Contabilitatea Si Gestiunea Stocurilor DE Materii Prime Si Materiale Consumabile LA Sc

CUPRINS

CAP. 1. ORGANIZAREA APROVIZIONÃRII, RECEPȚIEI ȘI DEPOZITÃRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE………………………………………………………………………….pag 5

1.1. STABILIREA NECESARULUI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE……………………………………………..pag 5

1.2. SURSELE DE APROVIZIONARE ȘI CONTACTARE A MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR……………………………………………………..……..pag 6

1.3. RECEPȚIONAREA ȘI DEPOZITAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE………………………………………………………………..…pag 8

1.4. EVALUAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE…………………………………………………….…………….pag 9

CAP. 2. ORGANIZAREA CONTABILITÃȚII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE………………………….……………………………….pag 12

2.1. DEFINIREA ȘI STRUCTURA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE…………………………………………….…………………..pag 12

2.2. OBIECTIVELE CONTABILITÃȚII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE………………………………………………………..…….pag 15

2.3 CONTABILITATEA SINTETICÃ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE……………………………………..…………………..…….pag 15

2.4. EVIDENȚA OPERATIVÃ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE………………………………………..………….………..pag 18

2.5. CONTABILITATEA ANALITICÃ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE…………………………………………………………………pag 19

CAP. 3. CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE…………………….……..……………..pag 23

3.1. CONTABILITATEA INTRÃRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE…………………………..…………….…………………pag 23

3.1.1. DOCUMENTELE FOLOSITE LA INTRAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE…………………………….…………………………………..pag 23

3.1.2 CONTABILITATEA INTRÃRII MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DE LA FURNIZORI………………………………………………………………….pag 26

3.1.3 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DIN PRODUCȚIE PROPRIE DESTINATE OBȚINERII MOBILEI………………….……………………………………………..….pag 27

3.1.4 CONTABILITATEA MATERIALELOR ÎN CURS DE APROVIZIONARE……………………………………………….…………pag 28

3.1.5 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR AFLATE LA TERȚI…………………………………………………………………………pag 29

3.1.6 CONTABILITATEA ALTOR INTRÃRI DE MATERIALE…………………………………………………………….….pag 30

3.2 CONTABILITATEA IEȘIRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE………………………………………….…pag 30

3.2.1. DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU IEȘIREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE…………………………………………………………….…..pag 30

3.2.2. CONTABILITATEA IEȘIRII MATERIALELOR PENTRU CONSUM ÎN PRODUCȚIE……………………………………………………………..….pag 31

3.2.3. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DATE SPRE PRELUCRARE LA TERȚI………………………………………….……………………………..pag 33

3.2.4. CONTABILITATEA MATERIALELOR INVENTARIATE…………………………………………………..….……pag 33

3.2.5. CONTABILITATEA ALTOR IEȘIRI DE MATERIALE…………………………………………………………….….pag 36

CAP. 4. PREZENTAREA GENERALÃ A UNITĂȚII S.C. SIMEX S.A. ȘIMLEU SILVANIEI. MONOGRAFIE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE LA S.C. SIMEX S.A………………………………………………………..…………….……pag 37

4.1. PREZENTAREA GENERALÃ A UNITÃȚII S.C. SIMEX S.A. ȘIMLEU SILVANIEI……………………………………………..………….……….pag 37

4.1.1. PREZENTAREA GENERALÃ A SOCIETÃȚII. SCURT ISTORIC. ACTUL DE CONSTITUIRE ȘI FORMA JURIDICÃ………………………………………………………….……….pag 37

4.1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE. PIAȚA………………………………………………………………………pag 39

4.1.3. STRUCTURA ORGANIZATORICÃ A SOCIETÃȚII……………………………………………………….……….pag 40

4.2. MONOGRAFIE PRIVIND CONTABILITATEA INTRÃRILOR ȘI IEȘIRILOR STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE LA S.C. SIMEX S.A……………………………………………………………………….……pag 42

CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………….………pag 48

BIBLIOGRAFIE………………………………………………….……….pag 51

CAP. I ORGANIZAREA APROVIZIONĂRII, RECEPȚIEI ȘI DEPOZITĂRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

1.1. STABILIREA NECESARULUI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

Unitățile economice, indiferent de natura și complexitatea produselor ce le constituie obiectul de activitate, au nevoie de trei mari categorii de resurse: resurse umane, materiale și financiare.

Resursele materiale și tehnologice de natura materiilor prime și a materialelor consumabile necesare producției sunt asigurate prin procesul de aprovizionare.

Activitatea de aprovizionare în cadrul firmei are un conținut și o importanță bine definită, care se concretizează în următoarele:

asigură una din condițiile indispensabile desfășurării normale a procesului de producție, adică mijloacele de producție necesare; astfel lipsa oricărei materii prime produce perturbații asupra desfășurării normale a procesului de producție, cu consecințe negative asupra firmei în rândul clienților săi.

contribuie la promovarea în cadrul unității a progresului tehnic și la creșterea gradului de înzestrare tehnică a muncii.

creează premisele necesare pentru realizarea ritmică a planului de producție.

contribuie la economisirea materiilor prime, a materialelor și la modificarea lor superioară în cadrul firmei pentru că ea se face potrivit unor norme de consum care au o fundamentare riguroasă.

contribuie la creșterea eficienței economice la nivelul societății, aceasta pentru că asigurând realizarea ritmică a producției, aprovizionarea duce la creșterea productivității muncii, la reducerea cheltuielilor materiale și la creșterea profitului socității.

Planul de aprovizionare tehnico-materială are un rol esențial în desfășurarea activității economice, atât în ceea ce privește reglarea procesului de aprovizionare, cât și ceea ce privește desfășurarea optimă a producției, prin intermediul normelor de consum și a normelor de stoc.

Programarea necesarului de materiale se face pornind de la planul de producție, luând în considerare consumul specific pe produs din fiecare material și ținând seama de stocul de materiale existent la începutul perioadei respective.

Astfel, pentru fiecare secție se obțin, la calculator, situații numite “Centralizatoare de comenzi” întocmite pe baza planului de producție. Ele cuprind materialele necesare cu anumite caracteristici: dimensiune, calitate, preț. Aceste centralizatoare se înaintează la biroul planificare din cadrul serviciului de aprovizionare al societății, unde există fișe de evidență a tuturor materialelor.

Se poate stabili, astfel, necesarul de aprovizionat pe ansamblul societății comerciale prin corelarea necesarului calculat cu stocul de continuitate și cu stocul din depozit de la începutul perioadei potrivit următoarei formule:

Naproviz. = Ncalc + Scont + Sîncep

Naproviz. = necesarul de aprovizionat pe ansamblul societății care se stabilește pe trimestru și pe an

Ncalc = necesarul calculat pentru fiecare secție

Scont = stoc de continuitate, care reprezintă cantitatea de materiale necesară pentru acoperirea necesarului dintre două aprovizionări. El reprezintă, de obicei, stocul corespunzător pentru 30 de zile din necesarul calculat

Sîncep = stocul de depozit la începutul perioadei.

Procesul de aprovizionare depinde în totalitate de capacitatea serviciului de aprovizionare de a găsi cele mai ieftine surse de materiale, la calitatea dorită, la distanța cea mai apropiată ceea ce se va reflecta în structura costurilor produselor respective și implicit în preț.

Rezultatele activității de aprovizionare sunt:

stabilirea surselor de aprovizionare care pot fi diferiți furnizori sau însăși societatea;

selectarea furnizorilor care vor fi folosiți evaluând eficiența aprovizionării de la fiecare;

determinarea prețului de aprovizionare având în vedere că prețurile de stabilesc în funcție de condițiile pieței;

clauzele de livrare și condițiile de piață.

1.2 SURSELE DE APROVIZIONARE ȘI CONTACTARE A MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR

Serviciul aprovizionare este compartimentul societății comerciale care asigură îndeplinirea obligațiilor ce îi revin din planul de producție al unității precum și a celor transmise de către conducerea unității referitoare la planificarea și realizarea aprovizionării cu materii prime, materiale, combustibili, pise de schimb.

În activitatea sa serviciul aprovizionare urmărește mobilizarea și punerea în valoare cu maximă eficiență a tuturor surselor materiale din cadrul societății.

Printre atribuțiunile care cad sub incidența activității de aprovizionare tehnico-materială se numără și încheierea contractelor cu furnizorii, efectuarea unor recepții cantitative și calitative la intrarea materiilor prime și materialelor consumabile, păstrarea și depozitarea în spații special amenajate, asigurarea ritmică și rațională cu resurse de materiale necesare, corelarea necesarului și a stocurilor normale cu necesitățile de producție.

Achiziționarea necesarului de materii prime și materiale consumabile stabilitã se face pe bază de comenzi care sunt înaintate furnizorilor respectivi cu cel puțin o lună înainte de folosirea lor propriu-zisă.

În cadrul comenzilor sunt prevăzute și anumite clauze contractuale privind calitatea materiilor prime și materialelor consumabile ce urmează a fi livrate la sediul societății, termenele de livrare, condițiile de livrare, precum și prețul rezultat în urma negocierii. Dacă anumite clauze contractuale nu sunt respectate se recurge la rezilierea contractelor de aprovizionare și la plata daunelor rezultate în urma nerespectării acestor clauze.

S.C. SIMEX S.A. utilizează o gamă diversificată de materii prime și materiale atât din țară cât și din străinătate.

Principalii furnizori cu care societatea S.C. SIMEX S.A. are contracte de aprovizionare cu materii prime sunt următorii (prezentați în tabelul ce urmează):

Principali furnizori ai S.C. SIMEX S.A.

Tabel nr. 1

Pe lângă acești furnizori prezentați în tabelul precedent, S.C. SIMEX S.A. și grupul SIMEX se aprovizionează și de la alți furnizori și anume:

pentru cherestea: SLOV FOREST Socet, SIMEX S.A.

pentru furnir și PAL: Arabesque Galați, MIRO Mugeni, Mopal Bistrița, Losani România din Brașov, ZEN din Italia

pentru lacuri, diluant și grund: Stratomob din Satu-Mare, Köber SRL din Turturești

pentru feronerii: Ferochim din Târgu-Mureș, Kubic SRL din Șimleu Silvaniei, Petunia SRL din Șimleu Silvaniei

pentru carton folosit la ambalare: Ambo Suceava

poliuretani: Spumatim Timișoara, Eurofoam Ungaria, Vitafoam Timișoara

sticlărie și geamuri: Utiglass SRL Oradea

stofă: Verstoete Germania, Mali Impex Zalău, Textor Târgu-Mureș

piele: Agenția TEM Oradea

1.3. RECEPȚIONAREA ȘI DEPOZITAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

La intrarea în unitatea patrimonială materiile prime și materialele primite de la furnizori sunt supuse întotdeauna recepției, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ. Acestea trebuie să fie însoțite de documente justificative, întocmite de furnizori: factura, avizul de expediere, certificate de garanție și alte documente cu privire la starea tehnică și calitativă a materialelor. Cu ocazia recepției se verifică concordanța dintre datele înscrise în documentele însoțitoare și materialele efectiv primite.

Recepția se face de către o comisie formată din 3-5 membrii, unul dintre ei fiind gestionarul care va prelua în gestiune materialele recepționate. După verificarea documentelor primite de la furnizori și verificarea concordanței informațiilor cuprinse în cadrul acestora cu datele din cadrul documentelor întocmite de societate se întocmește “Nota de recepție și constatare de diferențe” în care se vor trece cantitățile primite. În cazul în care la recepție se constată ancție de condițiile pieței;

clauzele de livrare și condițiile de piață.

1.2 SURSELE DE APROVIZIONARE ȘI CONTACTARE A MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR

Serviciul aprovizionare este compartimentul societății comerciale care asigură îndeplinirea obligațiilor ce îi revin din planul de producție al unității precum și a celor transmise de către conducerea unității referitoare la planificarea și realizarea aprovizionării cu materii prime, materiale, combustibili, pise de schimb.

În activitatea sa serviciul aprovizionare urmărește mobilizarea și punerea în valoare cu maximă eficiență a tuturor surselor materiale din cadrul societății.

Printre atribuțiunile care cad sub incidența activității de aprovizionare tehnico-materială se numără și încheierea contractelor cu furnizorii, efectuarea unor recepții cantitative și calitative la intrarea materiilor prime și materialelor consumabile, păstrarea și depozitarea în spații special amenajate, asigurarea ritmică și rațională cu resurse de materiale necesare, corelarea necesarului și a stocurilor normale cu necesitățile de producție.

Achiziționarea necesarului de materii prime și materiale consumabile stabilitã se face pe bază de comenzi care sunt înaintate furnizorilor respectivi cu cel puțin o lună înainte de folosirea lor propriu-zisă.

În cadrul comenzilor sunt prevăzute și anumite clauze contractuale privind calitatea materiilor prime și materialelor consumabile ce urmează a fi livrate la sediul societății, termenele de livrare, condițiile de livrare, precum și prețul rezultat în urma negocierii. Dacă anumite clauze contractuale nu sunt respectate se recurge la rezilierea contractelor de aprovizionare și la plata daunelor rezultate în urma nerespectării acestor clauze.

S.C. SIMEX S.A. utilizează o gamă diversificată de materii prime și materiale atât din țară cât și din străinătate.

Principalii furnizori cu care societatea S.C. SIMEX S.A. are contracte de aprovizionare cu materii prime sunt următorii (prezentați în tabelul ce urmează):

Principali furnizori ai S.C. SIMEX S.A.

