Contabilitatea stocurilor, cu studiu de caz și aplicație [618309]

Licență

Contabilitatea stocurilor, cu studiu de caz și aplicație [618309]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Contabilitatea stocurilor, cu studiu de caz și aplicație
informatică la SC Sensiblu SRL

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL1 PARTICULARITATI PRIVIND EVALUA REA SI INVENTARIEREA
STOCURILOR
1.1. Stocurile si caracterizarea acestora
1.2. Metode de evaluare a stocurilor
1.3. Inventarierea stocurilor la entitatile economice
1.4. Reflectarea stocurilor în bilantul contabil
CAPITOLUL II CONTABILITATEA STOCURILOR
2.1 Metoda inventarului permanent
2.2 Metoda inventarului intermitent
2.3 Contabilitatea stocurilor cu ajutorul sistemelor informatice
2.5 Contabilitatea ajustarilo r pentru deprecierea stocurilor
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – ANALIZA SI VALORIFICAREA DATELOR
PRIVIND CONTABILITATEA SI GESTIUNEA STOCURILOR
3.1. Prezentarea SC SENSIBLU SRL
3.2. Studiu de caz privind stocurile în cadrul SENSIBLU SRL
3.3. Aplicatie informatica în cadrul SENSIBLU SRL
3.4 Monografie
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

Introducere
Tendința mondială de armonizare contabilă este evidentă. Direcția în care este
adoptată este adoptarea pe scară largă a IFRS , Ecobici, N. , presupunând că au existat
aproximativ 100 de state care impun sau aplică cu voce tare aplicarea IFRS. Din aceste
motive, abordarea studiului sa realizat prin concentrarea asupra rapoartelor conform IFRS.
În prezent, informația înseamnă putere, iar modul prin care se obține este
comunicarea . Presupunând că una dintre scopurile situațiilor financiare anuale este de a
asigura comunicarea între companii și părțile interesate, noi subscriim l a ideea emi să de
Dănescu, T. , potrivit căreia calitatea acestei comunicări depinde de cultura contabilă a
participanții la acest proces de comunicare.
Orice decizie luată de părțile interesate trebuie să se bazeze pe analiza datelor
relevante. De exemplu, o decizie de a investi în capitalul unei companii din sectorul energetic
trebuie să înceapă cu o analiză globală a acestui sector. Aceasta constă în analiza
comparativă a informațiilor din situațiile financiare anuale ale societăților care activează în
acest sector, însă pentru a realiza această analiză este necesară existența situațiilor financiare
care pot furniza informații comparative.
În România, comparabilitatea informațiilor din situațiile financiare anuale a fost
profund afectată de existența unor cadre de raportare diferite, în funcție de faptul că entitățile
sunt listate pe o piață reglementată sau nu. Astfel, începând cu anul 2005 , aceasta a stabilit
cerința ca societățile cotate să raporteze în conformitate cu IFRS pentru situațiile financiare
consolidate, ceea ce a modificat comparabilitatea informațiilor furnizate de societățile
respective și care nu sunt enumerate sau cele care sunt enumerate nu întocmește situații
financiare consolidate.
Începând cu 2012, odată cu introducerea OMFP 1286/2012 pentru aprobarea
Regulamentelor de contabilitate în conformitate cu Standardele Internațion ale de Raportare
Financiară , toate societățil e cotate (chiar dacă nu întocmesc situații financiare consolidate)
au fost obligate să raporteze conform IFRS. Astfel, putem spune că lipsa de comparabilitate
a fost redusă la informațiile furnizate de două tipuri diferite de companii: cele listate și cele
nelistate. Odată cu introducerea OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate , considerăm că lipsa
de comparabilitate a fost redusă considerabil.

Cu toate acestea, există studi i de specialitate care indică existența unor lacune în ceea
ce privește comparabilitatea situațiilor financiare ale societăților cotate la bursă în Europa,
chiar dacă aplicarea IFRS a fost introdusă la scară largă , oferind detalii cu privire la metodele
și prelucrarea statistică ar trebui să fie baza pentru asigurarea comparabilității informațiilor.
În cazul în care se face trimitere la bilanț, contul de profit și pierdere, situația
modificărilor capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie, cadrul acestora este
același pentru majoritatea entităților care raportează în același cadru (deși există mici
diferențe de la o entitate la altul), considerăm că acest lucru nu se aplică notelor la situațiile
financiare anuale. OMFP 1286/2012 face doar ce rințe privind notele, fără a crea o sursă reală
de informații pentru alte categorii de părți interesate, cu excepția statului.
Acest lucru este în detrimentul părților interesate care sunt interesate de analiza dintr –
un întreg sector de activitate, deoar ece comparabilitatea informațiilor nu este asigurată.
Conform studiilor , doar 42% dintre cei chestionați consideră că adoptarea IFRS europeană
asigură comparabilitatea informațiilor financiare .
Astfel, putem afirma că unul dintre cele mai importante obiect ive ale situațiilor financiare
anuale (care, altfel, este prevăzut chiar în IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare), și anume
asigurarea comparabilității cu alte entități, nu este realizat în întregime.
Literatura specializată păstrează diferite tipur i de informații cerute de diferitele
categorii de părți interesate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă interesul clienților pentru
respectarea principiul ui continuității activității .
Aceeași sursă bibliografică afirmă că alte categorii de părți inter esate au alte nevoi
informaționale. De exemplu, investitorii pot fi dispuși să cunoască alte informații privind
riscul, în timp ce furnizorii și creditorii pot fi interesați de informații cum ar fi capacitatea
unei companii de a -și plăti datoriile în inter valul de timp asumat (analiza lichidității și a
solvabilității entităților).
Pentru a consolida puterea informațională a situațiilor financiare anuale, entitățile au
diverse mijloace dezvoltate de teoria și practica contabilă. Printre aceste mijloace subliniem
posibilitatea (uneori chiar obligația) de a verifica situațiile financiare anuale.
În procesul de luare a deciziilor, părțile interesate se pot baza pe informații brute din
situația financiară anuală sau pe prelucrarea acestor informații.

CAP ITOLUL1 PARTICULARITATI PRIVIND EVALUAREA SI
INVENTARIEREA STOCURILOR
1.1. Stocurile și caracterizarea acestora

Stocurile sunt materii prime, bunuri în proces și bunuri complet finite care sunt
considerate a fi partea din activele afacerii care sunt gata sau vor fi gata de vânzare.
Formularea unui model adecvat de inventar este una dintre preocupările majore pentru o
industrie. Cele mai vechi cercetări științifice de gestionare a inventarului datează din a doua
decadă a secolului trecut, dar interesul pen tru acest domeniu științific este încă mare.
Din nou, considerând că fiabilitatea oricărui proces este o caracteristică importantă
în activitățile de cercetare. Valorile unor factori sunt foarte greu de definit sau aproape ireale.
În astfel de cazuri, mo delele fuzzy de gestionare a inventarului ocupă un loc important.
Această lucrare analizează parametrii posibili ai modelelor existente de control al
inventarului. Se face o încercare de a oferi o revizuire actualizată a literaturii existente,
concentrându -se pe descrierea caracteristicilor și tipurilor de modele de control al
inventarului care au fost dezvoltate1.
Problema controlului inventarului este una dintre cele mai importante în
managementul organizațional. De regulă, nu există o soluție standard – condițiile fiecărei
companii sau firme sunt unice și includ multe caracteristici și limitări diferite.
O problemă care apare în dezvoltarea modelelor matematice și determinarea
strategiei optime de control al inventarului este legată de această problemă . Caracteristicile
modelelor de management al inventarului sunt că soluțiile optime care rezultă pot fi
implementate într -o situație care se schimbă rapid, de exemplu, când condițiile sunt
schimbate zilnic. Există necesitatea unor metode noi și eficiente p entru sistemele de
modelare asociate gestionării stocurilor, în fața incertitudinii.
Există incertitudini cu privire la obiectul de control, deoarece procesul de obținere a
informațiilor necesare despre obiect nu este întotdeauna posibil. Soluționarea un or astfel de

1 Groșanu A., Contabilitatea creativă în România, working paper, lucrare prezentată la a treia sesiune de
comunicări ştiinţifice a cercetătorilor postdoctorali “Provocările crizei și răspunsurile științei economice ”,
2012, p. 39.

sarcini complexe necesită utilizarea analizelor sistemelor, dezvoltarea unei abordări
sistematice a problemei managementului în general. Modelele de inventar se disting prin
ipotezele făcute cu privire la variabilele cheie: cererea, structura costurilor, caracteristicile
fizice ale sistemului. Aceste ipoteze nu se potrivesc mediului real. Există o mare nesiguranță
și variabilitate2.
Stocurile (rezervele) sunt create pentru a desfășura activitățile normale ale
companiei. Determinarea corectă și în timp util a strategiei optime de control al stocurilor
permite eliberarea unei cantități semnificative de active înghețate sub formă de stocuri, ceea
ce duce la creșterea eficienței utilizării resurselor. Chiar dacă există milioane de tipuri
diferite d e produse fabricate în societatea noastră, există doar două decizii fundamentale pe
care trebuie să le luați atunci când controlați inventarul:
1. Cât de mare ar fi o comandă de completare a inventarului?
2. Când trebuie plasat un ordin de completare a inv entarului?
Obiectivele managementului de inventar reduc adesea prob lema dacă este mai
profitabilă, capabil să facă rapid, dar mai scump sau mai lent, dar mai ieftin. O astfel de
strategie va fi un control optim al stocurilor, care minimizează suma costuri lor asociate cu
lipsa de producție, depozitare și inventar per unitate de timp sau pentru o anumită perioadă
(inclusiv infinită).
Modelele de management diferă în funcție de natura informațiilor disponibile privind
proprietățile sistemului simulat. Atunci când valoarea parametrilor modelului este bine
definită, natura modelului matematic corespunzător este deterministă. Dacă parametrii
sistemului sunt valori aleatorii cu o probabilitate cunoscută, modelele de distribuție sunt
stochastice (probabiliste). Da că toți parametrii modelului nu se schimbă în timp, se numește
static, altminteri – dinamic3.
Modelele statice sunt utilizate atunci când se primește o decizie unică cu privire la
nivelul rezervelor pentru o anumită perioadă și dinamică – în cazul luării de decizii
secvențiale privind nivelurile stocurilor sau pentru ajustarea deciziilor anterioare , ținând

2 Matiş D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară, Ediţia a III -a, Editura Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj –
Napoca, 2010, p. 34.
3 Ibidem.

seama de schimbările care au loc. Atunci când modelele statice de modificare a parametrilor
sistemului nu pot fi instalate, este necesar să se rezolve problema administrării inventarului
în fața incertitudinii.
În modelele de gestionare a stocuri lor se iau în considerare următoarele caracteristici:
Elemente unice sau multiple. Această dimensiune are în vedere dacă un singur element poate
fi utilizat separat pentru calcule sau dacă ar trebui luate în considerare mai multe produse
interdependente, c a urmare a constrângerilor bugetare sau spațiului colectiv, a controlului
coordonat sau a substituibilității între elemente4.
Durata de timp. În anumite situații de gestionare a stocurilor, sezonul de vânzare
pentru produse este scurt, iar stocul excesiv la sfârșitul sezonului nu poate fi folosit pentru a
satisface cererea din următorul sezon. În astfel de cazuri, este necesar un model de o singură
perioadă. Atunci când trebuie luate în considerare mai multe perioade, o abordare comună
este utilizarea unei abordări de implementare a orizontului de rulare. Aici, deciziile iau în
considerare doar un număr relativ mic de perioade viitoare și se fac la începutul fiecărei
perioade. Deciziile sunt apoi implementate în perioada curentă, iar problema sa rezolvat la
începutul perioadei ulterioare.
Numărul de puncte de stocare. Uneori este oportună tratarea izolată a unui singur
punct de stocare. În multe cazuri din lumea reală, stocurile aceluiași articol sunt păstrate la
mai mult de o locație. În situațiile cu mai multe eșalone, ordinele generate de o locație (de
exemplu, un depozit de sucursale) devin o parte sau întreaga cerere din altă locație (de
exemplu, un depozit central).
În plus, se poate avea o multiplicitate orizontală, adică mai multe locații la același
nivel echivalent (de exemplu, mai multe depozite sucursale) cu posibilitatea de transbordare
și redistribuire5.
Natura produsului. Dimensiunea tipului de produs identifică și ia în considerare
anumite caracteristici ale produsului. De exemplu, un produs poate fi perisabil, consumabil,

4 Nuţă A -C., Consideraţii privind paradisurile… fiscale!, Revista Română de Fiscalitate, Nr. 3,
2008, p. 21 -24.
5 Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. IFRS -2009, traducere, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009,
p. 21.

reparabil sau recuperabil. Deteriorarea unui element în perioada de depozitare este un proces
natural. Prin urmare, nu poate fi ignorată în politica de inventariere. Poate fi diferit în diferite
locuri de stocare datorită di ferenței de mediu.
Natura cererii. Există o serie de opțiuni posibile în modelarea procesului de cerere.
Tipurile de cerere ar putea fi clasificate așa cum este prezentat în figura 1. Cererea
deterministă este exact cunoscută, spre deosebire de cererea p robabilistică. Poate fi de două
tipuri. Una dintre ele este statică, care nu are vreo variație. Cantitatea de cerere cunoscută
sau care poate fi satisfăcută de certitudine. Al doilea tip este dinamic, care poate varia. Acest
tip de cerere variază în funcți e de timp, dar modul în care variază cererea este cunoscut cu
certitudine. Distribuția staționară cu parametri cunoscuți. Acest tip de cereri urmează unei
distribuții de probabilitate cunoscută sau estimată din datele istorice. Distribuțiile utilizate
în mod obișnuit includ Poisson normal, gamma6.
Cerere probabilistică non -staționară. Acest tip de cerere se comportă ca o plimbare
aleatorie care evoluează în timp, cu schimbări regulate în direcția și rata de creștere sau
declin.
Pe baza surselor de cerere, cererile sunt împărțite în independente și dependente.
Cererea independentă este cererea care constă în cerințele individuale ale consumatorilor,
fiecare simțind nevoia independentă de cealaltă. Cererea dependentă apare atunci când un
producător utilizeaz ă un număr de componente pentru fabricarea produselor finite, iar
cererea pentru fiecare componentă este asociată cu alte componente și depinde de planul de
producție al producției.
Natura procesului de furnizare. Natura procesului de furnizare se referă la orice
restricții sau constrângeri care au fost impuse proceselor de intrare în lanțul de aprovizionare.
Dimensiunea minimă sau maximă a comenzii sau timpul de execuție a reaprovizionării sunt
exemple de factori tipici considerați în această dimensiune.
Silver (2008) identifică trei forme posibile de timp de plumb. Prima formă este cea
în care se cunoaște timpul de execuție al fiecărei reaprovizionări; al doilea este locul în care
reaprovizionările ajung după un timp aleatoriu; iar forma finală este ace ea în care factorii

6 Feleaga N., Malciu L. Reformă după reformă. Contabilitatea din România in faţa unei noi provocări, Volum
I, Eseuri și analiza standardelor IAS -IFRS, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, p. 26.

sezonieri pot afecta timpul necesar pentru a fi îndeplinită o comandă. Un furnizor de obicei
are o capacitate limitată; prin urmare, restricțiile de dimensiune a ordinelor sunt luate în
considerare în această teză. În plus, timpul de pl umb se presupune a fi o valoare constantă și
cunoscută.
Penalitate și deficit. Orice depozit este stabilit pentru a preveni o lipsă a unui anumit
tip de produse manipulate de sistem. Lipsa stocurilor la momentul potrivit duce la pierderi
asociate cu perio adele de nefuncționare, inegalitatea producției etc. Aceste pierderi se vor
numi o penalizare pentru deficit7.
Orice model este o abstracție a realității. Cu cât este mai mare numărul de dimensiuni care
trebuie luate în considerare în model, cu atât modelu l va fi mai mare și va îndeplini cerințele
mediului real.
Este o sarcină dificilă de a obține valori realiste de intrare pentru parametrii
matematici ai inventarului. Persoana de luare a deciziilor care îndeplinește această sarcină
deseori operează într -un mediu cu parametri necunoscuți. În controlul stocurilor, este asociat
cu incertitudinea ratelor cererii clienților, a timpului de fabricație și de livrare.
Modelele și metodele de luare a deciziilor în teoria existenței managementului
inventarului se c oncentrează, de obicei, pe parametrii determinanți, iar modulele nu
îndeplinesc cerințele complete ale mediului real. În astfel de cazuri, modelele fuzzy de
gestionare a inventarului ocupă un loc important. Teoria seturilor fuzzy sugerează metode
de a trat a imprecizia și incertitudinea într -un mod cantitativ. Logica fuzzy este utilizată pe
scară largă în rezolvarea problemelor de riscologie, a problemelor de inteligență artificială
precum în sistemele expert în construcții și în combinație cu rețelele neuro nale artificiale.
Baza teoretică a logicii fuzzy constituie seturile fuzzy, propuse de Zadeh (1965)8.
Aceasta a câștigat o largă popularitate ca mijloc de modelare a datelor vagi în
aplicațiile de management al producției. Galbraith (1973) definește ince rtitudinea ca fiind
diferența dintre cantitatea de informații necesare pentru a îndeplini o sarcină și cantitatea de
informații deținute în prezent. În lumea reală, multe forme de incertitudine afectează
procesele de producție. Ho (1989) le clasifică în do uă grupe: incertitudinea de mediu și

7 Celu D. Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea di n România, Teză de doctorat, ASE, 2004, p. 32.
8 Ibidem.

incertitudinea sistemului. Incertitudinea privind mediul include incertitudini dincolo de
procesul de producție, cum ar fi incertitudinea cererii și incertitudinea ofertei. Incertitudinea
sistemului este legată de nesig uranțele procesului de producție, cum ar fi incertitudinea
randamentului operațional, incertitudinea de producție în timpul producției și incertitudinea
de calitate, eșecul sistemului de producție și modificările structurii produsului. O nouă etapă
în teor ia gestionării inventarului este apariția unor modele care iau în considerare
incertitudinea.

