Contabilitatea Si Raportarea Impozitului pe Venit

CUPRINS

Declarație pe propria răspundere

Lista abrevierilor (opțional

INTRODUCERE

Capitolul I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

Rolul, funcțiile și clasificarea impozitului pe venit

Rolul contabilității în calcularea impozitelor și raportul ei cu fiscalitatea

Capitolul II.MODUL DE CALCULARE, CONTABILIZARE ȘI RAPORTARE A
IMPOZITULUI PE VENIT DIN ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR

Definiția și calcularea venitului contabil și cel impozabil și cauzele de apariție a
diferențelor

Contabilitatea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

Modul de calculare și declarare a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

Capitolul III. MODUL DE CALCULARE, CONTABILIZARE ȘI RAPORTARE A
IMPOZITULUI PE VENIT REȚINUT LA SURSA DE PLATĂ

3.1Contabilitatea impozitului pe venit al persoanelor fizice
3.2Contabilitatea impozitului pe venit reținut din alte surse
3.3Modul de calculare și declarare a impozitului pe venit reținut la sursa de plată

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

Introducere

Ca pîrghie economică impozitul pe venit este folosit pentru stimularea investițiilor întreprinderilor, a cerceărilor științifice, progresului tehnic , lărgirea exportului sau dezvoltarea economică. Reforma fisclă a avut loc prin implimentarea unui nou Cod fiscal care a avut ca urmări transformări esențiale în contabilitatea decontărilor cu bugetul privind impozitul pe venit.

Actualitatea temei. Orice entitate in cadrul activitătii economice se formează un sistem complex de raporturi patrimoniale care reflectă schimbări in patrimoniul entitatii și implică creanțe și datorii. În cadrul acestei teme este reflectată necesitatea perfectării contabilității impozitului pe venit, soluționarea problemelor apărute în cadrul calculării, declarării și contabilizării impozitului pe venit.

În condițiile economiei de piață rezultatele activității oricărei întreprinderi sunt condiționate de eficacitatea decontărilor cu bugetul.Aceste decontări constituie o latură importantă în derularea normală a tranzacțiilor întreprinderilor,asigurând minimalizarea riscurilor de insolvabilitate, promovând tehnici modern de decontare, contribuind la soluționarea problemelor interne și la desfășurarea eficientă a activității de întreprinzător.Impozitele au un rol important în mecanismul dezvoltării economice a unei țări. Ele determină marimea economiilor, investițiilor și muncii influiențînd creșterea producției și ocuparea forței de munca, care reprezintă elemntele primordiale a strategiei economice. Rolul contabilității și auditului crește semnificativ în luarea deciziilor operaționale și pe termen lung,deoarece informațiile despre decontările cu bugetul sunt furnizate de contabilitate și confirmate în cadrul auditului rapoartelor financiare.Veniturile reprezintă una dintre problemele primordiale in ceea ce priveste impozitarea în Republica Moldova. Aceasta presupune responsabilități enorme față de mecanismul de impunere și față de sistemul fiscal.Aceste nuanțe oferă temei de cercetare un context actual care urmează a fi analizat sub aspect practice, dar și teoretic prin diferite investigații.

Impozitele sunt cunoscute din antichitate și se presupune că au apărut în cadrul primelor formațiuni statale, fiind determinate de necesitațile întreținerii materiale a celor ce exercitau forța publică,înplinind atribuțiile autoritare de conducere statală.  Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in ordinea apariției veniturilor publice .
Pentru toate societățile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banești a bugetului, dar și importante instrumente de politică financiara, economică și sociala.
Contabilii dețin un rol important în societate. De aceea, ei sînt cointeresați în faptul de a convinge utilizatorii serviciilor, că serviciile lor sînt prestate la cel mai înalt nivel de performanță și în conformitate cu cerințele conduitei profesionale. 

Scopul acestei teze îl constituie elaborarea și fundamentarea științifică a indicațiilor metodice și recomandărilor practice privind contabilitatea decontărilor cu bugetul privind impozitul pe venit în entitațile economice, studierea particularităților impozitului pe venit, problemelor care se evidențiază din sistemul actual de impozitare a veniturilor și administrarea impozitului pe venit. Informarea despre rolul impozitului pe venit în RM, rolul contabilității în calcularea impozitelor, modul de determinare a datoriei sau creanței privind impozitul pe venit, modul de întocmire și prezentare a declarației la Societatea cu Răspundere Limitată (în continuare SRL) „TINA”.Analiza problemelor legate de contabilizarea impozitului pe venit s-au efectuat pe baza actelor legislative și normative in vigoare: Legea contabilității, Codul fical, Standardele Naționale de Contabilitate (SNC).

Realizarea acestui scop a condiționat stabilirea urmatoarelor sarcini:

– Analiza noțiunii de impozit pe venit;
– Menționarea subiectului, obiectului și cotele impozitului pe venit;
– Studierea și analiza contribuției impozitului pe venit la formarea veniturilor bugetare;
-analiza actelor normative cu privire la contabilitatea decontarilor cu bugetul privind impozitul
pe venit;
-caracteristica și clasificarea datoriilor față de buget privind impozitul pe venit;
-prezentarea conturilor in care se ține evidența datoriilor față de buget privind impozitul pe venit;
-înregistrarea operațiunilor legate de contabilitatea impozitului pe venit;
-prezentarea documentelor privind impozitul pe venit;

Obiectul: Obiectul de specialitate''Contabilitatea și raportarea impozitului pe venit''este efectuat în baza examinarilor in entitatea '' TINA '' SRL din orașul Chișinău.( DATE DESPRE INTREPRINDERE)

Proiectul este structurat în 3 capitole, fiecare capitol împărțindu-se în cîteva paragrafe.. Ultimul compartiment al lucrării înglobează sinteza rezultatelor obținute, principalele concluzii și recomandări în vederea perfecționării mecanismului de administrare a impozitului pe venit în Republica Moldova.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

Rolul, funcțiile și clasificarea impozitului pe venit

Contabilitatea impozitului pe venit este regelmentat de un șir de acte normative și legislative, tratate în monografii etc.
Actele normative pot fi grupate în :

.Acte normative care reglementează modul de calculare și administrare a impozitului pe venit;

Acte normative care reglementează modul de contabilizare a impozitului pe venit;

Printre actele normative care reglementează calcularea și administrarea impozitului pe venit se enumeră Codul fiscal nr. 1163 –XIII din 24 aprilie 1997, care pe parcurs a inregistrat modificări și completări, titlul II ”Impozitul pe venit” Modificările au avut loc în anul 2014 prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 324 din 23.12.2013.
Modificările de bază au avut loc în articolul 15, prin care s-a modificat cota impozitului pe venit a persoanelor fizice și întreprinderilor individuale în mărime de:

7% din suma care nu depășește suma de 27852 lei (pînă la modificare -26700 lei);
18% din suma care nu depășește suma de 27852 lei (pină la modificare -26700 lei);

Impozitul pe venit- reprezintă surse de reglementare e veniturilor sistemului bugetar, suma ce se reține din venitul impozabil obținut de contribuabil din toate sursele într-o anumita perioada fiscală,cu exceptia deducerilor si scutirilor,aferente acestui venit la care are dreptul contribuabilul conform legislatiei fiscale.Impozitul pe venit este un impozit direct,fiind stabilit diferentiat pe categorii de contribuabili,personae fizice si personae juridice. Prevederile privind impozitul pe venit în Republica Moldova sunt reglementate de Codul Fiscal: Titlul I “Dispoziții generale” și Titlul II „Impozitul pe venit”.

Unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

In perioada moderna, impozitele au dobîndit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenție al statului in viața economic, au devenit o metoda de conducere prin care se regleză mecanismele pietei . Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii legii . Legea care introduce impozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si de Administrația Financiara .În funcție de categoriile de venituri, de natura și sursa acestora, impozitarea pe parcursul anului fiscal se poate repartiza în: Impozit final sau Plăți anticipate în contul impozitului.

Impozitul final poate fi :

Reținere la sursă – Plătitorul de venituri, care plătește unei persoane fizice un venit impozabil are obligația sa calculeze, să rețină și să vireze la bugetul de stat impozitul aferent. Aceste impozite se clasifică în salarii; veniturile din activități independente; pensiile; premiile; cîștigurile din jocuri de noroc; veniurile din investiții; veniturile din cedarea folosinței bunurilor ; veniturile în transferul proprietăților imobiliare; veniturile din alte surse etc.

Plăți anticipate în contul impozitului:

Reținere la sursă sau plăți directe efectuate de contribuabil.Aceste plăți se clasifică în : venituri din activități independente; venituri din cedarea folosinței bunurilor; veniturile din investiții; venituriel din activități agricole.

Impozitarea la sfîrșitul anului fiscal se efectuiază dacă în timpul anului , impozitul final este total definitiv pentru întregul an fiscal, daca în timpul anului se efectuiaza plăți anticipate ,impozitul final se determină de către organul fiscal, la finele anului, și se regularizează cu cel plătit în timpul anului.

Subiecți ai impunerii potrivit art.13 al Titlului II al Codului Fiscal sunt:

1.persoanele fizice si juridice rezidente,cu exceptia societatilor,(specificate la art.5 pct. 9),care desfasoara activitate de întreprinzător si persoanele care practica activitatea profesionala care obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și în afara Republicii Moldova

2.persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător și pe parcursul anului fiscal obțin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentu activitatea lor în Republica Moldova, precum și venit din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova – salarii, venituri din vînzări.

3.persoanele fizice rezidente cetățeni străini sau apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova și obțin venituri din orice surse aflate în Republica Moldova cît și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova.

