. Contabilitatea Stocurilor de Marfuri (s.c. Xyz S.a.)

Economie

. Contabilitatea Stocurilor de Marfuri (s.c. Xyz S.a.)

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAP.1. NOȚIUNI GENERALE

1.1. INTRODUCERE

Pe parcursul dezvoltării societății umane și a mediului economic în ansamblul său și pe măsura transformării realitaților din viata individului în ce privește factorul bănesc s-a conturat tot mai clar necesitatea gestionarii corecte și raționale a fondurilor financiare din cadrul unei societați. Aceste fonduri se regăsesc în valori care constituie elemente ale structurii economice a întreprinderii. Ponderea cea mai mare a acestor fonduri, în forma transformată, o reprezinta stocurile.

Corespunzător celor trei stadii ale circuitului economic, procesul de aprovizionare – procesul de productie – procesul de desfacere, stocurile se găsesc concomitent sub forma stocurilor în curs de aprovizionare (în circulație), a stocurilor pentru producție și a stocurilor pentru desfacere. Așadar, mijloacele circulante materiale sunt destinate să asigure continuitatea procesului de producție și circulație, fiind într-o permanentă schimbare și transformare în cadrul unui circuit închis. Ele își schimbă forma succesiv în fiecare fază a circuitului economic.

Deoarece în cunoasterea, gestiunea si controlul patrimoniului un rol deosebit îi revine contabilitații, ea trebuie astfel organizată încât să asigure executarea la timp si de calitate a lucrărilor corespunzatoare, astfel încât să reflecte o imagine clara si fidela a acestuia.

1.2. PREZENTARE GENERALA A SOCIETATII

Denumirea agentului economic: SC BEGACOM SA.

Forma juridică: societate pe acțiuni

Adresa: Timișoara, str. Bocșei nr. 3 – sediu central și punct de lucru

str. Ialomița nr. 2, str. Mureș nr. 2– puncte de lucru

Înmatriculată la Oficiul Reg. Com. Timiș cu nr. J35/2302/1991, cod fiscal R1825111.

Capitalul social subscris: 62.250.000 lei, din care vărsat 62.250.000 lei. Principalul obiect de activitate desfășurat efectiv: comerț.

Produse realizate/serviciile prestate efectiv: comerț cu amănuntul produse alimentare și nealimentare.

Scurt istoric juridic:

SC TRAIANO(fosta denumire a societatii), cu sediul in Timișoara, str. Bocșei nr. 3, inregistrată la Oficiul Registrului Comertului Timiș sub nr. J35/2302 din 16.08.1991, având codul fiscal R1825111, a fost inființată în anul 1991 ca societate cu raspundere limitata, prin asocierea SC Roital SRL (48,2%) – persoana juridica italiana , cu SC Bega SA Timisoara (50,2%) si SC Saltim Hermes SA Timisoara (1,6%) , conform statutului, contractului de societate si a sentintei civile nr. 2177/S/09.08.1999.

SC Traiano SRL sufera modificari in structura actionariatului in anul 1999. SC Roital SRL Italia, în baza contractului de cesiune din 21.05.1999 cedează părțile sociale asociatului SC Bega SA, modificare mentionata in actul aditional nr.1515/ 21.05.1999. In acest fel SC Bega SA devine asociat majoritar, deținând 98,4% din părțile sociale, valoarea capitalului social, de 62.250 mii lei, rămânând neschimbata de la inființare .

SC Traiano SRL are ca obiect principal de activitate comercializarea cu amănuntul a produselor alimentare si nealimentare într-un magazin situat in cadrul complexului comercial Bega, având o suprafata a sălii de vanzare de 1555 mp.

Începand cu luna august 2000, conform hotararii Adunarii Generale a Asociatilor, SC TRAIANO SRL a preluat activitatea comerciala a SC BEGA SA – de vânzare cu amănuntul în raioane specializate a produselor textile , incaltaminte, sportive, de papetarie si mobilier, prin cumpararea stocului de marfă detinut de catre aceasta si prin renegocierea contractului de inchiriere cu SC BEGA SA , in calitate de proprietar al spatiului.

În noua forma, își desfașoară activitatea la subsolul centrului comercial – pentru marfuri alimentare, și etajul 2 – pentru marfuri nealimentare.

În luna septembrie 2001 societatea și-a schimbat denumirea din TRAIANO în BEGACOM, iar în decembrie 2001 și-a schimbat forma juridică din SRL în SA .

Scurta descriere a evoluției și perspectivelor afacerii:

De la înființare până în prezent societatea a desfășurat activitate de comerț cu amănuntul și cu ridicata pentru produse preponderent alimentare în centrul comercial Bega. Obiectul de activitate a fost completat cu comercializarea gamei de produse nealimentare în luna august 2000, când societatea a început să administreze activitatea desfășurată în același centru comercial, la etajele 2 și 3 ale clădirii. În acest fel cifra de afaceri a societății a crescut cu 180% față de anul 1999, de la 21,1 mld.lei la 59,3 mld.lei iar numărul de personal a crescut de la 45 la 71 angajați în 2000.

În 2001 societatea a realizat o creștere a cifrei de afaceri cu 102% față de 2000, personalul ajungând la 120 salariați. Dezvoltarea se datorează dublării în luna august 2001 a suprafeței sălii de vânzare a magazinului alimentar ceea ce implicit a avut efecte în creșterea nivelului veniturilor.

În urma analizei mediului de afaceri și având în vedere experiența pe care societatea o are în domeniul comertului cu produse preponderent alimentare – 10 ani de activitate, conducerea Begacom a stabilit ca strategie de dezvoltare pe termen mediu deschiderea unei retele de magazine specializate pe acest domeniu de activitate – sub denumirea « b market » .

În acest sens s-a inițiat proiectul prin deschiderea, la 1 martie 2002, a primului magazin in centrul comercial Kapa , cu o suprafata de 160 mp.

La începutul lunii mai 2002 s-a realizat finalizarea urmatorului magazin, in strada Mures nr.2, cu o suprafata de 300 mp.

Strategia pe termen mediu a societății prevede dezvoltarea prin deschiderea de magazine cu același profil de activitate și în alte zone ale orașului.

Conducerea și personalul:

Structura organizatorică a societății este prezentată în Anexa 1. În prezent în societate sunt încadrați 145 angajați, repartizați pe structurile organigramei pe locuri de muncă în funcție de pregătirea profesională, rezultând următoarea proporție în funcție de natura activității:

– personal de conducere 5

– personal administrativ 8

– personal direct productiv 115

– personal auxiliar 17

Organizarea activității de aprovizionare cu marfă a magazinelor este realizată în regim centralizat, prin comenzi emise de către biroul de achiziții al firmei, pentru toate punctele de lucru, fie cu livrare directă de către delegatul furnizorului către punctul de lucru căruia îi este destinată marfa, fie prin încărcarea gestiunii depozitului central – care se află în incinta centrului comercial Bega – și apoi livrarea către punctele de lucru prin întocmirea documentelor de transfer, pe baza comenzilor interne de aprovizionare.

Condițiile de colaborare cu furnizorii au fost stabilite prin contracte negociate pentru întreaga activitate comercială a firmei. Termenele de plată au fost stabilite în funcție de tipurile de mărfuri și de vitezele de rotație ale stocurilor pentru respectivele grupe de produse, luând în considerare că, pentru activitatea desfășurată de firmă – cu preponderență comerț cu amănuntul, acțiunile ce au implicații în eficiența gestionării stocurilor au implicații directe în nivelul rentabilității activității.

Din acest motiv în continuare am tratat pe larg aspecte legate de organizarea contabilității stocurilor și elemente de analiză a ratelor de gestiune a stocurilor, cu influențele lor asupra indicatorilor economici ai activității.

CAP.2. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR

2.1. OBIECTIVELE ȘI FACTORII CONTABILITĂȚII STOCURILOR

Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii. Principalele obiective ce revin în acest domeniu sunt:

a) urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenței aprovizionării pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigură informații utile cu privire la stadiul aprovizionării.

b) asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor. Organizând contabilitatea mijloacelor circulante materiale pe gestiuni și în cadrul lor pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, se asigură înregistrarea exactă și la timp a cuantumului mișcărilor și a diferențelor rezultate la inventariere, sesizarea stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării acestora.

c) urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit.

d) asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea materialelor aprovizionate impune organizarea contabilității astfel încât acestea să poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport-aprovizionare.

e) înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terților.

f) evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive.

g) evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.

h) promovarea principiului prudenței și a principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale:

– mărimea întreprinderii – determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor

– caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale în funcție de care se face clasificarea acestora, influențează organizarea contabilității analitice și a evidenței operative , care are la bază nomenclatorul stocurilor.

– organizarea contabilității activelor circulante materiale este influențată și de sursele de proveniență a lor (funizori interni sau externi, din producție proprie, din scoaterea din funcțiune a unor obiecte de inventar, din prelucrare la terți etc.), determinând în principal conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.

2.2. CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA STOCURILOR

Corespunzător celor trei stadii ale circuitului economic mijloacele circulante se găsesc concomitent fie în sfera producției, fie în sfera circulației. Deci, capitalul bănesc este pus în mișcare transformându-se în stocuri diferite în funcție de natura și obiectul activității întreprinderii.

Problema care se pune este ca aceste stocuri să se găsească la un nivel normal, la un nivel optim, adică mărimea lor să fie rațională. Așadar, între planificarea economică și planificarea financiară există o strânsă legătură. Planificarea financiară stabilește cu ajutorul unor modele financiare necesarul optim de surse pentru constituirea unor stocuri optime, iar planificarea economică determină mărimea stocurilor optime cu ajutorul unor modele adecvate. Din acest punct de vedere se poate face o clasificare a stocurilor, existând două noțiuni pentru stocul util:

stoc normal, optim, ideal care asigură nivelul de rentabilitate optimă

stoc util efectiv, respectiv minimul de stoc care este necesar la funcționarea întreprinderii

In situația iregularităților posibile, întreprinderea constituie uneori și alte tipuri de stocuri cum ar fi:

stocul de siguranță care asigură continuitatea procesului de producție în cazul perturbării procesului normal de aprovizionare

stocul de condiționare care exprimă cantitatea de materii prime și materiale necesare continuității producției în perioada operațiilor de condiționare necesare, impuse de procesul tehnologic și prevăzute în normele tehnice

stocul pentru transport interior care exprimă cantitatea de materii prime necesare continuității fabricației pe perioada transportului de la un depozit central la locurile (punctele) de consum, sau de vânzare, în cazul mărfurilor.

stocul de iarnă care cuprinde cantitatea de materii prime și materiale în scopul asigurării continuității procesului de producție pe perioada în care, datorită condițiilor climatice, nu este posibilă exploatarea și transportul unor materiale.

În gestiune stocurile sunt grupate în stocuri propriu-zise și producția în curs de execuție, si cuprind următoarele categorii:

In cadrul stocurilor propriu-zise sunt incluse :

a) mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării

b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată

c) materialele consumabile care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit

d) produsele, respectiv:

produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

produsele reziduale reprezentând rebuturile,materialele recuperabile sau deșeurile

e) ambalajele care cuprind bunurile necesare pentru protecția materialelor și mărfurilor pe timpul transportului și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. In această categorie de stocuri se includ ambalajele refolosibile achiziționate goale sau odată cu materialele și mărfurile aprovizionate, cele confecționate în unitate și cele restituite de clienți, potrivit contractelor încheiate cu aceștia. Ambalajele și materialele de ambalat executate în secțiile de fabricație ale întreprinderii pentru a fi vândute ca atare se cuprind în stocurile de produse finite.

f) obiectele de inventar care reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe (8mil.lei la ora actala), indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsură și control și alte obiecte similare).

B. Producția în curs de execuție – care reprezintă producția ce nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime.

După apartenența la patrimoniu stocurile se pot grupa în:

stocuri aflate în gestiune care fac parte din patrimoniul propriu al unității. Acestea se găsesc fie în depozitele sau spațiile proprii (depozite, magazii, magazine, locuri de producție), fie se află la terți (materii și materiale aflate la terți, obiecte de inventar la terți, produse aflate la terți etc.).

stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu. Acestea sunt stocurile primite spre prelucrare sau în custodie (în conturi în afara bilanțului).

În funcție de proveniența lor, stocurile se pot grupa în:

stocuri provenite din cumpărări din afara unității patrimoniale cum sunt: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar, ambalaje etc.

stocuri provenite din producție proprie: produsele și lucrările realizate de agentul economic, ca urmare a exercitării obiectului său de activitate.

2.3. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR

2.3.1. Clasificarea și codificarea stocurilor

Pentru organizarea în mod unitar și corect a contabilității stocurilor de materii prime, materiale, produse, marfuri si obiecte de inventar este necesar în primul rând să se identifice atât categoriile mari de stocuri gestionate de intreprindere, cât și gruparea acestora după diverse criterii, deci cunoașterea fiecărui fel de bun în parte.

Clasificarea stocurilor se face având la bază două criterii esențiale:

natura fizică a bunurilor ;

ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în ciclul de exploatare, respectiv destinația, utilitatea.

Pentru urmărirea operațiunilor de aprovizionare și livrare, de păstrare, de folosire și de evidențiere, această organizare este reflectată într-o listă a tuturor stocurilor, pe categorii, denumită nomenclator. În nomenclator, în afara denumirii, fiecărui bun i se atribuie un cod. Codificarea dă posibilitatea înlăturării confuziilor între bunuri, ușurează emiterea documentelor primare prin înlocuirea denumirilor lungi cu semne cifrice sau litere convenționale, asigură prelucrarea automată a datelor.

2.3.2 Reguli și metode de evaluare a stocurilor

Noțiunea și principii

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 “înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz”.

Pentru conducerea contabilității stocurilor câteva probleme deosebite se cer rezolvate corect și într-o manieră unitară, între care:

relația cantitate – valoare și prețul de evaluare

actualizarea valorii stocului final

corelația contabilitate sintetică – evidență analitică

posibilitatea reflectării reale a elementelor materiale cu ajutorul conturilor contabile.

Conform Regulamentului privind aplicarea Legii contabilității, pentru ca prin evaluare să se dea o imagine fidelă a patrimoniului, la efectuarea evaluării trebuie respectate câteva principii:

principiul stabilirii obiectului evaluării. Obiectul evaluării reprezintă conținutul acesteia; de aceea el trebuie delimitat în timp și spațiu de multitudinea și diversitatea elementelor ce intră în obiectul contabilității. De exemplu, la produse, materiale, mărfuri se utilizează metoda sintetică de evaluare care grupează mijloacele cu caracteristici asemănătoare și le cuantifică valoric o singură dată și nu pentru fiecare unitate fizică de măsură. Dacă obiectul evaluării îl constituie bunuri materiale vândute terților, se utilizează prețurile pentru exprimarea bănească a lor, iar dacă bunurile se folosesc în cadrul fluxurilor interne ele sunt evaluate prin intermediul costurilor de producție;

principiul valorii reale presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate la un preț care să exprime valoarea reală a lor;

principiul alegerii formei de evaluare în funcție de scopul urmărit. Astfel, pentru înregistrările curente în contabilitate se practică evaluarea la costul de producție realizat, prețul efectiv de procurare sau de obținere a elementelor supuse evaluării. Pentru evaluările făcute periodic se folosește valoarea actuală sau de utilitate;

principiul prudenței impune ca la evaluarea elementelor să se țină seama de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în viitor;

principiul permanenței metodelor impune continuitate în aplicarea normelor și a regulilor utilizate la evaluare în tot cursul exercițiului și de la un exercițiu la altul, în vederea asigurării comparabilității informațiilor contabile. In cazuri justificate unitatea patrimonială poate schimba metoda de evaluare, menționând în documentele de sinteză influența acestor modificări asupra situației patrimoniale și financiare și a rezultatului exercițiului.

Forma de evaluare

În funcție de modul de efectuare în timp a evaluării și de scopul urmărit există două forme principale de evaluare: evaluarea curentă și evaluarea periodică.

Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operațiilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfășurării activității, fiind numită și evaluare contabilă. Aceasta se face la valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu, stabilită în funcție de căile de dobândire a bunului respectiv.

Evaluarea periodică se efectuează în două momente principale:

la inventarierea elementelor patrimoniale, numită și evaluare de inventar;

cu ocazia alcătuirii bilanțului contabil, numită evaluare bilanțieră.

A. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu.

La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:

bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, se evalueaza la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora;

bunurile procurate cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție. Costul de achiziție este format din următoarele elemente:

prețul de cumpărare al bunurilor din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA) , precum și rabaturile si remizele;

taxele nerecuperabile (taxele vamale aferente bunurilor importate);

cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunurilor. Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor în gestiune. Ele pot fi: costuri externe (cheltuieli de tranzit, transport extern, asigurare) și costuri interne (cheltuieli de transport pe parcurs intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepție – manipulare, comisioane etc.).

Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadență.

bunurile produse în unitatea patrimonială (producția în curs de execuție, produsele finite, precum și alte bunuri) se evaluează la costul standard, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de producție. Astfel, în cursul lunii ele se vor înregistra la prețul standard, urmând ca la finele lunii acest preț prestabilit să fie recorectat cu diferența dintre totalul costurilor efective și cele antecalculate.

B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii.

Cu ocazia inventarierii bunurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar și stabilită în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței.

Valoarea de inventar este deci, egală cu valoarea actuală, care este o valoare estimată, apreciată în funcție de piață și de utilitatea pentru întreprindere.

Valoarea de utilitate sau prețul pieței, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere, se identifică, în principal, în funcție de destinația lor:

bunurilor destinate vânzării, produselor finite și unor materiale li se stabilește, de regulă, valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este dată de prețul de vânzare din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioane cedate etc.

producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă;

materiile prime și materialele consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire (de reaprovizionare).

C. Evaluarea stocurilor la încheierea exercițiului prin bilanț contabil.

La încheierea exercițiului, evaluarea bilanțieră constituie o acțiune completă, efectuăndu-se cu prilejul închiderii conturilor, în vederea întocmirii bilanțului contabil.In bilanțul contabil elementele se evaluează și se reflectă la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii, stabilindu-se:

diferențe cantitative constatate în plus sau în minus între situația scriptică din contabilitate și situația faptică de pe teren, care se înregistrează în contabilitate pentru punerea acesteia de acord cu realitatea;

diferențe rezultate din compararea valorii de intrare (contabile) a elementelor patrimoniale și valoarea de utilitate (de inventar) a acelorași elemente, stabilite la inventariere. Tinând seama de principiul prudenței aceste diferențe sunt tratate astfel:

pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț ele se mențin la valoarea de intrare

Plusul de valoare egal cu diferența dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare (mai mică), fiind o majorare incertă, nu se înregistrează în contabilitate.

pentru stocurile la care au rezultat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț ele se mențin la valoarea de intrare

Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare (mai mare) se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion.

