Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale
Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
CUPRINS
Introducere
Capitolul I S.C. ELYSABETA DLL S.R.L., Cadrul de desfășurare a activității economice pe piața concurențială
1.1.Cadru normativ și juridic al constituirii al SC ELYSABETA DLL SRL
1.2.Organizarea activității la SC.ELYSABETA DLL SRL
1.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil al societății
1.4. Coordonate privind activitatea economico-financiara a societății
1.4.1. Analiza structurii activului
1.4.2. Analiza structurii pasivilui (sursele de finanțare ale societății)
1.4.3. Analiza corelației dintre creanțe și obligații
1.4.4. Analiza lichiditatii si solvabilitatii
1.4.5. Analiza activităților de producție și comercializare
Capitolul II Structuri contabile privind stocurile
2.1. Obiectivele și factorii contabilității stocurilor și a producției in curs de executie
2.2. Conținutul și structura stocurilor
2.3 Structuri de prețuri utilizate în evaluarea stocurilor
2.4. Evaluarea elementelor de natura stocurilor și principiile care stau la baza evaluarii
Capitolul III Contabilitatea stocurilor de materii prime si materiale
3.1. Metode de organizare a contabilității stocurilor
3.2. Probleme ale aprovizionării și ieșirii elementelor de natura stocurilor de materii prime și materiale
3.3. Contabilitatea aprovizionărilor și ieșirilor de element de natura stocurilor în sistemul metodei inventarului permanent
3.3.1. Contabilitatea materiilor prime și a materialelor
3.3.1.1. Aprovizionarea cu materii prime și materiale
3.3.1.2. Cumpărări de stocuri cu reduceri comerciale și financiare
3.3.1.3. Contabilitatea consumului de materii prime și materiale
3.3.1.4. Contabilitatea materialelor aflate la terți
3.3.1.5 Contabilitatea materialelor vîndute
3.4. Contabilitatea intrărilor și ieșirilor elementelor de natura stocurilor în sistemul inventarului intermitent
3.4.1. Contabilitatea intrărilor pe stocuri din cumpărări în maniera inventarului intermitent
3.5. Inventarierea stocului la sfîrșitul exercițiului financiar
3.6. Constituirea și utilizarea de ajustări privind deprecierea stocurilor
3.7. Implicații economice și fiscale privind metodele de contabilizare utilizate
Capitolul IV. Monografie contabila privind stocurile de materii prime si materiale- STUDIU DE CAZ SC ELYSABETA DLL SRL
Concluzii și propuneri
Bibliografie
Introducere
Tema “CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE”, este structurata pe 4 capitole: prezentarea societății S.C. ELYSABETA S.R.L, structuri contabile privind stocurile și contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale, și conține și o monografie contabilă privind stocurile de materii prime și materiale –Studiu de caz S.C.ELYSABETA DLL S.R.L. În primul capitol se prezintă cadrul normativ juridic al constituirii societății, organizarea activității, organizarea compartimentului financiar contabil al societății și coordonatele economico-financiare ale societății.Al doilea capitol, structuri contabile privind stocurile, conține obiectivele și factorii contabilității stocurilor șia producției în curs de execuție, conținutul și structura stocurilor, structura prețurilor utilizate în evaluarea stocurilor și evaluarea elementelor de natura stocurilor și principiile care stau la baza evaluării.Al treilea capitol, contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale conține metodele de organizare a contabilitatiii stocurilor, problemele aprovizionării și ieșirii de elemente de natura stocurilor de materii prime și materiale și contabilitatea aprovizionărilor și ieșirilor de elemente de natura stocurilor în sistemul metodei inventarului permanent.
Dinamismul mediului economic al întreprinderii pune problema adaptării cît mai rapide la noile condiții, în parametri de competitivitate. Pentru aceasta este necesar ca managementul întreprinderii să cunoască în permanență situația actuală, să identifice punctele slabe, iar concomitent să corecteze aceste deficiențe și să accentueze laturile pozitive ale activității întreprinderii.
Efectuarea tranzacțiilor comerciale de vînzare cumpărare presupune relații cu furnizorii și clienții pe piața concurențială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preț, destinate să plătească fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rînd, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce în final la creșterea cifrei de afaceri.
Capitolul I
S.C. ELYSABETA DLL S.R.L. Cadrul de desfășurare a activității economice pe piața concurențială
Cadru normativ și juridic al constituirii
SC ELYSABETA DLL SRL
SC ELYSABETA DLL SRL are sediul social în Municipiul Dorohoi, str. Ciocîrliei nr.2, județul Botoșani, avînd ca obiect principal de activitate, FABRICAREA ALTOR ARTICOLE DE ÎMBRĂCĂMINTE (EXCLUSIV LENJERIE DE CORP)” COD CAEN 1413.
SC ELYSABETA DLL SRL a fost înființată și înregistrată la OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI sub nr. J07/247/15.05.1995, COD UNIC DE ÎNREGISTRARE RO7440319/20.06.1995.
SC ELYSABETA DLL SRL este societate cu statut de persoana juridică romana, fiind constituită în temeiul Legii 31/1990 ca societate cu răspundere limitată.
Capitalul social subscris și vărsat este de 250 lei, divizat în 25 de parți sociale cu o valoare nominală de 10 lei, aparținînd asociatului unic, structura acționariatului fiind următoarea:
Reglementările generale privind înființarea și funcționarea societății sînt cuprinse în prevederile leg 31/1990, codul fiscal, codul de procedura fiscală, codul muncii etc.
SC ELYSABETA DLL SRL desfășoară activitate de producție în domeniul confecțiilor și activitate de comerț privind vînzarea mărfurilor în magazine cu amănuntul.
Activitatea de producție în domeniul confecțiilor se desfășoară la punctul de lucru din str. GEORGE ENESCU nr.15, Municipiul Dorohoi, jud. BOTOȘANI.
Activitatea de comerț, vînzarea mărfurilor în magazinul cu amănuntul se desfășoară la punctul de lucru din incinta SC.SUCEAVA SHOPPING CITY SRL din Municipiul Suceava, jud. SUCEAVA.
Organizarea activității la SC.ELYSABETA DLL SRL
Structura societății este de tip ierarhic funcțional incluzînd organele de conducere la nivel superior sub care sunt redate succesiv celelalte funcții organizatorice conform dependenței ierarhice, asigurînd unitatea decizională de acțiune,
În cadrul societății principalele activități funcționale sunt:
1. Activitatea de producție;
Activitatea comercială și de marketing privind prospectarea pieții interne;
3. Activitatea comercială pentru desfacerea produselor;
4. Activitatea comercială de aprovizionare cu materii prime, materiale, carburanți, piese de schimb, etc.
Structura organizatorică a SC.ELYSABETA DLL SRL se prezintă astfel:
1. Secția de produse de confecții
2. Magazin de prezentare și desfacere
3. Compartimente funcționale
– Compartimentul tehnic de producție, aprovizionare și desfacere;
– Compartimentul financiar-contabil
– Compartimentul personal, salarizare și administrativ.
4. Conducerea societății este reprezentată de:
– Director general
– Director tehnic de producție și comercial
– Director economic
Activitatea de producție este organizată la nivelul unei secții de producție în domeniul confecțiilor, desfășurînd activitate la punctul de lucru din str. George Enescu nr.15, Dorohoi, jud. Botoșani, coordonat de către directorul tehnic. În cadrul secției de produse de confecții se realizează o gamă variată de produse, în special (Rochii de mireasă, Rochii de ocazii, Compleuri, Fuste, etc.) produse care în mare parte sînt unicate.
Activitatea de aprovizionare cu materii prime și materiale, piese de schimb, obiecte de inventar se realizează prin depozitul central al firmei. Desfacerea produselor realizate se face către diverși beneficiari, dar cu pondere prin magazinul propriu de prezentare și desfacere. Activitatea de comerț cu amănuntul se realizează prin magazinul de prezentare și desfacere a mărfurilor la punctul de lucru din Suceava.
1.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil al societății
În organizarea activității financiar contabile a întreprinderii distingem trei activități principale:
Activitatea financiară cuprinde ansamblul procesului prin care se determina și se obțin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor întreprinderii cu următoarele atribuții:
– Fundamentarea politicii financiare
– Studii și analize cuprinse la situația financiară, recalcularea periodică a necesarului de mijloace circulante, stabilirea prețurilor și tarifelor pentru produsele și serviciile oferite.
Contabilitatea reunește ansamblul proceselor prin care se înregistrează și evidențiază valoric resursele materiale și financiare din cadrul unității cu următoarele atribuții:
– Asigurarea evidenței analitice și sintetice a materiilor prime și materiale, a pieselor de schimb, a ambalajelor, a produselor finite și a materialelor de natura obiectelor de inventar;
– Asigurarea evidenței încasărilor de la clienți și a plaților către furnizori;
– Asigurarea evidenței mijloacelor fixe;
– Organizarea lucrărilor de inventariere și participarea la efectuarea inventarelor;
– Organizarea, clasarea, îndosarierea și păstrarea tuturor documentelor care stau la
Baza operațiilor contabile.
Controlul financiar de gestiune cuprinde ansamblul proceselor prin care se verifică respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea, utilizarea și păstrarea valorilor materiale și bănești cu care firma este dotată, organizarea și efectuarea controlului financiar preventiv, organizarea și exercitarea controlului financiar de fond.
Organizarea contabilității în cadrul întreprinderii are ca suport tehnic respectarea
Următoarelor principii:
– Principiul permanenței metodelor
– Principiul prudenței
– Principiul independenței exercițiului financiar
– Principiul evaluării separată a elementelor de activ și de pasiv
– Principiul intangibilității
– Principiul necompensării
Persoanele juridice organizează și conduc contabilitatea de regulă în compartimente distincte conduse de director economic, contabil șef său persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.
Compartimentul financiar-contabil din cadrul întreprinderii are în principal următoarele atribuții:
– Asigură și răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității
Valorilor patrimoniale;
– Asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile;
– Asigură respectarea cu strictețe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului;
– Asigură organizarea inventarierii periodice a tuturor valorilor patrimoniale, urmărește
Definitivarea, și stabilirea rezultatelor inventarierii;
– Întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice;
– Păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare anuale;
– Respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare anuale;
– Depunerea situațiilor financiare la termen.
– Organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul fiecărei persoane juridice.
În cadrul SC ELYSABETA DLL SRL contabilitatea este condusă de directorul economic, funcționînd următoarele birouri:
– Biroul financiar-contabil care cuprinde activități ce privesc obținerea și folosirea rațională a resurselor financiare ale întreprinderii, înregistrarea și evidența în expresie valorică a mișcărilor de valori din cadrul societății.
