. Contabilitatea Si Gestiunea Stocurilor (s.c. Xyz S.r.l., Timisoara)

CapITOLUL 1.

Prezentare generală a

S.C. Bally’s S.R.L. Timișoara

Numele societății S.C. Bally’s S.R.L.

Sediul Piața Victoriei nr. 5

Telefon 199775

Fax 199775

Nr. ORC J35/1350/94

Cod fiscal R 5614010

Cont 26400106603 ABM – AMRO Bank Timișoara

Durata nelimitată

Forma juridică societate cu răspundere limitată

– persoană juridică română

– capital român

Scurt istoric

S.C. Bally’s S.R.L. ia ființă în 1994 având ca asociat unic pe domnul Moise Sabin. Societatea este persoană juridică română, având forma de societate cu răspundere limitată. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitatea cu legislația română în vigoare.

Obiectul de activitate

Societatea are ca obiect de activitate:

A – activitatea de import – export, achiziționare și comerț intern și extern, en gros și en detaille, cu produse industriale și neindustriale, de larg consum și specifice diferitelor ramuri ale economiei, materii prime și materiale, alimentare și nealimentare, produse și subproduse, ansamble și subansamble, piese de schimb și accesorii, indigene și din export.

– produse industriale, neindustriale și materii prime: mașini, utilaje, instalații, aparatură, tehnologii, combustibili lichizi, solizi și gazoși, produse și subpoduse petroliere, tehnică de calcul, birotică, alimentație publică și servicii.

– produse industriale de larg consum, autovehicole, tractoare, utilaje și mașini agricole, carburanți, lubrefianți, articole moto-velo, produse chimice, admiși de legislația română, diluanți, decapanți grunduri, chimici, lacuri și vopsele, emailuri, pigmenți cosmetici, medicamente de uz uman, și veterinar, aparatură și tehnică medico-farmaceutică, articole sportive și de camping, jocuri mecanice și electronice, gablonțuri, bijuterii prețioase și semiprețioase, produse de ceramică, sticlărie, cristaluri, porțelanuri, artizanat, obiecte și articole tehnico–sanitare, obiecte de librărie, papetărie, cărți, reviste, jocuri și jucării, inclusiv din plastic, confecții metalice, articole din lemn, mobilă, lemn brut, prelucrat și semiprelucrat, articole textile, și de pielărie, producția și valorificarea stofelor, tricotajelor și încălțămintelor. Obiecte de artă, mărci poștale, numismatică cu respectarea legislației în vigoare. Aparatură radio, video, televizoare, videocamere, casetofoane, telefoane, teleimprimatoare.

B – Producția și desfacerea: produselor de morărit, panificație, patiserie, cofetărie, înghețată, cafea, băuturi și răcoritoare la pahar.

Producția și desfacerea cărnii și preparatelor din carne, carmangerie produse secundare.

Producția și desfacerea de lapte și produse lactate, zahăr, uleiuri, margarine vegetale.

C – Produse și servicii în alimentația publică

D – Servicii de transport mărfuri și persoane în țară și străinătate.

E – Servicii în domeniul turismului, agenții de turism, spații de cazare restaurante, baruri, agrement și jocuri distractive, inclusiv jocuri mecanice și electrice.

F – servicii de intermediere: comerț, vânzări – cumpărări imobiliare, finanțare, creditare, sponsorizare, comisioane, consignație, intermedierea unor operațiuni comerciale specifice.

Structura organizatorică

Din punct de vedere al structurii organizatorice, putem spune că S.C. BALLY’S SRL este organizată astfel:

1. ADMINISTRATORUL care se află în vârful piramidei organizaționale, fiind principalul acționar și coordonatorul întregii activități.

2. DIRECTORUL TEHNIC subordonat administratorului, și având în subordine compartimentul de marketing

3. DIRECTORUL COMERCIAL subordonat administratorului, și având în subordine compartimentul de marketing

4. CONTABIL ȘEF având în subordine compartimentul financiar-contabil

5. SECRETARĂ subordonată direct administratorului

Schematic structura organizatorică arată conform Anexei 1

1.4. Sursele de aprovizionare

Pentru S.C. BALLY’S SRL sursa de aprovizionare o constituie fabricile de ceramică din Spania. Furnizorul tradițional, care are pondere însemnată în structura stocului societății îl constituie AZULEJOS HALCON, cu care SC BALLY’S colaborează de mai bine de 7 ani, urmează apoi GRESITEC, NATUCER, D-TILES.

Pe lângă gresia, faianța și piesele speciale importate din Spania, de un an de zile, SC. BALLY’S importă gresie și din Italia, fabrica furnizoare fiind TERMOFERAMENTA.

Pe lângă acești furnizori străini, SC BALLY’S se mai aprovizionează cu covoare pe sistemul marfă în consignație de la SC. BELGIAN INTERNATIONAL SRL din Timișoara.

Anexa 2 ne redă schematic sursele de aprovizionare pentru SC BALY’S SRL.

STATUTUL

SOCIETĂȚII CU RĂSPUNDERE LIMITATA " BALLY'S " SRL

CAPITOLUL I

DENUMIREA. FORMA JURIDICĂ. OBIECTUL. SEDIUL. DURATA

Art.l. Denumirea societății

Denumirea societății este "BALLY'S" SRL având ca asociat unic pe dl. MOISE SABIN, cetățean roman, domiciliat în Craiova str. Popova nr. 27 jud. Dolj, identificat cu Bl. seria GD nr. 0623978/09.02.1993 eliberat de Politia Craiova.

Pe toate actele și înscrisurile societății se va menționa denumirea, sediul, urmate de mențiunea "Societate cu răspundere limitata" sau prescurtat SRL, capitalul social și numărul de înregistrare la Registrul Comerțului.

Art.2.Forma juridica a societății

Societatea este persoana juridica romana având forma juridica de societate cu răspundere limitata.

Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația romana în vigoare și cu prevederile prezentului Statut.

Art.3.Obiectul de activitate al societății

Societatea va avea ca obiect:

A. – activitate de import-export, achiziționare și comerț intern și extern, en gros și en detaille, cu produse industriale și neindustriale, de larg consum și specifice diferitelor ramuri ale economiei, materii prime și materiale, alimentare și nealimentare, produs și subproduse, ansamble și subansamble, piese de schimb și accesorii, indigene și import;

– produse industriale, neindustriale și materii prime: mașini, utilaje, instalații, aparatura, tehnologii, combustibili lichizi, solizi și gazoși, produse finite și semifinite, materiale de construcții, produse și subproduse petroliere, tehnica de calcul, birotica, alimentație publica și servicii;

– produse industriale de larg consum, autovehicole, tractoare, utilaje și mașini agricole, carburanți, lubrefianți, articole moto-velo, produse chimice admise de legislația romana, diluanți, derapanți, grunduri, chituri, lacuri și vopsele, enailuri, pigmenți, cosmetice, demicamente de uz uman și veterinar, aparatura și tehnica medico-farmaceutica, articole sportive și de camping, jocuri mecanice și electronice, gablonturi, bijuterii prețioase și semipretioase, produse de ceramica, sticlărie, cristal-uri, porțelanuri, artizanat, obiecte și articole tehnico-sanitare, obiecte de librărie, papetarie, cărți, reviste, jocuri și jucării, inclusiv din plastic, confecții metalice, articole din lemn, mobila, lemn brut, prelucrat și semiprelucrat, articole textile și pielărie, producția valorificarea de țesături, stofe, tricotaje, încălțăminte, pielărie, marochinărie, preluarea brute de animale și prelucrarea lor. Obiecte mărci poștale, numismatică cu respectarea legislației în vigoare. Aparatura radio, video, televizoare, videocamere, casetofoane, telefoane, telefaxuri, teleimprimatoare.

B. – Producție și desfacere: produse de morărit, panificație, patiserie, cofetărie, înghețată, cafea, băuturi răcoritoare la pahar. Producție și desfacere carne și preparate din carne, carmangerie, produse secundare. Producere și desfacere de furaje combinate. Producție și desfacere de lapte și produse lactate, zahăr, uleiuri, margarine vegetale.

C. – Producție și servicii în alimentația publica;

D. – Servicii de transport mărfuri și persoane în țara și străinătate;

E. – Servicii în domeniul turismului, agenții de turism, spatii de cazare, restaurante, baruri, agrement și jocuri distractive, inclusiv jocuri mecanice și electronice;

F. – Servicii de intermediere: comerț, vânzari-cumpărări imobile, finanțare, creditare, sponzorizare, comision, consignație, intermedierea unor operațiuni comerciale speciale.

Comercializarea mărfurilor și produselor precum și efectuarea serviciilor se face în țară și străinătate prin sedii, depozite, puncte de desfacere și intermedieri, la sediul sau adresa indicata de beneficiar.