În concluzie, valoarea contabilă și valoarea de inventar sunt cele două mărimi între care se mișcă evaluarea elementelor patrimoniale în contabilitate. Pornind de la aceste mărimi, cu ocazia întocmirii bilanțului contabil, intră în rol “principiul prudenței” în evaluarea și decontarea elementelor patrimoniale. Aceasta constă, de fapt, în compararea valorii contabile cu valoarea de inventar, cu reținerea în evaluare a valorii celei mai mici.

D. Evaluarea stocurilor la data ieșirii.

La data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Aceasta reprezintă o fațetă oarecum mai dificilă a problemei întrucât evaluarea trebuie să se facă la un anumit preț, sau după un anumit “caz”, în stare să permită stabilirea contravalorii stocului final cât mai corect, de așa manieră încât diversele influențe conjuncturale de consumuri și mai ales de preț să fie transferate integral asupra perioadei de gestiune care se închide.

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității recomandă evaluarea și înregistrarea ieșirii bunurilor din gestiune utilizând una din următoarele metode:

metoda “costului mediu ponderat” (CMP)

metoda “primei intrări – primei ieșiri” (FIFO)

metoda “ultimei intrări – primei ieșiri” (LIFO)

metoda ”prețului standard”

Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Costul mediu ponderat se calculeaza ca raport intre valoarea totala a stocului initial (Si) plus valoarea totala a intrarilor (Vi) si cantitatea existenta in stocul initial (Qs) plus cantitatile intrate (Qi).

Si + Vi

CMP =

Qs + Qi Qi

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicata in doua variante:

actualizarea costului unitar mediu ponderat dupa fiecare intrare

actualizarea periodica a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care in principiu sa nu depaseasca durata medie de stocare.

Metoda prima intrare/ prima iesire FIFO ( first-in,first-out ).

Potrivit acestei metode,bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul primului lot intrat respectiv al articolului care este mai vechi in stoc.Pe masura epuizarii lotului bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul lotului urmator in ordine cronologica.Ca urmare, stocurile sunt evaluate cu costurile ultimelor loturi achizitionate.

Metoda ultima intrare/prima iesire LIFO (last-in,first-out )

Iesirile sunt evaluate la costurile ultimului lot intrat,respectiv al articolului care este cel mai recent. Dupa epuizarea ultimului lot,cantitatile iesite vor fi evaluate la costul lotului anterior.

Metodele FIFO si LIFO dau rezultate extreme,prima evaluand stocul final la ultimul cost de achizitie,mai mare determinand ca iesirile sa aiba o valoare mai mica decat valoarea determinata prin metoda LIFO.La metoda CMP evaluarile se situeaza ca marime intre valorile date de celelalte doua metode.

Metoda costului standard

Întreprinderile in cadrul contabilitatii interne de gestiune pot sa determine costuri si preturi prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. Aceste costuri pot fi costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o perioada anterioara. In cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabileste anticipat costurile de inregistrare, cu ajutorul carora se evalueaza si inregistreaza intrarile si iesirile. Diferentele dintre costul de inregistrare (standard) si costurile efective de achizitie sau de productie se evidentiaza in conturi distincte. În cazul folosirii prețurilor standard se cere o reactualizare a lor , ca urmare a evoluției prețurilor , cel puțin odată pe an .

Conform art. 69 al Regulamentului privind aplicarea Legii contabilității 82/1991 “evaluarea și înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, produselor, mărfurilor și altor bunuri de natura stocurilor se poate face și la prețuri standard (prestabilite), pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective, denumite prețuri de înregistrare, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție sau de producție după caz”.

Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unității patrimoniale, dar potrivit principiului permanenței metodelor, o metodă adoptată trebuie să fie aceeași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul (conform art. 20).

Reevaluarea fiind supusă caracterului internațional al practicii, Regulamentul prevede că diferențele constate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, menținându-se valoarea de intrare, iar diferențele constatate în minus se înregistrează în contabilitate pe seama constituirii provizioanelor.

Noul sistem contabil acceptă reevaluarea intervenită în urma unor prevederi legale exprese. În aceste cazuri valoarea contabilă este modificată și substituită cu valoarea curentă (actuală). În perioada inflaționistă cum este și cazul României la ora actuală, excedentul de valoare ce rezultă din reevaluare este delimitat ca o structură distinctă a capitalurilor proprii, fiind denumită “diferență de reevaluare”, care se transferă la rezerve sau capital social, potrivit legii.

Sistemul de inventar

Organizarea sistemului de contabilitate a stocurilor și a circuitului valorilor materiale la SC BEGACOM SA utilizeaza metoda inventarului permanent.

Conform art. 72 al Regulamentului “în condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric”. Așadar, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor (cantitativ și valoric) evaluate la prețul de achiziție, costul de producție, prețul standard, după caz, precum și fiecare operație de ieșire din stoc, atât valoric cât și cantitativ, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor:

Sf = Si + I – E unde: Sf – sold final

Si – sold inițial

I – valoarea intrărilor

E – valoarea ieșirilor

Structuri de prețuri

Dacă privim evaluarea mărfurilor prin prisma doar a celor două momente caracteristice prin repetabilitate , aprovizionare și vânzare , putem identifica două tipuri de prețuri :

a) prețuri de cumpărare ;

b) prețuri de vânzare ;

a) Prețurile de cumparare (Pc) reprezintă echivalentul sumei plătite sau de plătit pentru mărfurile furnizate de alte întreprinderi (furnizori) .

Aceste prețuri se caracterizează prin :

– fluctuație

– negociabilitate

Prețul de cumpărare este doar o componentă , desigur de bază , a costului de

achiziție , folosit cu ocazia evaluării marfurilor intrate în patrimoniu .

b) Prețurile de vânzare (Pv) exprimă echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de încasat ca urmare a vânzării mărfurilor . Dacă privim acest preț prin prisma participanților posibili la circuitul comercial , se pot decupa două structuri :

– prețul de vânzare al angrosiștilor

– prețul de vânzare al detailiștilor

Prețul de vânzare se compune din :

-prețul de cumpărare (Pc)

-adaos comercial (A)

Pv = Pc + A

sau

-cost de achiziție (Ca)

-marja brută (Mb)

Pv = Ca + Mb

Cunoscând modul de calcul al costului de achiziție :

Pv = Pc + Cha + Mb

Marja brută servește pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare și asigurarea beneficiului net (Bn)

Deci , Mb = Ce + Bn

iar , Pv = (Pc + Cha) + (Ce + Bn) sau

Pv = Ca + Ce + Bn

Adaosul comercial reprezinta suma cuprinsă în prețul de vânzare destinată

acoperirii cheltuielilor de circulație C și asigurării beneficiului B întreprinderii vânzătoare.

A = C + B

Adaosul comercial se adaugă la prețul de cumpărare pentru a obține prețul de vânzare .

Principalele caracteristici ale sale sunt :

mărimea adaosului comercial se stabilește de către întreprinderea

vânzatoare, dar se negociază cu clientul în momentul stabilirii prețului de vânzare care îl include;

mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuația prețului de

vânzare pe grupe sau sortimente de marfuri :

nivelul adaosului comercial se diferențiază în funcție de natura mărfurilor desfăcute și profilul întreprinderii ;

Adaosul comercial se poate stabili :

procentual

în sumă absolută

mixt , prin combinarea procentului cu suma fixă

ca diferență între prețul de vănzare și cel de cumpărare

În cazul în care evaluarea mărfurilor se face la preț de vânzare apare

necesitatea folosirii categoriei economice de rabat .

Rabatul comercial are același conținut și scop , ca adaosul. În sumă absolută sunt egale, dar procentual se diferențiază . Deosebirea dintre rabat și adaos constă în modul de calcul al prețurilor:

-procentul de adaos se aplică la prețul de cumpărare al mărfii , suma rezultată adăugîndu-se la aceasta pentru a obține prețul de vânzare .

-procentul de rabat se aplică la prețul de vânzare , suma rezultată scăzîndu-se din acesta pentru a determina prețul de cumpărare .

Ca urmare apare necesitatea transformării procentului de adaos în procent de rabat și invers .

Pentru transformarea adaosului în rabat se folosește procedeul sutei majorate cu procentul (Pa) de adaos :

100 * Pa

A–––– R = –––––-

100 + Pa

iar pentru transformarea rabatului în adaos , se folosește procedeul sutei micșorate cu procentul (Pr) de rabat :

100 * Pr

R–––- A = –––––-

100 – Pr

Dacă evaluarea mărfurilor se face la cost de achiziție apare categoria economică de marjă brută . Aceasta , are în principiu aceeași esență ca adaosul , dar nivelul cheltuielilor de acoperit este mai redus , exceptându-se cheltuielile direct legate de cumpărarea mărfurilor care intră în structura costului de achiziție .

Adaosul sau marja , incluse în prețul de vânzare , exprimă de fapt , rezultatele brute din vânzarea mărfurilor . Rezultatele nete , sub forma beneficiului sau profitului net se calculează :

Rezultatul net = Vânzări de mărfuri – Costul complet al mărfurilor vândute

(Rn) (Ca) (Cc)

Costul complet al mărfurilor vândute – exprimă suma cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru vânzarea mărfurilor și se compune din :

-costul de achiziție al mărfurilor vândute

-cheltuielile necesare funcționării întreprinderii

2.3.3. Organizarea activității privind stocurile, circuitului documentelor primare și a evidenței operative

În cadrul întreprinderii stocurile ocazionează numeroase operații care pot fi grupate după conținutul lor în operații de aprovizionare și conservare, operații de eliberare din depozite, inventariere, operațiuni de vânzare din magazine. Aceste operațiuni sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative specifice.

Aprovizionarea se face de regulă, din afară, adică de la alte întreprinderi, iar unele materiale și produse se obțin din producția proprie. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare unitățile patrimoniale încheie contracte economice si, pe baza acestora emit către furnizori comenzi. În anumite condiții, contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. Pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare, serviciul de aprovizionare organizează o evidență operativă, care cuprinde: Registrul de comenzi și Fișa de urmărire a executării comenzilor.

În cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare primește de la furnizor avizul de însoțire a mărfii și/sau factura.

Avizul de însoțire a mărfii se emite, pe măsura livrării, de compartimentul vânzări și servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, a produselor, a mărfurilor sau altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare. Este un document care circulă de la furnizor la cumpărător și însoțește bunurile pe timpul transportului.

Dacă în momentul livrării bunurilor întreprinderea poate întocmi Factură, ea nu va mai emite avizul de însoțire, decât pentru bunurile trimise pentru prelucrare la terți sau în custodie. Pe lângă funcțiile avizului de însoțire, factura realizează și funcțiile de transport pentru viza de control financiar preventiv și reprezintă un act justificativ pentru decontarea contravalorii ei.

Documentul care stă la baza vânzărilor /cumpărărilor de mărfuri este factura. Pentru furnizor , este un document de vânzare a mărfurilor, pentru client un document de cumpărare. Factura cuprinde :

Prețul unitar al mărfurilor care înmulțit cu cantitatea vândută / cumpărată, pentru fiecare sortiment de marfă permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea însumate dau valoarea totală a mărfii .

Reducerile de preț care pot fi de două tipuri :

1.Reducerile comerciale pot fi : rabaturi , remize , risturnuri

Rabaturile sunt reduceri de preț acordate de furnizor clientului pentru unele defecte de calitate conținute de marfă .

Remizele sunt reduceri acordate asupra prețului de vânzare convenit , în funcție de importanța cantității vândute sau de rolul de revânzător al clientului . Se calculează, în general prin aplicarea unui procent asupra prețului de vânzare .

Risturnurile reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate de același partener pentru o anumită perioadă convenită de comun acord (exemplu : risturnuri de 1% asupra vânzărilor de către același client și care au depășit valoarea de 2.000.0000 lei convenită prin contract ).

2.Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare, care sunt reduceri acordate de către furnizor clientului pentru plata / încasarea înainte de termenul de exigibilitate .

c) Prețul ambalajelor

Ambalajele pot fi facturate separat de marfă sau pot fi incluse în prețul mărfurilor.

De regulă sunt facturate separat și se plătesc odată cu plata contravalorii mărfurilor .

d) Prețul transportului

Factura cuprinde de cele mai multe ori și prețul transportului de mărfuri , dacă

acesta trebuie plătit de client furnizorului .

În acest caz , transportul facturat clientului devine element aditiv al facturii . Este vorba de cheltuielile de transport suportate de client conform prevederilor contractuale , dar efectuate de furnizor în contul acestuia .

e) În condițiile aplicării taxei pe valoarea adaugată (TVA) factura cuprinde și acest element cu caracter fiscal .

TVA este o taxa fiscală care privește vânzările de mărfuri și prestările de servicii. Ea este datorată statului de către vănzător și este facturată cumpărătorului. Vânzătorul are însă și calitatea de colector de TVA . Ca urmare în factură trebuie să apară distinct prețul mărfurilor și serviciilor și separat suma TVA . Exemplu :

Factură

TABELUL 1

TVA de plată către stat se determină ca diferență între suma TVA încasată de la clienți și suma plătită furnizorilor .

Lunar se efectuează calculul :

TVA de plată = TVA încasată pentru – TVA plătită pentru

pe o lună vânzările lunii cumpărările lunii

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

Reflectarea contabilă a elementelor facturii pentru cumpărări de mărfuri

===============================================================

Preț marfă ……………………..

Remize ………(-)…………..

Preț net …………………….. D cont mărfuri

Scont ………(-)………….. C cont venituri financiare

Preț net financiar ………………..

TVA ………(+)…………. D cont TVA deductibilă

Suma de plată…………………… C cont furnizori

================================================================

Contabilizarea elementelor facturii de vânzare

================================================================

Preț marfă ……………………

Remize ………(-)………. C cont venituri din vănzarea mărfurilor

Preț net …………………… D cont cheltuieli financiare

Scont ………..(-)……….

Net financiar ……………………

TVA ………(+)……….. C cont TVA colectată

Suma de încasat …………………… D cont clienți

================================================================

Reducerile de preț cu caracter comercial se pot factura odată cu marfa sau ulterior facturării acesteia , printr-o factură distinctă .

Reducerile financiare , indiferent de momentul acordării / obținerii lor , nu influențează prețul mărfurilor și reprezintă cheltuieli financiare pentru vânzător și venituri pentru cumpărător .

Recepția reprezintă operația de luare în primire a valorilor materiale aprovizionate de la furnizor, moment în care se execută următoarele lucrări de recepționare:

recepția transportului se execută în momentul preluării transportului de la cărăuș și constă în verificarea stării ambalajelor.In cazul în care delegatul serviciului aprovizionării al întreprinderii cumpărătoare constată deteriorări ale ambalajului procedează la desfacerea coletului și inventariază conținutul. Pentru lipsurile constatate se întocmește Proces verbal de constatare care se semnează de delegatul organizației de transport și de cei al întreprinderii destinatare.

recepția cantitativă este efectuată de către gestionarul care preia în magazie bunurile sosite. Prin recepție se confruntă datele din comandă cu avizul de însoțire sau factura primită de la furnizor și cu bunurile efectiv sosite, adică concordanța între sortimentele și cantitățile de materiale înscrise în factură cu cele primite.

În cazul în care se constată deteriorări sau lipsuri la recepția valorilor materiale, precum și nepotriviri calitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe. Prin acest document materialele necorespunzătoare sunt respinse la recepție, preluate în custodie și ținute la dispoziția furnizorului.

Dacă materialele se primesc în tranșe sau sosesc înainte de primirea facturii de la furnizor, precum și în cazul în care materialele respective au fost achitate și lăsate un timp în custodia furnizorului, la sosirea acestora, pentru consemnarea recepției, se întocmește Nota de intrare recepție.

Bonul de predare, transfer, restituire este folosit pentru predarea la magazie a produselor și materialelor obținute din producție proprie, pentru transferul materialelor de la un depozit la altul în cadrul întreprinderii și pentru restituirea celor neutilizate la sfârșitul perioadei.

Bonul de consum și Fișa limită de consum sunt documente utilizate la eliberarea stocurilor de active circulante materiale din depozite.

Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terți se eliberează pe baza avizului de însoțire a mărfii pe care se face mențiunea “pentru prelucrare la terți”. La înapoierea materialelor prelucrate se controlează dacă s-a primit cantitatea prelucrată corespunzătoare în raport cu normele de consum, iar pe documentele de recepție, pentru o evidență corectă, se face mențiunea “din prelucrare”.

Fișa de magazie este un document de evidență operativă a depozitului și se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.

Documentele referitoare la intrarea valorilor materiale, după înregistrarea în fișele de magazie se predau serviciului de aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico-operativă a aprovizionării aceste documente se trimit la compartimentul de contabilitate.

În cazul stocurilor de mărfuri, fiind activele circulante specifice activității desfășurate de SC Begacom SA formele și documentele aprovizionării sunt prezentate în cele ce urmează:

Aprovizionarea cu mărfuri se face direct de la întreprinderile producătoare de mărfuri din categoria celor supuse comercializarii in magazinele prin care isi desfasoara firma activitatea.

Procesul de aprovizionare se desfășoară pe baza contractelor încheiate cu furnizorii , în care se precizează mărfurile ce se achiziționează , cantitățile și termenele de livrare , modalitățile și termenele de plată , condițiile de transport și ambalaj , etc .

Aprovizionarea fără delegat , are loc în concordanță cu prevederile contractuale și ale graficului de livrări . Pe baza acestuia din urmă furnizorul procedează la autorecepția lotului de mărfuri , întocmind un proces verbal de autorecepție ,dispoziția de livrare , factură și certificat de calitate .

Urmează ambalarea mărfurilor , încărcarea în mijlocul de transport și expedierea lor , cu această ocazie fiind încredințate cărăușului . Ca documente de transport se întocmesc : scrisoarea de trăsură , scrisoarea de transport , buletinul de magazie .

Cărăușul asigură transportul mărfurilor la destinație , anunțarea destinatarului și încredințarea bunurilor beneficiarului . Acesta numește o comisie de recepție care procedează la recepția cantitativă și calitativă a lotului de marfă .