4.persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri conform cap.11 al Titlului II al Codului fiscal, care prevede impozitarea venitului nerezidenților, obținut în Republica Moldova: veniturile de la comercializarea mărfurilor; veniturile din prestarea serviciilor de management, financiare, de consultanță, de audit, de marketing, juridice, de agent (de intermediere), informaționale, prestate unui rezident sau unei reprezentanțe permanente în Republica Moldova a unui nerezident; veniturile sub formă de creștere de capital, obținute din vînzarea proprietății imobiliare aflate în Republica Moldova; dividendele plătite de un agent economic rezident; venituri sub formă de onorarii, royalty, din oprațiunile de leasing, din darepersoanele fizice rezidente cetățeni străini sau apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova și obțin venituri din orice surse aflate în Republica Moldova cît și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova.

4.persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri conform cap.11 al Titlului II al Codului fiscal, care prevede impozitarea venitului nerezidenților, obținut în Republica Moldova: veniturile de la comercializarea mărfurilor; veniturile din prestarea serviciilor de management, financiare, de consultanță, de audit, de marketing, juridice, de agent (de intermediere), informaționale, prestate unui rezident sau unei reprezentanțe permanente în Republica Moldova a unui nerezident; veniturile sub formă de creștere de capital, obținute din vînzarea proprietății imobiliare aflate în Republica Moldova; dividendele plătite de un agent economic rezident; venituri sub formă de onorarii, royalty, din oprațiunile de leasing, din darea în arendă sau subarendă a proprietății aflate în Republica Moldova și alte venituri specificate la acest paragraf.

Obiectul impozabil stabilit în art.14 al Titlului II al Codului fiscal este:

1. pentru persoanele juridice și fizice, care practică activitate de antreprenoriat și profesională – venitul brut obținut din toate sursele aflate atît în Republica Moldova cît și în afara Republicii Moldova;

2. pentru persoanele fizice rezidente care nu desfașoară activitate de antreprenoriat – venitul brut în care se include:
– toate veniturile din categoria celor impozabile (inclusiv facilitățile acordate de patron), obținute în Republica Moldova;
– veniturile obținute din surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea desfășurata în Republica Moldova;
– veniturile investiționale și financiare obținute în afara Republicii Moldova.

3. pentru persoanele fizice rezidente – cetățeni străini și apartizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova – venitul brut, obținut din toate sursele aflate atît în Republica Moldova cît și din sursele, aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea desfășurată în Republica Moldova (cu exepția veniturilor investiționale și financiare obținute în afara Republicii Moldova).
4. pentru persoanele fizice nerezidente care nu desfasoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova – venitul brut obținut în Republica Moldova.
5. pentru cîștigurile de la campaniile promoționale, specificate la art.901 alin.(1), veniturile din dividende, de la jocurile de noroc și de la darea în posesie/folosință a proprietății mobiliare și imobiliare, specificate la art.901 alin.(3), (31), (33) și (34), obiect al impunerii este exclusiv acest cîștig sau venit.

(11) În cazul în care lipsește confirmarea surselor de venituri ale persoanelor juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfășoară activitate de întreprinzător, precum și ale persoanelor care practică activitate profesională, obiect al impunerii îl constituie venitul estimat în conformitate cu art.225 și 2251.

(12) În cazul în care lipsește confirmarea surselor de venituri ale persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător, dar dispun de proprietăți (bunuri imobiliare, valori mobiliare, mijloace de transport, mijloace bănești) ce depășesc cumulativ suma de 1 milion lei și/sau efectuează anual cheltuieli ce depășesc suma de 300 mii lei, obiect al impunerii îl constituie venitul estimat în conformitate cu art.225 și 2251.

[Alin.11 ,2 introdus prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

Conform art. 18 al capitolului 2 al Codului Fiscal in compoziția venitului venitului brut care este sursa venitului impozabil se includ:

Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau alte activități similar;

Plățile pentru efectuată și serviciile prestate (inclusive salariile), facilitățile cordate de patron , onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similar;

Venitul din chirie;

Cresterea de capital , cu excepția veniturilor specificate la art.20;

Venitul afferent provizioanelor neutilizate conform art.24. (16), art.31 alin.(6);

Venitul obținut sub forma de dobîndă;

Royalty (redevențe)

Venitul rezultat din nechitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor cînd formarea acestor datorii este ca urmare a insolvabilității contribuabilului;

Donațiile de stat, premiile și primele care sunt neimpozabile conform legii prin care are loc stabilirea acestor plăți;

Alte venituri care nu sunt specificate in lista de mai sus;

Conform art.20 al capitolului 2 al Codului Fiscal in sursele de venit neimpozabile se include:

Anuități sub forma de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat și drepturi de asistență sociala achitate den bugetul de stat, specificae de legislația în vigoare;

despăgubirile și indemnizațiile unice primite, conform legislației, în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale;

plățile, acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățămînt postuniversitar, precum și bursele acordate de către organizațiile filantropice, cu excepția retribuției pentru activitatea didactică sau de cercetare, indemnizațiile unice acordate tinerilor specialiști angajați la lucru, conform repartizării, în localitățile rurale;

pensiile alimentare și indemnizațiile pentru copii;

indemnizațiile de concediere stabilite conform legislației;

patrimoniul primit de către persoanele fizice cetățeni ai Republicii Moldova cu titlu de donație sau de moștenire;

ajutoarele primite de la organizații filantropice – fundații și asociații obștești ;

sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituțiile medicale de stat;

veniturile persoanelor fizice obținute din activitatea în baza patentei de întreprinzător;

diferite premii acordate de stat in domeniul arhitecturii, literaturii, științei, artei și tehnicii;

veniturile obținute în urma utilizării facilităților fiscal;

Baza de calcul a impozitului este venitul impozabil. Cel mai simplu venitul impozabil se determina astfel:
1. pentru persoanele juridice și fizice, care practică activitate de antreprenoriat, profesională, ca diferența dintre venitul brut și cheltuielile suportate în cadrul activității de întreprinzător și admisibile (deductibile) conform prevederilor Codului Fiscal, adică:

Venit impozabil = Venit brut înscopuri fiscale – Cheltuielile de antrprenoriat admisibile fiscal (1)

2. pentru persoanele fizice rezidente, cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfasoară activitate de antreprenoriat, ca diferența dintre venitul brut și scutirile, deducerile, la care are dreptul această persoană, adică:

Venit impozabil= Venit brut – Scutirile – Deducerile. (2)

Deci, pentru a calcula corect impozitul pe venit, trebuie mai întîi de determinat corect venitul impozabil. Venitul impozabil pentru impozitul, reținut la sursa de plată este determinat de plătitor conform legislației fiscale. Calculul venitului impozabil pentru persoanele juridice se efectuează în Declarația privind impozitul pe venit la sfîrșitul perioadei fiscale în corespundere cu legislația fiscală și este mult mai implicit.
Deducerile sunt sumele care se scad din enitul brut la calcularea impozitului pe venit conform Codului fiscal.Conform articolul 23 și articolul 24 al Titlului II al C.F. , este caracterul ordinar și necesar , sș fie achitate pe parcursul anului fiscal exclusive ăn cadrul activității de ăntreprinzîtor. Nu se permit spre deducere cheltuielile personale și cele familial cu excepția cazurilor care sunt reglementate de C.F.

Deducerele aferente activității de întreprinzătorse impart în 3 categorii:

deduceri care se include în mărime deplină din venitul brut.

care se include în mărime și limitele stabilite de Guvern.

care se include în mărime totală

În mărime deplină se exlud deducerile care nu corespund regulelor generale:exemplu cum ar fi venitul scutit de impozit, sumele plătite în urma procurării terenurilor, cheltuielile personale și familiale. Etc.
În categoria cheltuielilor care se include limitat în venitul brut se enumeră:cheltuielile de delegație, de reprezentanță, de asigurare, donațiile în scopuri filantropice.

Facilitățile sunt venituri impozabile acordate de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale , precum și plățile în favoarea lucrătorului , effectuate altor personae cu excepția plăților în bugetul asigurărilor sociale de stat și a primelor de asigurare obligatorie de stat precum și a plăților aferente costurilor suportate de angajator pentru transport, hrană și studii profesionale ale angajaților conform hotarîrilor de Guvern.

Conform prevederilor Codului fiscal întreprinderea poate înregistra atît venituri impozabile, cît și neimpozabile. Sursele de venit în scop de impozitare sînt stabilite în cap.2 „Compoziția venitului” și Cap. 11 „Impozitarea nerezidenților. Prevederi speciale pentru tratate internaționale” ale Titlului II al Codului fiscal. Ca bază pentru calculul impozitului pe venit se includ numai sursele de venit impozabile, care sînt stipulate în Codul fiscal, Titlul II, cap.2, art.18 .

O etapa importantă este insuși achitarea impozitului pe venit.Achitarea impozitului pe venit la buget se efectuiază in mai multe moduri:
-în termen de o lună;
-nu mai tîrziu de data 31 martie a anului urmator celui d egstiune;
-în rate conform articolului 84 al Codului fiscal;

Cotele impozitului pe venit se determină:

a)pentru persoane fizice și întreprinzători individuali, în mărime de:
– 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 27852 lei;
– 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 27852 lei;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile țărănești (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru agenții economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 și 225 – în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în evidența contabilă de agentul economic.
e) Impozitul pe venit din activitatea operational in conformitate cu art. 90 al CF –în mărime 3%.

În Republica Moldova există mai multe tipuri de impozite pe venit printre care se enumeră:

Impozitul pe venit

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venit reținut la sursă

Impozitul pe salarii

Impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

Impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;

Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului Civil

Impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;

Impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.

Impozitul pe venitul global

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

Impozitul pe profit;

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Impozitul pe dividende;

Impozitul pe venituri din vânzarea activelo

Impozitul pe avere

Cea mai importantă funcție a impozitelor se manifestă în plan financiar, întrucât ele au constituit și constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.Impozitelor le revine și un important rol social, ce se concretizează prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părți importante a produsului intern brut. Rațiuni de ordin social stau la temelia tratamentului fiscal diferențiat în politica fiscală: nu toți contribuabilii care obțin venituri de mărime egală suportă la fel impozitul.Impozitul are atât rolul alimentării cu fonduri la bugetul statului, cât și acela al unui factor de echilibru îneconomie.