Tabel nr. 1

Pe lângă acești furnizori prezentați în tabelul precedent, S.C. SIMEX S.A. și grupul SIMEX se aprovizionează și de la alți furnizori și anume:

pentru cherestea: SLOV FOREST Socet, SIMEX S.A.

pentru furnir și PAL: Arabesque Galați, MIRO Mugeni, Mopal Bistrița, Losani România din Brașov, ZEN din Italia

pentru lacuri, diluant și grund: Stratomob din Satu-Mare, Köber SRL din Turturești

pentru feronerii: Ferochim din Târgu-Mureș, Kubic SRL din Șimleu Silvaniei, Petunia SRL din Șimleu Silvaniei

pentru carton folosit la ambalare: Ambo Suceava

poliuretani: Spumatim Timișoara, Eurofoam Ungaria, Vitafoam Timișoara

sticlărie și geamuri: Utiglass SRL Oradea

stofă: Verstoete Germania, Mali Impex Zalău, Textor Târgu-Mureș

piele: Agenția TEM Oradea

1.3. RECEPȚIONAREA ȘI DEPOZITAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

La intrarea în unitatea patrimonială materiile prime și materialele primite de la furnizori sunt supuse întotdeauna recepției, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ. Acestea trebuie să fie însoțite de documente justificative, întocmite de furnizori: factura, avizul de expediere, certificate de garanție și alte documente cu privire la starea tehnică și calitativă a materialelor. Cu ocazia recepției se verifică concordanța dintre datele înscrise în documentele însoțitoare și materialele efectiv primite.

Recepția se face de către o comisie formată din 3-5 membrii, unul dintre ei fiind gestionarul care va prelua în gestiune materialele recepționate. După verificarea documentelor primite de la furnizori și verificarea concordanței informațiilor cuprinse în cadrul acestora cu datele din cadrul documentelor întocmite de societate se întocmește “Nota de recepție și constatare de diferențe” în care se vor trece cantitățile primite. În cazul în care la recepție se constată anumite lipsuri, atât cantitative, cât și valorice în “Nota de recepție și constatare de diferențe” se consemnează efectiv cantitățile primite urmând a se stabili și rezolva în termenele legale neregulile constatate și cauza acestor lipsuri.

După efectuarea recepției materialele sunt depozitate în depozite și magazii.

Depozitele trebuie să asigure păstrarea integrității cantitative și calitative a materialelor de aceea ele sunt dotate cu instalații și mobilier specific materialelor respective, fiind amplasate astfel încât să determine o deservire operativă a secțiilor și reducerea transporturilor interne.

În depozite materialele sunt astfel aranjate încât să asigure o manipulare ușoară a lor și evitarea confuziilor.

Locurile de depozitare sunt prevăzute cu mijloace corespunzătoare de prevenire a incendiilor, cu pază, sunt dotate cu aparatură de măsură și control care trebuie să fie în stare de funcționare și să fie verificate la termenele legale de către organele de specialitate. În condițiile în care societatea S.C. SIMEX S.A. utilizează ca și materie primă de bază cheresteaua aceasta trebuie să fie depozitată în depozite uscate, fără prea mare umiditate, pentru a nu se deteriora calitatea materiei prime și implicit a produsului finit obținut.

Evidența operativă a materialelor aflate în depozit se ține cu ajutorul fișelor de magazie în care se înregistrează toate documentele primare care au stat la baza intrării sau ieșirii materialelor din depozit.

La S.C. SIMEX S.A. depozitarea materialelor se face în depozitul de la Șimleu Silvaniei, strada Cehei, nr. 100 de unde materiile prime și materialele sunt livrate fiecărui depozit aferent atelierelor de producție. De aici materiile prime și materialele sunt date în consum pe baza Rapoartelor de fabricație utilizându-se ca și document justificativ bonul de consum, dar cel mai des utilizate sunt fișele limită.

1.4. EVALUAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în cuantificarea, exprimarea valorică, în etalon bănesc a existenței, mișcării și transformării patrimoniului economic pentru a-l reflecta în contabilitate.

Evaluarea elementelor patrimoniale se face la diferite momente ale desfășurării activității și anume:

la intrarea bunurilor în patrimoniu

la ieșirea lor din patrimoniu sau la darea lor în consum

la data inventarierii elementelor patrimoniale

cu prilejul închiderii exercițiului economico-financiar

EVALUAREA LA INTRARE ÎN PATRIMONIUL UNITĂȚII

Bunurile intrate în patrimoniul societății comerciale sunt evaluate la o valoare de intrare denumită valoare contabilă și sunt înregistrate în contabilitate în funcție de modul de dobândire al acestora astfel:

a) Bunurile procurate cu titlu oneros (contra plată) se evaluează la costul de achiziție care are următoarea structură:

prețul de cumpărare fără TVA

taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare, etc.)

cheltuieli de transport și manipulare

TVA înscrisă în factura furnizorului în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA

b) Bunurile reprezentând aport la capitalul social se evaluează la valoarea de utilitate care se stabilește în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora

c) Bunurile obținute din producție proprie se evaluează la costul lor de producție format din următoarele:

– cheltuieli directe cu materii prime, cu materiale consumabile, cu salariile muncitorilor direct productivi

– cotă parte din cheltuielile indirecte: cheltuieli gospodărești, cu reparațiile, cu serviciile bancare și poștale, cheltuielile generale de administrație, etc.

d) Bunurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă (de utilitate) care reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale

2. EVALUAREA LA INVENTARIERE ȘI LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI

La inventarierea patrimoniului de la sfârșitul exercițiului și în orice alt moment stocurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate denumită și valoare de inventar.

Cu prilejul inventarierii se stabilesc următoarele:

– diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate

– diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și cea actuală.

Diferențele de valoare favorabile nu se înregistrează în contabilitate conform principiului prudenței, iar pentru diferențele nefavorabile se constituie provizioane pentru deprecierea stocurilor.

3. EVALUAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE LA IEȘIREA DIN PATRIMONIU

La ieșirea din patrimoniu prin vânzare, consum, donații, distrugere elementele patrimoniale se evaluează și se scad din patrimoniu la valoarea lor de intrare.

Stocurile se evaluează potrivit uneia dintre următoarele metode:

a) Metoda identificării individuale – constă în evaluarea bunurilor la costul lor istoric (de intrare). Se poate folosi în cadrul produselor de folosință îndelungată care se pot identifica prin serie, data de intrare și cost de achiziție.

b) Metoda costului mediu ponderat (CMP) care presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element fie periodic (de regulă la sfârșitul lunii) fie după fiecare recepție.

c) Metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO) care are la bază premise că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute. Ca urmare bunurile ieșite din patrimoniu sau din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui anumit lot.

d) Metoda ultima intrare – prima ieșire (LIFO) care presupune că ultimele loturi intrate sunt vândute mai întâi deci costul unitar al ultimei intări e atribuit primei ieșiri. De aceea bunurile ieșite din patrimoniu sau din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimei intrări aferente unui anumit lot.

Unitățile patrimoniale din țara noastră au posibilitatea de a evalua și de a înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor și la alte prețuri cu condiția ca în raportările periodice ele să fie prezentate la prețuri efective. Astfel de prețuri de înregistrare pot fi prețuri prestabilite (standard) și prețuri de facturare.

În cazul în care se utilizează prețurile prestabilite (standard) aceste prețuri se stabilesc pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective. În acest caz diferențele de preț față de costul de achiziție se vor reflecta distinct în contul de diferențe de preț. Aceste prețuri prestabilite se vor actualize periodic, de regulă, cel puțin o dată pe an, în funcție de evoluția prețurilor și de alți factori. Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune cât și asupra stocurilor.

În cazul utilizării prețurilor de facturare cheltuielile de transport-aprovizionare se vor înregistra distinct în conturile de diferențe de preț. Cheltuielile de transport-aprovizionare colectate în conturile de diferențe de preț se vor repartiza proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc în present.

Costul de achiziție a stocurilor cuprind prețul de cumpărare, taxe de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care entitatea le poate recupera de la autoritățile fiscale), costuri de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Costurile de prelucare a stocurilor includ costurile directe aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea ele include și alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care rămân relative constante, indifferent de volumul producției cum sunt: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor. Regia variabilă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției, cum sunt materiile prime indirecte și forța de muncă indirectă.

Alocarea regiei fixe de producție asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacității normale de producție. Capacitatea normală de producție este producția estimată a fi obținută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condiții normale, având în vedere și pierderea de capacitate rezultată din întreținerea planificată a echipamentului. Nivelul actual de producție poate fi folosit dacă se consideră că acesta aproximează capacitatea normală.

Costul stocurilor unui prestator de servicii – în măsura în care prestatorii de servicii au stocuri, ele sunt evaluate la costurile de producție. Aceste costuri constau, în primul rand, din manoperă și din alte costuri legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum și regiile corespunzătoare. Costurile cu personalul angajat în activitatea de desfacere și administrație nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au loc. Costul stocurilor unui prestator de servicii nu include marjele de profit sau regiile neatribuibile, care sunt adesea facturate la prețurile impuse de prestatorii de servicii.

CAP II ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

2.1. DEFINIREA ȘI STRUCTURA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991 definește stocurile și comenzile în curs de execuție ca fiind “ansamblul bunurilor și serviciilor” din cadrul unității patrimoniale destinate:

– a fi consumate la prima lor “utilizare”

– a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de producție

– a fi vândute în starea în care s-au cumpărat

Stocurile sunt active:

– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității – mărfurile

– în curs de producție în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca mai sus – produse finite, semifabricate, producție în curs de execuție

– sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea serviciilor.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimate ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor estimate necesare vânzării.

Valoarea justă este suma pentru care ar putea fi tranzacționat un active sau decontată o datorie între părți interesate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

Valoarea realizabilă netă se referă la suma netă pe care o entitate se așteaptă să o realizeze din vânzarea de stocuri pe parcursul desfășurării normale a activității în timp ce valoarea justă reflectă suma pentru care același stoc ar putea fi schimbat pe piață, între cumpărători și vânzători interesați și în cunoștință de cauză. Valoarea realizabilă netă este o valoare specifică entității, în timp ce valoarea justă este o valoare de piață – externă. Valoarea realizabilă netă pentru stocuri poate să nu fie egală cu valoarea justă minus costurile de vânzare.

Spre deosebire de imobilizări stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție, deci cuprind un singur ciclu de exploatare care în general nu poate fi mai mare de un an. Ciclul de exploatare în care apar stocurile și producția în curs de execuție se referă la fazele circuitului economic al unității productive: aprovizionare – producție – desfacere. Pe parcursul acestor faze stocurile își modifică atât forma cât și conținutul lor material.

În ceea ca privește gestionarea acestora stocurile pot fi grupate în:

Stocuri propriu-zise

Producția în curs de execuție

Ambele categorii de stocuri sunt considerate active circulante materiale.

În categoria stocurilor sunt incluse următoarele:

1. Materiile prime constituie substanțele principale care participă direct la fabricarea produsului finit și care se regăsesc integral sau parțial, în forma lor inițială sau transformată, în produsul finit.

2. Materiale consumabile participă sau ajută procesul de producție sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Principalele materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, piesele de schimb.

Materialele auxiliare se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la trasformarea ei sau sunt utilizate pentru asigurarea condițiilor necesare desfășurării în bune condiții a activității.

Combustibilii care iau parte direct sau indirect la procesele care au loc în unitatea economică. În funcție de rolul și destinația lor deosebim:

– combustibili tehnologici, care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea acestora

– combustibili gospodărești, sunt consumați pentru încălzirea și iluminarea locurilor de muncă sau pentru alte nevoi industriale

– combustibili energetici, sunt utilizați fie la producerea energiei electrice și termice, fie pentru punerea în mișcare a unor utilaje și mașini

Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea unor componente ale mașinilor și utilajelor în vederea reparării acestora.

3. Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de:

Bunurile care nu îndeplinesc cumulative condițiile pentru a fi încadrate în categoria imobilizărilor corporale, adică fie au o valoare mai mică decât limita legală, fie au durata de utilizare mai mică de un an

Echipamentul de protecție, echipamentul de lucru și îmbrăcămintea specială impuse salariaților de normele de protecție a muncii sau de regulamente speciale

Sculele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparatele de măsură și control (AMC-uri), mecanismele, matrițele și alte obiecte similare

4. Baracamente și amenajări provizorii de șantier care sunt bunuri achiziționate sau construite în regie proprie pentru buna funcționare și executare a lucrărilor.

5. Producția în curs de execuție sau producția neterminată este repezentată de:

Produsele care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic, ocupând o poziție intermediară fie între materia primă și semifabricate, fie între semifabricat și produs finit;

Produsele nesupuse recepției tehnice de calitate;

Lucrările și serviciile în curs de execuție.

6. Semifabricatele sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secție sau fază de fabricație și care trec în continuare pentru prelucrare în altă secție sau fază de fabricație sau se livrează terților.

7. Produsele finite sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, întrunesc condițiile de calitate și sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terților.

8. Produsele reziduale reprezintă rebuturile, materialele recuperabile, deșeurile.

9. Mărfurile sunt bunurile achiziționate din afara unității pentru a fi vândute în aceeași stare fără vreo prelucrare suplimentară. Sunt asimilate mărfurilor:

– stocurile achiziționate pentru utilizare proprie (materii prime, materiale, obiecte de inventar) și care ulterior și-au schimbat destinația și se oferă terților spre vânzare

– stocurile provenite din producție proprie care se vând prin magazine proprii (semifabricate, produse finite)

10. Ambalajale sunt bunuri destinate păstrării și protejării mărfurilor pe timpul transportului, depozitării și desfacerii.

11. Animale și păsări în această categorie sunt incluse animalele și păsările născute sau achiziționate în vederea creșterii, reproducției, producției și îngrășării.

După apartenența la patrimoniu stocurile pot fi de două feluri și anume:

– stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie în spațiile proprii, fie se află la terți în custodie, în consignație pentru prelucrare sau pentru reparare;

– stocuri care nu fac parte din patrimoniu, dar se află în gestiunea unității, fiind primite de la terți pentru vânzarea lor în consignație, pentru prelucrare sau pentru reparare.

După proveniența lor stocurile se pot grupa astfel:

– stocuri provenite din cumpărări din afara unității patrimoniale cum sunt: materiile prime, materialele consumabile, mărfurile;

– stocuri provenite din producție proprie: produse finite.