Urmărind concordanța cu prevederile din contract și documentele de livrare și transport , comisia de recepție întocmește Nota de recepție și constatare diferențe . În cazul constatării unor urme de violare a ambalajelor se întocmește un Proces verbal de constatare opozabil furnizorului sau cărăușului după caz . Dacă parțial sau total marfa nu este acceptată de firmă, ca fiind necorespunzătoare sortimental, calitativ sau nelivrată al temenele prevăzute, este luată în custodie , întocmindu-se Proces verbal de luare în custodie . Ulterior ea se restituie furnizorului .

În nota de recepție marfa se evaluează la prețul ei de cumpărare sau costul de achiziție. Pe baza documentelor primare se fac înregistrări în evidența operativă și se întocmesc documentele centralizatoare , care se înregistrează în contabilitatea sintetică .

Aprovizionarea prin delegat propriu are loc când furnizorul și beneficiarul se află în aceeași localitate. Delegatul unitatii se prezintă la furnizor cu comanda și o delegație de ridicare a mărfurilor și eventual , cu documentul necesar efectuării plății .

Participând la recepția mărfurilor și ambalajelor , delegatul le preia și semnează documentele de livrare . El poartă răspunderea integrității lotului de marfă și ambalaje .

La sosirea lui de procedează la verificarea cantitativă și calitativă și se întocmește "Nota de recepție și constatare diferențe" .

În cazul lipsurilor de marfă constatate la recepție se întocmește "Decizia de imputare" sau se ia delegatului un Angajament de plată .

Aprovizionarea cu delegat al întreprinderii furnizoare , presupune prezentarea acestuia la unitatea cumpărătoare unde se primesc și verifică mărfurile de către comisia de recepție și se întocmesc documentele de recepție .

Aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare , se întâlnește în cadrul firmei studiate atat pentru activitatea de comercializare a produselor nealimentare, caz in care depozitul deserveste raioanele, pe grupele de marfuri pe care sunt organizate, cat si pentru activitatea de comert cu amanuntul a produselor alimentare, deservind toate punctele de lucru. Depozitul de repartizare efectueauză două operații :

-recepția mărfurilor sosite de la furnizor , prin una din formele anterioare .

-distribuirea mărfurilor către raioane sau puncte de lucru. Aceasta se efectuează pe baza "Graficului de distribuție" și a "Notei de predare restituire" care justifică descărcarea gestiunii depozitului și încărcarea gestiunii beneficiare . Nota de predare-restituire stă la baza completării "Raportului de gestiune" cu intrările de mărfuri și a "Fișei de magazie" cu ieșirile de mărfuri .

Formele și documentele de vânzare a mărfurilor se pot împărți în două categorii și anume:

-vânzarea către consumatori individuali

-vânzarea către persoane juridice

După modalitatea de încasare a banilor , vănzarea poate fi în numerar sau prin virament .

Deoarece societatea Begacom are ca principală activitate comerțul cu amănuntul, este orientată înspre vânzarea către consumatori individuali, drept pentru care sunt prezentate elemente specifice în cazulacestui tip de cumpărător.

Vânzarea către consumatorii individuali se face , de regulă , cu încasarea în numerar, prin emiterea bonului fiscal de catre aparatul electronic de marcat fiscal odata cu încasarea contravalorii marfurilor. Societatea practica si vanzarea pe baza tichetelor de masa sau vanzarea prin retinerea din contul de card al cumparatorului a sumei reprezentand pretul produselor cumparate. În acest sens a încheiat contracte de colaborare pe de o parte cu societatile abilitate sa emita tichete de masa, pe de alta parte cu o banca comerciala în vederea oferirii clientilor facilitatii de plata cu carduri.

Organizarea evidenței operative a mărfurilor

Se face în mod diferit la depozite fata de celelalte gestiuni de marfuri, de vanzare cu amanuntul

a) La depozite , evidența operativă este organizată cu ajutorul "Fișei de magazie" în care gestionarul operează cantitativ și valoric, intrările și ieșirile de mărfuri, stabilind stocul de mărfuri după fiecare operație .

Datele din Fișa de magazie se confruntă periodic cu cele de la contabilitate pentru controlul exactității lor .

b) În magazine , organizarea evidenței operative și a contabilității analitice prezintă particularități datorate formelor și documentelor vânzării mărfurilor care furnizează numai informații valorice . Evidența operativă se organizează cu ajutorul "Raportului de gestiune" , întocmit zilnic sau periodic de gestionar și numai în etalon valoric. Acesta cuprinde mișcările valorice ale mărfurilor și ambalajelor și soldul scriptic determinat zilnic sau periodic .

2.3.4. Organizarea contabilității analitice a stocurilor

Conținutul economic al mijloacelor circulante materiale este foarte divers în funcție de sursele și căile de procurare, destinație, activitățile deservite, regimul financiar etc. Datorită acestei mari diversități, ca și “metamorfozei” economice sub impactul căreia afectează agentul economic, în organizarea evidenței mijloacelor circulante materiale, alături de contabilitatea sintetică s-a dezvoltat în paralel și o contabilitate analitică a stocurilor, capabilă să furnizeze cele mai diverse informații despre gestionarea și consumarea acestora.

Potrivit art. 13 alin. 2 “contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent”.

Întrucât S.C. BEGACOM S.A. folosește ca “sistem de inventar” metoda inventarului permanent, în acest caz ( conform art. 72 al Regulamentului) contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale unității patrimoniale, după una din următoarele metode:

metoda operativ-contabilă (pe solduri)

metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic)

metoda global-valorică

Întrucât în societate se folosește metoda cantitativ-valorică pentru gestiunile de materiale și pentru mărfurile aflate în depozite și metoda global-valorică pentru mărfurile din gestiunile de vânzare cu amănuntul, sunt prezentate în continuare acestea.

METODA CANTITATIV-VALORICA (pe fișe de cont analitic) constă în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate – a celei cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfășoară în analitic pe gestiuni. Verificarea exactității din evidența de la locurile de depozitare și contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate. În metoda cantitativ-valorică se folosesc următoarele formulare tipizate comune: Fișă de magazie, Fișă de cont analitic pentru valori materiale, Fișă de cont pentru operații diverse, Borderou de predare a documentelor etc.

Evidența cantitativă a materialelor se ține la gestiune cu ajutorul fișelor de magazie care se aranjează în ordinea fișelor de cont analitic din contabilitate. În fișele de magazie înregistrările se fac zilnic de gestionar sau persoana desemnată pe baza documentelor de intrare și de ieșire a materialelor. După înregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe bază de borderou. În contabilitate documentele primite se înregistrează în fișele de cont analitic pentru valori materiale și se stabilesc stocurile și soldurile, după ce în prealabil s-a verificat modul de emitere și completare a documentelor privind mișcarea materialelor. De asemenea, pe baza acelorași documente se întocmesc situațiile centralizatoare privind intrările și ieșirile de materiale pentru înregistrare în contabilitatea sintetică. Controlul înregistrărilor din conturile sintetice și cele analitice ale stocurilor se asigură lunar, cu ajutorul balanței de verificare întocmită separat pentru fiecare cont de stoc. În vederea întocmirii balanței de verificare este necesar ca lunar să se efectueze controlul asupra concordanței stocurilor scriptice din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic pentru valori materiale.

METODA GLOBAL-VALORICA consta in tinerea evidentei numai valoric,atat la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. La evidenta operativa a fiecarei gestiuni nu se mai intocmeste si inregistreaza miscarile de stocuri in fisa de magazie, cantitativ pe fiecare fel si sort de materiale sau marfuri. Fisele de magazie sunt inlocuite cu “Registrul de gestiune” in care zilnic sunt inregistrate valoric intrarile si iesirile, pe baza documentelor justificative si se stabileste soldul la sfarsitul zilei. La serviciul de contabilitate se verifica legalitatea si realitatea documentelor inscrise in raportul de gestiune, iar daca acestea sunt corecte se inregistreaza in fisa contabila analitica care se tine pe fiecare gestiune in parte. Aceasta metoda se aplica in special pentru evidenta marfurilor aflate in unitatile comerciale cu amanuntul si pentru alte bunuri.

Pentru contabilitatea materialelor consumabile si obiectelor de inventar, S.C. BEGACOM S.A aplică metoda cantitativ-valorică, iar pentru gestiunile de marfuri foloseste metoda global-valorica, completata cu o evidenta cantitativ-valorica, necesara pentru satisfacerea unor nevoi de gestiune comerciala si analiza financiara a stocurilor de marfuri, avand in vedere nivelul foarte ridicat al acestora – 50,13% din Activul bilantier.

2.3.5. Organizarea contabilității sintetice a stocurilor

Pentru organizarea contabilității sintetice a stocurilor, “cadrul general” a prerezervat o clasă distinctă de conturi din planul general de conturi, denumită “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”.

Clasa “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” este simbolizată în planul de conturi cu cifra 3, în cadrul ei incluzându-se mai multe grupe de conturi simbolizate cu două cifre, din care prima cifră este 3 și reprezintă clasa.

Grupele de conturi nu sunt operaționale, în sensul că nu se folosesc la contarea operațiilor care fac obiectul înregistrării în contabilitate. Ordinea de așezare a grupelor de conturi urmează criteriul general de ordonare a activelor în structura planului de conturi și în bilanțul contabil, respectiv în ordinea crescătoare a lichidității stocurilor. Este așezată mai întâi grupa conturilor de materiale, elemente care pentru a se converti în formă lichidă necesită timp pentru prelucrarea și încorporarea produselor executate și apoi, succesiv, grupele celorlalte categorii de stocuri, care necesită timp mai puțin pentru a se transforma în bani, ceea ce justifică poziția în ultimele grupe ale acestei clase de conturi a mărfurilor și ambalajelor aprovizionate cu scopul de a fi vândute. Așadar, în cadrul clasei a 3-a, grupele sunt ordonate astfel:

grupa 30 – “Stocuri de materii prime și materiale”

grupa 32 – “Obiecte de inventar”

grupa 33 – “Producția în curs de execuție”

grupa 34 – “Produse”

grupa 35 – “Stocuri aflate la terți”

grupa 37 – “Mărfuri”

grupa 38 – “Ambalaje”

grupa 39 – “Provizioane pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție”.

În cadrul acestor grupe sunt organizate conturile sintetice, operaționale, care se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea și înregistrarea operațiilor economice. Ele se clasifică astfel:

conturi sintetice de gradul I, sunt cele simbolizate cu 3 cifre. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad superior, situație în care sunt operaționale. Altele se detaliează pe conturi de grad superior, situație în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaționale.

conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu 4 cifre și provin din detalierea conturilor cu 3 cifre.

Perfecționarea concepției de caracterizare a stării și evaluării patrimoniului, precum și de stabilire a rezultatelor prin determinarea la inventarierea stocurilor de materii prime și materiale a eventualelor deprecieri reversibile (probabile), a extins obiectul contabilității și la calculul și înregistrarea provizioanelor. În acest scop, în ultima grupă a acestei clase de conturi, grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”, sunt înscrise conturi de provizioane pentru fiecare categorie de stocuri.

În afara conturilor din clasa a 3-a, care au ca obiect de înregistrare stocurile și producția în curs de execuție, contabilitatea formării și utilizării acestora necesită stabilirea unor corespondențe cu conturile din alte clase:

Clasa 4 “Conturi de terți”, în principal pentru:

relațiile cu furnizorii în cazul achiziționărilor (cont 401 “Furnizori”,408 “Furnizori – facturi nesosite”)

relațiile cu asociații, pentru aportul în natură la capital (cont 456 “Decontări cu asociații privind capitalul”)

Clasa 6 “Conturi de cheltuieli”, pentru înregistrarea pe cheltuieli a stocurilor utilizate în activitatea de exploatare, de comercializare, în structura lor, după natură, respectiv după conținutul economic (cont 600 “Cheltuieli cu materiile prime”, 601 “Cheltuieli cu materialele consumabile”, 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”, 607 “Cheltuieli privind mărfurile”, 608 “Cheltuieli privind ambalajele”).

CAP.3. CARACTERIZAREA GENERALĂ A OPERAȚIUNILOR CU MĂRFURI ȘI REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A MĂRFURILOR

Indiferent de metodele de contabilitate aplicate , privite în ansamblu , toate converg spre cunoașterea unor elemente indispensabile atît întocmirii bilanțului cât și contului "profit și pierdere" și anume :

Nivelul stocurilor :

-ca obiect al inventarului în scopul evaluării și controlului gestionar

-ca element de bilanț care definește o mărime patrimonială

-ca termen în relația de calcul a costului mărfurilor vândute

-pentru calculul provizioanelor în cazul deprecierii de valoare

Calculul rezultatelor generate de activitate

-identificarea și separarea reducerilor cu caracter comercial de cele financiare

-stabilirea corecta a nivelului veniturilor

-dimensionarea costului mărfurilor văndute

Portivit art.13 din Legea contabilității , contabilitatea valorilor materiale și implicit a mărfurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent .

3.1. OPERAȚIUNI CU MĂRFURI ÎN CAZUL UTILIZĂRII METODEI INVENTARULUI PERMANENT

Plecând de la posibilele prețuri de evaluare , metoda inventarului permanent se poate prezenta în mai multe variante:

Inventar permanent la cost de achiziție

Inventar permanent la preț standard

Inventar permanent la preț da vânzare

3.1.1. Operațiuni cu mărfuri în cazul utilizării metodei inventarului permanent la cost de achiziție

Permanența inventarului la cost de achiziție se caracterizează prin evaluarea stocurilor și a mișcării mărfurilor la cost de achiziție, care de regulă este fluctuant pentru aceleași mărfuri . Această fluctuație presupune calculul costului de achiziție aferent mărfurilor vândute după anumite procedeee . Legea contabilității prevede calculul după două procedee și anume :

-costul mediu ponderat

-primul intrat primul ieșit

Pentru contabilitatea curentă a operațiilor privind stocurile și mișcările de mărfuri , Planul de Conturi General menționează următoarele conturi :

CONTUL 371 "MĂRFURI" care ține evidența mărfurilor aflate la depozitele cu ridicata , precum și a celor aflate la unitățile cu amănuntul sau de alimentație publică și este un cont de activ .

În debitul contului "Mărfuri" se înregisrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiune (cumpărări , primite de la terți , aduse ca aport , constatate plus la inventar , donații ) , și in credit valoarea la preț de înregistare a mărfurilor ieșite din patrimoniul unității (prin vânzare , date în custodie la terți , retragere de aport , minusuri la inventar ) .

Soldul contului reprezintă valoarea mărfurilor la preț de înregistrare existente în stoc la finele perioadei .

CONTUL 607 "CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE "evidențiază costul mărfurilor vândute de către unitățile patrimoniale .

În cazul inventarului permanent se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventar și diferențele de preț aferente (în cazul evaluării mărfurilor la alte valori decât costul de achiziție) .

Creditarea contului se efectuează la finele perioadei cu ocazia calculului rezultatului.

În cazul inventarului intermitent , contul 607 "Cheltuieli privind mărfurile" funcționează astfel :

-la începutul exercițiului se debitează cu stocul inițial la cost de achiziție , determinat prin inventar fizic la finele perioadei precedente .

-pe parcursul perioadei se debitează toate cumpărările de mărfuri la cost de achiziție

-la sfârșitul perioadei , se creditează , cu valoarea la cost de achiziție a stocului final deteminată prin inventariere în vederea stabilirii costului de achiziție al mărfurilor vândute . Pentru această valoare se închide contul de cheltuieli prin contul de rezultate 121 "Profit și pierdere" .

CONTUL 707 "VENITURI DIN VÂNZAREA MĂRFURILOR " ține evidența vânzărilor de mărfuri (la preț de vânzare mai puțin TVA) .

În credit se înregistrează la prețul de vînzare al mărfurilor (exclusiv TVA) livrate clienților ; sumele încasate în avans care nu reprezintă venituri ale exercițiului în curs .

Debitarea contului are loc la finele perioadei cu ocazia calculării rezultatului .

Cele trei conturi prezentate reprezintă osatura metodei , celelalte conturi care mai apar fiind inerente reflectării fluxului circulației mărfurilor .

Alte conturi utilizate , dar care nu definesc metoda sunt :

CONTUL 401 "FURNIZORI" , care ține evidența decontărilor cu furnizorii interni și externi pentru aprovizionarea de bunuri , lucrări executate sau servicii prestate de aceștia .

CONTUL 403 "EFECTE DE PLATĂ" , ține evidența obligațiilor de plată stabilite pe bază de efecte comerciale (bilete la ordin , cambii , etc.) .

CONTUL 408 "FURNIZORI FACTURI NESOSITE" , ține evidența obligațiilor față de furnizori pentru bunurile primite fără factură . De menționat că în acest caz TVA-ul aferent cumpărărilor este neexigibil până la primirea facturii .

CONTUL 409 "FURNIZORI DEBITORI" SAU "AVANSURI ACORDATE FURNIZORULUI" care ține evidența avansurilor acordate furnizorului pentru livrările de bunuri , executării de lucrări , prestării de servicii .

CONTUL 411 "CLIENȚI" ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru mărfurile vândute , lucrările executate serviciile prestate pe bază de facturi .

CONTUL 413 "EFECTE DE PRIMIT " înregistrează drepturile de creanță stabilite pe bază de efecte comerciale rezultate din relațiile cu clienții .

CONTUL 418 "CLIENȚI FACTURI DE ÎNTOCMIT " evidențiază creanțele din vânzarea fara factură . De remarcat faptul că în acest caz TVA-ul aferent vânzărilor este neexigibil până la întocmirea facturii .

CONTUL 419 "AVANSURI PRIMITE DE LA CLIENȚI" ține evidența avansurilor încasate de la clienți în vederea vânzării de bunuri , prestării de sevicii sau executării de lucrări în contul lor .

CONTUL 512 "CONTURI CURENTE LA BĂNCI" (în lei sau valută) , ține evidența disponibilităților în lei și devize aflate la bănci , precum și a mișcării acestora, a carnetelor de CEC-uri cu limită de sumă și a sumelor în curs de decontare.

EXEMPLU

SC BEGACOM SA , dispune la începutul exercițiului de stoc de marfa "X" de 2000 de unități cantitativ evaluate la cost de achiziție de 13500 lei / unitate . În cursul exercițiului au loc următoarele operațiuni economico-financiare .