– Biroul personal-salarizare cu atribuții de constituire a resurselor bănești cu privire la drepturile de personal, întocmirea dosarelor pentru personalul angajat, întocmirea statelor de plată.rifică respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea, utilizarea și păstrarea valorilor materiale și bănești cu care firma este dotată, organizarea și efectuarea controlului financiar preventiv, organizarea și exercitarea controlului financiar de fond.
Organizarea contabilității în cadrul întreprinderii are ca suport tehnic respectarea
Următoarelor principii:
– Principiul permanenței metodelor
– Principiul prudenței
– Principiul independenței exercițiului financiar
– Principiul evaluării separată a elementelor de activ și de pasiv
– Principiul intangibilității
– Principiul necompensării
Persoanele juridice organizează și conduc contabilitatea de regulă în compartimente distincte conduse de director economic, contabil șef său persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.
Compartimentul financiar-contabil din cadrul întreprinderii are în principal următoarele atribuții:
– Asigură și răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității
Valorilor patrimoniale;
– Asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile;
– Asigură respectarea cu strictețe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului;
– Asigură organizarea inventarierii periodice a tuturor valorilor patrimoniale, urmărește
Definitivarea, și stabilirea rezultatelor inventarierii;
– Întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice;
– Păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare anuale;
– Respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare anuale;
– Depunerea situațiilor financiare la termen.
– Organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul fiecărei persoane juridice.
În cadrul SC ELYSABETA DLL SRL contabilitatea este condusă de directorul economic, funcționînd următoarele birouri:
– Biroul financiar-contabil care cuprinde activități ce privesc obținerea și folosirea rațională a resurselor financiare ale întreprinderii, înregistrarea și evidența în expresie valorică a mișcărilor de valori din cadrul societății.
– Biroul personal-salarizare cu atribuții de constituire a resurselor bănești cu privire la drepturile de personal, întocmirea dosarelor pentru personalul angajat, întocmirea statelor de plată.
– Biroul casierie care cuprinde activitățile prin care se realizează încasările și plățile efectuate prin intermediul casieriei unității.
Organizarea și conducerea contabilității presupune stabilirea și utilizarea anumitor mijloace ca:
– Documente justificative
– Plan de conturi
– Registre contabile obligatorii.
Legea contablitații 82/1991 prevede obligativitatea întocmirii următoarelor registre:
– Registrul jurnal;
– Registrul inventar;
– Registrul „CARTEA MARE”.
1.4. Coordonate privind activitatea economico-financiara a societății
Dinamismul mediului economic al întreprinderii pune problema adaptării cît mai rapide la noile condiții, în parametri de competitivitate. Pentru aceasta este necesar ca managementul întreprinderii să cunoască în permanență situația actuală, să identifice punctele slabe, iar concomitent să corecteze aceste deficiențe și să accentueze laturile pozitive ale activității întreprinderii.
În cadrul întreprinderii se efectuează, prin intermediul compartimentului financiar contabil, analiza pe bază de bilanț la finele fiecărui an.
Analizarea în ansamblu a activității economico- financiare cuprinde:
– Analiza structurii activului;
– Analiza structurii pasivului;
– Analiza corelației dintre creanțe și obligații;
– Analiza lichidității și solvabilității societății;
– Analiza activității de producție și comercializare
1.4.1. Analiza structurii activului
Analiza structurii patrimoniale urmărește evoluția ponderii diferitelor elemente patrimoniale.” Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei entități patrimoniale la un moment 𝑑𝑎𝑡”1
Orice analiză a poziției financiare a societății începe cu analiza de ansamblu a situației patrimoniale punîndu-se accent pe mutațiile structurale produse în cadrul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Situația comparativă privind activul SC.ELYSABETA DLL SRL la finele anului 2013 se prezintă astfel:
__________________________________________________________
1.N.FELEAGA,I.IONASCU-Tratat de contabilitate financiară,vol 2-Editura Economică,București 1998,p,73.
Avînd în vedere faptul că atît gradul de investire a capitalului societății cît și puterea să economică sînt definite de activul societății, trebuie să analizăm în primă fază partea cea mai importantă a acesteia, respectiv activele circulante, cu atît mai mult cu cît acestea reprezintă ponderea cea mai mare în totalul activului.
Stocurile reprezintă o componentă esențială a activelor întreprinderii și, de aceea, gestiunea financiară le acordă o importantă deosebită. Din punct de vedere fizic, ele sînt alcătuite din mărfuri și materii prime. O privire asupra evoluției structurii stocurilor este relevantă în vederea descrierii politicii societății în legătură cu managementul acestora. Valoric acestea se mențin la valori scăzute ceea ce indică o viteză mare de rotație a acestora.
Disponibilitățile bănești, ca sursă a lichidității imediate, înregistrează o evoluție fluctuantă pe perioada analizată. Cu toate că ne raportăm doar la niște valori a disponibilului existent la o anumită dată de referință (respectiv 31 decembrie a fiecărui an), aceste valori ne pot furniza totuși niște indici importanți privind situația financiară a debitoarei. Disponibilul în valoare de 3197 lei de care dispunea societatea la data de 31.12.2013 fiind mult inferior necesarului de fonduri pentru a face față datoriilor pe termen scurt.
Ca metodă de analiză a structurii activului este utilizată în literatura de specialitate, metoda ratelor.
Principalele rate ale structurii activului net sunt,
Rata activelor imobilizate care se calculează ca raport între active imobilizate și total activ:
Rata activelor circulante care se calculează ca raport între active circulante și total activ:
Rata stocurilor se calculează ca raport între stocuri și total activ:
Rata creanțelor comerciale care se calculează ca raport între clienți și conturi asimilate și total activ:
Rata disponibilităților care se calculează ca raport între disponibilități și active asimilate și total activ:
1.4.2. Analiza structurii pasivilui (sursele de finanțare ale societății)
Pasivele patrimoniale ale societății se împart în trei categorii:
– Capitaluri proprii
– Rezerve
– Datorii comerciale
Importanța relativă și evoluția în timp a diferitelor surse de finanțare utilizate de către societate sînt analizate de ratele de structură.
Principalele rate de structura ale surselor de finanțare sînt:
1. Rata stabilității financiare;
2. Rata autonomiei globale;
3. Rata datoriilor pe termen scurt;
4. Rata datoriilor totale.
1. Rata stabilității financiare este indicatorul care evidențiază importanța relativă a
Surselor de finanțare pe termen lung și care se corelează cu mărimea activelor pe termen lung.
Rata stabilității financiare se calculează prin raportarea capitalului permanent la total pasiv.
2. Rata autonomiei globale este indicatorul care evidențiază ponderea surselor proprii pe
Termen lung în totalul activelor.
Rata autonomiei globale se calculează prin raportarea capitalului propriu la total pasiv.
Nivelul acestui indicator de peste 33% constituie o situație de normalitate.
3. Rata datoriilor pe termen scurt se calculează ca un raport între totalul datoriilor pe termen scurt și total pasiv:
4. Rata datoriilor totale se calculează ca un raport între datoriile totale și total pasiv:
Structura pasivului SC.ELYSABETA DLL SRL se prezintă astfel:
Capitalurile proprii ale societății sînt reprezentate de:
– Capitalul social care în perioada analizată acesta nu a înregistrat modificări;
– Rezultatul exercițiului curent: în anul 2012 societatea a înregistrat rezultate negative, iar în anul 2013 înregistreză profit.
Pasivele pe termen scurt sînt formate din:
– Furnizori și asimilate – dețin ponderea cea mai mare în totalul datoriilor pe termen scurt, și constau în principal din datorii către furnizorii de materii prime și materiale;
– Bugetul de stat și local – datoriile privind impozitul pe profit, impozitul pe salariu și TVA, au fost achitate în marea majoritate a cazurilor la termen, mai puțin în a doua parte a anului anul 2012 și în prima parte a anului 2013, cînd societatea nu a putut face față datoriilor pe termen scurt.
Rata stabilității financiare cunoaște un trend pozitiv la finele anului 2013 față de aceeași perioadă a anului 2012. Rata autonomiei globale la finele anului 2010 este negativă cunoscînd o evoluție pozitivă la finele anului 2013. Rata datoriilor pe termen scurt la finele anului 2012 este de 119,53%, iar la finele anului 2013 este de 36,41%, în cursul anului 2013 evoluția acestui indicator este pozitivă. Rata datoriilor totale este în descreștere pe perioada analizată
1.4.3. Aanaliza corelației dintre creanțe și obligații
Creanțele și obligațiile pe termen scurt reprezintă principalele elemente pe seama cărora se formează fluxurile bănești ale întreprinderii (de intrare și ieșire).
Se analizează corelația din punct de vedere al sumelor și al termenelor de încasare și plată.
Cunoașterea evoluției corelației creanțe-obligații duce implicit la cunoașterea capacitații de plată a întreprinderii.
În analiza corelației creanțe – obligații se utilizează doi indicatori principali:
Termenul mediu de imobilizare a capitalului circulant în creanțe (durata de imobilizare a creanțelor-Di) se determină ca raport între suma soldurilor medii debitoare ale conturilor de creanțe și suma rulajelor debitoare ale conturilor de creanțe.
În care:
Sd = șoldul mediu debitor al creanțelor;
Rd = rulajul debitor a conturilor de creanțe;
Ca = cifra de afaceri;
T = perioada de timp considerată.
B) Termenul mediu de folosire a surselor atrase (Durata de folosire a surselor atrase-Df) reprezentate de obligațiile pe termen scurt se determină ca raport între suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de obligații și suma rulajelor creditoare ale conturilor de obligațtii:
În care:
Sc = șoldul mediu creditor al conturilor de obligații;
Rc = rulajul creditor al conturilor de obligații.
Analiza corelației dintre creanțe și obligații urmărește în primul rînd evoluția creanțelor și obligațiilor, în raport cu cifra de afaceri pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului firmei și cel care privește folosirea surselor atrase.
Situația creanțelor și obligațiilor la SC.ELYSABETA DLL SRL – la data de 31.12.2013 se prezintă astfel:
Calculul acestor indicatori este important pentru a se putea determina capitalul permanent necesar exploatării, respectiv fluxurile bănești care influențează disponibilitățile bănești ale firmei.