După gradul de individualizare și modul de gestionare stocurile pot fi:

– stocuri identificabile, care sunt individulizate pentru fiecare articol în parte sau pentru fiecare categorie de bunuri, în care se includ, de regulă, bunurile de folosință îndelungată cum ar fi autoturismele, televizoarele, calculatoarele, etc.;

– stocuri fungibile sau interschimbabile care în cadrul fiecărei categorii nu pot fi în mod unitar identificabile.

2.2. OBIECTIVELE CONTABILITĂȚII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Contabilitatea a suferit o serie de modificări o dată cu trecerea la economia de piață încercându-se o armonizare în acest sens atât în modul de aprovizionare cât și în modul de evaluare a stocurilor.

În acest sens obiectivele contabilității entitãților pot fi formulate astfel:

a) înregistrarea atât cronologică cât și sistematică a mișcărilor patrimoniale;

b) asigurarea integrității patrimoniului și controlul operațiunilor patrimoniale efectuate;

c) furnizarea rezultatelor obținute atât pentru necesitățile proprii cât și pentru persoane din afara unității cum ar fi: clienți, furnizori, bănci, etc.;

d) furnizarea informațiilor necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă.

Contabilitatea stocurilor de materiale este astfel organizată încât să asigure cuprinderea tuturor operațiilor privind materialele, obiectele ei de bază decurgând din particularitățile în aprovizionarea, primirea, depozitarea, manipularea și consumul materialelor precum și din importanța pe care acestea o au în procesul de producție.

Obiectivele specifice contabilității stocurilor de materii prime și materiale sunt:

1. asigurarea controlului integrității cantitative a materialelor, contabilitatea trebuie să permită urmărirea operativă a existenței, mișcării și transformării mijloacelor circulante materiale în cadrul diferitelor procese economice.

2. calcularea și urmărirea sistematică a stocurilor minime și maxime pentru fiecare lot de material, pentru asigurarea continuității procesului de producție.

3. identificarea stocurilor fără mișcare sau cu o mișcare foarte lentă, în vederea luării unor măsuri pentru lichidarea acestora, fie prin consumul lor în producție, fie prin vânzarea lor.

4. furnizarea de date cu privire la intrarea materialelor în deposit pentru urmărirea îndeplinirii planului de aprovizionare.

5. furnizarea de date necesare stabilirii consumurilor specifice de materiale realizate pe unitatea de produs prin reflectarea corectă și la timp a tuturor ieșirilor de materiale.

6. controlul calitativ și valoric al gestiunii materialelor pentru asigurarea integrității acestor mijloace.

2.3. CONTABILITATEA SINTETICĂ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Contabilitatea sintetică a materiilor prime și materialelor se ține cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din planul general de conturi și anume “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”, respectiv cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime și materiale”.

Agenții economici își pot organiza contabilitatea sintetică a materiilor prime și a materialelor folosind una din următoarele metode:

– metoda inventarului permanent

– metoda inventarului intermittent

1. Metoda inventarului permanent. În cazul utilizării acestei metode în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor, cantitativ și valoric, evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard (prestabilit) sau preț de factură. Înregistrarea tuturor operațiilor de intrare și ieșire permite cunoașterea în fiecare moment a mărimii stocurilor atât cantitativ cât și valoric.

Conform normelor contabile din țara noastră în condițiile utilizării inventarului permanent unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor după următoarele metode:

a) metoda operativ – contabilă

b) metoda cantitativ – valorică

c) metoda global – valorică

2. Metoda inventarului intermitent. Unitățile patrimoniale de dimensiuni mici și mijlocii pot utiliza și metoda inventarului intermitent.

Această metodă presupune stabilirea lor, în contabilitate, pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecărei luni.

În cazul folosirii acestei metode s-a renunțat la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidența intrărilor și respective a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare, conturile de stocuri sunt utilizate numai la începutul și sfârșitul lunii.

Conturile de stocuri se debitează la sfârșitul lunii cu soldurile determinate la inventariere și se creditează la începutul lunii următoare, cu ocazia includerii în cheltuieli a soldurilor constatate la sfârșitul perioadei precedente. Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării și nu păstrării acestora în depozit. Ieșirile de stocuri se determină extracontabil conform relației:

stocuri inițiale + intrări – stocuri finale = ieșiri

Având în vedere mărimea și complexitatea procesului de producție în cadrul S.C. SIMEX S.A. se utilizează metoda inventarului permanent pentru reflectarea intrărilor, mișcării și transformării stocurilor.

Conform O.M.F.P. 306/2002 contabilitatea materiilor prime și materialelor se ține cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime și materiale” care are următoarea structură:

* 301 Materii prime

* 302 Materiale auxiliare

– 3021 Materiale auxiliare

– 3022 Combustibili

– 3023 Materiale pentru ambalat

– 3024 Piese de schimb

– 3025 Semințe și materiale de plantat

– 3026 Furaje

– 3028 Alte materiale consumabile

* 303 Materiale de natura obiectelor de inventar

* 308 Diferenșe de preț la materi prime și materiale

Conturile 301, 302, 303 “Materii prime”, “Materiale consumabile”, “Materiale de natura obiectelor de inventar” țin evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime, materiale consumabile și respectiv materiale de natura obiectelor de inventar.

După conținutul economic sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor intrate.

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor eșite din activul unității.

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și a materialelor existente în stoc.

Dacă intrările au fost înregistrate la costul de achiziție atunci evaluarea ieșirilor se face utilizând una din următoarele metode:

CMP (cost mediu ponderat)

LIFO (“last input – first output”)

FIFO (“first input – first output”)

În cazul în care se utilizează prețul de facturare atunci ieșirile vor fi evaluate la prețul de intrare.

Contul 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” ține evidența diferențelor (în plus sau în minus) dintre costul de achiziție și prețul standard aferente materiilor prime și materialelor. Este folosit de întreprinderile care utilizează inventarul permanent.

După conținutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime și materialelor.

După funcția contabilă este un cont bifuncțional.

Se debitează cu diferențele de preț în plus (costul de achiziție mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime și materialelor intrate și diferențele de preț în minus (costul de achiziție mai mic decât prețul standard) aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Se creditează cu diferențele în minus aferente materiilor prime și materialelor intrate și cu diferențele de preț în plus aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Soldul debitor reprezintă diferențele de preț în plus (nefavorabile) aferente materiilor prime și materialelor existente în stoc.

Soldul creditor reprezintă diferențele de preț în minus (favorabile) aferente materiilor prime și materialelor existente în stoc.

Normele legale recomandă calcularea distinctă a diferențelor de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar. De aceea este oportună detalierea contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” pe conturi de gradul II.

O procedură agreată de practicieni este utilizarea contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” ca un cont de activ care se debitează cu diferențele de preț în plus (în negru) sau în minus (în roșu) aferente materiilor prime și materialelor intrate și se creditează cu diferențele de preț în plus (în negru) sau în minus (în roșu) aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune. În acest caz soldul debitor al contului reprezintă diferențele de preț în plus (în negru) sau în minus (în roșu) aferente materiilor prime și materialelor existente în stoc.

2.4. EVIDENȚA OPERATIVĂ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Evidența operativă a stocurilor de materii prime și materiale se organizează, de regulă, acolo unde se produc faptele, operațiile efectuate operându-se în momentul înfăptuirii acestora.

S.C. SIMEX S.A. folosește la locurile de depozitare a stocurilor “Fișa de magazie” deschisă pentru fiecare sortiment depozitat (stocabil) în care operațiile se consemnează numai cantitativ, iar la contabilitate se ține o evidență cantitativ – valorică cu ajutorul formularului “Fișa de cont analitic pentru valori materiale”, tot pentru fiecare sortiment stocabil în parte. Cu ocazia inventarierii periodice fișa de magazie permite confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor și/sau minusurilor de inventar cantitative.

Fișa de magazie se emite de către compartimentul financiar – contabil completându-se pentru fiecare material: denumirea, cod, unitatea de măsură, preț unitar. Acestea ca evidență tehnic – operativă servesc pentru:

evidența cantitativă pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare

controlul operațiunilor înregistrate de gestionar

calcularea valorii materialelor existente în stoc la finele lunii prin intermediul registrului stocurilor în scopul confruntării cu datele sintetice din evidența contabilă

Pe baza documentelor primare gestionarul operează zilnic în fișa cantităților intrate și ieșite. După fiecare înregistrare se determină noul stoc, iar documentele primare după verificarea și vizarea lor de serviciul aprovizionare se trimit la contabilitate.

În vederea asigurării posibilității de control a operațiunilor de intrare și ieșire a materiilor prime și materialelor din evidența locurilor de depozitare se întocmește “Registrul stocurilor de materii prime și materiale”.

La sfârșitul fiecărei luni se confruntă stocurile cantitative din fișele de magazie cu soldurile din balanțele de verificare analitice. Nepotrivirea se verifică cu documentele primare și se pun de acord.

S.C. SIMEX S.A. folosește ca și metodă de evidență operativă și analitică a stocurilor metoda cantitativ – valorică.

Principalele operațiuni pe care le presupune aplicarea metodei cantitativ – valorice de evidență operativă și analitică a gestiunii sunt:

a) La locurile de depozitare a materialelor:

– primirea – predarea materialelor în baza documentelor de dispoziție privind intrarea – ieșirea acestora (“Aviz de expediție”)

– înregistrarea acestor documente de intrare – ieșire în “Fișele de magazie”

– întocmirea “Borderourilor de predare a documentelor” de intrare – ieșire compartimentului contabilității gestiunii stocurilor

b) La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor:

– verificarea necesității, exactității și oportunităților de intrare – ieșire de stocuri și confirmarea corectitudinii înregistrărilor efectuate de gestionari în “Fișele de magazie”

– evaluarea cantităților intrate sau ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislația și doctrina contabilă adoptată de unitatea patrimonială

– înregistrarea documentelor de intrare – ieșire în “Fișele de cont analitic pentru valori materiale” și eventual în situații centralizatoare a intrărilor și ieșirilor de stocuri

– înregistrarea intrărilor și ieșirilor valorice în conturile de stocuri de materiale

– întocmirea balanței de verificare analitică a conturilor de materiale

2.5. CONTABILITATEA ANALITICĂ A STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile doctrina contabilă a elaborat, iar practica gestionară a confirmat mai multe metode de evidență operativă și analitică a gestiunii stocurilor. Dintre cele mai uzuale metode de evidență operativă și analitică a gestiunii stocurilor sunt:

Metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitic)

Metoda operativ – contabilă (pe solduri)

Metoda global – valorică

*Metoda operativ – contabilă (pe solduri) presupune desfășurarea următoarelor activități:

1) Evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare, iar în cadrul acestora pe categorii de stocuri cu ajutorul “Fișelor de magazie”. Fișa de magazie se întocmește zilnic de către magazioner pe baza documentelor de intrare (facturi, avize, note de recepție, bonuri de predare) și a documentelor de ieșire (bonuri de consum, bonuri de transfer – restituire, dispoziții de livrare).

2) Preluarea documentelor de intrare – ieșire în contabilitate. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor în fișele de magazie, documentele de intrare și ieșire se preiau în contabilitate ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fișele de magazie Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor.

3) Întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul fiecărei luni în care se înscriu cantitățile de stocuri preluate din fișele de magazie, valorile stocurilor calculate prin înmulțirea cantităților cu prețurile de facturare, totalurile valorice pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice.

Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situația din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. Se observă că în cazul acestei metode registrul stocurilor înlocuiește balanța analitică.

4) Pentru ușurarea depistării unor erori la contabilitate se folosește “Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice”.

*Metoda global – valorică constă în ținerea numai a evidenței valorice, atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune), cât și în contabilitate (cu ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse). Lunar se face controlul concordanței dintre evidența operativă cu cea din contabilitate.

Metoda global – valorică se utilizează, mai ales, în cazul mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul.

*Metoda de evidență cantitativ – valorică este metoda de evidență analitică folosită de S.C. SIMEX S.A. și se utilizează astfel:

a) Evidența operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare cu ajutorul “Fișei de magazie” deschise pentru fiecare element stocabil în parte, în care gestionarul calculează stocul cantitativ scriptic după fiecare operațiune de intrare sau ieșire din stoc.

Cu ocazia inventarierii periodice fișa de magazie permite confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor și/sau minusurilor de inventar cantitative.

b) Evidența contabilă analitică se conduce cantitativ – valoric la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor cu ajutorul “Fișelor de cont analitic pentru valori materiale”, pentru fiecare element stocabil în parte pentru care s-a deschis câte o “Fișă de magazie” distinctă la locul de depozitare.

Înregistrările în “Fișele de cont analitic pentru valori materiale” se fac document cu document pe baza documentelor de intrare – ieșire a bunurilor stocabile în și din gestiune care au stat la baza fiecărei înregistrări în “Fișa de magazie”.

Pentru a se justifica predarea – primirea tuturor documentelor de intrare – ieșire de către gestionar compartimentul contabilității gestiunii stocurilor poate sã utilizeze “Borderoul de predare al documentelor” în care gestionarul semnează de predare a lor, iar compartimentul contabilității gestiunii stocurilor semnează de primire a lor. Cu ocazia preluării documentelor de la gestionar compartimentul contabilității gestiunii stocurilor verifică stocurile cantitative, scriptice din “Fișa de magazie” și semnează de exactitate a lor.

Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare în “Fișa de cont analitic pentru valori materiale” se pot întocmi situații centralizatoare, respectiv “Situația materialelor intrate” și “Situația materialelor ieșite”, în care intrările și ieșirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. Astfel, aceste situații stau la baza înregistrării în contabilitatea gestiunii stocurilor de materiale.

Controlul gestionar – contabil al existenței mișcărilor de stocuri se realizează prin:

Confruntarea concordanței dintre datele cantitative din “Fișele de cont analitic pentru valorile materiale” și datele similare din “Fișa de magazie”

Confruntarea concordanței dintre datele valorice (debit, credit, sold) din “Fișele de cont analitic pentru valori materiale” și totalurile balanțelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri de materiale

Metoda cantitativ – valorică de evidență operativă și analitică a gestiunii de materiale prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existența și mișcarea materialelor.

