Contabilitatea Si Gestiunea Rezultatului.recunoasterea Si Evaluarea Veniturilor Si Cheltuielilor

CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA REZULTATULUI.RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

Cuprins

Introducere

CAP.I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. DEFINIȚII ȘI CONCEPTE CHEIE. REGLEMENTĂRI CONTABILE

Definiții ale veniturilor, cheltuielilor, rezultatului;

Clasificarea veniturilor și a cheltuielilor

Documente contabile utilizate;

Reglementări contabile în domeniu

CAP.II. RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

2.1.Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor;

2.2. Evaluarea veniturilor și cheltuielilor;

2.3. Principiile și regulile evaluării;

2.4. Prezentarea veniturilor și cheltuielilor în situațiile financiare.

CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA CHELTUIELILOR LA „ S.C. Compania de Librarii Bucuresti S.A.”

3.1.Prezentarea societății;

3.2. Prezentarea situației economico-financiare a societății;

3.3.Contabilitatea operațiilor privind veniturile si cheltuielile pe 2 ani la S.C. Compania de Librarii Bucuresti S.A.

Cap.IV. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități patrimoniale. Pentru țara noastră se delimitează ca entități patrimoniale, regiile autonome, societățiile comerciale, instituțiile publice, asociațiile si celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară activități comerciale.

Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al intreprinderii.

Forma organizatorică și de funcționare a contabilității întreprinderii se diferențiază în principal în raport de concepția adoptată. În raport cu cele două culturi contabile: europeană și anglo-saxonă se pot utiliza două concepte organizatorice: monist si dualist. În România operează conceptul dualist, astfel la nivelul întreprinderii se disting două secțiuni ale contabilității: financiară și de gestiune, sau financiară și managerială ori externă și internă.

Încă de la apariția ei ca știință, este bine cunoscut faptul că aceasta a fost legată de constituirea, gestionarea și utilizarea eficientă a patrimoniului. Datele și informațiile operative sunt preluate din documentele de evidență curente, iar cele de sinteză sunt centralizate și apoi preluate în situațiile financiare anuale care prezintă situația patrimonială a unității și rezultatele sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un diagnostic economico-financiar necesar în evaluarea unității patrimoniale și depistarea eventualelor „puncte slabe” în activitatea desfășurată.

Informațiile economice ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor bănești, materiale și umane, să sesizăm și să examinăm aspectele pozitive, dar și problemele existente în vederea luării măsurilor ce se impun.

Realitățile societății moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piață și creșterea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie, conținut și operativitate și informația economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a unităților și rezultatele economico-financiare.

Sursa principală de date a sistemului informațional economic și totodată una din componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.

CAP.I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. DEFINIȚII ȘI CONCEPTE CHEIE. REGLEMENTĂRI CONTABILE

Definiții ale veniturilor, cheltuielilor, rezultatului;

Veniturile „totale” se compun din venituri „impozabile” si venituri „neimpozabile”.

Veniturile impozabile.

Veniturile impozabile sunt acele venituri care sunt luate in calcul la determinarea profitului impozabil, iar cele neimpozabile nu sunt luate in calcul la determinarea acestuia.Din punct de vedere contabil, in categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Veniturile neimpozabile

Veniturile neimpozabile sunt „veniturile scutite de la impozitare”, adica veniturile care nu se iau in calcul la determinarea profitului impozabil si a impozitului pe profit.

Veniturile neimpozabile sunt, de regula, acele venituri care au mai fost supuse impozitarii.

Din punct de vedere fiscal, cheltuielile se impart in deductibile, nedeductibile si cu deductibilitate limitata. Cunoasterea semnificatiei fiscale a acestor notiuni este esentiala pentru intelegerea corecta a sensului si continutului indicatorilor: profit contabil brut, profit impozabil, impozit pe profit, profit contabil net si dividende.

Cheltuielile deductibile sunt cheltuielile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

au la baza documente justificative;

sunt aferente obiectului de activitate al unitatii;

se regasesc in venituri impozabile;

conduc la obtinerea de venituri impozabile;

sunt efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile;

sunt efectuate fara depasirea limitelor admise de lege;

indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi scazute din veniturile impozabile, in scopul determinarii profitului impozabil.

Cheltuieli nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu indeplinesc conditiile legale pentru a fi scazute din venituri, in scopul determinarii profitului impozabil si a impozitului pe profit.

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care:

nu au la baza documente justificative;

nu sunt aferente obiectului de activitate;

nu se regasesc in veniturile impozabile;

nu conduc la obtinerea de venituri impozabile;

sunt efectuate cu depasirea limitelor prevazute de lege;

nu indeplinesc conditiile legale pentru a fi scazute din venituri, in scopul determinarii profitului impozabil.

Dintre multele exemple care se pot prezenta cu privire la cheltuielile deductibile, nedeductibile si cu deductibilitate limitata, cheltuielile cu diurna sunt cele mai edificatoare.

Cheltuieli cu deductibilitate limitata

Pentru anumite categorii de cheltuieli, destul de numeroase si importante, se stabileste, prin actele normative in vigoare, o limita pana la care acestea sunt deductibile.

Cheltuielile „nedeductibile” la calculul profitului impozabil cuprind atat cheltuieli nedeductibile integral, cat si cheltuieli efectuate peste limita deductibilitatii stabilite prin lege.

Cheltuielile care sunt incadrate in categoria de cheltuieli cu deductibilitate limitata si limitele pana la care se acorda deductibilitatea sunt diferite de la o perioada la alta, in functie de:

gradul de dezvoltare economica si sociala a tarii,

sistemul fiscal practicat,

principiile de echitate fiscala si sociala aplicate,

masurile de protectie sociala promovate de stat,

gradul de realizare a bunastarii sociale,

necesitati bugetare.

Rezultatul contabil si rezultatul fiscal

Determinarea rezultatului prin contul 121 Profit sau pierdere.

Rezultatul contabil înainte de impozitare se determină ca diferență dintre veniturile aferente exercițiului și cheltuielile angajate pentru realizarea veniturilor.

Formula generală de calcul a rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Rezultat contabil net = Venituri – Cheltuieli

În scopul determinării rezultatului se închid conturile de venituri din clasa 7 și de cheltuieli din clasa 6 grupate în structurile prezentate.

7XX = 121

Conturi de venituri Profit și pierdere

121 = 6XX

Profit și pierdere Conturi de cheltuieli

Pentru impozitarea profitului apare necesitatea disocierii rezultatului contabil de rezultatul fiscal, deoarece contabilitatea este conectată la fiscalitate, iar principiile contabile nu sunt în totalitate convergente cu principiile impunerii fiscale.

Rezultatul contabil reprezintă soldul contului 121 Profit și pierdere înainte de impozitare.

Rezultatul fiscal se stabilește conform regulilor fiscale, și în funcție de acesta se calculează suma impozitelor exigibile (sau rambursabile).

Masa profitului impozabil se stabilește astfel:

Profitul impozabil = Venituri realizate – Cheltuieli conectate la veniturile realizate + Reintegrări fiscale – Deduceri fiscale

Cota generală de impozitare actuală este de 16% cu excepțiile prezentate în Codul fiscal. Sunt deductibile numai cheltuielile aferente veniturilor, considerate deductibile conform legilor în vigoare.Profitul impozabil stabilit conform prevederilor fiscale se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului.

