Contabilitatea Si Gestiunea Rezultatului Intreprinderii.recunoasterea Si Evaluarea Veniturilor Si Cheltuielilor

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I – STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE 4

1.ARIE DE APLICABILITATE. DEFINIȚII ȘI CONCEPTE CHEIE PRIVIND RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR 4

2.REFERENȚIALUL CONTABIL IAS 18”VENITURI DIN ACTIVITĂȚI CURENTE”.STANDARDE ȘI REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN DOMENIU. 7

3. RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR. PRINCIPIILE ȘI REGULILE EVALUĂRII. ….19

4.TRATAMENTE ȘI PRACTICI CONTABILE 23

5.ANALIZA FINANCIARĂ A CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII……………..29

CAPITOLUL II – CONTRIBUȚII PERSONALE.PROIECT DE PERFECȚIONARE ȘI APROFUNDARE 32

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….38

ANEXĂ

BIBLIOGRAFIE 45

Prezentare power point

BIBLIOGRAFIE

1. Chirața Caraiani ,Mihaela Dumitrana –Bazele Contabilității,Editura InfoMega,2005

2. Mihai Ristea, Mirela Dima – Contabilitatea societăților comerciale, București, Editura Universitară, 2002

3. Mihai Ristea – Contabilitatea financiară , București, Editura Universitară, 2005

4.Mihai Ristea – Contabilitatea rezultatului întreprinderii ,editura Tribuna Economică,1997

5.Vâlceanu Gheorghe,Robu Vasile, Georgescu Nicolae –Analiză economico-financiară,București,Editura Economică,2005

6.  Ordinul nr 1752/ 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

7.Curs analiză economico-financiara disponibil on-line la http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie_banci_finante/analiza_economico_financiara-1223.html

8. Pântea Petru ,Deaconu Adela– Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 18 „Venituri din activități curente „ Editura CECCAR, București 2004

=== Note bilant ===

ANEXA 1

Nota 1. Active imobilizate

Imobilizări corporale

Situația amortizării activelor imobilizate

Nota 2. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

În cursul exercițiului financiar încheiat la data de 31 decembrie 2008, societatea nu a constituit sau reluat pe venituri provizioane pentru riscuri și cheltuieli.

La data de 31 decembrie 2008, nu există pretenții sau estimări ale unor pretenții probabile de care conducerea societății să aibă cunostintă care să trebuiască evidențiate in conformitate cu Ordinul nr. 1752/2005 al Ministrului Finanțelor Publice ("OMFP nr. 1752/2005").

Nota 3. Repartizarea profitului

În cursul exercițiului financiar încheiat la data de 31 decembrie 2008, societatea a înregistrat un profit net contabil in valoare de 172.013 lei, care va fi repartizat la o dată ulterioară bilanțului:

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare

Societatea are ca obiect de activitate “ Întretinerea și reparare autovehicule “ COD CAEN 4520, activitate principală comerțul cu utilaje de service auto.

Nota 5. Situația creanțelor și a datoriilor

5.1 Creanțe

Toate creanțele societății au termen de exigibilitate sub un an.

5.2 Datorii

Nota 6. Principii, politici și metode contabile

A. Principii contabile

Situațiile financiare pentru perioada încheiata la 31 decembrie 2008 au fost întocmite în conformitate cu urmatoarele principii contabile:

Principiul continuității activitătii – Societatea își va continua în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil fară a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativa a acesteia.

Principiul permanenței metodelor – aplicarea acelorași reguli, metode, norme privind evaluarea, înregistrarea și prezentarea în contabilitate a elementelor patrimoniale, asigurînd comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.

Principiul prudenței – s-a tinut seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor de valoare a activelor, precum și de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar îincheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior.

Principiul independenței exercițiului – au fost luate în considerare toate veniturile și cheltuielile exercițiului, făra a se ține seama de data încasării sau efectuării plății.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ șsi pasiv – în vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei poziții din bilant s-a determinat separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul necompensării – valorile elementelor ce reprezintă active nu au fost compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepția compensărilor între active și pasive admise de OMFP 1752/2005.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului – informațiile prezentate în situațiile financiare reflectă realitatea economică a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație – orice element care are o valoare semnificativă este prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare.

B. Politici contabile semnificative

(a) Moneda de raportare

Situatiile financiare sunt întocmite în lei și exprimate în lei noi.

(b) Bazele contabilității

Exercițiul financiar s-a încheiat la data de 31 decembrie 2008 și societatea prezintă situațiile financiare în conformitate cu OMFP 1752/2005 și cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată . Aceste situații financiare cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere, note explicative la situațtiile financiare.

(c) Tranzacții în monedă straină

Tranzacțiile în moneda straină sunt înregistrate la cursul de schimb de la data tranzacției. La sfarsitul exercițiului, creanțele și datoriile exprimate în valută și cele exprimate în lei dar denominate în valută și pătibile în lei la cursul de schimb de la data plătii, sunt convertite în lei la cursul de schimb de la data bilanțului și diferențele de curs sunt înregistrate îin contul de profit și pierdere.

Curs închidere : euro  3.9852  lei

(d) Imobilizări corporale

(i) Active proprii

Imobilizările corporale sunt prezentate în bilanț la costul istoric, mai puțin amortizarea cumulată și pierderile de valoare.

(ii) Active achiziționate în leasing

Contractele de leasing în care societatea își asumă totalitatea riscurilor și beneficiilor asociate proprietățtii sunt clasificate ca leasing financiar. Mijloacele fixe achiziționate prin leasing financiar sunt prezentate la minimul dintre valoarea de piata și valoarea actualizată a plaților viitoare, mai puțin deprecierea acumulată și deprecierile de valoare. Plațile de leasing sunt înregistrate în conformitate cu politica contabilă prezentată la punctul (p) de mai jos.

Mijloacele fixe achizitionate în leasing financiar sunt amortizate utilizînd durata fiscală de viată, care corespunde, în cazul activelor societății, cu durata economică de viată.

(iii) Cheltuielile ulterioare de întreținere și reparații

Cheltuielile cu reparația sau întreținerea mijloacelor fixe efectuate pentru a restabili sau a menține valoarea acestor active sunt recunoscute în contul de profit și pierdere la data efectuării lor, în timp ce cheltuielile efectuate în scopul îmbunătațirii performanțelor tehnice sunt capitalizate și amortizate pe perioada ramasă de amortizare a respectivului mijloc fix.