În întreaga perioadă analizată se observă că durată de încasare a creanțelor este cu mult inferioară duratei de achitare a obligațiilor (durata de folosire a surselor atrase) ceea ce conduce la o situație aparent favorabilă a disponibilităților bănești, întrucît suma totală a imobilizărilor este mai mică decît suma totală a surselor atrase folosite.
Totuși aceste valori au niveluri ridicate, în creștere, ceea ce semnifică faptul că societatea se confruntă cu probleme atît în ceea ce privește încasarea creanțelor sale restante, cît și în ceea ce privește rambursarea datoriilor către creditori.
Decalajul între încasări și plăti a determinat probleme mari și reale ale societății cu cash-flow-ul.
Raportul creante-obligatii are valori subunitare, ceea ce indică în aparență o situație favorabilă, în sensul că societatea beneficiază pe o perioadă mai lungă de timp de fondurile creditorilor decît perioada în care societatea acorda credit propriilor clienți. Corelația creante-obligatii cercetează în primul rînd evoluția creanțelor și datoriilor în raport cu cifra de afaceri pentru a pune în evidență raportul dintre mobilizarea capitalului firmei și cel ce privește folosirea surselor atrase.
1.4.4. Analiza lichidității și solvabilitatii societății
Lichiditatea și solvabilitatea financiară exprima capacitatea unei societăți comerciale de a face față plăților scadente. Dacă lichiditatea financiară exprima capacitatea firmei de a face față datoriilor pe termen scurt, solvabilitatea financiară vizează coordonatele medii și lungi ale plăților unei firme. Indicatorii de lichiditate arata capacitatea activelor din cadrul entității de a se transforma în bani, fără riscuri. Lichiditatea curentă arata suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scurt și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată și acceptabilă este în jur de 2.
Deci, cu cît valoarea este mai mare, cu atît situația entității este mai bună. Indicatorul lichiditatea imediat elimina stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilități, exprimînd capacitatea entității de a plăti datoriile. Valoarea recomandată este în jur de 1. Lichiditatea globală (generală) reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.
Abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid și cu o pierdere minimă de valoare poate fi definită ca lichiditate externă. Abilitatea societății de a-și onora la scadență obligațiile de plată asumate pe seama activelor curente poate fi definită ca lichiditate internă.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Capacitatea de plată reflectă modul în care întreprinderea își poate satisface la termen obligațiile de plată cu mijloacele pe care le are.
Principalele rate de lichiditate și solvabilitate sînt:
Rata lichidității curente (generală):
Rata lichidității intermediare (rapidă, redusă):
Rata lichidității la vedere:
Rata solvabilității generale:
Rata solvabilității patrimoniale:
Prezint în continuare situația principalilor indicatori de lichiditate și solvabilitate la SC.ELYSABETA DLL SRL pe perioada 2012 -2013.
Indicatorul lichiditate generală cunoaște o apropiere de nivelul corespunzător la finele anului 2013 prin reducerea nivelului datoriilor curente. Rata lichidității reduse cunoaște un nivel constant la finele anului 2013 față de anul 2012, reflectînd o poziție precară a societății, aceasta neavînd suficiente disponibilități pentru a face față plăților scadente. Rata lichidității rapide prezintă mărimi sub nivelul corespunzător, ceea ce semnifică faptul că disponibilitățile bănești nu acoperă necesitățile pe termen scurt (lipsa disponibilității bănești).
Evoluția celor trei rate de lichiditate a căror valori se situează mult sub cele de referință, arata clar că societatea se confrunta cu mari dificultăți în ceea ce privește plata datoriilor devenite scadente rezultate din operațiile curente și din prelevările obligatorii. Pentru perioada următoare de activitate ar fi necesară realizarea unei eșalonări la plată a obligațiilor de plată precum și realizarea unei concordante între scadentele creanțelor și cele a datoriilor pe termen scurt.Pe de altă parte este necesară dezvoltarea unei politici mai agresive de cucerire de noi clienți și creștere a cotei de piață prin implementarea unui management eficient adaptat la criză economică actuala prin care trece și piața serviciilor de produse de confecții în special.
Ratele de lichiditate sînt totuși indicatori mai puțin relevanți datorită instabilității încasărilor.De aceea, pentru a măsura gradul în care societatea face față obligațiilor de plată, se utilizează rata solvabilității patrimoniale ce exprima ponderea capitalurilor proprii în total pasiv.
Se observă că solvabilitatea societății în perioada luată în calcul are mărimi cu mult în afara intervalului de normalitate, care ar trebui să fie între 0,3 – 0,5. Valorile negative și în scădere ale acestui indicator confirma faptul că societatea nu este solvabila avînd un activ total inferior datoriilor și nici nu poseda suficiente lichidități pentru a-și achita datoriile la scadentele convenite. În perioada următoare societatea nu are aptitudinea de a face față scadentelor pe termen lung, mediu și scurt.
Activele circulante ale societății se rotesc mai lent decît obligațiile pe termen scurt, deci timpul de transformare a activelor în lichidități depășește timpul de achitare a obligațiilor, menținerea echilibrului financiar al societății necesitînd un fond de rulment pozitiv și de valoare ridicată.
Astfel, valorile scăzute înregistrate de ratele de lichiditate, sub minimul prevăzut de literatură de specialitate, se traduce printr-o situație riscantă a întreprinderii, prin posibilitatea de a înregistra plati restante cu influența asupra fluxurilor bănești și financiare.
Remedierea situației se poate realiza:
– Prin infuzia de fonduri suplimentare, obținerea unor termene de plată mai relaxate în relația cu creditorii, redimensionarea activelor circulante;
– Prin urmărirea încasărilor, identificarea de noi clienți și furnizori, reducerea creanțelor, urmărirea stocurilor, redimensionarea stocurilor.
– Prin cursuri de reciclare, selecția și perfecționarea personalului, îmbunătățirea disciplinei;
– Prin asigurarea dotării logistice, fundamentarea necesarului de investiții, redimensionarea necesarului de aprovizionat.
1.4.5. Analiza activităților de producție și comercializare
În analiza activității de producție și comercializare se recomanda utilizarea indicatorilor valorici pentru aprecierea dimensiunilor activității întreprinderii, evaluarea rezultatelor și performanțelor sale comerciale.
Principalii indicatori valorici pentru dimensionarea activității de producție și comercializare sînt:
– Cifră de afaceri (CA) este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază volumul activității întreprinderii;
– Producția obținută destinată livrării (Qf) care exprimă valoarea produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp și care urmează a fi vîndute;
– Producția exercițiului sau producția globală (Qe) reflectă volumul total al activității productive desfășurată de către întreprindere pe perioadata exercițiului financiar;
– Producția exercițiului este formată din producția vîndută (cifră de afaceri), creșterea sau descreșterea producției stocate și producția imobilizată realizată în regie proprie.
– Valoarea adăugată (Va) reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor, respectiv bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii;
– Valoarea adăugată netă (Van) exprima valoarea nou creată într-o perioadă de timp și se determina deducînd din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.
Analiza cifrei de afaceri se realizează la rîndul ei pe seama următorilor indicatori:
– Cifră de afaceri totală se calculează prin însumarea veniturilor din livrări și alte venituri din exploatare.
– Cifră de afaceri netă reprezintă sumele provenite din vînzarea de bunuri (activitatea curentă) după scăderea reducerilor comerciale, a TVA și a altor impozite și taxe.
– Cifră de afaceri încasata reprezintă valoarea totală a încasărilor, urmare a vînzării de produse și se poate stabili pe baza rulajului creditor al contului 411 <Clienți> corectat cu TVA aferent.
– Cifră de afaceri minimă reprezintă suma vînzărilor care permite acoperirea cheltuielilor aferente și a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.
– Cifră de afaceri medie pe unitatea de produs său serviciu.
– Cifră de afaceri marginala reprezintă venitul aferent unei unități adiționale de produs sau servicii vîndute.
Orice modificare a cifrei de afaceri influențează asupra următorilor indicatori sintetici:
– Profitul brut
– Rata rentabilității
– Viteza de rotație a mijloacelor circulante.
Analiza activității de producție și comercializare include și analiza indicatorilor fizici, cum ar fi:
– Analiza realizării programului de fabricație pe sortimente și pe total întreprindere;
– Analiza structurii producției
– Analiza calității produselor.
Capitolul II
Structuri contabile privind stocurile
2.1. Obiectivele și factorii contabilității stocurilor și a producției
În curs de execuție
Stocurile sunt active circulante achiziționate sau produse, utilizate pentru pentru consumul propriu sau scopul vînzării.
Obiectivele contabilității stocurilor și a producției în curs de execuție sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilității în domeniul stocurilor sunt;
Urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare.
Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor, urmărirea permanentă a mișcării lor.
Urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate prin respectarea normelor de consum specific, evidența economiilor și a materialelor recuperabile rezultate din procesul de fabricație.
Înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri destinate livrării.
Evidentă și urmărirea stocurilor de produse în procesul de producție și livrări la prețuri cmpetitive.
Aplicarea corectă a regulilor de evaluare a stocurilor.
Respectarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiționată de o serie de factori specifici care influențează organizarea contabilității stocurilor.
Enumeram principalii factori specifici contabilității stocurilor;
A) Mărimea întreprinderii ca factor ce determina alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor respectiv metoda inventarului permanent, sau metoda inventarului intermitent.
B) Structura organizatorică și funcțională a gestiunulor de stocuri determina circuitul documentelor primare și evidentă analitică pe gestiuni.
C) Caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, funcție de care se stabilesc conturile sintetice, nomenclatorul stocurilor și se organizează evidenta operativă și contabilitatea analitică.
D) Sursele de proveniența a activelor circulante materiale, furnizori sau din
producție proprie, din prelucrare la terți.
E) Modul de evaluare a activelor circulante materiale.
F) Documentele de însoțire la intrarea stocurilor.
G) Fazele procesului de aprovizionare.
H) Mijloacele folosite (tehnica de calcul) pentru evidența analitică și sintetică
a stocurilor.
I) Amplasarea depozitelor
2.2. Conținutul și structura stocurilor
Stocurile reprezintă, materiale destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vîndute precum și producția în curs de execuție.
Conform IAS 2 “ STOCURILE” se definesc stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziție al acestora cuprinde prețul furnizorului, taxe vamale, alte taxe nerecuperabile și cheltuielile de transport aprovizionare.