1.2. Metode de evaluare a stocurilor

Evaluarea companiilor devine din ce în ce mai independentă și mai îndepărtată de
informațiile înregistrate în datele cont abile. Conform concepției tradiționale, valoarea
companiei este legată de mărimea câștigurilor. Există alți indicatori importanți care
influențează valoarea companiei. Putem grupa acești factori ca factori interni și externi.
Factorii interni sunt specifi ci și adecvați pentru compania concretă. Factorii interni
pot fi contabili și necontabili. Factorii contabili interni care influențează valoarea companiei
sunt contabilizarea R D, recunoașterea cheltuielilor, deprecierea și amortizarea, cheltuielile
legate de achiziție, reorganizare și restructurare, impozite. Factorii interni contabili scad, de
obicei, valoarea companiei, deoarece nu toate activele, în special activul necorporal, sunt
înregistrate în întregime conform regulilor contabile, în ciuda influenț ei creării valorii9.
Factorii interni non -contabili conțin următoarele măsuri de creare a valorii influenței:
loialitatea consumatorilor și a angajaților, factorii de organizare.
Factorii externi influențează valoarea tuturor companiilor. Factorii extern i sunt legați
de caracteristicile țării: stabilitatea politică, riscul investițiilor, poziția regională, dezvoltarea
tehnologică, situația economică generală, mediul social -cultural, mediul juridic etc.
Investitorul trebuie să evalueze influența factorilor externi asupra valorii compan iei10.

9 Adriana Duţescu, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Ghid pentru înţelegerea
şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate,Ed.Everest,2001, p.15.
10 Ibidem.

Neufville (2004) și Terry Rigby (2003) consideră că alegerea metodelor de evaluare
depinde de scopul evaluării companiei. Scopurile de evaluare pot fi de două tipuri (Neufville,
2004):
obiectivul alegerii – metodele de analiză a deciziei (arbori de decizie sau rețele);
scopul de a lua decizii – metode de analiză a opțiunilor (judecarea, prețul oricărei opțiuni).
Informațiile sunt foarte importante în procesele de luare a deciziilor de investiții. Alegerea
evaluării
metoda depinde de informațiile disponibile. De obicei, avem nevoie de informații despre:
dinamica profitului de câțiva ani;
dividende care plătesc istoric;
valoarea contabilă a activelor și obligațiilor;
tranzacțiile de acțiuni și alte modificări ale propr ietății acționarilor; ofertele potențialilor
cumpărători externi;
natura industriei;
managementul și experiența managementului;
prețurile acțiunilor comparabile ale societăților publice.
Alegerea metodei de evaluare depinde, de asemenea, de scopuri, de lu are a deciziilor
de organizare, de competențe analitice.
Metodele de evaluare ale companiei
Există o mulțime de metode financiar -contabile utilizate pentru a determina valoarea
companiei. Aproape toate aceste metode sunt orientate spre decizii viitoare ș i se referă la
fluxurile de numerar libere. Evaluând nivelul de incertitudine, presupunem că valoarea
actuală a numerarului este mai mare decât valoarea sa viitoare. Nivelul de risc este direct
proporțional cu profitul posibil.
Există trei abordări ale ev aluării companiei în literatura științifică.

Abordarea privind costul (activul) evaluează o companie prin acumularea costurilor
care ar fi necesare în prezent pentru înlocuirea activului. Premisa abordării bazate pe costuri
este că un investitor nu ar mai plăti pentru a cumpăra activul decât ar fi plătit pentru a
reproduce activul. Uneori este complicat obținerea unor rezultate fiabile din cauza nivelului
ridicat al inflației, a schimbărilor tehnologice rapide. Este dificil de implementat acolo unde
înregi strările contabile sunt slabe. Investiția în idee ar putea să nu reprezinte toată valoarea
imaterială aferentă operațiunilor societății nou înființate. Acesta poate încheia cea mai mică
indicație de valoare pentru companiile nou -înființate.
Abordarea veniturilor ia în considerare câștigurile viitoare prin calcularea valorii
actuale a fluxurilor de numerar proiectate la o rată de actualizare rezonabilă a valorii
actualizate. Identificăm două tipuri de metode ale abordării veniturilor:
metodele de singu laritate – capitalizarea dividendului, capitalizarea câștigurilor,
capitalizarea fluxului de numerar;
metode de perioade multiple – analiza fluxurilor de numerar actualizate.
Principalul avantaj al acestor metode este indicarea valorii corecte a pieței î n funcție
de așteptările pieței
viitoarele performanțe economice specifice companiei.
Abordarea de piață valorează compania pe baza comparației cu vânzările
companiilor similare.
Valoarea este concepută ca dorința consumatorului de a plăti suma concretă . Firmele
analogice ale mărcii sunt identificate. Sunt utilizate următoarele metode de evaluare11:
– tranzacții comparabile: un activ comparabil se distinge printr -o valoare de piață
similară;
– calcularea multiplicatorilor de piață;
– capitalizarea valorii de pi ață pe o unitate de resurse sau capitalizarea valorii de piață
per unitate din producția anuală. Acești indicatori sunt calculați împărțind întreaga
sumă de capital din suma resurselor sau volumul anual de producție;

11 Vişan D. Sistemul contabil în comerţul exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 85.

– acorduri opționale, atunci când un part ener de tranzacții este de acord să efectueze o
plată și / sau să facă costuri de proprietate.
– calcularea multiplicatorilor de piață;
– capitalizarea valorii de piață pe o unitate de resurse sau capitalizarea valorii de piață
per unitate din producția anuală. Acești indicatori sunt calculați împărțind întreaga
sumă de capital din suma resurselor sau volumul anual de producție;
– acorduri opționale, atunci când un partener de tranzacții este de acord să efectueze o
plată și / sau să facă costuri de proprie tate.
Prețul țintă al unei valori mobiliare este prețul corect care se așteaptă de obicei să fie
atins într -un orizont de investiție de 12 luni (dacă nu se specifică altfel) obținută prin
utilizarea fie a instrumentelor și a metodelor de evaluare absolută , cum ar fi modelul
actualizat al fluxului de numerar (DCF) (DDM), venitul rezidual (RI), metoda sum -of-parts
sau modelele relative, cum ar fi multiplii de grup peer.
Toate metodele de evaluare se bazează fie pe modele integrate de sus în jos, fie pe
cele de jos în sus, pentru fiecare stoc inclus în universul de acoperire AFR și implică o
perioadă minimă de 5 ani a previziunilor detaliate (Situația veniturilor, Bilanțul, Declarația
fluxului de trezorerie) analiza cuprinzătoare a tuturor informațiilor relev ante disponibile
publicului și cea mai bună apreciere a analistului la data raportului.
Ipotezele utilizate frecvent se referă la indicatorii de performanță (prețurile / tarifele,
volumele, poziționarea pieței, evoluția sectorului, planurile de investiți i, nevoile de capital
de lucru etc.) (și nu sunt exhaustive), care pot diferi în funcție de specificul societăților. Cu
toate acestea, prin utilizarea instrumentelor de modelare standardizate Excel, asigurăm
coerența și comparabilitatea în cadrul domeniulu i nostru de acoperire și al grupului colegilor.
Concluziile evaluării nu sunt dezvăluite înainte de publicarea rapoartelor de cercetare AFR.
Instrumentul de evaluare DCF este folosit pentru a obține valoarea unei firme și
pentru a evalua atractivitatea in vestiției. Instrumentul ia în considerare valoarea de timp a
banilor și, prin urmare, reduce proiecțiile viitoare de fluxuri de numerar folosind un factor
de reducere adecvat – de obicei costul mediu ponderat al capitalului (WACC) – pentru a
ajunge la o va loare actuală, frecvent comparativ cu costul unei de investiții. În cazul în care
valoarea justă a firmei este mai mare decât costul actual al investiției, se poate dovedi a fi o
bună oportunitate de investiție.

Ca model standard, folosim un model Free Ca sh Flow to Firm (FCFF). FCFF -urile
sunt modelate pe baza liniilor directoare teoretice financiare:
Flux de numerar gratuit = NOPLAT + Amortizare – Investiție brută în PPE &
Imobilizări +/ – Modificarea capitalului de lucru +/ – Modificarea provizioanelor pe termen
lung.
Profitul operațional net cu scadența impozitelor (NOPLAT) este o valoare financiară
care se referă la profitul operațional total generat de operațiunile principale ale societății
după ajustarea pentru impozitele pe venit aferente acestor ope rațiuni.
Calculăm valoarea terminală ca:
Valoarea terminalului (TV) = Ultimul prognozat în mod explicit FCFF * (creștere +
1 + creștere durabilă) / (WACC – creștere durabilă a câștigurilor salariale).
Factorul de reducere se bazează pe costul capitalulu i, în special pe costul fiecărei
componente ponderate prin valoarea sa de piață relativă (Costul mediu ponderat al
capitalului – WACC). Rețineți că societatea poate alege să -și finanțeze operațiunile prin
intermediul capitalului propriu sau al unui mix de capital și datorie.
Pentru modelarea costului datoriei companiei, considerăm de obicei rata de piață pe
care o plătește în prezent pentru datoria pe termen lung și bazează ipotezele noastre pe
termen mai lung asupra curbei de randament de bază.
Costul ca pitalului propriu, pe de altă parte, se bazează pe modelul de stabilire a
prețurilor activelor de capital (CAPM), un model care descrie relația dintre riscul sistematic
(Beta) și randamentele așteptate ale stocurilor. Pe baza liniilor directoare CAPM, adău găm
la ipoteza ratei de risc fără risc, o primă pe piața acțiunilor ajustată cu versiunea beta a
companiei. Ratele de risc fără risc reflectă curba randamentului obligațiunilor
guvernamentale de referință din România la data raportului. În plus, ne bazăm i poteza
noastră beta (β) pe o evaluare săptămânală, evaluată la BET, pe o perioadă de doi ani.
Levered beta este ajustată pentru structura financiară specifică a companiei.
O alternativă la fluxul de numerar gratuit către modelul firmei este fluxul de nume rar
al capitalului propriu. Această versiune reduce toate proiecțiile viitoare de fluxuri de numerar

disponibile deținătorilor de capitaluri proprii la costul capitalului propriu (costul mediu
ponderat al capitalului).
Dividend Discounted Model (DDM)
DDM e ste un instrument de evaluare bazat pe principiul general că valoarea stocului ar trebui
să fie valoarea actuală a dividendelor așteptate. Modelul necesită două intrări de bază –
dividendele preconizate și costul capitalului propriu utilizat ca factor de r educere.
Dividendele proiectate se bazează pe ipoteze ale ratelor de creștere a câștigurilor viitoare și
ale rapoartelor de plată, în timp ce costul capitalului propriu se bazează pe modelul CAPM.
Mai mult, estimăm valorile12.
Prețul țintă al unei valori mobiliare este prețul corect care se așteaptă de obicei să fie
atins într -un orizont de investiție de 12 luni (dacă nu se specifică altfel) obținută prin
utilizarea fie a instrumentelor și a metodelor de evaluare absolută, cum ar fi modelul
actualizat al f luxului de numerar (DCF) (DDM), venitul rezidual (RI), metoda sum -of-parts
sau modelele relative, cum ar fi multiplii de grup peer.
Toate metodele de evaluare se bazează fie pe modele integrate de sus în jos, fie pe
cele de jos în sus, pentru fiecare stoc inclus în universul de acoperire AFR și implică o
perioadă minimă de 5 ani a previziunilor detaliate (Situația veniturilor, Bilanțul, Declarația
fluxului de trezorerie) analiza cuprinzătoare a tuturor informațiilor relevante disponibile
publicului și cea mai bună apreciere a analistului la data raportului.
Ipotezele utilizate frecvent se referă la indicatorii de performanță (prețurile / tarifele,
volumele, poziționarea pieței, evoluția sectorului, planurile de investiții, nevoile de capital
de lucru etc. ) (și nu sunt exhaustive), care pot diferi în funcție de specificul societăților. Cu
toate acestea, prin utilizarea instrumentelor de modelare standardizate Excel, asigurăm
coerența și comparabilitatea în cadrul domeniului nostru de acoperire și al grupulu i colegilor.
Concluziile evaluării nu sunt dezvăluite înainte de publicarea rapoartelor de cercetare AFR.
Instrumentul de evaluare DCF este folosit pentru a obține valoarea unei firme și
pentru a evalua atractivitatea investiției. Instrumentul ia în consi derare valoarea de timp a
banilor și, prin urmare, reduce proiecțiile viitoare de fluxuri de numerar folosind un factor
de reducere adecvat – de obicei costul mediu ponderat al capitalului (WACC) – pentru a

12 Visan D, Contabilitatea în comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 102.

ajunge la o valoare actuală, frecvent comparativ cu costul unei de investiții. În cazul în care
valoarea justă a firmei este mai mare decât costul actual al investiției, se poate dovedi a fi o
bună oportunitate de investiție13.
Ca model standard, folosim un model Free Cash Flow to Firm (FCFF). FCFF -urile
sunt modelate pe baza liniilor directoare teoretice financiare:
Flux de numerar gratuit = NOPLAT + Amortizare – Investiție brută în PPE &
Imobilizări +/ – Modificarea capitalului de lucru +/ – Modificarea provizioanelor pe termen
lung.
Profitul operaționa l net cu scadența impozitelor (NOPLAT) este o valoare financiară
care se referă la profitul operațional total generat de operațiunile principale ale societății
după ajustarea pentru impozitele pe venit aferente acestor operațiuni.
Calculăm valoarea termin ală ca:
Valoarea terminalului (TV) = Ultimul prognozat în mod explicit FCFF * (creștere +
1 + creștere durabilă) / (WACC – creștere durabilă a câștigurilor salariale).
Factorul de reducere se bazează pe costul capitalului, în special pe costul fiecărei
componente ponderate prin valoarea sa de piață relativă (Costul mediu ponderat al
capitalului – WACC). Rețineți că societatea poate alege să -și finanțeze operațiunile prin
intermediul capitalului propriu sau al unui mix de capital și datorie.
Pentru modela rea costului datoriei companiei, considerăm de obicei rata de piață pe care o
plătește în prezent pentru datoria pe termen lung și bazează ipotezele noastre pe termen mai
lung asupra curbei de randament de bază.
Costul capitalului propriu, pe de altă part e, se bazează pe modelul de stabilire a
prețurilor activelor de capital (CAPM), un model care descrie relația dintre riscul sistematic
(Beta) și randamentele așteptate ale stocurilor. Pe baza liniilor directoare CAPM, adăugăm
la ipoteza ratei de risc fără risc, o primă pe piața acțiunilor ajustată cu versiunea beta a
companiei. Ratele de risc fără risc reflectă curba randamentului obligațiunilor
guvernamentale de referință din România la data raportului. În plus, ne bazăm ipoteza

