Stoc final
80.000 lei= 10.000 lei + 100.000 lei – 30.000 lei
Valoarea materiilor prime ieșite prin consum potrivit relației de mai sus este redatăși prin contul 601”Cheltuieli cu materiile prime”.
601”Cheltuieli cu materiile prime”
Contul 302” Materiale consumabile”
Materialele consumabile sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de producție sau de exploatare, fără a se regăsi de regulă în produsul finit.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile).
Contul 302 "Materiale consumabile" este un cont de activ.
Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile existente în stoc.
Contul 303”Materiale de natura obiectelor de inventar”
Obiectele de inventar sunt bunuri care nu îndeplinesc cumulativ condițiile pentru a fi incluse in categoria imobilizărilor corporale, echipamente de lucru, de protecție, piese de schimb, baracamente și amenajări provizorii, etc.Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar existente in stoc.
308 ” Diferențe de preț la materii prime și materiale “
Contul 308 este cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime și materialelor care ține evidența diferențelor nefavorabile – în plus sau favorabile – în minus dintre costul de achiziție și prețul standard aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar).
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor (în plus sau în minus) între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul de achiziție, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 308 "Diferențe de preț la materii prime și materiale" este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
În debitul contului 308 "Diferențe de preț la materii prime și materiale" se înregistrează:
– diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune (401, 542);
– diferențele de preț în minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).
În creditul contului 308 "Diferențe de preț la materii prime și materiale" se înregistrează:
– diferențele de preț în minus, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (301, 302, 303);
– diferențele de preț în plus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).
Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.
În situația aplicării inventarului intermitent:
Stocurile existente la începutul exercitiului financiar precum și intrările în cursul perioadei de materii prime, materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează direct în debitul conturilor 601 "Cheltuieli cu materiile prime", 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile" și 603 "Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar".
Conturile 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile" și 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar" se debitează numai la sfârșitul perioadei cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, existente în stoc, stabilită pe baza inventarului, prin creditul conturilor 601 "Cheltuieli cu materiile prime", 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile", 603 "Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar".
Exemple:
1.Pe baza jurnalului notelor de recepție și constatare de diferențe și/sau altor documente de intrare în patrimoniu, se înregistrează operațiile privind aprovizionarea materiilor prime referitor la care se cunosc următoarele elemente:
– prețul total prestabilit (standard) 5.000 lei
– prețul total de cumpărare (facturare) 5.600 lei
– cheltuielile de transport plătite din avansuri de trezorerie 400 lei
– T.V.A. aferentă prețului de cumpărare (5.600*24%) 1.344 lei
– T.V.A aferentă cheltuielilor de transport (400*24%) 96 lei.
Se înregistrează operațiile privind :
a. intrarea în gestiune a materiilor prime:
% = 401 6.944 lei
301 Furnizori 5.000 lei
Materii prime
308 600 lei
Diferențe de preț la materii
prime și materiale
4426 1.344 lei
T.V.A. deductibila
b. contabilizarea cheltuielilor de transport :
% = 542 496 lei
308 Avansuri de 400 lei
Diferențe depreț la materii trezorerie
prime și materiale
4426 96lei
Tva deductibilă
2. Se reflectă în contabilitate totalul jurnalului de ieșiri din gestiune privind materiile prime consumate în cursul perioadei de gestiune în valoare de 2.000 lei și totodată se repartizează diferențele nefavorabile de preț aferente, stabilite pe bază de coeficient mediu (7%) în sumă de 140 lei:
601 = % 2.140 lei
Cheltuieli cu materii prime 301 2.000 lei
Materii prime
308 140 lei
Diferențele de preț la materii
prime și materiale
3.În perioada de gestiune următoare în jurnalul de intrări sunt înscrise materialele auxiliare aprovizionate referitor la care se cunosc:
– prețul total prestabilit (standard) 3.000 lei
– pretul total de cumpărare (facturare) 2.600 lei
– cheltuielile de transport facturate de furnizor 150 lei
– T.V.A. aferentă prețului de cumpărare (2.600 * 24%), respectiv 624 lei
– T.V.A aferentă cheltuielilor de transport (150 * 24%) 36 lei.
Se înregistrează operațiile privind :
a. intrarea în gestiune a materialelor consumabile:
302 = % 3.000 lei
Materiale consumabile 401 2.600 lei
Furnizori
308 400 lei
Diferențe de preț la
materii prime si materiale
b. TVA aferentă prețului total de cumpărare:
4426 = 401 624 lei
TVA deductibilă Furnizori
c. cheltuieli de trasport și TVA aferentă:
% = 401 186 lei
308 Furnizori 150 lei
Diferențe de preț la materii
prime și materiale
4426 36 lei
TVA deductibilă
4. Pe baza jurnalului și a bonurilor de consum, se înregistrează ieșirile din gestiunea de materiale consumabile în valoare de 1.000 lei și totodată se repartizează diferențele de preț în minus (favorabile) stabilite pe bază de coeficient mediu 8% în sumă de 80 lei
602 = 302 1.000 lei
Cheltuieli cu materiale Materiale consumabile
Consumabile
308 = 602 80 lei
Diferențe de preț la materii Cheltuieli cu materialele
prime și materiale consumabile
În următoarele 2 exerciții vom ține cont de datele prezentate în cadrul exercițiului nr. 1 aplicând metoda inventarului intermitent.
5. Se consideră că la începutul exercițiului curent, costul total efectiv de achiziție aferent materiilor prime și materialelor consumabile existente în stoc și înscrise în inventarul efectuat la sfârșitul anului financiar anterior este de 7.000 lei și respectiv 5.000 lei care se înregistrează astfel:
601 = 301 7.000 lei
Cheltuieli cu materiale Materii prime
Consumabile
602 = 302 5.000 lei
Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile
Consumabile
6. Folosindu-se datele de la operațiile variantei anterioare se înregistrează materiile prime și materialele consumabile aprovizionate în cursul exercițiului curent, astfel:
a. aprovizionarea cu materii prime:
% = 401 6.944 lei
601 Furnizori 5.600 lei
Cheltuieli cu materiile prime
4426 1.344 lei
TVA deductibilă
b. cheltuieli de transport aferente materiilor prime aprovizionate:
% = 542 496 lei
601 Avansuri de trezorerie 400 lei
Cheltuieli cu materiile prime
4426 96 lei
TVA deductibilă
c. aprovizionarea cu materiale consumabile:
% = 401 3.224 lei
602 Furnizori 2.600 lei
Cheltuieli cu materialele
consumabile
4426 624 lei
TVA deductibilă
d. cheltuieli de transport-aprovizionare aferente materialelor consumabile aprovizionate:
% = 401 186 lei
602 Furnizori 150 lei
Cheltuieli cu materialele
consumabile
4426 36 lei
TVA deductibilă
7. Se înregistrează predarea cu titlu gratuit de materiale consumabile la costul efectiv total de 184.000 lei (200.000 lei – 16.000 lei):
6582 = 302 184.000 lei
Donații și subvenții acordate Materiale consumabile
635 = 4427 34.960 lei
Cheltuieli cu alte impozite, TVA colectată
taxe și vărsăminte asimilate
8. La sfârșitul exercițiului curent o societate care ține evidența stocurilor utilizând metoda inventarului intermittent, efectuează inventarierea și determină costul efectiv total de achiziție aferent materiilor prime și materialelor consumabile existente în stoc, în valoare de 6.000 lei și respectiv 3.500 lei, care se înregistrează astfel:
301 = 601 6.000 lei
Materii prime Cheltuieli cu materiile prime
și:
302 = 602 3.500 lei
Materiale consumabile Cheltuieli cu materiale consumabile
2.2. Metoda inventarului permanent
În principiu contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create).
Excepție face contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul, care se ține global – valoric pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeași structură se poate adopta și în cazul contabilității rechizitelor de birou, imprimatelor și materialelor folosite pentru ambalare. Din punct de vedere metodologic contabilitatea analitică se nuanțează în raport de metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosită pentru evidența stocurilor.