(iv) Amortizarea. Amortizarea este calculată pentru a diminua costul (mai puțin valoarea reziduală) utilizînd metoda liniară de amortizare pe durata de funcționare a mijloacelor fixe și a componentelor lor, care sunt contabilizate separat. Duratele estimate, pe grupe principale de imobilizări, sunt urmatoarele:

Clădiri 30-50 ani

Calculatoare și tehnica de calcul 3 ani

Mijloace de transport 4 ani

Mobilier, aparatură de birou și altele 5-10 ani

(e) Imobilizări necorporale

i) Imobilizările necorporale achiziționate de societate sunt prezentate la cost mai puțin amortizarea cumulată și pierderile de valoare , "Pierderi de valoare").

ii) Amortizarea este recunoscută în contul de profit și pierdere pe baza metodei liniare pe perioada de viată estimate a imobilizarii necorporale. Majoritatea imobilizarilor necorporale înregistrate de societate este reprezentată de licențe pentru programe informatice. Acestea sunt amortizate liniar pe o perioadă de cel mult 3 ani.

(f) Stocuri

Stocurile sunt înregistrate la minimum dintre cost și valoarea netă realizabilă. Valoarea netă realizabilă reprezintă prețul de vanzare estimate în condițiile desfasurării normale a activițătii mai putin costurile aferente vanzării. Costul stocurilor se bazează pe principiul primul intrat primul iesit (First In First Out) și include cheltuielile ocazionate de achizitia acestora și aducerea în locația curentă.

(g) Creanțe comerciale și alte creanțe

Conturile de creanțe comerciale și alte creanțe sunt evidențiate în bilanț la valoarea lor recuperabilă. Valoarea, fără TVA, corespunzătoare facturilor emise pe baza contractelor cu clienții, referitoare la avansuri de încasat care nu au fost plătite de cliențti la sfarsitul exercițiului financiar, este eliminată atat din conturile de creanțe comerciale cat și din cele de avansuri încasate în cadrul comenzilor.

(h) Numerar si echivalente de numerar

Numerarul include conturile curente în lei și în valută, și disponibilul din casa și avansurile de trezorerie neutilizate la 31.12.2008.

(i) Pierderi de valoare

Valoarea contabilă a activelor societatii, altele decât stocurile, este analizată la data fiecarui bilant pentru a determina dacă există scaderi de valoare. Daca o asemenea scadere este probabilă, este estimata valoarea recuperabilă activului in cauza. Un provizion pentru depreciere este recunoscut în contul de profit și pierdere cand valoarea contabilă a activului este superioară valorii sale recuperabile.

i) Calculul valorii recuperabile

Creanțele pe termen scurt nu sunt actualizate ca și valoare prezentă a fluxurilor viitoare de numerar, actualizate cu rata de dobanda efectivă corespunzatoare acestor active.

ii) Reluarea provizioanelor pentru depreciere

Provizionul pentru depreciere poate fi reluat dacă s-a produs o schimbare în conditiile existente la momentul determinarii valorii recuperabile. Reluarea unui provizion pentru depreciere poate fi efectuată numai în asa fel incât valoarea netă a activului să nu depasească valoarea sa netă contabilă istorică, tinand cont de depreciere și fară a lua in calcul provizionul.

(j) Capital social

Dividende

Dividendele sunt recunoscute ca datorie în perioada in care este aprobată repartizarea lor.

(k) Furnizori și alte datorii

Conturile de furnizori și alte datorii sunt evidențiate la cost.

(l) Datorii aferente contractelor de leasing

Contractele de leasing în care societatea preia în mod substanțial riscurile și beneficiile asociate proprietații sunt clasificate ca leasing financiar. Celelalte contracte sunt clasificate ca leasing operational. Datoria fată de societatea de leasing este inclusă în bilanț ca și datorie privind contractul de leasing. Costurile de finantare sunt înregistrate în contul de profit și pierdere pe perioada leasingului la o rata constantă a dobanzii.

Plațile făcute în cadrul contractelor de leasing operational sunt înregistrate în contul de profit și pierdere liniar pe durata contractului de leasing.

(m) Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute în bilanț atunci când pentru societate apare o obligație legală sau constructive legată de un eveniment trecut și este probabil ca în viitor să fie necesară consumarea unor resurse economice care să stingă această obligație. Provizioanele sunt revizuite la fiecare sfarsit de perioada și ajustate pentru a reflecta estimarea curentă cea mai adecvată.

Provizion pentru garații

Societatea nu recunoaște provizioane pentru garanții, deoarece produsele care sunt vandute sunt acoperite de garanția producatorilor. Perioada pentru care garanția producătorilor nu acoperă bunurile vandute este relativ scurtă si o estimare a acestor posibile riscuri nu a fost posibilă.

(n) Recunoasterea veniturilor

Vanzari de bunuri

Veniturile din vanzarea bunurilor sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care:

riscurile și beneficiile asociate proprietății asupra bunurilor respective sunt transferate cumpăratorului,

societatea nu mai gestionează bunurile, și veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.

Contractele de vanzare încheiate cu cliențtii prevad că proprietatea asupra echipamentelor trece de la societate la cumparător îin momentul achitării integrale a contravalorii contractului. Cu toate acestea, riscurile și beneficiile asociate proprietătii asupra bunurilor respective sunt transferate cumparătorului în momentul livrării bunurilor (responsabilitatea îin ceea ce privește folosirea necorespunzatoare sau producerea de daune asupra echipamentelor trece de la societate la cumparator în momentul livrării).

(o) Rezultatul financiar

Acesta include dobanda primită și de primit pentru depozitele la bănci, dobanda de plată aferentă leasingului financiar și diferențele de curs valutar. Principiul sepărarii exercitiilor financiare este respectat pentru recunoașterea acestor elemente.

(p) Impozitul pe profit

Impozitul curent este calculat pe baza rezultatului fiscal anual, utilizând cota de impozit în vigoare la data bilanțului, ajustat cu corecțiile anilor anteriori.

(r) Societățile afiliate

Societățile se consideră afiliate în cazul în care una din părti, fie prin proprietate, drepturi contractuale, relații familiale sau de alta natură, are posibilitatea de a controla în mod direct sau de a influența în mod semnificativ cealalta parte.

(s) Estimări

Pentru întocmirea situatiilor financiare, conducerea societătii face anumite estimări și presupuneri care afectează valorile raportate ale activelor și pasivelor la data bilanțului, precum și veniturile și cheltuielile perioadei raportate. Rezultatele reale pot diferi de cele estimate.Estimările sunt utilizate pentru înregistrarea provizioanelor pentru: clienți incerți, deprecierea stocurilor, amortizare/depreciere.