13 Nicula e Feleaga, Liliana Malciu, Politici și optiuni contabil e – Fair accounting v℮rsus Bad Accounting,
Editura Economic ă, Bucur ești, 2002 , p. 116.

noastră beta (β) pe o evalu are săptămânală, evaluată la BET, pe o perioadă de doi ani.
Levered beta este ajustată pentru structura financiară specifică a companiei.
O alternativă la fluxul de numerar gratuit către modelul firmei este fluxul de numerar
al capitalului propriu. Aceast ă versiune reduce toate proiecțiile viitoare de fluxuri de numerar
disponibile deținătorilor de capitaluri proprii la costul capitalului propriu (costul mediu
ponderat al capitalului).
Dividend Discounted Model (DDM)
DDM este un instrument de evaluare ba zat pe principiul general că valoarea stocului
ar trebui să fie valoarea actuală a dividendelor așteptate. Modelul necesită două intrări de
bază – dividendele preconizate și costul capitalului propriu utilizat ca factor de reducere.
Dividendele proiectate se bazează pe ipoteze ale ratelor de creștere a câștigurilor viitoare și
ale rapoartelor de plată, în timp ce costul capitalului propriu se bazează pe modelul CAPM.
Mai mult, estimăm valorile terminale (după perioada noastră de prognoze explicită) bazate
pe modelul de creștere Gordon14:
Valoarea terminalului (TV) = ultimul DPS prognozat în mod explicit (1 + creșterea câștigului
salarial durabil) / (costul capitalului propriu – creștere durabilă a câștigurilor salariale).
3. Metoda de evaluare sumă de piese
Metoda de evaluare a sumelor de părți este procesul de evaluare a societății prin agregarea
valorii independente a unităților sale / diviziilor / liniilor sale comerciale pentru a determina
o valoare totală a întreprinderii unică (EV) care este ulterior aju stată pentru datoria netă, –
exploatarea activelor și a minorităților. Fiecare divizie poate fi evaluată separat utilizând un
model / metodă de evaluare diferită. Metoda este recomandată pentru conglomerate compuse
din unități de afaceri din diferite indus trii sau care efectuează operațiuni de bază diferite.
Acesta poate fi folosit ca un instrument de apărare împotriva unei preluări ostile, subliniind
faptul că valoarea companiei depășește valoarea sumelor parțiale datorită prezenței
sinergiilor și a econom iilor de scară.
4. Evaluarea relativă

14 Erich A. Helfert D.B.A., Tehnici de analiză financiară, Editura BMT Publishing house, București, 2006, p.
18.

Metoda de evaluare relativă utilizează rapoartele actuale de evaluare a companiilor
comparabile (în ceea ce privește dimensiunea, structura de finanțare, operațiunile etc.) pentru
a obține o estimare a valorii juste p entru o companie. Cel mai frecvent, rapoartele de evaluare
se referă la multiplii de tranzacționare care sunt comparați cu cei ai grupului egal. Firmele
de grup peer sunt societăți cotate la bursă, pe care analiștii le văd ca un proxy comparabil al
compani ei analizate. De regulă, companiile din aceeași industrie sunt văzute ca colegi, deși
în procesul de selecție poate exista o gamă largă de criterii: dimensiunea, perspectivele de
creștere, structura finanțării, piețele similare ale clienților finali etc15.
Multiplii de prețuri
Multiplii de preț se referă la orice raport care utilizează prețul acțiunilor companiei
împreună cu orice altă metrică financiară pe acțiune. Cele mai des folosite multiplii de preț
sunt P / E (P / E), P / B (Preț -la-carte), P / S (P reț-pe-vânzare), P / CF.
Prețul la câștiguri (P / E) este un raport de evaluare care compară prețul acțiunilor
unei companii cu câștigurile pe acțiune, subliniind cât de mulți investitori sunt dispuși să
plătească pentru câștigurile companiei. Valoarea ju stă pe acțiune este obținută prin
înmulțirea câștigului estimat pe acțiune de către grupul colegial P / E (P / E mediu colegi).
Price -to-Book (P / B) este un raport de evaluare care compară stocul de preț al unei
companii cu valoarea contabilă a acesteia pe acțiune, indicând cât de mult sunt dispuși
investitorii să plătească pentru valoarea contabilă a unei societăți. Valoarea justă pe acțiune
este derivată prin înmulțirea valorii contabile estimate pe acțiune de către grupul colegial P
/ B.
Valoarea într eprinderii (EV) multipli
Valoarea multiplului Enterprise ia în considerare impactul structurii de finanțare a
unei companii (efect de levier). Cele mai frecvent utilizate multipli Enterprise Value (EV)
sunt EV / Vânzări (Enterprise Value -to-Sales), EV / E BITDA (Valoarea de Profit înainte de
Dobânzi, Impozite, Depreciere și Amortizare) – Venituri înainte de dobânzi și impozite).
Multiplii se calculează prin împărțirea valorii întreprinderii la cifrele corespunzătoare
vânzărilor, EBIDTA și EBIT și indică de câte ori un investitor este dispus să plătească pentru

15 Robu V., Vâlceanu Gh., Georgescu N., Analiza economico -financiară , Ed.Economică, Bucureşti, 2005, p.
26.

vânzările companiei, EBITDA și EBIT. În oricare dintre cele trei cazuri, valoarea justă pe
acțiune se obține prin înmulțirea vânzărilor estimate, a EBITDA sau a EBIT de către grupul
respectiv de partic ipanți EV (deducerea valorii de piață a datoriei nete, a intereselor
minoritare și a altor ajustări) și împărțirea cu totalul numărul de acțiuni în circulație16.

1.3. Inventarierea stocurilor la entitățile economice

Problema reală pentru investitori este dezvăluirea informațiilor de adecvare.
Dezvăluirea informațiilor depinde de evaluarea subiectului puternic. Am grupat toti
investitorii ca fiind interni si externi. Aceste definiții sunt utilizate.
Investitori externi – investitori care realizează achizi ționarea unității de afaceri
concrete. Investitorii interni au o unitate de afaceri concretă și încearcă să identifice utilizarea
potențială a investițiilor disponibile. Investitorii interni sunt directorul companiei, managerii
responsabili pentru investiții, proprietarii companiei. În ceea ce privește tipul de investitor,
metodele de evaluare financiară pot fi împărțite de sursa de informații și de natura datelor.
Sursa informației: metode interne – externe. Metodele interne se referă la datele
rapoartelor financiare și alte informații interne. Datele rapoartelor financiare conțin
informații din fișa de bilanț, profit (pierdere), fișa fluxurilor de trezorerie, foaia de modificări
a proprietății.
Metodele externe se referă la datele de piață, cum a r fi indicatorii financiari relativi
ai societății comparabile, cursul de schimb al acțiunilor, valoarea de piață a activelor etc.
Natura datelor: metode de contabilitate – flux. Metodele de contabilitate (primare) se
calculează în funcție de datele rapoar telor financiare: vânzări, costuri, profit, active,
capitaluri proprii. Calculele metodei fluxului (secundar) evaluează mai multe variabile, cum
ar fi costurile capitalului, fluxul de numerar liber.
Metodele de evaluare financiară contabilă utilizează datele rapoartelor financiare
disponibile. Aplicând metode financiare de flux, mai întâi trebuie să numărăm fluxul de
numerar liber17.

16 Țâțu, L., Dragotă, V., Vintilă, N. (2011), An observation on the effective tax rate for corporate income in
Romania, p. 37.
17 Ibidem.

Determinat versus nedeterminat. Metodele determinate arată relația rezultatelor cu
suma investiției. Metodele nedetermina te nu indică legătura dintre rezultatele companiei și
capitalul investit.
După efectuarea grupării teoretice a metodelor de evaluare ale companiei în funcție
de sursa de informații și natura datelor, au fost formulate următoarele ipoteze:
– Investitorii ext erni prin luarea deciziilor pentru evaluarea situației actuale se referă
la metodele de contabilitate, externe (de piață) de evaluare.
– Investitorii externi prin luarea deciziilor de investiții se referă la metodele de evaluare
a fluxului, externe (de piață ).
– Investitorii interni prin luarea deciziilor pentru evaluarea situației actuale se referă la
metodele de contabilitate, evaluare internă.
– Investitorii interni prin luarea deciziilor de investiții se referă la metode de evaluare
a fluxului, internă.
Conf orm literaturii științifice, factorii care influențează crearea valorii pot fi grupați
ca factori interni și externi. Factorii interni sunt specifici și adecvați pentru compania
concretă. Factorii externi influențează valoarea tuturor companiilor. Factorii externi sunt
legați de caracteristicile țării18.
Au fost identificate patru grupe de metode de evaluare: metodele rapoartelor
financiare, metodele fluxului de numerar, metodele de piață și metodele de valoare.
Alegerea metodelor de evaluare depinde de sco puri (obiect de evaluare), informații
disponibile, sursă de informații, natura datelor, sfera de aplicare. Investitorii interni și externi
au scopuri diferite în evaluarea companiei.
Investitorii externi preferă să comercializeze metode contabile care să evalueze
compania în prezent. Ei preferă să comercializeze metode de flux pentru luarea deciziilor de
investiții viitoare.
Investitorii interni preferă metodele interne de contabilitate care evaluează compania
în prezent. Pentru investițiile viitoare este mai bine să se aplice metode de flux intern.
Cercetările empirice ar trebui efectuate în viitor pentru a verifica modelul teoretic creat .

1.4. Reflectarea stocurilor în bilanțul contabil

18

Libertatea de alegere a politicilor contabile ale companiilor rep rezintă unul dintre
obstacolele în calea respectării obiectivului. Acest lucru ne permite să întrebăm cât de
relevante sunt informațiile contabile reflectate asupra poziției financiare sau performanței
financiare?
Adevărul oferit de contabilitate nu poate fi decât rezultatul unui compromis între
așteptări și cerințe, iar pentru producători, o relație între sinceritate și regularitate (respectând
principiile și regulile fundamentale, deci politicile financiare).
Pledoaria noastră despre adevărul contabil i nfluențată de politicile contabile aprobate
de o entitate economică se referă de fapt la adevărul construit cu sinceritate. Nu intenționăm
să subliniem neregulile, în spatele cărora sunt interese ascunse, ceea ce deteriorează
imaginea reflectată de situați ile financiare, materializată în manipularea rezultatului care are
un caracter fraudulos19.
"Există doar un adevăr contabil?" Răspunsul la această întrebare este, cu siguranță,
NU, dar un singur răspuns poate fi oferit prin contabilitate, care dă fiecărui protagonist al
vieții economice și sociale adevărul pe care toți îl au nevoie1. Pornind de la această întrebare,
obiectivul nostru este de a construi un caz de studiu prin utilizarea unei politici contabile
diferite și pentru a vedea cum este afectată imag inea informațiilor oferită de o entitate
economică.
În abordarea noastră pentru a demonstra că un fapt (în cazul nostru imaginea poziției
financiare) văzut de la oameni diferiți arată diferit fără a putea spune că cineva distorsionează
adevărul, am improvi zat trei seturi de politici contabile.
Primul set de politici contabile va viza maximizarea profitului. Prin urmare, entitatea va avea
un comportament agresiv care implică selectarea politicilor contabile care includ reguli care
conduc la scăderea costuril or în situațiile de venit (nu pot influența veniturile deoarece au
reguli stricte de recunoaștere: înregistrarea veniturilor nu poate fi nici reportată, nici
amânată ).
Al doilea set de politici contabile va fi subordonat unei strategii care vizează
compor tamentul conservator, în scopul menținerii capitalului prin minimizarea costurilor,
pornind de la faptul că afacerea trebuie concepută în contextul viitoarelor afaceri, iar

19 Klemm, A. (2010), Causes, benefits and risks of business tax incentives, Springer Science -Business Media,
p. 45.

responsabilitatea omului de afaceri este nu numai profitul, ci și stabilitatea a en tității
economice. Trebuie să respecte principiul continuității afacerii și dezvoltarea afacerilor.
Un alt set de politici contabile nu se va baza pe nicio strategie; se vor conforma
regulilor contabile, dar știind că normele fiscale nu contravin regulilor contabile, normele
fiscale prevalează în detrimentul conturilor.
Primul set de politici contabile urmărește reducerea la minimum a costurilor. În acest
sens, ținând seama de20:
– includerea cheltuielilor de formare a imobilizărilor necorporale, c az în care societatea poate
imobiliza cheltuielile și în urma acestei alegeri recuperarea se face prin amortizare, perioada
de amortizare este de 5 ani;
– Recunoașterea costurilor de dezvoltare atunci când se află încă în faza de cercetare,
deoarece criter iile de recunoaștere a fazei de dezvoltare lasă loc pentru subiectivitate și
interpretări;
– stabilirea unei durate economice mari de imobilizări corporale și, prin urmare, deprecierea
lor pe o perioadă cât mai lungă, returnând o cheltuială redusă de amort izare în contul de
profit și pierdere;
– alegerea metodei de amortizare lineară;
– dacă cheltuielile ulterioare legate de activele fixe se situează la limitele între variație și
mențin performanța, ele vor fi recunoscute ca o componentă a activelor circula nte;
– Elementele care au o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită de legislație în
domeniu (1.800 u.m.) vor fi recunoscute ca o componentă a activelor circulante și amortizate
pe o perioadă mai lungă de timp;
– dobânzile la finanțarea achiziți ei sau construirii de active eligibile vor fi capitalizate;
respectiv se înregistrează pe valoarea lor.
– Alegerea metodei de inventariere a costurilor de producție în primul rând (FIFO), care va
asigura costuri mai mici;
– Evaluarea la inventarul reflecta t în bilanț va lua în considerare înregistrarea unor ajustări
mici sau într -adevăr vor fi pierdute.
Al doilea set de politici contabile are ca strategie un comportament conservator pentru
menținerea echității și care aleg să adopte politici contabile care vizează:

20 Nicodème, G. (2009), Corporate Income Tax and Economic Distortions, European Commission, Centre
Emile Bernheim (Solvay Business School), EC ARES (ULB) and CESifo, aprilie 2009, p. 31.

– includerea cheltuielilor de formare în cheltuielile perioadei în care au fost suportate; –
costurile de cercetare sunt recunoscute ca o cheltuială atunci când sunt suportate, în cazul în
care nu pot distinge faza de cercetare și dezvoltarea unui proiect intern de creare a unui activ
necorporal, entitatea tratează cheltuielile pentru acel proiect, ceea ce ar determina numai faza
de cercetare;
– Căutarea duratei optime a utilizării activelor corporale, prin corelarea riguroasă din punct
de vedere t ehnic cu durata de viață economică în care se calculează amortizarea prin
utilizarea unor elemente tangibile efective, poate fi considerată o utilizare economică de
referință în scopuri fiscale;
– alegerea metodei de evaluare ultima în prima (LIFO) sau met oda costului mediu ponderat
(VAC) pentru a calcula costul stocurilor, aceste metode conduc la costuri mai echilibrate;
– înregistrarea cheltuielilor cu dobânzile aferente activelor cu ciclu lung de producție în
contul de profit și pierdere al perioadei;
– Stabilirea unor criterii tehnice clare împotriva cărora Cheltuielile ulterioare efectuate cu
imobilizări corporale să fie clasificate în cheltuieli pe perioadă sau să crească valoarea
activelor corporale;
– reevaluarea periodică a activelor corporale care conduce la cheltuieli mai mari de
amortizare; – Înregistrarea ajustărilor pentru amortizare.
Al treilea set de politici contabile nu se va baza pe nicio strategie; va fi alegerea să
nu difere de politicile fiscale. Scopul lor a fost minimizarea impozitulu i pe venit.
Între posibilitățile de utilizare a tratamentelor fiscale și a metodelor astfel încât entitatea să
obțină o reducere a impozitului pe profit prin timpul său de întârziere sunt:
– în ceea ce privește evaluarea intrărilor, entitatea va acționa as tfel încât o parte din
cheltuielile care ar putea fi găsite în valoarea de intrare (costul de achiziție sau costul de
producție) să fie tratate drept cheltuieli aferente perioadei, beneficiind astfel de o
deductibilitate imediată și integrală.
– Reglementă rile legale permit utilizarea a trei regimuri de depreciere a activelor. Entitatea
economică are posibilitatea de a alege între recuperarea mai rapidă sau mai lentă a sumelor
investite în active fixe. Din perspectivă fiscală, se folosește metoda amortizări i favorabile,
care îndepărtează povara fiscală, că metoda permite recuperarea mai rapidă a valorii
amortizării activelor fixe. Sistemele de depreciere accelerată și accelerată servesc
obiectivelor managementului fiscal: în primii ani, cheltuielile cu amort izarea sunt mai mari,