Art.4. Sediul societății

Sediul social al societății este în România, localitatea Timișoara str. Victoriei nr. 5 ap.28 conform act spațiu anexat.

Societatea comerciala, poate înființa filiale, sucursale, agenții, reprezentare, puncte de lucru, în țară sau străinătate, în conformitate cu legile în vigoare.

Societatea se obliga sa înmatriculeze filialele sau sucursalele la Registrul Comerțului în județul unde va funcționa aceasta, înainte de începerea activității.

Art.5. Durata societății

Durata de funcționare a societății este nelimitată, începând cu data înmatriculării la Registrul Comerțului.

CAPITOLUL II

CAPITALUL SOCIAL. PĂRȚILE SOCIALE

Art.6. Capitalul social

Capitalul social total subscris este de 1000000 lei împărțit în 50 părți sociale egale, fiecare în 20.000 lei, care aparține în întregime asociatului unic, aport exclusiv în numerar, care se va depune la bancă pe numele și la dispoziția societății în termen de 30 de zile la înmatricularea în Registrul comerțului.

Art.7. Părțile sociale

Societatea va emite certificatele pentru fiecare parte sociala.

Părțile sociale nu sunt negociabile, iar certificatele vor purta timbrul sec al societății și semnătura asociatului unic.

Societatea va tine evidenta certificatelor intr-un registru numerotat, sigilat și parafat de Ministerul Finanțelor, care se păstrează la sediul societății.

Art.8. Majorarea capitalului

Capitalul social poate fi majorat pe baza hotărârii Asociatului unic, căruia îi revin potrivit legii drepturile și obligații adunării generale, publicata în Monitorul Oficial, prin crearea de noi părți sociale, reprezentând noi aporturi în numerar sau în natura a asociatului unic, sau prin includerea în capitalul social a rezervelor extraordinare sau a profitului societății.

Valoarea noilor părți sociale va fi aceeași cu a celor inițiale.

Art.9. Reducerea capitalului social

Reducerea capitalului social se poate face pe baza hotărârii. Asociatului unic și numai după publicarea în Monitorul Oficial.

Hotărârea va trebui sa respecte minimum de capital social legal, să arate motivele pentru care se face reducerea, precum și procedeul utilizat.

Art.10. Drepturile și obligațiile ce decurg din deținerea de părți sociale

Deținerea integrală a părților sociale în calitate de asociat unic conferă acestuia, potrivit legii, drepturile și obligațiile ce revin adunării generale și rezultate din prezentul Statut.

Drepturile și obligațiile legate de partea sociala, urmează partea sociala în cazul trecerii lor în proprietatea altor persoane;

Patrimoniul societății nu poate fi grevat de datorii sau alte obligații personale ale asociatului.

Art.11.Transmiterea părților sociale

Transmiterea părților sociale se face conform art. 150 din Legea nr.: 31/1990.

În cazul decesului asociatului unic societatea va fi continuată; cu moștenitorii legali.

Art. 12.Pierderea certificatului

În cazul pierderii unui certificat al pârtilor sociale, proprietarul va trebui să facă public faptul, prin presa. După 6 luni va putea obține un duplicat al certificatului pierdut.

CAPITOLUL III

ADMINISTRATORII:

Numire. atribuții

Asociatul unic MOISE SABIN, cetățean român, este și administratorul societății, revenindu-i și drepturile și obligațiile prevăzute de lege în aceasta calitate. Asociatul, unic va putea angaja pe parcurs un administrator, drepturile și obligațiile acestuia se stabilesc prin acordul părților; cu respectarea legislației in vigoare.

Administratorul nu poate îndeplini aceeași funcție în doua societăți având același obiect de activitate.

CAPITOLUL IV

Ci obiect de activitate.

CAPITOLUL IV

CENZORI

Art. 13

Asociatul unic va desfășura si activitatea de cenzori.

CAPITOLUL V

DIZOLVAREA SOCIETĂȚII

Art. 14. Dizolvarea societății

Următoarele situații duc la dizolvarea societății:

a) imposibilitatea realizării obiectului societății sau realizarea, acestuia;

b) hotărârea Asociatului unic pentru dizolvare;

c) falimentul

d) reducerea capitalului social sau micșorarea acestuia sub minimul legal, daca asociatul unic nu decide completarea lui.

Art. 15. Fuziunea

Fuziunea societății cu alte societăți 89 hotărăște de către asociatul unic.

Societatea care a hotărât fuziunea trebuie ea îndeplinească formalitățile prevăzute de legislația in vigoare (Legea nr. 31/1990 art. 174).

Odată cu cererea de fuziune va fi depus la Registrul Comerțului bilanțul societății.

Fuziunea nu poate avea efect decât după 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, timp în care oricare creditor al societății care fuzionează va putea face opoziție în instanța

Art.16 Lichidarea societății

În caz de dizolvare societatea va fi lichidată.

Pentru dizolvarea și lichidarea patrimoniului. social sunt aplicabile prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL VI

ACTIVITATEA SOCIETĂȚII

Art.17, Personalul societății

Angajarea personalului societății se va face de către asociatul unic, pe baza de contracte individuale de munca prin care se vor stabili drepturile și obligațiile acestui personal.

Contractele individuale de muncă vor fi înregistrate la Camera de Munca de pe lângă Direcția Muncii și Protecției Sociale Timiș.

Art. 18. Întocmirea bilanțului și a contului de profit și pierderi

Societatea va întocmi anual bilanțul și contul de profit și pierderi în lei și va ține evidența activității economico financiare în lei, în conformitate cu legislația în vigoare.

Anul financiar începe la l ianuarie și se încheie la 31 decembrie același an. Primul an începe la data înregistrării în Registrul Comerțului și se încheie la 31 decembrie.

Art.19. Calculul și repartizarea profitului

Profitul societății se stabilește prin bilanț. Profitul societății se calculează ca diferența dintre suma totala a veniturilor încasate și suma cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Pentru determinarea acestui profit se va deduce din profitul anual fondul de rezerva care va fi de cel mult 5% din totalul profitului prevăzut la bilanțul contabil anual. Din profitul astfel rămas se scade impozitul legal rezultând profitul cuvenit asociatului unic, precum ei pentru alte nevoi ale societății (rate de credit, rezerv extraordinare, fond de risc, etc.).

Asociatul unic va putea ridica lunar sau trimestrial avans din profit (dividende) conform dispozițiilor legal în vigoare.

Administratorul unic este obligat, în termen de 15 zile de la data întocmirii bilanțului, sa depună o copie de bilanț, însoțita de contul de profit și pierderi, la Registrul Comerțului, după publicarea în Monitorul Oficial.

CAPITOLUL VII

LITIGII

Art.20. Litigii

Litigiile societății cu persoane fizice sau juridice române sunt de competența instanțelor judecătorești din România

Litigiile societății născute din raporturile contractuale dintre societate și alte persoane juridice române pot fi soluționate și prin alegerea competenței Arbitrajului Comercial ce funcționează pe lângă Camera de Comerț și Industrie teritorială.

Litigiile personalului angajat de societate ivite în raporturile cu acestea se rezolvă conform legislației muncii din România.

– DISPOZIȚII FINALE:

Prezentul statut se completează cu celelalte dispoziții legale ale Legii nr.31/1990 Codul Comercial și Codului civil roman precum și conform prevederilor art. 211 din Legea 31/1990.

Încheiat la Timișoara la data de 21 martie 1994 în 6 exemplare

CAPITOLUL II.

GESTIUNEA STOCURILOE LA S.C BALLY SRL

2.1 CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA STOCURILOR

Noțiunea de „stock”, de origine germană, a traversat Marea Nordului de la est la vest și a venit din Anglia cu sensul său actual „cantitate de mărfuri și produse disponibile în magazin; depozit în general” (Larousse).

Definiția dinamică și funcțională a stocului aparține lui M. Rouegez:

Un stoc este, în esență, o cantitate variabilă dintr-un produs, mărită prin intrări și diminuată prin ieșiri. Intrările pot fi cumpărări sau fabricațiuni. Ieșirile pot fi vânzări sau livrări către atelier.

Feluri:

Stoc normal, cel format din articole a căror utilizare este continuă și constantă sau este considerată ca sigură. Se împarte în:

stoc activ, cel care se întoarce

stoc de protecție, reprezentat de rezerva destinată să ascundă accelerările neprevăzute ale ieșirilor, intrările sau erorile de prevedere.

Stocul de siguranță cel format din articole de utilizare excepțională sau întâmplătoare care trebuie –totuși– deținute, întrucât:

absența lor ar putea antrena oprirea activității (o piesă de bază a unei mașini) sau o pagubă gravă (stingătoarele de incendiu)

dobândirea lor pe piață ar putea fi dificilă sau îndelungată.