Cumpărări de mărfuri în data de 05.01.2001 cu plata ulterioară , pe baza facturii care cuprinde :

marfa "X" : Pc = 1.200 buc. x 12.000 lei/buc = 14.400.000 lei

Cheltuieli de transport 600.000 lei

Cost de achiziție total 15.000.000 lei

Cost de achiziție unitar 15.000.000 : 1.200 = 12.500 lei / unitate

_______________________________________________________________

371 "Mărfuri" = 401 "furnizori" 15.000.000

_______________________________________________________________

Vânzări de mărfuri în data de 06.01.2001 , cu încasare ulterioară conform facturii cu Pv/unitate = 16.000

800 buc x 16.000 lei/buc = 12.800.000 lei

_______________________________________________________________

411 "Clienți = 707 "Venituri din vânzarea marfurilor 12.800.000

_______________________________________________________________

Vânzări de mărfuri în data de 07.01.2001, conform facturii pe bază de efecte de comerț cu Pv = 16.500 lei/buc

1000 buc x 16.500 lei/buc = 16.500.000 lei

a)Vânzarea mărfurilor către clienți în data de 07.01.2001, pe baza facturii

_______________________________________________________________

411 "Clienți" = 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor " 16.500.000

_______________________________________________________________

Acceptarea efectului de comerț

_______________________________________________________________

413 "Efecte de primit" = 411 "Clienți" 16.500.000

_______________________________________________________________

Cumpărări de mărfuri pe bază de efect de comerț în data de 08.01.2001, conform facturii .

Factura cuprinde :

marfa "x" : Pc : 1600 buc x 13.000 lei/buc = 20.800.000 lei

cheltuieli de transport 1.200.000 lei

cost de achiziție total 22.000.000 lei

cost unitar 22.000.000 lei : 1.600 buc =13.750 lei/buc

cumpărarea mărfurilor rezultate din factura emisă de furnizor :

_______________________________________________________________

371 "Mărfuri" = 401 "Furnizori" 22.000.000

_______________________________________________________________

acceptarea efectului de comerț

_______________________________________________________________

401 "Furnizori " = 403 "Efecte de plată" 22.000.000

_______________________________________________________________

Vânzări de mărfuri cu factura și decontare ulterioară în data de 09.01.2001, la Pv = 16.000 lei/buc

1200 buc x 16.000 lei/buc = 19.200.000 lei

Înregistrarea vânzării marfurilor către clienți

_______________________________________________________________

411 "Clienți" = 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 19.200.000

_______________________________________________________________

Încasarea ulterioară a plății de la client conform dispoziției de plată

_______________________________________________________________

512 "Conturi curente la bănci" = 411 "Clienți" 19.200.000

_______________________________________________________________

Pentru a calcula la finele perioadei rezultatul din vânzarea mărfurilor este necesară cunoașterea prealabilă a costului de achiziție a marfurilor vândute . Calculul acestuia se face în continuare conform procedeelor menționate .

A . Calculul costului de achiziție a marfurilor vândute după procedeul CMP

Costul mediu ponderat global (CPG) se determină după relația :

Valoarea globală Si + intrări

CPG = =

Cantitatea globală Si + intrări

În exemplul nostru CPG va fi :

27.000.000 + 37.000.000

CPG = = 13.333,33 lei/buc

2.000 + 2.800

Situația mărfurilor intrate și ieșite , evaluate la cost de achiziție se prezintă conform datelor din fișa de cont analitică cantitativ-valorică , astfel : (vezi fișa cont analitică Nr.1, tabelul nr.2.)

Costul mediu ponderat global se calculează pentru o perioadă determinată , de regulă lunar .

Avantaj : nivelarea variațiilor de prețuri în condițiile fluctuației lor .

Dezavantaj : necesitatea așteptării sfârșitului de perioadă pentru evaluarea ieșirilor .

FIȘA CONT ANALITIC NR.1

MARFĂ X TABELUL 2

Pornind de la dezavantajele costului mediu ponderat global , au apărut variante care să le atenueze . În acest sens se pot identifica :

b) Procedeul costului mediu ponderat teoretic , care poate fi costul mediu ponderat global al perioadei precedente . În exemplul nostru , luna următoare , ieșirile ar putea fi evaluate la 13.333,33 lei , costul mediu ponderat global al lunii curente .

c) Procedeul costului mediu ponderat pe loturi de marfă impune calculul după fiecare intrare . Consecință : între două intrări succesive , toate ieșirile se evaluează la ultimul cost mediu ponderat .

În exemplul nostru , ieșirile de la operațiile 2 și 3 se evaluează la :

Valoarea ponderată + Valoarea intrată

CP / loturi =

Q precedentă + Q intrată

27.000.000 + 15.000.000 42.000.0000

CP / lot I = = = 13.125 lei / buc

2.000 + 1.200 3.200

Ieșirile de la operația 5 se evaluează la :

27000000+15000000-(10500000+13125000)+22000000

CP / lot II = = 13458,33

2000 +1200 – (800 + 1000) +1600

Fișa de cont cantitativ valorică pentru marfa "x" va cuprinde în această variantă următoarele informații privind intrările , ieșirile și stocul de marfă (vezi fișa cont analitic Nr. 2, tabelul 3)

FIȘA DE CONT ANALITIC NR. 2

MARFĂ X TABELUL 3

d) Evaluarea la costul mediu al intrărilor fără a ține cont de stocul inițial .

Pentru exemplul nostru , ieșirile de marfă vor fi evaluate la :

15.000.000 + 22.000.000

= 13.214,29

1.200 + 1.600

Metoda este practicabilă doar la sfârșitul perioadei .

B. Calculul costului de achiziție al mărfurilor vândute după procedeul epuizării succesive a stocurilor

Acest procedeu constă în folosirea drept costuri de ieșire a costurilor exacte de intrare , dar luate într-o anumită ordine , care are un caracter contabil și nu corespunde neapărat mișcărilor reale .

Cele două variante sunt :

primul intrat – primul ieșit (FIFO)

ultimul intrat – primul ieșit (LIFO)

Procedeul FIFO

În cazul acestui procedeu ieșirile se consideră că au fost efectuate în ordinea intrărilor și sunt evaluate la costurile de achiziție ale acestora .

Exemplu : se are în vedere același caz prezentat anterior admițând că stocul inițial a fost achiziționat integral la aceeași dată , deci cu același preț .(vezi fișa cont analitic Nr. 3) .

FIȘA CONT ANALITIC NR. 3

MARFĂ X TABELUL 4

Procedeul evaluează marfa ieșită la prețul cel mai vechi și o lasă în stoc la prețul cel mai nou . Este recomandat în condiții de inflație, deoarece prețul cel mai vechi este și cel mai mic .

Ca urmare diminuează cheltuielile cu marfa , majorând profitul și totodată impozitul pe profit .

Procedeul LIFO

Ieșirile sunt considerate că au fost efectuate în ordinea inversă intrărilor

comparativ cu fiecare dată de ieșire .

Exemplu : realizat pe baza datelor prezentate anterior (vezi fișa cont analitic Nr.4,tabelul 5).

FIȘA CONT ANALITIC NR. 4

MARFĂ X TABELUL 5

Procedeul evaluează marfa ieșită la prețul cel mai nou și o lasă în stoc , la prețul cel mai vechi . Nu se recomandă în condiții de inflație , deoarece , prețul cel mai nou este și cel mai mare . Deci se majorează cheltuielile cu marfa , diminuându-se profitul din vânzare și implicit impozitul pe profit . În cazul de depreciere monetară stocul este supraevaluat .

Pentru o imagine mai clară a calculelor conform procedeelor menționate , se poate redapta fișa de cont analitică cantitativ-valorică .

Reunind concluziile desprinse prin aplicarea celor trei procedee , prin prisma costului de achiziție al mărfurilor vândute și al nivelului stocurilor , se poate întocmi un tabel comparativ astfel :

TABELUL 6

Rezultă că fiecare procedeu determină Ca mv și stocuri diferite ca o consecință a esenței acestora și evident rezultatele vor fi corelate și influențate în sensul creșterii și diminuării lor .

Considerând Ca mv 39.500.000 lei calculat conform procedeului FIFO, înregistrarea contabilă va fi :

La 31.I se descarcă gestiunea cu mărfurile vândute pe baza documentelor de livrare :

______________________________________________________________

607 "Cheltuieli cu mărfurile " = 371 "Mărfuri" 39.500.000

______________________________________________________________

În urma înregistrărilor efectuate, situația din conturi se prezintă astfel :

371 707

D "Mărfuri" C D "Venit din vânzări" C

Si 27.000.000 39.500.000 (6) (7) 48.500.000 12.800.000 (2)

16.500.000 (3)

15.000.000 19.200.000 (5)

22.000.000

TD 64.000.000 TC 39.500.000 TD 48.500.000 TC 48.500.000

Sf 24.500.000

607

D "Chelt priv. mărfuri" C

(6) 39.500.000 39.500.000 (8)

TD 39.500.000 TC 39.500.000

La sfârșitul perioadei , conturile 607 "Cheltuieli cu mărfurile" și 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" se închid prin 121 "Profit și pierdere" în vederea calculării rezultatului .

Închiderea contului 707 "Venituri din vînzarea mărfurilor " pentru 48.500.000 lei (TC) la 31.I

_____________________________________________________________________

707 "Venit din vânz. mărfuri" = 121 "Profit și pierdere" 48.500.000

_____________________________________________________________________

Închiderea contului 607 "Chelt. priv. marfurile" cu totalul cheltuielilor (Ca mv) aferente vânzărilor 39.500.000 lei la 31.I

_____________________________________________________________________

121 "Profit și pierdere" = 607 "Chelt.priv. mărfurile" 39.500.000

_____________________________________________________________________

Rezultatul brut din vanzare va fi calculat astfel :

48.500.000 – Mărfuri vândute la preț de vânzare

39.500.000 – Ca mv

9.000.000 – Profit brut

OBSERVAȚIE : Calculul Ca mv în maniera prezentată este posibil doar pe baza datelor furnizate de contabilitatea analitică , care ține evidența stocurilor de mărfuri pe grupe și sortimente , cantitativ și valoric .

3.1.2. Metoda inventarului permanent la preț standard

Principiile metodei

Evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri la preț standard, prestabilit pe baza prețurilor perioadei precedente . Periodic prețul standard se actualizează în funcție de evoluția reală a prețurilor .

Calculul și înregistrarea diferenței între prețul standard și costul de achiziție atât pentru intrări cât și pentru ieșiri .

Conturi utilizate :

CONTUL 371 "MĂRFURI" înregistrând stocul și operațiile cu mărfuri la preț standard. Ca urmare se debitează cu mărfurile intrate la cost de standard , se creditează cu mărfurile ieșite la cost standard. Soldul final debitor reflectă stocul de mărfuri la cost standard. Necesită dezvoltarea în analitic , cantitativ-valoric pe fiecare sortiment de marfă.

CONTUL 378 "DIFERENȚE DE PREȚ LA MĂRFURI" evidențiază diferențele dintre prețul prestabilit și costul de achiziție al mărfurilor intrate , ieșite sau în stoc .

Poate funcționa ca un cont de activ sau bifuncțional .

Contul 378 "Diferențe de preț la mărfuri " cu funcție de activ se debitează cu diferențele de preț aferente mărfurilor intrate în gestiune ; în roșu diferențele favorabile (Pstd > Ca) și in negru cele nefavorabile (Pstd<Ca) .

Se creditează cu diferențele aferente mărfurilor ieșite și care se calculează pe baza unui coeficient .

(Si + RD) ct 378

K378 =

(Si + RD) ct 371

Diferența aferentă mărfurilor ieșite = K378 x Rc ct.371

Soldul final debitor reflectă diferențele de preț aferente stocului de marfă (în roșu diferențele favorabile și în negru cele nefavorabile). Soldul contului 378 "Diferențe de preț " se însumează algebric cu soldul final al contului 371 "Mărfuri" astfel încât stocul de marfă se reflectă la costul de achiziție efectiv .

Contul 378 "Diferențe de preț la mărfuri" în calitate de cont bifuncțional , se creditează cu diferențele favorabile aferente mărfurilor intrate și se debitează cu diferențele nefavorabile aferente intrărilor de mărfuri , urmând să se repartizeze soldul contului la data calculului asupra mărfii ieșite pe baza coeficientului.

SD ct. 378 la data calculării

K378 =

(Si + RD) ct. 371

Diferența aferentă mărfurilor ieșite = K378 x Rc ct. 371

Contul se va debita cu diferențele favorabile aferente ieșirilor de marfă și se va credita cu diferențele nefavorabile aferente ieșirilor de marfă .

Soldul final creditor sau debitor va reflecta diferențele favorabile sau nefavorabile aferente stocului de marfă și se va însuma algebric cu soldul final al contului 371 "Mărfuri" .

CONTUL 607 "CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE " este un cont de activ care se debitează în cursul exercițiului , cu costul standard al mărfurilor ieșite , urmând ca la închiderea exercițiului acesta să se corecteze cu diferențele aferente ieșirilor de marfă. Tot la închiderea exercițiului se creditează cu suma cheltuielilor privind mărfurile ieșite la cost de achiziție , repartizată asupra contului de rezultate .

CONTUL 707 "VENITURI DIN VÂNZĂRI DE MĂRFURI" funcționează la fel ca în metoda precedentă . Se creditează cu prețul de vânzare al mărfurilor vândute și se debitează la închiderea exercițiului cu suma veniturilor la preț de vânzare transferată în contul 121 "Profit și pierdere" , după care se soldează .

EXEMPLU : În condițiile în care contul 378 "Diferențe de preț la mărfuri" funcționează ca un cont de activ .

Se consideră aceeași aplicație prezentată la metoda inventarului permanent la cost de achiziție , cu următoarele precizări :

– se presupune că prețul standard Ps = 13.750 lei/buc

– stocul la începutul exercițiului este 2.000 bucăți, care se evaluează la :

– preț standard Ps : 2000 buc x 13.750 lei/buc = 27.500.000 lei

– cost achiziție Pc : 2000 buc x 13.500 lei/buc = 27.000.000 lei

diferență favorabilă = 500.000 lei

Operațiile care au loc în cursul perioadei sunt următoarele :

1. Cumpărări de mărfuri conform facturii emise de furnizori

PC : 1.200 buc x 12.000 lei/buc = 14.400.000 lei

Cheltuieli de transport = 600.000 lei

Cost de achiziție total = 15.000.000 lei

PS : 1.200 buc x 13.750 lei/buc = 16.500.000 lei

diferență favorabilă = 1.500 000 lei

_____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 15.000.000

371 Mărfuri 16.500.000

378 Dif. de preț la mărfuri – 1.500.000

_____________________________________________________________________

2. Vânzări de mărfuri către clienți , pe baza facturii :

Pv: 800 buc x 16.000 lei/buc = 12.800.000 lei

Ps : 800 buc x 13.750 lei/buc = 11.000.000 lei

a) Vânzarea mărfurilor conform facturii

_____________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 12.800.000

_____________________________________________________________________

b) Descărcarea gestiunii de marfă la preț standard

_____________________________________________________________________

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfurile 11.000.000

_____________________________________________________________________

3. Vânzări de mărfuri conform facturii

Pv : 1000 buc x 16.500 lei/buc = 16.500.000 lei

Ps : 1000 buc x 13.750 lei/buc = 13.750.000 lei

a) Vânzarea pe baza facturii

_____________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 16.500.000

_____________________________________________________________________

b) Ieșirea din gestiune a mărfurilor la preț standard

_____________________________________________________________________

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 13.750.000

_____________________________________________________________________

4. Cumpărări de mărfuri de la furnizori conform facturii

Pc : 1.600 buc x 13.000 lei/buc = 20.800.000 lei

Cheltuieli de transport = 1.200.000 lei

Ca = 22.000.000 lei

Ps : 1.600 buc x 13.750 lei/buc = 22.000.000 lei

Diferență preț = 0

_____________________________________________________________________

371 Mărfuri = 401 Furnizori 22.000.000

_____________________________________________________________________

5. Vânzări de mărfuri conform facturii :

Pv : 1.200 buc x 16.000 lei/buc = 19.200.000 lei

Ps : 1.200 buc x 13.750 lei /buc = 16.500.000 lei

a) Vânzarea

_____________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venit din vânz marfuri 19.200.000

_____________________________________________________________________

b) Ieșirea mărfurilor din gestiune la preț standard

_____________________________________________________________________

607 Chelt cu mărfurile = 371 Mărfuri 16.500.000

_____________________________________________________________________

Urmărind înregistrările contabile efectuate , se constată că diferența de preț a fost înregistrată doar pentru mărfurile intrate , toate ieșirile fiind exprimate la preț standard fără menționarea diferențelor aferente . Ca urmare se impune calculul și înregistrarea diferențelor aferente ieșirilor și implicit diferența aferentă stocului. Pentru a repartiza diferențele de preț asupra ieșirilor și stocului se procedează astfel :

Calculul coeficientului de repartizare

D 371 Mărfuri C D 378 Dif preț C

________________________ _________________________

Si 27.500.000 (2b) 11.000.000 Si 500.000 (6) 1.273.500

(1) 16.500.000 (3b) 13.750.000 (1) 1.500.000

(4) 22.000.000 (5b) 16.500.000

_______________________________________________________________

RD 38.500.000 RC 41.250.000 RD 1.500.000 RC 1.273.500

TSD 56.000.000 TSC 41.250.000 TSD 2.000.000 TSC 1.273.500

_______________________________________________________________

SFD 14.750.000 SFD 726.500

(Si+Rd) ct 378 500.000 + 1.500.000

K378 = = = 0.030 %

(Si+Rd) ct 371 27.500.000 + 38.500.000

Determinarea sumei diferențelor de preț aferentă mărfurilor ieșite (Sd) :

Sd = 0,030 x 41.250.000 = 1.273.500

6. Înregistrarea diferenței favorabile , privind diferențele de preț :

_____________________________________________________________________

607 Chelt. cu marfa = 378 Diferente de preț 1.273.500

_____________________________________________________________________

Soldul celor doua conturi se cumulează ținând seama de natura diferenței și se determină costul de achiziție al stocului :

-stoc la preț standard 14.750.000 (sold cont 371)

-diferență aferentă stocului 726.500 (sold cont 378)

-stoc la cost de achiziție 14.023.500 lei

Ca mv este dat de contul 607 și se obține din două elemente :

-prețul standard al mărfurilor ieșite 41.250.000

-diferența aferentă mărfurilor ieșite 1.273.500

–––––––––

42.523.500

D 607 Cheltuieli privind mărfurile C

_____________________________________________________________________

(2b) 11.000.000 42.523.500 (7)

(3b) 13.750.000

(5b) 16.500.000

(6) 1.273.500

_____________________________________________________________________

TSD 42.523.500 (Ca mv) TSC 42.523.500

7. Închiderea contului 607 "Cheltuieli privind mărfurile"

_____________________________________________________________________

121 Profit și pierdere = 607 "Cheltuieli privind mărfurile" 42.523.500

_____________________________________________________________________

8. Închiderea contului 707 "Venituri din vânzări de mărfuri"

_____________________________________________________________________

707 "Venituri din vânzări de mărfuri" = 121 "Profit și pierdere" 48.500.000

_____________________________________________________________________

Rezultatul brut din vânzare va fi :

-mărfuri vândute la preț de vânzare 48.500.000

-mărfuri vândute la cost de achiziție 42.523.500

-profit brut (marja comercială) 5.976.500

3.1.3. Metoda inventarului permanent la preț de vânzare

Principii

– evaluarea stocurilor , intrărilor și ieșirilor de mărfuri la preț de vânzare

– prețul de vânzare include costul de achiziție și marja brută

Consecința este calculul marjei aferente vânzărilor și stocurilor de mărfuri .