astfel încât impozitul pe profit și impozitul sunt mai mici, în timp ce ultima parte a
operațiunii normale, deprecierea este mai mică și plătește mai multă taxă.
– ieșirea Evaluarea elementelor interschimbabile poate fi făcută prin ma i multe metode,
interesul fiscal recomandând metoda care permite cel mai mare cost, respectiv LIFO sau
VAC. În ceea ce privește inflația, o astfel de abordare este mai bună și din cauza implicațiilor
sale financiare.
Situațiile financiare anuale reprezint ă punctul principal de vedere prin care părțile
interesate evaluează poziția financiară a entității. Un aspect important urmat de părțile
interesate este existența unei poziții financiare solide, care se manifestă printr -un echilibru
financiar. Prezentul s tudiu urmărește să analizeze poziția financiară a entităților românești
reprezentative pentru sectorul energetic, pe baza unor indicatori specifici de apreciere a
echilibrului financiar. În cadrul analizei au fost luate în considerare indicatori precum sit uația
netă, capitalul de lucru, nevoia de capital de lucru, trezorerie netă și multe altele.
De asemenea, în cadrul studiului am încercat să subliniem principalele diferențe
dintre analiza soldului financiar bazată pe bilanțul contabil și analiza acestuia pe baza
bilanțului financiar. Astfel, unul dintre principalele obiective ale acestui studiu este de a
prezenta principalele avantaje pe care bilanțul financiar le aduce analizei echilibrului
financiar și sensibilizării părților interesate față de această abordare.
Rezultatele studiului au arătat diferențe semnificative între analizele efectuate pe
diferite tipuri de bilanțuri. Aceste rezultate ar putea deschide noi direcții de cercetare, cum
ar fi analize mai detaliate bazate pe bilanțul financiar, dar ar putea, de asemenea, sensibiliza
părțile interesate (cu excepția guvernelor) cu privire la faptul că bilanțul, în forma sa actuală
impusă de lege), are anumite limite, iar pentru o analiză semnificativă a poziției financiare
(soldul financiar) este adesea necesar să se recurgă la formularele derivate din bilanț.
Analiza conceptului de echilibru financiar rămâne o preocupare actuală a
cercetătorilor în domeniul contabilității datorită utilității acestui concept în evaluarea poziției
financiare a unei entită ți. Concepția că poziția financiară a unei entități economice este
exprimată de indicatorii prezentați în bilanț nu mai este valabilă. Teoria și practica
contabilității financiare au dezvoltat o serie de practici specifice care exprimă poziția
financiară ș i alte aspecte. Bilanțul rămâne furnizor al datelor brute pentru a aplica aceste
practici21.

21 Vorniceanu, Marius, Alexandru Costache, Fiscalitate, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2009,
p. 53.

Acest studiu își propune să evidențieze abordările actuale privind analiza balanței
financiare în termeni de teorie și aplicarea lor în sectorul energetic din Româ nia, prin
intermediul unui eșantion format din entitățile listate la Bursa de Valori București care
activează în sectorul energetic.
Unul dintre obiectivele principale ale studiului a fost detalierea analizei clasice a
echilibrului financiar prin dezvoltarea metodelor care exprimă echilibrul financiar care
recurge la indicii diferiți. Pornind de la ideea că echilibrul financiar este exprimat cel mai
relevant pe baza bilanțului financiar, un alt obiectiv al acestui studiu a fost elaborarea unui
exem plu comparativ al opțiunii bazate pe bilanțul financiar și pe baza opțiunii bazate pe
bilanțul contabil, rezultatele care arată că diferențele sunt semnificative.
Astfel, principala cauză de cercetare a acestui studiu poate fi menționată ca
"Indicatorii c lasici utilizați pentru aprecierea echilibrului financiar oferă suficiente
informații despre poziția financiară a unei companii?".
Conceptul de echilibru financiar este foarte frecvent în literatura de specialitate, dar
din cauza schimbărilor frecvente ca re apar în activitățile financiare și economice, dar și în
cele sociale, putem spune că nivelul de cunoaștere și stadiul analizei acest concept
înregistrează o rată rapidă de uzură. Transformările care au fost supuse acestui concept (la
nivelul unei entită ți economice) au făcut din acesta un instrument foarte util pentru
management, dar tendința spre care ar trebui să se îndrepte este aceea de a fi utilizat de toate
categoriile de părți interesate. Importanța sa este foarte mare chiar și atunci când analize le
economice și financiare se fac la diferite niveluri, cum ar fi: sectoare economice, grupuri de
entități, entități desemnate anumitor zone geografice, entități clasificate după dimensiuni etc.
analiza echilibrului financiar are o importanță deosebită pen tru realizarea unui diagnostic
financiar.
Trebuie menționat faptul că echilibrul financiar este un fenomen analizat adesea la
nivel macroeconomic sau chiar la nivel mondial, dar obiectul acestui studiu se rezumă la
analizarea acestuia la nivelul entitățil or economice. Ne concentrăm pe analiza la acest nivel,
având în vedere un echilibru financiar sănătos la nivelul entităților economice are consecințe
pozitive asupra echilibrului financiar la nivel macroeconomic, aceasta fiind întărită de
studiul publicat de Cuadro -Saez, L., și Garcia -Herrero, A., (2005) conform căreia soldul
financiar constatat la nivelul entităților bancare (corelat cu piețele de capital) influențează
creșterea economică a unei țări.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că se aplic ă și invers, ceea ce înseamnă că
soldul financiar la nivel macroeconomic se găsește în echilibrul financiar de la nivelul
entităților economice. Studiile relativ recente (Gennaro, Z., 2009) au arătat că monitorizarea
și asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic poate duce la o reducere a
intervențiilor asupra politicilor fiscale ale unei țări, cu consecințe pozitive chiar și la
microeconomic.
În general, conceptul de echilibru sugerează ideea unei armonii între componentele
unui sistem care se manifestă în analiza economică și financiară a unei entități, prin existența
unei armonii între resursele unei entități și sursele de origine (Pavel, R. M., 2015).
Dacă ne referim în mod strict la echilibrul financiar, conceptul este definit de
Danuleț iu, AE, (2006), ca fiind o firmă caracterizată prin existența unor conexiuni fiabile și
puternice, reflectate de un sistem de corelații între nevoile de resurse financiare (care rezultă
din aplicarea practică a obiectivelor entităților) și acțiunile consid erate eficiente și practice
pentru obținerea fondurilor necesare, cu costuri și riscuri minime. Luând în continuare ideea,
considerăm că un echilibru financiar sănătos nu trebuie privit strict prin existența acestei
corelații, dar putem spune că echilibrul financiar există numai atunci când această corelare
este exprimată prin indicatori care se încadrează în limitele normale22.
Alți autori (Pocioalisteanu, D., M. și colab., 2010) văd echilibrul financiar prin
capacitatea unei entități economice de a face f ață în mod continuu plăților datoriilor,
datoriilor rezultate din activitatea entității, pentru a evita riscul falimentului.
Literatura a consacrat ideea că soldul financiar al unei entități este adecvat atunci când
furnizorii de capital / acționarii și cr editorii sunt remunerați în strânsă corelație cu riscurile
asumate (Charreaux, G., 2012).
Importanța analizei echilibrului financiar este, totuși, ridicată, în special în ceea ce
privește managementul. Presupunând că echilibrul financiar este o condiție d e bază pentru o
rentabilitate ridicată, este foarte important să cunoaștem eventualele dezechilibre din trecut,
împreună cu cauzele lor, pentru a le evita pe viitor (Buse, L., et. al., 2008).
Desigur, ca și alte aspecte financiare de la o entitate economi că, echilibrul financiar
poate fi perceput diferit în funcție de acțiunea anumitor factori de influență. De exemplu, un
studiu publicat de Burja, V. și Rus, L. (2012) arată cât de ușor poate fi afectat soldul financiar
al unei entități prin clasificarea cr editelor acționarilor entității ca datorii pe termen scurt sau

22 Patroi, Dragos, Biris, Gabriel, Controverse actuale in fiscalitate, Editura Ch Beck, Bucuresti, 2011, p. 37.

lung. Analiza empirică a soldului financiar sa realizat urmărind evoluția unor indicatori, cum
ar fi situația netă, capitalul circulant, nevoia de capital circulant și trezorerie netă. Acest ti p
de indicatori au o semnificație importantă în analiza echilibrului financiar, evaluându -l în
formă statică, spre deosebire de indicatori precum viteza de rotație a diferitelor elemente
economice, care sunt expresia unei analize dinamice a echilibrului fi nanciar.

CAPITOLUL II CONTABILITATEA STOCURILOR
2.1 Metoda inventarului permanent

Sisteme de inventariere periodică și perpetuă
Există două metode de manipulare a stocurilor:
• sistemul de inventariere periodică;
• sistemul de inventar perpetuu
Cu sistemul de inventariere periodică, firma calculează costul bunurilor vândute la
sfârșitul anului. Firma își începe inventarul și adaugă achizițiile pentru perioada respectivă.
Acest lucru dă firmei toate bunurile care trec prin firm a pentru perioada (bunurile disponibile
pentru vânzare). Firma face apoi un inventar fizic. Acest lucru îi oferă companiei ceea ce a
rămas la sfârșitul perioadei. Inventarul final este apoi scos din cifra de bunuri disponibile
pentru a obține costul bunuri lor vândute.
Două dezavantaje ale metodei periodice sunt:
• Această metodă nu oferă firmei multe informații despre furtul sau deteriorarea bunurilor.
(Tot ceea ce nu este prezent se presupune că este vândut.)
• Dacă nu se efectuează un inventar fizic, fir ma nu știe care este costul bunurilor vândute în
timpul perioadei (spre deosebire de sfârșitul perioadei).
Un avantaj al metodei periodice este că este un sistem ușor de întreținut.
Cu sistemul de inventariere permanent, firma ține evidența costului bunu rilor
vândute în mod continuu. Astfel, în orice moment, firma poate să își evalueze nivelul actual
de inventar. La sfârșitul perioadei, se efectuează un inventar fizic. Orice discrepanță față de
nivelul estimat al inventarului și nivelul efectiv al inventa rului este apoi atribuit furtului și
alterării.
Un avantaj al sistemului perpetuu este că furnizează informații despre furt și aveți o
cifră de cost a mărfurilor vândute ori de câte ori este necesar. Un dezavantaj al sistemului
perpetuu a fost că a fost f oarte costisitor să se mențină acest tip de sistem. Cu ajutorul
calculatoarelor și scanerelor, costul marginal pentru implementarea unui sistem perpetuu
poate fi minim23.

23 Ristea Mihai şi colectiv, Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Universitară, Bucureşti,
2009, p. 41.

Ceea ce am discutat până acum este sistemul inventar perpetuu. Cu sistemul de
inventar perpetuu, aveți costul bunurilor vândute la un moment dat. Vă uitați doar la soldul
contului Cost of Goods Sold.

2.2 Metoda inventarului intermittent

Cu sistemul de inventariere periodică, nu există niciun cont pentru costul mărfurilor.
În schimb, trebuie să calculați costul bunurilor vândute prin compensarea tuturor conturilor
de inventar. Acestea sunt toate închise la rezumatul veniturilor, iar suma netă care rezultă
plasă Costul bunurilor vândute ca debit în contul Rezumat venit – așa cum ar fi fost cazul în
sistemul de inventariere perpetuă, dacă tocmai ați închis Costul Produse vândute24.
Inventarul este adesea denumit inventar de mărfuri de către un comerciant cu
amănuntul. Producătorii au trei tipuri de inventar: materii prime, produse în proces și produse
finite. Atunci când achiziționează materii prime, aceasta intră în materiile prime. Atunci când
compania începe să producă produsul, materialele lasă materii prime și se adaugă la lucru.
În timpul lucrului în proces, costul materialel or este combinat cu costul forței de muncă
(forța de muncă directă) și a cheltuielilor din fabrică.
Componente ale costului inventarului
Costul de inventar este definit ca prețul plătit pentru achiziționarea inventarului și
include, în general, prețul fa cturii, minus cumpărările, reducerile, transportul, asigurarea în
tranzit, taxele, tarifele, costurile de inspecție și costurile de pregătire. Este în principiu tot
ceea ce este plătit pentru a obține inventarul gata să vândă.
Proprietatea mărfurilor
Termenul punct de expediere FOB înseamnă că vânzătorul transferă titlul mărfurilor
la locul de desfășurare a activității vânzătorului. Cumpărătorul plătește costurile de transport.
De exemplu, dacă comandați o mașină de la Ford și factura spune FOB Detroit, a tunci plătiți
costurile de transport și mașina aparține dvs. imediat ce iese din fabrică.
Termenul destinație FOB înseamnă că vânzătorul transferă titlul la bunuri la locul de
desfășurare a activității cumpărătorului. Vânzătorul plătește costurile de tran sport. De

24 Feleagă Liliana, Feleagă Niculae, Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaNțională, vol. 1,
ediNți a a II -a, Editura Economică, Bucureşti, 2007, p. 22.

exemplu, dacă comandați o mașină de la Ford și factura spune FOB Los Angeles, atunci
Ford plătește costurile de expediere și mașina aparține dvs. când ajunge25.
Mărfurile în tranzit sunt incluse în inventarul cumpărătorului în cazul în care titlul
mărfurilor a trecut (de exemplu, punctul de expediere FOB). Bunurile în tranzit expediate
FOB destinația aparțin vânzătorului.
Uneori, companiile încheie un contract de expediere în care bunurile sunt transferate
fizic unei alte societăți fără tran sfer de titluri. Bunurile expediate aparțin expeditorului. Ele
nu sunt incluse în inventarul destinatarului (compania care face vânzarea … nu proprietarul
efectiv).
Metode de calculare a inventarului în cadrul metodei periodice
O companie trebuie să al eagă o metodă de calculare a costurilor inventarului. Atunci
când elemente identice de mărfuri sunt achiziționate la prețuri diferite în cursul anului, este
de obicei imposibil să se monitorizeze fluxul real de mărfuri și să se înregistreze costurile
cores punzătoare. În schimb, contabilul va face o presupunere privind fluxul de costuri și va
utiliza una dintre următoarele metode26:
• identificarea specifică
• costul mediu
• primul -in, primul -out (FIFO)
• ultimul -in, primul -out (LIFO)
Metodele alternative au efecte diferite asupra venitului net, impozitelor pe venit și
fluxurilor de trezorerie. Punerea în aplicare a acestor metode se face prin faptul că societatea
utilizează sistemul perpetuu sau sistemul periodic. Vom discuta mai întâi sistemul periodic.