Caracteristicile pe care le prezintă metoda inventarului permanent:
– prin această metodă în conturile de stocuri se înregistrează fiecare intrare, ieșire, cantitativ și valoric,pentru fiecare sortiment;
– oferă posibilitatea cunoașterii in orice moment a situației gestionate;
– metodologic, metoda aparține contabilității de gestiune, ea aplicându-se cu precădere în întreprinderile mari;
– contabilizarea operațiunilor se face diferit, în funcție de categoria de stocuri, cumpărate sau fabricate;
– la ieșirea elementelor din stoc, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de înregistrare a elementelor ieșite, se face cu ajutorul coeficientului K.
În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după una din metodele:
metoda cantitativ – valorică,
metoda operativ-contabilă,
metoda global – valorică.
Metoda cantitativ – valorică constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ – valorice pe feluri de bunuri și gestiuni.
În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea se face pentru stocuri, intrări și ieșiri.
Se poate folosi și varianta în care se conduce numai evidența cantitativ -valorică realizată prin contabilitatea analitică.
Metoda operativ – contabilă (pe solduri) constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe valorice a mișcărilor (intrări – ieșiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Totodată, se organizează și o evidență cantitativ-valorică, numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate și gestiuni.
Această evidență se creează la sfârșitul lunii cu scopul de a verifica concordanța dintre contabilitatea analitică și evidența cantitativă ținută la locul de depozitare.
Ecuația de control proprie unei asemenea metode este:
Soldul final al gestiunii " N" calculat = Soldul final al gestiunii " N" calculat
în contabilitatea analitică pe baza evidenței cantitative de la depozite
Soldul final al gestiunii “N” calculat în contabilitatea analitică are la bază relația:
Soldul final al = Soldul initial al + Valoarea intrarilor – Valoarea iesirior
gestiunii „N” gestiunii " N" gestiunii " N" gestiunii " N"
Soldul final al gestiunii “N” calculat pe baza evidențelor cantitative de la depozite se determină prin ponderarea cantităților în stoc cu prețul de evaluare ales în funcție de metoda de evaluare, identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) și prețul standard (prestabilit). Nu se poate aplica metoda costului mediu ponderat.
Indiferent de una sau alta din cele două metode alese pentru contabilitatea stocurilor,
apreciem că ele trebuie raționalizate, în sensul adoptării unei evidențe cantitativ – valorice realizate prin sistemul de conturi în cadrul compartimentului financiar – contabil. Se poate renunța la evidența cantitativă ținută la locul de depozitare al bunurilor stocate.
Metoda global – valorică constă în ținerea unei evidențe valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitatea analitică.
Periodic, se efectuează controlul asupra integrității bunurilor stocate. În acest scop se procedează la inventarierea stocurilor și evaluarea lor, potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) și prețul standard (prestabilit). Soldul final astfel calculat trebuie să fie egal cu cel stabilit în contabilitatea analitică pe baza relației:
Soldul final al = Soldul initial al + Valoarea intrarilor – Valoarea iesirior
gestiunii „N” gestiunii " N" gestiunii " N" gestiunii " N"
Dacă pentru evidența stocurilor se folosește inventarul intermitent, contabilitatea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale și finale, fiind realizată cantitativ – valoric direct prin inventarul stocurilor. Pentru a se exercita controlul asupra integrității stocurilor este necesar ca prin conturile grupei 60 “Cheltuieli privind stocurile” să se organizeze o evidență global – valorică a mișcărilor pe gestiuni de stocuri.
Analizând cele trei metode, putem deduce următorul aspect: contabilitatea internă nu poate adopta decât metoda inventarului permanent, în condițiile în care prin sistemul de conturi analitice se realizează evidența cantitativ – valorică pe feluri de bunuri stocate și pe gestiuni. O asemenea opțiune se întemeiază pe necesitatea organizării unui sistem de urmărire a nivelului stocurilor, orientat spre eliminarea costurilor de stocare, știind că stocuri prea mari sau prea mici costă mult. Pentru a răspunde la această cerință, trebuie organizată o evidență a mișcărilor stocurilor care să furnizeze informații referitoare la următoarele probleme:
–cantitatea economică care trebuie comandată;
–costul economic de stocare;
–sortimentele,
La aceste cerință nu poate răspunde decât metoda inventarului permanent.
În cazul inventarului permanent, la ieșirea elementelor din stoc, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de inregistrare a elementelor ieșite se realizează cu ajutorul coeficientului K.
K
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.
– în cazul stocurilor cumpărate metoda de principiu este:
1. stocuri = furnizori
2. la ieșire: cheltuieli = stocuri
3. la finele anului, după efectuarea inventarului,
a) plusurile constatate la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri din cheltuielile aferente: stocuri =cheltuieli;
b) lipsurile se contabilizează ca ieșiri de stocuri: +cheltuieli =stocuri:
– în cazul stocurilor fabricate, acestea prezintă particularitatea că sunt rezultatul procesului de producție, care necesită cheltuieli de exploatare; toate cheltuielile efectuate cu obținerea produselor sunt contabilizate in conturile de cheltuieli din clasa 6:Clasa 6 = %
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitățile mari și mijlocii, și constă in utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decat debitor;
intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului;
ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului;
în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri – se va stabili in permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor;
folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor;
conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
Exemplu:
O SC prezintă următoarele informații cu privire la stocul de materii prime:
a) stoc inițial:
– la preț de inregistrare : 5.000 lei;
– diferența de preț : 500 lei;
b) intrări în stoc de la furnizori:
– la preț de înregistrare : 25.000 lei;
– diferența de preț : 3.325 lei;
% = 401 „Furnizori” 35.123 lei
301 25.000
Materii prime
Diferențe de preț 308 3.325
T.V.A. deductibil 4426 6.798
c) ieșiri din stoc la preț de înregistrare:
601 = 301 20.000 lei
Cheltuili cu materiile prime Materii prime
d) calcularea și înregistrarea diferențelor de preț
K = =12,8%
Diferența de preț = Rc cont 301 *K = 20.000 * 12,8% = 2.560 lei
Cheltuieli cu M P 601 = 308 Diferențe preț 2.560
e) la sfârșitul exercițiului se constată plus la inventar:
% = 601 1.127
301 Cheltuieli cu materiile prime 1.000
Materii prime
308
Diferențe de preț la 127
materii prime
2.3. Metoda inventarului intermitent
Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte.
Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:
– prin această metodă în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile finale și cele inițiale la finele exercițiului curent și la începutul celui următor;
– la finele exercițiului curent se înregistrează în debitul conturilor de stocuri, stocurile constatate la inventar în corespondență cu conturile de cheltuieli (în cazul stocurilor cumpărate) și cu conturile de venituri (în cazul stocurilor fabricate);
– la începutul exercițiului următor conturile de stocuri se creditează pentru anularea stocurilor, în corespondență cu aceleași conturi;
– operațiile de intrare de stocuri în cursul exercițiului nu se înregistrează în conturile de stocuri, ci direct în conturile de cheltuieli în cazul celor cumpărate, iar în cazul celor fabricate nu se contabilizează nici obținerea, nici scoaterea din gestiune;
– metoda aparține contabilității financiare, fiind simplă în aplicare, dar prezentand unele dezavantaje: orice omisiune la inventar influențează rezultatul financiar; poate exista tendința de subevaluare a stocurilor din motive fiscale;
– și în cazul acestei metode metodologia se diferențiază pe cele două categorii de stocuri, cumpărate sau fabricate
– stocurile cumpărate :
E = Si + I – Sf
Presupunem că în exercițiul N nu există stocuri inițiale; toate intrările (cumpărările) de stocuri se contabilizează în felul următor:
cheltuieli = furnizori
La finele exercițiului stocul final constatat la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri:
stocuri = cheltuieli
În N+1 stocul final din N devine stoc inițial și se anulează:
cheltuieli = stoc inițial
Ieșirile se calculează: (S inițial + intrări) – S final
În cazul stocurilor cumpărate ele se contabilizează pe seama cheltuielilor (la consum, respectiv cumpărare), iar în cazul stocurilor fabricate relația de contabilizare este prin contul de venituri – variația stocurilor.