Impozitul datorat pentru trimestrul în curs se determină conform relației:

Impozitul datorat pe trimestrul în curs = Impozitul pe profit calculat asupra profitului impozabil cumulat de la începutul anului

Impozitul aferent profitului impozabil cumulat până la sfârșitul trimestrului precedent Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor.

În contabilitate se înregistrează astfel:

691 = 441

Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit

441 = 512

Impozitul pe profit Conturi curente la bănci

Profitul supus distribuirii trebuie abordat în mod structurat (nu global):

– constituirea rezervelor în limitele legale și statutare;

– acoperirea pierderilor din anii precedenți;

– majorarea capitalului social în funcție de necesități;

– dividende în cazul societăților comerciale sau vărsăminte la buget în cazul regiilor autonome;

– alte destinații prevăzute de lege, statut sau contract de asociere.

Repartizarea profitului la rezerve legale, la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă cu ajutorul contului 129 Repartizarea profitului care se debitează cu sumele repartizate din profit pe destinațiile legale și se creditează cu aceeași sumă, la începutul exercițiului viitor prin reținerea din rezultatul reportat.

Soldul debitor al contului reprezintă repartizările efectuate din profit în cursul exercițiului.

Înregistrările contabile privind distribuirea rezultatului:

– Constituirea rezervelor legale:

129 Repartizarea profitului = 1061 Rezerve legale

– La începutul exerițiului finaciar următor se închide contul de rezultate:

121 Profit sau pierdere = 129 Repartizarea profitului

117 Rezultatul reportat

În exercițiul financiar următor rezultatul reportat (profit) se poate repartiza pe următoarele destinații: constituire reserve conform hotărîrii AGA, acoperirea pierderilor din anii precedenți, majorarea capitalului social, dividende cuvenite acționarilor.

– Acoperirea pierderilor din anii precedenți:

117 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat = 117 Rezultatul reportat

– Constituirea de rezerve statutare și alte rezerve:

117 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat = % 1063 Rezerve statutare

1068 Alte rezerve

– După aprobarea situațiilor financiare de către AGA se înregistrează dividende:

1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat = 457 Dividende de plată

Întocmirea propriu-zisă a situațiilor financiare

După executarea lucrărilor pregătitoare se procedează la întocmirea propriu-zisă a situațiilor financiare în conformitate cu normele metodologice.

Indicatorii din bilanț reprezintă două serii de date: date efective de la începutul anului, care se preiau din bilanțul întocmit la sfârșitul anului precedent; – date efective de la sfârșitul perioadei raportate obținute prin prelucrarea soldurilor conturilor sintetice stabilite la sfârșitul exercițiului prin ultima balanță de verificare a conturilor sintetice.

Rezultatul unei activitati economice este tratat din doua puncte de vedere: rezultat contabil si rezultat fiscal.

Rezultatul contabil (rezultat brut al exercitiului sau rezultatul exercitiului inainte de impozitare) se calculeaza avand in vedere cerintele unei contabilitati de angajament si respectand principiul independentei exercitiului.

Rezultatul brut al exercitiului corectat cu deducerile fiscale si cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obtinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscala).

Contabilitatea romaneasca, ca si in multe alte tari, este conectata la fiscalitate. Bilantul contabil este destinat nevoilor proprii de informare si altor terti (in afara de stat), netinand cont de constrangerile fiscale. În lipsa unui bilant fiscal, care sa fie destinat fiscului, pentru obtinerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare cateva prelucrari extracontabile.

Principalele formule care se utilizeaza la stabilirea rezultatului contabil sunt urmatoarele:

Rezultatul fiscal = Rezultat contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile fiscal

Rezultatul exercitiului inainte de impozitare se calculeaza avand in vedere cerintele unei contabilitati de angajamente si respectand principiul independentei exercitiului127.

Rezultatul brut al exercitiului corectat cu veniturile neimpozabile si cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obtinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscala).

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Venituri totale = venituri impozabile + venituri neimpozabile

Cheltuieli totale = cheltuieli deductibile + cheltuieli nedeductibile

Profit contabil brut = venituri totale – cheltuieli deductibile

Profit contabil net = profit contabil brut – impozit pe profit

Profit impozabil (fiscal) = profit contabil brut + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozabile +/– elemente similare veniturilor sau cheltuielilor.

Impozit pe profit = profit impozabil x cota de impozit (16%).

Clasificarea veniturilor și a cheltuielilor

Dupa natura activitatii veniturilor si cheltuielilor se structureaza astfel:

Conturile de venituri sunt conturi de pasiv (P), se crediteaza cu inregistrarea veniturilor si se debiteaza prin incorporarea veniturilor in contul de rezultate 121 Profit sau pierdere. La sfarsitul

Impozitul pe profit – cheltuiala care se determina dupa stabilirea rezultatului exercitiului.

Conturile de cheltuieli sunt conturi de active (A), se debiteaza cu inregistrarea cheltuielilor si se crediteaza la sfarsitul perioadei prin decontarea cheltuielilor asupra contului 121 Profit sau pierdere. Nu prezinta sold la sfarsitul perioadei.

Formulele contabile de principiu sunt:

a) Decontarea cheltuielilor : 121 = clasa 6

b) Incorporarea veniturilor: clasa 7 = 121

Documente contabile utilizate;

Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

– denumirea documentului;

– denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmește documentul;

– numărul documentului și data întocmirii acestuia;

– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);

– conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;

– numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare.

În cuprinsul oricărui document emis de către o entitate trebuie să se menționeze și elementele prevăzute de legislația în domeniu, respectiv forma juridică, codul de identificare fiscală și capitalul social, după caz.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note etc.) care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:

– denumirea entității;

– data întocmirii documentului contabil;

– felul, numărul și data documentului justificativ;

– sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate;

– conturile sintetice și analitice debitoare și creditoare;

– semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor contabile.

Documentele financiar-contabile pot fi prezentate ca documente pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiția întocmirii acestora potrivit prezentelor norme. Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pix cu pastă sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz. În documentele financiar-contabile nu sunt admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, și nici lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, concomitent înscriinduse alături textul sau cifra corectă.

Corectarea se face în toate exemplarele documentului și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul, menționându-se și data efectuării corecturii.

În vederea înregistrării în jurnale, fișe și în celelalte documente contabile a operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în contabilitate utilizate de entități, se poate face contarea documentelor justificative, indicându-se simbolurile conturilor sintetice și analitice, debitoare și creditoare, în conformitate cu planul de conturi aplicabil.

Înregistrările în contabilitate se fac prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor sau manual. Înregistrările în contabilitatea sintetică și analitică se fac pe bază de documente justificative, fie document cu document, fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai mult documente justificative al căror conținut se referă la operațiuni de aceeași natură și din aceeași perioadă.

În cazul operațiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul, după caz.

În cazul stornărilor, pe documentul inițial se menționează numărul și data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operațiunii, iar în nota de contabilitate de stornare se menționează documentul, data și numărul de ordine ale operațiunii care face obiectul stornării.

Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în entitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.