Stocurile comportă: mărfurile, materiile prime, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semințele și materialele de plantat, furaje, produsele (semifabricatele, produsele finite, produsele reziduale), animalele și păsările, ambalajele, obiectele de inventar, baracamentele și amenajările provizorii (depozite, birouri etc. de pe șantierele de construcții).

Regulatorul privind aplicarea Legii ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unităților destinate:

fie a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție

fie a fi consumate la prima lor reutilizare.

În gestiune ele formează stocurile propriu-zise și producția în curs de execuție.

În cadrul stocurilor propriu-zise sunt incluse:

a) mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării.

b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată.

c) materiile prime consumabile (materiile consumabile, combustibilii, materialele pentru ambalat, piese de schimb), participă sau ajută la procesul de fabricație sau la exploatare, fără a se regăsi de regulă în produsul finit

d) produsele, bunuri, lucrări și servicii obținute în diferite faze din procesul de fabricație sau alte activități de exploatare destinate livrării terților și în unele cazuri pentru intern.

În structura produselor se disting:

semifabricatele, care sunt acele produse a căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții, sau se livrează terților.

produse finite sau produse care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricare și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul întreprinderii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților

produse reziduale, elemente secundare rezultate din fabricație, cum sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deșeuri.

e) Ambalajele, cuprind bunuri necesare pentru protecția materialelor în timpul transportului și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.

f) Obiecte de inventar și baracamente. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora, echipament de protecție, echipament de lucru, îmbrăcăminte specială, scule, dispozitive, verificatoare, aparate de măsură și control și alte obiecte asemănătoare. Baracamentele și amenajările provizorii sunt bunuri achiziționate sau construite de întreprindere pentru lucrările și prestațiile de construcții.

Cea de-a doua componentă a activelor circulante materiale este producția în curs de execuție. Cuprinde producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele terminate dar nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, în această categorie se includ și lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate.

Toate aceste bunuri și servicii pot face obiectul contabilității stocurilor și producției în curs de execuție numai în măsura în care ele sunt în proprietatea întreprinderii, incluzându-le și pe cele aflate în custodie, în prelucrare sau consignație la terți.

În cazul unei întreprinderi de desfacere (comerț) așa cum este cazul S.C. BALLY’S SRL, ciclul de exploatare este realizat numai prin două faze de ciclu economic: aprovizionare și desfacere.

În faza de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri, deci activele bănești se transformă în active circulante sub forma stocurilor de mărfuri și în faza de desfacere are loc revânzarea lor în aceeași stare, când stocul de mărfuri se transformă în active circulante bănești.

După destinația lor și conținutul economic în activitatea întreprinderii sunt structurate în mărfuri în cadrul S.C.BALLY’S SRL.

Mărfurile sunt bunuri cumpărate de întreprinderile comerciale și implicit de S.C.BALLY’S SRL în scopul revânzării lor.

După locul în care se află la un moment dat, stocurile pot fi: stocuri în curs de aprovizionare, stocuri aflate în depozitul întreprinderii sau stocuri aflate în consignație la terți.

La rândul lor, stocurile aflate în depozitul întreprinderii pot fi grupate din punct de vedere al apartenenței în: stocuri proprii, proprietate a întreprinderii ele fiind evidente în activul întreprinderii și stocuri ale altor întreprinderi, și care sunt evidențiate în costuri speciale, conturi în afara bilanțului.

Pentru organizarea unei contabilități unitare și corecte este necesar în primul rând să se cunoască atât categoriile mari de stocuri gestionate de întreprindere, cât și fiecare fel de bun în parte, deci gruparea acestora după diferite criterii.

La clasificarea stocurilor se folosesc două criterii principale:

natura fizică a bunurilor sau serviciilor

ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în ciclul de exploatare (aprovizionare, producție în curs, produse, livrări), respectiv destinația, unitatea.

a. Din punct de vedere al naturii fizice și însușirilor tehnice, stocurile se clasifică pe categorii, pe grupe, subgrupe și clase, în așa fel încât înăuntrul unei grupe să figureze stocului cu însușirile comune.

Întrucât stocurile folosite în activități patrimoniale sunt diverse și însușirile lor sunt variate, pentru a ușura operațiile de aprovizionare și livrare, de păstrare, de folosire și de evidențiere, este necesar să se întocmească o listă a tuturor materialelor folosite, cunoscută sub denumirea de nomenclator de materiale.

În nomenclator, în afară de denumire, fiecărui bun i se atribuie un cod. Codificarea stocurilor dă posibilitatea înlăturării confuziilor între acestea, ușurează evidențierea documentelor primare prin înlocuirea denumirilor lungi cu semne cifre sau litere convenționale, asigură prelucrarea automată a datelor.

Întreprinderile stabilesc fișierul propriu de stocuri în funcție de nomenclatorul care corespunde cel mai bine valorilor de gestiune.

Există și nomenclator oficial de bunuri și servicii ce se recomandă a fi folosit pentru a facilita elaborarea anchetelor statistice.

La întocmirea documentației tehnice, fișei tehnologice, listei de materiale, normei de consum, este indicat să se înscrie pe lângă denumirea materialului sau produselor, și codul acestora. De asemenea, codul se înscrie și în documentele justificative (fișe de consum, facturi, precum și în alte documente).

b. După succesiunea, ordinea de exploatare, clasificarea are în vedere destinația stocurilor în activitatea de exploatare, e baza principiului grupării omogenizării și generalizării prin conturi.

Se formează o succesiune funcțională a stocurilor: materii prime, materiale și furnituri consumabile, piese de schimb, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, producție și lucrări în curs de execuție, servicii în curs de execuție, semifabricate, produse finite, produse reziduale, baracamente și amenajări de șantier, stocuri provenite din industrializări, animale tinere la îngrășat și pentru producție, mărfuri, ambalaje, stocuri pe drum sau date în custodie la terți.

Această clasificare este folosită la determinarea conturilor sintetice și construcția sistemului de conturi pentru contabilitatea stocurilor.

2.2. OBIECTIVELE ȘI FACTORII ORGANIZĂRII

CONTABILITĂȚII STOCURILOR

Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderilor. Principalele obiective ce revin contabilității în acest domeniu sunt:

Urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenței aprovizionării pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de transport – aprovizionare pe feluri de cheltuieli, se asigură informațiile utile cu privire la stadiul aprovizionării.

Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor. Se asigură prin organizarea contabilității mijloacelor circulante materiale pe gestiuni și în cadrul acestora pe feluri de stocuri cantitativ și valoric, înregistrarea exactă la timp a cuantumului mișcărilor și a diferitelor rezultate la inventariere, sesizarea stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă pentru luarea măsurilor necesare lichidării acestora.

Urmărirea utilității raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidența economiilor sau materialelor neutilizate, precum și a materiilor recuperate rezultate din prelucrarea în secțiile de fabricație.

Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport aprovizionare de valoarea materialelor aprovizionate impune organizarea contabilității astfel încât aceasta să poată furniza informații cu privire la nivelul de structură a cheltuielilor de transport – aprovizionare;

Înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terților .

Evidențe și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive;

Evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.

Promovarea principiului prudenței și principiului cantității activității de evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor;

Potrivit Regulamentului de aplicarea a legii contabilității, mărfurile la fel ca și celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speță în depozitele en-gros trebuie să se înregistreze în contabilitate la costul de achiziție format din prețul de cumpărare și “cheltuielile accesorii de aprovizionare” (cheltuieli de transport, de încărcare-descărcare, prime de asigurare, comisioane, TVA și alte taxe nerecuperabile, etc.). Avându-se în vedere că în documentele de aprovizionare (facturi) unul din cele două elemente structurale ale costului de achiziție și anume “cheltuielile accesorii de aprovizionare” este consemnat în sumă globală, calculul costului de achiziție unitar pentru fiecare din sorturile de mărfuri intrate cu același document necesită calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe sorturi de mărfuri și apoi prin raportarea la cantitate, pe unitatea de măsură. Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se însumează cu prețul de cumpărare unitar, aflându-se costul de achiziție pentru fiecare sort de marfă aprovizionată.

2.3. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR

2.3.1. METODA DE ORGANIZARE A CONTABILITĂȚII STOCURILOR

În practica contabilă din țara noastră se folosesc două metode de organizare a contabilității generale a stocurilor: metoda inventarului permanent și metoda inventarului intermitent.

Specific metodei inventarului permanent este că constă în următoarele:

stocul final la sfârșitul exercițiului precedent devine stoc inițial la începutul exercițiului curent.

În timpul exercițiului financiar curent conturile de stocuri se debitează cu toate intrările de stocuri, evaluate la costul de achiziție, în corespondență cu conturile de obligații sau de trezorerie și se creditează cu ieșirile de stocuri din gestiune.

Stocul final, stabilit după punerea de acord a datelor din contabilitate cu cele constatate la inventariere se raportează ca stoc inițial în exercițiul următor.