Perioada fiscală privind impozitul pe venit reprezintă perioada in care se determina venitul impozabil și se calculează suma impozitului care trebuie achitată, deobicei această perioada este anul calendaristic. Pentru întreprinderile nou-create, perioada fiscală se consideră perioada de la data înregistrării pînă la finele anului clendaristic, însa pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate perioada fiscală este considerată inceputul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registru de stat.

Contribuabilul are dreptul să treacă în cont suma reținută și/sau achitată prealabil, conform prevederilor cap.12, 13, 14 și 15 din prezentul titlu, cu excepția art.901 și 91.

1.2. Rolul contabilității în calcularea impozitelor și raportul ei cu fiscalitatea

Intre contabilitate si fiscalitate există o relatie complexă deoarece contabilitatea reprezintă o sursă privilegiată de informații pentru organele fiscale,majoritatea obigațiunilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate.

Contabilitatea este aprobată ca sistem de prelucrare, furnizare a informațiilor necesare procesului decizional, din acest motiv îi revine un rol primordial în cadrul economiei pe piață.alături de sistemul contabil în cadrul sistemului financiar-economic ocupă și sistemul fiscal. Sistemului fiscal i se acordă o atenție deosebită in economia pe piață, el reprezintă unul dintre principalele instrumente economice pentru finanțarea statului și sfera serviciilor.
Studierea contabilității impozitului pe venit este o necessitate din motiv că este determinată de importanța impozitului pe venit în asigurarea unei presiuni fiscal asupra plătitorului și în executarea lucrărilor de reglare a circuitul economiei la nivelul întreprinderii. Relațiile cu fiscalitatea sunt importante din motivul reglementării stricte și răspunderii contabilității pentru orice greșeală sau inexactitate efectuată în corespundere cu titlu V ”Administrare fiscală” al Codului fiscal.
Între contabilitate și fiscalitate se încearcă precizarea influienței uneia asupra alteia. Există mai multe posibilități de infuiență printre care se enumară:

Contabilitatea este influiențată de fiscalitate;

Contabilitatea este dependent de fiscalitate;

Contabilitatea influiențează fiscalitatea;

Contabilitatea este sursa care asigura cu informații pe toți utilizatorii, investitorii de capital, clienții, bancherii, furnizorii, organelle de sinteză a guvernului și angajații întreprinderilor.
În raporturile dintre contabilitate si fiscaliatte există o problemă importantă care constă în faptul că principiile , regulele, normele și reglementările proprii celor două componente nu sunt asemănătoare în toate cazurile. Într-o contabilitate reglementată, informația fiscală servește ca bază de impozitare și taxare, conform principiilor, regulelor și normelor definite de dreptul fiscal.
Există conflict între contabilitate și fiscalitate ceea ce ține de evaluarea creanțelor și a datoriilor în monedă străină, în contabilitate aceste operațiuni sunt supuse principiului prudenței, însă în fiscalitate acest rezulatat cuprinde pierderile și profitul de operațiunile în devize, în așa fel ca și cum ele au fost realizate.

Se face o deosebire între bilanțul contabil care se întocmește pe baza regulilor contabile și bilanțul fiscal care se determină în conformitate cu legea fiscal. În mare parte există și o mica interdependență între cele doua bilanțuri din motiv ca bilanțul fiscal este bazat pe cel contabil.

Pe plan european, relația dintre contabilitate și fiscalitate este exprimată prin mai multe opinii: Îm Marea Briatnie se află o deconexiune între rzultatul contabil și cel fiscal, iar in Franța, Italia și Germania se observă o tangență între regulile contabile și cele fiscale. Relațiile între fiscalitate și contabilitate au o tangență din motiv că acordarea facilităților este înlesnită de contabilizarea acestora.
În Germania relațiile dintre contabilitate și fiscalitate sunt supuse principiului alinierii care provine din principiul unicității bilanțului, fapt care implică raporturi strînse între contabilitate și fiscalitate. Se face o distinctie intre bilantul contabil care se intocmeste pe baza regulilor contabile ale codului de comert si bilantul fiscal care se determina conform regulilor legii fiscale. Ca atare, exista o interdependenta intre cele doua bilanturi deoarece, pe de o parte, bilantul fiscal este bazat pe cel contabil, iar, pe de alta parte, dreptul fiscal obliga codificarea anumitor masuri in bilantul contabil pentru a beneficia de avantaje fiscale.

In Romania, legaturile dintre contabilitate si fiscalitate se caracterizeaza prin faptul ca fiscul imprumută multe reguli din contabilitate.Influentele contabilitatii asupra dreptului fiscal se explica prin faptul ca, pentru masurarea materiei impozabile, fiscul a fost nevoit sa gaseasca reguli de evaluare, de delimitare in timp, de amortizare etc. ar fi inutila crearea de reguli proprii, in conditiile in care contabilitatea dispunea deja de proceduri consacrate.
Deoarece in Romania atat normele contabile cat si cele fiscale sunt elaborate de catre Ministerul Finantelor, interdependenta dintre contabilitate si fiscalitate este foarte stransa, facand ca influentele fiscului asupra contabilitatii sa para si mai evidente.
In dreptul fiscal si dreptul contabil exista o diferenta ce se poate explica prin diferenta de finalitate dintre cele doua discipline: in timp ce contabilitatea are ca obiectiv stabilirea bazelor de calcul pentru impozite, fiscalitatea are ca sarcina stabilirea regulilor care sa se adapteze cat mai bine functiilor contabile.

O particularitate importantă este și cunoașterea întocmirii a documentelor contabile și fiscale, declararea rapoartelor financiare ce trebuie să fie prezentate Inspectoratului fiscal și Organului de statistică, termenile de prezenatre a cestora și achitarea impozitului pe venit calculat.

Capitolul II.MODUL DE CALCULARE, CONTABILIZARE ȘI RAPORTARE A
IMPOZITULUI PE VENIT DIN ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR

2.1 Definiția și calcularea venitului contabil și cel impozabil și cauzele de apariție a diferențelor

Sistemul contabil din Republica Moldova definește două noțiuni de bază la determinarea datoriei (creanței) privind impozitul pe venit: rezultat financiar contabil și rezultat financiar impozabil.
Diferite moduri de constatare și determinare a mărimii veniturilor și cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară și în scopuri de impozitare conduc la apariția divergențelor la formarea rezultatelor financiare. Astfel, conform S.N.C., rezultatul financiar contabil se măsoară și se constată în baza regulilor și principiilor fundamentale ale contabilității, fiind diferit de rezultatul determinat în conformitate cu Codul fiscal.
În conformitate cu prevederile S.N.C. 12 “Contabilitatea impozitului pe venit” rezultatul financiar impozabil ce servește drept bază a impozitării este numit venit impozabil, și e determinat în baza venitului contabil corectat cu un număr de ajustări impuse de legislația fiscală.
Pentru achitarea impozitului pe venit ''TINA'' SRL determină venitul impozabil. Venitul impozabil se calculează de către întreprindere la finele anului de gestiune în Declarația cu privire la impozitul pe venit în conformitate cu regulele xpuse de Codul fiscal al R.M. Suma impozitului pe venit se calculează ca produsul dintre venitul impozabil și cota impozitului pe venit în mărime de 12 %. În conformitate cu calculul efectuat în Declarație, impozitul se achită trimestrial, în marime de 1\4 din suma impozitului pe venit total calculat a anului de gestiune.
Venitul impozabil este mărimea în baza căreia se determină datoria privind impozitul pe venit. El reprezintă venitul contabil corectat cu suma corectărilor (ajustărilor) veniturilor și cheltuielilor conform legislației fiscale.
Neconcordanța dintre venitul contabil și cel impozabil este determinată de diferențele apărute în legătură cu constatarea veniturilor și cheltuielilor în contabilitatea financiară și în scopuri de impozitare. Pentru determinarea venitului impozabil este nevoie de ajustat veniturile și cheltuielile conform cerințelor stipulate în Codul fiscal. Mărimea venitului contabil este diferită de cea a venitului impozabil deoarece regulile contabilității financiare și ale Codului fiscal se deosebesc. Venitul impozabil se corectează prin sumele ajustărilor (pot fi numite diferențele permanente și temporare).

Ajustările (diferențele permanente și temporare) reprezintă corectările venitului contabil și se calculează numai în scopuri de impozitare fără reflectarea acestora în contabilitate. Diferențele permanente și temporare servesc pentru determinarea venitului impozabil (pierderii fiscale), prin adunarea sau scăderea sumei lor la sfârșitul anului de gestiune din venitul contabil. Ele se reflectă în anexele 1D și 2D la Declarația cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de antreprenor, în dependență de apartenența la venituri sau cheltuieli, iar în contabilitate suma acestora nu se contabilizează.
Venit impozabil (pierdere fiscală) – venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislația fiscal.

Rezultatul financiar contabil, numit în S.N.C. 12 “Contabilitatea impozitului pe venit” venit contabil, reprezintă profitul până la impozitare, determinat conform cerințelor S.N.C. și principiilor de bază ale contabilității, calculat și reflectat în Situația de profit și pierderi. Venitul (pierderea) contabil este egal cu diferența dintre doi indicatori economici – venituri și cheltuieli. În contabilitatea financiară venitul contabil se determină trimestrial și anual.
La finele fiecărei perioade de gestiune (trimestru) rulajele creditoare ale conturilor clasei 6 “Venituri” și rulajele debitoare ale conturilor clasei 7 “Cheltuieli” se înregistrează în Situația de profit și pierderi în rândurile respective. Rezultatele financiare pe fiecare trimestru se determină prin calcul, fără a fi întocmite formulele contabile. La finele anului de gestiune conturile de venituri și conturile de cheltuieli se închid prin trecerea veniturilor și cheltuielilor acumulate în contul 351 “Rezultat financiar total”.