Are însă dezavantajul că necesită un volum mare de muncă prin faptul că înregistrarea mișcărilor cantitative de materiale se face pentru necesități de control în vederea asigurării integrității lor, atât în “Fișele de magazie” cât și în “Fișele de cont analitice” de la contabilitatea gestiunii stocurilor.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:

– operarea cantitativă a stocurilor în fișele de magazie

– întocmirea documentului “Borderou de predare a documentelor”

– înregistrarea documentelor în “Fișele de cont analitic pentru valori materiale”

– verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic

– verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitic cu situația din fișele de cont sintetic cu ajutorul balanțelor de verificare analitice

În calitate de principală componentă a sistemului informațional economic, contabilitatea analitică (de gestiune) are rolul de a reflecte și controla în expresie bănească pe lângă cheltuieli, venituri și rezultate economico – financiare și pe cele cu privire la stocuri.

Aceasta presupune utilizarea pe lângă conturile reglementate normativ și a unor conturi analitice nereglementate normative, respectiv a căror normalizare și atribuire este lăsată la latitudinea utilizatorilor.

Detalierea pe conturi analitice se face în funcție de scopurile urmărite, de specificul și particularitățile activității fiecărui agent economic. Această detaliere în conturi analitice va diferi în funcție de ramura de activitate din care face parte unitatea patrimonială, de structura tehnico – productivă a fiecărei unități, de obiectul de evidență și calculație a costurilor, de măsura în care managerii unității patrimoniale pretind executanților să structureze elementele patrimoniale.

Acestea ar trebui reflectate cu ajutorul conturilor analitice: funcțional, structural și operațional; deci trebuie adoptată o anumită structură a simbolurilor conturilor astfel încât să pună în evidență și să valorifice funcțional, structural și operațional informațiile.

Pentru elementele patrimoniale de natura stocurilor detalierea pe conturi analitice trebuie să țină seama de tipologia stocurilor, de locurile de gestionare, de metoda de evidență operativă și analitică adoptată de unitatea patrimonială, de modul de evaluare a stocurilor astfel încât să se poată cunoaște în orice moment existența și mișcarea oricărui element patrimonial.

Dacă se utilizează metoda cantitativ – valorică pentru evidența operativă și analitică a stocurilor se va folosi la compartimentul contabilității “Fișa de cont analitic pentru valori materiale”, iar la depozite “Fișa de magazie”. Simbolurile conturilor analitice evidențiază natura stocurilor, sursele de proveniență, locul de depozitare, apartenența la o anumită gestiune.

Detalierea conturilor sintetice pe conturi analitice permite urmărirea existenței și mișcării elementelor patrimoniale pe depozite, gestiuni, permițând verificarea concordanței acestora cu contul sintetic respectiv și stabilirea eventualelor diferențe dintre datele din diferitele conturi analitice și evidența operativă condusă cu ajutorul “Fișelor de magazie”, precum și între datele din diferite conturi analitice și cele din balanța de verificare analitică a unui cont sintetic, ceea ce denotă șanse reale de control asupra elementelor patrimoniale oferite de utilizarea conturilor analitice.

CAP III CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

3.1. CONTABILITATEA INTRĂRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

3.1.1. DOCUMENTE FOLOSITE LA INTRAREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Legea contabilității prevede că “orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”. Documentele economice constituie suportul material principal al datelor privitoare la operațiile economice ale unităților patrimoniale. Cu ajutorul documentelor realizăm următoarele operații:

consemnarea informațiilor

culegerea datelor

prelucrarea datelor sau a informațiilor

circulația datelor

sintetizarea informațiilor contabile

păstrarea (arhivarea) datelor

Activele circulante materiale din cadrul unei întreprinderi ocazionează numeroase numeroase operațiuni cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea, etc. Aceste operațiuni trebuie consemnate în diferite documente de evidență operativă a stocurilor.

Dacă avem în vedere faptul că orice operație de natură economică sau financiară se consemnază în momentul efectuării ei în documente justificative observăm că se asigură astfel datele de intrare în sistemul informațional ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate.

Principalele elemente ale documentelor justificative sunt:

denumirea documentului justificativ

denumirea unității emitente și adresa sau compartimentul și sectorul, după caz, care a întocmit documentul

numărul și data documentului

părțile participante la efectuarea operației economice consemnată în document

conținutul operației economice reflectată în document și justificarea efectuării ei

datele cantitative și/sau valorice aferente operației economice efectuate

numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor participante la efectuarea operației economice consemnate în document, a celor care au întocmit și a persoanelor care răspund pentru executarea, conținutul, legalitatea, oportunitatea, necesitatea și realitatea operației economice respective

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor efectuate în documente justificative

Constatarea și înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative care se referă la operații de aceeași natură și din aceeași perioadă.

Documentele centralizatoare trebuie să conțină următoarele elemente:

felul, numărul și data documentelor justificative

sumele corespunzătoare operațiilor efectuate

semnăturile pentru întocmire și verificare

conturile sintetice și analitice, debitoare și creditoare

Dacă avem în vedere importanța acestor documente care stau la baza corectei înregistrări în contabilitate a operațiilor precum și faptul că constituie forța probantă în justiție, trebuie să se asigure corecta întocmire a acestora.

Erorile constatate se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau cifrei greșite în toate exemplarele, iar deasupra se scrie textul sau cifra corectă.

În cazul completării documentelor cu ajutorul unui sistem informatic corecturile sunt admise numai înaintea de prelucrarea acestora, menționându-se data rectificării și semnătura celui care a făcut modificarea.

Multitudinea operațiilor economice și financiare ce au loc la nivelul agenților economici reclamă folosirea unui număr mare de documente justificative de o mare diversitate.

Documentele justificative care se referă la intrările de stocuri de materii prime și materiale consumabile sunt următoarele:

factura fiscală

avizul de însoțire a mărfii

nota de recepție și constatare de diferențe

bon de predare – transfer – restituire

FACTURA FISCALĂ se emite de către furnizor și servește pentru transmiterea drepturilor de proprietate asupra valorilor materiale livrate și pentru transmiterea contravalorii acestora din contul cumpărătorului în contul vânzătorului.

Totodată stă la baza întocmirii “Notei de recepție și constatare de diferențe”. După efectuarea controlului preventiv de către organelle împuternicite, în ceea ce privește legalitatea, necesitatea și economicitatea operației respective, concordanța facturii cu contractul sau confirmarea de comandă privind cantitatea, prețul, calitatea și termenele de livrare, serviciul aprovizionare avizează factura și o trimite la biroul contabilitate, care o transmite la biroul financiar pentru efectuarea plății.

Se întocmește în momentul livrării bunurilor, în trei exemplare, cu sau fără existența avizului de însoțire a mărfii. Ea îndeplinește, pe lângă funcțiile avizului de însoțire a mărfii, și pe cea de act sau document justificativ pentru decontare livrărilor.

NOTA DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE se întocmește la recepția valorilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de expediție, a celor primite spre prelucrare, în custodie și a celor care sosesc neînsoțite de documente justificative.

Ea servește pentru înregistrarea în evidența operativă și cea contabilă. Se întocmește de către comisia de recepție atunci când materiile prime și materialele sosesc în unitate și au fost supuse verificărilor cantitative și calitative.

Se completează în patru exemplare din care două exemplare se remit la serviciul aprovizionare împreună cu factura pe baza căreia s-a întocmit, iar celelalte două exemplare se predau la depozit.

În baza lor gestionarul va face înregistrările în fișele de magazie, apoi le predă la biroul contabilitate. Aici sunt codificate și apoi trimise spre prelucrare la Oficiul de calcul care obține “Situația intrărilor de materiale”.

Pe baza notelor de recepție gestionarul întocmește un “Borderou de predare al documentelor” care le va însoți la biroul contabilitate. De aici sunt trimise la serviciul aprovizionare pentru efectuarea controlului din punctul de vedere al comenzii, al cantității, prețului.

Dacă nu există comandă pentru bunurile respective ele sunt primite în custodie și nu se vor plăti.

Dacă există comandă, dar bunurile nu corespund cantitativ, calitativ sau sub aspectul prețului acestea vor fi refuzate. Se vor plăti numai bunurile corespunzătoare comenzii și valoarea acceptată la plată.

Dacă bunurile sunt acceptate factura și nota de recepție și constatare de diferențe vor fi trimise la contabilitate pentru avizarea plății.

Cu partenerii cu care unitatea are releții comerciale și de vânzare și de cumpărare se vor efectua compensări. Pentru ceilalți furnizori, la biroul contabilitate se întocmește un “Referat de plată a furnizorilor” care va fi trimis la biroul financiar pentru efectuarea plății.

AVIZUL DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII este un document justificativ emis la livrarea stocurilor și servește ca document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii, precum și ca document de încărcare a gestiunii primitorului.

Se întocmește în două exemplare atunci când materialele sunt însoțite pe timpul transportului de factură și în trei exemplare atunci când factura nu se poate întocmi în timpul livrării.

După efectuarea înregistrărilor la magazie este trimis la serviciul aprovizionare pentru avizarea plății, după care la biroul financiar-contabil.

BON DE PREDARE – TRANSFER – RESTITUIRE se utilizează atunci când intervin predări de materiale între diferite magazii, depozite, secții. Este un document justificativ pe baza căruia se efectuează încărcarea în (descărcarea din) gestiune și înregistrarea în evidența operativă și contabilă.

Se întocmește în două exemplare și se semnează de gestionar sau șeful secției, apoi se prelucrează la Oficiul de calcul, după care se arhivează.

3.1.2. CONTABILITATEA INTRĂRII MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DE LA FURNIZORI

S.C. SIMEX S.A. se aprovizionează cu necesarul de materii prime și materiale pe baza contractelor ferme încheiate cu diverși furnizori.

Materiile prime și materialele sunt însoțite, atunci când vin de la furnizori, de factură fiscală și aviz de însoțire a mărfii (aviz de expediție). După ce sunt înregistrate în documentele de evidență operativă (fișe de magazie, notă de recepție și constatare de diferențe), aceste documente justificative sunt predate apoi biroului financiar-contabil, în vederea prelucrării.

Procesul de aprovizionare a materialelor de la furnizori se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor:

301 “Materii prime”

302 “Materiale consumabile”

308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale”

401 “Furnizori”

4426 “TVA deductibilă”

Contabilitatea materialelor aprovizionate de la furnizori constă, în esență, în următoarele operațiuni:

– contul 301 “Materii prime” și 302 “Materiale consumabile” se debitează cu prețul de înregistrare al materialelor aprovizionate prin creditul contului 401 “Furnizori”

– contul 4426 “TVA deductibilă” se debitează cu cota de TVA aferentă materiilor prime, materialelor consumabile prin creditarea contului 401 “Furnizori”

Situațiile posibile la primirea materialelor de la furnizori sunt:

1) dacă la recepția materialelor nu se constată diferențe avem:

a) primirea în depozitul societății a materialelor pe baza facturii

b) pe baza facturii se efectuează plata către furnizorii de materiale

2) dacă la recepția materialelor se constată o cantitate de materiale mai mică decât cea facturată, diferența fiind din vina furnizorului avem:

a) recepția materialelor efectiv primite fără a ține seama de factura primită

b) primirea facturii de la furnizor

3) la recepție se constată o diferență de transport în minus, diferența datorându-se societății de transport, diferență care se recuperează de la acesta pe bază de ordin de plată avem:

a) înregistrarea facturii primite de la furnizor a materialelor efectiv selecționate

b) înregistrarea creanței față de societatea de transport

4) dacă la recepție se constată o diferență în minus, iar aceasta se datorează delegatului avem:

a) lipsa se impută acestuia la prețul de înregistrare plus TVA aferentă

b) soluționarea lipsei și imputarea acesteia persoanei vinovate

c) încasarea în numerar a creanței

5) dacă la recepția materialelor se constată diferențe în plus, atât cantitative cât și valorice materialele respective pot fi reținute de societate dacă sunt necesare producției sau pot fi returnate. Dacă sunt reținute materialele respective se înregistrează ca o intrare obișnuită și se decontează furnizorului.

În cazul în care cantitatea de materiale primită în plus nu este reținută de societate urmează a fi înapoiată furnizorului, ea va fi înregistrată în contul în afara bilanțului, contul 8033 “Valori materiale primite în păstrare sau custodie”; acesta este un cont sintetic operațional de gradul II.

Se debitează cu valoarea bunurilor primite în păstrare sau custodie evaluate la prețuri stabilite prin documente încheiate și se creditează cu ocazia ieșirii acestora, la aceeași valoare. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor materiale păstrate în custodie.

6) dacă se primesc materiale care nu corespund din punct de vedere al calității sau nu au fost comandate și au fost livrate de furnizor datorită unor erori, sunt refuzate la plată, refuz care poate fi total sau parțial.

Cantitatea refuzată la plată se înregistrează în debitul contului 8033 “Valori materiale primite în păstrare sau custodie” și se aduce la cunoștința furnizorului refuzul.

Pe perioada cât materialele respective rămân în societate aceasta răspunde de integritatea lor.

7) materialele sosite fără factură – există situații când unitatea primește materiale fără a fi însoțite de factură; în acest caz se întocmește nota de recepție și constatare de diferențe pe baza avizului de expediție.

Înregistrările se fac pe baza evaluării provizorii a materialelor. Ele pot fi corectate ulterior când sosește factura și se cunoaște prețul corect al materialelor respective. De aici rezultă trei cazuri ce pot interveni în practică:

a) la sosirea facturii nu se înregistrează nici o diferență

b) dacă la sosirea facturii se constată că prețurile sunt mai mari decât cele stabilite la recepție se achită diferența în plus, după regulile obișnuite, iar diferența dintre recepție și factură se achită furnizorului

c) la sosirea facturii se constată că prețurile sunt mai mici decât cele stabilite la recepție

3.1.3. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DIN PRODUCȚIE PROPRIE DESTINATE OBȚINERII MOBILEI

O parte din materialele necesare procesului de producție a mobilei pot proveni din producția proprie a societății.