Exemplu. O SC (plătitoare de TVA), care deține evidența stocurilor la cost de achiziție și folosește metoda inventarului intermitent, deține la începutul lunii un stoc de materiale auxiliare în valoare de 500 lei, le va trece asupra cheltuielilor astfel:
6021 = 3021 500lei
Cheltuieli cu materialele auxiliare Materiale auxiliare
Achizițiile din cursul lunii se înregistrează direct în conturile de cheltuieli (fără a mai debita conturile de stocuri).
Astfel, dacă în continuare, SC cumpără materiale auxiliare la cost de achiziție de 800 lei si TVA 24%, se va înregistra:
% = 401 992 lei
6021 Furnizori 800
Cheltuieli cu materialele auxiliare
4426 192
Tva deductibilă
La sfârșitul lunii se determină, prin inventariere, stocul final, degrevându-se cu valoarea acestora cheltuielile cu materialele auxiliare, prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri. Presupunând că stocul final de materiale auxiliare este de 400 lei, se înregistrează:
3021 = 6021 400 lei
Sau
6021 = 3021
În situația utilizării metodei inventarului intermitent, valoarea ieșirilor efective se determină conform relației:
E(Ieșiri) = SI + I (Intrari) – SF.
Deci, ieșirile din cursul lunii sunt de: 900 lei (500 + 800 – 400).
Exemplu. O societate are un stoc de materiale la începutul anului de 1.000 lei. În cursul anului se achizitioneaza materiale în valoare de 3.000 lei, TVA 24%. În timpul anului se dau în consum materiale în valoare de 3.500 lei la cost de achiziție. Stocul faptic la sfârșitul anului este de 400 lei.
CAPITOLUL III
Studiu de caz privind contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale în cadrul S.C. Mido New Line S.R.L.
3.1 Prezentare SC MIDO NEW LINE SRL
SC MIDO NEW LINE S.R.L. este o societate cu capital integral românesc, înființată în anul 2006. Obiectul principal de activitate îl reprezintă, conform codului CAEN 5819 “Alte activități de editare”.
Firma este situată în județul Cluj, orașul Cluj-Napoca, Str. Petru Maior, nr. 6-8.
Societatea realizează o gamă diversificată de produse editate sau editabile, realizând umătoarele operațiuni:
print color și alb/negru pentru produse de tipul: cărți de vizită, mape personalizate, afișe, pliante, cărți/reviste, fotografii digitale, invitații;
finisare print;
îndosariere;
legări lucrări licențe;
xerox;
scanări;
laminări;
print personalizat cd/dvd.
De exemplu oferta societății, pentru realizarea de cărți de vizită, este următoarea:
Fig. nr.1: Exemplu de tipuri de dimensiuni pentru un singur produs
Indiferent dacă este vorba de mape de prezentare, plicuri personalizate, cărți de vizită, pliante, fluturași, afișe, cd-uri, firma oferă servicii complete de print personalizate. Executarea comenzilor primite se face în funcție de ordnea de primire, complexitate și tiraj.
De asemenea, pentru executarea unor lucrări de calitate, societatea dispune de cele mai performante aparate în domeniu, precum și de o echipă dinamică, care rezolvă orice problemă cu promptitudine și profesionalism, astfel încât comenzile ajung la timp la destinație, cu o execuție impecabilă.
Modul de lucru al firmei este următorul: societatea preia comenzile de pe site sau documentele pot fi aduse direct la sediu pe orice suport: cd, dvd. După execuție, acestea pot fi livrate direct la client, prin curier rapid, oriunde în țară sau pot fi ridicate de la sediul firmei.
Scurt istoric
Firma Sc.Mido New Line Srl a fost înființată în anul 2006 de către Roman Dan Mihai și Roman Ioana Cristina, ambii absolvenți studii universitare în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj și un Master în Managementul Afacerilor în cadrul aceleași universități.
Businessul a început prin închirierea unui spațiu comercial în Cluj Napoca, în apropierea Centrului Universitar de Psihoologie și Medicină și Primăria Municipiului Cluj. A fost aleasă această locație deoarece o parte din clienții vizati de firmă sunt studenții.
Firma ofera servicii de printing alb negru și color,cărți de vizită,CD imprimate,coperți de licență,calendare personalizate de buzunar/birou/perete, îndosariere,înfoliere,flyere,design digital etc.
În prezent firma își desfășoară activitatea în spațiul comercial închiriat inițial la înființarea firmei. De asemenea, societatea deține și o platformă online www.midoprint.ro unde se pot plasa comenzile direct pe site, se pot consunsulta ofertele sau se pot cere detalii despre prețuri sau servicii.
Promovarea firmei se face prin publicarea ofertelor pe site -ul firmei www.midoprint.ro ,prin distribuirea ofertelor pe grupurile de studenți sau prin flyere. Pentru atragerea clienților firma face diferite oferte grupurilor de studenți care plasează comenzi.
Printre clienții firmei se numără atât persoane fizice, cărora li se eliberează bon fiscal la fiecare achiziție, cât și entități cu personalitate juridică, cărora li se eliberează factură.
Principalii furnizori ai firmei sunt: SC LECOM BIROTICA ARDEAL SRL, CONTRAST IMPEX SRL, SC ANEMONA COM SRL, VECTOR INTERNATIONAL SRL.
Termenele de plată către furnizori sunt de 15-45 zile, în funcție de gradul de încărcare cu comenzi.
Managementul firmei este asigurat de cei doi asociați: Roman Dan și Roman Ioana, aceștia fiind și cei care au înființat societatea și fiind foarte implicați în activitatea acesteia.
Numărul de salariați ai firmei este de 9 salariați, programul de lucru realizându-se în două schimburi.
Execuția lucrărilor se asigură la un nivel de performanță corespunzător exigențelor tehnice solicitate de standardele impuse de client. Interesul societății pentru respectarea angajamentelor asumate prin contract se manifestă prin atenția cu care sunt selecționați angajații, pentru a fi asigurate calitatea și ritmul de execuție ale lucrării care să satisfacă cât mai bine cerințele beneficiarilor. Atât proiectarea cât și execuția se adaptează în permanență cerințelor pieței și nivelului tehnic în continuă creștere al tehnologiilor avansate și al materialelor folosite la cele mai diverse lucrări de construcții. Dotările foarte bune și specialiștii cu vechime în acest domeniu, competența și seriozitatea lor, calitatea serviciilor prestate au contribuit la bunul renume al societății în domeniul în care activează.
Calitatea
Conducerea societății „Mido New Line”, susține valori precum creativitatea, participarea activă, încrederea reciprocă, obiectivul acesteia fiind creșterea competitivității pe piață a societății prin implementarea următoarelor principii:
Orientarea către clienți prin îmbunătățirea continuă asociată satisfacerii la timp,
cantitativ și calitativ, a cerințelor, necesităților și așteptărilor clienților actuali și potențiali;
Eficiența economică prin calitate, scopul organizației fiind mărirea atractivității și calității produselor oferite, concomitent cu minimizarea costurilor. Pentru aceasta societatea investește în calitate prin îmbunătățirea continuă a unui sistem de management integrat al calității și utilizarea unor mijloace fixe performante;
Dezvoltarea profesională continuă a personalului organizației;
Respectarea cerințelor legale și de altă natură a tuturor părților interesate: angajați, colaboratori, clienți, instituții ale statului.
Totodată, fiecare angajat este răspunzător pentru calitatea muncii sale.
3.2.Organizarea S.C. MIDO NEW LINE S.R.L.
S.C MIDO NEW LINE are o structură organizatorică de tip funcțional, așa cum se
observă din organigrama unității. Exercitarea conducerii se face În mod centralizat, iar sistemul de comunicare funcționează atât pe verticală cât și pe orizontală.
Societatea este condusă de Directorul General (domnul Roman Dan), în subordinea căruia se află directorul general adjunct.