Metoda inventarului permanent este superioară inventarului intermitent prin faptul că înregistrează în conturile de stocuri a fiecărei intrări și ieșiri pe măsura producerii operațiilor, atât cantitativ cât și valoric, dă posibilitatea cunoașterii în orice moment a mărimii stocurilor.

În cazul metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după trei procedee: procedeul operativ-contabil, numit și pe solduri, procedeul cantitativ-valoric și procedeul global-valoric.

Procedeul evidenței operativ-contabil (pe solduri) constă în ținerea evidenței cantitative pe “fișe de magazie” și la contabilitate o evidență numai valorică pe “fișe de conturi pentru operațiuni diverse”. Lunar se face controlul exactității și concordanței din evidența cantitativă de la gestiuni cu cea valorică prin întocmirea “Registrului stocurilor”, în care se evaluează stocurile existente din fișele de magazie pe feluri, totalizate pe grupe și pe gestiuni.

Astfel, soldul final al gestiunii (SF) se determină pornind de la soldul inițial (Si) la care se adaugă intrările în timpul lunii (I) și din care se scade valoarea ieșirilor în timpul lunii (E):

SF = Si + I – E

Procedeul evidenței cantitativ-valorice, constă în ținere la gestiuni a unei evidențe cantitative pe feluri de stocuri cu ajutorul “fișelor de magazie”, și la contabilitate a unei evidențe cantitativ-valorică, pe feluri de stocuri. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din cele două evidențe se realizează prin întocmirea “balanței analitice” și stabilirea corelațiilor în cele două evidențe.

Procedeul evidenței global-valorică constă în ținerea evidenței global-valorică pe “fișe de cont pentru operațiuni diverse”, atât la gestiuni, cât și în contabilitate. Această metodă este specifică mărfurilor în unități de desfacere cu amănuntul, pentru evidența bunurilor.

S.C. BALLY’S SRL folosește metoda evidenței operativ-contabile (pe solduri).

Metoda inventarului intermitent sau periodic se caracterizează prin următoarele:

Stocul la începutul exercițiului curent este stocul stabilit prin inventariere la sfârșitul anului precedent.

Nu se înregistrează intrări de marfă în timpul anului. Cumpărările de stocuri se înregistrează în debitul contului grupei 6. “Cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri”, în corespondență cu conturile de terți și de trezorerie, după caz.

Nu se înregistrează ieșirile de stocuri în timpul anului, la darea lor în consum și nici ieșirile de stocuri.

La sfârșitul anului se face inventarierea stocurilor pe feluri și stocurile astfel stabilite se recalculează conform metodologiei și se înregistrează în debitul conturilor de stocuri, corespunzător naturii acesta, în corespondență cu conturile din grupa 6. “Cheltuielile cu materii prime materiale și mărfuri” pentru stocurile cumpărate.

În urma acestor înregistrări soldurile conturilor de cheltuieli reflectă stocurile consumate în timpul perioadei , calculate după relația:

E = Si + I – Sf

unde: Sf = stocul final calculat prin inventariere

Metoda inventarului intermitent prezintă dezavantaje față de metoda inventarului permanent, astfel:

imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilității.

Orice eroare sau omisiune de înregistrare la efectuarea inventarului fizic duce la informații false în documentele contabile de sinteză.

Orice pierdere sau furt sin gestiune apare ca o ieșire din stoc, fiind inclusă în cheltuielile exercițiului.

2.3.2. EVALUAREA STOCURILOR

Contabilitatea trebuie să asigure delimitarea costurilor incorporabile în stocuri și să instituie procedee de determinare a costurilor de intrarea a lor în patrimoniu. Evaluarea stocurilor se face respectând cele trei momente ale evaluării: evaluarea curentă, evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț.

În ceea ce privește evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia intrării și ieșirii stocurilor, în și din patrimoniul unității.

Cu ocazia intrării stocurilor în patrimoniu acestea se evaluează la costul de achiziție sau costul de producție, numită și valoare de intrare contabilă. Costul de achiziție este utilizat cu ocazia intrării stocurilor prin cumpărare de la alte unități și este format de prețul de cumpărare la care se adaugă taxele nerecuperabile, necesare pentru intrarea bunului respectiv în gestiunea unității.

Evaluarea stocurilor la ieșirea lor din patrimoniu se face în patru feluri determinate prin patru metode specifice: metoda costului mediu ponderat, metoda primei intrări-primei ieșiri (F.I.F.O), metoda ultimei intrări-primei ieșiri (L.I.F.O), metoda prețului standard.

Metoda costului mediu ponderat se determină după fiecare intrare sau lunar ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrării și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată după formula:

C.M.P. =

unde:

qi – cantitatea aferentă stocului “i”

i – prețul unitar aferent stocului “i”

Metoda primei intrări-primei ieșiri constă în următoarele: bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție a primei intrări, iar pe măsura epuizării stocului, bunurile se evaluează la prețul de achiziție sau de producție a lotului următor, până la epuizare.

Metoda ultimei intrări-primei ieșiri constă în următoarele: bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau producție al ultimei intrări, sau lot. Pe măsura epuizării lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior până la epuizare.

Metoda prețului standard constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri fixe stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale bunurilor respectiv realizate în perioada precedentă, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție sau producție.

În cazul S.C. BALLY’S se folosește metoda ultimei intrări-primei ieșiri deoarece este singura dintre metodele de evaluare care reflectă cel mai bine valoarea reală a stocurilor în raport cu indicele de inflație.

Evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală sau de utilitate denumită și valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcție de utilitatea bunului în întreprindere și prețul pieței. Valoarea de utilitate sau prețul pieții, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere, se identifică, în principal, în funcție de destinația lor.

bunurile destinate vânzării; li se stabilește valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este dată de prețul de vânzare, din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioane cedate, cheltuieli în perioada de garanție;

semifabricatele și producția în curs de execuție se evidențiază la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă;

Materii prime și materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire;

La inventariere pot fi constatate și stabilite valori actuale, care delimitează stocurile în trei categorii;

stocuri care nu prezintă deprecieri, și pentru care valoarea de inventar este egală cu valoarea contabilă;

stocuri care au suferit deprecieri, care se evaluează la un preț posibil de valorificat și la care, ca urmare, valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă;

stocuri la care utilitatea sau prețul pieței crește și deci valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.

Dacă notăm cu Vi = valoarea de inventar și Vc = valoarea contabilă cele trei situații care se pot constata la inventariere pot fi exprimate astfel:

Vi = Vc; Vi < Vc; Vi > Vc

Documentele întocmite cu ocazia inventarierii sunt:

– proces verbal întocmit și semnat de comisia de inventariere

– listă de inventariere întocmită de comisia de inventariere în prezența gestionarului și semnată de ambele părți

– notă explicativă întocmită de gestionar, prin care acesta justifică rezultatul inventarierii.

Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț se face la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere. În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoare de utilitate:

– pentru stocurile la care au rezultate diferite în plus între valoare de inventar și valoare de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea de intrare.

– pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri posibile se înregistrează prin intermediul conturilor de aprovizionare.

Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane, se obține valoare de inventar ca valoare netă care se înscrie în bilanț.

Pe baza celor arătate se desprinde regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, și anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoare de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție sau a costului de producție, după caz, ca forme ale costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicare principiului realității, costurile efective de achiziție și de producție fiind parametrii reali ai valorii stocurilor. Totodată principiul prudenței cere ca plusurile de valoare între valoare a de inventar și valoarea de intrare să nu fie înregistrate, acestea nefiind realizate, iar pe de altă parte pentru minusurile de valoare același principiu cere constituirea de provizioane din care aceste minusuri să fie acoperite în caz că la valorificarea stocurilor, minusurile de valoare se confirmă total sau parțial.

2.3.3. sistemul informațional contabil

al stocurilor

Informația finală privind stocurile este rezultatul prelucrării datelor din documentele primare în evidența operativă de la gestiune și desăvârșirea lor în conturi.

În acest sens sistemul informațional contabil cuprinde următoarele subsisteme:

– subsistemul de documente

– subsistemul evidenței tehnico-operative

– subsistemul conturilor sintetice și analitice

Subsistemul de documente cuprinde documentele întocmite la locul și în momentul producerii operațiunilor economice pe feluri de operațiuni: intrări și ieșiri, care constituie purtători de informații ale sistemului informațional contabil.

Astfel, cu ocazia intrărilor de stocuri în gestiunea unității se folosesc “factura” primită de la furnizor cu ocazia cumpărării bunurilor și “nota de recepție și constatare de diferențe” întocmită cu ocazia cumpărării bunurilor și “nota de recepție și constatare de deferențe” întocmită cu ocazia recepționării acestora.

Cu ocazia ieșirii stocurilor se întocmesc următoarele documente: “Factura. “Dispoziția de livrare”, “Aviz de însoțire” a mărfii cu ocazia vânzării.