Efectul schimbării estimarilor contabile este calculat anticipat și este inclus în determinarea rezultatului net aferent:

perioadei în care s-a realizat schimbarea, dacă ea este singură perioada afectată;

perioadei îin care s-a realizat schimbarea și perioadelor ulterioare, dacă schimbarea le afectează pe toate

Nota 7. Capitalul social

La 31 decembrie 2008, capitalul social al societatii este de 9.400 lei divizat în 200 părți sociale cu o valoare nominală de 47 lei pe parte socială. Toate părțile sociale sunt emise și subscrise integral. Structura acționariatului la 31 decembrie 2008 s-a modificat ca pondere și asociați astfel:

Nota 8. Informații privind salariații, administratorii și directorii

În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2008, numarul mediu de salariațti al societății a fost de 10 persoane .
In anul 2008, societatea l-a avut ca administrator pe dna Ion Elena., care deține si funcția de Director General. Societatea nu a acordat avansuri sau credite administratorului în cursul anului 2008. La 31 decembrie 2008, societatea nu avea obligații viitoare de genul garanțiilor asumate de întreprindere în numele administratorului.

Componenta managementului la 31 decembrie 2008 este urmatoarea:

NOTA 9: indicatori economico-financiari

Nota 10. Alte informatii
Prezentarea societatii

S.C.AUTO ECHIPAMENTS S.R.L a fost inregistrata la Registrul Comertului la data 01.08.1998. Societatea are sediul in București, STR. Brașov,nr 1, sector 1 si are ca activitate principala: ÎNTREȚ ȘI REPARAREA AUTOVEHICULE – CAEN 4520.

Tranzacții în moneda straină

Tranzacțiile în moneda straină sunt înregistrate la cursul de schimb de la data tranzacției. La sfarsitul exercițiului, creanțele și datoriile exprimate în valută și cele exprimate în lei dar denominate în valută și plătibile în lei la cursul de schimb de la data plații, sunt convertite în lei la cursul de schimb de la data bilanțului și diferențele de curs sunt înregistrate în contul de profit și pierdere.

10.2 Cifra de afaceri

10.3Stocuri

10.4 Disponibilități bănești

10.5 Impozitul pe profit

Reconcilierea profitului fiscal cu rezultatul contabil la 31 decembrie 2008

=== PRIMA PARTE ===

INTRODUCERE

Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor

Contabilitatea financiară a veniturilor și cheltuielilor este organizată având în vedere concepția dualistă ceea ce presupune existența a două contabilităti,contabilitate financiară si contabiltate de gestiune,autonome funcțional dar dependente informational. În consecință,contabilitatea financiară are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor, iar contabilitatea de gestiune, în raport de destinația cheltuielilor(Caraiani et al,2005).

Contabilitatea finaciară reflectă cheltuielile și veniturile într-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea (exploatare,financiară,excepționlă) și a naturii resurselor consumate(materii prime, salarii,amortizări)(Risteași Dima,2002)

În contabilizarea cheltuielilor și veniturilor condiția de bază este cea a respectării naturii acestora.Acest fapt este o problema fundamentală a contabilității construita pe criteriul naturii elementelor patrimoniale(Ristea,1997).

CAPITOLUL I – STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1 . Arie de aplicabilitate .Definiții și concepte cheie privind recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor

Întru-un studiu din anul 1997 profesorul Mihai Ristea spune ca evaluarea și calculul rezultatului trebuie să asigure mnținerea capacității de finanțare a capitalului ca sumă investită de către proprietarul întreprinderii.

În definirea rezultatului prin prisma relației venit total-cost total se pornește de la faptul că orice activitate este simultan consumatoare de resurse și producătoarede rezultate.Din punct de vedre contabil,consumul de resurse este definit în plan valoric prin structura de cheltuieli,dupa cum „produsul”obținut este delimitat prin structura de venituri.

Venitul total reprezintă expresia valorică a raportului patrimonial cu privire la constatarea ,obținerea și realizarea rezultatelor.

Costul total delimitează toate cheltuielile proprii raporturilor patrimoniale cu privire la angajarea și consumarea resurselor în cadrul activităților aducatoare de venituri.

Conform IASC veniturile și cheltuielile sunt definite astfel:

-veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului finaciar sub forma intrărilor

– cheltuielile reprezintă diminiuări ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului finaciar,sub forma ieșirilor.

Rezultatul contabil reprezintă variașia situatiei nete a patrimoniuli întreprinderii în cursul unui exercițiu finaciar determinat prin activitatea întreprinderii.

Contabilitatea veniturilor

Conform cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Veniturile includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente,cât și din câstigurile din alte surse.

Veniturile din activitățile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevențe și chirii.

Câștigurile sunt alte elemente ce corespund definiției veniturilor și pot apărea sau nu ca rezultat al activității curente a întreprinderii. Câștigurile reprezintă majorări ale beneficiilor economice și, din acest punct de vedere, nu diferă ca venituri. Prin urmare, în acest cadru general, câștigurile nu sunt privite ca elemente separate.

Profesorul Ristea afirmă faptul că”Câștigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieșirii activelor pe termen mediu și lung. Definiția veniturilor include totodată și câștigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament și cele rezultate din creșterea valorii contabile a activelor pe termen lung. Câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente”.

Veniturile pot fi folosite pentru achiziționarea de active sau pentru creșterea valorii diferitelor tipuri de active, cum ar fi numerarul, creanțe, bunuri și servicii primite în schimbul bunurilor și serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichidarea datoriilor. De exemplu, o întreprindere poate furniza bunuri și servicii unui creditor în scopul lichidării unor datorii legate de un credit în derulare (Ristea și Dima,2005) .

Venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților la acest capital propriu.

Valoarea justă reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau la care poate fi decontată o datorie de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Contabilitatea cheltuielilor

Conform Cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare IASC, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Definiția cheltuielilor include pierderile, precum și acele cheltuieli care apar în cadrul procesului desfășurării activităților curente ale întreprinderilor. Spre exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activităților curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor, salariile și amortizarea. Ele se regăsesc, de obicei, sub forma ieșirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerarului, stocurile, terenurile și mijloacele fixe.

Pierderile sunt alte elemente care corespund definiției cheltuielilor și care pot apărea sau nu pe parcursul desfășurării activităților curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

Definiția cheltuielilor include și pierderile nerealizate,precum ar fi, cele rezultate din creșterea cursului de schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută. Pierderile sunt raportate, de regulă , la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente(Ristea și Dima,2005).

2.Referențialul contabil IAS 18”Venituri din activități curente”.Standarde și reglementări contabile în domeniu.