Având în vedere că se utilizează metoda inventarului permanent toate operațiile privind intrarea de produse finite se înregistrază la costuri de producție efective (dacă acestea se pot stabili într-un timp scurt) sau la prețuri prestabilite pe baza antecalculațiilor în debitul contului 345 “Produse finite”, toate operațiile de ieșire din gestiune a produselor finite se vor înregistra în creditul contului 345 “Produse finite”.

Cheresteaua prelucrată sub formă de repere destinate utilizării ca materii prime sau materiale pentru producția mobilei sunt predate din secția în care s-au obținut la magazia aferentă secției pe baza bonului de predare – transfer – restituire, iar la magazie pentru fiecare material se va întocmi o fișă de magazie separată.

Înregistrarea în contabilitate a materialelor din producție proprie se realizează cu ajutorul următoarelor conturi:

301 “Materii prime”

302 “Materiale consumabile”

345 “Produse finite”

711 “Variația stocurilor”

Contul 345 “Produse finite” are funcția contabilă de activ, are rolul de a furniza informații de reflectare și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor de produse finite.

Se debitează cu prețul de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune, inclusiv plusurile constatate la inventar.

Se creditează cu prețul de înregistrare a produselor finite ieșite din stoc prin vânzare, prin utilizare ca materiale și lipsuri constatate la inventariere.

Soldul contului reprezintă valoarea produselor finite la preț de înregistrare existente în stoc.

Situații posibile la intrarea materialelor din producție proprie:

a) obținerea produselor finite din producție proprie conform bonului de predare

b) trecerea produselor finite la materiale

c) eliberarea din magazie a materialelor consumabile pentru consum

3.1.4. CONTABILITATEA MATERIALELOR ÎN CURS DE APROVIZIONARE

Materialele în curs de aprovizionare sunt acele materiale care au fost expediate de furnizor dar nu au ajuns încă la beneficiar.

Ele pot fi primite deja de cumpărător, dar nerecepționate sau să nu fie ajunse la destinație, deși ele au fost expediate.

Înregistrarea acestor materiale în contabilitate se face cu ajutorul contului 351 “Materii prime și materiale aflate la terți” care este un cont de activ.

Se debitează cu prețul de înregistrare a materiilor prime și materialelor aflate la terți, din diferite motive, și a celor în curs de aprovizionare.

Se creditează cu prețul de înregistrare a materiilor prime și materialelor intrate în gestiune, aduse de la terți sau a celor în curs de aprovizionare sosite în unitate.

Soldul debitor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor în curs de aprovizionare sau trimise la terți pentru prelucrare sau depozitare temporară.

Se pot evidenția în acest sens următoarele situații referitoare la materialele în curs de aprovizionare:

a) pot apărea materiale sosite dar nerecepționate atunci când din anumite motive nu pot fi luate în primire de gestionarul depozitului

b) materialele achitate și expediate de furnizori, dar nesosite în depozitele beneficiarului, dar mai intervine și înregistrarea achitării materialelor către furnizor

c) pentru materialele în curs de aprovizionare cu lipsuri constatate la recepție și pentru care factura nu a fost achitată se stornează înregistrările făcute înaintea recepției efectuându-se după recepție și înregistrarea acestora

d) pentru materialele în curs de aprovizionare la care se constată lipsuri la recepție și pentru care factura a fost achitată diferența în minus se încasează de la furnizori.

3.1.5. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR AFLATE LA TERȚI

Sunt considerate materiale aflate la terți următoarele:

1) materiale achitate furnizorului, dar rămase în păstrarea lui

2) materialele, obiectele de inventar și ambalajele prezente temporar la standuri și expoziții

3) bonuri, cantități fixe de carburanți și lubrifianți

4) materiale date spre prelucrare la terți

Contabilitatea materiilor prime și materialelor aflate la terți se ține cu ajutorul contului 351 “Materii și materiale aflate la terți”, descris în subcapitolul anterior.

1) materiale facturate, dar rămase în păstrarea furnizorului. Există situații când beneficiarul nu dispune de spațiu pentru depozitare, cantitățile aprovizionate sunt mici și nu justifică cheltuielile de transport sau din alte motive obiective nu se poate asigura transportul materialelor.

În aceste cazuri beneficiarii și furnizorii convin ca materialele care fac obiectul livrării să fie achitate, dar să rămână o perioadă determinată la furnizor, urmând ca ele să fie recepționate de gestionar.

2) materialele, obiectele de inventar și ambalajele prezentate temporar la standuri și expoziții.

Aceste materiale părăsesc temporar societatea fiind predate unor persoane sau unități pentru a fi vândute, pentru reclamă sau încheiere de contracte. Predarea materialelor către standuri și expoziții se înregistrează ca o ieșire de materiale, iar la întoarcerea lor în depozit ca o intrare de materiale.

3) bonuri, cantități fixe de carburanți și lubrifianți. Există două modalități de aprovizionare cu carburanți (benzină, motorină) și lubrifianți (vaselină, uleiuri).

a) aducerea efectivă a carburanților și lubrifianților din depozitul furnizorului în depozitul beneficiarului, caz în care în contabilitate se fac înregistrări obișnuite pentru intrările de materiale.

b) aprovizionarea cu carburanți sub forma unor hârtii de valoare numite “Bonuri Cantități Fixe” (BCF).

În acest caz beneficiarul solicită furnizorului anumite cantități de carburanți care nu se livrează efectiv cumpărătorului ci se eliberează BCF-uri pentru cantitățile respective.

Cumpărătorul plătește acești carburanți dar nu-i ridică imediat ci într-o anumită perioadă de timp prin prezentarea BCF-urilor la stațiile PECO ale furnizorului.

3.1.6. CONTABILITATEA ALTOR INTRĂRI DE MATERIALE

Materiile prime și materialele pot intra în patrimoniul societăților comerciale nu numai prin achiziționare de la furnizori sau producție proprie dar și prin aport la capitalul social sau fiind primite cu titlu gratuit, chiar dacă aceste cazuri sunt mai rar întâlnite.

Acționarii societății comerciale pot aduce un aport în natură la capitalul social în urma subscrierii acestuia.

Putem avea:

a) intrări de materii prime și materiale aduse ca aport la capitalul social, evaluate la valoarea de aport

b) intrările de materii prime și materiale primite cu titlu gratuit (prin donații) și evaluate la valoarea actuală

În ambele situații se vor întocmi note de recepție și constatare de diferențe și fișe de magazie pentru bunurile intrate în gestiune.

La S.C. SIMEX S.A. există în contabilitate astfel de situații ca și cele prezentate anterior în mod teoretic.

3.2. CONTABILITATEA IEȘIRII STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

3.2.1. DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU IEȘIREA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

Purtătorii de informații utilizați pentru ieșirea materiilor prime și materialelor din depozite sunt:

FIȘA LIMITĂ DE CONSUM este utilizată pentru acele materiale care se eliberează zilnic sau la intervale foarte scurte pentru aceeași comandă, produs sau lucrare. Ea se întocmește la începutul lunii pentru fiecare fel de material prin completarea următoarelor date: depozitul care va elibera materialele, locul de consum pentru materialul respectiv în perioada pentru care s-a întocmit. Se întocmește în două exemplare din care unul se trimite la secția care va primi materialele, iar celălalt se predă gestionarului de la depozitul care va elibera materialele.

Odată cu eliberarea materialelor din depozit gestionarul completează ambele exemplare ale fișei limită de consum cu cantitatea de materiale eliberate după care fișa este semnată atât de predător cât și de primitor.

Dacă materialele eliberate nu s-au consumat în întregime până la finele lunii sau la terminarea lucrării respective acestea se restituie la magazie completând ambele exemplare cu cantitatea restituită în roșu sau în chenar.

La sfârșitul lunii gestionarul stabilește cantitatea totală eliberată închide fișa apoi ambele exemplare se predau la serviciul contabilitate.

BONUL DE CONSUM se utilizează pentru ieșirea materialelor din deposit pentru care nu se folosesc fișele limită de consum. El poate conține un singur material (bon de consum individual) sau mai multe materiale (bon de consum colectiv). Se completează în două exemplare din care unul va servi înregistrării în fișa de magazie a cantităților de materiale eliberate predându-se apoi la serviciul contabilitate care îl prelucrează cu ajutorul Oficiului de calcul.

Dacă la finele lunii au rămas materiale neconsumate acestea se predau la magazie întocmindu-se bon de predare – transfer – restituire.

3.2.2. CONTABILITATEA IEȘIRII MATERIALELOR PENTRU CONSUM ÎN PRODUCȚIE

Destinația firească a materiilor prime și materialelor existente în magaziile și depozitele unității patrimoniale este consumul în producție.

Materiile prime și materialele ce urmează a fi consumate în procesul de producție indiferent dacă servesc producției de bază sau celei auxiliare se consemnează în documentele primare pe măsura eliberări lor. Aceste materii prime și materiale se înregistrează în contabilitatea financiară în cursul lunii la prețurile de înregistrare prin debitul conturilor de cheltuieli.

Deci pe lângă conturile specifice de stocuri 301 “Materii prime” și 302 “Materiale consumabile” se utilizează și următoarele conturi de cheltuieli: 601 “Cheltuieli cu materiile prime”, 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”.

La ieșirea din patrimoniu stocurile se evaluează prin aplicarea următoarelor metode:

– metoda costului mediu ponderat (CMP)

– metoda primei intrări – primei ieșiri (FIFO)

– metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO)

– metoda identificării specifice

– metoda următorului intrat, primul ieșit sau cost de înlocuiri (NIFO)

– metoda prețului standard

Metoda costului mediu ponderat (CMP) – costul mediu ponderat se calculează după fiecare intrare sau lunar ca raport între valoarea totală a stocului inițial (Vsi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stoc (Qsi) plus cantitatea intrată (Qi).

În cazul în care CMP se calculează la sfârșitul lunii el are următoarea formulă de calcul:

CMP = (Vsi + Vi) : (Qsi + Qi)

În cazul în care el se calculează după fiecare recepție CMP se stabilește ca raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (Qsp) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = (Vsp + Vi) : (Qsp + Qi)

Dacă se ponderează cantitățile ieșite (Qe) cu costul unitar ponderat se obține valoarea bunurilor ieșite (Ve), adică:

Ve = CMP x Qe

Metoda primei intrări – primei ieșiri (FIFO) – bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție a primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului stocurile ieșite se evaluează la costul de achiziție al lotului următor în ordine cronologică.

Metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO) – în cazul acestei metode stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului anterior în ordine cronologică.

Metoda identificării specifice – această metodă pornește de la ipoteza că fiecare articol ieșit este identificat prin data de intrare și costul de achiziție.

Metoda următorului intrat, primul ieșit sau cost de înlocuiri (NIFO) această metodă presupune cã ieșirile din stoc să fie evaluate la valoarea de înlocuire bazate pe prețul ultimei facturi (eventual la prețul estimativ al următoarei facturi) sau prețul zilei.

Metoda prețului standard (prestabilit) – metoda “prețului standard” (prestabilit) antecalculat pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective corectate cu indicii de variație a prețurilor. Diferențele dintre prețul standard și costul efectiv de achiziție se înregistrează în faza de intrare distinct în contabilitate. Ele se repartizează asupra cheltuielilor pentru stocurile consumate în baza relațiilor de calcul:

a) determinarea coeficientului de repartizare:

K = sold inițial al contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” + Rulajul debitor al contului 308 / Sold inițial al contului 301 “Materii prime” + Rulajul debitor al contului 301

b) determinarea cotei de repartizare:

Cotă de repartizare = Coeficient de repartizare (K) x Valoarea ieșirilor de materii prime și materiale la prețul standard

Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de gradul I și II prevăzute în planul general de conturi pe grupe sau categorii de conturi.

Reglementările contabile românești recomandă evaluarea ieșirilor din stoc după metoda costului mediu ponderat (CMP) sau prin metoda FIFO.

Totuși aceste reglementări mențin posibilitatea unităților patrimoniale din țara noastră de a continua practica contabilă anterioară, de a evalua atât intrările cât și ieșirile din stoc la prețuri prestabilite sau standard, denumite și prețuri de înregistrare.

Consumul de materii prime și materiale consumabile se înregistrează pe seama cheltuielilor; pierderile din calamitățile naturale sau donațiile de materii prime vor fi considerate ca o cheltuială extraordinară; diferențele de preț ale materiilor prime și materialelor date în consum calculate cu ajutorul coeficientului de repartizare a diferențelor de preț K se repartizează asupra consumurilor de materii prime și materiale făcându-se înregistrarea în roșu.

S.C. SIMEX S.A. utilizează ca preț de înregistrare al stocurilor de materii prime și materiale prețul de facturare (adică acel preț înscris pe factura primită de la furnizori).

Totodată la determinarea prețului de ieșire a stocurilor de materii prime și materiale societatea S.C. SIMEX S.A. folosește metoda costului mediu ponderat (CMP).

3.2.3. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI MATERIALELOR DATE SPRE PRELUCRARE LA TERȚI

În anumite situații pentru desfășurarea normală a procesului de producție apare necesitatea ca o parte din materialele utilizate să fie supuse unor prelucrări prealabile. Asemenea prelucrări pot fi făcute atât de societate cât și de terți. Trimiterea materialelor spre prelucrare la terți nu reprezintă pentru societate un consum de materiale, de aceea nu se justifică folosirea bonurilor de consum la eliberarea lor din depozit.

La expedierea materialelor se întocmește aviz de expediere în două exemplare. Un exemplar însoțește materialele pe timpul transportului, iar celălalt exemplar rămâne societății pentru înregistrarea operației în contabilitate. La reîntoarcerea în unitate a acestor materiale se face recepția lor întocmindu-se nota de recepție și constatare de diferențe.

Contabilitatea materialelor date spre prelucrare la terți se ține cu ajutorul contului 351 “Materii și materiale aflate la terți”. Evaluarea lor se face la preț de înregistrare.