Pot fi considerate stocuri;
– Bunurile achiziționate în scopul revînzării (mărfuri)
– Materii prime, materiale ce urmează a fi folosite în procesul de producție
– Bunurile finite sau în curs de execuție fabricate de întreprindere
În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, înregistrîndu-se distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
Contabilitatea stocurilor și comenzilor în curs de execuție cuprinde ansamblul bunurilor și serviciilor din patrimoniu destinate;
– Să fie vîndute în aceiași stare sau după prelucrare în procesul de producție
– Să fie consumate la prima lor utilizare
Stocurile pot fi clasificate după următoarele criterii:
1. După forma fizică și destinație
mărfuri
materii prime
materiale consumabile
materiale de natura obiectelor de inventar
produse finite
semifabricate
produse reziduale
animale și păsări
ambalaje
producția în curs de execuție
2. După sursa de proveniența
– stocuri cumpărate
– stocuri fabricate
3. După apartenența la patrimoniu
stocuri care fac parte din patrimoniu
stocuri care nu fac parte din patrimoniu
4. După „gradul de individualizare și modul de gestionare” 2
– stocuri identificabile
– stocuri fungibile sau interschimbabile
5. Sub aspectul gestonarii
stocuri
producția în curs de execuție
2.3 Structuri de prețuri utilizate în evaluarea stocurilor
În contabilitatea sintetică și analitică a întreprinderii stocurile sînt reflectate astfel:
valoric, în contabilitatea sintetică
cantitativ și valoric, în contabilitatea analitică
cantitativ, în evidență operativă
_________________________________
2.N.Feleaga, I.Ionașcu, Tratat de contabilitate financiară vol 2, editura Economică, București 1998, p 76-77.
Prețurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate poartă denumirea de prețuri de înregistrare, fiind diferite în funcție de opțiunea unității patrimoniale și natura stocurilor.
Costul de achiziție este format din prețul furnizorului la care se adauga cheltuielile de transport și aprovizionare, taxa, ambalaje nerecuperabile.
Întrucît prețul de achiziție devine un cost istoric în Regulamantul de aplicare Legii contabilitatii nr 82/1991 este prevăzut că agentul economic poate alege una din următoarele metode;
costul mediu ponderat (CMP)
prima intrare- prima ieșire (FIFO)
ultima intrare-prima ieșire (LIFO)
b) Prețul standard este un preț prestabilit pe baza prețurilor medii ale stocurilor din perioadele precedente, dar se actualizează periodic cel puțin o dată pe an. Prețul standard devine preț de înregistrare condiționat de evidențierea distinctă a diferențelor de preț.
Aceste diferențe de preț pot fi;
favorabile, cînd prețul standard este mai mare decît costul efectiv
nefavorabile, cînd prețul standard este mai mic decît costul efectiv
Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează asupra bunurilor ieșite din patrimoniu cît și asupra stocului cu ajutorul coieficientului de repartizare notat cu K.
Coeficientul de repartizare K rezultat din calcul conform formulei prezentate mai sus se aplică asupra valorilor ieșite din unitate la preț de înregistrare, obținîndu-se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite.
c) Prețul de facturare al furnizorului este prezentat pe factura și devine preț de înregistrare cu condiția evidențierii distncte a diferențelor de preț față de costul de achiziție.
Aceste diferențe vor fi în permanență nefavorabile, reprezentînd cheltuieli de transport, aprovizionare și vor fi înregistrate separat în conturile de diferențe de preț.
Cheltuielile de transport-aprovizionare înregistrate în contul de diferențe se repartizează asupra valorii bunurilor ieșite din patrimoniu pe baza coeficientului de repartizare K.
D) Costul de producție este format din totalitatea cheltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor respective, devenind preț de înregistrare în contabilitate.
2.4. Evaluarea elementelor de natura stocurilor și principiile care stau
la baza evaluării
La evaluarea stocurilor distingem patru momente „evaluarea la intrare (curentă), evaluareala inventar, evaluarea la ieșirea din gestiune, evaluarea la întocmirea bilanțului”3.
Evaluarea la intrare în patrimoniul întreprinderii
Evaluarea bunurilor, la intrarea în patrimoniu este o evaluare la cost istoric și se identifica pe următoarele categorii de costuri;
A) Costul de achiziție care cuprinde;
preț furnizor fără tva și rabaturi
taxe vamale
cheltuieli de aprovizionare transport
B) Costul de producție în cazul bunurilor realizate în activitatea de producție care cuprinde;
costul de achiziție al materialelor consumate
cheltuieli directe de fabricație
cheltuieli indirecte de fabricație
C) Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse;
____________________________________________________
3 OCTAVIAN BOJIAN-Contabilitatea intreprinderilor-Editura București, 1999, p 111-115.
aport de capital
obținute cu titlul gratuit
din donații
Costul de intrare a bunurilor în patrimoniu poate fi denumit și valoare de intrare sau valoare contabilă.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Cu ocazia efectuării inventarierii” bunurile acestea se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate” 4 și care poartă denumirea de valoare de inventar.
Valoarea de inventar se stabilește în funcție de utilitatea bunului său prețul pieții ținînd cont de destinația acestora astfel;
Stocurile destinate vînzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de prețul de vînzare previzionat, din care se scad cheltuielile de transport, comisioane etc.
Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea materialelor consumate efectiv la care se adauga costurile directe și indirecte de fabricație corespunzător stadiilor de prelucrare.
Materiile prime și materialele consumabile destinate consumului intern se evaluează la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar al bunurilor din patrimoniu se aplică pricipiul prudenței conform căruia nu se admite;
supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor
subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor
Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului financiar
Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului financiar se face la valoarea contabilă (valoarea de intrare) pusă de acord cu rezultatele evaluării cu ocazia inventarierii.
Stocurile care înregistrează diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, aceastea se înregistrează în bilanț la valoarea de intrare.
__________________________________________________________
4. OCTAVIAN BEJAN-Contabilitatea intreprinderilor-Editura București, 1999, p 114.
Stocurile care înregistrează diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea de
intrare, acestea se înregistrează în bilanț la valoarea de inventar.
Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu
La ieșirea din patrimoniu stocurile sînt evaluate și se înregistrează la valoarea lor de intrare.
În condițiile în care pe parcursul desfășurării activității, aceleași bunuri se achiziționează la prețuri diferite, pentru evaluarea ieșirii acestor stocuri din patrimoniu în conformitate cu reglementările și standardelor internaționale se recomanda următoarele metode de evaluare:
Metoda costului mediu poderat (CMP)
Metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO)
Metoda ultimă intrare- prima ieșire (LIFO)
Metoda costului standard
Metoda costului mediu ponderat
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial
Plus valoarea totală a intrărilor și cantitatea existenta în stocul inițial, plus cantitățile intrate;
Și reprezintă valoarea totală a stocului inițial
Vi reprezintă valoarea intrărilor
qs reprezintă cantitatea existenta în stocul inițial
– Qi reprezintă cantitățile intrate
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante
Actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare
Actualicarea costului mediu ponderat funcție durată medie de stocare
Metoda prima intrare-prima ieșire
Potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primului lot intrat, iar pe măsură epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție a lotului următor în ordine cronologică.
Metoda ultimă intrare-iesire
Potrivit acestei metode, ieșirile sînt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar după epuizarea lotului, cantitățile ieșite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Metoda costului standard
Potrivit acestei metode, întreprinderile în cadrul contabilității interne de gestiune, pot să determine costurile și prețurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard.
Utilizarea metodei costului standard determina stabilirea anticipată a costurilor de înregistrare a bunurilor, cu ajutorul cărora se evaleaza și înregistrează intrările și ieșirile. Diferențele dintre costul de înregistrare și costurile efective de achiziție sau de producție se evidențiază în conturi distincte.
Capitolul III
Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
3.1. Metode de organizare a contabilității stocurilor
Ca metode de organizare a contabilității stocurilor distingem;
Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului permanent de organizare a contabilității stocurilor, consta în faptul că, în cursul perioadei de gestiune, mișcările de stocuri se contabilizează prin debitarea și creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare dată stocul nou. Din sondaje sau inventarieri periodice se pot constata diferențe sub formă de plusuri sau minusuri, corectîndu-se stocul și respectiv șoldul contabil.
Folosirea metodei inventarului permanent permite un control strict și permanent asupra gestiunii stocurilor.
Valoarea stocului final=Valoarea stocului inițial +Valoarea intrarilor-Valoarea ieșirilor.
Metoda inventarului permanent este folosită în majoritatea unităților patrimoniale, fiind obligatorie în unitățile mari.
2. Metoda inventarului intermitent
Metoda inventarului intermitent consta în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfîrșitul peroadei.
Ieșirile se determina că diferența între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final determinat pe baza inventarierii.
Metoda inventarului intermitent de organizare a contabilității stocurilor consta în faptul că, în cursul perioadei de gestiune, mișcările de stoc nu se înregistrează prin conturile de stoc, ci prin conturile de cheltuieli.
La finalul perioadei de gestiune, pe baza inventarierii stocurilor, se compară și se regularizează stocul din inventar cu cel contabil
Valoarea ieșirilor=Valoarea stocului inițial+Valoarea intrarilor-Valoarea stocului final.
Metoda inventarului intermitent este folosită numai în unitățile mici și mijlocii în mod opțional, ea neasigurînd un control riguros asupra gestiunii
Organizarea contabilității analitice a stocurilor.
Contabilitatea analitică este o evidentă completă, întrucît se folosește atît etalonul valoric cît și etalonul cantitativ, spre deosebire de evidenta operativă a depozitelor, care utilizează numai etalonul cantitativ.
Contabilitatea analitică se poate organiza în funcție de specificul activității, după una din următoarele metode;
A. Cantitativ – valorica
B. Operativ – cantitativă
C. Global valorica
Metoda cantitativ valorica
În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă pe categorii de bunuri, iar în contabilitate se ține o evidentă cantitativ valorica.
Principalele caracteristici ale metodei cantitativ-valorica sînt:
Documentele primare de intrare ieșire a bunurilor se înregistrează mai întîi cantitativ în fișele de magazie, care se țin la locul de depozitare. Documentele primare de intrare ieșire după ce au fost înregistrate în fișele de magazie, se grupează pe operațiuni și se predau la serviciul contabilitate.
La biroul contabilitate aceste documente se prelucrează, se evaluează cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care se înscriu aceste opertiuni. După prelucrarea datelor din documente, materialele se inregistraza cantitativ și valoric în fișele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare.
Verificarea concordantei dintre datele înregistrate în conturile sintetice și cele analitice de materii și materiale se realizează la sfîrșitul lunii prin compararea datelor înregistrate în fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic din contabilitate și întocmirea balanțelor de verificare a conturilor analitice.