Directorul General îndeplinește următoarele sarcini de bază:
semnează contracte cu clienții și furnizorii firmei;
coordonează activitatea angajaților;
stabilește politicile de firmă pentru diferite perioade de timp;
numește coordonatorii pe fiecare lucrare mare (tiraje peste 100 de cărți/reviste).
Misiunea principală a directorului general este de a organiza, conduce și urmări activitatea, astfel încât firma să facă afaceri profitabile și de a-și orienta colaboratorii și subordonații spre ceea ce se așteaptă de la ei.
In cadrul S.C. MIDO NEW LINE S.R.L. regăsim două funcții de bază ale întreprinderii: comercială și financiar-contabilă . Unele activități desfășurate în cadrul firmei pot fi cuprinse în mai multe funcții, neexistând o delimitare certă între funcții și activitățile desfășurate.
Funcția comercială cuprinde activitățile prin care sunt puse la dispoziția pieței serviciile companiei pornind de la cerințele calitative și cantitative pentru acestea. Principalele activități sunt aprovizionarea și asigurarea recepționării materiilor prime și materialelor, pieselor de schimb, combustibilului, primite de la furnizori, crearea și menținerea legăturilor cu furnizorii și depozitele.
În cadrul funcției comerciale se au în vedere următoarele obiective :
-realizarea ritmicității în aprovizionarea cu materii prime și materiale;
-edificarea relațiilor cu furnizorii și cu ceilalți parteneri de afaceri;
-creșterea prestigiului firmei;
-depistarea în timp util a noilor cerințe de pe piață;
Funcția comercială se realizează în cadrul departamentului comercial, care cuprinde: aprovizionare, maketing și managementul calității.
Functia financiar-contabilă grupează activitățile privind obținerea și folosirea rațională a mijloacelor financiare, înregistrarea și evidența în expresie bănească a fenomenelor
economice din unitate (evidența contabilă), analiza economică, stabilirea prețurilor, controlul
financiar intern, urmărirea modului de realizare a rezultatelor economice.
Aceste activități se realizează cu ajutorul unor instrumente ca: bilanțul, conturile, bugetul de venituri si cheltuieli.
Obiectivele principale ale acestei funcții sunt:
-utilizarea eficientă a resurselor finaciare ale firmei;
-planificare financiară, trezorerie, urmărirea și analiza indicatorilor economico- financiari;
-plata furnizorilor la data convenită;
-contabilitatea valorilor materiale, a cheltuielilor cu prestarea serviciilor;
-metodologia financiar-contabilă și controlul financiar preventiv
Această funcție este realizată în cadrul departamentului economic în care sunt cuprinse casieria și biroul financiar-contabil.
ORGANIGRAMA S.C. MIDO NEW LINE S.R.L.
3.3. Organizarea Contabilității în cadrul S.C. MIDO NEW LINE S.R.L.
Una dintre condițiile fundamentale pentru ținerea unei contabilități corecte este documentarea operațiunilor, adică efectuarea înregistrărilor în contabilitate numai pe baza
unor documente justificative. Contabilitatea consemnează astfel o informație pe care o putem
considera ca fiind obiectvă, prin faptul că este reflectată într-un inscris verificabil și care este
emis, de cele mai multe ori, de persoane în afara compartimentului contabil, creîndu-se astfel și posibilitatea unui control suplimentar.
Contabilul constată “realitatea” prin mijlocirea acestor documente, în lumina regulilor proprii, mai mult sau mai puțin rigide și uneori contestabile, și mai ales prin trecerea prin filtrul judecății sale.
Activele circulante materiale din cadrul firmei analizate, ocazionează numeroase operațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea. Aceste oprațiuni trebuie consemnate în diferite
documente de evidență operativă a stocurilor. Orice gestiune de stocuri presupune organizarea
unei evidențe operative, în etaloane de masură naturale sau natural convenționale care să permită “măsurarea și exprimarea cantitativă a obiectelor în unități de măsură specifice proprietăților fizico- chimice ale acestora”.
Atunci când SC MIMido New Line SRL emite comenzi către furnizori, pe baza acestora se încheie contracte economice sau în anumite condiții, contractele economice vor fi înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. În faza de executare a contractului de aprovizionare, cumpărătorul primește de la furnizor avizul de însoțire a mărfii (dacă factura sosește ulterior ) sau factura.
În faza de recepție, bunurile aprovizionate vor fi luate în primire. Tot la recepție se va
efectua de către delegatul unității cumpărătoare recepția transportului (verificarea stării ambalajelor), iar în cazul constatării unor lipsuri se va întocmi proces-verbal de constatare.
Recepția cantitativă se realizează de către gestionar și presupune compararea datelor din avizul de însoțire al mărfii ori factura cu cantitățile de stocuri efectiv primite, iar pe baza acesteia se va întocmi nota de recepție și constatare de diferențe .
Nota de recepție și constatare de diferențe este folosit ca document pentru recepția
bunurilor intrate în gestiune, pentru intrarea bunurilor în stoc, încărcarea gestiunii, folosit ca act de probă in justiție, în litigiile cu cărăușii și furnizorii sau pentru diferențele cantitative
constatate la recepție.
Documentul tipizat cu ajutorul căruia se ține evidența operativă a stocurilor este fișa de magazie, întocmită la local de depozitare. Acest document nu circulă, fiind un document de înregistrare operativă care servește la:
– evidența operativă a intrărilor, ieșirilor și stocurilor existente la fiecare loc de depozitare;
– sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale.
Fișele de magazie se deschid pentru fiecare element stocabil în parte și se ordonează pe conturi sintetice de stocuri, grupe și subgrupe de elemente stocabile concordante cu structurile de conturi analitice.
Documentul justificativ utilizat pentru a evidenția consumul de materii prime și materiale este bonul de consum. Acesta servește ca document de eliberare din magazie pentru consum, document justificativ de ieșire a bunurilor din gestiune sau ca document justificativ de înregistrare a ieșirilor din stoc în contabilitatea analitică și sintetică. Acesta se întocmește în două exemplare de către compartimentul însărcinat cu lansarea programului de producție.
Pentru predarea la depozit a stocurilor materiale reprezantând produse finite, semifabricate din producție proprie și pentru tranzitatea materialelor de la un stoc de depozitare la altul se întocmește bonul de predare-transfer-restituire.
În cazul restituirii materialelor neutilizate se folosește același document.
Valorile materiale trimise la terți pentru prelucrare se vor înregistra în avizul de însoțire a mărfii, cu mențiunea “pentru prelucrare la terți”, iar pentru livrarea mărfurilor și a
produselor se va utiliza dispoziția de livrare, avizul de însoțire a mărfii și factura.
Contabilitatea activelor circulante materiale este organizată pe categorii de stocuri.
Evidența permanentă a existenței și mișcării unor asemenea active, controlul gestiunii acestora și reliefarea ajustărilor pentru deprecierea reversibilă a stocurilor reprezintă elemente pe care trebuie să le asigure contabilitatea acestor active.
3.4. Prezentarea principalilor indicatori economico-financiari la
S.C. MIDO NEW LINE S.R.L.
Orice stoc, prin natura lui, presupune o imobilizare de capital. Din acest motiv, deosebit de important este analiza structurii stocurilor, deoarece o supradimensionare a acestora presupune, pe de-o parte, cheltuieli mari cu depozitarea și păstrarea, iar pe de altă parte, imobilizarea resurselor financiare în unele materii prime și materiale care au o circulație lentă.
Stocurile de materii prime și materiale sunt absolut necesare desfășurării ritmice și
continue a fiecărei faze a ciclului de exploatare. Fără ele nu se poate asigura utilizarea judicioasă a capacităților de producție și satisfacerea cerințelor clienților.
Analiza stocurilor de materii prime și materiale urmăreaște:
dinamica și structura stocurilor finale, în vederea identificării cauzelor care determină variația acestora;
analiza factorială a stocului mediu;
eficiența gestionării stocurilor.
Analiza eficienței gestiunilor stocurilor de materii prime și materiale necesită examinarea următorilor indicatori:
– Viteza de rotație a stocurilor (Vrs), este raportul dintre costul vânzărilor sau cifra de afaceri și stocul mediu.