Standardul IAS 18 Venituri din activități curente se referă la veniturile realizate din următoarele surse :

a. vânzarea de bunuri;

b. prestarea de servicii;

c. utilizarea de către alte persoane a activelor întreprinderii, ceea ce duce la obținerea de dobânzi, redevențe și dividende.

Standardul IAS 1 ilustrează exemple cu privire la structurarea pe verticală, „ după natură „ și „ după destinație „ a contului de profit și pierdere, fără să impună aceste formate de prezentare.

OMFP 1752 / 2005 reglementează recunoașterea și evaluarea veniturilor.

Legea 571/ 2005 „ Codul fiscal „ reglementează determinarea, impozitarea și contabilizarea rezultatului fiscal.

În urma unui amplu studiu de specialitate Deaconu și Pântea afirmă faptu că:”Veniturile sunt definite in Cadrul general de întocmirea și prezentarea situațiilor financiare drept majorări ale beneficiilor economice in timpul perioadei contabile, în urma intrărilor sau măririi valorilor activelor, sau diminuări ale datoriilor care duc la creșteri ale capitalurilor proprii. Veniturile includ atât venituri din activitatea curenta , cat si câștiguri. Termenul de venituri din activitatea curenta se refera la acele venituri care apar in cursul desfășurării de către o entitate a activităților sale curente, termenul fiind regăsit si sub alte denumiri ce includ vânzări , onorarii, dobânzi, dividende, redevențe. Obiectivul acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacții si evenimente.

Un element de prima importanță în contabilizarea veniturilor din activitați curente este determinarea momentului la care trebuie recunoscut un astfel de venit. Venitul din activitațile curente este recunoscut atunci când exista probabilitatea că entitații îi vor reveni in viitor anumite beneficii economice și când aceste beneficii pot fi evaluate credibil . Acest Standard identifica situațiile in care aceste criterii vor fi îndeplinite și, prin urmare, veniturile din activitațile curente vor fi recunoscute. De asemenea,Standardul furnizează un set d instrucțiuni practice de aplicare a acestor criterii.”

IAS 18 Venituri din activități curente este aplicat la contabilizarea veniturilor provenite din următoarele tranzacții și evenimente:

a. vânzarea bunurilor;

b. prestarea serviciilor;

c. utilizarea de către alții a activelor entității, producătoare de dobânzi, redevențe și dividende.

Standardul acesta înlocuiește IAS 18 Recunoașterea veniturilor din activități curente, aprobat in 1982.

Bunurile cuprind bunurile produse de entitate, în scopul vânzării, precum și bunurile cumpărate pentru a fi revândute, cum ar fi mărfurile cumpărate de către un comerciant en-detail sau terenurile și alte proprietăți deținute în scopul revânzării.

Prestarea serviciilor implica executarea de către entitate a unei sarcini stabilite printr-un contract pe parcursul unei anumite perioade de timp. Serviciile pot fi prestate pe parcursul unei singure perioade sau de-a lungul mai multor perioade. Unele contracte de prestare a serviciilor sunt direct aferente contractelor de construcție, de exemplu acelea care se refera la serviciile prestate de directorii de proiecte si de arhitecți.

Utilizarea de către alții a activelor entității produce venituri din activități curente sub forma de:

a. dobânzi încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor de numerar,sau pentru sume datorate întreprinderii

b. dividende provenite din distribuirea profiturilor cître deținătorii de investiții de capital

c.redevențe încasate pentru utilizarea activelor imoblizate ale întrprinderii,cum ar fi drepturile de autor și software-ul pentru computere.

Venitul din activități curente reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exercițiu financiar, primit de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia , atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu , altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților la acest capital propriu.

Valoarea justa reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, intre parți interesante și in cunoștință de cauză, in cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

Veniturile din activități curente cuprind doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau de primit de către entitate în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terțe parți, cum ar fi taxele de vânzare, taxele pentru bunuri și servicii , și taxele pe valoare adăugata nu sunt beneficii economice de primit de către entitate și nu au ca rezultat creșteri ale capitalurilor proprii. De aceea, sunt excluse din veniturile din activitatea curenta. In cazul unui contract de mandat, fluxurile brute de beneficii economice includ sumele colectate în numele proprietarului și care nu au ca rezultat creșteri ale capitalurilor proprii ale entității. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din activitatea curentă. Veniturile din activitatea curentă reprezintă doar comisioanele.

Veniturile din activitățile curente sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de pata sau de primit.

Valoarea veniturilor din activități curente rezultate dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord dintre entitate și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la valoarea justă a contraprestației primită sau de primit, ținând cont de valoarea oricăror reduceri comerciale și de rabatul cantitativ permis de entitate.

De obicei, mijlocul de plată ia forma în numerar sau a echivalentelor de numerar și valoarea veniturilor din activitățile curente reprezintă suma în numerar sau echivalentelor de numerar primită sau ce urmează a fi primită. În momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată , valoarea justă a contraprestației poate fi mai mică decât valoarea nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu, o socetate poate oferi cumpărătorului un credit fără dobânda sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață, contraprestația pentru vânzarea bunurilor. Atunci acest aranjament constituie o tranzacție financiară, valoarea justă a contraprestației este determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii implicită. Rata dobânzii poate fi determinată utilizând una din următoarele posibilități:

– rata predominată pentru un instrument similar al unui emitent cu același rating de credite;

– o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la prețul curent de vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.

Diferența dintre valoarea justă și valoarea nominala a contraprestației este recunoscută ca fiind venit din dobânzi.

În mmentul în care bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca natură și valoare, schimbul ne este privit ca fiind o tranzacție din care rezultă un venit din activitățile curente. În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o tranzacție ce generează venit din activități curente. Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod credibil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate,ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente în numerar.

Criteriile de recunoaștere din acest Standard sunt aplicate, de obicei, separat pentru fiecare tranzacție. În anumite situații, este necesară aplicarea criteriilor de recunoaștere separată a componentelor identificabile separat ale unei singure tranzacții, pentru a putea reflecta fondul economic al tranzacției.

Criteriile de recunoaștere sunt aplicate pentru două sau mai multe tranzacții luate împreună, în cazul în care sunt legate în așa fel încât efectul comercial nu poate fi înțeles fără a se face referință la toată seria tranzacțiilor ca un întreg.