Conturile utilizate sunt cele prezentate anterior, cu următoarele precizări :

Contul 371 "Mărfuri" se debitează cu prețul de vânzare al mărfurilor intrate în patrimoniu , se creditează cu prețul de vânzare al mărfurilor ieșite și are sold final debitor reprezentând stocul de marfă la preț de vânzare .

Contul 378 "Diferențe de preț la mărfuri" reflectă marja aferentă intrărilor, ieșirilor și stocului . Rolul rectificativ al contului se menține în vederea stabilirii stocului la nivelul costului de achiziție. Funcționează ca un cont de pasiv. Se creditează cu marja brută aferentă intrărilor de marfă. Se debitează cu marja brută aferentă ieșirilor de marfă.

Dacă întreprinderea practică un coeficient unic de marjă , marja brută aferentă ieșirilor se calculează la fiecare ieșire aplicând coeficientul redus .

Dacă întreprinderea practica coeficienți diferențiali pe sortimente de marfă – așa cum este cazul societății Begacom – marja aferentă ieșirilor se calculează la sfârșitul perioadei pe baza coeficientului de repartizare .

(Si + Rc) ct 378

K378 =

(Si + Rd ) ct 371

Soldul final al contului 378 "Diferențe de preț la mărfuri" este creditor și reflectă marja brută aferentă stocului de marfă .

Contul 607 "Cheltuieli privind mărfurile" și 707 "Venituri din vânzări de mărfuri" funcționează la fel ca în metoda inventarului permanent la cost de achiziție .

Exemplificarea metodei

În condițiile folosirii unei marje unice de 25%, marja brută redusă, aplicabilă la prețul de vânzare = (25 x 100) / (100 + 25 ) = 2500/125 = 20%

Stoc la începutul perioadei

-la preț de vânzare 200 buc x 16.500 lei/buc = 33.000.000 lei

Mb redusă 20% = 6.600.000 lei

-la cost de achiziție = 26.400.000 lei

Operații în cursul exercițiului

Cumpărări de mărfuri de la furnizori în baza facturii emise de către aceștia

Pc : 1200 buc x 12.000 lei/buc = 14.400.000 lei

Cheltuieli de transport = 600.000 lei

Cost de achiziție total = 15.000.000 lei

Mb 25% x 15.000.000 = 3.750.000 lei

Pv total = 18.750.000 lei

Pv unitar 18.750.000 : 1.200 buc = 15.625 lei

_____________________________________________________________________

371 "Mărfuri" = % 18.750.000

401 Furnizori 15.000.000

378 Dif preț 3.750.000

_____________________________________________________________________

Vânzări de mărfuri către clienți în baza documentelor de livrare

Pv : 800 buc x 16.500 lei/buc = 13.200.000 lei

Mb redusă 20% = 2.640.000 lei

Ca mv = 10.560.000 lei

_____________________________________________________________________

Vânzarea mărfurilor clienților

_____________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venit din vânz mărfuri 13.200.000

_____________________________________________________________________

Descărcarea gestiunii mărfurilor conform documentelor de livrare

___________________________________________________________________

% = 371 Mărfuri 13.200.000

607 Chelt cu mărfurile 10.560.000

378 Diferențe de preț 2.640.000

___________________________________________________________________

Vânzări de mărfuri către clienți în baza facturii emise

Pv : 1000 buc x 16.500 lei/buc = 16.500.000 lei

Mb redusă 20% = 3.300.000 lei

Ca mv = 13.200.000 lei

a) Vânzarea către clienți în baza facturii

__________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venit din vânz mărfuri 16.500.000

__________________________________________________________________

b) Ieșirea mărfurilor din gestiune :

____________________________________________________________________

% = 371 Mărfuri 16.500.000

607 Cheltuieli cu mărfurile 13.200.000

378 Diferențe de preț la marfuri 3.300.000

_____________________________________________________________________

Cumpărări de mărfuri conform facturii :

Pc : 1600 buc x 13.500 lei/buc = 21.600.000 lei

Cheltuieli de transport = 1.400.000 lei

Ca = 23.000.000 lei

Mb 25% = 5.750.000 lei

Pv total = 28.750.000 lei

Pv unitar 28.750.000 : 1.600 = 17.968,75 lei/buc

_____________________________________________________________________

371 Mărfuri = % 28.750.000

401 Furnizori 23.000.000

378 Dif de preț 5.750.000

_____________________________________________________________________

Vânzări de mărfuri 1200 bucăți conform facturii

Din stocul de 2000 bucăți la Pv = 16500 lei s-au vândut 1800 bucăți . Deci au mai rămas 200 bucăți care se completeză cu 1000 bucăți de la Pv al primului lot intrat, de 17968,75 lei/buc .

200 buc x 16500 lei/buc = 3.300.000 lei

1000 buc x 17968,75 lei/buc = 17.968.750 lei

Pv : = 21.268.750 lei

Mb redusă 20 % = 4.253.750 lei

Ca = 17.015.000 lei

Vânzarea mărfurilor către clienți în baza documentului de livrare

_____________________________________________________________________

411 Clienți = 707 Venit din vânz mărfuri 21.268.750

_____________________________________________________________________

Ieșirea mărfurilor din gestiune

_____________________________________________________________________

% = 371 Mărfuri 21.268.750

607 Cheltuieli priv mărfurile 17.015.000

378 Dif de preț la mărfuri 4.253.750

_____________________________________________________________________

După efectuarea operațiilor , situația în conturi se prezintă astfel:

D 371 Mărfuri C D 378 Dif de preț la marfuri C

Si 33.000.0000 (2)13.200.000 (2) 2.640.000 Si 6.600.000

(1) 18.750.000 (3)16.500.000 (3) 3.300.000 (1)3.750.000

(4) 28.750.000 (5) 3.300.000 (5) 4.253.750 (4)5.750.000

_____________________________________________________________________

TSD 80.500.000 TSC 33.000.000 TSD 10.193.750 TSC 16.100.000

_____________________________________________________________________

SFD 47.500.000 SFC 5.906.250

Calculul costului de achiziție al marfurilor în stoc :

-stoc preț de vânzare 47.500.000

-marja stoc 20% 5.906.250

-cost achiziție stoc 41.593.750

Operații la închiderea perioadei

Închiderea contului 607 "Cheltuieli privind mărfurile"

_____________________________________________________________________

121 "Profit și pierdere" = 607 "Cheltuieli privind mărfurile" 40.775.000

_____________________________________________________________________

Închiderea contului 707 "Venituri din vănzarea mărfurilor"

_____________________________________________________________________

707 Venit din vănz mărfuri = 121 Profit și pierdere 50.968.750

_____________________________________________________________________

Calculul profitului brut

-preț de vînzare mărfuri vândute 50.968.000

-Ca mv 40.775.000

-profit brut 10.193.000

În cazul în care marja este diferențiată pe grupe de mărfuri , ieșirea din gestiune se face doar la sfârșitul perioadei prin calculul unui coeficient mediu similar celui prezentat la diferențele de preț , aplicat apoi la valoarea mărfurilor vândute în vederea determinării Ca mv .

Marja aferentă vânzărilor se calculează parcurgând aceleași etape :

determinarea coeficientului mediu al marjei (Km) :

(Si + Rc) ct 378

Km =

(Si + Rd) ct371

stabilirea sumei marjei aferente vânzărilor (Mv)

Mv = Km x Valoarea la preț de vânzare a mărfurilor ieșite

16.100.000

Km = = 0,2

80.500.000

Mv = 0,2 x 50.968.750 = 10.193.750

Dacă facem analiza celor trei variante ale inventarului permanent desprindem

concluziile :

– în toate cazurile cifra de afaceri este aceeași , datorită menținerii aceluiași exemplu

– variația Ca mv în funcție de metoda de calcul

– în mod normal și în funcție de nivelul Ca mv profitul este diferit

3.1.4. Metoda inventarului permanent în condițiile existenței reducerilor de preț

A.Reducerile comerciale sub forma rabaturilor, remizelor, risturnurilor, facturate odată cu marfa pot acționa fie asupra prețului de cumpărare, fie asupra prețului de vânzare . Facturate ulterior mărfii , au caracterul unor cheltuieli sau venituri. În acest caz contabilizarea lor se poate realiza cu ajutorul următoarelor conturi :

658 "Alte cheltuieli de exploatare" cont de activ , care ține evidența reducerilor de preț acordate clienților, în debit și care se creditează la finele perioadei prin debitul contului de venituri din exploatare în vederea determinării vânzărilor reale .

758 "Alte venituri din exploatare" cont de pasiv , ține evidența reducerilor de preț obținute de la furnizori. În creditul contului se reflectă reducerile primite de la furnizori și creditarea contului are loc la sfârșitul perioadei prin contul "Profit și pierdere" .

Prin intermediul celor două conturi se evidențiază reducerile primite sau acordate ulterior facturării mărfurilor .

B.Reducerile financiare sub forma sconturilor se contabilizează cu ajutorul conturilor :

667 "Cheltuieli privind sconturile acordate " ține evidența cheltuielilor privind sconturile acordate clienților sau debitorilor pentru achitare anticipat .

767 "Venituri din sconturi obținute" ține evidența veniturilor obținute de unitatea patrimonială din sconturile primite de la furnizori sau alți creditori .

Contul se creditează cu sconturile obținute și se debitează la finele perioadei cu ocazia calculării rezultatelor .

EXEMPLU :

I. Operații în timpul perioadei

a) Cumpărări de mărfuri pe credit : factura furnizorului cuprinde :

-1000 buc x 25000 lei/buc = 25000000 lei (cost de achiziție)

-TVA 19% = 4750000 lei

-Total factură = 29750000 lei

-Suma de plată către furnizor = 29750000 lei

_____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 29750000

371 "Mărfuri" 25000000

4426 TVA deductibilă 4750000

_____________________________________________________________________

b) Vânzări de mărfuri pe credit , conform facturii care cuprinde :

-700 buc x 35000 lei/buc = 24500000

-TVA 19% 4655000

-Preț de vânzare + TVA 29155000

Înregistrarea vânzărilor mărfurilor clienților conform facturii :

_____________________________________________________________________

411 Clienți = % 29155000

= 707 Venit din vânz marfuri 24500000

= 4427 TVA colectată 4655000

_____________________________________________________________________

Îeșirea din gestiune a mărfurilor vândute în baza doc. de livrare

_____________________________________________________________________

607 Cheltuieli cu mărfurile = 371 Mărfuri 17500000

_____________________________________________________________________

c) Cumpărări de mărfuri facturate de furnizor , astfel :

-800 buc x 25000 lei/buc = 20000000

-remiza 5% = 1000000

-cost achiziție remiză = 19000000

-TVA 19% = 3610000

-Suma de plată furnizorului = 22610000

____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 22610000

371 Mărfuri 19000000

4426 TVA deductibilă 3610000

____________________________________________________________________

d) Înregistrarea vânzărilor de mărfuri clienților în baza doc. de livrare :

-100buc x 35000 lei/buc = 35000000

-remiza 5% = 1750000

-Preț de vânzare -remiza = 33250000

-TVA 19% = 6317500

-De încasat de la clienți = 39567500

Înregistrarea vînzărilor de mărfuri către clienți cf. documentelor de livrare

_____________________________________________________________________

411 Clienți = % 39567000

707 Venit din vz mărfuri 33250000

4427 TVA colectat 6317500

_____________________________________________________________________

Ieșirea din gestiune a mărfurilor în baza documentelor de livrare

1000 buc x 25000 lei/buc = 25000000

_____________________________________________________________________

607 Cheltuieli priv mărfurile = 371 Mărfuri 25000000

_____________________________________________________________________

e) Cumpărări de mărfuri în baza facturii emise de furnizor :

– 2000 buc x 25000 lei/buc = 50000000

-scont 1% = 500000

-suma de plată = 49500000

_____________________________________________________________________

371 Mărfuri = % 50000000

401 Furnizori 49500000

767 Venituri din sconturi obținute 500000

_____________________________________________________________________

f) Înregistrarea vînzării de mărfuri cf docum de livrare

-800 buc x 35000 lei/buc = 28000000

-scont 1% = 280000

-de încasat = 27720000

_____________________________________________________________________

% = 707 Venit priv mărfurile 28000000

411 Clienți 27720000

667 Cheltuieli priv.sconturile acordate 280000

_____________________________________________________________________

și concomitent descărcarea gestiunii de mărfurile vândute în baza docum de livrare

_____________________________________________________________________

607 Chelt priv mărfurile = 371 Mărfuri 20000000

_____________________________________________________________________

g) Pentru factura de la punctul (a) se primește ulterior , de la furnizor , un rabat de 2%. Înregistrarea rabatului în baza facturii emise de furnizor :

25000000 x 2% = 500000

TVA aferent rabat 4750000 x 2% = 95000

Rabat + TVA = 595000

_____________________________________________________________________

401 Furnizori = % 595000

758 Alte venituri din exploatare 500000

4426 TVA deductibilă 95000

_____________________________________________________________________

h) La factura de la punctul (b) se acordă ulterior vânzărilor rabaturi de 1% clienților

24500000 x 1% = 245000

TVA aferent rabatului : 4655000 x 1% = 46550

Rabat + TVA = 291550

_____________________________________________________________________

% = 411 Clienți 291550

658 Alte chelt de exploatare 245000

4427 TVA colectată 46550

_____________________________________________________________________

La sfârșitul perioadei se efectuează operațiile de regularizare TVA și de închidere a conturilor .

II. Operații la sfârșitul perioadei

Regularizare TVA

D 4426 TVA Deductibilă C D 4427 TVA Colectată C

(a) 4.750.000 95.000 (g) (h) 46.550 4.655.000 (b)

(c) 3.610.000 6.317.500 (d)

_____________________________________________________________________

TD 8.360.000 TC 95.000 TD 46.550 TC 10.972.500

L 8.265.000 L 10.925.950

_____________________________________________________________________ TC 8.360.000 TD 10.972.500

TVA colectată 10.925.950

TVA deductibilă 8.265.000

TVA de plată 2.660.950

_____________________________________________________________________

4427 TVA colectată = % 10.925.950

4426 TVA deductibilă 8.265.000

4423 TVA de plată 2.660.950

_____________________________________________________________________

și plata TVA la buget pe baza dispoziției de plată .

_____________________________________________________________________

4423 TVA de plată = 512 Conturi curente la banci 2.660.950

_____________________________________________________________________

j) Închiderea conturilor de reduceri comerciale

_____________________________________________________________________

707 "Venituri din vânz mărfurilor" = 658 "Alte chelt de exploatare" 245.000

758 "Alte venituri din exploatare" = 121 "Profit și pierdere" 500.000

_____________________________________________________________________

k) Închiderea conturilor de sconturi

_____________________________________________________________________

767 Venituri din sconturi obtinute" = 121 "Profit și pierdere" 500.000

121 Profit și pierdere = 667 Chelt ptr sconturile acordate 280.000

_____________________________________________________________________

l) Închiderea contului de "Venituri din vînzarea mărfurilor"

D 707 Venituri din vănzarea mărfurilor C

(j) 245.000 24.500.000 (b)

33.250.000 (d)

28.000.000 (f)

______________________________________________

TD 245.000 TC 85.750.000

85.505.000

TD 85.750.000

_____________________________________________________________________

707 "Venituri din vănzarea mărfurilor " =121 Profit și pierdere 85.505.000

_____________________________________________________________________

m) Închiderea contului "Cheltuieli privind mărfurile"

D 607 "Chelt. priv. mărfurile" C

(b2) 17.500.000 62.500.000 (m)

(d2) 25.000.000

(g2) 20.000.000

________________________________________

TD 62.500.000 TC 62.500.000

_____________________________________________________________________

121 Profit și pierdere = 607 Chelt priv mărfurile 62.500.000

_____________________________________________________________________

În condițiile inventarului permanent la preț de vînzare , varianta solicitată de practicieni , presupune evaluarea mărfurilor la preț de vânzare plus TVA .

Consecințele sunt :

– la încărcarea gestiunii de mărfuri, TVA calculată asupra prețului de vânzare este TVA neexigibilă ;

– TVA deductibilăeste cea din factura furnizorului ;

– la scăderea din evidență a mărfurilor vândute se exclude întâi TVA colectată și apoi se calculează marja aferentă vânzărilor , care se deduce din prețul de vânzare fără TVA a mărfurilor vândute , în vederea debitării contului "Cheltuieli privind mărfurile vândute" .

3.2. METODA INVENTARULUI INTERMITENT

Metoda inventarului intermitent se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii și presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei .

Valoarea ieșirilor de mărfuri se va determina conform relației :

Costul de achiziție al = Valoarea stocului + Valoarea – Valoarea

mărfurilor vândute inițial intrărilor stoc final

(Ca mv) (Si) (I) (Sf)

Când Sf<Si , Ca mv este mai mic decât costul de achiziție al intrărilor perioadei , de unde rezultă o majorare de stoc .

Generalizând relația se poate prezenta :

Ca mv = I + Variația stocurilor

Principalul dezavantaj al metodei constă în imposibilitatea urmăririi gestiunilor de mărfuri, a controlului prin contabilitate și în consecință orice eventuală lipsă de marfă este considerată ca o vânzare. Din acest motiv această metodă nu este utilizată în SC BEGACOM SA.

Conturile utilizate de metoda inventarului intermitent sunt cele prezentate la inventarul permanent : 371 "Mărfuri" , 607 "Cheltuieli privind mărfurile" și "Venituri din v'nzări de mărfuri" .

CONTUL 371 "Mărfuri" înregistrează stocul inițial la deschiderea exercițiului și stocul final la închiderea lui .