2.3. Contabilitatea stocurilor cu ajutorul sistemelor informatice

Pentru majoritatea companiilor, îndeplinirea cerințelor funcționale are o prioritate
maximă, urmată de reputația și încrederea în furnizorii potențiali de performanță pe termen
lung. O sol uție ERP ar trebui să acopere și să integreze un spectru larg de companii. Cele
mai multe companii intenționează să înlocuiască aplicațiile vechi și izolate prin intermediul
unui sistem ERP integrat. Sistemele moderne de tip ERP satisfac toate scenariile, nu numai

25 Feleagă Liliana, Feleagă Niculae, op. cit., p. 22.
26 Ibidem.

activitatea principală. Procesele pe care se bazează sunt cele mai bune practici din industria
în cauză. Cu o soluție mai bine integrată, cu atât mai multă posibilitate de a înlocui o
arhitectură au arătat o evoluție eterogenă a aplicațiilor.
ERP a dezvoltat o producție software dedicată unui produs, într -un portofoliu de
aplicații care acoperă producția, controalele de management și clienții, gestionarea bunurilor
și furnizorilor, conturile generale, gestionarea magazinelor și logistică, precum și resursele
umane. Toate cercetările au arătat că implementarea unei soluții ERP nu înseamnă neapărat
înlocuirea completă a aplicațiilor existente, dacă acestea respectă cerințe le informațiilor
organizației.
Spre deosebire de restul țărilor dezvoltate, în România există condiții economice care
au adoptat sau au rămas credincioși aplicațiilor mici. În acest fel, fiecare departament are
propriul software de sistem (delimitarea sistemelor de informații funcționale este foarte bine
reprezentată), care este opti mizat în funcție de cerințele specifice de informație în contextul
unei singure baze de date, o soluție ERP combinând toate sistemele funcționale într –
informațiile integrate sunt împărtășite și comunicarea dintre departamente este deschisă și
nelimitată.
În acest context a apărut și segmentarea pieței, inclusiv a pieței românești, similară
cu cea a pieței internaționale, ea poate fi segmentată în societăți mari pe piața internă și
transnațională, pe de o parte, și pe piața întreprinderilor mici ș i mijlocii , pe de altă parte .
Un impediment principal este destul de ridicat și costurile suportate pentru o astfel de
achiziție.
De asemenea, trebuie să observăm că managerii de cultură par să fie de dorit. În
cadrul companiilor multinaționale, companiilor care au venit cu o bogată experiență
occidentală, au adoptat imediat soluții ERP disponibile pe piață sau au continuat linia
dezvoltată de compania -mamă. Toate acestea, datorită dorinței de a avea controale mai
stricte asupra costurilor, au făcut apel la un manag ement integrat, exemple precum
Romtelecom, Enel, e -On Distrigaz Nord, CEZ, Vodafone, Orange, Rompetrol, Tuborg,
Colgate -Palmolive. acest aspect). De exemplu, trebuie să observați că marile companii
românești deținute de stat și Energie Oltenia, Hidroelectr ica, Transelectrica, folosind astfel
de soluții integrate în materie de management.
Spre deosebire de cele prezentate, se constată că întreprinderile mici și mijlocii
câștigă teren în mod constant, deși achiziționarea de software integrată în gestionarea
resurselor companiei este o investiție foarte complicată, fiind o barieră impracticabilă pentru

multe dintre ele. În comparație cu marile corporații, din punct de vedere financiar, decizia
de implementare a unui ERP este destul de dificilă pentru a fi luată , în primul rând din cauza
costurilor.
Deocamdată, dincolo de sloganuri politice, înlăturându -se inima, situația companiilor
românești, întreprinderile mici și mijlocii, nu ar părea deloc roză. Și totuși, trebuie să se
întâmple ceva, pentru că, dincolo de eforturile pe care le -am asumat, celălalt tărâm al poppet –
urilor dificil de obținut avantaje strategice față de competiție, intrarea în lumea comerțului
electronic și aproape de clienții și furnizorii dvs. un lanț valoric eficient.
Încercând o primă concl uzie, putem deduce fără nicio deducere că implementarea unui ERP
este o investiție pe termen lung și ar trebui să ofere o sustenabilitate durabilă.
În ceea ce privește vânzătorii de piață de tip ERP, primele cinci poziții de top ERP
internaționale sunt ocu pate de: SAP America, Oracle Corporation, Microsoft Dynamics, JD
Edwards & Company și BaaN International (Invensys), aceste grupuri de peste 70% piaţă.
Aceste companii continuă să fie meserii calificate și evoluția revoluției acestei piețe, în
primul rând pentru a stabili tonul în dezvoltarea funcțională și în ceea ce privește integrarea
cu tehnologiile actuale27.
Producătorii de soluții sunt de ani de zile într -un proces de cercetare și adoptare în
propriile platforme de soluții de e -business. Mai precis, în 1999, ERP -ul clasic a îmbrăcat
un nou strat, fiind rescris și transformat esențial pentru a conține toate avantajele Internetului
și, implicit, pentru a oferi noi funcționalități pe Internet.
În anul 2000, au fost introduse pe piață suita de e -business ERP. Pachetele au fost
completate cu anumite platforme de internet, cum ar fi portalurile. Inițiativele de tip Oracle
Exchange, piața Peoplesoft, mySAP.com indică intrarea în lume a dimensiunilor ERP în e –
business și dezvoltarea de aplicații pe Web. Adopta rea e -business înseamnă, în primul rând,
deschiderea și asumarea aceleiași dureri de procesare, precum și cele care s -au resimțit la
începutul anilor 1990, când schimbarea proprietarului afacerilor de arhitectură către client /
server.
Soluția de tip ERP p entru piața de pe piața românească este atipică, specificitatea faptului că
ea ia dorința clienților de a adapta software -ul la afacerea curentă, și nu invers, așa cum se
întâmplă adesea pe piețele mult mai mature. Astfel, soluțiile doar parțial preconfigu rate și
foarte flexibile, precum și evoluțiile ulterioare sunt de succes.

27 Reș, Moreno -Doru, op. cit., p. 28 -29.

SAP este a patra companie de software din lume, după Microsoft, Oracle și Computer
Associates International. Un merit al SAP este acela că investește anual între 20% și 25%
din cifra de afaceri în cercetare și dezvoltare și este întotdeauna primul sau al doilea în
implementarea grupului BOPSE sau o nouă funcționalitate în produsele sale.
Politica companiei este foarte apropiată de clienți, compania oferă o gamă largă de
aplicații. Ace stea sunt dezvoltate pe domenii de activitate: electronice și high -tech, inginerie
și construcții, produse de consum, chimie, automobile, petrol, farmacie, sănătate, mass –
media, bănci, asigurări etc. În România, SAP este prezentă de mai bine de 14 ani, col aborând
cu companii multinaționale și din diferite domenii de activitate28.
În ceea ce privește conturile, SAP AG, unul dintre cei mai importanți furnizori de
soluții software și tehnologii ale afacerii din România, a înregistrat venituri totale de 16,9
miliarde de euro în 2013, în creștere cu 8% (calculată la o constantă curs de schimb)
comparativ cu anul precedent și planifică ca, până în 2015, nivelul de afaceri la nivel mondial
să depășească pragul de 20 de miliarde de euro. În ceea ce privește profitul operațional,
acesta a fost de peste 5,5 miliarde de euro, în creștere cu peste 13% față de nivelul din 2012.
La sfârșitul anului 2013, SAP a avut în România aproximativ 350 de angajați la sediul central
din București, precum și în centrele de consultanță d in Timișoara și Cluj -Napoca.
În oferta SAP putem găsi o serie de aplicații cum ar fi:
– mySAP ERP – SAP continuă să revoluționeze soluțiile pentru planificarea resurselor
întreprinderii. Prin ERP mySAP, veți obține instrumente puternice pentru servicii, an alize,
operațiuni financiare, resurse umane și puteți lua cu ușurință upgrade -ul la alte soluții SAP
– SAP pentru companiile mici și mijlocii. Pentru a menține rentabilitatea și a rămâne
competitivă, trebuie să fie companiile
mediu pentru a gestiona eficie nt operațiunile – în același timp cu ajustarea continuă la noua
realitate economică. SAP oferă cele mai bune soluții de management, adaptate nevoilor și
bugetelor companiilor românești.
– mySAP Business Suite – un set complet de soluții flexibile pentru pr ocesele de afaceri care
optimizează business -critical și pot fi integrate cu orice sistem. soluțiile mySAP Business
Suite includ mySAP CRM, mySAP PLM, mySAP SCM și mySAP SRM.
Aspecte ale soluțiilor oferă tipul de ERP al companiei ORACLE

28 Reș, Moreno -Doru, op. cit., p. 28 -29.

Oracle a intrat pe piața ERP în 1997, în ciuda evaluărilor critice, care au susținut că
domeniul său de referință este bazele de date. Inspirata, compania a exploatat acest avantaj
in contextul finalizarii solutiilor ERP – ne referim la faptul ca aceasta a fost prima casa a
software -ului care a livrat data de tip Warehouse de produse. Deoarece vorbim de "primul
la …", ar trebui să spunem că Oracle este un lider și să integreze Internetul în soluțiile sale
software.
Mai mult de 1.500 de companii din întreaga lume (exemple su nt cel puțin
semnificative: Bank of America, Hewlett -Packard, Franklin Covey, Compaq, Thoshiba
Medical Systems Europe) au intrat în e -business prin portalul Oracle E -Business Suite. Alți
5500 de clienți care utilizează aplicațiile Oracle.
De la managementu l relațiilor cu clienții (CRM) și managementul lanțului de
aprovizionare (SCM) până la managementul financiar, managementul de proiect, resursele
umane și business intelligence, totul este integrat în E -Business Suite 100% și toate
"motoarele" .
Rețeta de succes în e -business recomandată de Oracle este simplă: utilizați aplicațiile
integrate ale pachetelor și nu integrarea unor aplicații disparate. Deci, sunt eliminate
eforturile financiare și provocările tehnologice, dar este dependent de o singură platfor mă.
Oracle E -Business Suite, prezentă pe piață până la jumătatea anului 2000, integrează
funcționalitățile ERP, CRM și SCM. Se pretinde că este singura companie care oferă o suită
complet integrată de aplicații de către companie, direcționând modul în care apelurile trebuie
direcționate întregului ciclu economic global și oferind rezolvarea problemelor de la un capăt
la altul (de la f urnizor la consumatorul final). Titlul promovat (Internet de 100%) indică
alinierea sa la noile practici economice promovate de e-business, reflectată în principal în
crearea lanțurilor de aprovizionare – puncte de vânzare on -line.
Clienții aleg Oracle E -Business Suite pentru29:
– Ușurința în utilizare și completitudinea aplicațiilor (Rob Ridder, CIO, Toshiba
Medical Systems Europe );
– că intrarea pe piața electronică este sigură (Mike Butler, Director General KellyStaff
Leasing);
– Este conceput pentru a ajuta orice organizație și poate fi implementat în orice țară și
în orice limbă (Orac le);

29 Şoavă, Georgeta,. Programe aplicative pentru gestiun ea afacerilor. Editura PrintXpert, Craiova, 2009, p. 40.

– acea suită este bazată pe cea mai recentă tehnologie, este flexibilă, robustă, multi –
platformă …
În țara noastră, specialiștii de la Oracle România propun soluții flexibile, dispozitive
de amprentare care sunt modulate, cu posibilități de implementare treptată, în care pot fi
incluse sistemele i nformatice existente.
Suita centrală este alcătuită din soluția ERP compusă din peste 50 de aplicații
separate. De asemenea, nucleul integrează aplicații și servicii self -service, precum și cele
pentru analiză și suport decizional. Oferta va beneficia de t oate facilitățile oferite de Internet,
care asigură reducerea costurilor de operare și a accesului la informații globale și la nivel
global WEB.
Soluțiile Oracle elimină "pereții sistemelor și furnizorilor interni ai sistemelor ERP".
Astfel, sistemele inte rne sunt în strânsă interdependență între ele și cu sistemele externe ale
furnizorilor de produse și servicii și cu sistemul de management al relațiilor cu clienții (CRM
– 35 de aplicații separate).
Produsele Oracle destinate costurilor de management inclu d30:
Gestiunea bazată pe activități (ABM) – parte a pachetului soft ware analitic Enterprise
Oracle Managementul (SEM) ABM este un cost de gestionare a aplicațiilor la nivelul
întreprinderii, care trebuie să fie compatibil cu metodologiile ABC utilizate de m ajoritatea
industriilor.
ABM permite o modelare flexibilă care face profitabilitatea analizei la toate
nivelurile organizației. Activitățile de analiză bazate pe costuri oferă un decret al deciziilor
bazate pe rentabilitatea clienților, profitabilitatea pr oduselor și a serviciilor, cheltuielile
previzionate, capacitățile și resursele.
Analizorul ABM – este soluția de analiză și raportare OLAP creată în conformitate cu
cerințele metodei ABM. Oferă toate tipurile de utilizatori care pot genera rapoarte relați i
multidimensionale, în funcție de nevoile lor și fără a scrie nici o linie de cod.
Utilizează tehnologia Oracle discoverer pentru a oferi o performanță ridicată
combinată cu o interfață ușor de utilizat, reducând în același timp soluțiile pentru costurile
de instalare configurate pentru a permite utilizatorilor să aibă acces la informațiile necesare
procesului decizional. Orice utilizator care utilizează ABM Analyzer poate avea propriile
rapoarte configurate care să îndeplinească cerințele sale specifice31.

30 Şoavă, Georgeta, op. cit., p. 40.
31 Ibidem.

Oracle E -Business Suite a devenit un furnizor de aplicații remarcabile de către
companie, făcându -și locul în software -ul de case de elită ERP, care se află în grupul care
livrează cele mai multe componente de soluții e -business de la sfârșitul la sfârșit . În
principiu, această ofertă se confruntă cu: producție, servicii, educație și administrație.
Beneficiile arhitecturii Internet pot fi rezumate după cum urmează:
– Acces prin browserul dvs. și interfața de utilizator web. Modul de lucru este familiar și ușor
de utilizat;
– costuri operaționale reduse, justificate de natura arhitecturii deschise. După cum spune m,
nu este necesar să instalați oricare dintre software -ul clientului.
– Portal de înaltă performanță cu interfața sa prietenoasă.
– integrare fără probleme, datorită tehnologiilor standard de Internet XML și HTML;
– securitate, prin Enterprise Directory Security, care oferă conexiuni la serv erele de aplicații
specializate securitate e -Business.
Porturile ERP sunt sinonime pentru competitivitate în condițiile în care concurența
la nivel internațional este accentuată și la globalizarea piețelor. Acestea funcționează perfect
și costurile pot fi amortizate într -o perioadă scurtă de timp în condițiile unui funcționar stabil
al companiei. Din acest motiv, multe oferte au fost adaptate, rezultatul însemnând, de fapt,
pierderea de caracteristici considerate ERP esențiale și stabilirea faptului că sistemele
informatice financiare și contabile sunt mai sofisticate decât celelalte.
Companiile românești care au ales integrarea căilor, în ciuda eforturilor financiare
presupuse și a dificultăților legate de implementarea unui pachet de planificare a resurselor
de întreprindere, au optat pentru principala acțiune bidirecțională. În primul rând a trebuit să
obțină o categorie de baze de date solid Oracle sau SQL, la care au fost altoiți apoi aplicații
de management; al doilea a trebuit să integrarea aplicației "insulă" existentă în
multifuncționalitatea sistemelor de management.
Piata companiilor mari este limitata de cea a intreprinderilor mici si mijlocii si are
capacitatea de a acoperi solutiile financiare investitionale in proeminente, puternice in
categoria SAP si Oracle. Cu toate acestea, trebuie să admitem că mediul economic românesc
este foarte special pentru c eea ce ne este destinat prin intermediul companiei sale decât este
diferit de ceea ce am întâlnit pe piața occidentală, astfel încât multe dintre ele cad, de altfel,
în clasa întreprinderilor mijlocii ca putere financiară, cifra de afaceri și expansiune
geografică.

În legătură cu soluțiile modeste de evoluție a pieței ERP din România, cea mai adesea
invocată este că nu există resurse financiare / insuficiente. Ezitare în adoptarea soluțiilor de
afaceri pe Internet ERP sunt cau zate, dar și din alte motive :
Rezistența la schimbare, în condițiile în care ERP înseamnă regân direa calendarelor,
care nu pot să fie făcute fără sacrificiu;
Ignoranța și deficiențele educaționale ale unor manageri, incapabili sau lipsiți de
viziune pentru a înțelege impactul și tehnolo giile informației de importanță în mediul
concurențial prezent;
Probleme de adaptare la organizația beneficiară a soluțiilor cu note speciale. Pr ocesul
de adaptare este dificil și consumatoare de timp. În plus, furnizorii trebuie să colaboreze cu
specialiș ti din interior care sunt familiarizați cu organizațiile beneficiare ale subtilităților.
Procesul de punere în aplicare pare a fi pentru totdeauna că acest efort nu a fost încheiat în
momentul în care sistemul devine operațional, dar se repetă fiecare upgr ade. De fapt, "fiecare
capăt este un nou început" pentru că ERP face posibilă conexiunea realității economice
avantajele evoluției contin ue a tehnologiilor de informare32.
Costuri colaterale, uneori deosebit de bogate. Cea mai mică cantitate subevaluată a
fost percepută pentru taxa vamală pentru categoria de cheltuieli care se referă la sistemul
integrat de instruire a utilizatorilor, care sunt procese și fluxuri restructurate. Înțelegerea
acestor schimbări este vitală pentru succesul proiectului și necesită un nivel înalt de pregătire
a specialiștilor, precum și disponibilitatea acestora pentru formarea profesională continuă.
Decizia de implementare a unui soft ERP trebuie să se bazeze pe baza unor criterii de selecție
foarte precise, pe baza unei analize co mparative a mai multor variante d e aplicații, având în
vedere33:
– Că acestea trebuie să respecte cadrul legal în România și alinierea la standardele europene
și legislația;
– Operațiunea în moneda națională și punerea în aplicare a monedei europene, dar ușoară și
cu ajutorul acesteia valute străine;
– prelucrarea în timp real
– Structura modulară a aplicației software care implică desfășurarea pe etape și extinderea
ulterioar ă a aplicației suprafața funcțională acoperită;
– Hardware independent de platformă ;

32 Şoavă, Georgeta, op. cit., p. 40.
33 Ibidem.