Acest indicator caracterizează eficiența cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii. Cu cât viteza de rotație este mai mare, cu atât volumul de active circulante necesare pentru obținerea unei anumite producții este mai mic sau producția obținută într-o anumită perioadă de timp cu același volum de active circulante este mai mare. De aici decurge importanța accelerării vitezei de rotație în vederea creșterii eficienței activității economice a întreprinderii.
VRS 2011= = = 0,97
VRS 2012= = = 0,73
VRS 2013= = = 0,82
Indicatorul arată de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.
-Durata de rotație a stocului mediu (Drs), este inversul vitezei de rotație a stocurilor și exprimă intervalul de timp (zile) în care se reînnoiesc stocurile prin intermediul vânzărilor.
Situația întreprinderii este mai bună din punct de vedere al lichidității cu cât acest interval de timp este mai scurt. Prin raportarea valorii stocurilor medii la cifra de afaceri se determină câți lei investiți in stocuri sunt necesari pentru a realiza un leu cifră de afaceri.
DRS 2011= = x 365 = 375 zile
DRS 2012= = x 365 = 498 zile
DRS 2013= = x 365 = 445 zile
Indicatorul indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate.
Cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, în sensul că stocurile sunt utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile.
Importanța calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoașterea evoluției acestora și în compararea cu exercițiile financiare precedente, ceea ce oferă conducerii entității, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact în procesul decizional.
De asemenea, cunoașterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparații cu alte entități din sectoare de activitate similare, autohtone sau internaționale.
Principalele grupe de indicatori sunt:
indicatori de lichiditate,
indicatori de risc,
indicatori de acivitate (de gestiune),
indicatori de profitabilitate și solvabilitate.
Indicatori de lichiditate
Indicatorii din această grupă arată capacitatea activelor din cadrul entității de a se transforma în bani, fără riscuri.
Lichiditate curenta = Active curente
Datorii curente
Lc2011=
Lc2012=
Lc2013=
Figura nr.2: Evoluția lichidității SC MIDO NEW LINE în perioada 2011-2013
Indicatorul arată suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scut și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată și acceptabilă este în jur de 1,2 respective 120%. Deci, cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât situația entității este mai bună.
În situația SC MIDO NEW LINE SRL, putem spune că firma are o lichiditate foarte scăzută, deoarece valoarea datoriilor curente este mult mai mare comparativ cu activele circulante pe care le finanțează, rezultând de aici faptul că firma și-a achiziționat active imobilizate, respectiv echipamente, pentru care a ales să le finanțeze din activitatea curentă.
Cu toate acestea, lichiditatea firmei a crescut în anul 2013, comparativ cu anul 2012, respectiv 2011.
Lichiditate imediată = x 100= test acid
Li2011=
Li2012=
Li2013=
Acest indicator elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilități, exprimând capacitatea entității de a plăti datoriile. Valoarea recomandată este în jur de 1. Cu cît testul acid este mai mare decât 1, cu atât situația entității este mai bună.
II. Indicatori de risc
Gradul de îndatorare = sau
Gradul de îndatorare = x 100
Capital împrumutat = credite peste 1 an
Capital permaent = capital social + rezerve + credite peste 1 an
Indicatorul arată cât la sută din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social.
Riscul nu trebuie să se ridice la mai mult de 30%.
În cazul SC MIDO NEW LINE SRL, acest indicator nu poate fi calculate, deoarece în intervalul analizat, respectiv decembrie 2011-decembrie 2013, firma nu a contractat credite. De aici rezultă că gradul de îndatorare al firmei este 0.
Indicatori de activitate (de gestiune)
Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la:
viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;
capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activităților comerciale de bază ale entității.
Viteza de rotatie a debitelor-clienti =
Când valoarea indicatorului este mare, rezultă că în unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat clienților și în consecință creanțele sunt mai greu de încasat (clienți răi platnici). Entitatea trebuie să ia măsurile care se impun pentru urgentarea încasării acestora.
Vclienti 2011== 0,23 zile
Vclienti 2012== 0 zile
Vclienti 2013== 0 zile
În urma analizei acestui indicator rezultă că societatea analizată încasează cash și nu acordă termene la plata facturii.
Viteza de rotație a creditelor-furnizori = x 365
Indicatorul exprimă numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi.
Vfurnizori 2011= x 365 = 38 zile
Vfurnizori 2012= x 365 = 44,4 zile
Vfurnizori 2013= x 365 = 38 zile
Societatea realizează plata către furnizori la termen de 30-45 zile. Datorită seriozității sale în a-și achita datoriile față de furnizori, societatea a reușit sa-și păstreze acest avantaj concurențial de a plăti la termen.
Viteza de rotatie a activelor imobilizate =
Indicatorul exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, se evaluează eficiența managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate prin exploatarea acestora.
Vactive imob 2011= = 4,03
Vactive imob 2012= = 3,71
Vactive imob 2013= = 4,05
Viteza de rotatie a activelor totale =
Indicatorul evaluează eficiența managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de activele entității.
Vactive totale 2011= = 1,37
Vactive totale 2012= =0,80
Vactive totale 2013= = 0,71
Indicatori de profitabilitate
Indicatorii din această grupă exprimă eficiența entității în realizarea de profit din resursele disponibile.
Rentabilitatea capitalului angajat
==
Indicatorul reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere.
R2011== 0,96 lei profit la 1 leu investit
Menționez că în stabilirea nivelului capitalului permanent nu am ținut cont de contul 117”Rezultatul reportat” unde apare o pierdere de 300.000 Ron, care provine din anii anteriori și care va fi recuperată cel mai probabil în câțiva ani.
R2012== 0,91
Din analiza acestui indicator rezultă că la 1 leu investit în afacere, se câștigă un profit de 0,91 lei.
R2013== 1,69
3 . Profitabilitate = x 100
Atunci când profitabilitatea este mai mică decât rata dobânzii de bază pe termen lung, conducerea entității ar trebui să analizeze situația în sensul orientării activelor într-o altă direcție de utilizare sau chiar să procedeze la lichidarea unității sau altă procedură de reorganizare, în cazul în care profitabilitatea nu poate fi îmbunătățită.
Profitabilitate2011= x 100 =5,31%
Profitabilitate2012= x 100 =1,63%
Profitabilitate2013= x 100 = 6,58 %
Deși compania nu înregistrează o marjă de profit mare, totuși această marjă este mult mai bună decît rata dobânzii pe termen lung. Firma este profitabilă.
Fig. nr. 3: Profitabilitatea SC MIDO NEW LINE SRL, ca parte
din cifra de afcaeri la anul 2013
Un alt tip de indicatori finaciari, pot fi calculați, pentru determinarea nevoilor financiare ale firmei.
Analiza poziției financiare a societății MIDO NEW LINE SRL
Fondul de rulment: reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile. Apare deci ca o marjă de securitate care permite întreprinderii să facă față, fără dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marjă de securitate garantează solvabilitatea întreprinderii permițându-i acesteia în caz de probleme comerciale, și anume reducerea vânzărilor, întârzierea plăților de către clienți, accelerarea plăților către furnizori, conservarea unei anumite autonomii, a unei independențe financiare față de creanțierii săi. Fondul de rulment este un indicator clasic, frecvent utilizat în analiza financiară. În teoria economică s-au impus conceptele de fond de rulment net, sau fond de rulment patrimonial, și fond de rulment funcțional,sau fond de rulment net global.
Analiștii financiari apreciază că nevoia de fond de rulment este de fapt indicatorul cel mai relevant al echilibrului funcțional întrucât pune în evidență acele nevoi ciclice neacoperite din resurse temporare și reînnoibile permanent în cadrul acelorași cicluri de exploatare. Această apreciere pornește de la analiza calitativă a activității de exploatare, calitate apreciată prin capacitatea ciclului de exploatare de a-și echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice de capital. Partea ramasă nefinanțată ar trebui să fie mai mică sau cel mult egală cu fondul de rulment, astfel calitatea necorespunzătoare ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru funcțional care va afecta trezoreria întreprinderii.