Venitul (pierderea) contabil se determină ca sold debitor sau creditor intermediar al contului 351 “Rezultat financiar total” cu excepția informației din contul 731 și se reflectă în rândul 130 “ Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare” din Situația de profit și pierderi.

Schema 1.2.1 Determinarea și contabilizarea venitului contabil

Venit contabil (pierdere contabilă) – profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare reflectată în raportul de profit și pierdere.

Venitul contabil=Venituri – Cheltuieli (4)

Datorie curentă privind impozitul pe venit – suma impozitului pe venit care urmează a fi plătită, calculată din venitul impozabil al perioadei de gestiune.

Datoria curenta=Venitul impozabil x Cota impozitului pe venit (5)

Diferențe permanente – diferențe între venitul (pierderea) contabil și venitul (pierderea) impozabil al perioadei de gestiune care se ivesc în perioada de gestiune curentă cu ocazia limitării sau neconstatării veniturilor și cheltuielilor determinate de Codul fiscal.

Diferențe temporare – diferențe între venitul (pierderea) contabil și venitul (pierderea) impozabil în decursul perioadei de gestiune care se ivesc în perioada în care unele elemente de venituri și cheltuieli se includ în venitul impozabil și nu coincid cu perioada în care acestea se includ în venitul contabil.

Cauzele de apariție a diferențelor dintre venitul contabil și cel impozabil
Diferențele permanente și temporare apar din cauza deosebirilor ce apar între regulile calculului venitului impozabil în conformitate cu legislația fiscală și regulile de determinare a venitului contabil stabilite de S.N.C.
În legislația fiscală sînt prevăzute regulile de constatare a veniturilor și cheltuielilor în scopuri fiscale, iar în S.N.C. – regulile în scopurile contabilității financiare.
Există următoarele grupe de venituri și cheltuieli în care apar diferențe temporare și permanente:
a) venituri și cheltuieli constatate de legislația fiscală, dar care nu sînt constatate de regulile S.N.C.;
b) venituri și cheltuieli constatate de regulile S.N.C., dar care nu sînt constatate de regulile legislației fiscale.
Diferențele permanente sînt condiționate de decalajul între veniturile contabil și impozabil și apar pe parcursul perioadei de acțiune a legislației corespunzătoare.
Ca exemple de diferențe permanente pot servi urmatoarele:
a) venituri sub formă de dividende de la rezidentul Republicii Moldova care se includ în venitul contabil, dar conform prevederilor Codului fiscal nu se includ în venitul impozabil;

b) cheltuieli de deplasare și de reprezentare, cheltuieli privind asigurarea persoanelor juridice și alte cheltuieli care sînt constatate la determinarea venitului contabil în mărime deplină, însă în scopuri fiscale sînt constatate în limitele stabilite de Guvern.

Diferențele temporare sînt condiționate de decalajul între veniturile contabil și impozabil rezultate din incoincidența perioadei, în care elementele de venituri și cheltuieli se includ în venitul contabil, cu perioada în care acestea se includ în venitul impozabil.
Datorită divergențelor dintre modurile de evaluare și constatare a veniturilor în contabilitatea financiară și în scopul impozitării apar diferențe, a căror cauze sunt următoarele:

incoincidența perioadei de gestiune în care este constatat venitul;

deosebirea dintre metodele de calculare și de măsurare a veniturilor;

componența și structura veniturilor impozabile și neimpozabile;

diferite surse de obținere a venitului.

Cauzele date arată factorul de influență care duce la apariția unor diferențe între veniturile constatate în contabilitatea financiară și în scopuri de impozitare.
a) Incoincidența perioadei de gestiune în care este constatat venitul

Incoincidența perioadei de gestiune în care este constatat venitul rezultă din aplicarea diferitelor metode de evidență în diferite perioade de gestiune în contabilitate și în scopuri de impozitare. În sistemul fiscal există următoarele metode de evidență:

metoda de casă;

metoda contabilității de angajamente;

metoda procentajului îndeplinit.

În contabilitate este admisă doar metoda de angajamente.
Prin metoda contabilității de angajamente se înțelege metoda în conformitate cu care:

venitul este raportat la anul fiscal în care a fost câștigat, dacă acțiunile legate de obținerea venitului au fost efectuate;

deducerea se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăți, cu condiția că aceste cheltuieli și plăți nu trebuie raportate la un alt an fiscal în scopul reflectării corecte a venitului.

b) Deosebirea dintre metodele de calcul și de măsurare a veniturilor
Evaluarea venitului în cadrul diferitelor operații economice prezintă unele caracteristici reieșind din specificul relațiilor economice cu clienții, statutul și poziția juridică a părților, practicarea unor politici de prețuri concurențiale, investiționale ș.a.
Divergențele dintre mărimile venitului constatat în contabilitatea financiară și în scopul impozitării apar în urma aplicării diferitor metode de evaluare sau de calcul a venitului.Persoana care face o donație (inclusiv organizațiilor indicate în art. 36 din C. F.) se considera că a vândut bunul donat la un preț ce reprezintă mărimea maximă dintre baza valorică ajustată și prețul de piață la momentul donării. Venitul rezultat din efectuarea donațiilor și supus impozitării, se determină în funcție de categoria activelor donate.

c) Componența și structura veniturilor impozabile și neimpozabile

Mărimea venitului constatat în contabilitate diferă de cea a venitului recunoscut în scopuri de impozitare în funcție de componența lui. Lista veniturilor neimpozabile este prezentată în art. 20 din C.F. Diferențele apar din cauză că veniturile nerecunoscute de Codul fiscal în scopuri de impozitare, sunt constatate în contabilitate.Printre veniturile neimpozabile care se anexează la activitatea de antreprenor se enumeră:

Dobânzile de la hârtiile de valoare de stat până la 1 ianuarie 2015;

Veniturile de la primirea gratuită a proprietății, mijloacelor bănești, conform deciziei Guvernului sau a autorităților competente ale administrației publice locale;

Ajutoarele primite de la organizații filantropice – fundații și asociații obștești – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizații și ale legislației;

Veniturile obținute în urma utilizării facilităților fiscale la impozitul pe venit;

Mijloacele bănești obținute din fondurile speciale și utilizate în conformitate cu destinația fondurilor;

Contribuțiile la capitalul unui agent economic, prevăzute în art.55 din C.F.;

Activitățile sub forma indemnizațiilor de asigurare socială și reasigurare;

Veniturile organizațiilor statelor străine, organizațiilor internaționale și personalului acestora, dacă sunt încheiate convenții cu aceste state.

d)Diferite surse de obținere a venitului

Veniturile pot fi grupate în funcție de țara pe teritoriul căreia sunt câștigate.
În legătură cu aceasta se deosebește:

venit obținut pe teritoriul R. M;

venit obținut peste hotarele R. M;

Această grupare a veniturilor are importanță în cadrul stabilirii sursei de venit pentru evitarea dublei impuneri și respectarea convențiilor internaționale încheiate în acest domeniu. Conform art. 70 (1) din C.F. venitul impozabil al unui nerezident se consideră venitul obținut din sursele aflate pe teritoriul R. M.

Datorită divergențelor dintre sumele cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară și cele recunoscute în scopuri de impozitare apar diferențe, a căror cauze sunt următoarele:

incoincidența perioadei de gestiune la constatarea cheltuielilor;

limitarea sumei cheltuielilor constatate în scopul impozitării;

divergența metodelor de calcul și evaluare a cheltuielilor;

componența și structura cheltuielilor nedeductibile fiscal.

a) Incoincidența perioadei de gestiune la constatarea cheltuielilor

Constatarea cheltuielilor în scopuri de impozitare și în contabilitatea financiară în diferite perioade de gestiune este influențată de metodele de evidență utilizate de întreprinderi, a căror definire și posibilitate de utilizare a fost expusă la examinarea cauzelor de constatare a veniturilor.

b)Limitarea sumei cheltuielilor constatate în scopul impozitării

Legislația fiscală limitează suma unor articole de cheltuieli în scopuri de impozitare. Plafonul acestor cheltuieli este stabilit în procente față de o bază de calcul, în sumă fixă indicată sau sumă de calculat.Articolele de cheltuieli limitate sunt expuse in (Anexa 1).

c) Componența și structura cheltuielilor nedeductibile fiscal

Legislația fiscală indică o regulă de bază a deductibilității cheltuielilor conform căreia cheltuielile trebuie să fie ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de antreprenor.(Anexa 2).

d)Divergența dintre metodele de calculare a cheltuielilor

În politica de contabilitate întreprinderile stabilesc metode de evaluare, calculare a amortizării și uzurii activelor fără să fie preocupate de minimizarea profitului, respectiv a impozitului pe venit, reieșind doar din avantajele economice care le generează activele și din interesele proprii. Legislația fiscală, însă, impune anumite metode fixe de evaluare a activelor, amortizării și uzurii lor, care sunt diferite de cele contabile, fapt care duce la apariția divergențelor dintre indicatorii calculați în contabilitate și în fiscalitate. În contabilitate amortizarea imobilizărilor necorporale se calculează în baza cerințelor S.N.C. “Imobilizări necorporale și corporale” conform metodei:

liniare,

unităților de producție,

de diminuare a soldului.
În scopuri de impozitare se permite deducerea amortizării fiecărei unități de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenție, drepturi de autor, desene și modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de exploatare limitat, perioada de exploatare fiind calculată prin metoda liniară.

2.2 Contabilitatea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

Cheltuielile privind impozitul pe venit reprezintă suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit curent.
Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent.
Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de legislația fiscală.