Veniturile din vânzarea bunurilor vor fi recunoscute în momentul în care au fost îndeplinite următoarele condiții:

– socetatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

– socetatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcu – o, in mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

– mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

– este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate;

– costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Evaluarea la momentul în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a circumstanțelor în care s-a desfășurat tranzacția. Transferul riscurilor și avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului, sau transferul riscurilor și avantajelor pot apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

Daca socetatea își păstrează riscurile semnificative aferente proprietății ,tranzacția nu reprezintă o vânzare și veniturile nu sunt recunoscute. O socetate poate păstra aceste riscuri aferente proprietății în mai multe modalități. Exemple pentru cazul în care

entitatea păstrează riscurile și avantajele ce decurg din deținerea proprietății asupra bunurilor sunt următoarele:

– atunci când entitatea are obligații legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile garanțiilor normale;

– în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este condiționata de primirea de către cumpărător a veniturilor din vânzarea bunurilor;

– când bunurile sunt trimise, dar trebuie să fie instalate,iar instalarea reprezintă o parte semnificativa a contractului și nu a fost încă realizată de către entitate;

– când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate dintr-un motiv specificat în contractul de vânzare-cumpărare și entitatea nu este sigură de probabilitatea înapoierii bunurilor.

Daca o socetate păstrează doar un risc nesemnificativ ce decurge din dreptul de proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare și veniturile îi sunt recunoscute. De exemplu un vânzător poate păstra titlul legal de proprietate asupra bunurilor doar în scopul asigurării colectării sumei ce i se datorează. În acest caz daca entitatea a transferat riscurile și avantajele semnificative ce decurg din dreptul de proprietate, tranzacția este o vânzare și veniturile sunt recunoscute.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să intre în entitate. În anumite cazuri,acest lucru poate fi puțin probabil până în momentul primirii contraprestației sau până când este alăturată o incertitudine. În momentul în care există o incertitudine legată de colectarea unei sume ce este inclusă deja în venituri, suma ce nu poate fi colectata sau sumă ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuiala, mai degrabă decât ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute inițial.

Veniturile și cheltuielile ce se refera la aceeași tranzacție sau eveniment se recunosc simultan, acest proces fiind denumit în mod curent conectarea veniturilor cu cheltuielile. Cheltuielile,inclusiv garanțiile și alte costuri ce pot să apară după trimiterea bunurilor, pot fi evaluate, de obicei, în mod credibil când celelalte condiții de recunoaștere a veniturilor au fost satisfăcute.

Veniturile nu pot fi evaluate când cheltuielile nu pot fi evaluate în mod credibil; în aceste cazuri , orice contraprestație deja primită pentru vânzarea bunurilor este recunoscută ca datorie.

În momentuil în care rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod credibil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în măsura execuției contractului la data încheierii bilanțului. Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod credibil atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

– valoarea veniturilor poate fi estimată în mod credibil;

– este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate;

– stadiul de execuție a tranzacției la data de închidere a bilanțului poate fi evaluat în mod credibil;

– costurile apărute pe parcursul tranzacției și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Recunoașterea veniturilor pe măsura execuției tranzacției este denumită metoda procentului de finalizare. Pe baza acestei metode, veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile. Recunoașterea veniturilor pe această bază oferă informații utile referitoare la durata activității de prestare a serviciilor și la rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate acestei tranzacții să intre în entitate. Când apare o incertitudine legată de colectarea unei valori deja incluse în venituri, valoarea ce nu poate fi colectată sau valoarea ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute inițial.

Stadiul de execuție al unei tranzacții poate fi determinat prin diverse metode. O entitate utilizează metoda care evaluează cel mai credibil serviciile executate. În funcție de natura tranzacției,metodele pot include:

– analiza lucrărilor prestate;

– serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie executate;

– ponderea costurilor apărute până la data respectivă în totalul costurilor totale estimate ale tranzacției. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse în costurile realizate până la aceeași dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale tranzacției.

În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul unui număr nedeterminat de prestații de-a lungul unei perioade specificate de timp, veniturile sunt recunoscute pe baza metodei liniare pe durata perioadei respective, în afară de cazul în care este evident că alte metode ar putea reprezenta mai bine stadiul de execuție. Când o prestație anume este mult mai importantă decât altele,recunoașterea veniturilor este amânată până în momentul în care prestația respectivă este executată.

Când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat în mod credibil, venitul va fi recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

În timpul stadiilor de început ale tranzacției se poate întâmpla destul de des ca rezultatul tranzacției să nu poată fi estimat în mod credibil. Veniturile sunt recunoscute doar corespunzător costurilor apărute ce se așteaptă să fie recuperabile. Având în vedere că rezultatul tranzacției nu poate fi estimat în mod credibil, nu se recunoaște nici un fel de profit.

În cazul în care rezultatul unei tranzacții nu poate fi estimat în mod credibil și nu este probabil ca aceste costuri apărute să fie recuperate, veniturile nu sunt recunoscute, iar costurile sunt recunoscute ca și cheltuieli.

Veniturile apărute din utilizarea de către alții a activelor entității ce generează dobânzi, redevențe și dividende vor fi recunoscute atunci când:

– este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să intre în entitate;

– valoarea veniturilor poate fi determinată în mod credibil.

Veniturile vor fi recunoscute pe următoarele baze:

– utilizând metoda dobânzii efective

– redevențele vor fi recunoscute pe baza contabilității de angajamente, conform realității economice a contractului;

– dividendele vor fi recunoscute atunci când este stabilit dreptul acționarului de a primi plata.

Când dobânda neplătită a fost acumulată înainte de achiziționarea unei investiții purtătoare de dobândă și intrările ulterioare de dobândă sunt alocate între perioadele preachiziție și postachiziție,atunci doar partea postachiziție este recunoscută ca venit. Când dividendele pentru acțiuni sunt declarate din profitul preachiziție,aceste dividende sunt deduse din costul titlurilor de valori.

Redevențele se colectează conform termenilor contractului relevant și se recunosc, de obicei pe aceasta bază, în afara cazului în care, datorită fondului economic al contractului, este mai potrivit să se recunoască veniturile pe alte baze sistematice și raționale.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să intre în entitate. Când apare o incertitudine legată de colectarea unei valori deja incluse în venituri, valoarea ce nu poate fi colectată sau valoarea ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, decât ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute inițial.

O socetate va prezenta detaliat:

– politicile contabile adoptate pentru recunoașterea venitului, inclusiv metodele adoptate pentru determinarea stadiului de execuție pentru tranzacțiile ce implică prestarea de servicii;

– valoarea fiecărei categorii semnificative de venit recunoscute în timpul perioadei, inclusiv venitul apărut din: vânzarea de bunuri; prestarea serviciilor; dobânzi; redevențe; dividende.

– valoarea veniturilor apărute din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie semnificativa de venit.