Factura este document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice. Pentru operațiunile economice pentru care, conform prevederilor Codului fiscal, nu există obligația întocmirii facturii, înregistrarea în contabilitate a acestora se efectuează pe baza contractelor încheiate între părți și a documentelor financiar-contabile sau bancare care să ateste acele operațiuni, cum sunt: aviz de însoțire a mărfii, chitanță, dispoziție de plată/încasare, extras de cont bancar, notă de contabilitate etc., după caz. Toate operațiunile privind factura (întocmire, utilizare, arhivare, corectare, reconstituire) se efectuează conform prevederilor Codului fiscal și ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii pentru entitățile care conduc evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă dublă

Potrivit prevederilor legii contabilității, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-2) și Cartea mare (cod 14-1-3).

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și completate astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registre, foi volante sau listări informatice, după caz.

Numerotarea paginilor registrelor se face în ordine crescătoare, iar volumele se numerotează în ordinea completării lor.

Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate operațiunile economico-financiare efectuate de entitate.

Operațiunile de aceeași natură, realizate în același loc de activitate (atelier, secție etc.), pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Entitățile pot utiliza jurnale auxiliare pentru: operațiunile de casă și bancă, decontările cu furnizorii, situația încasării-achitării facturilor etc. Înregistrările din Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul și data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate. Entitățile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale. Registrul-jurnal se editează la cererea organelor de control și pentru necesitățile entității.

Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, grupate în funcție de natura lor, inventariate de entitate, potrivit legii. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ și de pasiv. Elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică natura acestor elemente existente la sfârșitul exercițiului financiar.

Cartea mare (cod 14-1-3) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului și al conturilor corespondente (debitoare sau creditoare), rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de entitate. Acest registru stă la baza întocmirii balanței de verificare.

Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse.

Registrele de contabilitate obligatorii pentru persoanele care conduc evidența contabilă de baza regulilor contabilității în partidă simplă.

Formele de înregistrare în contabilitate

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare și documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercițiului financiar.

Criteriile minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă

Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei entități trebuie să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice. Programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă trebuie să asigure listarea în orice moment a documentelor financiar-contabile solicitate de organele de control.

La elaborarea și adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:

a) cuprinderea în procedurile de prelucrare a reglementărilor în vigoare și a posibilității de actualizare a acestor proceduri, în funcție de modificările intervenite în legislație;

b) gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protecției lor împotriva accesului neautorizat, realizarea confidențialității datelor din sistemul informatic;

c) stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de ieșire;

d) soluționarea eventualelor erori care pot să apară în funcționarea sistemului informatic;

e) verificarea completă sau prin sondaj a modului de funcționare a procedurilor de prelucrare prevăzute de sistemul informatic;

f) verificarea totală sau prin sondaj a operațiunilor economico-financiare înregistrate în contabilitate, astfel încât acestea să fie efectuate în concordanță strictă cu prevederile actelor normative care le reglementează;

g) verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.

Sistemele informatice de prelucrare automată a datelor în domeniul financiar-contabil trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:

a) să asigure concordanța strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile actelor normative care le reglementează;

b) să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiții de siguranță;

c) fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conținutul unui document,la care să poată avea acces atât beneficiarii, cât și organele de control;

d) să asigure listele operațiunilor efectuate în contabilitate pe bază de documente justificative, care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări, intercalări, precum și orice eliminări sau adăugări ulterioare;

e) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obținute anterior;

f) să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile legii contabilității;

g) să precizeze procedurile și suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a datelor introduse, a situațiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;

h) să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;

i) să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:

– data efectuării înregistrării contabile a operațiunii;

– jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;

– numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);

j) să asigure confidențialitatea și protecția informațiilor și a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informații, copii de siguranță pentru programe și informații;

k) să asigure listări clare, inteligibile și complete, care să conțină următoarele elemente de identificare, în antet sau pe fiecare pagină, după caz:

– tipul documentului sau al situației;

– denumirea entității;

– perioada la care se referă informația;

– datarea listărilor;

– paginarea cronologică;

– precizarea programului informatic și a versiunii utilizate;

l)să asigure listarea ansamblului de situații financiare și documente de sinteză necesare conducerii operative a entității;

m) să asigure respectarea conținutului de informații prevăzut pentru documente;

n) să permită, în orice moment, reconstituirea conținutului conturilor, listelor și informațiilor supuse verificării; toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări și al unui sold anterior al acelui cont; fiecare înregistrare trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelor supuse prelucrării;

o) să nu permită:

– deschiderea a două conturi cu același simbol;

– modificarea simbolului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;

– suprimarea unui cont în cursul exercițiului financiar curent sau aferent exercițiului financiar precedent, dacă acesta conține înregistrări sau sold;

– editarea a două sau a mai multor documente de același tip, cu același număr și conținut diferit de informații în cadrul aceluiași exercițiu financiar;

p) să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puțin 2 ani (exerciții financiare), în mod automat sau manual;

q) să prevadă în documentația produsului informatic modul de organizare și tipul sistemului de prelucrare:

– monopost sau multipost;

– monosocietate sau multisocietate;

– rețea de calculatoare;

– portabilitatea fișierelor de date;

r) să precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:

– preluări pe loturi cu control ulterior;

– preluări în timp real cu efectuarea controlului imediat;

– combinarea celor două tipuri;

s) să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operațiunile contabile;

t) să posede documentația tehnică de utilizare a programelor informatice necesară exploatării optime a acestora;

u) să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor și fiabilitatea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor.

Contractele care stau la baza achiziției de programe informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă trebuie să prevadă clauze privind întreținerea și adaptarea produselor livrate, precum și clauze care să ateste că programele informatice nu permit modificarea procedurilor de prelucrare automată a datelor de către utilizatori.

Utilizatorul trebuie:

– să se asigure de perenitatea documentației, a diferitelor versiuni ale produsului-program;

– să organizeze arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare astfel încât informațiile să poată fi reprocesate;

– să dețină la sediul său, pe perioadă neprescrisă, manualul de utilizare complet și actualizat al fiecărui produs-program utilizat.

Pe perioada neprescrisă se va organiza o gestiune a versiunilor, modificărilor, corecturilor și schimbărilor de sistem informatic, produse-program și sistem de calcul.

Dacă entitatea, în cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de prelucrare a datelor, trebuie să se efectueze o reconciliere între datele arhivate și versiunile noi ale produselor-program și ale echipamentelor de calcul.

Arhivele pe suport magnetic trebuie actualizate periodic pentru a asigura accesibilitatea datelor.

Documentele financiar-contabile care se păstrează timp de 5 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Documente financiar contabile in vigoare conform Ordinului Nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile:

Reglementari contabile în domeniu

Art 19. ‐ Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile.

În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

a) veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în

mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).

Art. 20. Microentitățile întocmesc situații financiare anuale în condițiile prevăzute la secțiunea

"Scutiri pentru microentități".

Entitățile întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

‐ bilanț prescurtat,

‐ cont de profit și pierdere,

‐ notele explicative la situațiile financiare anuale.

Opțional, entitățile pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Art. 21. Entitatile de interes public întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

‐ bilanț;

‐ cont de profit și pierdere;

‐ situația modificărilor capitalului propriu;

‐ situația fluxurilor de trezorerie;

‐ notele explicative la situațiile financiare anuale.