* Pentru entitățile care aplică SIRF cheltuielile privind impozitul pe venit includ și impozitul pe venit amânat luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune. Cheltuielile privind impozitul pe venit amânat reprezintă sumele impozitului pe venit de achitat sau de recuperat în perioadele de gestiune viitoare.

Cheltuielile (economia) amânate privind impozitul pe venit cuprind:

datorii amânate privind impozitul pe venit;

creanțe (active) amânate privind impozitul pe venit.

Cheltuielile privind impozitul pe venit curent sunt sumele impozitului pe venit care urmează a fi achitate în anul curent de gestiune. Cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit curent cuprind:

datorii curente privind impozitul pe venit;

creanțe curente privind impozitul pe venit.

Datoriile și activele curente urmează a fi achitate la bugetul de stat în perioada curentă .

Pentru contabilizarea cheltuielilor (economiei) privind impozitul pe venit este destinat contul 731 ”Cheltuieli privind impozitul pe venit”. În debitul contului se reflectă calcularea (recalculare) datoriilor curente privind impozitul pe venit, iar în credit – trecerea la finele anului de gestiune a cheltuielilor privind impozitul pe venit la rezultatul financiar total.

Datoria curentă privind impozitul pe venit reprezintă suma impozitului pe venit calculată în perioada de gestiune curentă. Această datorie se determină ca produs dintre suma venitului impozabil al perioadei de gestiune curente și cota impozitului pe venit a anului de gestiune:

Datoria curentă privind impozitul pe venit se calculează la sfârșitul anului de gestiune și se reflectă la contul de pasiv 534 «Datorii față de buget”, subcontul 5341 “Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice”, întocmindu-se formula contabilă:

Debit 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”
Credit 534 ”Datorii față de buget”.

Datoria curentă privind impozitul pe venit apare și în cazul impozitării simplificate. În acest caz în calitate de subiecți ai impunerii sunt considerați agenții economici care nu sunt înregistrați ca plaătitori de TVA pe parcursul perioadei fiscale în care este declarat venitul, excepție fac gospodăriile țărănești și întreprinzătorii individuali.

Creanța curentă privind impozitul pe venit reprezintă creanța bugetului de stat care urmează a fi recuperată întreprinderii în perioada de gestiune curentă.Pentru contabilizarea creanței este predestinat contul 225 „Creanțe ale bugetului” subcontul 225.1 ”Creanțe pe termen scurt privind impozitul pe venit”.

Creanțele curente se contabilizează cu suma impozitului pe venit, achitat în cazul plății anticipate a dividendelor:

Debit contul 225 „Creanțe ale bugetului”
Credit contul 534 ”Datorii față de buget”
și
Debit contul 534 „Datorii față de buget”
Credit contul 242 "Conturi curente în monedă națională"

Creanțe curente contabilizate cu suma impozitului pe venit achitat în orice țară străină, care este confirmat de organele respective ale țării date cu traducere în limba de stat.

Debit contul 225 ”Creanțe ale bugetului”

Credit contul 243 "Conturi curente în monedă străină"

Creanțe curente contabilizate cu suma impozitului pe venit, achitat în avans în cursul anului de gestiune:

Debit contul 225 „Creanțe ale bugetului”

Credit contul 534 „ Datorii față de buget”

Debit contul 534 “”Datorii față de buget”

Credit contul 242 "Conturi curente în monedă națională"

Creanțe curente contabilizate cu suma impozitului pe venit ca rezultat al reversării diferenței temporare deductibile în cazul obținerii pierderii fiscale:

Debit contul 225 "Creanțe ale bugetului"
Credit contul 731 "Cheltuieli privind impozitul pe venit"

Creanțe curente contabilizate cu suma impozitului pe venit, achitată în plus la buget:

Debit contul 225 ”Creanțe ale bugetului”

Credit contul 534 „Datorii față de buget”.

La sfârșitul anului de gestiune are loc stingerea reciprocă a creanțelor și datoriei privind impozitul pe venit, întocmindu-se formula contabilă:
Debit contul 534 „Datorii față de buget”
Credit contul 225 „Creanțe ale bugetului”.

Conform articolului 84 din Codul Fiscal, contribuabilul este obligat sa achite impozitul pe venit în rate . Achitarea în rate se efctuiază numai de persoanelel care au venit supus impozitării nu din munca salarială sau sunt scutiți de impozit.
Agenții economici achita impozitul pe venit trimestrial , adica ¼ din suma impozitului calculat pe parcursul anului curent sau anului precedent. Impozitul pe venit se achită în rate în cursul anului fiscal conform uneia din două metode fiind egal cu:

suma impozitului pe venit calculat sub formă de prognoză conform Codului fiscal pentru anul respectiv;

suma impozitului pe venit spre plată conform Codului fiscal determinat în baza datoriei fiscale a anului precedent.

Metoda de calculare și mărimea plăților în avans a impozitului pe venit se determină la începutul anului de gestiune prin ordinul administrației în politica de contabilitate.

Conform primei metode suma impozitului pe venit se prognozează la începutul anului de gestiune sau de la începutul activității. Determinarea impozitului pe venit prognozat al anului de gestiune curent are loc prin întocmirea Declarației cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător, reieșind din sumele planificate ale venitului impozabil, cheltuielilor și veniturilor în evidența financiară, ajustărilor cheltuielilor și veniturilor în scopuri de impozitare, impozitului pe venit reținut la diferite surse de plată și achitat în străinătate, și în funcție de alți factori.

*EXEMPLU

Impozitul pe venit ce urmează a fi achitat în rate conform metodei a doua este egal cu suma impozitului pe venit calculată conform Declarației cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător în anul fiscal precedent.
Suma impozitului pe venit achitat trimestrial în cursul anului de gestiune se reflectă prin formulele contabile:
La achitarea sumei impozitului pe venit achitat trimestrial în rate se va reflecta formula contabilă:
Debit contul 225 ”Creanțe ale bugetului”
Credit contul 534 ”Datorii față de buget”.
și, concomitent
Debit contul 534 „ Datorii față de buget”
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională”.

În cazul înregistrării sumei impozitului pe venit calculat în cursul anului de gestiune se va intocmi formula contabilă:

Debit contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”

Credit contul 541 „Datorii preliminate”

Aceste sume trimestriale se reflectă în rândul 140 din Situația de profit și pierderi.
Suma totală a impozitului pe venit achitat trimestrial se anulează la sfârșitul anului prin formula contabilă inversă (sau sterno).
Debit contul 541 „Datorii preliminate”
Credit contul 731 ”Cheltuieli privind impozitul pe venit”.
Concomitent, la sfârșitul anului suma efectivă a impozitului pe venit se înregistrează prin formula contabilă:
Debit contul 731 ”Cheltuieli privind impozitul pe venit”
Credit contul 534 ” Datorii față de buget”.
Trecerea în cont a sumelor avansurilor privind impozitul pe venit:
Debit contul 534 ”Datorii față de buget”
Credit contul 225 ”Creanțe ale bugetului”.

*EXEMPLU

Contabilitatea impozitului pe venitul achitat în afara R.M.

Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate are loc numai prin respectarea anumitor reguli:

venitul care a fost impozitat in afar Republicii Moldova, urmează să fie impozitat și in Moldova;

suma trecerii în cont într-o țară nu trebuie să depășească datoria privind impozitul pe venitul din investiții și venitul financiar din surse în altă țară pe aceeași perioadă;

trecerea în cont se efctuiază efectuează în anul în care venitul dat este supus impozitării în R.M.

Pentru a avea dreptul la trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în afara R.M. contribuabilul trebuie să prezinte copia declarației fiscale prezentate organelor țării străine și ca anexe la declarația fiscală în R.M. documentele ce justifică faptul că:

impozitul pe venit a fost reținut la sursa de plată peste hotarele R.M.;

impozitul pe venit a fost achitat peste hotarele R.M.

Trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în afara Republicii Moldova are loc indiferent de faptul dacă există sau nu încheiate acorduri internaționale privind evitarea dublei impuneri.
Documentele date trebuie traduse notarial în limba de stat.
Dacă suma impozitului pe venit achitat în afara R.M. este mai mare decât suma impozitului pe venit permisă spre trecere în cont, diferența este permisă spre deducere în scopuri de impozitare. Contribuabilul, care a utilizat în vreun an fiscal trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în străinătate, nu are dreptul la deducerea acestei sume în anul trecerii în cont. Deducerea acestui impozit are loc în anul fiscal următor celui în care a avut loc trecerea în cont.

Achitarea impozitului pe venit în afara R.M se va reflecta prin formula contabilă:

Debit contul 225 „Creanțe ale bugetului”
Credit contul 243 “Conturi curente în monedă străină”.

Trecerea în cont a impozitilui pe venit și reflectarea acestuia în contabilitate se efectuiază prin formula :
Debit contul 534 “ Datorii față de buget”
Credit contul 225 ”Creanțe ale bugetului”.

Impozitul pe venit care este achitat în afara R.M., care nu este recunoscut ca trecere în cont, se atribuie la cheltuieli privind impozitul pe venit și se reflectă în contabilitate prin formula:

Debit contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”
Credit contul 225 „Creanțe ale bugetului”.

2.3 Modul de calculare și declarare a impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător

Modul de întocmire și ărezentare a Rapoartelor financiare anuale conține o continuitate bine determinată de activități care sunt structurate în planul de lucru al compartimentului contabilitate, coordonat cu alte compartimente economico-financiare ale întreprinderii. Pe parcursul anului toate operațiunile economice sunt reflectate conform cerințelor Standardelor Naționale de Contabilitate, la sfîrșitul anului de gestiune venitul contabil se corectează pentru obțnerea venitului impozabil. Etapa finală reprezintă întocmirea Rapoartelor financiare contabile , modul de întocmire și prezentare este reglememtat de Legea contabilității, S.N.C „Prezentarea rapoartelor financiare” și S.N.C ”Raportul privind fluxul mijloaelor bănești”.