Subsistemul evidenței tehnic-operativ cuprinde “fișa de stoc” în care se prelucrează datele din documentele primare și în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative.

Subsistemul conturilor de stocuri este reprezentat prin organizarea contabilității stocurilor cu ajutorul conturilor din clasa 3 din Planul general contabil.

Contul 371 “Mărfuri”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența și mișcarea mărfurilor aflate în depozit.

Contul 371 este cont de activ.

În debitul contului 371 se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea unității astfel:

– achiziționate cu plata de la furnizori (401, 408)

– aduse de la terți (357)

– aduse ca aporturi (în natură) de capital de către acționari sau asociați (108, 456).

În creditul contului 371 se înregistrează valoarea la prețul de înregistrare a mărfurilor din gestiunea unității astfel:

– prin vânzare (607)

– date în custodie la terți (357)

– retragerea aportului de capital de către întreprinzător (108)

– constatate ca lipsă la inventar sau perisabilități (607)

– pierderi din calamități la mărfuri (671)

Soldul contului reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.

Contul 375 “Mărfuri aflate în custodie sau consignație la terți”.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența mărfurilor în consignație.

În debitul contului 357 se înregistrează mărfurile la prețul de înregistrare date în consignație la terți (371).

În creditul contului 357 se înregistrează valoarea mărfurilor reintrate în gestiunea societății de la terți (371).

Soldul contului reprezintă existența mărfurilor existente la terți.

În cazul mărfurilor primite în consignație se folosește contul 8038 “Alte valori în afara bilanțului”. În debitul lui 8038 se înregistrează primirea mărfurilor de la deponenți iar în creditul lui 8038 stingerea obligațiilor unității față de deponenți.

Soldul contului reprezintă alte valori în afara bilanțului, existente la un moment dat în societate.

2.3.4. documentele și evidența operativă

a stocurilor

În cadrul întreprinderii, activele circulante (stocurile) ocazionează numeroase operații, care pot fi grupate după conținutul lor în operații de aprovizionare și conservare, operații de eliberare din depozite, inventariere. Aceste operațiuni sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative specifice. Aprovizionarea se face de regulă, din afară, adică de la alte întreprinderi, iar unele materiale și produse se obțin din producția proprie. În cazul S.C. Bally’s SRL, aprovizionarea se face din afară, de la alte întreprinderi.

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în bugetul de aprovizionare, unitățile patrimoniale emit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora se încheie contracte economice. În anumite condiții contactele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă.

Pentru urmărirea modului în care sunt realizate contactele de aprovizionare, serviciul aprovizionare organizează o evidență operativă, care cuprinde: registrul de comenzi și fișa de urmărire a executării comenzilor. În aceste evidențe se înscriu comenzile emise de către furnizori, precum și termenele de livrare stabilite de comun acord cu aceștia, prin contractele economice sau, în lipsa acestora, prin confirmarea de comandă transmisă de furnizor, data la care a fost executată comanda, se fac mențiuni privind revenirile privind urgentarea executării comenzii, penalizările datorate pentru neexecutarea condițiilor contractuale, condițiile în care se reziliază, etc. în cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare primește de la furnizori avizul de însoțire și / sau factura.

Avizul de însoțire se emite pe măsura livrării de compartimentul vânzări și servește ca document pentru:

– eliberarea și scăderea depozitului, a produselor, mărfurilor sau altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare

– document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului

– document pentru însoțirea facturii

– document de primire în gestiunea cumpărătorului

– document de descărcare a magaziei furnizorului

– document justificativ pentru înregistrarea în contabilitatea furnizorului și a clientului.

Se întocmește:

– în două exemplare, în cazul când produsele sau alte valori materiale livrate sunt însoțite în timpul transportului de un exemplar al facturii;

– în trei exemplare, în cadrul unităților care nu pot întocmi factura în momentul livrării iar produsele, mărfurile sau materialele livrate sunt însoțite de un exemplar al dispoziției de livrare – aviz de expediere.

Circulă de la furnizor la cumpărător. În gestiunea furnizorului:

– la magazie, pentru eliberarea produselor sau altor valori materiale și pentru înregistrarea în evidența operativă a magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantitatea livrată

– exemplarul 1 este preluat de delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru a însoți bunurile pe timpul transportului.

– exemplarul 2 la compartimentul vânzări pentru înregistrarea cantităților în evidență privind executarea contractelor și apoi transmis la compartimentul financiar – contabil pentru a fi atașat la factură și înregistrat în gestiunea cumpărătorului.

– exemplarul 1 stă la baza recepției bunurilor aprovizionate de către comisia de recepție, după care este trimis compartimentului aprovizionare pentru înregistrarea cantităților intrate, în registrul de evidență al aprovizionării și certificarea efectuării plății către furnizor, precum și pentru înregistrarea în contabilitate, atașat de factură.

Fișa de magazie este un document de evidență operativă a magaziei (depozitului) și se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale. Fișa de magazie servește ca:

– document de evidență operativ și contabil al stocurilor

– sursă de informații pentru determinarea stocurilor supra sau subnormative, fără mișcare sau prisos.

Se întocmește întru-un exemplar separat pentru fiecare fel de material și se completează de către:

– compartimentul financiar contabil, la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control). În coloana, “Data și semnătura de control” mai semnează organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii și comisia de inventariere cu ocazia inventarierii valorilor materiale

– magazionerul, datele privitoare la mișcare și stoc.

Fișele de magazie se țin pe feluri de materiale grupate pe conturi, grupe, eventual subgrupe au în ordine alfabetică la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale. Înregistrările în fișa de magazie se fac document cu document. Nu circulă fiind document de înregistrare operativă. Se arhivează la compartimentul financiar contabil.

La sfârșitul fiecărei luni la compartimentul financiar contabil se întocmește registrul stocurilor pe feluri de materiale grupate pe magazii, conturi, grupe eventual subgrupe sau în ordine alfabetică prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor. Nu circulă fiind un document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar contabil. Constatarea, la un moment dat, a existenței cantitative și calitative a elementelor de activ și pasiv ale unei societăți gestionare, precum și modul de executare a sarcinilor de către gestionar se realizează în inventariere. Inventarierea este o modalitate specifică de control contabil. Contabilitatea se caracterizează prin realitatea și exactitatea datelor. Din cauze obiective sau subiective, în timpul gestiunii bunurilor este posibil ca unele operații să nu fie consemnate în documente în momentul producerii lor, și ca atare să nu fie înregistrate în conturi.

Datorită acestor acuze este necesar să se controleze existența tuturor valorilor materiale din gestiune în scopul descoperirii neconcordanțelor dintre datele înregistrate în evidență și realitate. Prin inventariere se controlează și modul de conservare a valorilor materiale. Inventarierea are ca sarcină determinarea stocurilor faptice de valori materiale existente la un moment dat într-o gestiune. Ca urmare a operațiunii de inventariere pot să apară diferențe în plus sau în minus față de stocurile scriptice. De regulă valorificarea rezultatelor inventarierii se realizează prin înregistrarea în contabilitate a plusurilor și a minusurilor persoanelor vinovate.

Rezultatele inventarierii sunt reflectate în procesul verbal de inventariere și în lista de inventariere a valorilor materiale.

Lista de inventariere a valorilor materiale servește ca:

– document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiunea unităților și a rezultatelor acesteia

– document de bază pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale

– document justificativ de înregistrare în evidența tehnic operativă și în contabilitate.

Se întocmește într-un exemplar la locurile de depozitare, de regulă anual sau de câte ori este necesar , de comisia de inventariere pe gestiuni conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru valori materiale ale unității se separat pentru cele în custodie, și se semnează de comisia de inventariere, de gestionar și de șeful compartimentului financiar contabil.

Circulă:

– la gestionar, pentru semnarea fiecărei zile a documentului, menținând pe ultima filă a listei că toate cantitățile au fost stabilite în prezența sa, că bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa.

– la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferențelor valorice și semnarea documentului privind exactitatea calculelor

– la comisia de inventariere, pentru efectuarea compensărilor, stabilirea perisabilităților, stabilirea lipsurilor și plusurilor conform dispozițiilor legale, în cadrul procesului verbal al rezultatelor inventarierii

– la conducătorul compartimentului financiar contabil și la oficiul juridic, împreună cu procesul verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisie

– la conducătorul unității împreună cu procesul verbal al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra soluționării propunerilor făcute.

Se arhivează la compartimentul financiar contabil.

În cadrul întreprinderii obiectivele de inventar ocazionează numeroase operații, care pot fi grupate după conținutul lor în operații de aprovizionare cu obiecte de inventar, operațiuni de dare în folosință a obiectelor de inventar și operațiuni de scoatere din folosință a obiectelor de inventar și operațiuni de scoatere din folosință a obiectelor de inventar.