Pântea și Deaconu(2004) in urma uni amplu studiu artă faptul că diferențele de legislație din diverse țări pot determina ca îndeplinirea criteriilor de recunoaștere a veniturilor, conform acestui Standard, să aibă loc la momente diferite. Prin acte normative se poate preciza momentul în care entitatea transferă cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor.

a. Vânzări „facturate, dar nelivrate”, prin care cumpărătorul devine proprietarul bunurilor și acceptă facturarea lor, dar livrarea se amâna la cererea acestuia.

Veniturile se recunosc in momentul in care cumpărătorul intră în proprietatea bunurilor doar daca:

– este probabil că se va efectua livrarea bunurilor;

– la data recunoașterii vânzării, bunurile sunt indisponibile, identificate și gata de livrare cumpărătorului;

– cumpărătorul confirmă în mod clar instrucțiunile de amânare a livrării;

– se respectă condițiile uzuale de plată

Nu se recunosc veniturile când există doar intenția de a achiziționa sau de a produce bunurile în timp util pentru a fi livrate.

b. Bunuri expediate în anumite condiții :

-Instalare și verificare

Veniturile se recunosc, după ce cumpărătorul acceptă livrarea bunurilor și se efectuează instalarea și verificarea lor. Veniturile se recunosc după acceptul de livrare dat de cumpărător atunci când: procesul de instalare este simplu; verificarea se efectuează numai în scopul stabilirii unui preț final.

– După aprobarea cumpărătorului, în cazul în care s-a negociat un drept limitat de returnare a bunurilor.

– Vânzări în consignație, prin care destinatarul se angajează să vândă bunurile în numele expeditorului.

– Vânzări cu plata în numerar la livrare.

c. Vânzări „puse deoparte”, prin care bunurile se livrează numai după ce cumpărătorul achită și ultima rată a prețului de vânzare.

Veniturile din astfel de vânzări se recunosc în momentul livrării bunurilor.

d. Comenzi pentru care se primește plata înainte de livrarea bunurilor care nu sunt, la momentul respectiv,în inventar.

Veniturile se recunosc după livrarea bunurilor cumpărătorului.

e. Contracte de vânzare și răscumpărare, prin care vânzătorul fie se angajează să cumpere înapoi aceleași bunuri la o dată ulterioară, fie are o opțiune de răscumpărare sau prin care cumpărătorul deține o opțiune de a cere răscumpărare a bunurilor de către vânzător.

f. Vânzări către intermediari,cum ar fi distribuitori, comercianți, și alții în vederea revânzării.

Veniturile din astfel de vânzări se recunosc după transferul riscurilor și avantajelor ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.

g. Abonamente la publicații și tranzacții similare

În cazul în care bunurile tranzacționate au valoare similară în fiecare perioadă, veniturile se recunosc după metoda liniară pe perioada în care se expediază bunurile. Dacă bunurile au o valoare variabilă de la o perioadă la alta, veniturile se recunosc pe baza ponderii valorii vânzărilor bunului expediat în valoarea totală estimată a bunurilor vândute prin abonament.

h. Vânzări în rate, prin care contraprestația se poate primi în rate .

Venitul aferent prețului de vânzare, net de dobânda, se recunoaște la data vânzării.

Prețul de vânzare reprezintă valoarea actualizată a contraprestației, determinată prin actualizarea ratelor de primit cu rata dobânzii stabilite. Dobânda se recunoaște ca venit, pe măsură ce se câștigă, folosind metoda dobânzii efective.

Pântea și Deaconu clasifică veniturile din prestarea serviciilor astfel:

a. Onorarii de instalare.Onorariile de instalare se recunosc drept venituri pe măsura execuției instalării, cu excepția cazului în care ele sunt asociate vânzării unui produs, situație în care se recunosc în momentul vânzării unui produs,situație în care se evaluează în momentul vânzării bunului.

b. Onorarii de asistență tehnică ,incluse în prețul produsului.În cazul în care prețul de vânzare cuprinde o valoare aparte aferentă prestării ulterioare de servicii,acea sumă este amânată și recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile. Valoarea amânată va acoperi costurile anticipate aferente prestării serviciilor conform clauzelor contractuale, precum și un profit rezonabil.

c. Comisioane de publicitate .Comisioanele de publicitate se recunosc atunci când anunțurile publicitare sau reclamele aferente sunt date publicității. Comisioanele de producție se evaluează pe măsura execuției proiectului.

d.Comisioane ale agenților de asigurare.Acestea se recunosc drept venituri de către agenți la datele efective de intrare în vigoare sau de înnoire a polițelor aferente.

e. Onorarii pentru servicii financiare.Recunoașterea veniturilor aferente onorariilor pentru serviciile financiare prestate depinde de scopul în care se evaluează aceste onorarii și de baza contabilă aplicabilă instrumentelor financiare asociate. Descrierea onorariilor pentru serviciile financiare poate să nu indice natura și fondul economic ale serviciilor prestate. De aceea, este necesar să se facă deosebirea între onorarii ce sunt parte integrantă a ratei efective de dobândă a unui anumit instrument financiar, onorarii câștigate pe măsura prestării serviciilor și onorarii câștigate la îndeplinirea unei obligațiuni contractuale principale.

f. Onorarii de admitere.Veniturile realizate în urma spectacolelor artistice, a banchetelor și a altor evenimente similare se recunosc la data evenimentului respectiv. Dacă se vinde un abonament pentru mai multe astfel de evenimente, taxa se alocă fiecărui eveniment, în funcție de serviciile pe care acestea le presupun.

g. Taxe de școlarizare.Veniturile se recunosc pe parcursul perioadei de școlarizare.

h. Cotizații de inițiere, intrare și pentru calitatea de membru.Recunoașterea veniturilor depinde de natura serviciilor prestate. Dacă cotizația este numai pentru calitatea de membru, iar toate celelalte servicii sau bunuri se plătesc separat, sau dacă există un abonament anual separat, cotizația se recunoaște ca venit când nu există nici o incertitudine majoră cu privire la încasarea acesteia. Dacă cotizația dă dreptul membrului să beneficieze de servicii sau publicații care urmează să fie oferite pe parcursul perioadei abonamentului, sau să cumpere bunuri sau servicii la un preț mai mic decât cel perceput celor care nu sunt membrii, atunci ea este evaluată pe o bază care ia în considerare natura și valoarea beneficiilor, ca și momentul în care au fost oferite.

f. Taxa de franciză.Taxa de franciză poate să cuprindă prestarea de servicii inițiale și ulterioare, furnizarea de echipamente și alte active corporale. Taxa de franciză se recunoaște ca venit pe o bază care să reflecte scopul în care se percepe taxa.