Stocul inițial este stabilit la sfârșitul exercițiului precedent prin inventariere și eventual al costului mediu ponderat global , costul de achiziție al ultimului lot intrat dacă data intrării este apropiată de închiderea exercițiului sau de valoarea venală .

-se debitează la deschiderea exercițiului cu Si ;

-se creditează la închiderea exercițiului cu Si , pentru a-l anula , deoarece el a fost disponibilizat pentru vânzare ;

-se debitează la închiderea exercițiului cu Sf stabilit prin inventariere .

CONTUL 607 "Cheltuieli cu mărfurile" se debitează în cursul exercițiului cu intrările de mărfuri la cost de achiziție .

Se debitează la închiderea exercițiului cu stocul inițial la cost de achiziție pentru a completa cheltuielile cu marja .

Se creditează la închiderea exercițiului cu stocul final la cost de achiziție în vederea determinării cheltuielilor cu marfa (stocul final se disponibilizează în vederea vănzării în exercițiul următor).

Apoi se determină costul de achiziție al mărfurilor vândute , prin relația :

Ca mv = Si + I – Sf

și se repartizează asupra rezultatului financiar prin creditarea contului 607 "Cheltuieli cu mărfurile" , care se soldează .

CONTUL 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor " , funcționează la fel ca în metoda inventarului permanent .

3.3. CONTABILITATEA DIVERSELOR OPERAȚII PRIVIND STOCURILOR DE MĂRFURI

3.3.1. Contabilitatea aprovizionării de mărfuri cu diferențe la recepție

La primirea mărfurilor aprovizionate de la furnizori , comisia de recepție verifică din punct de vedere cantitativ și calitativ mărfurile și ambalajele respectiv cocordanța acestora cu datele înscrise în documentele de livrare și cu prevederile din contracte. La compartimentul comercial se mai procedează la o verificare valorică prin confruntarea prețurilor din factură cu cele negociate și inscrise în contract și prin refacerea tuturor calculelor din documentele de livrare .

Atât marfa cât și diferențele constatate se înscriu în "Nota de recepție și constatare diferențe" . După natura lor diferențele pot fi cantitativ-valorice, calitativ-valorice sau valorice

Diferențele cantitativ-valorice după sensul lor pot fi plusuri sau minusuri.

După modul de soluționare plusurile cantitativ-valorice pot fi :

– acceptate în gestiune dacă marfa se încadrează , în prevederile contractuale

– neacceptate , dacă nu s-au respectat prevederile din contract .

Plusul acceptat se înregistrează ca o intrare de marfă , la cost de aprovizionare sau preț de vânzare în funcție de metoda practicată , cu particularitatea că obligația de plată se reflectă cu ajutorul contului 408 "Furnizori facturi nesosite" , iar TVA aferentă este neexigibilă , când se face transferul obligației în contul 401 "Furnizori" iar TVA neexigibilă în contul 4426 TVA deductibilă .

Plusul neacceptat se preia în custodie , întocmindu-se un "Proces verbal de preluare a mărfurilor în custodie". În contabilitate se debitează contul 8033 " Valori materiale primite în păstrare sau custodie .Ulterior aceste mărfuri se restituie furnizorului , întocmindu-se un "Aviz de însoțire" și se creditează contul 8033 .

Minusurile cantitativ-valorice se pot datora unor cauze cunoscute caz în care se consideră soluționate , sau unor cauze care nu se cunosc în momentul recepției , lucru care determină să fie nesoluționate .

Minusurile soluționate pot apare din vina furnizorului, cărăușului sau delegatului propriu, și în această situație sunt recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factori obiectivi, fiind nerecuperabile .

Minusurile din vina furnizorului nu se reflectă , de regulă în contabilitate , ele se refuză la plată, solicitându-se furnizorului o factură cu sumele corespunzătoare minusului în roșu .

Minusul din vina delegatului se recuperează prin imputare la prețul de vânzare al mărfii ce lipsește, plus TVA aferentă cumpărării . Costul de aprovizionare și TVA aferentă se datorează furnizorului , iar diferența pâna la prețul de vânzare reprezintă un venit excepțional din operațiuni de gestiune .

Minusul cantitativ-valoric soluționat dar nerecuperat poate reprezenta :

– perisabilități în limita normelor sau peste normele legale

– pierderi din cauze de forță majoră

Ele se suportă de întreprinderea de comerț și majorează cheltuielile cu marfa ale exercițiului în care are loc aprovizionarea la costul de aprovizionare al mărfii lipsă.

Perisabilitățile reprezintă scăzăminte normale de marfă datorate proprietăților fizico-chimice ale acesteia . Se calculează prin aplicarea normelor de perisabilitate stabilite prin legislație și se exprimată procentual la cantitatea de marfă facturată de furnizor.

Minusurile nesoluționate se reflectă până la soluționare în debitul contului 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" la cost de aprovizionare . Ulterior , după soluționare, se creditează acest cont în corespondență cu conturile care arată modalitatea de soluționare 461 sau 607 .

În cazul diferențelor cantitativ-valorice marfa poate fi acceptată cu sau fără rabaturi sau luată în custodie și restituită ulterior .

Diferențele valorice, indiferent de sensul lor , plusuri sau minusuri , se datorează unor prețuri eronate sau erorilor de calcul din factură .

Diferențele valorice în plus se reflectă în contul 408 "Furnizori facturi nesosite" până la primirea facturii suplimentare ,iar pentru cele în minus se întocmește "refuz de plată parțial" și se solicită furnizorului o factură cu sumele în roșu .

EXEMPLU :

Se primește de la un furnizor un lot de marfă însoțit de o factură care cuprinde :

-marfa "A" 500 buc x 15.000 lei/buc = 7.500.000 lei TVA 1.425.000

-marfa "B" 3.000 kg x 10.000 lei/buc = 30.000.000 lei TVA 5.700.000

TOTAL MARFĂ = 37.500.000 lei TVA 7.125.000

-chelt. de transport facturate de furnizor = 1.000.000 lei TVA 190.000

___________________________________

TOTAL = 38.500.000 TVA 14.440.000

TOTAL GENERAL 52.940.000

La recepție se constată :

plus 100 buc marfa "A", care se acceptă în gestiune

100 buc x 15.000 lei/buc = 1.500.000 lei

minus 100 kg din marfa "B" care are drept cauze 0.5 % perisabilități

25 kg din vina delegatului propriu , preț de vânzare 13.000 lei/kg , restul minus nesoluționat , care ulterior se impută delegatului .

Se calculează costul de aprovizionare unitar al fiecărui sortiment de marfă : pentru aceasta se repartizează cheltuielile de transport în funcție de valoarea totală a mărfii.

1.000.000

Kcheltuieli aprovizionare = x 100 = 2,6 %

7.500.000 + 30.000.000 + 1.500.000

Cheltuieli de transport = 1.000.000 lei , din care :

-pentru marfa "A" (7.500.000 +1.500.000) x 2,5 % = 234.000

-pentru marfa "B" 30.000.000 x 2,5 % = 766.000

Înregistrarea mărfii recepționate :

marfa "A" 500 buc x 15.000 lei/buc = 7.500.000 TVA 1.425.000

+ marfa "A" 100 buc x 15.000 lei/buc = 1.500.000 TVA 285.000

chelt. de transport = 234.000 TVA 44.460

_______________________________________

Valoarea la Ca = 9.234.000 TVA 1.754.460

marfa "B" 2900 kg x 10.000 lei/buc = 29.000.000 TVA 5.510.000

cheltuieli de transport = 766.000 TVA 145.540

_______________________________________

Valoarea la Ca = 29.766.000 TVA 5.655.540

TOTAL = 39.000.000 TVA 7.410.000 TOTAL GENERAL 46.410.000

Costul de aprovizionare unitar este :

marfa "A" 9.234.000 : 600 buc = 15.390 lei/buc

marfa "B" 29.766.000 : 2900 kg = 10.264,1 lei/kg

Înregistrarea cumpărărilor de marfă conform facturii :

_____________________________________________________________________

46.410.000 % = % 46.410.000

39.000.000 371 Mărfuri 401 Furnizori 44.625.000

A = 9.250.000 408 Furniz. fact nesosite 1.785.000

B = 29.750.000

7.125.000 4426 TVA deductibilă

285.000 4428 TVA neexigibilă

_____________________________________________________________________

Calculul și înregistrarea perisabilității la marfa "B" , TVA 19%

0,5 % x 3000 kg = 15 kg x 11.000 lei/kg = 165.000 lei TVA 31.350

TOTAL 196.350

_____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 196.350

607 Cheltuieli privind mărfurile 165.000

4426 TVA colectată 31.350

_____________________________________________________________________

Imputarea minusului delegatului

Ca 25 kg x 1000 lei/kg = 250.000 lei TVA 47.500 : TOTAL 297.500

Pv 25 kg x 13.000 lei/kg = 325.000 lei

___________________________________________________________________

461 Debitori diverși = % 325.000

401 Furnizori 297.500

7718 Alte venituri excepționale

din operații de gestiune 27.500

_____________________________________________________________________

Înregistrarea minusului nesoluționat

100 kg – (13 kg + 25 kg ) = 62 kg x 10.000 lei/kg = 620.000

TVA = 117.800

TOTAL = 737.800

_____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 737.800

473 Decontări din operațiile în curs 6.200.000

de clarificare

4426 TVA colectată 117.800

_____________________________________________________________________

Imputarea ulterioară a minusului nesoluționat

62 kg x 13.000 lei/kg = 806.000

_____________________________________________________________________

461 Debitori = % 806.000

473 Decontări din operații 620.000

în curs de clarificare

7718 Alte venituri excepționale 186.000

din operații de gestiune

_____________________________________________________________________

La sosirea facturii pentru plusul acceptat se fac înregistrările :

_____________________________________________________________________

408 Furnizori facturi nesosite = 401 Furnizori 1.785.000

_____________________________________________________________________

Transformarea TVA neexigibilă în TVA deductibilă :

_____________________________________________________________________

4426 TVA deductibilă = 4428 TVA neexigibilă 285.000

_____________________________________________________________________

3.3.2. Contabilitatea mărfurilor aflate la terți

Mărfurile aflate le terți fac parte din patrimoniul întreprinderii, dar se află pentru o perioadă determinată la alte întreprinderi.

În raport cu scopul pentru care se află mărfurile la terți, deosebim următoarele situații:

-mărfuri date spre prelucrare sau recondiționate la terți;

-mărfuri cumpărate și achitate,dar lăsate în custodia furnizorilor;

-mărfuri refuzate de clienți în urma vânzării și rămase în custodia acestora;

-mărfuri date spre vânzare în consignație.

Contabilitatea mărfurilor date spre prelucrare sau recondiționare la terți

Contabilitatea se organizează pentru mărfurile dezafectate temporar la alte întreprinderi în vederea prelucrării sau recondiționării.

Atât prelucrarea cât și recondiționarea contribuie la creșterea vitezei de rotație a mărfurilor, prin mobilizarea unor mărfuri greu vandabile.

Contabilitatea sintetică a mărfurilor trimise spre prelucrare sau recondiționare se organizează cu ajutorul contului 357 "Mărfuri în custodie sau consignație la terți", cu această ocazie soldându-se.

Evaluarea mărfurilor trimise la terți se poate face la același tip de preț cu stocul de mărfuri, sau la un altul.

Operațiile de trimitere și aducere de la prelucrare necesotă următoarele înregistrări contabile:

a).trimiterea vechiului sortiment la prelucrare:

357 "Mărfuri în custodie" = 371 "Mărfuri"

b).aducerea noului sortiment de la prelucrare:

%

371 "Mărfuri" = 357 "Mărfuri în custodie"

4427 "TVA colectată" 401 "Furnizori"

Dacă evaluarea stocurilor de mărfuri se face la preț de vânzare și există o marjă brută pentru respectiva marfă, trimiterea la prelucrare se înregistrează astfel:

_____________________________________________________________________

% = 371 "Mărfuri"

357 "Mărfuri în custodie"

378 "Diferențe de preț la mărfuri"

_____________________________________________________________________

Aducerea de la prelucrare se înregistrează la prețul de vânzare al noului sortiment:

_____________________________________________________________________

% = %

371 "Mărfuri" 357 "Mărfuri în custodie"

4426 "TVA deductibilă" 378 "Diferențe de preț la mărfuri"

401 "Furnizori"

_____________________________________________________________________

În cazul trimiterii mărfurilor la recondiționare se pot obține două soluții privitoare la cheltuielile cu manopera și transportul dus-întors:

-la aducerea lor de la recondiționare se majorează costul de aprovizionare al mărfurilor cu cheltuielile efectuate;

-cheltuielile cu manopera și transportul se include în cheltuielile privind mărfurile în exercițiul în care se efectuează recondiționarea.

Trimiterea la recondiționare:

357 "Mărfuri în custodie" = 371 "Mărfuri"

Aducerea de la recondiționare:

-la prima variantă:

_____________________________________________________________________

% = %

371 "Mărfuri" 357 "Mărfuriîn custodie"

4426 "TVA deductibilă" 401 "Furnizori"

_____________________________________________________________________

-în a doua variantă:

_____________________________________________________________________

371 "Mărfuri" = 401 "Furnizori"

607 "Cheltuieli privind mărfurile"

4426 "TVA deductibilă"

_____________________________________________________________________

Contabiliatea mărfurilor cumpărate și lăsate în custodia furnizorilor

Deși aprovizionate și achitate furnizorului, uneori mărfurile rămân în păstrarea acestuia din lipsa spațiilor de depozitare proprii sau a mijloacelor de transport. În această situație, pe lângă "Factură" se mai întocmește un "Proces verbal de luare în custodie" în care se precizează și tariful perceput de furnizor pentru păstrarea mărfii. Aceasta majorează costul de aprovizionare al mărfurilor.

Pe baza facturii, se înregistrează intrarea mărfurilor, și eventual a ambalajelor în patrimoniu și achitarea contravalorii lor. La sosirea mărfurilor în unitățile operative ale întreprinderii se face o înregistrare de transfer din contul 357 "mărfuri în custodie la terți" în contul 371 "Mărfuri".

Dacă la sosirea mărfurilor se constată diferențe în plus sau minus acestea se soluționează astfel:

-plusurile cantitative se înregistrează ca o intrare de marfă folosind contul 408 "Furnizori facturi nesosite" și considerând TVA neexigibilă iar cele neacceptate se preiau în custodie.

-minusurile cantitativ-valorice necesită creditarea contului 357 "Mărfuri în custodie la terți" în corespondență cu conturile care arată modalitatea de soluționare a lor.(461 "Debitori pentru imputații", 607 "Cheltuieli privind mărfurile", etc).

Presupunând că se înregistrează factura furnizorului pentru mărfuri recepționate și achitate, dar lăsate în custodia acestuia cuprinzând:

-marfa "x" 1200 buc x 10.000 lei/buc = 1.200.000 lei TVA 228.000

-marfa "z" 900 buc x 1.500 lei/buc = 1.350.000 lei TVA 256.500

TOTAL = 2.550.000 lei TVA 484.500

-cutii 210 buc x 800 lei/buc = 168.000 lei TVA 31.920

-cheltuieli pe perioada păstrării mărfurilor = 100.000 lei TVA 19.000

TOTAL = 2.818.000 lei TVA 535.420

TOTAL GENERAL 3.353.420 lei

În contabilitate se vor efectua următoarele înregistrări:

_____________________________________________________________________

% = 401 Furnizori 3.353.420

357 Mărfuri în custodie la terți 2.818.000

4426 TVA deductibilă 535.420

_____________________________________________________________________

La recepția mărfurilor în unitățile proprii se constată un minus de 200 bucăți marfă "x" din care 2,5% perisabilități și restul un minus nesoluționat și un plus de 100 bucăți din marfa "Z" care se acceptă în gestiune .

Recepția mărfurilor primite în custodie:

– marfa "x" 1000 buc x 1.000 lei/buc = 1.000.000 lei

– marfa "Z" 900 buc x 1.500 lei/buc = 1.350.000 lei

TOTAL MARFĂ = 2.350.000 lei

– cutii 210 buc x 800 lei/buc = 168.000 lei

TOTAL = 2.518.000 lei

Recepția plusului de marfă :

-marfa "Z" 100 buc x 1.500 lei/buc = 150.000 lei

TVA 19% = 28.500 lei

TOTAL = 178.500 lei

Repartizarea cheltuielilor pe timpul aprovizionării în funcție de valoarea totală a mărfii:

100.000

K = x 100 = 3,704 %

1.200.000 + 1.350.000 + 150.000

-marfa "x" 1.000.000 x 3,704 % = 37.040

-marfa "z" 1.500.000 x 3,704 % = 55.560

-lipsă marfă 200.000 x 3,704 % = 7.408

TOTAL 2.700.000 100.008

Ca marfa "x" 1.000.000 + 37.040 = 1.037.040

Ca marfa "z" 1.350.000 + 55.560 = 1.405.560 + 150.000 = 1.555.560

TOTAL 2.592.600

Înregistrarea mărfurilor cumpărate în baza facturii emise de furnizor:

_____________________________________________________________________

2.790.156 % = % 2.790.156

2.592.600 371 "Mărfuri" 357"Mărfuri în custodie la terți" 2.605.044

168.000 381 "Ambalaje" 408 "Furnizori facturi nesosite" 185.112

29.556 4428 "TVA neexigibilă"

_____________________________________________________________________

Calculul și înregistrarea perisabilității conform facturii:

2,5% x 1200 buc= 30 buc x 1000 lei + 1111 lei = 31.111

_____________________________________________________________________

607 "Cheltuieli cu marfa" = 357 "Mărfuri în custodie la terți" 31.111

_____________________________________________________________________

Înregistrarea minusului nesoluționat:

(200 buc – 30 buc) x 1000 lei/buc = 170 buc x 1000lei/buc + 11.845 lei = 181.845

_____________________________________________________________________

473 "Decontări din operațiuni în = 357 "Mărfuri în custodie 181.845

curs de clarificare" la terți"

_____________________________________________________________________

Situația în contul 357 "Mărfuri în custodie la terți" este :

D 357 Mărfuri în custodie C _________________________________________________________

2.818.000 2.605.044

31.111

181.845

_______________________________________________________

RD 2.818.000 RC 2.818.000

Contabilitatea mărfurilor vândute și primite prin comerțul de consignație

Comerțul de consignație ca formă a comerțului cu amănuntul asigură desfacerea unor mărfuri aparținând unor persoane fizice sau juridice. Ca urmare se diversifică paleta sortimentală a mărfurilor oferite consumatorilor.