O importanță majoră la întocmirea Rapoartelor financiare reprezintă determinarea cheltuielilor (economiei) privind impozitul pe venit. Calcularea si reflectarea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit se face prin Declarația cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de întreprinzător, scopul careea este determinarea venitului impozabil (pierderii fiscale), impozitului pe venit calculat și cel îndreptat spre plată în perioada de gestiune.
Declarația cu privie la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de întreprinzător se prezintă de către orice persoană juridică rezident excepție facînd autoritățile publice și instituțiile publice; întreprinderile rezidente cu statut de persoană fizică, întreprinderile individuale și gospodăriile țărănești, precum și alte persoane care practică activitatea de întreprinzător; reprezentanțele permanente ale nerezidentului în RM., indiferent de prezența obligației privind achitarea impozitului.

Declarația cu privire la impozitul pe venit se completează conform instrucțiunilor serviciului fiscal și se prezintă nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.
Instrucțiunile de completare a declarației fiscale sunt stipulate pe formulare tipizate elaborate de Serviciul Fiscal de Stat.Declarația constă din Declarația propriu –zisă, anexe la Declarașie , subanexe.

Declarația propriu-zisă are drept scop determinarea venitului impozabil(pierderii fiscale), datoriei (ceanțelor) privind impozitul pe venit și suma impozitului pe venit care urmează a fi achitată la buget.
Anexele reprezintă calculele suplimentare care au ca scop facilitarea și prezentarea modului de determinare a unor indicatori din Declarația propriu-zisă.Declarația conține 10 anexe.
Subanexele reprezintă note suplimentare la anexele în care se efectuiază toate calculele necesare în vederea determinării indicatorilor respectivi.

Întocmirea Declarației cuprinde mai multe etape cum ar fi:

pregatirea, analiza și prelucrarea informației necesare;

întocmirea Declarației;

reflectarea în contabilitate a informașiei determinate în Declarație;

Raportul între sistemul fiscal și cel contabil se conturează la sfîrșitul anului fiscal și este legat de întocmirea Rapoartelor financiare și Declarației privind impozitul pe venit.
Prima etapă include determinarea profitului pînă la impozitare(venit contabil, pierdere contabilă); determinarea sumei totale a ajustărilor veniturilo și a cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale.
A doua etapă: Completarea Declarației începe prin transferarea pe rd. 010 a Venitului contabil. La întreprinderea ”TINA” S.R.L acesta este rezulatatul pozitiv determinat în baza datelor contabilității financiare.

*IN BAZA DECLARATIEI DE LA INTREPRINDERE (sursa din carte)

Capitolul III. MODUL DE CALCULARE, CONTABILIZARE ȘI RAPORTARE A
IMPOZITULUI PE VENIT REȚINUT LA SURSA DE PLATĂ

3.1Contabilitatea impozitului pe venit al persoanelor fizice

Modul de calcul și reținere a impozitului pe venit la sursa de plată este reglementat de către prevederile:capitolului 15 ”Reținerea impozitului la sursa de plată” al Codului Fiscal; Regulamentului cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului nr. 10 din 19.01.2010; Regulamentului cu privire la reținerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăți decît salariul, conform anexei nr.3 la hotîrirea Guvernului cu privire la aprobarea unor regulamente nr. 77  din  30.01.2008.

Conform acestor prevederi se fac rețineri la sursa de plată în următoarele situații:

Rețineri a impozitului pe venit la plata salariilor;

Reținerea impozitului din dobînzi rezidentului;

Reținerile din alte plăți efectuate în folosul rezidentului;

Reținerea finală a impozitului pe venit din unele tipuri de venit ;

Reținerile din veniturile nerezidentului.

Impozitul pe venit reținut la sursa de plată poate fi grupat sub aspectul recalculării impozitului și declarării venitului în:
Impozitul pe venit reținut la sursa de plată care este declarat și recalculat ulterior;
Impozitul pe venit reținut la sursa de plată care nu urmează a fi declarat și recalculat ulterior numit reținere finală;

Reținerea finală a impozitului înseamnă că aceste venituri deja impozitate nu includ în componența venitului brut și nu se declară anual.

Reținerea finală a impozitului se face din următoarele venituri :

cîștiguri de la campaniile promoționale;

cîștiguri din loterii;

cîștiguri de la jocurile de noroc;

veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare, cu excepția arendei terenurilor agricole ;

dividende, cu excepția celor achitate agenților economici rezidenți;

suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net și/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acționari (asociați) în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social în perioada fiscală 2010-2011;

royalty ;

plățile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), pe veniturile obținute de către acestea aferente livrării producției din fitotehnie și horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor și a produselor derivate din nuci, și a producției din zootehnie în formă naturală, în masă vie și sacrificată, cu excepția laptelui natural.

Modul de determinare, plată și declarare a impozitului pe venit reținut la sursa de plată se caracterizează prin:

Reținerea impozitului se efctuiază numai la momentul (perioada) în care a avut loc plata venitului supus impozitării, indiferent de perioada calculării și contabilizării acestui venit sau plăți;

mărimea impozitului se calculează în funcție de cotele impozitului pe venit stabilite de legislația în vigoare în anul reținerii, de tipul venitului și/sau plății efectuate și poziția de rezident sau nerezident a beneficiarului;

impozitul pe venit se reține din plățile efectuate în favoarea beneficiarului care le consideră ca impozit pe venit achitat la bugetul de stat în avans în cursul anului de gestiune;

obligația de a calcula, reține la sursa de plată și de a achita corect și în termen impozitul pe venit este a plătitorului, indiferent dacă au fost sau nu stipulate în contracte, facturi sau note de plată mărimea acestui impozit de reținut;

impozitul pe venit se reține la sursa de plată din plățile efectuate atât în favoarea rezidenților, cât și nerezidenților și se deosebește prin cota și baza impozabilă;

în cazul achitării venitului sub formă nemonetară, impozitul pe venit se reține la sursa de plată având ca bază evaluarea venitului la prețuri de piață conform Codului fiscal și modului stabilit de Guvernul R.M.

Contabilitatea impozitului pe venit reținut din salarii.

Orice agent economic care angajează și plătește angajaților salariu este obligat să calculeze și să rețină din aceste plăți impozitul pe venit. El se reține din suma totală a veniturilor calculate și îndreptate spre achitare care includ: salarii, sporuri la salariu, prime, recompense, indemnizații, onorarii, comisioane, retribuții, ajutoare materiale și alte achitări în folosul angajatului, cu excepția veniturilor neimpozabile conform legislației în vigoare, anuitățile, cu excepția indemnizațiilor de asigurări sociale – pensii, compensații etc., primite în baza acordurilor (convențiilor) interstatale, primele și premiile care nu sunt specificate ca neimpozabile, facilitățile acordate de patron.
Mai multe surse de venit nu sunt impozabile și nu se include în venitul brut al angajatului, printre acestea se enumeră:

sumele și despăgubirile de asigurare (cu excepția anuităților) în baza contractelor de asigurare și reasigurare;

despăgubirile primite pentru repararea daunelor în caz de vătămare a sănătății, inclusiv consecințele căreia au dus la invaliditate;

compensarea cheltuielilor angajaților legate de îndeplinirea obligațiunilor de serviciu, în limitele și modul stabilite de Guvernul R.M.;

pensiile alimentare și indemnizațiile pentru copii;

indemnizațiile de concediere stabilite conform legislației;

compensațiile nominative achitate de către patron păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populației;

patrimoniul primit ca donație sau titlu de moștenire;

ajutorul material obținut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale Guvernului, ale autorităților administrației publice locale, din mijloacele Fondului republican și fondurilor locale de susținere socială a populației, precum și din mijloacele sindicatelor, în conformitate cu regulamentele care prevăd acordarea unui astfel de ajutor, dacă plățile respective se achită prin intermediul patronului;

alte surse de venituri stipulate în art.20 din C.F. ca neimpozabile, dacă acestea sunt achitate de către patron, sau prin intermediul lui.

La calculul impozitului pe venit angajaților o mare importanță au tipurile și mărimea scutirilor de care beneficiază angajații.

Conform art. 33, 34, 35 al CF scutirea reprezintă mărimea minimă a venitului unui rezident al R. M. care nu se supune impozitării și se acordă la locul de muncă de bază al lucrătorilor rezidenți ai R. M. unde se ține evidența carnetului de muncă al acestora precum și la locul de muncă prin cumul, care urmează a fi scăzut din venitul brut al contribuabilului. Mărimea scutirilor sau mărit în 2014 spre deosebire de 2013, astfel mai jos putem observa evoluția acestora.

Еvoluția cotеlor impozitului pе vеnitul pеrsoanеlor fizicе și a scutirilor pеntru anii 2013 – 2014

Angajatul prezintă agentului economic Cererea privind acordarea scutirilor la impozitului pe venit reținut din salariu. Cererea se prezintă înaintea datei stabilite pentru începerea lucrului în calitate de angajat, la ea fiind anexate documentele ce justifică dreptul la acordarea tipului și mărimii scutirilor cerute care trebuie autentificate de întreprindere sau notar. Anexa cerere

În cazul în care angajatul nu beneficiază de scutire iîntr-o perioadă din cauza neachitării salariului el va beneficia de aceste scutiri în data achitării restanțelor la salariu Suma totală a scutirilor nefolosite pe percursul anului fiscal se trece în contul scutirilor pe anul următor.Acordarea scutirilor nefolosite se conduc de 2 reguli:

Dacă suma totală a scutirilor nefolosite este mai mică decît suma salariului calculat și neachitat – în limita ce nu depășește suma salariului calculat.

Dacă suma totală a scutirilor nefolosite este mai mare decît suma salariului calculat și neachitat – în limita sumei totale a scutirilor nefolosite.