Metode de recunoaștere a taxei de franciză:

– furnizare de echipamente și alte active corporale

– prestarea de servicii inițiale – taxele aferente prestării periodice de servicii, fie că sunt percepute separat , se recunosc ca venit pe măsura prestării serviciilor. Dacă taxa percepută separat nu acoperă costul serviciilor periodice, precum și o marjă rezonabilă de profit, o parte a taxei inițiale, suficientă pentru a acoperi costul serviciilor periodice, precum și o marjă rezonabilă de profit, este amânată și recunoscută ca venit pe măsură ce serviciile sunt prestate.

– taxa de franciză este percepută pentru beneficierea de drepturi acordate sau pentru alte servicii prestate pe toată durata contractului de franciză se recunosc ca venit pe măsură ce se prestează serviciile sau se face uz de drepturile acordate.

– tranzacții de intermediere – între furnizor și beneficiar se pot încheia tranzacții prin care francizorul acționează ca agent al beneficiarului francizei.

g. Onorarii pentru personalizarea programelor software.Ele se recunosc ca venit pe măsura excepției contractului, inclusiv a prestării de servicii de asistență tehnică, după implementarea software-ului personalizat.

Licențe și redevențe:

Licențele și redevențele plătite pentru utilizarea activelor unei enități se recunosc, in general, în concordanță cu fondul economic al contractului. Recunoașterea se face după metoda liniară pe toată durata contractului,

O cedare de drepturi în schimbul unei sume fixe sau a unei garanții nereturnabile, în baza unui contract irevocabil care permite beneficiarului licenței să facă uz de acele drepturi fără alte constrângeri și în condițiile în care francizorul nu are nici o altă obligație de îndeplinit, este o vânzare.

În anumite situații, încasarea onorariului pentru acordarea licenței sau a redevenței depinde de relizarea unui eveniment viitor. Atunci venitul se recunoaște numai dacă este probabil să se primească onorariul sau redevența, adică în general după ce a avut loc evenimentul respectiv.

3 .Recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor. Principiile și regulile evaluării

Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor :

Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor este procesul de încorporare în contul de rezultate al unui element patrimonial care îndepinește criteriile stabilite în acest sens prinstandardele sau reglementările contabile.

Ristea și Dima afirmă :”Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ.Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului ca exercițiu fianciar și se creditează la decontarea(repartizarea)cheltuielilor aspupra rezultatelor.prin funcția contabilă,conturile de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv.Se creditează cu veniturile relizate în cursul anului ca exercițiu fianciar,se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate”.

Într-un studiu din anul 2002 Ristea Mihai și Dima Mirela au sintetizat numeroasele poziții cu privire la IAS 18 veniturile den activitățle curenete trebuie recunoscute la valoarea justa a mijlocului de plată primit sau de primit.

În urma unui amplu studiu al literaturii de secialitate Ristea și dima afirmă: „Preluând prevederile IAS 18 “ Venituri din activitatea curentă” reglementările contabile simplificate, armonizate cu Directivele europene prevăd, suplimentar față de criteriile de recunoaștere stabilite de Cadrul general următoarele condiții pentru delimitarea momentului în care veniturile din vânzarea bunurilor trebuie recunoscute:

persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietatea a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor ;

veniturile și cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.

Unul din aspectele importante ale recunoașterii veniturilor și cheltuielilor este modul de alocare a veniturilor rezultate din tranzacții care se desfașoară pe mai multe exerciții financiare, pentru a evita tratamentul simplist de recunoaștere în perioada în care banii au fost încasați . În acest sens se face uz la două dintre principiile fundamentale : principiul contabilității de angajamente care cere corelarea cheltuielilor cu veniturile corespunzătoare, și principiul prudenței conform căruia profiturile nu sunt reflectate cu anticipație, în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce pierederile sunt prevăzute.

Cel mai des utilizat moment de recunoaștere a veniturilor este momentul vânzării, fiind considerat momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul procedurii de vânzare. De fapt, trebuie stabilit momentul la care s-au transferat riscurile și beneficiile semnificative și s-au eliminat majoritatea elementelor de nesiguranță legate de realizarea tranzacției.

În unele cazuri sunt vândute pastrându-se însă titlul de proprietate asupra lor până ce s-a realizat colectarea sumei datorate de cumpărător. În astfel de condiții, dacă se face dovada că vânzătorul a transferat ceam mai mare parte a riscurilor și beneficiilor, atunci tranzacția poate fi tratată ca o vânzare și, prin urmare, venitul aferent poate fi recunoscut.

Ias 18 oferă următoarele exemple pentru cazul în care vânzătorul păstrează riscurile și avantajele ce decurg din deținerea proprietății asupra bunurilor vândute, caz în care tranzacția nu reprezintă o vânzare și veniturile nu sunt recunoscute:

a. atunci când societatea are obligații legate de rezultatele nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile garanțiilor normale;

b. în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este condiționată de primirea veniturilor de către cumpărător din vânzarea bunurilor de către acesta din urmă;

c. când bunurile sunt trimise, dar trebuie să fie instalate, iar instalarea reprezintă o parte importantă a contractului și nu a fost incă realizată de către societate;

d. când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate dintr-un motiv specificat în contractul de vânzare-cumpărare și societatea nu este sigură de probabilitatea returului bunurilor”.

În raport de natura veniturilor criteriile de recunoaștere se nuanțează după cum urmează:

Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie evaluate în momentul în care sunt satisfăcute următoarele condiții(Pântea,Deaconu,2004):

a) întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

b) întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod rezonabil;

d) este probabil să fie generate către întreprindere beneficii economice asociate tranzacției;

e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod rezonabil.

Veniturile din prestarea serviciilor se realizează atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în funcție de stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului. Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil atunci când sunt satisfăcute următoarele condiții:

a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către societate;

c) stadiul de execuție a contractului la data de închidere a bilanțului poate fi evaluat în mod rezonabil;

d) costurile apărute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.

Veniturile nu pot fi recunoscute atunci când cheltuielile aferente tranzacțiilor respective nu pot fi evaluate în mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plată deja primit este recunoscut ca datorie.

Recunoașterea veniturilor pe măsura execuției contractului, este denumită în mod curent ,,metoda procentului de execuție”. Potrivit acestei metode, veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile.

Veniturile din dobânzi trebuie evaluate periodic, în mod proporțional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea fluxurilor viitoarelor intrări de numerar, așteptate pe durata de viață a activului pentru a egala valoarea contabilă inițială a acestuia.

Redevențele trebuie evaluate pe baza contabilității de angajamente, conform realității economice a contractului.