Operațiunilor de aprovizionare cu obiecte de inventar se efectuează cu operațiunile privind aprovizionarea cu alte valori materiale.

Pentru evidența obiectelor de inventar date în folosință se utilizează fișa obiectelor de inventar în folosință. Servește ca document de evidență operativă a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată, a echipamentului și a materialelor de protecție date în folosință salariaților, până la scoaterea lor din uz. Se întocmește într-un exemplar pe măsura dării în folosință a bunurilor, pe fiecare deținător, de gestionarul care îi eliberează obiectele respective sau de salariatul însărcinat cu ținerea evidenței acestora. Formularul se completează în mod diferit în funcție de organizarea depozitării acestora și anume:

– când eliberarea obiectelor se face din magazia de obiecte noi direct salariaților, coloanele destinate eliberărilor se completează pe baza bunului de consum iar coloanele destinate restituirilor pe baza bonului de predare, transfer, restituire

– când eliberarea se face din magazia de exploatarea atât eliberarea cât și restituirea obiectelor date în folosință salariaților se face pe baza semnăturii acestora direct în fișa nominală.

Nu circulă fiind un document de înregistrare operativă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Scoatere a din folosință a obiectelor de inventar uzate se face pe baza procesului verbal de scoatere din uz a obiectelor de inventar date în folosință.

Servește ca:

– document pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, a echipamentului și materialului de protecție date în folosință în cazul în care sunt complet uzate și nu se mai pot folosi.

– document de aprobare a scoaterii din uz

– document justificativ pentru scăderea din gestiune a obiectelor în folosință, scoase din uz

– document justificativ de înregistrare în evidența tehnic operativă și în contabilitate

– document de consemnare a lichidării materialelor nevalorificabile rezultate la scoaterea din uz.

Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitarea, pe măsura scoaterii din uz a obiectelor de inventar, de comisia desemnată în acest scop de conducerea unității, separat pe gestiuni și se consemnează de comisie. Prețul materialelor recuperate se fixează de comisie pe baza normelor legale.

Circulă:

– la persoana autorizată se aprobă scoaterea din uz a obiectelor

– la magazia de obiecte, pentru descărcarea gestiunii și înregistrarea în evidența operativă

– la magazia de materiale, pentru încărcarea în gestiune și înregistrarea în evidența operativă a materialelor recuperate și se semnează de gestionar pentru primire

– la persoana desemnată cu lichidarea materialelor nevalorificabile, pentru semnare

– la compartimentul financiar contabil pentru înregistrarea în contabilitatea analitică și sintetică.

Se arhivează la compartimentul financiar contabil. Zilnic se întocmește un borderou de predare a documentelor. Servește ca:

– document de predare a documentelor între compartimentul unității

– document de control al sumelor înregistrate în contabilitatea sintetică, prin confirmarea acestora cu totalul borderoului

– se întocmește în două exemplare, zilnic pe măsura predări documentelor, separat pentru intrări și separat pentru ieșiri, de gestionar, care completează toate datele prevăzute în formular cu excepția celor referitoare la valoare care se completează de compartimentul financiar contabil. Se întocmește pe baza documentelor justificative privind mișcarea materialelor și se semnează de gestionar pentru predarea documentelor justificative între alte compartimente, se întocmește de compartimentul care transmite documentele respective. Întocmirea borderoului nu este obligatorie în cazul în care se folosesc alte metode de predare – primire a documentelor.

Circulă:

– la compartimentul financiar contabil sau la compartimentele interesate însoțite de documentele justificative respective (exemplarul 1)

– rămâne la magazie sau la ceilalți emitenți, pentru justificarea predării documentelor (exemplarul 2).

Se arhivează:

– la compartimentul financiar contabil sau la celelalte compartimente privitoare (exemplarul 1)

– la magazie sau la celelalte compartimente emitente (exemplarul 2)

Evidența analitică a stocurilor se face pe baza fișei de cont analitice pentru valori materiale. Aceasta servește:

– la ținerea evidenței analitice pe sortimente a materialelor, semifabricatelor, produselor, mărfurilor, în cazul aplicării metodei cantitativ valorice

– la ținerea contabilității analitice și sintetice a materialelor, obiectelor de inventar și a produselor.

Se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material, semifabricat, produs sau marfă și se sortează pe gestiuni, conturi, eventual grupe sau subgrupe. Se completează la începutul anului pe baza stocurilor și soldurilor de la sfârșitul perioadei precedente, iar în cursul anului pe baza documentelor de mișcare a valorilor materiale. La sfârșitul fiecărei luni se totalizează rulajele în vederea întocmirii balanței analitice de materiale a operațiunilor înregistrate. Nu circulă fiind un document de înregistrare contabilă. Se arhivează la compartimentul financiar contabil.

Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitatea patrimonială (facturi, avize de însoțire, nota de intrare recepție), după înregistrarea în fișele de magazie se predau serviciului de aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnic operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit la compartimentul de contabilitate în termenele stabilite de conducătorul compartimentului financiar contabil.

Documentele primare de ieșire a stocurilor se predau direct la compartimentul contabilitate.

CapITOLUL III.

Organizarea contabilității sintetice a stocurilor de mărfuri la S.C. BALLY’S SRL

3.1. Conținutul și funcțiile conturilor

Mărfurile sunt formate din bunuri achiziționate în vederea rearanjării în aceeași stare. Sunt asimilate stocurilor de mărfuri și acele elemente din celelalte categorii de stocuri (materii prime, materiale, obiecte de interior) achiziționate de la terți care ulterior sunt redistribuite, fiind disponibile pentru a fi vândute în starea în care au fost cumpărate.

Pentru contabilizarea mărfurilor se apelează la conturile sintetice de gradul I din grupa 37 „mărfuri”.

– contul 371 „mărfuri”

Contul 371 „mărfuri” ține evidența existenței mărfurilor și mișcării mărfurilor aflate în depozite, precum și în unitățile cu amănuntul sau de alimentație publică. Este un cont de activ. În debit se înscrie valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea unității astfel:

– achiziționate cu plata de la terți, în corespondență cu creditul conturilor 401 “Furnizori”, 408 “Furnizori – facturi nesosite”, cu prețul de achiziționare fără TVA;

– cu adaosul comercial cuprins în prețul de vânzare dacă înregistrarea mărfurilor intrate se face la prețul de vânzare prin creditul conturilor 378 “Diferențe de preț la mărfuri”;

– cu TVA cuprinsă în prețul de vânzare cu amănuntul cu care sunt înregistrate mărfurile la intrare prin creditul contului 4428 “TVA neexigibilă”

– readuse din custodie, păstrare sau consignație de la terți, prin creditul contului 357 “Mărfuri în custodie sau în consignație la terți”.

– aduse ca aport în natură la capital de asociații prin creditul contului 456”Decontări cu asociații privind capitalul”

– transferate din gestiunea altor stocuri redistribuite spre vânzare prin creditul conturilor 300 “Materii prime”, 301 “Materiale consumabile”, 321 “Obiecte de inventar”.

– primite prin donație sau cu titlu gratuit prin creditul contului 771 “Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”

– constatate plusuri la inventar în corespondență cu creditul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

În creditul contului se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniul unității.

– prin vânzare, în corespondență cu contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

– cu adaosul aferent mărfurilor vândute, când prețul de înregistrare este prețul de vânzare prin debitul contului 378 “Diferențe de preț la mărfuri”

– cu TVA aferentă mărfurilor vândute cu amănuntul prin debitul contului 4428 “TVA neexigibilă”

– date în custodie sau în consignație prin debitul contului 397 “Mărfuri în custodie sau în consignație la terți”

– constatare lipsă la inventar și perisabilități prin debitul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

– pierderi din calamități prin debitul contului 671 “Cheltuieli esențiale privind operațiunile de gestiune”

Soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor esențiale în stoc la prețul de înregistrare. Schematic modul de funcționare a contului 371 “Mărfuri” se prezintă astfel:

371 “mărfuri” = %

401 “Furnizori”

408 “Furnizori – facturi nesosite”

378 “Diferențe de preț la mărfuri”

4428 “TVA neexigibilă”

357 “Mărfuri în custodie sau în consignație la terți”

456 “Decontări cu asociații privind capitalul”

300 “Materii prime”

301 “Materiale consumabile”

321 “Obiecte de inventar”

471 “Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”

607 “Cheltuieli privind mărfurile”

378 “Diferențe de preț la mărfuri”

4428 “TVA neexigibilă”

357 “Mărfuri în custodie sau în consignație la terți”

671 “Cheltuieli excepționale din operațiuni de gestiune”

Întrucât contabilizarea intrării și ieșirii mărfurilor se face la preț de înregistrare este necesar să fie definit acest preț. În acest scop se au în vedere regulile generale de evaluare a activelor care indică costul de achiziție. Deoarece costul de achiziție este format din două componente structurale de bază: prețul de cumpărare (fără TVA deductibilă) și cheltuieli de aprovizionare (transport, manipulare, taxe nedeductibile, comisioane) în contul 371 “Mărfuri” se înregistrează prețul de cumpărare (fără TVA)

Prețul de înregistrare poate fi:

– prețul efectiv de cumpărare

– prețul prestabilit de cumpărare

– prețul de vânzare

În cazul adoptării prețului efectiv de cumpărare, la înregistrarea mărfurilor costul de achiziție se formează și se fixează în contul după cum urmează:

– prețul efectiv de cumpărare, fără TVA, în contul 371 “Mărfuri”

În cazul adoptării prețului prestabilit de cumpărare care poate fi un preț mediu ponderat dintr-o perioadă precedentă sau prețul de la furnizorul principal, costul de achiziție se formează și se fixează astfel:

– prețul prestabilit de cumpărare în contul 371 “Mărfuri”

În cazul adoptării prețului de vânzare, care poate fi preț cu ridicata, prețul importatorului, prețul cu amănuntul, costul de achiziție se înregistrează.