CAP.II. RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

2.1.Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor;

Structura analitică a cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a acestora:

a) Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi de exemplu : consumul de materii prime, consumul de materiale auxiliare etc..

b) Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de elemente nestocabile, lucrări, utilități și servicii destinate producției, cu ocazia nașterii datoriei față de furnizori.

c) Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a întreprinderii (care nu se concretizează într-un activ), pentru care anterior plății nu a fost înregistrat angajamentul (obligația) de plată, cum ar fi de exemplu plata dobânzilor aferente creditelor bancare care se referă la perioada curentă.

d) Încorporarea (includerea) în cheltuielile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor), deprecierile economice probabil reversibile (provizioanele pentru deprecierea activelor) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor, pierderilor și/sau cheltuielilor estimate viitoare (provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) precum și a cheltuielilor înregistrate în avans.

Cheltuielile sunt recunoscute atunci când are loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Totodată sunt recunoscute cheltuieli atunci când un cost nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când nu mai sunt respectate condițiile de recunoaștere a unui activ respectiv în acele situații în care apare o datorie fără recunoașterea unui activ.

Structura analitică a veniturilor este deosebit de diversificată, dar, totuși, pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a lor:

a) Obținerea producției fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei întreprinderi productive, respectiv obținerea altor active, de regulă pentru nevoi proprii. În acest moment al ciclului economic, evaluarea activelor obținute se face la costuri efective de producție.

b) Livrarea (facturarea) producției fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În acest moment al ciclului economic, evaluarea producției vândute se face la prețuri de vânzare, inclusiv TVA – acolo unde este cazul. Veniturile din vânzare se constituie pentru producător (vânzător) la nivelul prețului negociat de vânzare fără eventuala TVA colectată de la cumpărător.

c) Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestații și servicii care fac obiectul curent de activitate al întreprinderii, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanțe față de clienți (cumpărători) cum ar fi de exemplu vânzările cu încasare direct în numerar în cazul magazinelor de vânzare cu amănuntul.

d) Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exercițiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exercițiu financiar expirabil. Este vorba de venituri constatate în avans scadente și/sau de venituri din anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri și cheltuieli, rămase fără obiect.

Veniturile sunt recunoscute atunci când are loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Există însă anumite situații în care, deși unele elemente respectă criteriile de recunoaștere pentru venituri, ele sunt recunoscute:

– fie direct în categoria capitalurilor proprii, pentru a nu fi distribuite acționarilor sub formă de dividende, cum ar fi de exemplu surplusul de valoare rezultat în urma reevaluării imobilizărilor recunoscut la rezerve din reevaluare sau surplusul încasat de la acționari în cazul emisiunii unor acțiuni la o valoare de emisiune mai mare decât valoarea nominală recunoscut la primele legate de capital;

– fie în categoria subvențiilor pentru investiții și numai ulterior trecute în cote parte la venituri (proporțional cu mărimea

amortizării activelor care fac obiectul subvenției pentru investiții) pentru a se conecta beneficiile economice generate de primirea subvenției cu consumul (diminuarea) de beneficii economice datorită uzurii activelor care fac obiectul subvenției.

– fie în categoria veniturilor înregistrate în avans datorită separării în timp (pe exerciții financiare) a activității întreprinderii și a practicării contabilității de angajamente, care presupune ca veniturile să fie recunoscute în perioadele la care se referă și nu în perioada în care se încasează.

2.2. Evaluarea veniturilor și cheltuielilor

Momentele evaluarii

Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate

Se bazeaza pe costul istoric care in raport cu natura elementelor patrimoniale si a operatiilor economice si financiare capata urmatoarele semnficatii concrete:

a) costul de achizitie pentru bunurile materiale procurate cu titlu oneros format din:

· pretul de cumparare:

1 cheltuielile de transport-aprovizionare (costul cu mijloacele de transport, incarcare, descarcare)

2 taxele nerecuperabile

3 alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a bunului respectiv

4 reducerile comerciale primite de la furnizori

= COSTUL DE ACHIZITIE

b) costul de productie pentru imobilzarile si stocurile realizate prin construcytie sau productie proprie (cladiri construite cu productie proprie, produse fabricate) alcatuit din:

· costul de achizitie al materiilor prime si materialelor direct consumate

5 alte cheltuieli directe de productie (salarii diverse acordate muncitorilor de baza)

6 cota cheltuielior indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia bunului

= COSTUL DE PRODUCTIE

c)valoarea de utiltate pentru aportul in natura la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit este o valoare actuala stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea bunuluipentru intreprindere, starea si amplasarea sa

d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare; cheltuielile accesorii sunt considerate cheltuielile de exploatare.

e)valoarea nominala egala cu sumele de primit in schimbul creantelor, de platit in schimbul datoriilor sau a sumelor asteptate a fi platite in cazul datoriiloor din impozite si taxe

f) valoarea in lei la cursul de schimb din momentul consemnarii creantelor si datoriilor in devize, respectiv derularii operatiilor de incasari-plati privind lichiditatile in valuta

g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind lingourile si monedele de aur si argint

h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor stabilita prin asociere cu activele si pasivele transformate in cheltuieli/venituri.

Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare

Se efectueaza in principiu la valoarea contabila de intrare. Daca bunuri similare de natura stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea identificarii valorii contabile de intrare, evaluarea se face la costul medi ponderat de intrare (CMP), pretul primului lot intrat (FIFO) in ordinea cronologica a epuizarii loturilor, pretul ultimului lot intrat (LIFO) in ordine inversa cronologica a epuizarii loturilor.

Evaluarea la inventariere

Se efectuaza cu ocazia inventarierii patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar. Constituie obiect al inventarierii si evaluarii numai activele si datoriile.

Evaluarea se bazeaza in principiu pe valuarea actuala la 31.XII.N, fiind denumita valoarea de inventar.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, unitatea bunului pentru unitatea patrimoniala, situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de uzura) si creantele/datoriile si amplasarea bunurilor.

Evaluarea la bilant

Se bazeaza pe valoarea neta bilantiera rezultata in urma inventarierii. In acest scop, in cazul activelor se compara valoarea contabila de intrare cu valoarea de inventar si se retine cea mai mica valoare. Procedand astfel, in toate cazurile in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila de intrare, diferenta corespunzatoare este tratata ca o depreciere a activelor si se inregistreaza ca o cheltuiala care diminueaza rezultatul intreprinderii.

In ceea ce priveste capitalurile proprii, acestea se evalueaza la valoarea contabila de intrare, cu precizarea ca in cadrul lor rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) preia prin intermediul cheltuielilor orice diferenta intre valoarea contabila de intrare si valoarea neta bilantiera.

Evaluarea cheltuielilor se face la valoarea cu care se diminuează beneficiile economice viitoare, reprezentată în general de:

i) valoarea de ieșire (dată de valoarea de intrare) a bunurilor stocabile consumate;

ii) mărimea obligației față de furnizor, mai puțin eventualele taxe deductibile (TVA) în cazul achiziționărilor de elemente nestocabile;

iii) sumele achitate pentru nevoi curente ale întreprinderii, care nu se concretizează în active și pentru care anterior nu s-a înregistrat o obligația de plată;

iv) mărimea calculată a cheltuielilor înregistrate în avans și a amortizărilor aferente perioadei respective precum și mărimea estimată a provizioanelor constituite sau majorate.