În optica funcțională, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii nu presupune doar existența unui fond de rulment pozitiv ca marjă de siguranță, ci a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finanțare ale ciclului de exploatare (stocuri + creanțe de exploatare – datorii de exploatare).
Surplusul resurselor durabile în raport cu imobilizările reprezintă fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment net global disponibil pentru finanțarea ciclului de exploatare.
Relația de determinare a FR este următoarea:
FR = Capitalul permanent – Active imobilizate nete
Tabelul nr. 1: Evoluția FR în perioada 2011-2013
*În stabilirea capitalului permanent nu s-a ținut cont de pierderea înregistrată de firmă în contul 117”rezultatul reportat”, aceasta reprezentând o pierdere din exercițiile financiare anterioare
Fig. nr. 4:Evoluția fondului de rulment la SC MIDO NEW LINE SRL
Din datele prezentate în tabelul de mai sus, rezultă că firma nu dispune de fond de rulment, o resursă foarte importantă pentru orice companie. Din contră societatea analizată și-a susținut investițiile în active imobilizate (echipamente), bunuri utilizabile o perioadă extinsă de timp, prin participarea la mai multe cicluri de producție, pe seama utilizării resurselor financiare pe termen scurt ale firmei. Concluzia este că firma înregistrează un dezechilibru financiar prin modul de finanțare a activelor imobilizate, fapt ce a dus la o lichiditate sub limita minima.
Aceast indicator oferă o imagine, în termini financiari, a derulării ciclului de exploatare. Valorile înregistrate evidențiază faptul că fondul de rulment nu asigură finanțarea nevoii de fond de rulment și o parte din trezoreria de active.
Interesul arătat noțiunii de fond de rulment se justifică prin faptul că el constitue o garanție a lichidității întreprinderii. Ca indicator de sine stătător, fondul de rulment net global nu prezintă decât o importanță relativă. Pentru a determina gradul de satisfacere a necesităților el trebuie comparat cu necesarul de fond de rulment.
Desfășurarea activității de exploatare antrenează formarea nevoilor de finanțare, dar în același timp presupune și constituirea în contrapartidă a resurselor adecvate finanțării acestor nevoi. Procedând la compararea globală a nevoilor de finanțare ale ciclului de exploatare cu resursele de finanțare corespunzătoare, se naște nevoia de fond de rulment, care reprezintă nevoile de finanțare ale activității de exploatare, determinate de decalajele în timp între fluxurile fizice și cele financiare.
NFR= Stocuri+ creanțe –Datoriile de exploatare
Datoriile de exploatare= credit furnizor + credite bancare sub 1 an
Fig. nr. 5: Evoluția necesarului de fond de rulment în perioada 2011-2013
În cadrul necesarului de fond de rulment total se disting:
► nevoia de fond de rulment de exploatare, care constitue variabila primordială a gestiunii întreprinderii. Reprezintă acea parte din nevoile ciclice de exploatare care nu este acoperită din resurse ciclice și care trebuie finanțată din resursele durabile ale întreprinderii.
Ciclul de exploatare presupune reînnoirea permanentă a stocurilor și creanțelor, a căror finanțare trebuie acoperită din surse ciclice. În perioada 2011-2013 nevoia de fond de rulment îmbracă forma unei veritabile investiții, evidențiind capitalul investit de întreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. În cazul în care nevoile cilice nu pot fi acoperite financiar din resurse corespunzătoare, această nevoie suplimentară ar trebui finanțată din fondul de rulment funcțional, care apare ca un surplus de resurse permanente.
Necesarul de fond de rulment din exploatare reprezintă de fapt suma pe care întreprinderea o solicită ca o nevoie continuă, permanentă de finanțare. În 2012-2013 această nevoie era destul de stringentă, fiind 205.811 lei, situație apărută ca urmare a creșterii semnificative a valorii stocurilor greu vandabile sau cu o viteză de rotație de peste 365 zile.
În încercarea de a-și consolida poziția pe piață, firma oferă o gamă foarte largă, variată de produse pentru unele dintre acestea neexistând desfacere suficientă.Această situație îi afectează însă activitatea de expoatare. Pentru e nu-și pune în pericol continuitatea este nevoită să-și finanțeze activitatea de bază fie din resursele sale durabile, fie să apeleze la credite pe termen scurt, însă acestea reprezintă o formă destul de periculoasă și de costisitoare de finanțare.
De asemenea o altă măsură care se impune este optimizarea stocurilor, prin renunțarea sau vânzarea în pierere a surplusului care are o viteză de rotație aproape de zero. Demn de remarcat este faptul că nivelul stocurilor este aproape dsau chiar peste cifra de afaceri a firmei. În mod normal stocurile reprezintă pînă la 40% din cifra de afceri a unie companii.
► nevoia de fond de rulment în afara exploatării: corespunde acelor nevoi utilizate din afara ciclului de exploatare, care nu sunt finanțate de resurse ciclice și care trebuie acoperite din capitalul permanent.
Elementele mai puțin legate de exploatare corespund componentelor activului și pasivului care sunt influențate de activitatea curentă a întreprinderii fără a fi strict înscrise în ciclul de exploatare.
Principalele cauze ale variației necesarului de fond de rulment sunt:
a) pe faze ale ciclului de activitate:
– specificul activității, și anume sezonalitatea, în perioada de vară vânzările scad, dar acestea sunt reluate în perioada începerii anului școlar;
– condițiile de producție;
– condițiile de desfacere, produsele firmei nefiind destinate decât unui anume tip de clientelă, însă în ultima perioadă firma a făcut eforturi însemnate pentru a atrage noi clienți;
b) în timp:
– variația volumului de activitate datorită caracterului sezonier determină o variație în același sens a fondului de rulment, dar de intensitate diferită, datorită componentei fixe a acestuia.
– modificarea condițiilor operaționale, firma încercând prin investițiile făcute să crească calitatea procesului de producție, să ducă o politică comercială mult mai puternică, să-și promoveze produsele în vederea câștigării de noi segmente de piață.
c) inflația:
– creșterea de preț, care se concretizează în valori suplimentare ale elementelor necesarului fondului de rulment, implică investiții suplimentare aferente exploatării.
– instabilitatea cererii și a ofertei manifestate pe piață în condițiile unei economii inflaționiste determină dificultăți la nivelul întreprinderii, având repercusiuni asupra nivelului necesarului de fond de rulment.
Studiul de caz privind contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale în cadrul SC MIDO NEW LINE S.R.L.
Contabilitatea stocurilor la SC MIDO NEW LINE S.R.L. se realizează atât pe conturi sintetice cât și analitice cu. Se utilizează metoda inventarului permanent, iar contabilitatea este organizată conform metodei cantitativ –valorice ( respectiv ținerea evidenței cantitative la locul de depozitare iar în contabilitate ținerea evidenței valorice )
În cadrul lunii noiembrie a anului 2012 au avut loc următoarele operațiuni privind stocurile:
08.11.2013
SC Mido New Line SRL achiziționează în 08.11.2013, obiecte de inventor (2 bucăți mouse wireless), în valoare de 124,91 lei, la care se adaugă TVA:
% = 401 154,89 lei
303 Furnizori 124,91 lei
Materiale de natura
obiectelor de inventar
4426 29,98 lei
T.V.A. deductibila
Firma achiziționează de la SC Lecom Birorica Ardeal SRL, hârtie copiator, 150 de bucăți, la un preț unitar de 9,50 lei/bucată, valoare totală 1.425 lei + TVA 24%:
% = 401 1.767 lei
301 Furnizori 1.425 lei
Materii prime
4426 342 lei
T.V.A. deductibila
Se înregistrează o depunere de numerar în sumă de 2.000 lei în contul firmei deschis la Banca Transilvania:
512.1 = 5311 2.000 lei
Conturi la bănci în lei Casa în lei
Depunerea de 2.000 lei a fost realizată de firmă, în vederea achitării unui bilet la ordin în sumă de 1.738,48 lei, introdus la plată pentru achitarea facturii față de furnizor din data de 23.10.2013.