– caracteristicile tehnologice proprii ale produsului ERP vizat;
– asigurarea unui nivel ridicat de securitate și integritate a datelor;
– flexibilitate în creșterea numărului de utilizatori;
– justificarea clară a unei investiții;
– minimizarea riscului .
În domeniul societății informaționale, ERP a trebuit să evolueze de la tactică la
strategică și să redefinească, astfel încât organizațiile să poată beneficia de avantajele oferite
de contextul e -business în care acestea urmează să se desfășoare în preze nt34.
Astfel, aplicațiile ERP tradiționale pe care le -au mutat semnificative și ireversibile. Se
estimează că vor deveni o platformă care va sprijini aplicațiile de afaceri electronice prin
integrarea arhitecturii de management al relațiilor cu clienții, a lanțului de aprovizionare și
a business intelligence (actualul ERP suite certifică acest fapt).
Evoluția acestor platforme nu poate fi contestată. Întreprinderile de integrare a
aplicațiilor sunt cuvinte noi născute din căsnicia mai multor tehnologii. Idee a că ERP -ul este
supus proceselor de integrare cu alte platforme ERP (ERP2ERP), cu fluxul de lucru
platformă business -to-business (B2B) (fie proprietar, fie componente ale produselor
enterpriseware de grup: de exemplu, Lotus Notes) platformele de schimb el ectronic de date
și managementul proceselor de afaceri noi (BPM) este evident.
Suita tradițională va fi înlocuită cu o extindere extinsă în afara EAI, vehiculandu și XRP –
Enterprise Resource Planning, CRP – Planificarea colaborativă a resurselor sau iERP –
Planificarea resurselor între întreprinderi.
Și nu o numesc, noua generație de produse ERP va fi orientată spre client și va oferi
aplicații extinse dincolo de limitele companiei de interacțiuni prin e -business și colaborarea
cu partenerii de afaceri. So luțiile complexe ERP vor dobândi agilitate, caracteristică cheie
într-un mediu economic dinamic, ghidat de tehnologiile Internet.

2.5. Contabilitatea ajustarilor pentru deprecierea stocurilor

Politicile contabile reprezintă baza, principiile, convențiile, regulile și reglementările
aplicate de o companie atunci când întocmesc și prezintă situațiile financiare anuale. Metoda

34 Bistriceanu Gheorghe, Boajă Minică – “Sistemul fiscal al României ”, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2007, p. 35.

reprezintă toate procedurile, tratamentele sau alte mijloace utilizate pentru recunoașterea și
evaluarea elementelor prezentate în situațiile financiare.
Deoarece fraza "tratamente contabile" nu este definită de Standardele Internaționale
de Contabilitate, suntem de acord și susținem opinia profesorului Mihai Ristea, care susține
că tratamentele contabile sunt sinonime cu procedurile contabile și metodele contabile, adică
metodele folosite de o companie în scopul să aplice politicile sale contabile.
Teoriile și practicile contabile sunt organizate prin intermediul politicilor contabile.
Pentru a elabora politici contabi le, este necesar să se aleagă anumite metode care, la rândul
său, cuprind principiile, elementele fundamentale, conceptele, convențiile, regulile și
practicile utilizate în contabilitatea primară și pentru întocmirea situațiilor financiare35.
La analizarea tratamentelor contabile din punctul de vedere al ciclului contabil de
colectare, procesare, stocare, analiză și prezentare a informațiilor, ele pot fi clasificate după
cum urmează36:
a) tratamente contabile pentru măsurare și evaluare;
b) tratamente pentru evidența contabilă, organizarea și validarea documentelor, controlul și
validarea procedurilor de înregistrare contabilă;
c) tratamente pentru sinteza contabilă, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare;
d) tratamente pentru măsurarea și evaluarea costurilor și a rezultatelor analitice.
Standardele internaționale de contabilitate stabilesc două tipuri de tratamente pentru
prezentarea situațiilor financiare: tratamente de bază și tratamente alternative.
Tratamentul de bază sau standard se referă la un tratament fundamental și de referință,
aplicabil în cazul standardului permite două proceduri contabile pentru recunoașterea și
evaluarea tranzacțiilor și a altor evenimente similare. Tratamentul alternativ se referă la o
procedură contabilă care este acceptată, în conformitate cu aceste standarde, ca fiind:
opuse tratamentului de bază37.
Termenii "de bază" și "alternativă" pot avea, de asemenea, un înțeles mai larg, în
acest caz ambele fiind înlocuite cu expresia "tratamente contabile alternative". În acest caz,
alternativa înseamnă că există posibilitatea de a alege între două soluții care se decid.
Conceptul de stocuri

35 Ţâţu Lucian – “Fiscalitate: de la lege la practică ”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 37.
36 Ibidem.
37 Ibidem.

Stocurile reprezintă cantitățile de resurse materiale, semifabricate și produse finite
care stochează în depozitele de aprovizionare ale entităților economice, cu o anumită
structură și volum, pentru o anumită perioadă de timp, pentru a asigura continuitatea și
regularitatea procesului de fabricație și a consumului38.
Stocurile vor fi recunoscute numai atunci când este posibil ca socie tatea să facă un
beneficiu economic și când costurile și valorile pot fi estimate într -un mod credibil. Stocurile
pot fi clasificate ca: cumpărate (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar,
clădiri, unități temporare, animale, ambalaje) sa u fabricate.
Stocurile identificabile sunt personalizate pentru fiecare articol sau categorie de
bunuri și includ articole grele cum ar fi mașini, echipamente, televizoare, calculatoare.
Stocurile stocabile (interschimbabile) sunt acele bunuri din fiecare categorie care nu pot fi
identificate ca articole unice (pungi de zahăr care aparțin aceluiași tip, chiar dacă sunt
cumpărate cu prețuri diferite)39.
Stocurile includ: bunuri destinate restituirii sau produse destinate vânzării în
magazinele proprii ale societăților, materii prime, materiale consumabile care sunt utilizate
în procesul de fabricație, dar care, de obicei, nu fac parte din produsul final, materiale precum
obiectele de inventar , semifabricate și produse finite, articole defecte, materiale re cuperabile
și aruncate înapoi în mare, animale și păsări, ambalaje, produse în fabricație.
Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor se face la începutul perioadei în care stocul intră în companie,
la data bilanțului, la inventar și, de asemenea, la sfâ rșitul sau când este dat pentru consum.
se refera la .
a) Începutul evaluării stocurilor se face pentru: costurile de achiziție, costurile de producție,
valoarea de intrare. Achiziția costă următoarele40:
– pret de achizitie;
– taxe și impozite irecuperabil e;
– cheltuieli directe legate de transport, manipulare și alte costuri care pot fi legate direct de
achiziția de acțiuni;
– reduceri comerciale (se scad);

38 Ţâţu Lucian, op. cit. p. 37.
39 Ibidem.
40 Ibidem.

– costurile de îndatorare, atunci când se finanțează producția unui stoc, acest stoc necesitând
o perioadă mai lungă de timp pentru a fi finalizat și gata de vânzare sau utilizare.
b) Evaluarea la inventar și la sfârșitul exercițiului financiar
La inventarul anual al activelor și datoriilor, stocurile sunt evaluate la valoarea lor
reală, cunoscută și ca valoare de inventar. Valoarea reală este stabilită în funcție de utilitatea
produsului, de starea sa și de prețul pieței. Cand inventarierea are loc, sunt stabilite
următoarele lucruri:
– diferențe cantitative (plus sau minus) între situația reală înreg istrată la inventar și cea
înregistrată situație din contabilitate;

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – ANALIZA SI VALORIFICAREA DATELOR
PRIVIND CONTABILITATEA SI GESTIUNEA STOCURILOR
3.1. Prezentarea SC SENSIBLU SRL

Grupul dinamic A & D Pharma este format din Mediplus Exim SA, cel mai mare
distribuitor angro de medicamente din România, și Sensiblu SRL, cea mai mare rețea de
farmacii din țară.
Dezvoltarea rapidă a companiei Mediplus a fost rezultatul unui efort concertat de a
crea o st ructură flexibilă care să răspundă prompt și profesional nevoilor clienților și
furnizorilor. În 1997 a fost deschisă prima clinică Sensiblu la București, ca un experiment
care demonstrează contractanților Mediplus cea mai eficientă modalitate de aranjare a
produselor într -o farmacie. Experimentul a fost un succes atât de mare încât în anul următor
numărul de farmacii a crescut la 206.
Astăzi, Sensiblu este încă un lider de piață în România, cu 190 de farmacii din
întreaga țară care oferă asistență medic ală non -stop pentru pacienți.
Provocări cu care se confruntă
Pentru a sprijini creșterea viitoare a companiilor sale Mediplus și Sensiblu, grupul A
& D Pharma a decis să implementeze soluții de bugetare, planificare și informații de
business. După o analiză atentă, grupul a ales să colaboreze cu S & T România pe baza
soluției tehnologice propuse și capacitatea dovedită a companiei de ao construi și integra cu
sistemul IT existent.
Strategia a urmat
Grupul A & D Pharma a avut o serie de cerințe de ba ză. Unul a fost acela de a obține
o imagine clară a planificării și prognozării financiare pentru diferite perioade de timp bazat
pe multiple simulări, precum și monitorizarea în timp real a bugetelor actuale față de cele
prognozate. Alta a fost de a optim iza raportarea, analiza și procesele de integrare a datelor
într-o arhitectură flexibilă capabilă să furnizeze informații relevante și să răspundă
întrebările cele mai frecvent adr esate de echipa de management.

3.2. Studiu de caz privind stocurile în SENSIBLU SRL

În operațiunile de farmacie, inventarul este denumit stocul de produse farmaceutice
reținute pentru a satisface cererea viitoare. Inventarul reprezintă cel mai mare avantaj al
practicii farmaciei, iar valoarea sa continuă să crească datorită creșterii varietății și costului
produselor farmaceutice. Din punct de vedere financiar și operațional, gestionarea eficientă
a inventarului joacă un rol important în practica farmaciei. Gestiunea stocurilor vizează
reducerea costurilor de achiziție și de transport, menținând în același timp un stoc eficient
de produse pentru a satisface cererile clienților și medicilor.
Autorul examinează metodele de gestionare a inventarului în practica farmaciei și
subliniază abordările prin care se evaluează procesul de management al inventarului. Sunt
rezumate factorii care afectează gestionarea inventarului, inclusiv rolul tehnologiei
informației.
Autorul descrie, cu recomandări, impactul gestionării incorecte a inventarului asupra
siguranței pacienților. Printre opt roluri esențiale ale farmacistului descrise de Organizația
Mondială a Sănătății și Federația Internațională de Farmaceutică, gestionarea resurselor
(bani, materiale, forță de muncă, timp și informații) este un factor -cheie pentru succesul
profesional l a nivel individual, precum și organizațional .
În operațiunile de farmacie, inventarul este referit la stocul de produse farmaceutice
reținute pentru a satisface cererea viitoare. Inventarul reprezintă cel mai mare activ curent,
precum și activul lichid în practica farmaciei, iar valoarea sa continuă să crească datorită
creșterii varietății și costului prod uselor farmaceutice .
Din punct de vedere financiar și operațional, gestionarea eficientă a inventarului
joacă un rol important în practica farmaciei. D in punct de vedere financiar, gestionarea
eficientă a inventarului îmbunătățește profiturile brute și profiturile nete prin reducerea
costului produselor farmaceutice achiziționate și a cheltuielilor operaționale asociate. În
plus, fluxul de numerar se va îmbunătăți cu economisirea la cumpărarea și stocarea
produselor mai puțin costisitoare.
Acest flux de numerar poate fi utilizat pentru a plăti cheltuielile operaționale și pentru
a investi în alte servicii. Din punct de vedere operațional, gestionarea ef icientă a inventarului
asigură satisfacerea cerințelor c lientului și ale pacientului . Indisponibilitatea unui produs,
atunci când este necesar, poate determina pierderea de către farmacie a unui client și
predispune la inconveniente medicului care prescrie medicamentul; și poate afecta în mod

negativ starea de bine a pacientului în cadrul spitalelor de farmacie spitalicească, în special
atunci când produsul este unul esențial pentru salvarea vieții.
Pe lângă impactul negativ asupra rezultatelor financiare din perspectiva afacerii
farmaciei, gestionarea defectuoasă a inventarului ar putea avea corolari dăunătoare în ceea
ce privește siguranța pacienților. Aceste rezultate pot fi atribuite de disponibilitatea
produselor expirate, contrafăcute, substandard sau rasiale; indisponibilitatea produselor
esențiale; prescripții nerevendicate; și nu actualizarea formularelor.
Pentru a spori siguranța pacienților, se recomandă să se efectueze verificări ale
stocurilor săptămânal pentru a verifica cantitățile și, lunar , pentru a căuta produse expirate.
Acest lucru se poate realiza și prin utilizarea sistemelor software care avertizează farmacistul
atunci când atinge o limită de prag critică sau o dată de expirare a produselor stocate.
Costuri asociate cu inventarul
Există patru tipuri de costuri asociate inventarului în practica farmaciei: costurile de
achiziție, costurile de achiziție, costurile de transpo rt și costurile de penurie . Costul de
achiziție este suma netă de bani pe care o plătește farmacia pentru produs e. Costurile de
achiziție sunt costurile asociate cu achiziționarea produselor, printre care se numără plasarea
și primirea de comenzi, stocarea și plata facturilor.
Costurile de întreținere se referă la costurile asociate cu stocarea produselor, care
includ, de asemenea, costurile suportate ca urmare a crizelor, de ex. furt sau daune. Costurile
de scurgere – cunoscute și sub numele de costuri de stocare, sunt costurile de a nu avea
produsul pe rafturi atunci când este necesar.
Gestiunea stocurilor este definită ca un "proces continuu de planificare, organizare
și control al inventarului" care urmărește "minimizarea investițiilor în inventar în timp ce
echilibrează cererea și oferta" . În mod specific, procesul vizează reducerea costurilor de
achiziție și de transport, menținând în același timp un stoc eficient de produse pentru a
satisface cerințele clienților și medicilor.
Gestionarea materialelor (produselor farmaceutice) în acest proces este o parte
integrantă a modelului de afaceri pentru toate setăr ile farmaciei, în special practicile
comunitare și spitalicești. Pe de altă parte, gestionarea defectuoasă a stocurilor determină o
creștere inutilă a costurilor de achiziție și de transport și un dezechilibru în ecuația ofertei și
a cererii. Formarea adec vată a studenților farmaciei și a farmaciștilor în aptitudinile de
management este un curs imperativ de acțiune.

Există trei metode utilizate în farmacie pentru a gestiona inventarul: metoda vizuală,
metoda pe riodică și metoda perpetuă . Metoda vizuală imp lică farmacistul (sau alt personal
desemnat) de a compara vizual stocul la îndemână cu o listă a cantității de produse care
trebuie transportate.
Farmacistul plasează o comandă de achiziție atunci când numărul stocului scade sub
valoarea indicată. Metoda periodică cere ca farmacistul să contabilizeze stocul și să îl
compare cu o listă a nivelului minim dorit al inventarului în mod regulat la perioade
predeterminate de timp.
Când cantitățile scad sub valoarea minimă, produsele sunt comandate. Metoda de
gestionare permanentă a inventarului este cea mai frecventă metodă în țările industrializate
și este cea mai eficientă metodă de gestionare a inventarului farmaciei.
Acesta implică un sistem computerizat care monitorizează inventarul în orice
moment pe o bază sistematică continuă. În acest sistem, inventarul de mână este introdus în
software -ul computerului, iar cantitatea corespunzătoare de produse este redusă automat din
inventar atunci când este completat un ordin de prescripție medicală sau medicamente .
Farmacistii pot folosi un hibrid de metode, de ex. efectuând numărarea fizică anuală
(metode vizuale și periodice), menținând în același timp un sistem computerizat (metoda
perpetuă). Această strategie permite farmacistului să compare cantitățile de pro duse în
computer cu ceea ce este efectiv pe rafturi.
În virtutea acestei abordări, variațiile potențiale datorate fluctuațiilor ofertei și cererii
vor fi identificate și corectate, iar exactitatea înregistrărilor financiare ale farmaciei va fi
evaluată ș i verificată. În plus, farmaciștii ar trebui să respecte reglementările consiliilor /
asociațiilor farmaciei cu privire la gestionarea inventarului anumitor entități, cum ar fi
substanțele controlate, vaccinurile și produsele biologice.
Evaluarea managem entului stocurilor
Având în vedere numărul mare de resurse investite în gestionarea inventarului de
farmacie, evaluarea cât de bună este o farmacie gestionarea inventarului său este crucială.
Abordarea cea mai practică este calcularea ratei cifrei de afac eri a inventarului (ITOR), care
poate fi determinată pentru întregul stoc de farmacie sau pentru un departament specific (de
exemplu produse parenterale) sau un anumit produs individual . ITOR este calculat ca raport
între costul produselor vândute și stocu l mediu. Inventarul mediu se calculează pe baza
mediei la începutul inventarului și la sfârșitul valorii inventarului în timpul unei anumite
perioade de timp.