În sistemul contabil românesc recunoașterea cheltuielilor se face în funcție de natura lor acestea fiind structurate astfel:

Evaluarea veniturilor se face la valoarea cu care se majorează beneficiile economice viitoare, reprezentată în general de:

i) costul de producție al bunurilor obținute din producție proprie

ii) prețul de vânzare sau comisionul încasat (fără a fi recunoscut anterior o creanță) sau de încasat mai puțin sumele colectate în favoarea terților (TVA – în favoarea bugetului, sumele datorate furnizorilor în cazul vânzărilor în comision etc.).

iii) mărimea sumelor încasate în nume propriu fără ca anterior să fi fost recunoscut un drept referitor la sumele respective;

iv) mărimea calculată a veniturilor în avans cuvenite perioadei respective precum și cea a provizioanelor anulate sau diminuate.

2.3. Principiile și regulile evaluării

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.

Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.

Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și contul de profit și pierdere.

Principiul continuității activității. Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității.

Exemplu: La data de 31.03.anul N + 1 se introduce impozitul pe profit forfetar (pe cifra de afaceri) O societate analizează situația și ajunge la conluzia că această prevedere este dezavantajoasă pentru entitate și conducerea hotărăște să închidă ativitatea. Deoarece nu a depus încă situațiile financiare pentru exercițiul N, entitatea trebuie să prezinte în notele explicative motivele care stau la baza deciziei conform căreia entitatea nu își va mai putea continua activitatea.

Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată. Dacă administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu își mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.

Principiul permanenței metodelor. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

Modificările de politici contabile pot fi determinate de:

a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;

b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.

Modificarea de politică contabilă la inițiativa entității poate fi determinată de:

– o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico-financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;

– obținerea unor informații credibile și mai relevante.

Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile pot fi:

– admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entității sau retragerea lor de la tranzacționare;

– schimbarea acționariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor informații mai fidele;

– fuziuni și operațiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante etc.

Schimbarea conducătorilor entității nu justifică modificarea politicilor contabile.

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfășurarea activităților, unele elemente ale situațiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienților incerți; uzurii morale a stocurilor; duratei de viață utile, precum și a modului preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.

Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații credibile avute la dispoziție. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanțele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unei mai bune experiențe.

O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă și nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăți în a face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării.

Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaște prospectiv prin includerea sa în rezultatul:

– perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienți incerți); sau

– perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra acestora (de exemplu, durata de viață utilă a imobilizărilor corporale).

Exemplu: În anul N entitatea achiziționează un utilaj în valoare de 10.000 lei. Prin politicile contabile, se alege metoda de amortizare pe unitate de produs. La sfârșitul anului societatea constată că are un rezultat prea mic și că acesta ar crește dacă ar utiliza metoda de amortizare liniară.

Principiul permanenței metodelor nu perrmite schimbarea metodei de amortizare deoarece informațiile viitoare nu ar mai fi comparabile cu cele din perioadele trecute, ceea ce ar anula utilitatea informațiilor oferite de situațiile financiare. Prin urmare, trebuie păstrată metoda de amortizare.

Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și, în special:

a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;

b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;

c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere și eventualele provizioane, precum și datoriile rezultate din clauze contractuale;

d) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.

Ca urmare, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile, subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Exemplu: O societate al cărei obiect de activitate este producția de mobilier are un stoc de producție (scaune) în valoare de 25.000 lei. Valoarea de inventar, la sfârșitul anului este de 23.500 lei. Această informație ne atenționează despre faptul că există riscul ca entitatea sa nu își poată recupera întreaga valoare a stocului. Pentru a fi prudentă și a nu supraevalua activele, societatea recunoaște pierderea probabilă de 1.500 lei prin constituire de ajustări pentru depreciere pe seama cheltuielilor. Stocurile vor fi recunoscute în bilanț la valoarea recuperabilă de 23.500 lei prin rectificarea valorii inițiale cu pierderea probabilă.

Principiul independenței exercițiului. Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.

Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienți – facturi de întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 "Furnizori – facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de lucrări etc.)

Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exercițiu financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exercițiu financiar.

În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.

Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.

Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.

Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare.

În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operațiunilor. Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora.

Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.

Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.

În condiții obițnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

Exemple de situații când se aplică principiul prevalenței economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participațiilor ca fiind deținute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

Entitățile au obligația ca la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura operațiunii, determinată pe baza principiului prevalenței economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu.

Principiul pragului de semnificație.

Valoarea elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, sau o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

În cazuri excepționale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.

2.4. Prezentarea veniturilor și cheltuielilor în situațiile financiare

Situația veniturilor și cheltuielilor trebuie să includă, cel puțin, elemente care să prezinte următoarele valori pentru perioadă:

(a) veniturile;

(b) costurile de finanțare;

(c) cota-parte din profitul sau pierderea aferent(ă) entităților asociate și asocierilor în participație, contabilizată prin metoda punerii în echivalență;

(d) cheltuiala cu impozitul;

(e) o sumă unică cuprinzând totalul profitului sau pierderii post-impozitare din activitățile întrerupte și câștigului sau pierderii recunoscute la evaluarea la valoarea justă minus costurile generate de vânzare sau de cedarea activelor sau a grupului (grupurilor) destinate cedării care constituie activități întrerupte;

(f) profitul sau pierdere.

Următoarele elemente trebuie prezentate în situația veniturilor și cheltuielilor ca alocări ale profitului sau pierderii aferent(e) perioadei:

(a) profitul sau pierderea atribuibil(ă) intereselor minoritare;

(b) profitul sau pierderea atribuibil(ă) acționarilor societății-mamă.

Trebuie prezentate elemente-rânduri, titluri și subtotaluri suplimentare în situația veniturilor și cheltuielilor atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru înțelegerea performanței financiare a entității.

Deoarece efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente ale unei entități se deosebesc ca frecvență, potențial de câștig sau pierdere și previzibilitate, prezentarea componentelor de performanță financiară ajută la înțelegerea performanței financiare realizate și la anticiparea rezultatelor viitoare. Se includ în situația veniturilor și cheltuielilor elemente-rânduri suplimentare, iar descrierile utilizate și ordonarea elementelor sunt modificate atunci când este necesară explicarea componentelor de performanță financiară. Factorii ce trebuie avuți în vedere cuprind caracterul semnificativ, precum și natura și funcția elementelor de venituri și cheltuieli. De exemplu, o instituție financiară poate modifica descrierile pentru a oferi informații relevante pentru operațiunile unei instituții financiare.

Informații care trebuie prezentate fie în situația veniturilor și cheltuielilor, fie în note :

– Atunci când elementele de venituri și cheltuieli sunt semnificative, natura și valoarea lor trebuie prezentate separat.

– Circumstanțele care ar da naștere la prezentarea separată a elementelor de venituri și cheltuieli includ: (a) reduceri ale valorii contabile a stocurilor până la valoarea netă realizabilă sau reduceri ale valorii contabile a imobilizărilor corporale până la valoarea recuperabilă, și, de asemenea, reluări ale unor astfel de reduceri; (b) restructurări ale activităților unei entități și reluări ale oricăror provizioane pentru costurile restructurării; (c) cedări ale unor elemente de imobilizări corporale; (d) cedări ale unor investiții; (e) activități întrerupte; (f) soluționarea litigiilor; și (g) alte reluări de provizioane.O entitate trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinația lor în cadrul entității, oricare dintre acestea furnizează informații mai fiabile și mai relevante.