Metoda operativ-cantitativa
În cazul utilizării acestei metode, la locul de depozitare se, ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitate se ține evidența valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe de bunuri.
Verificarea exactității și concordantei înregistrărilor din evidenta operativă cu cele din contabilitate se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.
Principalele caracteristici ale metodei operativ-cantitativa sînt:
Documentele primare sînt înregistrate de gestionar în fișele de magazie, stabilindu-se stocul după fiecare operațiune. La biroul contabilitate aceste documente primare se preiau împreună cu borderourile întocmite de gestionari, care sunt centralizate pe grupe de materiale și pe conturi corespondente. La sfîrșitul lunii se totalizează aceste situații pe grupe de materiale și pe gestiuni, atît pentru intrări cît și pentru ieșiri, iar stocurile din fișele de magazie se înscriu în registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețurile lor
Metoda global-valorica
În cazul utilizării acestei metode, evidentă se ține numai valoric, atît la nivelul gestiunii, cît și în contabilitate, iar periodic se face controlul concordantei înregistrărilor din evidenta lor.
Potrivit acestei metode documentele primare de intrare ieșire se înregistrează zilnic în raportul de gestiune stabilindu-se șoldul valoric la sfîrșitul zile. Raportul de gestiune se întocmește zilnic, iar, împreună cu documentele justificative sînt trimise la compartimentul de contabilitate.
Controlul concordantei înregistrărilor din evidenta gestiunii, cu cea din contabilitate se fac periodic, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu șoldurile din fisa contabila analitica.
Organizarea contabilității sintetice a stocurilor de materii prime și materiale:
Evidenta constituirii și mișcării stocurilor de materii prime și materiale se realizează prin conturile de stocuri din clasa a-3-a, grupa 3o.
301. Materii prime
302. Materiale
308 diferențe de preț
Aceste conturi furnizează informați privind controlul gestionar al mișcării stocurilor asigurînd condiții pentru organizarea contabilității de materii prime și materiale pe categorii de stocuri., realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor, aplicarea regulilor de evaluare și înregistrare a stocurilor, promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea stocurilor.
În afara conturilor de materii prime din clasa-3-a, care au ca obiect de înregistrare stocurile, contabilitatea formării și utilizării acestora necesita stabilirea unor corespondente cu conturi din alte clase cum ar fi:
401- furnizori
456- decontări cu asociatt privind capitalul
601- cheltuieli cu materii prime
602-cheltuieli cu materiale
6814-cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru depreciearea activelor
Circulante
7814-venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
3.2. Probleme ale aprovizionării și ieșirii elementelor de natura stocurilor de materii prime și materiale
Funcționarea în parametri economici a întreprinderilor specializate în realizarea de produse și servicii este strict legată de funcționarea sectorului comercial cu atribuii de:
– Cumpărare de materii prime
– Asigurarea de stocuri pe diferite stadii ale procesului de producție
– Vînzarea produselor realizate pentru recuperarea resurselor cheltuite.
Realizarea acestor trei obiective se includ în ciclul de exploatare care la rîndul său poate fi definit ca ansamblul operațiunilor efectuate de întreprindere în vederea atingerii scopului.
Ciclul de exploatare cuprinde trei faze:
– Aprovizionare
– Producție
– Comercializare
Funcționarea normală și continuă a ciclului de exploatare este asigurată prin existența stocurilor de materii prime și materiale.
În cadrul întreprinderii trebuie asigurat un nivel optim al stocurilor de materii prime și materiale care să țină cont de:
– Condiții reale de aprovizionare
– Condiții tehnologice
– Condiții de producție
– Condiții de comercializare
– Condiții de reducere a capitalurilor blocate
– Condiții de reducere a costurilor
– Condiții de accelerare a vitezei de rotație
– Condiții de creștere a eficienței economice.
Organizarea activității de aprovizionare presupune mai multe momente:
A) formularea scopului și a fuctiilor compartimentului de aprovizionare.
În acest sens personalul de aprovizionare participa la:
– Formularea politicii entității în domeniul aprovizionării;
– Investigații pentru descoperireaunor materiale noi, care pot contribui la reducerea
Costului și îmbunătățirea calității produselor fabricate.
B) elaborarea politicii de aprovizionare practicată de entitate în ceea ce privește cantitatea de aprovizionat, prețurile, modul de alegere a furnizorilor și a formelor de aprovizionare, care pot fi de tipul:
– Aprovizionare, pe măsură apariției nevoilor de consum;
– Aprovizionarea pe o perioadă determinată;
– Aprovizionarea anticipată, în funcție de conjuctura pieții;
– Aprovizionarea frecvența cu cantități mici (în perioade de mare instabilitate a
Prețurilor);
– Aprovizionare speculativă;
C) organizarea propriu-zisă a compartimentului de aprovizionare, stabilirea statutului acestuia, respectiv a poziției ocupate de acesta în structura organizatorică a entității;
D) stabilirea formelor și metodelor concrete pentru întocmirea documentației specifice, a metodelor de achiziționare a materialelor necesare producției, a metodelor de alegere a furnizorilor, de lansare a comenzilor, de urmărire a livrărilor și de evidenta a acestora.
În activitatea de elaborare a programului de aprovizionare tehnico-materiala se parcurg urmatoareledoua etape:
– Pregătirea întocmirii programului de aprovizionare;
– Elaborarea propriu-zisă a programului.
3.3. Contabilitatea aprovizionărilor și ieșirilor de element de natura stocurilor în sistemul metodei inventarului permanent
În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare ieșire a stocurilor cantitativ și valoric, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atît cantitativ cît și valoric.
Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii.
În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfîrșitul exercițiului financiar șoldurile conturilor de stocuri sînt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferențe în plus sau în minus la inventar, acestea se vor regulariza aducîndu-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție proprie, iar ieșirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieșirilor din stoc se poate face după multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt; FIFO, LIFO.CMP.
Reglementările contabile dau posibilitatea unităților patrimoniale, de a continua practica contabila anterioară de a evalua atît intrările cît și ieșirile din stoc la prețuri standard sau prestabilite, denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea continuării acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generală a conturilor de diferențe de preț care să reflecte distinct;
La intrarea elementelor în stoc, diferențele dintre costul istoric și prețurile de înregistrare.
La ieșirea elementelor din stoc, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de înregistrare a elementelor ieșite cu ajutorul coeficientului K.
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatle mari și mijlocii, și constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare ieșire.
Utilizarea metodei inventarului permanent va reflecta în contabilitatea sintetică următoarele. Stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decît debitor. Intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra debitul contului. Ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului.
Folosirea acestei metode presupune, utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor, folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor, conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adaptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică. Deasemeni folosirea acestei metode, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigura o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
Prezint în continuare principalile înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului permanent:
Evaluarea la cost de achiziții
(materii prime achiziționate)
%= 401 furnizori
Materii prime 301
TVA deductibil
(materii prime consumate) 4426
Cheltuiel materii prime 601=301 materii prime
Evaluarea la cost standard
(materii prime achiziționate)
%= 401 furnizori
Materii prime 301
Diferențe de preț 308
TVA deductibil 4426
(materii prime consumate)
Cheltuieli materii prime 601=301 materii prime
(diferențe de preț aferente consumului conform coeficietului K)
Chltuieli materii prime 601=308 diferențe de preț
Evaluarea la preț de facturare al furnizorului
(materii prime achiziționate)
%= 401 furnizori
Materii prime 301
Diferențe de preț 308
TVA deductibil 4426
(materii prime consumate)
Cheltuieli materii prime 601=301 materii prime
(diferențe de preț aferente consumului conform coeficientului K)
Cheltuieli materii prime 601=308 diferențe de preț
3.3.1. Contabilitatea materiilor prime și a materialelor
Materiile prime și materialele dețin o pondere însemnată în totalul mijloacelor materiale circulante, îndeosebi în unitățile patrimoniale cu activitate de producție de bunuri.
Contabilitatea materiilor prime și a materialelor se realizează cu ajutorul conturilor.
Contul 301 materii prime
Contul 302 materiale
Contul 308 diferențe de preț
Contul 301 „Materii prime” ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime care participa direct la fabricarea produselor și se găsesc în produsul finit, integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată.
Materiile prime, după conținutul economic este un cont de active circulante materiale, iar după funcțiunea contabilă este cont de activ.
Contul 302 „Materiale consumabile”, este un cont sintetic de gradul I, care are ca obiect de înregistrare activele circulante materiale care participă în procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi de regulă în produsul finit, precum și cele necesare procesului de circulație, aflate în patrimoniul unității.
În sfera acestor active circulante materiale se înscriu o gamă largă de elemente, care se diferențiază în anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfășurarea contului 302 în conturi sintetice de gradul II, astfel:
– Contul 3021-Materiale auxiliare
Contul – Contul 3022-Combustibili
302 – Contul 3023-Materiale pentru ambalat
– Contul 3024-Piese de schimb
Materiale – Contul 3025-Seminte și materiale de plantat
Consumabile – Contul 3026-Furaje
– Contul 3028-Alte materiale consumabile
Materialele consumabile și conturile sale sintetice de gradul II, după conținutul economic sînt conturi de active circulante materiale, iar după funcțiunea contabilă sînt conturi de activ.
Contul 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale „, ține evidența diferențelor dintre prețul standard și prețul efectiv de cumpărare sau pentru evidențierea celorlalte componente ale costului de achiziție (taxe vamale, transport, manipulare, comisioane și alte taxe nedeductibile).
După conținutul economic este un cont rectificativ de active circulante, iar după funcțiunea contabilă este cont de activ. Soldul debitor al contului 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”, evidențiază diferențele de preț aferente materialelor existente în stoc.
Diferențele de preț se repartizează asupra valorii materialelor ieșite și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:
Acest coeficient se înmulțește cu valoarea materialelor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate materialele ieșite, prin creditul contului 308.
Rc cont 308= Rc cont 300(301) x K
La finele perioadei, șoldurile conturilor de diferența de preț se cumulează cu șoldurile conturilor de materiale și se formează valoarea stocurilor la costul de achiziție.
3.3.1.1. Aprovizionarea cu materii prime și materiale
Aprovizionarea cu materii prime și materiale se realizează de către compartimente specializate în cadrul întreprinderii.
Operațiunile de aprovizionare cu materii prime și materiale sînt evidențiate în următoarele documente;
1. Nota de comandă este documentul emis de către întreprindere către furnizorul de materii prime și materiale.
2. Contractul economic este documentul care se încheie între furnizor și beneficiar pe baza comenzilor emise de către furnizor.