Mărfurile destinate vânzării prin consignație pot să fie noi sau cu un anumit grad de uzură, dar trebuie să fie în stare de folosință și cu aspect comercial.

Unitățile patrimoniale cu activitate de consignație pot fi atât cu capital de stat, organizate pe lângă unitățile comerciale cu amănuntul, cât și cu capital privat.

Evaluarea mărfurilor care fac obiectul circulației oprerează cu două categorii de prețuri: prețuri de evaluare și prețuri de vânzare.

Prețul de evaluare poate fi stabilit fie de prețuitorii din cadrul birourilor de primire, fie de proprietarul mărfurilor, fie prin negociere de către partenerii implicați.

Nivelul acestui preț este corelat cu prețurile mărfurilor similare și cu eventuala uzură a mărfurilor.

Prețul de evaluare este plătit deponenților putând fi diminuat cu reținerile datorate păstrării mărfurilor peste termenul normal stabilit, sau cu reducerile acceptate de deponent în cazul nevânzării acestora.

Prețul de vânzare se compune din:

-prețul de evaluare

-comisionul consignației

-eventual TVA

Comisonul cuprins în prețul de vânzare, asigură unității după acoperirea propriilor cheltuieli și un profit.

Tot comerțului de consignație poate fi asimilată și vânzarea de către producători sau comercianți a mărfurilor prin intermediul unor comisionari.

Participanții la operațiile de consignație sunt în acest caz: consignatorii(deponenții) și consignatarii(comisionarii).

Consignatorii beneficiază de un comision și suportă toate cheltuielile legate de pierderile de mărfuri din vina lor. Cheltuielile efectuate de consignatari ăn contul consignatorilor sunt recuperate de la aceștia.

Prețurile aplicate în acest caz sunt:

-costul de achiziție al mărfii la consignator

-prețul de vânzare care poate fi fixat de consignatar sau de consignatar.

Documentele pentru evidența intrărilor de mărfuri:

a) "Bon de primire a mărfurilor în consignație", document întocmit la primirea mărfurilor în care se consemnează:

-date despre deponent

-felul mărfurilor

-număr sau cantitate

-prețul de evaluare

b) "Avizul de însoțire a mărfii", în cazul trimiterii mărfurilor de către consignatori, document în baza căruia își scade gestiunea de mărfuri și simultan consignatorul evidențiază primirea pentru păstrare până la vânzare.

Pe baza "Avizului de însoțire amărfii" consignataul procedează la organizarea recepției și consemnarea acesteia în "Nota de recepție și constatare diferențe".

c) "Centralizatorul intrărilor "ca document cumulativ.

Documentele pentru evidențierea ieșirilor de mărfuri:

a) "Bonul de vânzare" .Factura care consemnează vânzările fie în numerar fie prin virament și pe baza cărora se completează zilnic "Borderoul de ieșire a obiectelor din consignție" servind la:

-evidența mișcărilor obiectelor primite în consignație

-justificarea vânzărilor

-justificarea predării documentelor de către gestionar;

b) "Jurnalul pentru vânzări" care servește ca registru auxiliar al vânzărilor, pentru stabilirea lunară a TVA colectată și pentru controlul unor operații înregistrate în contabilitate.

c) Contul de vânzări este întocmit după vânzarea mărfurilor de către consignatar, este echivalentul unui decont prin care se justifică venitul net obținut și care urmează a fi decontat consignatorului. Acest document servește la:

– înregistrarea în contabilitate a consignatorului

– încasarea venitului net în contabilitatea consignatorului și scăderea din evidență a mărfurilor.

Venitul net din vânzare se calculează ca diferență între prețul de vânzare și cheltuielile efectuate in contul consignatorului plus comisionul încasat de consignatar.

Conturi utilizate în operațiile de consignație

CONTUL 8033 "Valori materiale primite spre păstrare sau custodie" pentru evidențierea mărfurilor primite în gestiune dar aparținând deponenților sau consignatorilor.

CONTUL 357"Mărfuri în custodie sau consiganție la terți" care înregistrează mărfurile trimise de consignator spre vânzare la consignatar.

CONTUL 462 "Creditori diverși" ține evidența angajamentelor față de deponenți sau consignatori și care decurg din momentul vânzării mărfurilor.

Conturile din clasa 6 pentru evidențierea, pe de o parte a costului mărfurilor vândute de consignatori cât și pentru cheltuielile proprii impuse de existența și desfășurarea activității.

CONTUL 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" evidențiază după caz:

-comisioanele consignatarilor

-prețul de vânzare al consignatorului

CONTUL 121 "Profit și pierdere" prin care se reunesc conturile de venituri și cheltuieli în vederea calculului rezultatului.

a) la consignatori:

Rezultat = preț vânzare – (cost achiziții + comisionul consignatorului)

b) la consignatari:

Rezultat = comisioane – cheltuieli

Operații privind mărfurile în consignație, între persoane juridice

Prezentăm aceste operații pe baza unei aplicații pe baza următoarelor date:

-mărfuri trimise de consignatori: 2000 bucăți

-cost de achiziție unitar: 50.000 lei/buc

-preț de vânzare unitar stabilit: 60.000 lei/buc

-mărfuri vândute: 1000 bucăți

1) În contabilitatea consignatorului:

1.Trimiterea mărfurilor spre vânzare consignatarului(2000 buc x 50.000 lei/buc = 100000000)

___________________________________________________________________

357 "Mărfuri în custodie sau = 371 "Mărfuri" 100.000.000

consignație la terți"

_____________________________________________________________________

2.Primirea decontului și contabilizarea vânzărilor

Preț de vânzare 1000 buc x 60.000 lei/buc = 60.000.000 lei

Cost achiziție 1000 buc x 50.000 lei/buc = 50.000.000 lei

Comision 15% 50.000.000 x15% = 7.500.000 lei

Profit brut 60.000.000 – (50.000.000 + 7.500.000) = 2.500.000 lei

_____________________________________________________________________

% = 707 "Venituri din vânzări de mărfuri " 60.000.000

411 "Clienți" 52.500.000

622 "Ch.privind onorariile și comisioanele" 7.500.000

_____________________________________________________________________

3.Încasarea sumei aferente vânzărilor în baza chitanței

_____________________________________________________________________

5121 "Conturi la banci în lei" = 411 "Clienți" 52.500.000

_____________________________________________________________________

4.Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute conform documentelor de livrare

____________________________________________________________________

607 "Cheltuieli cu mărfurile" = 357 "Mărfuri în custodie" 50.000.000

_____________________________________________________________________

2) În contabilitatea consignatarului :

1.Primirea mărfurilor de la consignatori: 200 buc x 60.000 lei/buc

_____________________________________________________________________

Debit cont 8033”Valori materiale primite spre păstrare sau custodie” = 120.000.000

_____________________________________________________________________

2.Vânzarea celor 1000 buc și crearea obligației față de consignator

_____________________________________________________________________

5311 "Casa în lei" = % 60.000.000

462 "Creditori diverși" 52.500.000

707 "Venituri din vânzări de mărfuri" 7.500.000

____________________________________________________________________

3.Scăderea din evidență a mărfurilor vândute

_____________________________________________________________________

60.000.000 lei= Credit cont 8033 Valori materiale primite spre păstrare sau custodie

_____________________________________________________________________

4.Plata consignatorului în numerar, pe baza chitanței

_____________________________________________________________________

462 "Creditori diverși" = 5311 "Casa în lei" 52.500.000

_____________________________________________________________________

3.3.3. Contabilitatea mărfurilor cu plata în rate

Societățile comerciale care desfășoară activități de desfacere a mărfurilor, fie prin sistemul en-gros, fie en-detail, au latitudinea să vândă mărfuri cu plata în rate. Vânzarea în rate se face prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în rate între societatea comercială și clientul său.În acest sens, clientul trebuie să depună dovada că este în măsură să achite ratele eșalonate la termenele scadente stabilite de vânzător.

Pentru creditul acordat clientului pe perioada derulării ratelor, societatea comercială va percepe dobândă, fie la nivelul celei bancare fie mai mică decât aceasta. Dobânda se poate calcula la mărimea ratelor sau la suma fixă rămasă de plată, conform deciziei comeciantului, sau se negociază cu clientul.

Contabilitatea folosește conturi specifice pentru a reflecta venitul de realizat până la încasarea ratelor și anume contul 472 "Venituri înregistrate în avans" deschis pentru venitul de realizat. În același timp, pentru TVA aferentă ratelor se folosește contul 4428 "TVA neexigibilă" care devine exigibilă, colectată la încasarea ratelor scadente.

Dobânda inclusă în rată se reflectă ca un venit curent în momentul încasării ratei prin contul 766, analitic distinct. Clienții cu plata în rate se pot reflecta în analitic distinct al contului 411.05 "Clienți cu plata în rate".

Contabilizarea vânzării în rate se poate efectua pe acelasi cod al analiticelor pentru a facilita urmărirea ratelor, ca de exemplu: 411.05, 472.05, 707.05, 4428.05.

EXEMPLU:

Societatea "X" din comerțul en-detail vinde în rate unui client, marfa A cu prețul cu amănuntul de:

5.000.000(VALOARE) + 950.000(TVA) = 5.950.000 (TOTAL DE PLATĂ)

La livrarea mărfii se percepe 40% din prețul ei:

5.950.000 x 40% = 2.380.000

Restul de plată: 5.950.000 – 2.380.000 = 3.570.000

Achitarea se va face în 5 rate egale la termenele stabilite:

Mărimea ratei 3.570.000/5 = 714.000 lei

TVA inclus 19/119 x 714.000 = 114.000

Dobânda este de 10% fixată în următoarele variante:

1.dobânda se percepe la mărimea ratei

2.dobânda se percepe la restul de plată

3.dobânda se percepe la restul de plată în sumă fixă

Se întocmește tabelul cu ratele scadente pentru clientul respectiv:

Varianta 1.Dobânda se percepe la mărimea ratei

Rata 714.000 x 10% = 71.400 dobânda

71.400 x 5 rate = 357.000 lei dobândă totală

TABELUL 7

Contul 472.05 Scadențar conform tabelului 7 mai sus

TABELUL 8

În contabilitate unității se înregistrează:

Înregistrarea creanței conform documentelor de livrare:

_____________________________________________________________________

411.05 = % 6.687.000

2.380.000

380.000

472.05 3.357.000

570.000

_____________________________________________________________________

se încasează avansul de 40% în numerar:

_____________________________________________________________________

5311 = 411.05 2.380.000

_____________________________________________________________________

se descarcă gestiunea de marfă în baza documentelor de livrare:

_____________________________________________________________________

% = 371 6.188.000

607 4.000.000

1.200.000

4428 988.000

_____________________________________________________________________

Lunar pe baza tabelelor de mai sus, după încasarea ratei se formeză veniturile curente:

-la data de 15.03

_____________________________________________________________________

5311 = 411.05 785.400

472.05 = % 671.400

600.000

71.400

_____________________________________________________________________

În mod asemănător se procedează la fiecare rată scadentă, astfel că la finele lunii 07, unitatea închide venitul realizat din această operațiune.

Varianta 2. Dobânda se percepe la suma restantă de plată.

Având aceleași date ca la varianta 1, avem:

Restul de plată : 3.570.000 x 5% = 714.000

3.570.000 – 714.000 = 2.856.000

2.856.000 – 714.000 = 2.142.000

2.142.000 – 714.000 = 1.428.000

1.428.000 – 714.000 = 714.000

La sumele de plată se aplică procentul de dobândă 5%

3.570.000 x 5% = 178.500

2.856.000 x 5% = 142.800

2.142.000 x 5% = 107.100

1.428.000 x 5% = 71.400

714.000 x 5% = 35.700

TOTAL DOBÂNDĂ = 535.500

TABELUL 9

Din prezentarea celor două tabele se observă că dobânda cu procent variabil, chiar dacă acesta este mai mic decât procentul fix , aplicată la restul de plată este mai mare.

În contabilitate, înregistraările se fac asemănător vaiâriantei 1. cu sumele din tabelul de calcul și scadențarul contului 472.05.

CONT 472.05

TABELUL 10

Înregistrarea creanței față de client în baza documentelor de livrare

_____________________________________________________________________

411.05 = % 6.865.500

2.380.000

380.000

472.05 3.535.500

4428.05 570.000

_____________________________________________________________________

Înregistrarea avansului în numerar pe baza chitanței:

_____________________________________________________________________

5311 = 411.05 2.380.000

_____________________________________________________________________

Înregistrarea descărcării gestiunii pe baza documentelor de livrare

_____________________________________________________________________

% = 371 6.188.000

4.000.000

1.200.000

4428 988.000

___________________________________________________________________

Lunar pe baza tabelelor se constituie veniturile curente:

-la luna 03

____________________________________________________________________

5311 = 411.05 892.500

472.05 = % 778.500

707.05 600.000

178.500

4428.05 = 4427 114.000

_____________________________________________________________________

Varianta 3. Dobânda se percepe la suma restantă de plată dar în mărime fixă.

În această variantă pe care o practică comercianții, dobânda se calculează cu procent variabil, la fel ca varianta precedentă (apoi, suma totală a dobânzii se împarte la numărul ratelor de plată și rezultă o sumă fixă pe care cumpărătorul trebuie să o plătească lunar).

Deci, total dobândă calculată: 535.500

535.500/5 rate = 107.100

TABELUL 11

Scadențar CONT 472.05

TABELUL 12

Modificarea față de variantele precedente apare la trecerea în avans pe venituri curente ale fiecărei luni: luna 03

_________________________________________________________________

472.05 = % 707.100

600.000

107.100

4428 = 4427 114.000

_____________________________________________________________________

Restul înregistrărilor sunt la fel ca la precedentele exemple.

Vânzarea de mărfuri la persoane fizice cu plata în rate

1. În situația firmelor producătoare care nu au magazine proprii de prezentare și vânzare cu amănuntul este necesară înregistrarea contabilă:

_____________________________________________________________________

411 "Clienți" = %

707 "Venituri din vânzări de mărfuri"

4428 "TVA neexigibilă"

427 "Venituri înregistrate în avans"

_____________________________________________________________________

-cu prețul cu amănuntul facturat clienților cu plata în rate, în care se include prețul cu ridicata plus adaosul comercial, la suma cărora se aplică TVA, plus dobânda calculată pentru perioada de plată a ratelor.

2.În situația firmelor care vând mărfuri cu plata în rate prin magazinul propriu de desfacere cu amănuntul este necesară înregistrarea contabilă:

_____________________________________________________________________

411 "Clienți" = %

707 "Venituri din vânzarea mărfurilor"

4428 "TVA neexigibilă"

472 "Venituri înregistrate în avans"

_____________________________________________________________________

3.La încasarea în numerar a cotei din valoarea produselor sau a mărfurilor facturate, cu plata în rate la predarea acestora către cumpărători, respectiv a ratelor scadente, sunt necesare înregistrările contabile:

_____________________________________________________________________

5311 "Casa în lei" = 411 "Clienți"

_____________________________________________________________________

și concomitent

_____________________________________________________________________

4428 "TVA neexigibilă" = 4427 "TVA colectată"

_____________________________________________________________________

cu taxa pe valoarea adăugată neexigibilă devenită exigibilă si

_____________________________________________________________________

472 "Venituri înregistrate în avans" = 766 "Venituri din dobânzi"

_____________________________________________________________________

cu dobânda încasată odată cu ratele scadente trecută la venituri.

4.Scăderea din gestiune mărfurilor vândute astfel:

4.1 produsele finite din producție proprie, vândute cu plata în rate în cursul lunii expirate:

_____________________________________________________________________

711 "Venituri din producția stocată" = %

345 "Produse finite"

348 "Diferențe de preț la produse finite"

_____________________________________________________________________

-cu costul de producție efectiv format din prețul de înregistrare plus diferența nefavorabilă dintre prețul de înregistrare mai mic decât costul de producție efectiv, sau:

_____________________________________________________________________

% = 345 "Produse finite"

711 "Venituri din producția stocată"

348 "Diferențe de preț la produse finite"

_____________________________________________________________________

-cu costul de producție efectiv format din prețul de înregistrare mai puțin diferența favorabilă dintre prețul de înregistrare mai mare decât costul de producție efectiv.

4.2. mărfurile din magazinele proprii de prezentare și desfacere cu amănuntul vândute cu plata în rate în cursul lunii expirate.

_____________________________________________________________________

% = 371 "Mărfuri"

607 "Cheltuieli cu mărfurile"

4428 "TVA neexigibilă"

378 "Diferențe de preț la mărfuri"

_____________________________________________________________________

cu prețul cu amănuntul al mărfurilor ieșite în cursul lunii expirate pe seama conturilui 607 cu prețul de aprovizioare efectiv, 4428 cu TVA neexigibilă și 378 cu adaosul comercial.

CAP.4. ANALIZA STOCURILOR DE MĂRFURI

Prin natura lui, orice stoc reprezinta o imobilizare de valori, de capital. Funcțiile pe care le îndeplinesc în procesul circulației capitalului determină politica pe care o adoptă firma în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanță deosebita.

Derularea curentă a activitații de exploatare si comercializare este asigurată de doua tipuri de procese:

procese economice, prin care se asigura transformarea materiilor prime și materialelor în noi valori de intrebuintare

procese financiare, prin care se realizeaza mobilizarea si alocarea surselor financiare pentru desfașurarea activitații economice, ceea ce implică:

achitarea datoriilor

recuperarea fondurilor proprii suplimentare sau apelarea la resurse importate.

Mentenanța proceselor financiare se realizeaza prin asigurarea și menținerea în dinamică a echilibrului financiar. Cel mai fiabil echilibru financiar rezultă din acoperirea datoriilor din vânzarile proprii.

Pe baza acestui principiu, din cifra de afaceri se acopera toate cheltuielile de exploatare și comercializare, se reînnoiesc imobilizarile fixe si stocurile, se rambursează creditele, se achită obligațiile financiare si fiscale si resursele de dezvoltare. Sintetic destinatia veniturilor obtinute prin cifra de afaceri se distribuie astfel:

ACTIVE PASIVE

Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotație a lor, prin care se măsoara durata în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare si comercializare; concret viteza de rotatie (ratele de gestiune) măsoară durata de transformare a activelor in lichiditati si durata de reinnoire a datoriilor.

Viteza de rotație a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile pâna se reîntorc în forma baneasca inițială. Cu cât viteza de rotatie a stocurilor este mai mare cu atât eficiența folosirii lor este mai ridicată deoarece efectele obținute în urma folosirii acestora sunt mai mari. Dacă are loc însă o încetinire a vitezei de rotație înseamnă că eficiența folosirii lor va scădea.