– acceptarea efectului comercial:
401 = 403 1.738,48 lei
Furnizori Efecte de plătit
– plata efectului comercial:
403 = 5121 1.738,48 lei
Efecte de plătit Conturi la bănci în lei
Se înregistrează perceperea comisionului băncii pentru biletul la ordin achitat, în valoare de 4 lei:
627 = 5121 4 lei
Cheltuieli cu serviciile Conturi curente în lei
bancare și asimilate
13.11.2013
1) Firma achiziționează de la SC Anemona Com SRL, materii prime în valoare de 719,70 lei plus TVA 24%:
% = 401 892,43 lei
301 Furnizori 719,70 lei
Materii prime
4426 172,73 lei
T.V.A. deductibila
18.11.2013
1) Societatea se aprovizionează de la SC LECOM Birotica Ardeal SRL, cu materie primă (topuri de coli), în valoare de 1.438,50 plus TVA 24%:
% = 401 1.783,74 lei
301 Furnizori 1.438,50 lei
Materii prime
4426 345,24 lei
T.V.A. deductibila
3) Administratorul firmei depune la bancă suma de 1.100 lei, , pentru a complete suma ce trebuie plătită pentru biletul la ordin emis în favoarea SC Concret Consult, în sumă de 2.059,41 lei.
– depunerea numerarului la bancă:
512.1 = 5311 1.100 lei
Conturi la bănci în lei Casa în lei
– acceptarea efectului comercial:
401 = 403 2.059,41 lei
Furnizori Efecte de plătit
– plata efectului comercial:
403 = 5121 2.059,41 lei
Efecte de plătit Conturi la bănci în lei
Se înregistrează perceperea comisionului băncii pentru biletul la ordin achitat, în valoare de 4 lei:
627 = 5121 6 lei
Cheltuieli cu serviciile Conturi curente în lei
bancare și asimilate
26.11.2013
1) Societatea se aprovizionează de la SC LECOM Birotica Ardeal SRL, cu materie primă (topuri de coli), în valoare de 1.425 plus TVA 24%:
% = 401 1.767 lei
301 Furnizori 1.425 lei
Materii prime
4426 342 lei
T.V.A. deductibila
28.11.2013
1) Se înregistrează perceperea comisionului băncii pentru gestiune cont curent, în valoare de 6 lei:
627 = 5121 6 lei
Cheltuieli cu serviciile Conturi curente în lei
bancare și assimilate
30.11.2013
1) Se dau în consum 300 de bucăți de hârtie, plus alte materii prime , în valoare totală de 4.552,12 lei, valoare fără TVA.
601 = % 4.552,12 lei
Cheltuieli cu materii prime 301 4.552,12 lei
Materii prime
2) În data de 02.12.2013, Sc Mido încasează de la Asociația Oastea Domnului contravaloarea afișe 100 bucăți x 1,37 (preț unitar)= 137,10 lei, plus TVA 24%:
– facturare mărfuri vândute:
411 = % 170 lei
Clienți 707 137,10 lei
Venituri din vz. mărfurilor
4427 32,90 lei
TVA colectată
încasare factură emisă prin contul bancar:
5121 = 411 170 lei
Conturi la bănci în lei Clienți
3) În data de 02.12.2013, Sc Mido încasează de la Mastertea SRL contravaloarea etichete 144 bucăți x 0,077 (preț unitar)= 9,68 lei, plus TVA 24%:
– facturare mărfuri vândute:
411 = % 12 lei
Clienți 707 9,68 lei
Venituri din vz. mărfurilor
4427 2,32 lei
TVA colectată
încasare factură emisă prin contul bancar:
5121 = 411 12 lei
Conturi la bănci în lei Clienți
4) În data de 03.12.2013, Sc Mido încasează de la Azuria Impress music contravaloare inscripționare și printare CD 400 bucăți x 0,53 (preț unitar)= 213,87 lei, plus TVA 24%:
– facturare mărfuri vândute:
411 = % 265,20 lei
Clienți 707 213,87 lei
Venituri din vz. mărfurilor
4427 51,33 lei
TVA colectată
încasare factură emisă prin contul bancar:
5121 = 411 265,20 lei
Conturi la bănci în lei Clienți
În data de 10.12.2013 firma achiziționează de la SC Romanian Paper Distribution, material consumabile în sumă de 698 lei, la care se adaugă TVA 24%.
% = 401 865,52 lei
302 Furnizori 698,00 lei
Materiale consumabile
4426 167,52 lei
T.V.A. deductibila
În data de 10.12.2013, societatea se aprovizionează de la SC LECOM Birotica Ardeal SRL, cu materie primă (topuri de coli), în valoare de 1.425 plus TVA 24%:
% = 401 1.767 lei
301 Furnizori 1.425 lei
Materii prime
4426 342 lei
T.V.A. deductibila
Se dau în consum material consumabile în valoare de 988,09, valoare fără TVA
602 = 302 988,09 lei
Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile
consumabile
În data de 31.12.2013 se înregistrează contravaloarea cheltuielilor cu chirie spațiu pentru perioada iunie-decembrie 2013, în valoare de 7.783,20 lei:
612 = 471 7.783,20 lei
Cheltuieli cu redevențe Cheltuieli înregistrate
locații de gestiune și chirii în avans
Concluzii
Stocurile reprezintă partea din active circulante cu rol determinant, atât pentru sfera
comerțului cât și pentru cea de producție. De accea o desfășurare a activității în condiții de
performanță, fără întreruperi datorate epuizării resurselor materiale, va conduce la o bună
gestionare a stocurilor la nivelul agentului economic.
În categoria activelor circulanate ale întreprinderii, stocurile dețin o pondere importantă, respectiv în cadrul firmei analizate stocurile reprezintă peste 90% din structura activelor circulante, ceea ce reflectă pe de o parte o imobilizare destul de mare în stocuri, fiind o situație ușor atipică, dar pe de altă parte firma nu are creanțe, deoarece toate încasările se fac cash, respectiv cu plata la vedere.
Existența stocurilor de mijloace circulante este fundamentală pentru o funcționare normală și continuă a ciclului de exploatare în toate fazele activității economice din cadrul întreprinderii.Această importanță se datorează faptului că acestea devin, în procesul de producție, depozitarul valorii cedate de personal, mijloace fixe, informații.
Orice stoc, prin natura lui, presupune o imobilizare de capital. Din acest motiv, deosebit de important este analiza structurii stocurilor, deoarece o supradimensionare a acestora presupune, pe de-o parte, cheltuieli mari cu depozitarea și păstrarea, iar pe de altă parte, imobilizarea resurselor financiare în unele materii prime și materiale care au o circulație lentă.
Analiza eficienței gestiunilor stocurilor de materii prime și materiale necesită examinarea atât a vitezei de rotații cât și a duratei de rotații. În general viteza de rotație a activelor circulante influiențează indicatorii de performanță ai întreprinderii (beneficiul și ratele de rentabilitate).
În cazul SC Mido New Line SRL, durata de rotație a stocurilor este destul de mare. În anul 2011, acest indicator a reflectat 375 zile, apoi în anul 2012 a crescut la 498 zile, ceea ce reflectă:
– o ușoară scădere a activității subliniată de scăderea cifrei de afaceri de la 211.843 lei în 2011, la 183.918 lei în 2012, respectiv o scădere cu 13,2%;
– creșterea stocurilor de la valoarea de 84.144 lei la decembrie 2011, la 174.855 lei la decembrie 2012, rezultă că valoarea stocurilor aproape s-a dublat în anul 2012, firma neavând capacitatea de a utiliza un volum atât de mare de stocuri în decursul unui an.
Dacă efectuăm aceeași analiză pentru perioada 2012-2013, vom culege următoarele informații:
cifra de afaceri a firmei a crescut în anul 2013 cu 9,5%, comparativ cu anul 2012;
volumul stocurilor în anul 2013 a ajuns la 227.064 lei, față de 174.855 lei la decembrie 2012, ceea ce reflectă pe o parte că firma deține căteva stocuri greu vandabile sau care nu mai sunt cerute pe piață, dar pe de altă parte firma trebuie să se aprovizioneze constant cu materialele cerute pe piață.