Impozitul pe venit reținut la sursa de plată se calculează și se reține din venitul impozabil la momentul îndreptării venitului spre plată, care reprezintă diferența dintre venitul obținut de angajat , suma scutirilor acordate și suma contribuțiilor individuale de asistență medicală și asigurări sociale calculate cumulativ. Pentru calcul se folosește formula :

Vimp. = Vbrut – Sscutire – CASi(6%) –PAMi(4%), unde (7)

CASi – contribuții individuale la asigurări sociale

PAMi – prime individuale la asigurări medicale

Pentru determinarea impozitului pe venit și reținerea impozitului pe venit , ”TINA” SRL deschide pentru fiecare angajat în parte Fișă personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum și a impozitului pe venit reținut din aceste plăți.

Calculul impozitului pe venit și venitul impozabil se efectuiază în fișa personal a fiecărui contribuabil . Venitul impozabil se determină prin scăderea Venitului brut și scutirile acordate . CIFRE CONCRETE DIN FISA

Impozitul pe venit se calculează ca produsul dintre Venitul impozabil și cota de 7 %. CIFRE DIN FISA

ANEXA

Impozitul pe venit calculat și reținut din plățile salariale conform Fișei personale de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum și a impozitului pe venit reținut din aceste plăți se reflectă în Registrul la contul 534.6. ANEXA

Debit contul 531 ”Datorii față de personal privind retribuirea muncii” SUMA
Credit contul 534 ”Datorii față de buget”

Concomitent aceeași sumă o reflectăm și în Registrul la contul 531 ”Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
Angajatorul este obigat pînă la 25 februarie a anului fiscal următor să remită angajatului , în folosul caruia au fost achitate plățile salariale ”Informația privind venitul calculat în folosul persoanei fizice sau juridice.” ANEXA

Impozitul pe venit reținut din plățile salariale calculate în Fișa personală se reflectă la suma totală a reținerilor in perioada de gestiune.Impozitul pe venit urmează a fi varsat la buget de catre patron în termenul stabilit la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.Conform Hotărîrii Guvernului nr. 10 din 19.01.2010 contribuabilul trebuie sa prezinte următoarele dări de seama ( IRV 09, IAL 09, IAS 09, INR 09) .

Pentru anul 2014 contribuabilii trebuiau sa prezinte următoarele dări de seamă:

Lunar

Darea de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV 14 – din septembrie 2014). În Anexa la Darea de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta se reflectă suma impozitului pe venit repartizată pe subdiviziuni

2. Anual

NOTĂ DE INFORMARE privind salariul și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajaților și impozitul pe venit reținut din aceste plăți (forma IAL14)

NOTĂ DE INFORMARE privind plățile achitate rezidenților din sursele de venit altele decît salariul, și impozitul pe venit reținut din aceste plăți (forma IAS14)

NOTĂ DE INFORMARE privind impozitul reținut din sursele de venit altele decît salariul achitate persoanelor nerezidente (forma INR09) .

S.R.L ”TINA” în luna februarie 2015 în Darea de seamă s-a completat reținerile impozitului pe venit din salariu conform ANEXA IRV 09

S.R.L. ”TINA” a prezentat Inspectoratului Fiscal de Stat, Darea de seamă anuală prevăzută de Ordinul IFPS „privind salariul și alte plăți effectuate de către patron în folosul angajaților și impozitul pe venit reținutdin aceste plăți”. ANEXA IAL 09

În acest document sunt indicate perioada fiscal pentru care se face raportarea , anul 2014 și denumirea întreprinderii S.R.L. ”TINA” și codul fiscal al acesteia CODUL FISCAL
Completarea documentului IAL 09 se efectuiază în felul urmator: IN BAZA DOC +CAIET

În baza informației din IAL 09 (ANEXA ) agenții economici prezintă Informația privind venitul calculat și achitat în folosul persoanelor fizice sau/și juridice și impozitil pe venit reținut din aceste venituri angajaților săi ANEXA
Informația dată se prezintă pînă la 25 februarie anului următor celui de gestiune persoanei care a beneficiat de aceste plăți.

Contabilizarea operațiunilor privind plata salariului și reținerea impozitului din acesta se reflectă în modul următor:

Suma salariului calculat se reflectă prin formula:

Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, 713 „Cheltuieli administrative”,
811 „Activități de bază”, 812 „Activități auxiliare” , 821 „Costuri
indirecte de producție” etc.

Credit 531 „ Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 1
„Salariul calculat”.

Înregistrarea sumei salariului îndreptat spre plată se efectuiaza în felul următor:

Debit contul 531 ”Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul
1 „Salariul calculat”

Credit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” , subcontul
2 „Salariul îndreptat spre plată”

Înregistrarea impozitului pe venit reținut din salariu se reflecta astfel:

Debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” , subcontul
2 „Salariul îndreptat spre plată”
Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Reflectarea sumei salariului net achitat se înregistrează prin formula:

Debit contul 531 „ Datorii față de personal privind retribuirea muncii” , subcontul
2 „Salariul îndreptat spre plată”

Credit contul 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în monedă națională”.

În cazul în care avem suma impozitului pe venit reținut în plus , se reflectî cu suma negativă sau formula contabilă inversă:

Debit 531 „Datorii privind retribuirea muncii”
Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

EXEMPLU*

Contabilitatea impozitului pe venit reținut din dobînzi

Conform articolului 89 al Codului Fiscal există obligația de a reține și achita ca parte a impozitului o sumă egală cu 15% din plata:

dobînzilor în folosul persoanelor fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier);

Această obligație de reținere a impozitului pe venit este destinată persoanelor care desfășoară activitatea de întreprinzător ,( orice reprezentanță, conform art.5 ), instituție , organizație, instituție publică.

De la 1 ianuarie 2015 se impozitează și dobînzile persoanelor fizice rezidente, cu excepția acelor personae care sunt înregistrate într-o formă juridică a activității de întreprinzător, de la depozitele bancare, valorile mobiliare corporative sub forma de obligațiuni și valorile mobiliare, care reprezintă instrumente ale pieții monetare, exemplu pot servi certificatele bancare și cambiile , de la 1 ianuarie 2015 se mai impozitează dobînzile persoanelor juridice aferente depozitelor bancare depuse pe un termen mai mare de 3 aniși valorile mobiliare corporative sub formă de obligațiuni emise pe un termen mai mare de 3 ani precum și dobînzile de la valorile mobiliare de stat.
Impozitul pe venit reținut la sursa de plată se contabilizează astfel:

Debit 544 “Alte datorii curente”, 412 “Împrumuturi pe termen lung”, 512 “Împrumuturi pe termen scurt”

Credit 534 “Datorii față de buget” subcontul 3 “Datorii privind impozitul pe venit reținut la sursa de plată”

3.2Contabilitatea impozitului pe venit reținut din alte surse

Contabilitatea impozitului pe venit reținut din plăți altele decît cele salariale

Orice persoana care practică activitatea de întreprinzător, orice instituție sau organizație, orice autoritate public și instituție public rețin ca parte a impozitului o sum aîn mărime de 7% din plățile effectuate în folosul persoanei fizice, excepție făcînd persoanele care dețin patent de întreprinzător, întreprinzătorii individuali, gospodăriile țărănești , cabinetul avocatului, biroul individual al mediatprului pe veniturile obținute conform art. 18 al Codului fiscal.

Nu se reține în prealabil suma în mărime de 7% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile următoare:

neimpozabile conform art.20

salarii conform art.88

dividende, dobînzi și royalty conform art.89, 901

veniturile obținute de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare, cu excepția arendei terenurilor agricole conform art. 901 (31)

din suma arendei terenurilor agricole și/sau înstrăinării activelor de capital ale persoanelor fizice cetățeni ai Republicii Moldova conform contractelor de leasing, lease-back, gaj, ipotecă și/sau în cazurile de înstrăinare forțată a activelor de capital.

venituri ale nerezidentului, conform art.91

Nu se fac rețineri a impozitului pe venit în mărime de 7% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice dacă:

plata se efectuiază pentru servicii de către persoane care în condițiile legii sînt scutiți de plata impozitului pe venit la buget;

plata se efectuiază în favoarea deținătirlor de patentă de întreprinzător care trebuie să fie valabilă (neexpirată) la momentul plății.

venitul ce urmează a fi achitat este impozabil, dar scutit de reținere la sursa de plată;

veniturile îndeptate spre plată sînt neimpozabile

În unele cazuri excepționale , pentru ca reținerea la sursă să nu fie făcută , este obligatorie prezentarea de către platitor a documetelor care confirmă faptul că beneficiarul este scutit de impozit pe venit.

Conform Hotărîrii Guvernului nr. 762 din  24.06.2008 au fost făcute unele modificări și completări în Hotărîrea Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998 “Cu privire la executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997”. Conform acestora și ordinului ministerului finanțelor nr. 106 din  06.10.2008 cu privire la aprobarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Actul de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente“a fost introdus “Actul de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente”. Formularul tipizat al actului de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente se utilizează în cazul operațiunilor economice ce țin de primirea serviciilor, precum și la refacturarea cheltuielilor aferente serviciilor de locațiune, obținute de la persoanele fizice (cetățeni), neînregistrate în calitate de subiecți ai activității de antreprenoriat, la care se anexează în mod obligatoriu facturile eliberate conform contractului de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală.

La suma impozitului pe venit reținut din suma îndreptaă spre plată:

Debit contul 544 “Alte datorii curente”

Credit contul 534 Datorii față de buget” subcontul 3 “Datorii privind impozitul pe venit reținut la sursa de plată”

Contabilitatea impozitului pe venit reținut din dobînzi

Conform articolului 89 al Codului Fiscal există obligația de a reține și achita ca parte a impozitului o sumă egală cu 15% din plata:

dobînzilor în folosul persoanelor fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier);

Această obligație de reținere a impozitului pe venit este destinată persoanelor care desfășoară activitatea de întreprinzător ,( orice reprezentanță, conform art.5 ), instituție , organizație, instituție publică.