3. Registrul de comenzi și contracte este utilizat pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare.
4. Avizul de însoțire a mărfii este un document de însoțire a
Materiilor prime și materialelor pe timpul transportului în situația în care furnizorul nu are posibilitatea întocmirii facturii fiscale odată cu livrarea bunurilor.
5. Factura fiscala este document de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a beneficiarului, în timpul transportului este și document de însoțire a materialelor transportate.
6. Nota de intrare-receptie se întocmește la sosirea stocurilor de la furnizor odată cu intrarea acestora în depozitul beneficiarului.
7. Fișa de magazie este document de evidenta operativă a magaziei și se întocmește separat pentru fiecare categorie de stoc de materiale.
Principalele operațiuni contabile privind înregistrarea intrărilor de materii prime și materiale:
% = 401 materii prime primite cu factura
301
4426
% = 401 materiale primite cu factura
302
4426
% = 408 materii prime primite cu aviz de însoțire
301
4428
% = 408 materiale primite cu aviz de însoțire
302
4428
408 = 401 la primirea facturii de la furnizo
4426 = 4428 concomitent
3.3.1.2. Cumpărări de stocuri cu reduceri comerciale și financiare
Efectuarea tranzacțiilor comerciale de vînzare cumpărare presupune relații cu furnizorii și clienții pe piața concurențială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preț, destinate să plătească fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rînd, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce în final la creșterea cifrei de afaceri.
În literatura de specialitate distingem două mari categorii de reduceri care se practica între partenerii de afaceri și anume:
1. Reduceri comerciale
2. Reduceri financiare
1. Reducerile comerciale au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi. În categoria reducerilor comerciale se includ:
– Rabatul reprezintă reducerea practicată, asupra prețului convenit anterior între furnizor și client, ținîndu-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comerciale, față de clauzele prevăzute în contract.
– Remiză este reducerea practicată asupra prețului curent de vînzare, ținîndu-se cont de volumul vînzărilor sau de importanta cumpărătorului, în clientelă vînzătorului. Remiză corespunde unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a vînzătorului sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri de afaceri.
– Risturnul reprezintă o reducere de preț practicată asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.
De regulă, reducerile comerciale se acorda sub forma unui procent din prețul brut, dar se poate acorda și în suma fixă.
Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi.
Scontul de decontare este reducera financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadenta normală, reprezentînd o bonificație acordată clientului. Scontul de decontare este o cheltuială pentru furnizor, care este beneficiarul platii și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadenta.
Cu privire la metodologia de calcul și contabilizare a reducerilor, trebuie respectate următoarele reguli:
– Toate reducerile de preț sînt incluse în factura;
– Reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
– Reducerile sînt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele de reducere se aplică asupra netului anterior;
– În cazul reducerilor comerciale mai întîi se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile;
– Scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natura comercială;
– Taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul <net> determinat și se adună cu acesta pentru a obține <totalul facturii>;
– Reducerile comerciale nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client;
– Reducerile financiare se contabilizează ca o cheltuială financiară pentru furnizor și că un venit financiar pentru client.
Reglementările internaționale, în speță Standardul Internațional de Contabilitate (IAS)2, stipulează despre costul stocurilor că „trebuie să cuprindă toate toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă și în locul în care se găsesc în prezent”. De asemenea, costurile de achiziție a stocurilor cuprind:
– Prețul de cumpărare;
– Taxe de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care unitatea le poate recupera de la autoritățile fiscale);
– Costuri de transport, manipulare;
– Alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sînt deduse pentru a determina costurile de achiziție.
Pricipalele operațiuni contabile prevede reducerile comerciale și financiare:
– Reducere financiară acordată achitării facturii înainte de scadenta:
401= %
5311
767
– Remiză acordată ulterior emiterii facturii:
401 = %
371
4426
– Reducerea prețului de vînzare (reducerea este mai mică decît adaosul
comercial):
% = 371
378
4428
– Reducerea prețului de vînzare (reducerea este mai mare decît adaosul
comercial):
% = 371
378
6588
4428
3.3.1.3. Contabilitatea consumului de materii prime și materiale
Stocurile de materii prime și materiale constituie elementul de bază în realizarea ciclului de producție și desfacere al întreprinderii.
Ciclul de exploatare consta în aprovizionarea cu materii prime și materiale, care devin stocuri ale unității, consumul acestora în procesul de producție și transformarea lor la final în produse finite sau în servicii destinate vînzării.
Calea cea mai importantă de ieșire a stocurilor de materii prime și materiale o constituie consumul acestora în procesul de fabricație.
Eliberarea din depozite a stocurilor de materii prime se face pe baza documentelor primare întocmite.
Principalele documente primare utilizate pentru eliberarea din depozite a materiilor prime și materiale utilizate în procesul de fabricație sînt:
– Bon de consum – utilizat pentru eliberarea de stocuri în procesul de fabricație, în special pentru produse cu ciclu scurt de fabricație;
– Fișa limita de consum se utilizează în cazul realizării de produse cu ciclu lung de fabricație atunci cînd eliberările de stocuri necesare procesului de producție se repeta zilnic pentru același lot de produse finite, înscriindu-se bunurile eliberate zilnic pe acest formular dar pe rînduri diferite, totalizarea făcîndu-se
La recepția produselor, dar nu mai tîrziu de finele fiecărei luni.
Principalele înregistrări contabile privind ieșirile de materii prime și materiale sînt:
– Evidența stocurilor la preț de achiziție:
601 = 301 consum materii prime în procesul de fabricație
602 = 302 consum materiale în procesul de fabricație
– Evidența stocurilor la prețul standard:
601 = 301 consum materii prime în procesul de producție
601 = 308 diferențe de preț
602 = 302 consum materiale în procesul de producție
602 = 308 diferențe de preț
3.3.1.4. Contabilitatea materialelor aflate la terți
Pot fi considerate stocuri aflate la terți acele bunuri care se afla în una din următoarele situații:
– Stocuri care au fost achitate și lăsate în custodia furnizorului
– Stocuri date spre prelucrare la terți
– Stocuri predate terților pentru vînzare în consignații
– Stocuri trimise pentru depozitarea temporară la terți
1. Materiale cumpărate și recepționate, dar păstrate în custodia furnizorului
În cadrul contractelor de vînzare-cumpărare, între furnizor și client se întîlnesc situații în care cumpărătorul, cumpărînd și achitînd materiale achiziționate lasa în custodia furnizorolui aceste materiale o anumită perioadă de timp, chiar sub pretenția achitării unui preț al păstrării lor.
Înregistrări în contabilitatea cumpărătorului:
– Primirea facturii de cumpărare a materialelor:
% = 401
351 <furnizori>
< materiale aflate la terți>
4426
< TVA deductibila>
– Achitarea furnizorului prin virament:
401 = 5121
<furnizori> < conturi la bănci în lei>
– Primirea materialelor în depozitul cumpărătorului:
302 = 351
<materiale> <materiale aflate la terți>
2. Materiale trimise spre prelucrare la terți
Materialele se pot trimite la terți pentru prelucrare în vederea modificării unor caracteristici. Acestea se trimit la unități specializate care efectuează prelucrările, în urma cărora materialele se întorc fie modificate ca aspect, fie cu un alt preț.
Valoarea prelucrărilor suportate de materiale, facturate de furnizorul prestator, mărește valoarea materialului din gestiunea operatorului economic.
Înregistrări contabile privind materialele trimise spre prelucrare la terți:
– Trimiterea materialelor pentru prelucrare:
351 = 302
– Reprimirea materialelor prelucrate:
302 = 351
– Înregistrarea costului prelucrării:
% = 401
302
4426
– Plată prin virament a costului prelucrării:
401 = 5121
– Înregistrarea costului transportului:
% = 401
302
4426
– Plata facturii de transport:
401 = 5121
3. Materiale trimise la recondiționare
Materiale trimise la recondiționare sînt acele categorii care au defecte și sunt trimise unor unități specializatepentru operațiuni de recondiționare.
Operațiuni contabile privind materialele trimise la recondiționare:
– Trimiterea materialelor la recondiționare:
351 = 302
– Înregistrarea costului recondiționării:
% = 401
302
4426
– Plata în numerar a costului recondiționării:
401 = 5311
– Primirea mărfurilor recondiționate:
302 = 351
3.3.1.5 Contabilitatea materialelor vîndute
Vînzarea materiilor prime și materialelor fără a fi prelucrate constituie o excepție de la activitatea întreprinderii, aceste vînzări fiind tratate ca și cazuri particulare.
Pentru a fi valorificate materiile prime și materialele prime și materialele nefolosite în procesul de producție este obligatorie înregistrarea acestor stocuri în categoria mărfurilor.
Pentru exemplificare redam în continuare principalele operațiuni contabile privind vînzarea materiilor prime și materialelor care nu au fost utilizate în procesul de producție.
1. Materii prime transferate în categoria mărfuri:
371 = %
301
378
4428
2. Materiale transferate în categoria mărfuri:
371 = %
302
378
4428
3. Vînzarea mărfurilor către diverși clienți:
411 = %
707
4427
4. Încasarea contravalorii mărfurilor vîndute:
5121 = 411
5. Descărcarea din gestiune a mărfurilor vîndute:
% = 371
607
378
4428
3.4. Contabilitatea intrărilor și ieșirilor elementelor de natura stocurilor în sistemul inventarului intermitent
Metoda inventarului intermitent presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determina că diferența între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:
E = Si + I – Sf
În cazul utilizării acestei metode, se renunța la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidențierea intrărilor și, respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfîrșitul Lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sînt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, după caz. La sfîrșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent consta în:
– Înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri;
– Regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe bază de inventare faptice prin:
– Destocarea stocului inițial reprezentat de șoldul contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar;
– Restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta mărimea reală a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă în neurmarirea prin contabilitate sintetică a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune cînd se debiteza cu șoldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității față de cele provenite din producția proprie și anume:
A) pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:
– Se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
– Achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;
– La finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, șoldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, caculate după relația:
Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stoc final
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
B) pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg următoarele etape:
– Se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
– Bunurile obținute din producția proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidență operativă de la locurile de depozitare;
– Pe măsură vînzării stocurilor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie nevoie destocarea lor;
– La finele perioadei se inventariază bunurile obținute din producție proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentă, dar nevînduta, și se înregistrează asupra conturilor de venituri din producția stocată.