Cheltuielile sunt subclasificate pentru a evidenția componente ale performanței financiare care se deosebesc în ceea ce privește frecvența, potențialul de câștig sau pierdere și previzibilitatea. Această analiză este furnizată în una din cele două forme posibile.

Prima formă de analiză este metoda clasificării după natura cheltuielilor. Cheltuielile sunt agregate în situația veniturilor și cheltuielilor conform naturii lor (de exemplu, amortizarea, cumpărările de materii prime, cheltuielile cu transportul, beneficiile angajaților și cheltuielile de publicitate) și nu sunt realocate pe diferitele destinații din cadrul entității. Această metodă poate fi simplu de aplicat, deoarece nu este necesară nicio alocare a cheltuielilor după clasificările funcționale.

Se oferă următorul exemplu de clasificare utilizând metoda naturii cheltuielilor:

Venituri X

Alte venituri X

Variația stocurilor de produse finite și produse în curs de execuție X

Materii prime și consumabile utilizate X

Cheltuieli cu beneficiile angajaților X

Cheltuieli cu amortizarea X

Alte cheltuieli X

Total cheltuieli (X)

Profit X

Cea de-a doua metodă de analiză este metoda clasificării după destinația cheltuielilor sau metoda „costului vânzărilor”, și clasifică cheltuielile după destinația lor ca parte din costul vânzărilor sau, de exemplu, din costurile activităților de distribuție sau administrative. O entitate prezintă cel puțin costurile vânzărilor sale separat de celelalte cheltuieli conform acestei metode. Această metodă poate oferi deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor după destinații poate necesita alocări arbitrare și poate implica, în mod considerabil, utilizarea raționamentului profesional. Se oferă următorul exemplu de clasificare utilizând metoda destinației cheltuielilor:

Venituri X

Costul vânzărilor (X)

Profitul brut X

Alte venituri X

Costuri de distribuție (X)

Cheltuieli administrative (X)

Alte cheltuieli (X)

Profit X

Entitățile care clasifică cheltuielile după destinație trebuie să prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea, precum și cheltuielile cu beneficiile angajaților.

Optarea pentru metoda destinației cheltuielilor sau pentru metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici, cât și de cei aferenți sectorului economic, respectiv de natura entității. Ambele metode indică acele costuri care s-ar putea să varieze, direct sau indirect, în funcție de nivelul vânzărilor sau producției entității. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de entități, prezentul standard impune conducerii alegerea prezentării celei mai relevante și celei mai fiabile. Totuși, deoarece informațiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie, se impune o prezentare suplimentară atunci când este utilizată metoda destinației cheltuielilor.

O entitate trebuie să prezinte, fie în situația veniturilor și cheltuielilor sau în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie în note, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către acționari în timpul perioadei, și suma aferentă pe actiune.

CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURLOR SI CHELTUIELILOR LA S.C. COMPANIA DE LIBRARII BUCURESTI S.A.

3.1 Prezentarea societatii

SC. Compania de Librării București S.A. s-a înființat în anul 1992 în urmă trasformării instituției de stat “Centrul de Librării București” în societate comercială pe acțiuni prin decizia Primăriei Municipiului București nr. 78/04.02.1992, aplicând prevederile Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990 .

La înființare a purtat numele „ Cultura Națională” iar din anul 1994 numele a fost schimbat în actuala denumire de „Compania de Librării București” S.A.

Societatea este purtatoarea unei tradiții de peste 65 de ani în comerțul bucureștean de librărie întrucât „Centrul de Librării București” a fost înființat în 1950 având ca activități atât desfacerea de carte cât și de papetărie.

În anul 1992 societatea avea 715 salariati și își desfășura activitatea într-un număr de 115 locații care erau închiriate de la Primaria Municipiului București și de la alți agenți economici de stat deoarece a facut parte încă de la înființare din zona culturii și nu a beneficiat de statutul de proprietar al spațiilor utilizate.

În anul 1996 societatea s-a privatizat prin metoda MEBO, acționari fiind un număr de 472 de salariați având în proprietate un număr de 35 de locații ca urmare a preluării prin H.G. nr.78/95 a spațiilor deținute de alți agenții economici de stat.

În perioada 1996 – 2000 societatea a trecut printr-un proces de restructurare a rețelei de librării, aceasta micșorându-se atât datorită retrocedărilor proprietăților particulare în baza Legii 10/ 2001 dar și a necesității închiderii unora ca urmare a procesului de rentabilizare a fiecărui magazin.

Începând cu anul 2000 societatea a reușit să cumpere de la Primaria Municipiului București un număr de 29 de spații comerciale și în anii următori a achiziționat spațiile folosite de la toate primăriile de sector din București, beneficiind de prevederile Legii 550/2002 și a Legii 186/ 2003.

Societatea a avut ca obiectiv principal permanent păstrarea și dezvoltarea activității tradiționale care a consacrat-o și pentru aceasta a fost nevoită să–și asigure resursele financiare necesare prin închirierea spațiilor comerciale disponibilizate.

Astfel a procedat la reorganizarea spațiilor de librărie prin standardizarea acestora ca suprafață, amenajare, iluminare, schimbarea tâmplăriei metalice, schimbarea mobilierului rezultând în felul acesta mai multe suprafețe comerciale care puteau fi oferite spre închiriere.

În prezent societatea deține în proprietate un număr de 100 spații comerciale reprezentând 97% din numărul total de spații funcționale, din care un numar de 42 sunt ocupate integral sau parțial de librării și un numar de 52 sunt închiriate.

3.2. Prezentarea situației economico-financiare a societății;

Evoluția cifrei de afaceri în ultimii ani de activitate a fost ascendentă și se datorează in principal preluării activității de vânzare a cărții de la o altă societate care aparține grupului pe care managementul dorește ca in viitorul apropiat sa o închidă.

Și numărul salariaților a crescut de la an la an, atât pentru că s-au transferat salariați de la societatea de carte, cât și pentru că, in vederea “întineririi” personalului s-au angajat absolvenți de liceu economic in fiecare an .

In prezent societatea isi desfasoara activitatea in 42 de magazine.

3.3.Contabilitatea operațiilor privind veniturile si cheltuielile pe 2 ani la S.C. Compania de Librarii Bucuresti S.A.

La data de 31.12.2015 , S.C. "Compania de Librării București" S.A., prezintă următoarele realizări la principalii indicatori economico-financiari:

Sursa: CLB – Compartiment fincanciar-contabil , martie 2016

După cum rezultă din datele prezentate mai sus societatea a obținut un nivel al profitului net de 2.926.886,47 lei, cu 2,51% mai mic decat profitul net obținut in anul 2014.

Reducerea profitului net se datorează unei creșteri a cheltuielilor totale cu 1,3% (exclusiv cheltuiala cu impozitul pe profit ) in timp ce veniturile totale au crescut cu 0,96%.