– prețul de vânzare, care cuprinde în structura sa și marja importatorului, adaosul comercial, adaosul de alimentație publică, în contul 371 “Mărfuri”.

Una dintre activitățile S.C. Bally’S SRL Timișoara este importul de mărfuri. Importul de mărfuri cunoaște diferite forme de realizare. Din acest punct de vedere, importul se structurează astfel:

– după modalitățile de realizare de către întreprindere a importului de mărfuri se deosebesc: importul de mărfuri pe cont propriu și importul de mărfuri în comision

– după termenul de decontare a mărfurilor importate: import de mărfuri cu plata la vedere și import de mărfuri cu plata la termen

– după modalitățile de decontare cu furnizorii externi: import cu decontare pe bază de acreditiv documentar, pe bază de incosso-documentor și pe bază de efecte de comerț.

– după condițiile de livrare a mărfurilor importate: import de mărfuri generale și import de mărfuri complexe

– după destinația mărfurilor importate: import de mărfuri străine pentru consum intern și import de mărfuri pentru reexport

Importul de mărfuri de către întreprindere, ca formă de organizare a modalității indirecte de comerț exterior, cuprinde totalitatea operațiunilor prin care se achiziționează din străinătate mărfuri necesare economiei naționale pentru consum productiv sau individual.

În modalitatea indirectă de import, pe cont propriu, întreprinderea acționează pe piețele externe și în continuare pe piața internă în numele, pe contul și riscul ei, iar rezultatele financiare ale activității de import se reflectă, în totalitate lor, în gestiunea întreprinderii importatoare.

Relațiile economice ale întreprinderii au ca bază juridică contractele economice indicate cu furnizorii externi, cu clienții interni și cu prestatorii de servicii.

Contractele economice încheiate cu furnizorii externi cuprind, între altele, ca element esențial, prețul mărfurilor, negociat într-o anumită condiție de livrare: FOB portul străin de încărcare CAF sau CIF portul românesc de descărcare. În condiția FOB portul străin de încărcare, întreprinderea datorează furnizorilor externi doar prețul mărfurilor, își organizează singură aducerea mărfurilor în țară și suportă cheltuielile externe corespunzătoare. În condițiile CAF și CIF portul românesc de descărcare, întreprinderea datorează furnizorilor externi pe lângă prețul mărfurilor și cheltuielile externe de transport asigurare.

La componentele menționate ale prețului extern mai pot fi adăugate și alte elemente, cum ar fi: cheltuieli de încărcare, de descărcare și de manipulare anexe transportului mărfurilor importate, activate pe parcurs extern, diferite comisioane externe: de intermediere, de control al mărfurilor ș. a., iar în forma sa completă, prețul extern de import care reprezintă valoarea în vamă, cuprinde: prețul net al mărfii, cheltuieli de transport pe parcurs extern, cheltuieli anexe transportului mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern, costul asigurării precum și alte cheltuieli pe parcurs extern.

Contractele economice încheiate de întreprinderea importatoare cu clienții interni cuprind, ca element esențial, prețul mărfurilor stabilit de regulă în condiția franco depozit furnizor.

Prețul de vânzare la intern al mărfurilor importate se negociază cu clienții interni, la această adăugându-se TVA. La negocierea prețului de vânzare se iau în calcul două componente: valoarea în vamă și magia importatorului.

Valoarea în vamă cuprinde toate cheltuielile externe făcute în valută până în vamă. Ea se exprimă atât în valută, cât și în lei la cursul valutar din declarația vamală de import.

Marja importatorului reprezintă, după unii autori, limitele sale de manevră în care să-și acopere cheltuielile de circulație, să plătească impozitele, dar să realizeze și un anume profit. După alți autori, marja comerciantului “are ca scop acoperirea cheltuielilor de vânzare și asigurarea profitului”.

Taxa vamală se calculează pentru toate mărfurile prevăzute în tariful vamal de import provenite din țările din care se practică acest regim de impozitare. Este stabilită în cote procentuale diferențiate pe grupe de mărfuri.

Comisionul vamal se calculează pentru toate mărfurile vămuite, prin aplicarea unei cote procentuale, de regulă 0,5%, la aceeași bază de calcul (valoarea în vamă).

Accizele se calculează pentru anumite mărfuri pe bază de cote diferențiate prevăzute în normele legale de reglementare a acestei forme de impozitare.

În vamă, în afara taxelor menționate, nerecuperabile, întreprinderea importatoare mai plătește și taxa pe valoare adăugată (TVA).

TVA nu este o componentă a prețului de vânzare le intern a mărfurilor importate. Ea se adaugă însă la prețul de vânzare, fiind considerată operațiune făcută în contul statului. Din TVA colectată, întreprinderea importatoare are dreptul să deducă TVA plătită în vamă, urmând ca diferența să se regularizeze lunar cu bugetul statului.

De regulă, mărfurile importate pe contul propriu al întreprinderii parcurg următorul traseu: furnizor extern – vamă – depozit întreprindere importatoare – clienți interni. Atunci când importatorii urmăresc o valorificare superioară a importului, trimit mărfurile importate unor unități specializate (operatori) pentru a fi prelucrate, sortate, reambalate etc., după care acestea se reîntorc la întreprinderea importatoare și paoi vândute clienților în noile condiții.

Relațiile financiare ale întreprinderii au ca obiect decontările acesteia cu parametrii săi, care se efectuează în ordinea fluxului circulației mărfurilor astfel: întreprinderea importatoare achită mai întâi furnizorii externi, apoi furnizorii prestatori de servicii pe parcurs extern, taxele datorate în vamă, și furnizorii prestatori de servicii pe parcurs intern. În continuare, întreprinderea își recuperează sumele cheltuite și își realizează profitul scontat prin încasarea de la clienții interni a mărfurilor de import livrate acestora.

Deși conturile utilizate pentru contabilitatea importului pe cont propriu sunt comune celorlalte operații comerciale ale întreprinderii, totuși, unele dintre ele se particularizează prin conținutul și modul de utilizare.

Astfel, pentru evidența mărfurilor se utilizează conturile 371 “Mărfuri” și 357 “Mărfuri în custodie sau consignație la terți”

Contul 371 “Mărfuri” prezintă ca primă particularitate complexitatea elementelor componente ale costului de achiziție a mărfurilor, prețul de import (prețul net al mărfii importate) – cheltuielile de pe parcurs extern + taxele nerecuperabile plătite în vamă + cheltuielile de circulație pe parcurs intern de la vamă până la depozitul întreprinderii. A doua particularitate se referă la prețul de înregistrare a mărfurilor, care trebuie să fie costul efectiv de achiziție al mărfurilor.

A treia particularitate a contului 371 “Mărfuri” se referă la evaluarea mărfurilor din importul pe cont propriu la ieșirea din gestiune. Dintre metodele de evaluare la ieșire prevăzute în Regulamentul Legii contabilității, întreprinderea utilizează în principal metodele LIFO și FIFO, iar costul mediu ponderat și prețul standard se aplică mai puțin sau sunt livrate de unele întreprinderi pe motiv că nu conduc la calcule relevante privind eficiența operațiunilor de import.

Contul 357 “Mărfuri în custodie sau consignație la terțe” este utilizat la importul mărfurilor pe cont propriu în două situații și anume:

– când mărfurile importate sunt achitate prin acreditiv documentar înaintea sosirii lor în vamă, din necesitatea evidențierii prealabile a datoriei față de furnizorii externi

– când mărfurile importate sunt trimise pentru transformare sau prelucrare unor teste (operatori) din țară sau din străinătate conform Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile, contul 357 se debitează cu prețul de înregistrare al mărfurilor trimise spre transformare sau prelucrare și se creditează cu același preț la primirea mărfurilor în gestiune.