Ceea ce se impune în cazul SC MIDO NEW LINE SRL este optimizarea stocurilor, prin vânzarea chiar și în pierdere a stocurilor vechi, fără prea mare cerere și utilizarea fondurilor obținute pentru rentabilizarea activității pe termen lung.
De asemenea un punct sensibil pentru firmă o reprezintă lichiditatea sub valoarea de 100%. Astfel în anul 2012 lichiditatea companiei a crescut de la 19,21 în anul 2011, la 34,77% în anul 2012, pe fondul creșterii semnificative a stocurilor. De asemenea lichiditatea a crescut și în anul 2013, ajungând la 41,52%, dar încă rămâne destul de departe de valoarea de 100%.
În fapt lichiditatea reflectă incapacittaea firmei de a face față datoriilor pe termen scurt și ceea ce s-ar impune este creditarea firmei fie prin aport asociat pe o perioadă de 3-4 ani, până la echilibrarea indicatorilor acesteia, fie prin apelarea la credite bancare pe termen de până la 5 ani.
Am propus această soluție deoarece există un dezechilibru la nivel de active imobilizate, în sensul că la nivelul anului 2013, firma deține capitaluri permanente de 7.848 lei și active imobilizate de 50.000 lei, respectiv aparatură pentru xerox, copiatoare, etc. Firma a achiziționat acestea și le-a încadrat în contabilitate ca plăți pentru activitatea curentă, fiind susținută în acest sens și de creditul de la furnizori(duratele de rotație furnizori au crescut).
În fapt firma a achiziționat active cu utilizate îndelungată peste 5 ani din activitatea curentă.
În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile prezină unele principii și reguli în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea acestora. Astfel evaluarea stocurilor se va face conform unor norme generale de evaluare elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale, Standardele Internaționale de Contabilitate și vor fi recunoscute în momentul în care se îndeplinesc cele două condiții prezentate în IAS 2 “Stocuri”: reprezintă o resursă
controlată/controlabililă de întreprindere probabilă să genereze beneficii economice viioare și are un cost ce poate fi determinat în mod credibil.
Contabilitatea activelor circulante materiale este organizată pe categorii de stocuri.
Evidența permanentă a existenței și mișcării unor asemenea active, controlul gestiunii acestora și reliefarea ajustărilor pentru deprecierea reversibilă a stocurilor reprezintă elemente pe care trebuie să le asigure contabilitatea acestor active.
Bibliografie
1) Avram, M., Contabilitatea intreprinderii armonizată cu Directivele Contabile Europene și
Standardele Internaționale, Ed Universitară, Craiova, 2005;
2) Bojian, O., Contabilitate finaciară a intreprinderii, Ed universitară, București, 2004;
3)Budugan, D., Berheci, I., Georgescu, I.,Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Ed CECCAR,București, 2007;
4) Budugan, D., Georgescu, I., Bazele Contabilității, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2003;
5) Caciuc, L., Bunget, O., Costi, B., Farcane, N., Mateș, D., Megan, O.,Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate-IAS 2 Stocuri, Ed. CECCAR, București, 2004;
6) Crețoiu, Gh., Bucur, I., Contabilitate.Fundamentele și noul cadru juridic, Ed C.H. Beck, București, 2007;
7) Dumitrean, E.,Contabilitate financiară, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2008;
8) Dumitru, C.G., Contabilitate. Aplicații. Teste de evaluare. Studii de caz și practcă contabilă,Ed universitară, București, 2005;
9) Dragotă, V., Obrega, L., Ciobanu, A., Dragotă, M., Management financiar-Analiza
financiară și gestiune financiară operațională, Ed. Economică, București, 2003;
10) Istrate, C., Introducere in contabiliate, Ed. Polirom, Iași, 2002;
11) Hoanță, N., Finanțele firmei, Ed. Economică, București, 2007;
12) Horomnea, E., Berheci, M., Normalizarea contabilității intreprinderii, Ed. Universității Al.I. Cuza, Iași, 2007;
13) Horomnea, E., Tabară, N., Georgescu, I., Budugan, D., Bețianu, L., Bazele contabilității.
Concepte. Metode. Aplicații, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2007;
14) Mardiros, D.N., Scorțescu, F.I., Contabilitate publică, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2007;
15) Mironiuc, M., Gestiunea financiar-contabilă a intreprinderii. Concepte. Politici. Practici,
Ed. Sedcom Libris, Iași, 2007;
16) Mironiuc, M., Analiza economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006;
17) Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006;
18) Pintea, I.P.,Badea, Gh., Contabilitatea Financiară Romanescă conformă cu Directivele
Europene ,Ediția a II-a, Ed. Intelcredo, Deva, 2007;
19) Tabără, N., Modernizarea contabilității și controlului de gestiune, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2006;
20) Toma, C., Contabiliatea în comerțul exterior, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2005;
21) *** OMFP nr. 1752 din 17.XI.2005 pt aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, publicat in MO al Rom, partea I, nr. 1080 din 30.XI.2005;
22) *** Norme metodologice aprobate prin O.M.F. nr 425/1998.
=== Вibliοgrafiе ===
Bibliografie
1) Avram, M., Contabilitatea intreprinderii armonizată cu Directivele Contabile Europene și
Standardele Internaționale, Ed Universitară, Craiova, 2005;
2) Bojian, O., Contabilitate finaciară a intreprinderii, Ed universitară, București, 2004;
3)Budugan, D., Berheci, I., Georgescu, I.,Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Ed CECCAR,București, 2007;
4) Budugan, D., Georgescu, I., Bazele Contabilității, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2003;
5) Caciuc, L., Bunget, O., Costi, B., Farcane, N., Mateș, D., Megan, O.,Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate-IAS 2 Stocuri, Ed. CECCAR, București, 2004;
6) Crețoiu, Gh., Bucur, I., Contabilitate.Fundamentele și noul cadru juridic, Ed C.H. Beck, București, 2007;
7) Dumitrean, E.,Contabilitate financiară, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2008;
8) Dumitru, C.G., Contabilitate. Aplicații. Teste de evaluare. Studii de caz și practcă contabilă,Ed universitară, București, 2005;
9) Dragotă, V., Obrega, L., Ciobanu, A., Dragotă, M., Management financiar-Analiza
financiară și gestiune financiară operațională, Ed. Economică, București, 2003;
10) Istrate, C., Introducere in contabiliate, Ed. Polirom, Iași, 2002;
11) Hoanță, N., Finanțele firmei, Ed. Economică, București, 2007;
12) Horomnea, E., Berheci, M., Normalizarea contabilității intreprinderii, Ed. Universității Al.I. Cuza, Iași, 2007;
13) Horomnea, E., Tabară, N., Georgescu, I., Budugan, D., Bețianu, L., Bazele contabilității.
Concepte. Metode. Aplicații, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2007;
14) Mardiros, D.N., Scorțescu, F.I., Contabilitate publică, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2007;
15) Mironiuc, M., Gestiunea financiar-contabilă a intreprinderii. Concepte. Politici. Practici,
Ed. Sedcom Libris, Iași, 2007;
16) Mironiuc, M., Analiza economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006;
17) Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006;
18) Pintea, I.P.,Badea, Gh., Contabilitatea Financiară Romanescă conformă cu Directivele
Europene ,Ediția a II-a, Ed. Intelcredo, Deva, 2007;
19) Tabără, N., Modernizarea contabilității și controlului de gestiune, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2006;
20) Toma, C., Contabiliatea în comerțul exterior, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2005;
21) *** OMFP nr. 1752 din 17.XI.2005 pt aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, publicat in MO al Rom, partea I, nr. 1080 din 30.XI.2005;
22) *** Norme metodologice aprobate prin O.M.F. nr 425/1998.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale cu Exemplificare la Sc.mido New Line.srl (ID: 138301)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.