Veniturile din vânzarea mărfii (corectate cu reducerile acordate) au crescut cu 5,35% comparativ cu anul 2014 iar cheltuielile cu costul marfii (corectate cu reducerile primite de la furnizori) au crescut cu 5,01%.

Din componenta veniturilor se observă că veniturile din activități diverse (care cuprind veniturile din închirieri, recuperare utilități, facturare penalitati de intarziere catre chiriasi, subvenții) scad cu 10,79% comparativ cu veniturile similare din anul 2014:

Sursa: CLB – Compartiment fincanciar-contabil , martie 2016

Veniturile din lucrari executate si servicii prestate scad cu 26,57% și cuprind veniturile din diferite servicii prestate in suma de 37.726,56 lei , veniturile din refacturarea utilitatilor in suma de 365.288,68 lei , si veniturile din servicii transport aferente vanzarii on line- in suma de 14.150,84 lei .

Veniturile din chirii scad cu 5,09% in principal datorita reducerii nivelurilor chiriilor practicate dar și datorită fluctuației mari a chiriașilor in anumite spații comerciale deținute și a neocupării lor pe parcursul anului în anumite perioade.

Veniturile din despagubiri, amenzi si penalitati conțin în principal veniturile din minusuri de inventare imputabile aferente librariilor, in suma de 2281,72 lei (Librariile U011, U091, U087, U022, U033) și veniturile din recuperarea daunelor de la Omniasig, in suma de 2.583,75 lei (1724,07- Libraria nr 117 si 859,68 lei- Libraria nr. 55).

Se observa o reducere de la 84.085 lei la 15.650 lei a veniturilor din subventii. În acest cont sunt incluse sumele primite ca urmare a conventiilor incheiate cu AMOFM Bucuresti –77.585 lei in 2014 si 15.650 lei in 2015 (numarul salariatilor absolventi pentru care s-a incheiat conventie cu AMOFM a fost de 9 salariati in 2014 si de 4 salariati in 2015.)

Alte venituri din exploatare sunt in suma de 12.456,61 lei si cuprind in principal:

suma de 7056,49 lei – suma provenita din punctajele soldurilor unor parteneri.

suma de 4.499,73 lei reprezinta alte venituri din servicii in librarii (ambalare).

suma de 900,36 reprezinta tichete de masa recuperate.

In balanta lunii decembrie 2014 se observa prezenta veniturilor din subventii aferente proiectului finantat din fonduri europene pe care societatea l-a implementat în anul 2014, in suma de 28.930,34 lei și respectiv 453.764,84. La luna decembrie 2015 regasim doar suma de 107.589,96 lei reprezentand veniturile din subventii pentru investitii (aferente amortizarii mijloacelor fixe achizitionate prin proiect).

Veniturile financiare scad cu 31,12 % de la 191.240,35 lei la 131.726,06 lei si au in structura lor :

veniturile din dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor banesti ale companiei la diferite banci – 130.697,64 lei.

venituri din diferente de curs valutar în sumă de 1.028,42 lei.

Analiza evoluției principalelor cheltuielilor efectuate în anul 2015 comparativ cu anul 2014 se prezintă astfel:

Pe total cheltuielile cresc cu 1,21% (inclusiv cheltuiala cu impozitul pe profit) și implică următoarele evoluții:

Cheltuielile cu energia și apa scad cu 12,35% datorită reducerii consumului (una dintre modalități a fost debranșarea de la RADET a unei părți semnificative din spațiul comercial din Bd. Unirii și a mai multor librării),alături de facturarea utilităților direct către chiriași.

Cheltuielile cu chiriile scad cu 0,62% în principal datorită renunțării la spațiul comercial de la Universitatea de ȘtiințeAgronomice și Medicină Veterinară prin închiderea Librăriei nr.158 în luna iulie 2014. Contul cuprinde cheltuiala cu chiria licentelor Windows, in suma de 182.825,4 lei, chiria pentru Administratia Fondului Imobiliar in suma de 17.546,16 lei, Parohia Sf Ilie- 42.492,8 lei, Titan Al- 25.449,57 lei, Universitatea Dimitrie Cantemir- 44.000 lei, chirie parcare 3.600 lei.

Cheltuielile de întreținere și reparații scad cu 31,46% și cuprind cheltuielile cu întreținerea librăriilor în sumă de 101.215,2 lei și reparațiile realizate la mai multe librării de catre Asociatiile de proprietari, în sumă de 6.647,16 lei.

Cheltuielile de deplasare scad cu 28,68% deoarece in anul 2015 nu s-au mai făcut deplasări externe la târguri de papetărie/carte sau expoziții, ci doar interne (Iasi, Brasov, Sinaia).

Cheltuielile cu asigurările sociale scad cu 6,34% deoarece incepând cu 01.10.2014 contribuția de asigurări sociale s-a redus de la 20,8% la 15,8%, această măsură având un impact pozitiv în reducerea cheltuielilor sociale pentru anul 2015.

Cheltuielile cu dobânzile scad cu 52,81% în condițiile în care rata BNR de politică monetară a scăzut continuu, ajungând la sfârșitul anului 2015 la 1,75%.

Urmatoarele cheltuieli cu materialele consumabile scad:

Majoritatea celorlalte cheltuieli cresc, după cum urmează:

Cheltuielile privind alte materiale consumabile cresc cu 5,75% (în acest cont sunt cuprinse materialele consumabile pentru renovarea librariilor, c/v toner imprimanta, materiale de curatenie , consumabile I.T pentru librării.

Cheltuielile cu obiectele de inventar cresc cu 25,38% și cuprind în principal obiecte de inventar necesare funcționării optime a librăriilor și sediului central. In afara acestora mai regasim in anul 2014 obiecte de inventar în suma de 82.150 lei folosite în cadrul proiectului pentru informatizarea celor 10 librării, ceea ce in 2015 nu mai regasim.

Cheltuielile cu salariile cresc cu 5,67%, iar cheltuielile cu colaboratorii scad cu 7,06%.

Cheltuielile cu protocolul cresc cu 20,61% iar la calculul impozitului pe profit suma de 43.863,15 din totalul de 116.967,18 lei este considerată nedeductibilă.

Cheltuielile de reclama si publicitate cresc de la 4.826,75 lei la 17.560,43 lei. Cresterea cheltuielilor cu protocolul si a celor de reclama si publicitate se datoreaza organizării pe parcursul anului 2015 a unor evenimente cu ocazia implinirii a 65 de ani de la înființarea societății.

Cheltuielile cu poșta și telecomunicațiile cresc cu 1,72% datorită creșterii vânzărilor online și a costurilor cu taxele poștale pe care această activitate o implică. Aceste cheltuieli sunt recuperate partial prin refacturarea către clienți a cheltuielilor de transport.

Cheltuielile cu serviciile bancare cresc cu 6,09% datorită creșterii volumului de vanzari prin POS, activitate comisionata cu 1,3% in perioada ianuarie- martie 2015 si cu 1,2% in perioada aprilie- decembrie 2015. Deși comisionul a scăzut, cheltuielile cu comisioanele bancare pentru banca principală (Raiffeisen) au crescut deoarece valoarea vanzarilor prin POS a crescut de la 7.578.097 lei in 2014 la 8.945.134 lei in 2015.