Evaluarea veniturilor și cheltuielilor:

Într-un studiu din anul 2004 Pântea și Deaconu au sintetizat numeroasele poziții cu privire la faptul că veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit. Suma veniturilor dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord între societate și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Ea se recunoaște la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale și a oricăror rabaturi cantitative acordate de societate.

Mijlocul de plată este de regulă numerarul sau echivalent de numerar, iar suma veniturilor este dată de suma numerarului sau echivalentului de numerar primit sau de primit. În cazul în care intrarea de numerar sau echivalent de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât suma nominală numerarului primit sau de primit.

În vederea eliminării acestui fapt, pe bază de acorduri între vânzător și cumpărător (cu caracter de tranzacție financiară), valoarea justă a mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând în acest scop rata dobânzii aferente perioadei respective.

Evaluarea veniturilor din prestările de servicii. Prestările de servicii implică executarea de către întreprinderea a unor sarcini printr-un contract pe parcursul unei anumite perioade de timp. Conform IAS 18 suma la care se recunoaște venitul din prestarea de servicii poate fi sau nu estimat în mod rezonabil la data închiderii bilanțului astfel :

atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în măsura execuției contractului la data închiderii bilanțului.

Când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar pe baza cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să parvină societății;

c) stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului poate fi evaluată în mod rezonabil;

d) costurile apărute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.

Veniturile din dobânzi trebuie recunoscute periodic, în mod proporțional pe baza randamentului efectiv al activului.

Redevențele trebuie recunoscute pe baza contabilității de angajamente, conform realității economice a contractului.

4 .Tratamente și practici contabile

4.Contabilitatea primară. Sistemul de conturi și contabilitatea primară

Contabilitate financiară clasifică cheltuielile și veniturile in funcție de natura resurselor consumate, respectiv în funcție de natura activităților producătoare de rezultate ( exploatare, financiară și extraordinară ).

Pentru reprezentarea cheltuielor și veniturilor se începe de la caracterul de proces al activităților consumatoarede resurse și producătoare de rezultate.Ocazionarea cheltuielor și crearea veniturilor se derulează înmai multe etape succesive sau simultane de timp.

Conturile de venituri și cheltuieli cuprind veniturile aferente perioadei curente și cheltuielile corespondente ale acestor venituri și de aceea, prin compensarea acestora, se stabilește rezultatul exercițiului, care poate fi profit sau pierdere, ce influențează capitalul propriu și apare în bilanțul contabil. Cuprind toate conturile care înregistrează cheltuielile, veniturile și rezultatele.

Conturile de cheltuieli evidențiază resursele utilizate în cadrul activităților de exploatare, financiare și extraordinare. Conturile corespund celor trei genuri de activități menționate, iar în cadrul fiecărei activități, naturii sau felului resurselor utilizate (materiale, salarii, servicii cumpărate ). Din această grupă fac parte și conturile care înregistrează cheltuielile cu amortizările și provizioanele (Ristea,2005).

În urma unui amplu studiu al literaturii de secialitate Caraiani și Dumitrana (2005)afirmă :”Cheltuielile prin definiție generează diminuări ale capitalurilor proprii,iar funcția contabilă a conturilor de cheltuieli derivă din efectul pe care acestea îl au asupra rezultatului exercițiului,ca parte componentă a capitalurlor proprii.Astefl,cheltuielile sunt asimilate conturilor de capitaluri proprii și determină o modificare a acestora de tipul C-x.

Veniturile prin definiție generează majorări ale capitalurilor proprii și astfel funcția contabilă a conturilor de venituri derivă din efectul pe care acestea îl au asupra rezultatului exercițiului,ca parte componentă a capitalurilor proprii.Astfel,veniturile sunt asimilate conturilor de capitalri proprii și determină o modificare a acestora de tipul C+x.

Conturile temporare de venituri și cheltuieli reprezintă,de fapt,subdiviziunialre rezultatului exercițiului.La sfârșitul perioadelor de gestiune,conturile temporare de venituri și cheltuieli sunt închise prin contul 121 Profit și Pierdere,pentru a putea determina efectul veniturilor și cheltuielilor profit-pierdere.Conturile temporare de venituri și cheltuieli nu prezintă sold nici la începutul perioadelor de gestiune și nici la sfârșitul lor.

Conturile de cheltuieli(clasa 6) și venituri(clasa 7) nu au solduri inițiale sau finale,pentru că ele sunt soldate la sfârșitul perioadelor de gestiune,acesta fiind condiția de pregătire și preluare a lor în perioada de gestiune viitoare”.

A. Contabilitatea veniturilor

A.1. Contabilitatea veniturilor din exploatare

În modelul continental de contabilitate, implicit în cel din țara noastră, criteriul de delimitare și înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel începând cu obținerea producției și se continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate. Totodată, se consideră venituri realizate, în funcție de care se determină rezultatul, numai cele din stadiul de vânzare, adică din faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate. Veniturile nelegate de vânzări, cum sunt cele financiare și, în

unele cazuri, cele excepționale, sunt considerate realizate în momentul constatării sau încasării, după caz. (Ristea,1997)

Clasificarea veniturilor în funcție de natura activităților care le generează se regăsește și la nivelul clasei de conturi 7 “ Conturi de venituri “:

A.2. Contabilitatea veniturilor financiare

În categoria veniturilor financiare sunt incluse veniturile din: participații, titluri de plasament, imobilizările financiare cedate, creanțele imobilizate, titlurile de plasament cedate, diferențele favorabile de curs valutar, dobânzile cuvenite, sconturile obșinute și alte venituri financiare.Pentru reflectarea în contabilitate a acestora se folosesc conturile din grupa 76

A.3. Contabilitatea veniturilor extraordinare

Veniturile extraordinare pot apărea ca urmare a subvențiilor primite pentru eliminarea efectelor calcmităților, pentru reamplasarea activităților productive în zone defavorizate sau pentru descongestionarea zonelor urbane aglomerate dar și din despăgubirile care însoțesc exproprierea unor active pentru cauză de utilitate publică.

B. Contabilitatea cheltuielilor

B.1. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare

Cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate

Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime materialele consumabile, energia și apa, precum și mărfurile.

În toate cazurile când se folosește metoda inventarului permanent, dacă se utilizează metoda inventarului intermitent , la conturile de cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri, iar consumurile stocate se determină pe baza relației:

Cumpărări consumate= Intrări prin cumpărări de la furnizori + Stocuri inițiale – Stocuri finale constatate la inventariere

Pentru mărfuri se calculează cheltuielile componente ale costurilor vândute, folosind relația:

Costul marfurilor cumpărate = Intrări prin cumpărări de la furnizori + Stocuri inițiale – Stocuri finale constatate la inventar