3.2.4. CONTABILITATEA MATERIALELOR INVENTARIATE

INVENTARIEREA reprezintă mijlocul principal prin care se constată concordanța dintre realitate și datele contabilității. Inventarierea se află într-o strânsă legătură cu celelalte procedee ale metodei contabilității. Astfel toate operațiunile economice se consemnează în documentele corespunzătoare, datele din documente se înregistrează în conturi, exactitatea înregistrărilor din conturi se controlează cu ajutorul balanței de verificare, informațiile din conturi se confruntă cu realitatea și se pune de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii, iar pe baza tuturor acestor lucrări se întocmește bilanțul contabil.

Unitățile patrimoniale au obligația legală să efectueze inventarierea patrimoniului:

a) la începutul activității unității

b) cel puțin odată pe an, de regulă la sfârșitul anului, pe parcursul funcționării lor

c) în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității

d) în cazul modificării prețurilor

e) la cerea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevăzute de lege

f) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite astfel în mod cert decât prin inventariere

g) ori de câte ori intervine o predare – primire de gestiune

h) cu prilejul reorganizării gestiunilor

i) ca urmare a calamitățior naturale sau a unor cazuri de forță majoră sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Inventarierea în calitatea sa de procedeu al metodei contabilității îndeplinește mai multe funcții dintre care cele mai semnificative sunt:

a) funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitate. Oricât de riguros este organizată activitatea de depozitare și gestionare a bunurilor în anumite situații pot să apară diferențe dintre soldurile scriptice și realitate. Prin compararea situației faptice stabilită prin inventariere cu situția scriptică din contabilitate se stabilesc plusurile și minusurile de inventar și se iau măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea.

b) funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului. Inventarierea este punctul de pornire și punctul de închidere al oricărui exercițiu. Pe baza inventarierii se deschid conturile și tot pe baza inventarierii se închid conturile și se definitivează bilanțul contabil.

c) funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și vânzărilor în cazul în care se utilizează metoda inventarului intermittent.

Inventarierea stă la baza întocmirii unui bilanț real contribuind la asigurarea unei imagini fidele și la aplicarea principiului prudenței în contabilitate. Inventarul nu se confruntă cu bilanțul deși ambele prezintă elemente patrimoniale la un moment dat.

Inventarierea patrimoniului se efectuează de către comisii de inventariere formate din cel puțin două persoane numite prin decizie scrisă sau o persoană în cazul societăților mici.

Comisiile de inventariere sunt coordonate acolo unde este cazul de către o comisie centrală numită de asemenea prin decizie scrisă emisă de conducerea societății. Ea are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze și să controleze modul de efectuare a operațiunilor de inventariere. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunilor respective.

ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape:

1) Pregătirea inventarierii – este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise în care se iau o serie de măsuri:

se constituie prin dispoziție scrisă a conducătorului unității o comisie de inventariere

se sigilează căile de acces în gestiune cu excepția locului unde începe inventarierea

se cere gestionarului o declarație scrisă din care trebuie să rezulte dacă are în gestiunea sa bunuri nerecepționate sau bunuri care nu aparțin gestiunii, dacă a primit sau predat bunuri fără să întocmească documentele necesare

se sistează operațiunile de intrare-ieșire a bunurilor din gestiune

se grupează bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente și pe categorii de prețuri

se verifică dacă aparatele de măsură sunt în bună stare de funcționare

se asigură înregistrarea tuturor operațiunilor în contabilitatea sintetică și analitică și în evidența operativă.

2) Se ridică de la gestiune toate evidențele operative și se vizează după ultima operațiune. Constatarea și descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii.

Inventarierea propriu-zisă se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, constatările trecându-se în “Listele de inventariere”.

Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri și pe persoane responsabile de integritatea lor.

De asemenea se întocmesc liste de inventariere separate pentru bunurile care nu aparțin gestiunii, dar au fost găsite în cadrul acesteia, bunurile necorespunzătoare calitativ, bunurile fără mișcare și de prisos.

Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului, unității de măsură, indicilor calitativi, prețului unitar de evidență. Listele de inventariere se completează citeț, fără ștersături sau intercalări de rânduri. Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, cotate sau calcule tehnice.

În vederea calculării plusurilor și minusurilor de inventar elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu, denumită valoare contabilă (Vc).

Pentru asigurarea imaginii fidele evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face astfel:

– bunurile de natura stocurilor se evaluează la valoarea actuală, denumită valoare de inventar

– bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element

Cu ocazia închiderii exercițiului se compară valoarea de intrare (Vi) cu valoarea de utilitate (Vu) stabilită pe baza inventarului. Pentru stocuri se vor putea constata următoarele situații:

Vu > Vi – nu se fac înregistrări în contabilitate

Vu < Vi – diferența (constatată în minus) se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor.

Rezultatele inventarierii se consemnează într-un “Proces verbal de inventariere” care cuprinde: perioada și gestiunile inventariate, persoanele care au participat la inventariere, plusurile și minusurile constatate, bunurile depreciate.

3) Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a diferențelor constatate la inventariere.

Propunerile formulate de comisiile de inventariere servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată prin inventariere.

A) plusurile constatate la inventarierea stocurilor se înregistreză în contabilitate prin debitarea conturilor de stocuri

B) pentru regularizarea diferențelor în minus constatate la inventariere, potrivit H.G. nr. 1885/1990, lipsurile constatate care se datorează din vina unei persoane se recuperează de la cei vinovați. Pentru materialele lipsă evaluarea pagubei se face luându-se ca bază prețurile de înregistrare și TVA-ul aferent.

3.2.5. CONTABILITATEA ALTOR IEȘIRI DE MATERIALE

Pe lângă consumul în producție materiile prime și materialele pot ieși din unitatea patrimonială cu alte destinații: vânzarea ca mărfuri, retrase din aportul la capitalul social, date cu titlu gratuit sau pot exista pierderi prin deprecierea lor. În cazul în care se constată că mișcarea unor stocuri de materii prime și materiale este foarte lentă sau dacă există stocuri fără mișcare acestea pot fi vândute ca atare sub formă de mărfuri întocmindu-se cu această ocazie aviz de expediere și factură.

Donații de materii prime și materiale (ieșiri cu titlu gratuit) sau dacă există pierderi din calamități naturale acestea vor fi înregistrate ca și cheltuieli extraordinare.

În cadrul S.C. SIMEX S.A. se realizează donați de mobilier precum și alte produse de mobilier.

Deprecierile de stocuri de materii prime și materiale pot fi deprecieri ireversibile sau deprecieri reversibile:

a) deprecierile ireversibile scad valoarea stocurilor de materii prime și materiale sub valoarea lor de înregistrare în contabilitate în mod ireversibil. În urma întocmirii “Proceselor verbale de constatare a deprecierilor” acestea se vor înregistra ca și cheltuieli extraordinare.

b) pentru deprecierile reversibile care scad valoarea stocurilor sub valoarea lor de înregistrare în contabilitate în mod reversibil se pot constitui provizioane la nivelul diferențelor dintre prețul zilei (mai mic) la care sunt evaluate elementele componente ale stocurilor la inventarul efectuat la finele exercițiului financiar și valoarea contabilă (mai mare) a elementelor patrimoniale respective.

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se poate realiza cu ajutorul conturilor din grupa 39 “Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție”.

În cadrul S.C. SIMEX S.A. se constituie trimestrial provizioane pentru deprecierea stocurilor.

CAP. IV. PREZENTAREA GENERALA A UNITĂȚII S.C. SIMEX S.A. ȘIMLEU SILVANIEI. MONOGRAFIE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE LA S.C. SIMEX S.A

4.1. PREZENTAREA GENERALÃ A UNITÃȚII S.C. SIMEX S.A. ȘIMLEU SILVANIEI

4.1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII. SCURT ISTORIC. ACTUL DE CONSTITUIRE A SOCIETĂȚII ȘI FORMA JURIDICĂ

Societatea comercială supusă atenției în lucrarea de față este S.C. SIMEX S.A., iar obiectivul urmărit în cadrul acesteia sunt stocurile de materii prime și materiale consumabile.

Societatea datează de prin anii 1940 făcând parte din Industria Locală „Măgura” Șimleu având o activitate variată: producerea de cărămizi, prelucrări metalice, producția de mobilier din lemn.

Prin anii 1975 – 1978 fabrica se profilează numai pe producția de mobilier din lemn luând denumirea de Fabrica de Mobilă Șimleu subordonată lui I.P.L. Zalău, dar cu conducere și compartimente funcționale proprii.

După revoluția din 1989 conducerea a considerat că societatea este în stare să se coordoneze singură și a făcut demersuri pentru desprinderea din I.P.L. Zalău. Acest lucru a dus, în 1991, la înființarea propriu-zisă a S.C. SIMEX S.A. ca societate de sine stătătoare, cu personalitate juridică, producătoare de mobilier din lemn.

Societatea producând în special pentru piața germană, tehnicienii și inginerii fabricii au făcut deplasări în această țară, unde au observat tehnologia performantă de care dispun fabricile de profil din aceasta țară. Ca urmare,societatea a investit în mașini și utilaje performante capabile să facă o serie de operații care înainte de modernizare erau făcute de cel puțin 3-4 mașini.

În anul 1996 societatea se privatizează prin metoda MEBO. Până în anul 2000 societatea a cunoscut suișuri și coborâșuri și datorită instabilității economice naționale. Piața Germaniei, unde se exporta circa 90% din producția lunară fiind suprasaturată de mobilă a forțat conducerea societății să ducă tratative cu țările din fosta Uniune Sovietică, o piață mult mai exigentă, dar mai bine plătită.

Dar odată cu livrarea de produse pe piața estică sortimentația de mobilă existentă nu mai era suficientă, ca urmare, compartimentul proiectare împreună cu conducerea au prospectat piața și s-au aliniat la cerințele lor.

Apoi, în 1999, capacitatea de producție a societății nu a mai făcut față cererii de mobilă de pe piață și conducerea a luat decizia înființării unei societăți cu același profil în fosta fabrică de mobilă din Cehu – Silvaniei, ea numindu-se CESIMEX, unde S.C. SIMEX S.A. are acțiuni de 100%.

Văzând că succesul scontat nu a întârziat să apară conducerea hotărăște să mai înființeze o societate în Satu – Mare, astfel ia ființă societatea NORD SIMEX Satu – Mare în care S.C. SIMEX S.A. deținea majoritatea de acțiuni. Apoi, în anul 2003 din societatea mamă S.C. SIMEX S.A. a luat ființă în orașul Șimleu Silvaniei o altă societate, S.C. SIMEX PLUS S.R.L.

Tot în 2003 existând atâtea societăți unde deținătoare majoritară de acțiuni era S.C. SIMEX S.A. era necesar înființarea unui for de conducere a lor. Acesta a fost înființat în Satu – Mare și poartă denumirea de Grupul de Firme SIMEX coordonând de multe ori și disponibilitățile bănești ale firmelor din Grup.

Și, în sfârșit, în anul 2004, la Zalău, S.C. SIMEX S.A. și Grupul de Firme SIMEX a hotărât achiziționarea de grajduri de la fosta AVICOLA și transformarea acestora în hale de producție de mobilă. La societatea nou înființată S.C. SIMEX S.A. deține acțiuni în proporție de 40%, având o implicare majoritară.

În consecința de-a lungul existenței S.C. SIMEX S.A. s-a putut observa o bună politică managerială, alinierea la economia de piață și la deschiderea spre Occident, unde economia a avansat într-un ritm fulgerător.

DATE DE IDENTIFICARE ALE S.C. SIMEX S.A.

S.C. SIMEX S.A are sediul în localitatea Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, strada Cehei, nr. 100, telefon 0260/678653, fax 0260/678203, cont bancar deschis la BRD Zalău RO87BRDE320SV00799943200.

S.C. SIMEX S.A. este înregistrată în Registrul Comerțului la Camera de Comerț și Industrie Zalău la data de 17.06.1991, sub nr. J31/309/1991, având codul fiscal R687479.

Forma juridică a S.C. SIMEX S.A. este de societete pe acțiuni, cu capital integral privat, se organizează și funcționează pe baza prezentului „Regulament de Organizare și Funcționare” elaborat în conformitate cu legile române, prevederile statului și statutului său de activitate.

Societatea are: plan propriu, încheie contracte direct cu beneficiarii, beneficiază de credite bancare, are relații directe economice, financiare și juridice cu diverse regii autonome, societăți comerciale, firme și alte forme de organizare, de stat, independente și profesionale din toată țara și străinătate.

S.C. SIMEX S.A. poate încheia contracte la intern și extern pentru produsele pe care le realizează, are preocupări intense pentru retehnologizări, reproiectarea produselor și reproiectarea altora cu alți parametrii conform celor de pe plan mondial.

Această societate este afiliată la Asociația Producătorilor de Mobilă din România unde plătește cotizații lunare. Asociația apără interesele societății atât în țară cât și în străinătate, organizând și participând cu exponate la diferite târguri și expoziții de mobilă: MOBEXPO București, Târgul de mobilă de la Kiev, Expo Transilvania Cluj – Napoca, Expoziția Internațională de Mobilă de la București (BIFE).

Situația generală

În prima parte a anului 1996 societatea a fost cuprinsă în programul de privatizare, fiind privatizată prin metoda MEBO.

Capitalul social subscris al societății este de 4.203.981,513 lei, divizat în 7.379.290 acțiuni nominative în valoare de 0,5698 lei fiecare.

Structura acționariatului:

Asociația PAS (PAS: programul acțiunilor salariaților) deține 3.025.525 de acțiuni;

S.C. Proexim S.R.L. București deține 737.925 de acțiuni;

Persoanele fizice dețin 3.595.607 de acțiuni;

Alte persoane juridice dețin 20.233 de acțiuni.

4.1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE. PIAȚA

În statutul societății S.C. SIMEX S.A. referitor la domeniul de activitate se prevede că obiectul principal de activitate este producerea și comercializarea mobilierului din lemn, cu grad ridicat de prelucrare, destinat exportului.