Cheltuielile cu serviciile prestate de terți scad cu 13,6% față de anul 2014 și în cadrul acestora se regăsesc cheltuielile realizate pe bază de contract (Pro Sys -98.9417,9 lei, Total Soft- 86.201,73 lei, Zero SRL-84.232,3 lei, Radu Marian Valeriu – Cabinet de Avocat- 83.000 lei, Audit Consult Grup- 42.623,85 lei, Alistar Security- 32.589,43 lei, etc).

Cheltuielile cu amortizarea cresc cu 4,16% datorită amortizării mijloacelor fixe achizitionate în cadrul proiectului de informatizare a celor 10 librării.

Alte cheltuieli de exploatare : 209.242,51 lei:

Cheltuieli de exploatare deductibile: 34.345,44 lei din care:

Majorari si penalitati deductibile in suma de 819,58 lei.

Cheltuieli cu activele cedate în sumă de 31.131,18 lei (aferente dezmembrărilor de la Libraria nr. 17).

Cotizatie la Organizatia Agora in suma de 460 lei.

Suma sustrasă din casa de marcat a librăriei 114 in 19.08.2015, de 1640 lei, recunoscută de Politie prin proces verbal, autor cunoscut.

Cheltuieli de exploatare nedeductibile:174.897,07 lei din care:

Sponsorizari conform contracte in suma de 149.819,88 lei (o creștere de 24,98 % în comparație cu sponsorizările acordate in anul 2014).

Ajutoare sociale nedeductibile in suma de 3.500 lei ;

Amenda Protectia Consumatorului in suma de 500 lei;

Cheltuieli nedeductibile ocazionate de riscurile acordate cu ocazia inventarelor în sumă de 18.264,3 lei (la pret de achizitie);

Risc neacoperit de asigurare în sumă de 1.363,76 lei (inundație la Librăria 88 în martie 2015, nerecunoscută de Omniasig, considerată infiltrație).

Solduri de furnizori reactivate în sumă de 1.347,27 lei.

Alte cheltuieli nedeductibile:

Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri si cheltuieli în sumă de 10.631 lei, reprezentînd provizioane pentru punctele acordate clienților și neconsumate la 31.12.2015 (cont 6812).

Concluzii

Conform Legii contabilității nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea presoanelor fizice și juridice. Ea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Contabilitatea întreprinderii (firmei, companiei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii, dar și al instituțiilor, băncilor, societăților de asigurare și, în general, al oricărei persoane juridice, evident, în forme complexe sau simplificate, în funcție de mărimea și profilul operatorului. În consecință, oricare ar fi acestea, contabilitatea modernă este organizată în așa numitul dublu circuit :

contabilitatea financiară

contabilitatea internă de gestiune

Companiile, întreprinderile, instituțiile, societățile de orice fel și mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” și situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informații, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică regasita in contabilitate.

Potrivit prevederilor Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr. 1605/2002 (art.203, 204) contabilitatea oricărei entități cu personalitate juridică funcționează după anumite principii și reguli (politici) contabile care își au originea în "convenția evaluării", conform căreia exprimarea monetară corectă este "regula de fier" a contabilității.

1. Principiul continuității activității

2. Principiul permanenței metodelor

3. Principiul prudenței.

4. Principiul independenței exercițiului

5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv. 

6. Principiul intangibilității

7. Principiul necompensării

8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului.

9. Principiul pragului de semnificație.

10. Principiul contabilității pe baza "Accrual” ( contabilitatea de angajament).

Primul moment al evaluarii este evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate se bazeaza pe costul de achizitie si costul de productie

Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare – se efectueaza in principiu la valoarea contabila de intrare. Daca bunuri similare de natura stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea identificarii valorii contabile de intrare, evaluarea se face la costul medi ponderat de intrare (CMP), pretul primului lot intrat (FIFO) in ordinea cronologica a epuizarii loturilor, pretul ultimului lot intrat (LIFO) in ordine inversa cronologica a epuizarii loturilor.

Evaluarea la inventariere – se efectuaza cu ocazia inventarierii patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar. Constituie obiect al inventarierii si evaluarii numai activele si datoriile.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, unitatea bunului pentru unitatea patrimoniala, situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de uzura) si creantele/datoriile si amplasarea bunurilor.

Evaluarea la bilant – se bazeaza pe valoarea neta bilantiera rezultata in urma inventarierii. In acest scop, in cazul activelor se compara valoarea contabila de intrare cu valoarea de inventar si se retine cea mai mica valoare. Procedand astfel, in toate cazurile in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila de intrare, diferenta corespunzatoare este tratata ca o depreciere a activelor si se inregistreaza ca o cheltuiala care diminueaza rezultatul intreprinderii.

Rezultatul exercițiului reprezintă, în contabilitate, diferența dintre venituri și cheltuieli, materializate în profit sau pierderi, motiv pentru care mai este denumit și Contul de profit și pierdere 121.

În situația în care veniturile > cheltuielile = profit,

În situația inversă, veniturile < cheltuielile = pierderi.

Contul de profit și pierdere nu are forma unui cont obișnuit, el prezintă veniturile și cheltuielile într-o anumită succesiune, astfel încât, pentru toți indicatorii sau elementele din structura sa, conține date de la finele exercițiului financiar încheiat, precum și de la sfârșitul celui precedent.

Prin compararea datelor exercițiului financiar încheiat cu datele exercițiului financiar precedent se poate concluziona dacă activitatea agentului economic este rentabilă sau nerentabilă. De asemenea, prin analizarea contului de profit și pierdere, se poate constata care dintre indicatorii realizați au influențat pozitiv sau negativ activitatea agentului economic.

BIBLIOGRAFIE

B.Colasse. „Contabilitate generala”, traducere din limba franceza, ed. Moldova,1995, pag.54;

Belverd E. Needles Jr., Henry Anderson, James C. Caldwell – ,,Principii de baza ale contabilitatii”, Editia a cincea, Ed. Arc, 2000, pag. 99;

Capotă, V., Dinescu M. – Bazele contabilității, Editura Niculescu, an 2013, pag. 52;

Iacob P. , Badea Gh. – Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, an 2014, pag. 153;

Ioan Morosan – Contabilitate financiară și de gestiune – Studii de caz și sinteze de reglementări, ediția a II-a, revizuită și actualizată, an 2013, pag. 210;

Mariana Gurau – „Politici contabile si fiscale” Universitatea „Nicolae Titulescu” București,an 2015, pag. 21;

Mihai Ristea – Contabilitatea financiară a intreprinderii, Ed. Universitară București 2005, pag. 74;

Mihai Ristea, Dumitru Corina, Ioanăș Corina – ”Contabilitate financiară”, Editura Universitară București, an 2005, pag. 35;

Niculae Feleaga, Ion Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară, vol. I-II, Ed. Economică, București, an 1998, pag. 120;

Prof. Univ. dr. Oprea Calin ,Prof. Univ. dr. Ristea Mihai, "Bazele contabilitatii", ed. National, Bucuresti, an 2001, pag. 207.

ORDIN Nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat in: Monitorul Oficial Nr. 910 Din 9 Decembrie 2015;

OMFP nr.1802/2014, Legea 82/1991 actualizată, Cod fiscal;

Departamentul financiar-contabil al Companiei de Librarii Bucuresti S.A. .

ANEXE