Potrivit Asociației Naționale a Farmacistului, valoarea ITOR de 10 și mai mare este
conformă cu media națională a Statelor Unite pentru farmaciile comunitare independente,
ceea ce indică faptul că farmacia a vândut întregul inventar stocat în total 10 ori în tr-un
anumit interval de timp . ITOR trebuie interpretat în lumina valorilor ITOR pentru perioa da
anterioară (de ex. Anul trecut) pentru a trage concluzii cu privire la cât de bine este gestionat
inventarul. Valorile mai ridicate ale ITOR indică faptul că inventarul a fost rapid
achiziționat, vândut și înlocuit într -un anumit interval de timp .
Pe de altă parte, valorile ITOR mai mici indică o gestionare defectuoasă a
inventarului farmaciei, iar produsele erau așezate pe rafturi și nu erau distribuite. Într -o astfel
de situație, farmacistul ar trebui să analizeze dacă a fost comandată prea multă can titate de
produs corect, a fost comandat produsul greșit sau au apărut alte erori sistematice în
gestionarea inventarului, de ex. introducerea produsului sau cantității greșite în software -ul
computerizat cu numărul fizic absent al produselor pe rafturi.
Mai mult decât atât, pe lângă ITOR, farmacistul ar trebui să stabilească relația dintre
profitul net și randamentul inventarului în perioada specificată. Acest lucru poate fi realizat
prin calcularea profitului net procentual (PNP), care este exprimat ca r aportul procentual
dintre profitul net și stocul mediu. Valorile mai mari ale PNP indică faptul că produsele sunt
vândute cu marje mai mari .
Atunci când calculele indică o creștere a valorii ITOR în timp, în timp ce tendințele
PNP descresc în aceeași peri oadă, acest lucru sugerează că mai multe produse au fost
vândute, dar profitul a fost mai mic, deoarece produsele sunt vândute cu marje mai mici. Cu
toate acestea, valorile procentuale pentru profitul net sunt cantități relative, iar profitul net
absolut d in totalul valutei ar trebui, de asemenea, comparat pe perioade de timp relevante.
Similar cu ITOR, PNP trebuie comparat cu perioada anterioară pentru a trage concluzii mai
bine informate despre eficiența gestionării inventarului în farmacie. Tabelul 2 pre zintă un
exemplu de calculare a acestor estimări.
Factorii care afectează gestionarea inventarului
Farmacistii ar trebui sa ia in considerare urmatorii factori atunci cand evalueaza
managementul inventarului in farmacie: tipul de produs (generic, brand), marimea
inventarului, politicile produsului returnat, prescriptiile nerevendicate, contractia
inventarului si uti lizarea formularelor . Produsele generice au costuri de achiziție mai mici
comparativ cu omologii numiți de tărâțe, reducând astfel costurile i nventarului. Linii de
produse de bază au o dimensiune mai mică a inventarului în comparație cu liniile de produse

complete; deși acest lucru va reduce investițiile în inventar; această decizie ar trebui să fie
cântărită cu cererea pacientului și a mediculu i.
Majoritatea furnizorilor de produse (producătorii și distribuitorii) au politici privind
produsele care pot fi returnate. Exemple de astfel de politici includ furnizarea de credite
pentru comenzi viitoare, înlocuirea produselor și returnarea banilor c ătre farmacie.
Gestionarea eficientă a inventarului permite farmaciștilor să utilizeze aceste beneficii înainte
de intrarea în vigoare a unei astfel de perioade de expirare. Aproximativ 1,5% din toate
prescripțiile completate de farmaciile comunității amer icane rămân nesolicitate .
Farmacistii ar trebui sa monitorizeze aceste prescriptii si sa specifice o perioada de
timp (de exemplu, doua saptamani) pentru returnarea produselor pe rafturi. Orice încercare
ar trebui să fie făcută pentru a reaminti pacientu lui sau îngrijitorului despre prescripțiile
umplute sau reumplete, în special pacienții cu boli cronice și pacienții vârstnici, care
manifestă din ce în ce mai mult aderență slabă la medicație.
Până la 4,5% din vânzările de medicamente din comunitate sunt pierdute din ca uza
contracției inventarului . Scăderea stocurilor sa referit la pierderi datorate furtului, furtului și
jafului. Din păcate, furtul de angajați cuprinde cea mai mare sursă de contracție a
inventarului în cadrul instituț iilor de medicină com unitară . În timp ce farmaciștii ar trebui să
angajeze angajați credibili și candidați, instruirile adecvate de securitate și de observare și
strategiile de monitorizare sunt, de asemenea, importante. În plus, securitatea în ceea ce
privește substanțele controlate ar trebui să fie o prioritate în monitorizarea contracției, mai
ales atunci când furtul acestor substanțe este tot mai dificil.
În farmaciile spitalicești, formulariile sunt utilizate pentru a îmbunătăți gestionarea
inventarului, în care farmac istul poate transporta un produs echivalent terapeutic într -o clasă
de medicamente; reducând astfel co sturile generale de inventar . Cu toate acestea, listele și
formularile limitate ar putea servi drept un impediment în echilibrarea ofertei și cererii în
cadrul instituțiilor de farmacie comunitare.
Rolul tehnologiei informației în managementul stocurilor
Valoarea tehnologiei informației poate fi recunoscută în managementul inventarului
farmaciei, în cazul în care sistemele computerizate sunt disponibile p e scară largă în aproape
toate setările practicilor de farmacie din țările industrializate. Tehnologia face metode de
management al inventarului și metode de evaluare a gestionării inventarului mai eficientă,
mai precisă și mai precisă. Exemplele rolului t ehnologiei în gestionarea inventarului includ
folosirea dispozitivelor de scanare manuală pentru controlul periodic al inventarului prin

scanarea codurilor de bare de pe ambalajul produsului sau pe etichetele de pe raft, trimiterea
comenzilor electronice d upă introducerea informațiilor scanate într -un computer printr -un
sistem web , de exemplu e -achiziții publice.
În zilele noastre, tehnologia este utilizată în aproape toate operațiunile de farmacie,
de la comandarea, achiziționarea, depozitarea, la plata p roduselor. Farmacistii ar trebui sa
angajeze beneficiile noilor tehnologii in practica lor pentru o mai buna gestionare a
inventarului lor de farmacie. Un exemplu de tehnologie mai recentă de a îmbunătăți
distribuția produselor de la producători la angrosi ști până la farmacii este utilizarea
microcipurilor de identificare a radiofrecve nței (RFID) sau a etichetei .
Aceste etichete sunt destinate să stocheze informații despre produsul farmaceutic de
la data fabricației până la sosirea la și eliminarea de p e rafturile de depozitare din farmacii.
În plus, automatizarea gestionării inventarului farmaciei creează timp suplimentar pentru ca
farmaciștii să ofere asistență farmaceutică și alte servicii farmaceutic e pacienților și
clienților.

Bilanț 2014 2015 2016
Raportul datoriilor / capitalurilor proprii – 21.7409 15.8579
Total datorii/ Active totale 4.8315 3.6802 3.9826
Capitalul social / Activele totale – 0.1693 0.2511

Balanță 2014 2015 2016
Active totale 106,068,845 122,607,234 209,517,860
Active curente 396,313,264 346,647,164 674,497,601
Stocuri 171,256,097 182,079,432 172,609,043
Depozite 12,599,054 23,191,648 41,741,854
Creanțe 212,458,113 141,376,084 460,146,704
Capitaluri N/A 20,754,448 52,618,601
Plătit în capital 52,627,320 52,627,320 52,627,320
Dispoziții privind pierderile N/A N/A N/A
Datorii 512,468,837 451,220,385 834,418,118

Profit și pierdere 2014 2015 2016
Cifră de afaceri anuală 1,250,586,655 1,186,232,851 1,670,039,157
Venituri totale 1,258,555,191 1,197,551,873 1,673,668,590
Cheltuieli totale 1,250,502,074 1,166,313,448 1,646,894,692
Prifit după achitarea taxelor 8,053,117 31,238,425 31,934,924
Profit 8,053,117 31,238,425 31,864,532
Angajați 2,205 2,243 2,656

Profitabilitate 2014 2015 2016
Profit înainte de marja fiscală (%) 0.6439 2.6334 1.9122
Marja de profit net (%) 0.6439 2.6334 1.9080
Înainte de impozitare ROE (Return On Equity) -79.8387 173.2195 64.3884
După impozitare ROE (Return On Equity) -79.8387 173.2195 64.2464

Indicatori de operare 2014 2015 2016
Cifra de inventar (zile) 49.9833 56.0253 37.7250
Cifra de afaceri (zile, TVA ajustat) 52.1081 36.5554 84.5115
Cifra de afaceri totală (ori) 4.8315 3.6802 3.9826

3.3. Aplicație informatică în cadrul SENSIBLU SRL

În domeniul contabilității fiscale, pe care anumite companii o dezvoltă și
departamentul contabil al companiilor cu obiect de activitate diferit de contabilitate,
software -ul utilizat de firmă este extrem de important pentru obținerea performanțelor și a
rezultatelor eficiente.
Fiecare utilizator de software contabil se întreabă: "Ce astept de la s oftware -ul pe
care îl folosesc? Și răspu nsul pe care l -aș sugera este: Doresc un software la care spun: –
Operați dosarul de facturi, chitanțe, salarii și așa pe acest software executând sarcinile fără

a mai fi nevoie de timp pentru înregistrarea fiecărui document, doar pentru a cere și software –
ul pentru a rezolva problema. Din păcate, aceasta reprezintă soluția ideală pentru un software
de contabilitate care nu poate fi aplicat în prezen t, dar care știe, poate în câțiva ani contabilii
vor putea opera documentele prin comenzi vocale.
În această lucrare, autorul a propus să studieze unele aspecte ale software -ului
disponibil pe piață, precum și rezultatele acestei cercetări fiind disponibi le pentru cei care
lucrează în acest domeniu. În noiembrie 2007, site -ul web www.conta.ro (cu scopul de a
dezbate multiplele probleme și cazuri care apar în activitatea contabililor) împreună cu
"Curierul Național", "Prezent" și "Capital.Ro" (ziare partene re a evenimentului) a oferit
șansa ca utilizatorii să voteze software -ul contabil preferat pentru stabilirea unui clasament,
obiectul competiției fiind "Cel mai bun software contabil 2006", cu motto -ul: "Aveți
software -ul! Contabilul are telecomanda! Te va alege? ".
La această competiție au participat 41 de dezvoltatori de software pentru
contabilitate, care au aplicat aplicații software precum: Vip Profesional, Datalight
Enterprise, Wizpro, Winmentor, Easycont, Classoftsql Erp, Contab Sql, Syntesio, Clar is, B-
Org, 2000, Pionier, Contab 04 Salevpers, Easycont, Ciel Finance Manager, Networker Erp,
Trendix, Microinf și așa mai departe.
Aceste programe reprezintă majoritatea pieței românești pentru software -ul contabil,
cu avantaje și dezavantaje, raportul c alitate -preț fiind convenabil sau mai puțin convenabil,
prietenos pentru utilizator sau mai puțin prietenos. Deși autorul dorește să menționeze faptul
că există posibilitatea ca unele software -uri să se ratate ca Saga C, care ar trebui să fie
integrate în contabilitate, secțiunea de remunerare și așa mai departe.
Expoziția 1 reflectă rezultatul competiției, acesta fiind punctul de plecare al acestei
lucrări. Prima categorie este reprezentată de ERP (Enterprise Resource Planning), așa cum
se poate observa î n tabelul următor.
Primul lucru care trebuie stabilit este ceea ce reprezintă un software ERP. Este un
sistem care integrează sau încearcă să integreze mai multe informații și procese; un
"ingredient cheie" este utilizarea unei baze de date cu un singur câmp care culege informații
care aparțin diferitelor module (cum ar fi contabilitatea, remunerația, mijloacele fixe,
administrarea stocurilor).
Avantajele utilizării unui software ERP constau în faptul că utilizatorii nu cumpără
multe programe software pe ntru un anumit segment care nu pot comunica direct. Un
exemplu frecvent este momentul în care contabilitatea este păstrată cu un software și

administrarea stocului cu alta, utilizatorul fiind nevoit să utilizeze manual informațiile din
software -ul stocului în software -ul de acomodare. Acest fenomen negativ care necesită o
atenție specială și o perioadă lungă de timp este eliminat prin sistemele ERP, diferitele
segmente menționate anterior fiind integrate într -un singur software.
Unul dintre dezavantaje est e investițiile cu formare pentru acest tip de software și, în
unele cazuri, lipsa unor modalități de a proteja informațiile introduse în sistem. Un exemplu
pentru aceasta este accesul unei persoane care efectuează facturi și are, de asemenea, acces
la alte date care nu le privesc, cum ar fi remunerația tuturor celor angajați în companie.
Un alt dezavantaj este prețul ridicat pentru instalare, prețul licenței anulate,
dificultatea de a schimba software -ul cu altul datorită informațiilor și proceselor conțin ute
de ERP pe care vrea să le schimbe, obstacolele întâmpinate în schimbarea interfeței,
necesitatea colaborarea, dacă nu, angajarea unui programator, iar cel mai important, dacă un
segment nu atinge obiectivul său, ceilalți vor fi afectați.
Atunci când a nalizăm software -ul ERP, primul lucru care trebuie stabilit este
obiectivul pentru care un utilizator le cumpără. Un exemplu este reprezentat de o firmă care
a angajat doar o singură persoană în comparație cu una care are sute de angajați, stocuri mari
și active fixe. Deși pentru un firmă care are ca obiectiv principal contabilitatea activității și
serviciile fiscale, aceasta ar putea fi soluția optimă, din cauza clienților săi diferiți.
Un alt element care trebuie luat în considerare este contabilitatea f inanciară sau
contabilitatea privind administrarea stocurilor. Pentru serviciile care fac obiectul activității,
contabilitatea poate fi păstrată ca o contabilitate financiară, în timp ce pentru un obiect de
activitate cum ar fi producția de bună administra re a stocurilor este recomandată.
Primul loc este ocupat de "Contab SQL". Software -ul are o interfață prietenoasă, ușor
de utilizat, deși pentru prima dată folosit. Modulele principale sunt: contabilitate,
administrarea stocurilor, active fixe, salarii și contracte.
Primul dezavantaj este lipsa indicatorilor economico -financiari care permit o
anumită interpretare a managementului, lipsa de funcții care să permită utilizatorului să
observe ceea ce este partea superioară a clienților, astfel încât anumite rapoarte necesare unui
economist.
Cel de -al doilea dezavantaj este modul în care se poate opera o factură, numeroase
domenii suplimentare care ar trebui utilizate pentru o companie cu obiect de activitate de
producție a bunurilor, astfel încât o opțiune pentru acest tip de problemă ar fi utilă pentru o
companie care dezvoltă servicii.