PIAȚA

S.C. SIMEX S.A. are parteneri traditionali stabili, beneficiari, atât în țară (interni) cât și în străinătate (externi).

S.C. SIMEX S.A. are un departament de design care este preocupat de a oferi noi modele caracteristice piețelor pe care sunt prezenți.

Publicitatea produselor fabricate de S.C. SIMEX S.A. se face prin tipărirea de cataloage, pliante, broșuri, prin participarea la târguri și expoziții de profil din țară și din străinătate, și cu ajutorul internetului unde firma are deschisă o pagina de web (www.simex.ro).

Cataloagele, pliantele și broșurile sunt împărțite în timpul târgurilor și expozițiilor partenerilor de afaceri și nu numai, astfel realizandu-se o propagare voita sau accidentală și pe alte piețe decât cele pe care participă, sloganul firmei fiind: „Noi întotdeauna ne gândim la confortul Dumneavoastră”.

S.C. SIMEX S.A. își vinde produsele în proporție de 90% pe piața externă. Aceasta se realizează prin export direct sau export prin comisionari.

Compania se confruntă cu o concurență acerbă, specifică domeniului, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Liderii pe piață se identifică cu cei mai puternici concurenți externi din domeniu, iar oferta lor se caracterizează printr-un nivel înalt de calitate, bazat pe inovații tehnologice majore și pe materii prime de cea mai bună calitate. Totodată, concurenții externi practică prețuri înalte, uneori foarte înalte pentru piața din România, aceasta constituind un avantaj major pentru companie, care oferă produse originale, la prețuri accesibile pentru consumatorii locali.

În confruntarea cu clienții interni, compania deține o poziție bună și datorită faptului că reușește să se adapteze continuu la cerințele de modernizare a produselor de mobilier.

DESCRIEREA PRODUSELOR SOCIETĂȚII

Sortimentația de produse finite de mobilier realizate de S.C. SIMEX S.A. este vastă, diversificată, de calitate superioară, acoperind o parte mare din piața internă și externă de produse de mobilier, pe mai multe categorii de sortimente și anume:

Categoria sufragerii: Elisabeth, Royal, Rossete, Cristina;

Categoria dormitoare: Venezia, Venezia Lux, Valentina, Michelle, Marina, Claudia;

Categoria holuri: Cleopatra,Royal, Cristina;

Categoria grupe de colț (banchetă, masă și 2 scaune): Malaga, Loredana, Sardinia, Trier;

Categoria mese solo: Boston, Mario, Royal, Marco;

Categoria cabinete de lucru: Royal, Venezia, Cristina, President;

Categoria scaune pentru sufragerii și scaune solo (cu și fără braț): Cristina, Royal, Anastasia, Mario, Marco, Elisabeth, Rossete, Michelle, Cleopatra, Scaun de bar Cristina, Scaun rotativ Cristina.

Produsele fabricate de S.C. SIMEX S.A. poartă viza CTC-ului, ca însemn al calității lor, iar prototipurile și monstrele sunt omologate în prealabil de către beneficiarul de contract.

4.1.3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SOCIETĂȚII

Pentru derularea activității S.C. SIMEX S.A. și realizarea unei conduceri eficiente organigrama societății se prezintă ca un ansamblu de compartimente, funcții de conducere și relații între acestea care constituie structura de organizare.

Principalele funcțiuni ale firmei desprinse din structura organizatorică sunt:

producție;

comercial;

personal;

financiar-contabil.

În structura organizatorică la S.C. SIMEX S.A. legatura între compartimentele funcționale a fost stabilită în funcție de importanța, frecvența legăturilor între ele, autonomia funcțională, competența șefilor acestora și nivelul de specializare al limbajului utilizat în realizarea obiectivelor și atribuțiilor conform organigramei.

Conducerea firmei S.C. SIMEX S.A. este asigurată de:

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Comitetul de Direcție;

Audit;

Directorul General;

Conducerea executivă.

Adunarea Generală a Acționarilor este constituită din acționarii societății și este organul superior care ia hotărârile prevăzute în statutul ei.

Societatea S.C. SIMEX S.A. este administrată de un Consiliul de Administrație compus din 7 administratori, aleși de Adunarea Generală a Acționarilor care au calitatea de acționari. Numărul de administratori este stabilit în raport cu volumul și specificul activității societății.

Administratorii societății sunt desemnați în contractul de societate.

În relațiile cu terții societatea este reprezentată de către președintele Consiliului de Administrație, în limitele împuternicirilor date de către Consiliul de Administrație sau în lipsa lui de către unul din vicepreședinții desemnați de președinte. Președintele Consiliului de Administrație este obligat să pună la dispoziția acționarilor și cenzorilor la cererea motivată a acestora toate documentele societății.

Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale unui comitet de direcție, compus din 3-5 membri. Președinții și vicepreședinții Consiliului de Administrație vor face parte, obligatoriu, din Comitetul de Direcție.

Deciziile comitetului de direcție se iau în majoritatea absolută a voturilor membrilor săi.

Comitetul de direcție este obligat să prezinte la fiecare ședință a Consiliului de Administrație registrul său de deliberări.

Membrii Comitetului de Direcție și directorii unei societăți pe acțiuni nu vor putea fi fără autorizarea Consiliului de Administrație administratori, membrii în Comitetul de Direcție, cenzori sau asociați cu răspundere nelimitată în alte societăți concurente sau având același obiect, nici exercita același comerț sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării și răspunderii pentru daune.

Comitetul de Direcție va trebui să înștiințeze Consiliul de Administrație de toate abaterile constatate în executarea obligației lui de supraveghere.

Gestiunea societății este controlată de către firma de audit S.C. GRADIENT S.R.L. din Cluj – Napoca, societatea aplicând Standardele Internaționale de Contabilitate.

Directorul general care îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului de Administrație coordonând activitatea directorilor pe funcțiuni, organizând și conducând activitățile tehnice, economice și sociale, răspunde de întreaga activitate desfășurată în unitate.

Sistemul de conducere practicat la S.C. SIMEX S.A. este pe bază de obiective și anume:

realizarea unor produse competitive din punct de vedere al calității și prețurilor;

reorganizarea activității, astfel încât gradul de ocupare al mașinilor să fie maxim;

creșterea productivității muncii;

operativitate și respectarea termenelor;

utilizarea rațională și eficientă a resurselor financiare;

reducerea costurilor;

valorificarea optimă a spațiilor și terenurilor disponibile.

S.C. SIMEX S.A. dispune de un numar de 391 de salariați, structurați sub următoarea formă:

– direct productivi 268 reprezentând 68%

– indirect productivi 82 reprezentând 20%

– maiștrii, șefi ateliere 14 reprezentând 3%

– TESA 37 reprezentând 9%.

Figura 1 Structura personalului la S.C. SIMEX S.A.

Structura personalului la S.C. SIMEX S.A. după nivelul de pregătire se prezintă astfel:

personal cu studii superioare 40 reprezentând 10%

personal cu studii medii 318 reprezentând 81%

personal cu studii elementare 33 reprezentând 9%.

Figura 2 Structura personalului după studii la S.C. SIMEX S.A.

4.2. MONOGRAFIE PRIVIND CONTABILITATEA INTRÃRILOR ȘI IEȘIRILOR STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE LA S.C. SIMEX S.A

Pentru reflectarea în contabilitate a stocurilor de materii prime și materiale consumabile folosim următoarele analitice la contul 301 “Materii prime”:

301.1 – Cherestea fag

301.2 – Cherestea tei

301.3 – Cherestea rășinoase

301.4 – Uree granulată

301.5 – Ulei

301.6 – Diluant

301.7 – Suport poliță metal

La contul 601 “Cheltuieli cu materii prime” folosim următoarele analitice:

601.1 – Cheltuieli cu cherestea fag

601.2 – Cheltuieli cu cherestea tei

601.3 – Cheltuieli cu cherestea rășinoase

601.4 – Cheltuieli cu uree granulată

601.5 – Cheltuieli cu ulei

601.6 – Cheltuieli cu diluant

601.7 – Cheltuieli cu suport poliță metal

A. DEPOZIT DE CHERESTEA

1. GESTIUNEA CHERESTEA FAG 32MM

a) În data de 31.03.2008 se primește factura numărul 9454018 de la S.C. HERCULES PRODIMPEX S.R.L. pentru achiziționarea în cursul lunii pe baza avizelor de însoțire a mărfii numărul 4856008, 4856016, 4856040, 4856041, 4856049, 4856118, 4856129 a 131,82 mc de cherestea fag de 25 și 32 mm la prețul de 410 lei/mc, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 84.

301.1 Cherestea fag = 401 Furnizori 54046,20

4426 T.V.A. deductibilă = 4427 T.V.A. colectată 10268,78

b) În data de 13.03.2008 se trimite factura numărul 85007 la S.C. CESIMEX S.R.L pentru vânzarea în cursul lunii pe baza avizelor de însoțire a mărfii numărul 767, 768 a 8,483 mc de cherestea fag la prețul de 448,5 lei/mc.

371 Mărfuri = 301.1 Cherestea fag 3804,63

411 Clienti = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 3804,63

4427 T.V.A. colectată = 4426 T.V.A. deductibilă 722,88

607 Cheltuieli cu mărfurile = 371 Mărfuri 3804,63

c) În data de 28.02.2008 se dă în consum pe baza fișei limită cherestea fag de 32 mm în valoare de 1128,73 lei.

601.1 Cheltuieli cu cherestea fag = 301.1 Cherestea fag 1128,73

2. GESTIUNEA CHERESTEA TEI 32 MM

a) În data de 17.04.2008 se primește factura numărul 000429 de la S.C. L.D.T. LUCY TRANS S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 6290989 pentru achiziționarea a 8,976 mc cherestea tei la prețul de 650 lei/mc și a 12,024 mc cherestea tei la prețul de 470 lei/mc, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 111.

301.2 Cherestea tei = 401 Furnizori 11485,68

4426 T.V.A. deductibilă = 4427 T.V.A. colectată 2182,28

b) În data de 7.04.2008 se trimite factura numărul 85011 la S.C. MICRO S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 3321777 pentru vânzarea a 4,118 mc cherestea tei la prețul de 540,5 lei/mc.

371 Mărfuri = 301.2 Cherestea tei 2225,78

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 2225,78

4427 T.V.A. colectată = 4426 T.V.A. deductibilă 422,90

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 2225,78

c) În data de 13.03.2008 se dă în consum pe baza fișei limită cherestea tei de 32 mm în valoare de 1760 lei.

601.2 Cheltuieli cu cherestea tei = 301.2 Cherestea tei 1760,00

3. GESTIUNEA CHERESTEA RĂȘINOASE 48 MM

a) În data de 1.04.2008 se primește factura numărul 9454041 de la S.C. HERCULES PRODIMPEX S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 4856133, 4856135 pentru achiziționarea a 27,214 mc cherestea fag la prețul de 410 lei/mc și a 26,747 mc cherestea rășinoase la prețul de 430 lei/mc, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 105.

% = 401 Furnizori 22658,95

301.1 Cherestea fag 11157,74

301.3 Cherestea rășinoase 11501,21

4426 T.V.A. deductibilă = 4427 T.V.A. colectată 4305,20

b) În data de 17.04.2008 se trimite factura numărul 85013 domnului Boșca Vasile, a avizului de însoțire a mărfii numărul 3321781 și a bonului de vânzare fiscal numărul 2067409 pentru vânzarea a 0,200 mc cherestea rășinoase la prețul de 504 lei/mc, T.V.A. 19 %.

371 Mărfuri = 301.3 Cherestea rășinoase 100,80

411 Clienți = % 119,95

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 100,80

4427 T.V.A. colectată 19,15

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 100,80

c) În data de 10.04.2008 se dă în consum pe baza fișei limită cherestea rășinoase de 48 mm în valoare de 20,64 lei.

601.3 Cheltuieli cu cherestea rășinoase = 301.3 Cherestea rășinoase 20,64

B. DEPOZIT MATERIALE CHIMICE ȘI MATERIALE CONSUMABILE

1. GESTIUNEA UREE GRANULATĂ

a) În data de 21.04.2008 se primește factura numărul 2029490 de la S.C. ATA YURT S.R.L. pentru achiziționarea a 500 kg uree tehnică la prețul de 1,34 lei/kg, T.V.A. 19 %, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 3288.

% = 401 Furnizori 797,30

301.4 Uree granulată 670,00

4426 T.V.A. deductibilă 127,30

b) În data de 28.03.2008 se trimite factura numărul 84071 la S.C. SIMEX PLUS S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 84036 pentru vânzarea a 50 kg uree granulată la prețul de 1,140 lei/kg, T.V.A. 19 %.

371 Mărfuri = 301.4 Uree granulată 57,00

411 Clienți = % 67,83

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 57,00

4427 T.V.A. colectată 10,83

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 57,00

c) În data de 14.02.2008 se dă în consum pe baza fișei limită uree granulată în valoare de 10,20 lei.

601.4 Cheltuieli cu uree granulată = 301.4 Uree granulată 10,20

2. GESTIUNEA ULEI

a) În data de 29.02.2008 se primește factura numărul 83008 de la S.C. SIMEX SERVICE S.R.L. și a avizului de expediere numărul 83007 pentru achiziționarea a 3 bidoane de 20 litri de ulei a 275,170 lei/bidon și a altor materiale consumabile în sumă de 110,91 lei, T.V.A. 19 %, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 3158.

% = 401 furnizori 1114,34

301.5 Ulei 825,51

302 Materiale consumabile 110,91

4426 T.V.A. deductibilă 117,92

b) În data de 10.03.2008 se trimite factura numărul 84066 la S.C. EUROSIMEX S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 84028 pentru vânzarea a 1,5 litri ulei la prețul de 119,38 lei/l, T.V.A. 19 %.

371 Mărfuri = 301.5 Ulei 179,07

411 Clienți = % 213,09

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 179,07

4427 T.V.A. colectată 34,02

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 179,07

c) În cursul lunii decembrie s-a dat în consum pe baza fișei limită individuală ulei în valoare de 1479,31 lei.