Pentru parcurgerea acestor etape, șoldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate după relația:
Intrări = Stoc inițial + Vînzări – Stoc final
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
Folosirea acestei metode a inventarului intermitent presupune:
– Utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respectiv a prețurilor de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;
– Nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;
– Nu este necesară organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al gestionarii și al asigurării integrității lor.
Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului intermitent:
Stornarea șoldului inițial de materii prime și readucerea lor asupra cheltuielilor (destocarea stocului inițial)
Materii prime 301 = 601 cheltuieli cu materii prime
Recepția și trecerea asupra cheltuielilor a materiilor prime achizionate de la furnizori (intrări)
% = 401 Furnizor
Cheltuieli cu M.prime 601
TVA deductibil 4426
Trecerea asupra stocurilor, a materiilor prime inventariate la sfîrșitul lunii (restocarea stocului final)
Materii prime 301 = 601 Cheltuieli cu M.prime
3.4.1. Contabilitatea intrărilor pe stocuri din cumpărări în maniera inventarului intermitent
Metoda inventarului intermitent consta în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile din clasa 6.
Întreprinderile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptica a stocurilor în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, dar nu mai tîrziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligații fiscale.
Folosirea inventarului intermitent determina organizarea contabilității stocurilor cantitativ și valoric sau numai valoric
Contabilitatea intrărilor de stocuri provenite din aprovizionări din afara unității prin aplicarea metodei inventarului intermitent, parcurge următoarele etape:
1. Destocarea stocurilor inițiale din conturile de stocuri și revine asupra conturilor de
Cheltuieli;
2. Intrările de stocuri de la furnizori se înregistrează direct de cheltuieli;
3. Restocarea stocului final la sfîrșitul perioadei după efectuarea operațiunii de
Inventariere.
Principalele operațiuni contabile privind înregistrarea intrărilor de materii prime și materiale utilizînd metoda invantarului intermitent sînt:
601 = 301 includerea pe costuri a șoldului inițial de materii prime
% = 401 intrări de materii prime
601
4426
% = 401 intrări materiale
602
4426
3.5. Inventarierea stocului la sfîrșitul exercițiului financiar
Inventarierea ca procedeu al contabilității realizează concordanță dintre informațiile scriptice și cele reale.
Inventarierea îndeplinește în principal urmatarele funcții:
– Funcția de control a concordantei dintre datele scriptice și cele faptice;
– Funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului financiar;
– Funcția de calcul și evidentă a stocurilor, consumurilor și vînzărilor.
La sfîrșitul exercițiului financiar cu ajutorul inventarierii se face determinarea valorii actuale a stocurilor, în funcție de utilitatea bunului pentru întreprindere și prețul pieții.
Activele de natura stocurilor se înregistrează în bilanț la sfîrșitul exercițiului financiar la valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă este prețul de vînzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și costurile necesare vînzării.
Acțiunea de inventariere a patrimoniului la sfîrșitul exercițiului financiar este o lucrare complexă și se realizează în următoarele etape:
1. Pregătirea inventarierii
2. Inventarierea propriu zisă
3. Stabilirea rezultatelor inventarierii
4. Înregistrarea diferențelor rezultate în urma inventarierii și întocmirea registrului inventar.
Întreaga acțiune de inventariere a patrimoniului la sfîrșitul exercițiului este coordonata de o comisie de inventariere numită prin decizie de către conducerea întreprinderii.
Rezultatele inventarierii sînt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal, care să cuprindă obligatoriu rezultatul final și concluziile comisiei de inventariere.
Plusurile constatate cu ocazia inventarierii se înregistrează în evidență contabilă la valoarea justă, iar lipsurile la valoarea de înlocuire.
Pentru exemplificare enumeram principalele înregistrări contabileprivind înregistrarea diferențelor constatate cu ocazia efectuării inventarului la încheierea exercițiului financiar, astfel:
= 301
= 302
= 301 lipsuri în gestiune din vina gestionarului
4282 = %
7581 concomitent
4427
601 = 301 sustrageri de bunuri de persoane din afara
Întreprinderii
461 = %
7581 concomitent
4427
601 = 301 lipsuri în gestiune, neimputabile
635 = 4427 concomitent
601 = 301 distrugeri de calamități naturale
3.6. Constituirea și utilizarea de ajustări privind
deprecierea stocurilor
Ajustările pentru deprecierea stocurilor sînt constituite ca diferențe dintre valoarea actuală a stocurilor și valoarea contabilă a
Stocurilor.
La sfîrșitul exercițiului financiar, în cadrul lucrărilor de inventariere, odată cu constatarea existenței cantitative a stocurilor se face aprecierea stării acestora și a utilităților în funcție de valoarea de piață la data inventarierii.
Dacă se constată că anumite categorii de stocuri au suferit degradări, în urma depozitarii sau pentru care prețul pieții este mai mic decît valoarea lor contabila se poate estima un minus de valoare, care este luat în calcul la evidențierea în bilanț a stocurilor și la determinarea rezultatului financiar.
Aceste deprecieri constatate sînt luate în calcul de contabilitatea întreprinderii prin determinarea și înregistrarea provizioanelor.
Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se realizează sintetic cu ajutorul conturilor din grupa 39 și analitic pe fiecare categorie de stoc.
În creditul conturilor se înregistrează valoarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor prin debitul conturilor 681 pe categorii de provizioane.
În debitul conturilor se inregistreza sumele prezentînd diminuarea sau anularea provizioanelor prin creditul conturilor 781 pe categorii de provizioane.
Șoldul conturilor reprezintă valoarea provizioanelor constituite la sfîrșitul perioadei.
Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 39 și a conturilor sintetice de gradul I astfel:
391 – ajustări pentru deprecierea materialelor prime
392 – ajustări pentru deprecierea materialelor
393 – ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție
394 – ajustări pentru deprecierea produselor
395 – ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
396 – ajustări pentru deprecierea animalelor
397 – ajustări pentru deprecierea mărfurilor
398 – ajustări pentru deprecierea ambalajelor
Deasemeni pentru înregistrarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se utilizează și conturile:
6814 – cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
7814 – venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante.
3.7. Implicații economoce și fiscale privind metodele de
contabilizare utilizare
Pe parcursul exercițiului fiscal metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se schimbă.
Metodele contabile de evaluare a stocurilor respectiv metoda costului mediu ponderat, metoda prima intrare-prima ieșire, metoda ultimă intrare- prima ieșire și metoda costului standard sînt recunoscute fiscal.
Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa și degradate pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare nu sunt considerate cheltuieli deductibile.
Implicațiile fiscale ale aplicării principiului prudenței:
Conform reglementarilor contabile în contabilitate se înregistrează provizioane ca urmare a aplicării principiului prudenței și urmare unor reglementări de natura fiscală pentru deprecierea stocurilor.
Reglementările fiscale vin și limitează deductibilitatea provizioanelor.
B) Implicații fiscale ale aplicării principiului independenței exercițiului:
În cadrul constituirii provizioanelor exista inconsecvente, deoarece intervenția fiscalității distorsionează aplicarea principiului independenței.
Aici pot fi exemplificate cheltuielile anticipate care din punct de vedere fiscal nu sunt cheltuieli deductibile, iar raționamentul contabil conduce la tratarea cheltuielilor anticipate ca elemente de cheltuieli ce privesc alte exerciții financiare (alte perioade).
C) Implicațiile fiscale ale principiului costului istoric:
Conform principiului costurilor istorice, stocurile se evaluează la intrarea în patrimoniu întreprinderii la valoarea de intrare și rămîn înregistrate la aceste nivele pînă la ieșirea din gestiune.
De regulă, valoarea contabilă (de intrare) se compune și din elemente de cheltuieli care la momentul achiziției stocurilor puteau fi înregistrate în conturile din clasa 6 ca element de cheltuială deductibilă.
Continuitatea activității legitimează, la întocmirea situațiilor financiare, aplicarea unor metode și reguli cum ar fi:
– Repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciții financiare;
– Amortizările;
– Provizioanele.
Capitolul IV.
Monografie contabila privind stocurile de materii prime si materiale- Studiu de caz SC ELYSABETA DLL S.RL
METODA INVENTARULUI PERMANENT
La data de 01.05.2012 SC ELYSABETA DLL S.R.L deține în stoc conform balanței analitice materii prime și materiale după cum urmează:
Cont 308 – Diferența de preț 1695 lei.
1. În baza contractului 514/2012 încheiat cu SC.LINISAR SRL București, cu factura 316/04.05.2012 în valoare de 11.410,48lei achiziționează materii prime pentru care se întocmește NIR 175/05.05.2012 în valoare de 9294 lei (la preț prestabilit).
Factura furnizor:
Materii prime 8.792,00 lei
Cheltuieli transport 410,00 lei
TVA 2.208,48 lei
TOTAL 11.410,48 lei
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
% = 401 11.410,48
301 8.792
308 410
4426 2.208,48
Concomitent
301 = 308 502
NOTA:
Prețul prestabilit este mai mare decît cel facturat.
2. În baza contractului nr.1240/2012 încheiat cu SC. CONȚI SRL Suceava, cu factura 425/18.05.2012 în valoare de 11.879,20 lei se achiziționează materii prime pentru care se întocmește NIR 181/18.05.2012 în valoare de 8790 lei la preț prestabilit:
Factura furnizor:
Materii prime 9.580,00 lei
TVA 2.299,20 lei
Total 11.879,20 lei
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
% = 401 11.879,20
301 8.790,00
308 790,00
4426 2.299,20
Nota:
Prețul prestabilit este mai mic decît cel facturat.
3. Conform facturii nr.146/19.05.2012 în valoare de 7452,40 lei emisă de SC.ALISTAR SRL Bacău se achiziționează materiale auxiliare pentru care se întocmește NIR 183/19.05.2012 în valoare de 5147,50 lei la preț prestabilit:
Factură furnizor
Materiale auxiliare 6.010,00lei
TVA 1.442,40 lei
Total 7.452,40 lei
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
% = 401 7.452,40
3021 5.147,50
308 862,50
4426 1.442,40
Nota
Prețul prestabilit este mai mic decît cel facturat.
4. Conform avizului de expediție nr.47/19.05.2012 emis de SC Aurora SA Suceava se primesc materii prime în valoare de 12.046,60lei pentru care se întocmește NIR 185/19.05.2012 în valoare de 8.365 lei la preț prestabilit.