Gestiunea stocurilor se urmarește cu ajutorul ratei de gestiune exprimată prin:

numarul de rotații într-o anumită perioadă;

durata in zile a unei rotații.

Nivelul ratei de gestiune se exprima astfel:

Ca

nr = ––– Ca : cifra de afaceri a perioadei

Sm Sm : stocul mediu determinat cu relația

Sm S f

dz = –– x T Sm = Si + ––-

Ca 2

unde – Si si Sf reprezintă stocul existent la nivelul întreprinderii la începutul, respectiv la sfârșitul perioadei.

– T perioada de gestiune considerată, exprimată în zile

Factorii de influență asupra numarului de rotații

Analiza ratelor de gestiune a stocurilor privește analiza numarului de rotații, respectiv analiza duratei in zile a unei rotații.

Ca1 Ca0

nr = nr1 – nr0 = –––– – ––––

Sm1 Sm0

Sm

nr

Ca

– influența modificării stocului mediu

Ca0 Ca0 Ca0

nr ( Sm) = rnr – nr0 = –––- – –––- = –––- – nr0

Sm1 Sm0 Sm1

– influența modificării cifrei de afaceri

Ca1 Ca0 Ca0

nr (Ca) = nr1 – rnr = –––- – ––– = nr1 – –––-

Sm1 Sm1 Sm1

O creștere a stocului mediu va conduce la o reducere a numarului de rotații și invers, o scădere a stocului mediu va avea ca efect creșterea numarului de rotații .

În mod similar, o creștere a cifrei de afaceri va antrena creșterea numărului de rotații, și invers o diminuare a cifrei de afaceri va conduce la scăderea numărului de rotații.

Efectele gestionarii stocurilor

Efectele directe și indirecte ale modului de gestionare a resurselor materiale pot fi sintetizate în:

eliberari sau imobilizari de resurse materiale si financiare;

cresterea sau diminuarea masei profitului.

Eliberarile (E) sau imobilizarile (I) se pot determina dupa relatiile:

Ca

E (-) sau I (+) = ( dz1 – dz0 ) . ––-

T

Sm1

E (-) sau I (+) =( dz1 – dz0 ) . –––

dz1

Eliberarile sunt echivalente cu disponibilizarea de resurse materiale si financiare.

Imobilizarile sunt echivalente cu un necesar suplimentar de resurse materiale si financiare.

Consecintele asupra profitului se pot estima pornind de la relatia:

P = Ca – Cha unde Cha – cheltuielile aferente cifrei de afaceri

T

Deoarece Ca = Sm x ––– , relatia de calcul devine:

dz

T

P = Sm x ––- – Cha.

dz

Abaterea profitului fata de perioada de baza este:

T T

P = P1 – P0 = ( Sm1 x ––– – Cha1 ) – ( Sm0 x ––- – Cha0 ).

dz1 dz0

Modificarea profitului este influentata de:

modificarea cifrei de afaceri exprimata in cost;

modificarea stocului mediu al activelor circulante;

modificarea duratei de rotatie.

Masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor

Masurile prin care se poate interveni, controla si influenta viteza de rotatie a stocurilor materiale pot fi grupate dupa mai multe criterii, dintre care cel mai lucrativ il consideram a fi clasificarea factorilor dupa stadiul circuitului economic in care actioneaza.

Dupa acest criteriu, factorii si masurile pot fi identificati pe faze,respectiv:

aprovizionare

depozitare

productie

livrare (vanzare)

incasare

În stadiul aprovizionarii, masurile de accelerare a vitezei de rotatie vizeaza:

aprovizionarea ritmica cu resurse materiale;

dimensionarea optima a loturilor de aprovizionat.

În stadiul depozitarii,caile de accelerare a vitezei de rotatie a stocurilor materiale se refera la:

dimensionarea optima a stocurilor materiale;

pastrarea integritatii si calitatii materialelor;

eliminarea pierderilor, degradarilor si sustragerilor de materiale;

organizarea depozitelor de materiale;

reducerea cheltuielilor de depozitare,pastrare si manipulare;

lichidarea stocurilor supranormative si a cheltuielilor neeconomicoase.

În stadiul producției, se poate acționa prin:

reducerea duratei ciclului de fabricație prin:

– perfecționarea, modernizarea și înnoirea tehnologiilor de fabricație

– reproiectarea, modernizarea și înnoirea produselor

– retehnologizarea proceselor de producție

– aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă

– îmbunatatirea organizării locurilor de muncă.

– diminuarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, utilitați, service,etc.

creșterea productivității muncii.

În stadiul decontarilor se urmarește accelerarea vitezei de încasare a contravalorii produselor livrate si se acționeaza prin:

organizarea corespunzatoare a compartimentului de decontari (facturare, întocmirea documentelor însoțitoare, urmărirea circuitului documentelor, evidența beneficiarilor).

Putem conchide că măsurile de accelerare a vitezei de rotație a stocurilor materiale în toate fazele ciclului economico- financiar pot fi concentrate prin formularea a doua obiective, cărora se subordoneaza toate măsurile enumerate anterior.Aceste obiective sunt:

dimensionarea optima a stocurilor materiale în toate fazele ciclului economic;

reducerea cheltuielilor de exploatare si comercializare.

Atingerea acestor obiective înseamna accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor materiale, cresterea gradului de lichiditate a lor cu toate efectele favorabile pentru rezultatele economico-financiare ale întreprinderii.

Sub aspect metodologic analiza stocurilor în cadrul unei firme vizeaza mai multe aspecte. În cadrul societății Begacom cele mai importante sunt prezentate în continuare.

Astfel, o prima problemă se refera la evoluția stocurilor comparativ cu cifra de afaceri.

În tabelul următor se prezintă evoluția, pe parcursul unui interval de 5 ani, pentru stocurile de marfă, raportat la cifra de afaceri a societății Begacom.

TABELUL 13

Numărul de rotații arată de câte ori, într-o perioadă de gestiune, stocurile trec prin toate stadiile activității până se reîntorc în formă bănească inițială. Cu cât viteza lor este mai mare cu atât eficiențe folosirii lor este mai mare.

Având în vedere această semnificație, rezultă că în acest interval de timp stocurile au avut o evoluție diferita. Astfel in primii trei ani a existat tendința de creștere a valorii stocurilor, crescând și viteza lor de rotatie, iar spre sfârsitul intervalului asistăm la o reducere a rotației, ceea ce se concretizează într-o imobilizare de resurse. Situația se explică prin modificările intervenite în desfășurarea activității societății Begacom în anul 2000 – dezvoltarea activității comerciale prin preluarea stocului de marfă de la etajele superioare ale complexului. Situația se redresează parțial în anul următor, când se constată o creștere a vitezei de rotație, concomitent deci cu o degajare de resurse. În mod normal, în condiții de stabilitate economica, stocurile de mărfuri trebuie să evolueze în paralel cu cifra de afaceri. În activitatea practica de analiza se recomanda ca pe masura posibilitatilor sa se facă comparatii si cu situatia firmelor concurente.

Al doilea aspect în analiza stocurilor se refera la evolutia lor fata de un nivel considerat al acestora (stoc normat, mediu, maxim sau orice alta categorie). Acest aspect se dovedește important mai ales în activitățile productive unde continuitatea procesului de productie impune existenta stocurilor necesare desfășurării fără discontinuități a acestuia. În cazul analizat acest aspect este important pentru analiza stocurilor de materiale necesare desfășurării în condiții normale a activității. De aceea, firma trebuie sa-și stabilească limita stocurilor si să urmareasca respectarea acesteia.

Al treilea aspect care se recomanda in analiza stocurilor se refera la gradul de imobilizare, procedandu-se la gruparea lor in stocuri normale, stocuri cu miscare lenta, stocuri fara miscare.

Încadrarea intr-o grupa sau alta se face in functie de frecventa consumului, calculandu-se durata de imobilizare a stocului (Di) in zile pe baza relatiei:

S x 360 în care: S = stocul mediu anual

Di = ––––- E = iesirile

E

În raport cu aceasta marime calculată pentru perioadele anterioare, se stabilește convențional, intervalul in zile pentru fiecare grupa. De exemplu, dacă durata medie de stocare este de 30 zile, mărfurile care au timp de stocare mai mic decât aceasta durata, intra in grupa stocurilor normale, intre 30-60 zile, reprezinta stocurile cu miscare lenta, iar peste 60 zile fara miscare. Astfel, daca o marfă Di =45 zile, iar de la ultima iesire au trecut 50 zile, intra in grupa stocurilor cu miscare lenta.

Actualizand permanent baza de date privind stocurile,la anumite intervale pot fi obtinute informatii,structurate in urmatorul tabel:

TABELUL 14

Rezulta ca din valoarea totala a stocurilor de 15 mld.lei la finele anului 2001, 23,33% sunt cu mișcare lenta, 10% fără mișcare, iar 66,67% sunt normale. Situatia data se compara cu perioadele anterioare pentru a vedea modificarile intervenite, acționandu-se în consecință.

Pentru exemplificarea efectelor gestionării stocurilor asupra activității societății considerăm evoluția indicatorilor pe intervalul 2000-2001 și determinăm factorii care au contribuit la această evoluție.

TABELUL 15

Influența factorilor asupra numarului de rotații:

Ca1 Ca 0

nr = nr1 – nr0 = ––– – –––-

Sm1 Sm0

nr = 6,5-8 = -1,5 rotații

Influența modificării stocului mediu:

Ca0 Ca0 Ca0 60.000

nr (Sm) = ––– – ––– = ––– – nr0 = –––- – 8 = -4,75

Sm1 Sm0 Sm1 18.500

Influența modificării cifrei de afaceri:

Ca1 Ca0 Ca0 60.000

nr (Ca) = ––– – ––– = nr1 – –––- = 6,5 – ––– = 3,25

Sm1 Sm1 Sm1 18.500

Concluzii:

datorita creșterii stocului mediu cu 11.000 mil lei, a scăzut numărul de rotații cu 4,75

datorită creșterii cifrei de afaceri cu 60.000 mil lei, a crescut numărul de rotații cu 3,25

Deci se constată influențe pozitive datorită creșterii cifrei de afaceri și negative datorită creșterii stocului mediu anual.

Efectele gestionării stocurilor sunt:

Ca1 120.000

a. I = ( dz1 – dz0 ) x –- = ( 55 – 45 )x –––– = 10 x 333,33 = 3.333 mil.lei

T 360

Deci s-au imobilizat resurse materiale si financiare in valoare de 3.333 mil lei.

b.Influența asupra profitului:

P = P1 – P0 = 4.000 – 2.000 = 2.000 mil lei

Factorii de influență sunt:

b1. Influența modificării cifrei de afaceri exprimată în cost

T T

P( Ca) = ( Sm0 x ––- – Cha1) – ( Sm0 x ––- – Cha0 )

dz0 dz0

360 360

= ( 7.500 x ––- – 116.000 ) – ( 7.500 x –– – 58.000 ) = – 58.000

45 45

b2. Influența modificării stocului mediu:

T T

P (Sm) = ( Sm1 x –– – Cha1 ) – ( Sm0 x ––- – Cha1) = dz0 dz0

360 360

= ( 18.500 x ––- – 116.000 ) – ( 7.500 x ––– – 116.000 ) = 88.000

45 45

b3. Influența modificării duratei de rotație:

T T

P( dz ) = ( Sm1 x ––– – Cha1) – ( Sm1 x ––- – Cha1) =

dz1 dz0

360 360

= ( 18.500 x ––- – 116.000 ) – ( 18.500 x ––– – 116.000 ) = – 28.000

55,5 45

Deci :

P = b1 + b2 + b3 = -58.000 + 88.000 – 28.000 = 2.000 mii lei

Profitul a fost influențat nefavorabil de cheltuieli si modificarea duratei de rotație a stocurilor și favorabil de modificarea valorii stocului mediu.

Putem încheia concluzionând că măsurile de accelerare a vitezei de rotație a stocurilor în toate fazele circuitului economico-financiar pot fi concentrate prin formularea a două obiective:

dimensionarea optimă a stocurilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

Atingerea acestor obiective înseamnă accelararea vitezei de rotație a stocurilor, creșterea gradului de lichiditate a lor cu toate efectele favorabile pentru rezultatele economico-financiarea ale întreprinderii.

CAP.5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Comerțul ca o componentă principală a sectorului terțiar al economiei, se poate defini ca ansamblul de activități prin care se stabilesc legături permanente între producători și consumatori. În esență el se definește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor și revânzare a lor, în scopul obținerii unui profit.

În ceea ce privește comerțul cu amănuntul, vânzările de mărfuri au evoluat în corelație directă cu puterea de cumpărare a populației, în condițiile în care oferta pe piața bunurilor de consum s-a majorat atât pe seama importurilor cât și a producției interne de bunuri durabile. Diminuarea treptată a raportului supraunitar dintre creșterea veniturilor bănești și rata inflației mai accentuată a făcut ca vânzările de mărfuri să crească tot mai puțin în ultimii ani, în termeni reali.

Comerțul cu mărfuri în toate formele lui, prezentate în lucrarea aceasta arată că mărfurile sunt formate din bunuri achiziționate în vederea revânzării în aceeasă stare. Problema care se pune în unele cazuri este delimitarea noțiunii de marfă.

Problema stabilirii execte a noțiunii de marfă este foarte importantă pentru comerț și mai ales pentru comerțul prin magazine proprii acolo unde trebuie să se facă delimitarea exactă între marfă și produs finit.

În ceea ce privește unitățile producătoare, nu vând în cele mai multe cazuri mărfuri prin magazinele lor, ci produse finite pe care le obțin, cu scopul de a obține un profit suplimentar pentru a testa cerințele pieței și pentru a atrage mai mulți cumpărători prin prețurile mai reduse în comparație cu cele ale mărfurilor identice, dar care nu au străbătut circuitul producător-comerțul engros-comerțul endetail-utilizatori finali.

În concluzie, considerăm că desfacerea produselor finite prin magazine proprii sau direct din depozitele de produse finite trebuie să urmeze aceeași filieră de înregistrare contabilă pe care Normele Metodologice ale Ministerului Finanțelor de utilizare a conturilor contabile, le prevăd pentru obținerea și vânzarea produselor finite.

La societățile comerciale care desfășoară vânzări de produse cu plata în rate, fie prin sistemul en-gros, fie en-detail, contabilitatea circulației mărfurilor cuprinde trei variante care îi permit oricărei societăți care desfășoară astfel de activități să-și aleagă metoda dorită.

Circulația mărfurilor prin comerțul prin consignație a căpătat o amploare deosebită după 1990 și până în prezent. Comerțul prin consignație oferă unele avantaje comercianților datorită faptului că ei au nevoie de mai puține lichidități deoarece ei nu cumpără mărfurile pe care le vând ci intermediază vânzarea lor, între proprietar și cumpărător.

Comerțul de consignație ca formă a comerțului cu amănuntul asigură desfacerea unor mărfuri aparținând unor persoane fizice sau juridice. Ca urmare se diversifică paleta sortimentală a mărfurilor oferite consumatorilor.

Comerțul en-gros atât de important în cadrul economiei de piață asigură o verigă foarte importantă în cadrul activității de circulație a mărfurilor. Reducerea lanțului de verigi, duce la reduceri de preț la cumpărătorii finali.

Contabilitatea analitică și sintetică este foarte bine organizată în cadrul formelor de comerț en-gros, oferind informații utile factorilor de decizie și conducere.

În cadrul acestei lucrări am urmărit modul de organizare și conducere a contabilității privind circulația mărfurilor în domeniul comerțului cu amănuntul într-o societate care are acest profil ca obiect principal de activitate.

Analizând modul de organizare și conducere a contabilității privind circulația mărfurilor și reflectarea acestuia în contabilitate se pot trage mai multe concluzii:

-o evidență bine organizată în oricare dintre tipurile de comerț și faze ale circulației mărfurilor trebuie să furnizeze informațiile necesare luării unor decizii cât mai documentate;

-actuala metodologie privind evidența circulației mărfurilor și actualul sistem contabil satisfac necesitățile menționate mai sus, dar problema este a documentelor justificative prea complexe și numeroase care îngreunează procesul de prelucrare a datelor primare și mai ales de culegere a lor.

Simplificarea sau scurtarea verigilor prin care trec aceste documente ar duce la o mai bună eficiență și randament în cadrul compartimentelor financiar-contabile ale diferitelor firme de comerț.

Toate aceste lucruri se pot realiza numai prin buna organizare a contabilității în cadrul societăților comerciale, utilizarea metodologiei de aplicare a contabilității, aceasta fiind baza necesară realizării scopurilor propuse de firmă.

Din analiza modului de conducere a contabilității privind circilația mărfurilor se desprind concluzii despre organizarea și conducerea activității. În primul rând circulația documentelor contabile între punctele de lucru și compartimentul contabilitate se făcea uneori prea încet și de aceea s-a găsit soluția informatizării contabilității și gestiunii în punctele de lucru, ceea ce a dus la creșterea vitezei de circulație a documentelor precum și a corectitudinii prelucrării lor, a obținerii unor informații foarte rapide și precise, acest lucru având efect major asupra luării unor decizii importante.

Personalul utilizat în cadrul firmei, dar mai ales în cadrul compartimentului contabilitate nu avea sarcini clare și de aceea eficiența era scăzută. După implementarea programelor informatice, aceste dezavantaje s-au remediat în mare parte, fiecare știind precis ce are de făcut, activitatea fiecăruia putând fi mult mai ușor de verificat, eficiența fiind mult ridicată. De asemenea s-a redus timpul de lucru și numărul de personal, ceea ce a dus la scăderea cheltuielilor.

Analizând situația actuală a firmei se pot face propuneri de îmbunătățire a activității prin perfecționarea în continuare a organizarii, prin acordarea unei importanțe sporite activității de analiză economico-financiară și bugetare a activității. Având în vedere că prelucrarea datelor se face foarte rapid cu ajutorul programelor informatice, iar complexitatea informațiilor ce se pot obține este foarte mare și indicatorii economico financiari se pot stabili rapid atât la nivel de firmă cât și la nivelul fiecărui punct de lucru, se poate trage concluzia că există premisele desfășurării unei activități eficiente și elaborate astfel încât informațiile contabile să fie într-adevăr un instrument în conducerea activității.

Consider că prin aceste măsuri poate să crească rolul informativ al contabilității, prin furnizarea unor informații, reale, corecte, privind acest sector important al activității de comerț.

=== Lucrare de diploma ===