601.5 Cheltuieli cu ulei = 301.5 Ulei 1479,31

3. GESTIUNEA DILUANT

a) În data de 22.02.2008 se primește factura numărul 89290 de la S.C. SIMEX GRUP S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 89290 pentru achiziționarea a 2600 litri diluant la prețul de 4,550 lei/l, T.V.A. 19 %, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 3136.

% = 401 Furnizori 14077,7

301.6 Diluant 11830,0

4426 T.V.A. deductibilă 2247,7

b) În data de 31.01.2008 se trimite factura numărul 84014 la S.C. SIMEX SERVICE S.R.L. și a avizului de însoțire a mărfii numărul 84014 pentru vânzarea a 50 litri diluant la prețul de 4,810 lei/l și a altor materiale consumabile în valoare de 57,53 lei, T.V.A. 19%.

371 Mărfuri = 301.6 Diluant 240,50

371 Mărfuri = 302 Materiale consumabile 57.53

411 Clienți = % 354,66

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 298,03

4427 T.V.A. colectată 56,63

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 298,03

c) În data de 26.02.2008 se dă în consum pe baza fișei limită diluant în valoare de 295,83 lei.

601.6 Cheltuieli cu diluant = 301.6 Diluant 295,83

4. GESTIUNEA SUPORT POLIȚĂ METAL

a) În data de 21.04.2008 se primește factura numărul 569 de la S.C. FEROCHIM S.R.L. pentru achiziționarea a 10000 bucăți support poliță metal la prețul de 0,07 lei/buc și a altor materiale consumabile în valoare de 6770,78 lei, T.V.A. 19%, întocmindu-se și nota de recepție și constatare de diferențe numărul 3290.

% = 401 Furnizori 8890,23

301.7 Suport poliță metal 700,00

302 Materiale consumabile 6770,78

4426 T.V.A. deductibilă 1419,45

b) În data de 29.02.2008 se trimite factura numărul 84046 la S.C. MICRO S.R.L. pentru vânzarea a 200 bucăți support poliță metal la prețul de 0,440 lei/buc și a altor materiale consumabile în valoare de 529 lei, T.V.A. 19%.

371 Mărfuri = 301.7 Suport poliță metal 88,00

371 Mărfuri = 302 Materiale consumabile 529,00

411 Clienți = % 734,23

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 617,00

4427 T.V.A. colectată 117,23

607 Cheltuieli cu mărfuri = 371 Mărfuri 617,00

c) În data de 14.02.2008 se dă în consum pe baza fișei limită suporți poliță metal în valoare de 5,6 lei.

601.7 Cheltuieli cu support poliță metal = 301.7 Suport poliță metal 5,60

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În procesul de producție fiecare societate comercială are nevoie de materii prime și materiale care se consumă și se regăsesc integral sau parțial în noile produse.

Materiile prime și materialele consumabile constituie substanța de bază a procesului de producție consumându-se sau regăsindu-se în starea lor inițială sau transformată în produsul finit.

Referitor la aceste resurse materiale:

trebuie urmărite modalitățile de asigurare a societății comerciale cu stocuri corespunzătoare de materii prime și materiale

trebuie evidențiate și valorificate rezervele interne ale societății comerciale în acest domeniu

trebuie sporit gradul de valorificare al materiilor prime și materialelor în procesul productiv.

Privind aceste stocuri de materii prime și materiale consumabile principalele obiective ale S.C. SIMEX S.A. pentru momentele viitoare s-ar putea concretize în următoarele:

1) gestiunea optimă a stocurilor

2) contabilizarea corectă și eficientă a datelor

3) respectarea și aplicarea legislației și normelor contabile în vigoare

1. Gestiunea optimă a stocurilor presupune o strategie de aprovizionare care să asigure un nivel optim și corespunzător al mărimii lotului de aprovizionare, respectiv al stocului din depozit rezultat al unei minimizări al costurilor implicite.

În acest sens se are în vedere asigurarea societății comerciale cu stocurile necesare de materii prime și materiale, valorificarea în mod corespunzător a resurselor interne ale societății precum și sporirea gradului de valorificare a resurselor materiale.

Asigurarea societății comerciale cu stocuri corespunzătoare este negativ influențată de neîndeplinirea programului de aprovizionare. Cauzele acesteia sunt nerespectarea termenelor de livrare din partea furnizorului, calitatea inferioară a materialelor livrate la terți, modificări ale prețului de livrare, necorelarea planului de producție cu cel de aprovizionare, neacoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat, schimbări structurale ale fabricației, neonorarea obligațiilor față de furnizori.

Obținerea unor rezultate economico – financiare pozitive depinde de gradul de valorificare a materialelor în producție și de eficiența utilizării acestora în procesul productiv.

Între indicatorii de măsurare a eficienței consumului de resurse materiale amintim gradul de valorificare a resurselor materiale determinat ca raport între producția marfă (Qm) sau cifra de afceri (CA) și valoarea materialelor consumabile (M), astfel:

Gu = sau Gu =

Eficiența consumului de resurse materiale se determină ca raport între valoarea acestor resurse și producția marfă (sau cifra de afaceri) obținută, adică:

Em = = +

unde Md – materii prime

Mi – materiale consumabile

Resursele materiale au un impact major asupra activității economice și financiare a agentului economic prin faptul că sunt limitate și costul de achiziție al acestora este într-o continuă schimbare. Deci trebuie evidențiate măsurile de întreprins pentru reducerea lor continuă.

Prețul materiilor prime achiziționate deține o pondere destul de mare în costurile de producție astfel că variații mici ale prețurilor de aprovizionare pot genera schimbări mari în mărimea profitului obținut.

Printr-o colaborare strânsă cu furnizorii de materii prime și materiale se poate îmbunătății eficiența procesului de aprovizionare.

Reducerea costurilor materiale depinde de modificarea structurii în favoarea unor sortimente cu o rentabilitate mai mare cu prețuri de vânzare mai mari și costuri materiale pe produs mai mici.

Căile de reducere a costurilor materiale:

reducerea consumurilor specifice prin: mecanizare, automatizare, valorificarea superioară a resurselor materiale, calitatea materiilor prime, reproiectarea produselor, utilizarea unor materiale înlocuitoare

reducerea costului de aprovizionare prin: utlizarea rațională a mijloacelor de transport, aprovizionarea de la furnizori apropiați, obținerea unor prețuri mai avantajoase, reducerea pierderilor pe timpul transportului, depozitării și desfășurării proceselor tehnologice.

Creșterea veniturilor din exploatare presupune existența unui volum consistent de active circulante care în funcție de viteza lor de rotație contribuie la sporirea performanțelor economico – financiare ale societății comerciale.

Viteza de rotație a activelor circulante îmbracă două forme de exprimare și anume:

– ca număr de rotații

Kr =

– ca durată în zile a unei rotații

Dz = * T

unde: CA – cifra de afaceri

Ae – valoarea medie anuală a activelor circulante

T – timpul

Consecințele accelerării vitezei de rotație a activelor circulante sunt:

– sporirea veniturilor

– eliberarea de fonduri financiare pentru investiții

– sporirea rentabilității

S.C. SIMEX S.A. își propune să aplice optimizarea gestiunilor stocurilor de materii prime și materiale comparativ cu aprovizionarea curentă apărând avantajele concretizate în următoarele:

– reducerea costurilor totale care intervin în procesul gestiunii stocurilor

– reducerea suprafețelor de depozitare întrucât stocurile optime de materii prime sunt mai mici decât stocurile aflate în mod curent în depozit

– creșterea eficienței utilizării mijloacelor circulante datorită economiilor care apar în necesarul de mijloace circulante ca urmare a optimizării stocului de materii prime și materiale.

2. În vederea asigurării unei cât mai eficiente colectări, prelucrări și transmiteri a datelor în contabilitate în cadrul societății se utilizează mijloace electronice de calcul. Programul informatic AS 2000 pe care îl utilizează pentru contabilitate este conceput de angajații firmei de softuri ALFA SOFT Cluj – Napoca. Programul este complex și flexibil furnizând și prelucrând date ale întregului ciclu contabil al S.C. SIMEX S.A. Programul informatic este conceput astfel încât să respecte normele contabile în vigoare și să asigure toate informațile contabile necesare unui eventual control ulterior. Orice modificare a legislației actuale sau a politicii contabile elaborate de firmă va avea repercusiuni asupra programului informatic utilizat în sensul îmbunătățirii performanțelor și eficienței oferite de acesta în ținerea contabilității.

3. Aplicarea în practică a principiului prudenței impune constituirea de ajustări pentru deprecierea valorii stocurilor. Formarea ajustărilor pentru deprecierea valorii stocurilor are ca motivație economică acordarea unui avantj fiscal agentului economic și anume o amânare a impozitului pe profit.

Ajustările pentru deprecierea valorii stocurilor pot fi considerate rezerve create pe seama cheltuielilor și destinate acoperirii riscurilor latente generate de deprecierea reversibilă a elementelor patrimoniale.

Potrivit precizărilor Ministerului Finanțelor agenții economici pot constitui și înregistra în contabilitate ajustări pentru deprecierea valorii stocurilor, dar cheltuielile ocazionate de acestea nu se consideră deductibile din punct de vedere fiscal pentru toate categoriile de ajustări.

Deci ajustările pentru deprecirea valorii stocurilor create nu aduc agenților economici avantajul fiscal presupus. Se consideră că o asemenea reglementare este doar temporară și că în perspectivă toate provizioanele constituite vor avea efectul preconizat prin normele financiar – contabile internaționale.

Ajustările pentru deprecierea valorii stocurilor se constituie și la S.C. SIMEX S.A. trimestrial pentru a se putea preîntâmpina ricul deprecierii stocurilor de materii prime și materiale.

Totodată firma respectă și aplică legislația și normele contabile aflate în momentul actual în vigoare. Deoarece firma este considerată ca fiind una mare și datorită faptului că este a treia firmă din România din domeniul acesta, ea este armonizată și aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară lucru evidențiat prin raportarea situațiilor financiare în formatul și cuprinsul cerut de aceste standarde.

BIBLIOGRAFIE

1. Caciuc Leonora, Imbrescu Carmen, Megan O. (2006), “Bazele teoretice ale contabilității”, Editura Mirton, ISBN 983-564-681-2, pag 80 – 111

2. Cotleț D., Megan O., Pelin A. (2005), “Situațiile financiare ale întreprinderii între informație și decizie”, Editura Orizonturi Universitare, ISBN 989-654-231-9, pag 48 – 80

3. Cotleț D., Megan O. (2007), “Raportările financiare ale entităților economice”, Editura Mirton, ISBN 965-325-965-2, pag 31 – 39

4. Dumbravă Partenie (2002), “Contabilitate financiară”, Editura Presa Universitară Clujeană, ISBN 973-655-785-2, pag 52 – 79

5. Dumitru Grațiela (2004), “Contabilitate”, Editura Universitară, ISBN , pag 59 – 68

6. Dumbravă Partenie (2002), “Contabilitate de gestiune”, Editura Presa Universitară Clujeană, ISBN 973-562-665-1, pag 48 – 56

7. Imbrescu Carmen, Moraru Mariana (2006), “Contabilitate financiară conformă cu directivele europene”, Vol II, Editura Mirton, ISBN 973-658-128-9, pag 53 – 72

8. Ineovan Felicia (2006), “Contabilitate financiară conformă cu directivele europene”, Vol I, Editura Mirton, ISBN 975-854-556-6, pag 61 – 88

9. Mateș D., Matiș D., Cotleț D., Pereș C., Domil Aura, Dumitrescu A. (2006), “Contabilitate financiară a entităților economice”, Editura Mirton, ISBN 984-544-158-8, pag 102 – 131

10. Matiș Dumitru și colaboratorii (2005), “Bazele contabilității agenților economici din România”, Editura Intelcredo, ISBN 975-865-557-5, pag 60 – 86

11. Moraru Marian, Moraru Maria (2006), “Contabilitatea financiară a agenților economici”, Editura Mirton, ISBN 973-661-781-5, pag 52 – 98

12. Oprea Ioan, Popa Irimie (2002), “Bazele contabilității. Logica înregistrărilor contabile”, Editura Dacia, ISBN 986-854-577-7, pag 93 – 108

13. Pântea Petru Iacob, Bodea Gheorghe (2003), “Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Contabile Europene”, Editura Intelcredo, ISBN 986-886-586-8, pag 71 – 89

14. Pântea Petru Iacob (2000), “Managenentul contabilității romînești”, Editura Intelcredo, ISBN 973-861-147-5, pag 41 – 70

15. Pântea Petru Iacob (2002), “Contabilitate practică – studii de caz și teste grilă”, Editura Intelcredo, ISBN 975-888-458-7, pag 32 – 50

16. Pântea Petru Iacob, Pop Atanasiu (2004), “Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Dacia, ISBN 956-866-541-1, pag 15 – 34

17. Pereș I., Caciuc Leonora, Mateș D., Iosif Anda, Imbrescu Carmen (2004), “Bazele contabilității”, Editura Mirton, ISBN 975-855-677-2, pag 39 – 71

18. Pop Atanasiu (2002), “Bazele teoretice și metodologice ale contabilității în partidă dublă”, Editura Presa Universitară Clujeană, ISBN 955-412-223-5, pag 38 – 59

19. Popovici Ilie (2002), “Funcțiunile conturilor, în cazul utilizării planului de conturi general (actualizări pentru anul 2003)”, Editura Danubius, ISBN 984-887-561-4, pag 23 – 60

20 Revista “Tribuna economică”, colecția 2006 – 2008

21. *** Legea contabilității nr 82/1991, republicată, modigicată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001

22. *** O.M.F.P. nr. 94/2001 privind Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate

23. *** O.M.F.P. nr. 306/22 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate și armonizate cu Directivele Europene

24. *** O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

25. *** Standardul Internațional de Contabilitate IAS 2 (revizuit în 1993), “Contabilitatea stocurilor”

26. *** www.simex.ro