Aviz furnizor
Materii prime 9.715,00 lei
TVA 2.331,60 lei
TOTAL 12.046,60 lei
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
% = 408 12.046,60
301 8.365
308 1.350
4428 2.331,60
Notă
Prețul prestabilit este mai mic decît cel înscris pe documentul de însoțire
5. Cu factura nr.2047/22.05.2012 în sumă de 13.045 lei SC Aurora SRL Suceava facturează c/v materiilor prime expediate cu A.E.nr 47/19.05.2012 la care adăugă și cheltuieli de transport în sumă de 805,16 lei fără TVA.
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
% = 401 13.045,00
308 805,16
408 12.046,60
4426 193,24
Concomitent
4426 = 4428 2.331,60
6. În urma inventarierii efectuate în data de 24.05.2012 la gestiunea de materii prime se constată următoarele diferențe,
Materii prime constatate plus
Țesătura sintetică 7ml x 6lei/ml = 42 lei
Șaten 5ml x 14lei/ml= 70 lei
Total 112 lei
ÎNREGISTRĂRI CONTABILE
301 = 601 112 LEI
Concluzii și propuneri
Desfășurarea unei activități de producție (de exploatare) dintr-o întreprindere nu se poate realiza fără existența activelor circulante materiale.
În cazul SC ELISABETA DLL SRL al cărui profil de activitate îl constituie activitatea de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte din textile, derularea activității pe parcursul perioadei de gestiune presupune asigurarea stocului cu materii și materiale specifice acestuia.
Din cele analizate și studiate cu privire la tematica aleasă, organizarea contabilității stocurilor de materii prime și materiale desprindem următoarele:
Cu privire la evidenta operativă de gestiune
Evidenta operativă de gestiune este organizată potrivit metodei cantitativ valorice pentru activitatea de producție și global valoric pentru sectorul de magazine, utilizîndu-se sistemul informatic de gestiune.
Toate documentele justificative referitoare la aceste operații sînt grupate în situații centralizatoare care privesc intrările și ieșirile din gestiune (consumurile, beneficiarii vînzărilor, etc.)
Evidenta contabilă a operațiilor economico-financiare este organizată după metoda inventarului permanent.
Evaluarea stocurilor de materii prime și materiale se realizează la intrarea în patrimoniu, la costul de achiziție.
La ieșirea din patrimoniu, se utilizează metoda costului mediu ponderat.
Stocurile reprezintă, după caz, bunurile materiale, lucrări și servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vîndute în
Situația în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare.
Prețul de înregistrare din conturi, corespunzător valorii contabile de intrare a stocurilor și producției în curs de execuție, este egal cu costul de achiziție pentru bunurile procurate din afară și costul de producție pentru bunurile obținute din producția proprie.
Conținutul și funcția contabilă a conturilor de stocuri se diferențiază în raport de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosită pentru evidența mișcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de stocuri și comenzi în curs de execuție se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale.
În cazul utilizării metodei inventarului intermitent la inchderea exercițiului financiar, în debitul conturilor se inregistreza stocurile de la sfîrșitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul materialelor și mărfurilor, și că venituri, în cazul produselor și producției în curs de fabricație. Rulajul intrărilor și ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli în cazul materialelor și mărfurilor și de venituri, în cazul produselor, lucrărilor și serviciilor.
În cazul în care evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor se face la prețuri prestabilite (standard), conturilor de stocuri li se asociază conturi distincte care înregistrează diferențele de preț față de costul de achiziție sau costul de producție. În debitul conturilor de diferențe, de regulă, se înregistrează diferențele aferente bunurilor intrate în gestiunea întreprinderii, iar în creditul lor, diferențele corespunzătoare stocurilor ieșite. Soldul conturilor reprezintă diferențele de preț aferente bunurilor economice existente în stoc în gestiunea întreprinderii. O asemenea modalitate de funcționare impune înregistrarea în roșu a diferențelor dacă prețurile prestabilite sunt mai mari decît costul de achiziție sau de producție, după caz și în negru în situația inversă.
Obiectivul IAS 2 este stabilirea și tratarea la maximum de acuratețe a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric și valoarea netă realizabila, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active și reportate pînă cînd veniturile aferente sînt recunoscute (conceptul conectării
Veniturilor cu cheltuielile).
Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deținute pentru a fi vîndute pe parcursul desfășurării normale a activității, cum sunt cele în curs de producție în vederea vînzării, cum sunt cele sub formă de materii prime, materiabile și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii.
În IAS 2 sînt prezente norme de bază cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmează a fi reportat în bilanț precum și de recunoaștere ulterioară ca o cheltuială, incluzînd orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă.
IAS 2 prevede că unele cantități neobișnuite de materiale pierdute în procesul de producție (rebuturi), forța de muncă sau alte costuri de producție trebuie înregistrate pe cheltuieli la momentul apariției, și nu incluse în costul stocului. În plus, trebuie să se țină cont de faptul că valorile normale de rebuturi sau pierderi sînt incluse în mod corespunzător în stoc ca parte a costului de obținere a unităților de produs ce urmează a fi generate.
IAS 2 permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai în cazul în care depozitarea este necesară în procesul de producție anterior unei viitoare faze de producție.
Principiile/politicile contabile trebuie să țină cont de faptul că stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă, în concordanță cu principiul prudenței.
Tratamentul contabil ține cont, în primul rînd, de faptul că stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă, în concordanță cu principiul prudenței.
Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă și în locul curent:
– Costuri aferente achiziției, cum ar fi prețul de achiziție și taxele de import;
– Costuri aferente prelucrării, și anume: manopera directă, costuri aferente regiei de producție (regia variabilă de producție, regia fixă de producție alocată la capacitatea normală de producție);
– Alte costuri, cum ar fi la proiectare, de îndatorare, etc.
Costul serviciilor cuprinde toate costurile direct angajate în prestarea serviciilor, de exemplu:
– Bunuri consumabile
– Manopera și alte costuri de personal
Situațiile financiare trebuie să prezinte următoarele informații privind stocurile:
– Politicile contabile, inclusiv formulele utilizate pentru determinarea costului;
– Valoarea contabilă totală a stocurilor și valoare contabilă a
Fiecărei categorii de stocuri;
– Valoarea stocurilor înregistrate la valoarea realizabilă netă;
– Valoarea oricăror diminuări și stornări ale diminuării valorii stocurilor;
– Circumstanțele/evenimentele care au condus la stornarea diminuării valorii stocurilor;
– Stocuri gajate în contul datoriilor;
– Valoarea contabilă a diminuării valorii pînă la valoarea realizabilă netă dacă aceasta este semnificativă ca mărime, incidenta sau
Natura;
– Costurile stocurilor recunoscute drept cheltuiala sau costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitățile curente, clasificate după natura lor și considerate cheltuiala;
– În cazul utilizării metodei LIFO, se evidențiază diferența dintre valoarea bilanțieră a stocurilor și: fie valoarea cea mai mică dintre costul calculat conform FIFO sau costul mediu ponderat și valoarea realizabilă netă, fie valoarea cea mai mică dintre costul curent la data bilanțului și valoarea realizabilă netă.
Bibliografie
Directiva a IV a a Comunităților Economice Europene 78/660/CEE din 25.07.1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, publicată în Jurnalul oficial al uniunii europene nr. L 222/14.08/1978, cu modificările și completările ulterioare.
Directiva a VII a a Comunităților Economice Europene.
Legea nr, 31/1990, privind societățile comerciale.
Legea contabilității nr.82/1991, republicata.
Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Ordonanța guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală cu modificările și completările ulterioare.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene.
RISTEA MIHAI – TRATAMENTE CONTABILE INFORMAȚIONALE PRIVIND STOCURILE – GESTIUNEA ȘI CONTABILITATEA FIRMEI-2007
Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3512/27.11.2008 privind documentele financiar-contabile.
N.FELEAGA-Sisteme contabile comparate vol.1si 2-Editura Economică, București 2002.
N.FELEAGA, I.IONASCU-Tratat de contabilitate financiară vol 2-Editura Economică, București, 1998.
OCTAVIAN BOJIAN-Contabilitatea intreprinderilor-Editura, București, 1999.
OPREA CALIN, MIHAI RISTEA-Bazele contabilitatii-Editura Genicod, București 2002.
BUZDUGAN.D, BERHECI.I-Metode de gestiune internă a stocurilor și calculația costurilor-Editura Cantes, Iași, 1998.
PETRIȘ R-Bazele contabilitatii-Editura Gorun, Iași 2002.
PETRIȘ R-Contabilitate generală vol1-2-Centrul de multiplicare, Universitatea A.I.Cuza Iași 1998.
NICOLAE ANTONIU, Finantele intreprinderilor-Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.
DUMITRU RUSU-Bazele contabilitatii-Editura Didactică și Pedagogică, București 1980.
N.HOANTA-Finantele firmei-Editura Continent, Sibiu, 1996.
Bibliografie
Directiva a IV a a Comunităților Economice Europene 78/660/CEE din 25.07.1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, publicată în Jurnalul oficial al uniunii europene nr. L 222/14.08/1978, cu modificările și completările ulterioare.
Directiva a VII a a Comunităților Economice Europene.
Legea nr, 31/1990, privind societățile comerciale.
Legea contabilității nr.82/1991, republicata.
Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Ordonanța guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală cu modificările și completările ulterioare.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene.
RISTEA MIHAI – TRATAMENTE CONTABILE INFORMAȚIONALE PRIVIND STOCURILE – GESTIUNEA ȘI CONTABILITATEA FIRMEI-2007
Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3512/27.11.2008 privind documentele financiar-contabile.
N.FELEAGA-Sisteme contabile comparate vol.1si 2-Editura Economică, București 2002.
N.FELEAGA, I.IONASCU-Tratat de contabilitate financiară vol 2-Editura Economică, București, 1998.
OCTAVIAN BOJIAN-Contabilitatea intreprinderilor-Editura, București, 1999.
OPREA CALIN, MIHAI RISTEA-Bazele contabilitatii-Editura Genicod, București 2002.
BUZDUGAN.D, BERHECI.I-Metode de gestiune internă a stocurilor și calculația costurilor-Editura Cantes, Iași, 1998.
PETRIȘ R-Bazele contabilitatii-Editura Gorun, Iași 2002.
PETRIȘ R-Contabilitate generală vol1-2-Centrul de multiplicare, Universitatea A.I.Cuza Iași 1998.
NICOLAE ANTONIU, Finantele intreprinderilor-Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.
DUMITRU RUSU-Bazele contabilitatii-Editura Didactică și Pedagogică, București 1980.
N.HOANTA-Finantele firmei-Editura Continent, Sibiu, 1996.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale (ID: 138299)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.