De la 1 ianuarie 2015 se impozitează și dobînzile persoanelor fizice rezidente, cu excepția acelor personae care sunt înregistrate într-o formă juridică a activității de întreprinzător, de la depozitele bancare, valorile mobiliare corporative sub forma de obligațiuni și valorile mobiliare, care reprezintă instrumente ale pieții monetare, exemplu pot servi certificatele bancare și cambiile , de la 1 ianuarie 2015 se mai impozitează dobînzile persoanelor juridice aferente depozitelor bancare depuse pe un termen mai mare de 3 aniși valorile mobiliare corporative sub formă de obligațiuni emise pe un termen mai mare de 3 ani precum și dobînzile de la valorile mobiliare de stat.
Impozitul pe venit reținut la sursa de plată se contabilizează astfel:

Debit 544 “Alte datorii curente”, 412 “Împrumuturi pe termen lung”, 512 “Împrumuturi pe termen scurt”

Credit 534 “Datorii față de buget” subcontul 3 “Datorii privind impozitul pe venit reținut la sursa de plată”

Contabilitatea impozitului pe venit reținut din unele tipuri de venit pentru care reținerea este finală

În scopuri de impozitare, cîștigurile reprezintă veniturile care se obțin în urma jocurilor de noroc, loterii și de la campanile promoționale atît în formă monetară cît și în formă nemonetară.

Campanie promoțională reprezintă modalitatea de promovare a vînzărilor prin organizarea de diferite concursuri, jocuri, loterii anunțate public și desfășurate pe o perioadă limitată de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, cîștiguri.

Fiecare plătitor de cîștiguri va reșine și va vărsa la buget un impozit în mărime de:

– 18% din cîștigurile de la jocurile de noroc, cu excepția cîștigurilor de la campaniile promoționale și/sau din loterii;

– 18% din cîștigurile de la campaniile promoționale și/sau din loterii, în partea în care valoarea fiecărui cîștig depășește 10% din scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1), dar nu depășește 50 mii lei;

– 25% din cîștigurile de la campaniile promoționale și/sau din loterii, în partea în care valoarea fiecărui cîștig este egală sau depășește 50 mii lei.

Orice persoană care desfășoară activitatea de întreprinzător , orice instituție , organizație, autoritate sau instituție public, rețin un impozit de 10 % din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu practică activitatea de întreprinzător, de la transmiterea în posesie sau folosință (locațiune , arendă ) a proprietății imobiliare și mobiliare, excepție făcînd arenda terenurilor agricole.

Conform Hotărîrii Guvernului nr. 762 din  24.06.2008 au fost făcute unele modificări și completări în Hotărîrea Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998 “Cu privire la executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997”. Conform acestora și ordinului ministerului finanțelor nr. 106 din  06.10.2008 cu privire la aprobarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Actul de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente“a fost introdus “Actul de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente”. Formularul tipizat al actului de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente se utilizează în cazul operațiunilor economice ce țin de primirea serviciilor, precum și la refacturarea cheltuielilor aferente serviciilor de locațiune, obținute de la persoanele fizice (cetățeni), neînregistrate în calitate de subiecți ai activității de antreprenoriat, la care se anexează în mod obligatoriu facturile eliberate conform contractului de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală.

Printre cotele impozitului reșinut și achitat la buget de catre persoanele fizice ce practică activitatea de întreprnzător si toate organizațiile și instituțiile publice se enumeră:

6% din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote-părți, cu excepția celor aferente profitului nerepartizat obținut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;

15% din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote-părți, aferente profitului nerepartizat obținut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;

15% din suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net și/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acționari (asociați) în perioadele fiscale 2010–2011 inclusiv, în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social;

12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.

În scopuri de impozitare, dividend reprezintă venitul care este obținut din repartizarea profitului net între acționari (asociați) în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social, cu excepția venitului obținut în cazurile lichidării complete a agentului economic conform art.57 alin.(2) al Codului Fiscal .

Modul de contabilizare, achitare și impozitare a dividendelor este reglementat de unele particularități:

dividendele anuale

se contabilizează cu ajutorul contului 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți”;

evidența analitică se ține pe beneficiari și sursa (anul) de achitare;

calculul și achitarea are loc după reformarea bilanțului și prezentarea acestora Serviciului informațional al rapoartelor financiare și altor utilizatori de informație;

impozitul pe venit în mărime de 6% reprezintă o reținerea finală a acestuia.

dividendele intermediare (în avans)

se contabilizează cu ajutorul contului 334 „Profit utilizat al anului de gestiune”;

evidența analitică se ține pe beneficiari și sursa (anul) de achitare;

calculul și achitarea are loc în luna în care a fost luată decizia proprietarilor (asociaților, participanților, acționarilor);

plata are loc numai după achitarea impozitului pe venit în mărime de 12% din profitul anului fiscal în curs, din care se vor achita dividendele;

suma impozitului pe venit calculat și achitat (12%) este trecută în cont pentru anul fiscal în care a avut loc plata;

se reține și achită la buget un impozit în mărime de 6% din dividendele îndreptate spre plată beneficiarului

impozitul pe venit în mărime de 6% reprezintă o reținerea finală a acestuia.

Suma impozitului pe venit din activitate calculate de entitate plătitoare se va reflecta prin formula contabilă:

Debit contul 225 “Creanțe ale bugetului”
Credit contul 534 “Datorii față de buget”

Reflectarea sumei dividendelor intermediare spre plată asociaților :

Debit contul  334 “Profit utilizat al perioadei de gestiune”
Credit contul 536 “Datorii față de proprietari”

Impozitul achitat în marime de 12 % din dividendele intermediare se reflect prin formula:

Debit contul  534 “Datorii față de buget”
Credit conul 242 “Conturi curente în monedă națională”

Reflectarea sumei impozitului de 6 % reșinută la sursa de plată din dividendele achitate asociaților:

Debit contul  536 “Datorii față de proprietari”
Credit contul  534 “Datorii față de buget”

Reflectăm suma dividendelor intermediare achitate asociaților:

Debit contul  536 “Datorii față de proprietari”
Credit contul  242 “Conturi curente în monedă națională”

Subiecții impunerii persoane fizice, care nu desfășoară activitate de întreprinzător și transmit altor persoane decît cele care desfășoară activitate de întreprinzător (adică persoanelor fizice cetățeni și nu – reprezentanței, instituției, organizației), în posesie și/sau în folosință (locațiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 5% din valoarea contractului.

Persoanele fizice care practica activitatea de întreprinzator precum si diferite organizații și instituții publice achită la buget un impozit în mărime de 2% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice, excepție facînd întreprinzătorii individuali și gospodăriile țărănești, pe veniturile obținute de aceștea aferente livrării producției de fitotehnie și horticultură în formă naturală , inclusiv nuci , vie sacrificata si diferite produse de fitotehnie și zootehnie cu excepția laptelui natural.

Impozitul pe venit reținut la sursa de plată se contabilizează astfel:

Debit contul 544 „Alte datorii curente”

Credit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 3 “Datorii privind impozitul pe
venit reținut la sursa de plată”

3.3Modul de calculare și declarare a impozitului pe venit reținut la sursa de plată

Conform art. 83 al C.F. întreprinderile individuale și gospodăriile țărănești sunt obligate să prezinte Declarația cu privire la impozitul pe venit.
Datoria privind impozitul pe venit depinde de numărul de fondatori ai întreprinderii individuale și gospodăriile țărănești(fermier) care influiențează mărimea scutirilor.
Calculul impozitului pe venit se efectuiază în anexa 9D ”Informația cu privire la contribuabilii –întreprinzători individuali”în componența agentului economic- persoana fizica.
Venitul impozabil din care se calculează impozitul pe venit al persoanei fizice se determină ca diferența dintre mărimea anuală a venitului și mărimea anuală a cheltuielilor recunoscute de C.F. și suma scutirilor.Această sumă se reflectă în coloana 2 din anexa 5D după tranșele de impozitare indicate în articolul 15 al C.F. și în coloana 5 a ”Informației cu privire la contribuabili- întreprinzători individuali.” SUMA

Informația din coloana 4 SUMA a anexei 5D se transferă pe rîndul 120 al Declarației.Sumele totale calculate în :
coloana 5- SUMA
coloana 6-
coloana 7-
coloana 8- ale Informației se reflectă pe rîndul 050 . 0701, 090, 150 al Declarației.
Suma impozitului pe venit calculat se micsorează cu suma scutirilor acordate fondatorilor întreprinderilor individuale care sunt stipulate în articolul 33-35 al C.F. în baza cererii depuse de aceștea.Această cerere se prezintă întreprinderilor pînă la prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit la ea fiind anexate documentele justificative acordării scutirii . Suma scutirilor se reflectă în rîndul 0701 al Declarației concomitent și în coloana 4 a anexei 9D , iar venitul impozabil în mărime de SUMA pe rîndul 090 al Declarației și în coloana 9 a Informației .
Conform art. 15 al C.F. mărimea impozitului pe venit se calculează în dependență de cotele stabilite de C.F. marimea acestora fiind următoarele. COTELE DIN CODUL FISCAL

Dacă întreprinderea individuală și gospodăriile țărănești sunt fondate de un singur fondator atunci impozitul pe venit se determină de la mărimea profitului care se calculează dintre veniturile și cheltuielile și scutirea pentru anul respectiv. Forma CET 08

O modalitate aparte de calcul este atribuită Întreprinderilor individuale și gospodăriile țărănești fondate de mai mulți membri ai familiei . Pentru determinarea impozitului pe venit se efectuiază următoarele calcule.
CARTE PAG 249

Conform articolului 83 al C.F Declarația cu privire la impozitul pe venit trebuie să fie prezentată IFS la locul de înregistrare nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului care urmează după anul curent de gestiune.Declarația privind Impozitul pe venit 5D și 9D din Declarație.