Din prezentarea conturilor 371 și 357, rezultă că întreprinderea aplică metoda inventarului permanent de evidență a stocurilor. Metoda inventarului intermitent, aplicată în contabilitatea financiară frecvent în țările occidentale rămâne, până la definitivarea obiectului contabilității de gestiune în țara noastră, doar o prezență în literatura de specialitate.

3.2. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND STOCURILE DE MĂRFURI

Cumpărarea mărfurilor și recepționarea acestora

% = 401 „Furnizori”

371 „Mărfuri”

371.99 „Mărfuri – cheltuieli accesorii”

4426 TVA

Vânzarea mărfurilor

411 „Clienți” = %

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 „TVA colectată”

descărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor vândute la prețul de înregistrare după metoda LIFO pe baza datelor furnizate de contabilitatea analitică organizată și valoric pe sortimente de marfă.

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = %

371 „Mărfuri”

371.99 „Mărfuri – cheltuieli accesorii”

În cazul mărfurilor date în consignație

Mărfuri intrate în gestiunea terților pe bază de aviz de însoțire a mărfii

357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți = 371 „Mărfuri”

La sfârșitul lunii în urma comunicării sortimentelor vândute de către clienți:

411 „Clienți” = %

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

4427 „TVA colectată”

și concomitent

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți”

În cazul mărfurilor primite în consignație de la deponenți

debit 8038 „Alte valori în afara bilanțului”

vânzarea mărfurilor primite în consignație

411 „Clienți” = %

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

4227 „TVA COLECTATĂ”

și concomitent cu valoarea mărfurilor primite de la deponenți:

Credit = 8038. Alte valori în afara bilanțului”

încărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor vândute

% = 462 Creditori diverși

371 „Mărfuri”

4426 „TVA deductibile”

descărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor în consignație vândute la sfârșitul la sfârșitul perioadei:

607 „Cheltuieli privind mărfuri” = 371 „Mărfuri”

3.3. STUDIU DE CAZ LA S.C. BALLY’S SRL TIMIȘOARA

Achiziționarea de la furnizorul „D’TILES” Spania a mărfurilor care urmează a fi comercializate

1. Se achiziționează faianță pe baza facturii externe nr. 20/20.05 în valoare de 6249,60 Euro la cursul de 31.057 lei = 1 Euro.

Se efectuează următoarea înregistrare contabilă:

371 = 401.45 194.093.827

Reprezintă valoarea mărfurilor intrate în gestiunea S.C. Bally’s SRL Timișoara.

2. La prețul de achiziție al mărfii se adaugă cheltuielile de transport extern și manipulare pe teritoriu României. Cheltuielile de transport extern pentru factura 20/20.05.02 sunt de 1000$, la cursul de 33.592 lei = 1$.

Cheltuielile de manipulare pe teritoriul României sunt de 6.853.087 lei.

Înregistrarea contabilă a acestor facturi va fi:

Înregistrarea cheltuielilor de transport intern:

Înregistrarea cheltuielilor de transport extern:

3. Se înregistrează vânzarea mărfurilor către clientul S.C. Construct Expres SRL, Timișoara.

Concomitent se descarcă gestiunea de mărfuri:

4. Încasarea facturii de la client se înregistrează astfel.

Un alt caz îl reprezintă înregistrarea mărfurilor ieșite din gestiunea societății, în regim de consignație, conform contractelor de consignație.

Înregistrarea vânzării mărfurilor date în regim de consignație la S.C. Fagres SRL Arad:

Concomitent, se descarcă gestiunea mărfurilor din consignație:

Un alt caz este înregistrarea mărfurilor returnate de la clienți care au mărfuri în regim de consignație, cum ar fi S.C. Fagres SRL Arad:

Cazul primirii mărfurilor în consignație de la deponenți:

Vânzarea mărfurilor către clienți:

Și concomitent cu valoarea mărfurilor vândute primite de la deponenți, creditarea contului 8038

Încărcarea gestiunii cu valoarea mărfii vândute:

Și concomitent descărcarea gestiunii:

Restituirea către deponenți a mărfurilor primite în consignație nevândute:

CapITOLUL IV.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Lucrarea tratează organizarea și conducerea contabilității stocurilor de mărfuri în cadrul S.C. BALLY’S SRL Timișoara și este structurat în capitole. În primul capitol am prezentat istoricul S.C. BALLY’S SRL Timișoara, care este unitatea reprezentativă printre societățile de import din Timișoara. S.C. BALLY’S SRL s-a dezvoltat continuă, mărindu-și semnificativ cifra de afaceri.

Tot în capitolul I am prezentat structura organizatorică a societății arătând locul și atribuțiile ce revin fiecărui compartiment. O caracteristică a organizării S.C. BALLY’S SRL Timișoara este gravitația întregii activități în jurul administratorului care este nucleul de bază al societății. Salariații sunt distribuiți pe posturi în funcție de cerințele postului și de nivelul de pregătire al acestora. În general, personalul este calificat și polivalent asigurând flexibilitate mâinii de lucru.

Un punct slab în organizarea societății îl reprezintă rolul decizional ce revine în întregime administratorului. Deciziile au caracter individual.

Capitolul II “Gestiunea stocurilor la S.C. BALLY’S SRL Timișoara” are ca prim subcapitol “conținutul și structura stocurilor” în cadrul căruia am definit stocurile, am prezentat structura acestuia exemplificând cu stocurile ce se regăsesc la S.C. BALLY’S SRL Timișoara.

Subcapitolul 2 “Obiectivele și factorii organizării contabilității stocurilor” tratează obiectivele contabilității stocurilor. Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale.

În subcapitolul 3 “Organizarea contabilității stocurilor” am prezentat metodele de organizare a contabilității stocurilor, evaluarea stocurilor, sistemul informațional contabil al stocurilor și documentele de evidență operativă a stocurilor.

Am prezentat metodele de organizare a contabilității generale a stocurilor cu toate avantajele și dezavantajele acestora, arătând metoda folosită de S.C. BALLY’S SRL. De asemenea, au fost prezentate pe larg obiectivele și factorii organizării contabilității stocurilor și apoi evaluarea acestora. S.C. BALLY’S SRL folosește metoda LIFO ultima intrare-prima ieșire, căreia ieșirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat. Metodele FIFO și LIFO dau rezultate extreme. Dacă societatea ar aplica metoda FIFO ar obține o valoare a ieșirilor mai mică decât cea regulată în urma aplicării metodei LIFO ceea ce nu ar corespunde condițiilor actuale caracterizate prin inflație și creșterea prețurilor.

Capitolul III “Organizarea contabilității sintetice a stocurilor de mărfuri la societatea S.C. BALLY’S SRL” cuprinde subcapitole în cadrul cărora sunt predate principalele înregistrări contabile și documentele pe baza cărora acestea se efectuează. Toate operațiile legate în acest capitol au bază date reale, documente care au stat la baza înregistrărilor contabile fiind anexate la sfârșitul lucrării.

În subcapitolul 1 sunt prezentate pe larg conținutul și funcțiile costurilor care au legătură cu contabilitatea stocurilor de mărfuri. Apoi în subcapitolul 2 se prezintă noțiuni de contabilitate operațiilor privind stocurile de mărfuri. Iar în subcapitolul 3 este prezentat un studiu de caz la S.C. BALLY’S SRL Timișoara.

Se țin înregistrări și documente pentru mai mulți ani, dar nici o informație de management nu este folosită în mod regulat. Dacă contabilul șef pleacă, odată cu el se duc și multe informații de management pe care le-a avut despre întreprindere. Recomandare: informațiile de management trebuie scrise și păstrate asigurându-se astfel, păstrarea istoricului întreprinderii, comportarea și perioadele anterioare, examinarea acestor informații în mod regulat. Informațiile de management, nefiind furnizate în mod regulat, duc la imposibilitatea furnizării de situații de management. Consider că ar trebui organizată managerial.

Am constatat de asemenea că S.C. BALLY’S SRL Timișoara nu are un plan de afaceri. La începutul fiecărui an, S.C. BALLY’S SRL elaborează ceea ce se numește buget. Aceasta este numai o situație a veniturilor și cheltuielilor și este întocmit pentru bancă neservind nici unui scop de management. S.C. BALLY’S SRL ar trebui să elaboreze un plan de afaceri anual, un buget care să cuprindă:

– bugetul activității generale;

– bugetul activității de trezorerie;

– bugetul activității de investiție;

– rezerve;

– repartizarea rezultatului net;

– indicatori de gestiune, iar rezultatele luate să fie comparate cu acest buget.

Ca o recomandare, consider că trebuie găsit cineva capabil pentru a prelua responsabilitatea echipamentului de calcul din întreprindere: analiza sistemelor, dezvoltarea, instalarea, menținerea și repararea.

Bibliografie