Un alt element omis este că, în modulul de contabilitate, acest software nu poate
determina automat TVA și să elaboreze formularul de TVA. Aceeași omisiune se aplică
formul arelor fiscale, cum ar fi formularul de profit 100, 101, precum și contribuțiile sociale
în modulul de remunerare și, de asemenea, în bilanț. Aceasta implică un timp suplimentar
petrecut de contabil pentru a concura manual aceste formulare.
Un argument ne gativ este reprezentat de modul în care se dezvoltă procesul de
învățare, cu tutoriale foarte simple, fără detalii, fapt care dezavantajează colaborarea
sistemului cu omisiunea unei companii predefinite care ar trebui instalată în același timp cu
software -ul și ar trebui să conțină unele contabilități proceduri ca exemplu.
Prețul pentru versiunea monopost pentru o perioadă de 12 luni cu actualizări și
asistență tehnică este de 920 RON + TVA, care este egală cu 1094,8 RON. Al doilea loc este
ocupat de "Trendix". Software -ul conține aceleași module ca și "Contab SQL". Un argument
favorabil pentru acest software este interfața, nu la fel de simplă ca "Contab SQL", dar ceea
ce contează cu adevărat este cât de rapid și eficient un utilizator poate opera tra nzacțiile
economice, costurile software -ului și actualizările, unde câștigă puncte.
Un aspect interesant îl reprezintă expertul pe care utilizatorul îl poate utiliza atunci
când o tranzacție similară este operată și operarea tranzacțiilor poate începe pri n specificarea
documentului pentru înregistrare.
În capitolul dezavantaje, autorul trebuie să evidențieze omiterea indicilor economico –
financiari, a unui proces automatizat care ar trebui să elaboreze formularele fiscale ale unei
companii preconfigurate, utilizată ca exemplu pentru învățare.
Prețul este de 285,6 RON pentru perioade de un an cu actualizări și asistență tehnică
incluse. Locul al treilea este reprezentat de "VisualClassSoft ERP". Prima impresie atunci
când este utilizată este una bună datori tă interfeței, dar mai ales datorită tutorialelor on -line.
Modulul de remunerare este competitiv deoarece poate elabora automat formularele de
contribuții sociale pentru modulul de remunerare, prezintă aceleași caracteristici ca și
concurenții, deși mențio nează mai puține opțiuni de tipărire ca "Trendix".
SAGA este rezultatul multor ani de îmbunătățire a unui software care este utilizat pe
scară largă pe teren. Deci, conține multe caracteristici utile. Numărul mare de utilizatori,
toate celelalte cuvânt, v ă oferă asigurarea fiabilității software -ului.
Folosit de o mulțime de organizații (aproape 40), software -ul SAGA poate fi
configurat într -o mulțime de procesare. Cu toate acestea, dacă este necesar, SAGA poate fi
îmbunătățită pentru a se potrivi perfect cerințelor.

Din când în când, noi caracteristici sunt îmbinate într -o nouă versiune majoră, care
este oferită fiecărui utilizator. Desigur, fiecare versiune nouă este compatibilă cu cele
anterioare.
Descrierea principală a elementelor
Multi -langage.
Puteți folosi SAGA în franceză, engleză, spaniolă și portugheză
√ SAGA permite introducerea unui buget pentru fiecare proiect
√ SAGA permite încheierea unui contract de finanțare cu posibilitatea de a edita rapoarte
financiare
√ SAGA permite urmărirea de c ătre terți
√ SAGA permite centrala să centralizeze datele și să furnizeze mai multe rapoarte către
au o imagine sintetică
Simplu de utilizat
√ SAGA este ușor de instalat și nu necesită nicio configurație specială pe computer. SAGA
este foarte simplu și plă cut de utilizat. Poate fi folosit de toată lumea pe teren. Expertul
SAGA (responsabil financiar) are nevoie de o sesiune de instruire de 3 zile.
Parola
√ SAGA permite definirea a 4 tipuri de profiluri de conectare. Permite accesul sau nu la
unele caracteri stici software referitoare la nivelul de acces al utilizatorului.
√ SAGA are, de asemenea, un mod de sediu utilizat pentru configurarea software -ului.
Dincolo de configurarea standard, este posibilă și personalizarea nivelului de acces la nevoile
specifice ale organizației.
Protejarea datelor
√ Fiecare intrare este protejată printr -un proces de certificare. Astfel, intrările nu pot fi
modificate prin Excel sau prin orice alt software. Cu toate acestea, formatul datelor de
stocare este standard pentru a fi u șor de întreținut de sediul central. Funcția de backup și
caracteristicile de trimitere sunt incluse în SAGA.
Anul multi -fiscal
√ Aveți posibilitatea să faceți contractul financiar urmărind luarea în considerare a mai
multor anii fiscali configurarea sediu lui central / parametrii generali
√ Sediul central al organizației centralizează configurarea următorilor parametri: valute, țări,
diagramă de cont, donatori, secțiuni, activități, contexte. Aceste parametri pot fi activate sau

nu în ceea ce privește nevoi le misiunilor financiare *. Parametrii acestor parametri numiți
parametri generali sunt difuzați la nivel inferior prin trimiterea de fișiere.
Parametrii misiunilor:
√ Cărți bancare și casebook, corecții, simulare, contabilitate suplimentară, sumă forfetar ă,
proiect *, contract de finanțare *, cadru de referință al donatorilor, bunuri, personal expatriat,
personal național.
√ Acești parametri pot fi permise sau nu în ceea ce privește nevoile misiunii financiare. Buget
√ Puteți configura un buget * și un exercițiu financiar * pentru fiecare proiect *
Contract de finanțare
√ Contractul de finanțare este acordat de donatori pentru a finanța unul sau mai multe
programe (sau proiecte, activități care depind de terminologia utilizată în organizație) într -o
țară. SAGA permite crearea și urmărirea acestor contracte.
Axele analitice
√ Software -ul SAGA oferă abilități uriașe în ceea ce privește analiza. Analiza tezei este
construită pe 4 axe:
o Axă contabilă
o Axă proiect
o Axă financiară
o Axă personalizată
Închide re
Mai multe tipuri de închidere se pot face într -un mod provizoriu sau definitiv. Veți găsi mai
jos lista de închidere:
√ Închiderea lunară
o Pentru o anumită lună, această caracteristică dezactivează posibilitatea de a schimba orice
intrare dintr -o carte. Numai eticheta sau linia de finanțare pot fi modificate. Sediul central
primește acces la nivel de master pentru a anula închiderea, dacă sunt necesare modificări.
√ Închiderea anuală
o Aceeași trăsătură ca închiderea lunară pentru un anumit an
√ Închiderea unui contract de finanțare
o Această funcție dezactivează fiecare legătură de intrări la contractul de finanțare închis.
Astfel, nu mai este posibil să modificați nimic pe intrările legate. Dacă sunt necesare
schimbări, numai sediul central ar put ea să se înregistreze ca comandant pentru a anula
închiderea.

Concluzii

Având în vedere în special interesul creditorilor și al investitorilor în analiza
conceptelor de risc și solvabilitate, se constată că în notele explicative ale situațiilor
financiar e anuale există o lipsă de atenție pentru acestea.
Din analizarea celor 11 companii sa constatat că nu există un sistem uniform de
raportare a acestor informații. În plus, lipsa reglementării este ușor de perceput în notele
explicative (fiecare dintre ce le 11 companii analizate are propriul sistem de prezentare a
notelor explicative, fiind acumulate peste 140 de tipuri de note explicative, având în vedere
că o singură companie furnizează circa 31 note explicative), dar această libertate de stil de
prezent are are consecințe negative asupra disponibilității realizării analizelor comparative
asupra întregului sector energetic.
De fapt, după analiza empirică făcută în cadrul acestui studiu, sa constatat că o
deficiență semnificativă în prezentarea situațiilor financiare anuale apare în notele
explicative la situațiile financiare anuale. Lipsa anumitor cerințe privind prezentarea notelor
explicative este ușor de perceput, fiecare entitate având modul propriu de organizare a
informațiilor în notele explicative a le acestora. Din acest punct de vedere, suntem de acord
cu opi nia lui Roberts, C., et al. , conform căreia vor exista întotdeauna soluții diferite în
măsura în care un contabil va trebui să aleagă între diferite moduri de abordare a problemei.
Din analiza situațiilor financiare anuale sa constatat că doar două dintre societățile
analizate au prezentat o notă explicativă referitoare la impozitele amânate. Acest fapt creează
îndoieli cu privire la valoarea reală a activelor (în special pentru imobilizările co rporale) față
de prezentările din situațiile financiare anuale.
Având în vedere faptul că în sectorul analizat imobilizările corporale reprezintă o
pondere semnificativă, este greu de crezut că pentru celelalte entități valoarea contabilă a
activelor est e exact egală cu baza lor fiscală, astfel încât nu generează o datorie sau o creanță
privind impozitul amânat. Tendința noastră este să subscriem la declarația lui Gust, M. și
Panoiu, L. potrivit căreia singura importanță este dată tratamentului fiscal al e misiunii, fără
a se ține seama de principiul unei viziuni corecte și corec te.
Lipsa informațiilor pentru părțile interesate aparținând categoriei de investitori poate
avea, de asemenea, un impact negativ asupra entităților care furnizează aceste situații
financiare anuale. Având în vedere că toate entitățile analizate sunt listate la Bursa de Valori
București, lipsa informațiilor adecvate pentru investitori le va determina să își concentreze

resursele asupra altor oportunități, astfel că entitățile vor fi afectate de incapacitatea de a
atrage investitori. Un studiu publicat în 2015 arată că 25 din 114 posibili investitori (peste
17%) refuză să investească în acțiuni din cauza lipsei de informații transparente .
Ștefea, P., et. Al. subliniază ideea potrivit căreia investitorii ar trebui să acorde o
atenție deosebită calității informațiilor prezentate în situațiile financiare anuale, susținând că
este cunoscut cum uneori pot fi stabilite situațiile financiare pentru a oferi informații mai
bune decât sunt cu ad evărat atunci când există un astfel de interes. În sprijinirea ipotezei de
mai sus și pentru a ajuta părțile interesate cum ar fi investitorii actuali și potențiali, autorii
propun patru modalități prin care cei implicați în piețele financiare pot fi utili zați pentru a
aprecia entitățile analizate dincolo de informațiile prezentate în situațiile financiare anuale.
În ceea ce privește nevoile informaționale ale angajaților, ne abordează ideea emisă
de Ecobici, N., care subliniază oportunitatea introducerii unui așa -numit bilanț social. Mai
mult, considerăm că acesta ar trebui să fie unul dintre scopurile principale ale principiului
responsabilității sociale. În situațiile financiare anuale ale entităților analizate am identificat,
la nivelul notei explicati ve (nu pentru toate societățile analizate), unele informații referitoare
la prezentarea valorii salariilor și a accesoriilor acestora.
Pe de altă parte, menționăm și recomandăm ca exemplu de bună practică modul de
informare cu privire la acest subiect uti lizat de Petrom care, pe lângă datele emise în situațiile
financiare anuale, în documentul "Resourcefulness 2013 Facts and Figures" a prezentat
informații mai detaliate referitoare la resursele umane (inclusiv informații despre programele
de formare desfăș urate, platformele informatice disponibile pentru angajați pentru a le ajuta
în activitatea lor, informații privind managementul securității angajaților, date despre
numărul, structura și fluctuația personalului, etc).
Considerăm că o astfel de prezentare este necesară, dacă nu se poate face prin notele
explicative la situațiile financiare anuale ale companiilor din sectorul energetic, în special
ținând seama de faptul că numai în eșantionul selectat există peste 30.000 de angajați direcți.
Pornind de la ideea că între componentele situațiilor financiare anuale există o
interdependență care trebuie luată în considerare de către părțile interesate în pro cesul de
luare a deciziilor și având în vedere că situațiile financiare anuale trebuie citite împreună cu
raportul auditorului independent, o problemă importantă care poate duce deseori la decizii
nepotrivite este marimea materializării în ceea ce privește posibilele denaturări.

Pentru a putea aplica introspecţiile oferite de ansamblul conceptual al sistemul ui de
business şi de modul în care acesta ar trebui manageriat, este necesar să căutăm informaţiile
necesare, care:
 Să permită managerului sau analistului să determine poziţia financiară şi
rezultatele operative ale firmei;
 Să susţină procesul de înţelegere şi aprofundare a structurii fluxurilor de
numerar.
În cadrul procesului de analiză economico -financiară există o gamă variată de date
formale sau informale, care sunt în mod normal verificate şi testate din punctul de vedere al
relevanţei utiliz ării lor în cadrul analizei. Cel mai simplu şi mai răspândit mod în care
informaţiile financiare sunt dis ponibile public, cu excepţia companiilor închise, este
publicarea acestora în concordanţă cu regle mentările impuse de Comitetul pentru Standarde
de Contabilitate Financiară (Financial Accounting Standards Board – FASB) al practicienilor
în profesia contabilă şi sub supravegherea Comisiei Valorilor Mobiliare (Security Exchange
Comission – SEC). Un astfel de set de situaţii, stabilite în funcţie de regle mentările
standardelor contabile din SUA (GAAP), conţine, de obicei, bilanţul la date prestabilite,
situaţia rezultatelor obţinute pe anumite perioade şi situaţiile fluxurilor de numerar aferente
aceloraşi perioade. De asemenea, este inclusă şi o situaţie cu caracter special, modificările
capitalurilor proprii ale acţionarilor, cuprinse în cadrul bilanţului prezentat la o anumită dată.
Deoarece situaţiile financiare sunt o cauză principală a eforturilor depuse de analiştii
financiari, este util să înţelege m pentru început natura, întinderea şi limitările acestora,
înainte de a utiliza datele din acestea pentru a formula sau fundamenta anumite concluzii.
Situaţiile financiare reflectă sintetic toate efectele deciziilor trecute ale managementului. În
orice ca z, acestea au totuşi o anumită doză de ambiguitate.

Bibliografie

Bistriceanu Gheorghe, Boajă Minică – “Sistemul fiscal al României ”, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2007;
Celu D. Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea din România, Teză de doctorat, ASE,
2004;
Adriana Duţescu, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Ghid
pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate,Ed.Everest, 2001;
Erich A. Helfert D.B.A., Tehnici de analiză financiară, Editura BMT Publishing house,
București, 2006;
Feleagă Liliana, Feleagă Niculae, Contabilitate financiară. O abordare europeană şi
internaNțională, vol. 1, ediția a II -a, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
Feleaga N. , Malciu L. Reformă după reformă. Contabilitatea din România in faţa unei noi
provocări, Volum I, Eseuri și analiza standardelor IAS -IFRS, Ed. Economică, Bucureşti,
2005;
Feleaga, Nicula e, Liliana Malciu, Politici și optiuni contabil e – Fair acco unting v℮rsus Bad
Accounting, Editura Economic ă, Bucur ești, 2002 ;
Groșanu A., Contabilitatea creativă în România, working paper, lucrare prezentată la a treia
sesiune de comunicări ştiinţifice a cercetătorilor postdoctorali “Provocările crizei ș i
răspunsurile științei economice ”, 2012;
Klemm, A. (2010), Causes, benefits and risks of business tax incentives, Springer Science –
Business Media;
Matiş D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară, Ediţia a III -a, Editura Casa Cărţii
deŞtiinţă, Cluj -Napoca, 2010;
Nicodème, G. (2009), Corporate Income Tax and Economic Distortions, European
Commission, Centre Emile Bernheim (Solvay Business School), ECARES (ULB) and
CESifo, aprilie 2009;
Nuţă A -C., Consideraţii privind paradisurile… fiscale!, Revista Română de Fiscalitate, Nr.
3,
2008;

Patroi, Dragos, Biris, Gabriel, Controverse actuale in fiscalitate, Editura Ch Beck, Bucuresti,
2011;
Ristea Mihai şi colectiv, Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Universitară,
Bucure şti,
2009;
Robu V., Vâlceanu Gh., Georgescu N., Analiza economico -financiară , Ed.Economică,
Bucureşti, 2005;
Şoavă, Georgeta,. Programe aplicative pentru gestiunea afacerilor. Editura PrintXpert,
Craiova, 2009;
Ţâţu Lucian – “Fiscalitate: de la lege la practică ”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007;
Țâțu, L., Dragotă, V., Vintilă, N. (2011), An observation on the effective tax rate for
corporate income in Romania;
Visan D, Contabilitatea în comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1996;
*** St andarde Internaţionale de Raportare Financiară. IFRS -2009, traducere, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2009;
Vişan D. Sistemul contabil în comerţul exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1996;
Vorniceanu, Marius, Alexandru Costache, Fiscalitate, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2009;

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Contabilitatea stocurilor, cu studiu de caz și aplicație [618309] (ID: 618309)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Contabilitatea stocurilor, cu studiu de caz și aplicație [618309]

Copyright Notice

Assist . PhD. Florea Nicoleta Mihaela [608320]

Citește cu atenție și apoi raspunde la întrebări [311592]

UNIUNEA EUROPEAN Ă: ISTORIC, INSTITU ȚII, [616894]

Instructions for Form I-130, Petition for Alien Relative, [626745]

Universit a tea A urel Vlaicu Arad [619082]

The American writer, Elizabeth McCracken, said in her book, The Giants House, [600832]

Copyright Notice

Similar Posts