Contabilitatea Si Gestiunea Rezultatului Intreprinderii.recunoastere Si Evaluare a Veniturilor Si Cheltuieililor

Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii.

Recunoaștere și evaluare a veniturilor și cheltuieililor

CUPRINS

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALIATE

1.1. Importanța temei și motivația de cercetare privind problematica veniturilor și cheltuielilor

1.2. Referențialul teoretic. Standarde și reglementări privind contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii

1.3. Referințe tematice de studiu. Publicații actuale și relevante privind veniturile și cheltuielile

1.4. Recunoașterea și evaluarea elementelor, tranzacțiilor și evenimentelor. Principiile și regulile evaluării

1.4.1. Reguli generale de evaluare privind veniturile și cheltuielile

1.4.2. Recunoașterea și evaluarea elementelor de cheltuieli

1.4.3. Recunoașterea și evaluarea elementelor de venituri

1.5. Tratamente și practici contabile specifice contabilității privind veniturile și cheltuielile

1.5.1. Organizarea și ținerea contabilității în cadrul societatii

1.5.2. Studiu de caz pr ivind contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii la SC RARTEL SA 23

1.5.3. Scurt istoric și obiect de activitate

1.5.4. Denumirea, forma juridică , sediul și durata societății

1.5.5. Contabilitatea de raportare. Situațiile financiare specifice contabilității veniturilor și cheltuielilor. Prezentarea informațiilor

1.5.6. Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

1.5.7. Calculul și analiza principalilor indicatori ai societății

1.5.8. Analiza performanței societății pe ultimii 3 ani incheiați

1.6. Rezultate, concluzii și propuneri

CAPITOLUL II. CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE

2.1. Perfectionarea clasificarilor recunoasterii si evaluarii in contabilitate. Adoptarea valorii juste. Aplicarea postulatelor de audit – credibilitatea muncii, calitatea procesului, comunicarea si performanta. Responsabilitatea in detectarea fraudelor.

2.2. Deschiderea contabilitati catre deciziile manageriale, contabilitatea creativa si de bunastare.

2.3. Schimbarea politicilor contabile. De la politici agresive la politici prudentiale si invers.

2.4. Analiza comparata privind sistemele de contabilitate. De la contabilitatea de angajamente la contabilitatea de trezorerie si invers.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALIATE

Elaborarea lucrării “Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii. Recunoaștere și evaluare a veniturilor si cheltuieililor” s-a făcut sub coordonarea domnului profesor coordonator Vasile Răileanu.

Cu ajutorul contabilității, prin prisma venituilor și cheltuielilor, se pot furniza o multitudine de informații financiare despre societate, informații care servesc ca un punct de plecare și analiză pentru evaluarea societății de către diferite categorii de utilizatori, atât din interiorul organizației, cât și din exteriorul acesteia. O abordare bazată pe valori juste, sporește transparența și credibilitatea asupra informațiilor financiare.

Tema aleasă este în conformitate cu legile și reglementările existente și abordează o problematică amplă și cu implicații in ceea ce privește îmbinarea părților de teorie cu părțile practice.

Lucrarea de licență este structurată în două capitole, fiecare capitol având și subcapitole. Capitolele prezintă aspectele cele mai importante care se regăsesc la partea teoretică și în practică, cu referire la tema aleasă în ceea ce privesc veniturile și cheltuielile.

In primul capitol am prezentat ideea generală a lucrării de licență și am evidențiat principalele legi și reglementări contabile care fac referire la problematica aleasă asupra veniturilor și cheltuielilor societăților. Subcapitolul 1.4 prezintă regulile de evaluare ale veniturilor, respectiv cheltuielilor, precum și recunoașterea acestora.

În ceea ce privește subcapitolul 1.5, am abordat problemele esențiale privind calculul și interpretarea principalilor indicatori ai unei societăți, cum sunt indicatorii de lichiditate, perioada analizată 2011-2013.

Acest subcapitol pune în evidentă importanța contului de profit și pierdere, corelațiile care trebuie să existe între fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria netă.

Subcapitolul 1.6. cuprinde concluziile și rezultatele rezultate în urma studiului de caz precum și propuneri concrete care să ajute la succesul întreprinderii.

Importanța temei și motivația de cercetare privind problematica veniturilor și cheltuielilor

Rolul managementului este esențial în funcționarea tuturor societăților comerciale. Managementul financiar contabil trebuie să cunoască normele legale care țin de contabilitatea societăților.

In condiții concurențiale ale economiei de piată, una dintre sarcinile principale ale entităților o reprezintă creșterea eficienței și profitabilității activității, ceea ce se poate asigura în baza mai multor factori, un factor principal fiind prin perfecționarea sistemului managerial.

Contabilitatea a apărut din nevoia de a raspunde în plan informațional și decizional la problematica gestiunii valorilor economice ale societăților.

Obiectivul principal al contabilitătii îl constituie furnizarea de informații privind poziția financiară, performanțele și modificările acesteia. Informația ne ajută să observăm și să analizăm resursele bănesti, materiale și umane, punctarea aspectelor pozitive și luarea de măsuri în ceea ce privește anumite probleme apărute.

Contabilii, auditorii interni si managerii operează într-un mediu aflat în continua mișcare, mediu la care trebuie să se adapteze și să își dovedească rolul în cadrul entităților din care aceștia fac parte.

Am ales aceasta tema “Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii. Recunoaștere și evaluare a veniturilor si cheltuielor” deoarece mi se pare un procedeu foarte greu de realizat și gestionat modul în care managerul unei companii, cu ajutorul informațiilor financiar contabile prelucrate, își poate tine sub control și lua decizii pentru administrarea eficientă a resurselor de care dispune, în vederea realizării obiectivului societății.

În condiții de concurență, întreprinderea trebuie să aibă un plan de buget pentru venituri și cheltuieli pe care să îl gestioneze foarte bine pentru atingerea obiectivelor.

Activitatea oricărei firme este concretizată în obținerea de profit și totodată găsirea celor mai bune metode pentru atingerea targetui si a maximizării profitului.

Pentru realizarea acestui obiectiv, patrimoniul agentului economic se află într-o permanentă mișcare și transformare ca urmare a unor procese, cum sunt aprovizionarea sau producția.

Societățile trebuie să găsească și să adopte cele mai eficiente strategii și soluții pentru putea rezista pe piața concurențială, printr-o perfecționare continuuă, astfel încât clienții să fie satisfăcuți de produsele și serviciile oferite.

Prima definiție dată contabilității, apartine lui Luca Pacioli, potrivit căruia: “contabilitatea este considerată ca un ansamblu de principii și regului în partidă dublă a averii ce aparține unui negustor, precum și toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc”.

Principalul obiectiv al situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară a întreprinderii și rezultatele și modificările acesteia.

Utilizatorii informațiilor financiare includ investitorii prezenți și potențialii bancheri, angajații, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, guvernul, publicul și managerul sau administratorul de resurse umane.

Pentru exercitarea atribuțiilor de planificare, organizare și control a activității întreprinderii, managerii au nevoie de informații operative, furnizate de contabilitatea financiară curentă și mai ales de contabilitatea de gestiune. Utilizatorii se clasifică în:

1. Investitorii actuali și potențiali – sunt acele persoane juridice sau fizice care au investit sau urmează să investească în capitalul social al unei intreprinderi. Ei au nevoie de informații pentru a putea lua decizii cu privire la cumpărarea sau păstrarea de capital.

2. Creditorii financiari și comerciali – sunt acele persoane juridice care pun la dispoziția întreprinderii resursele necesare desfăsurării activităților sale.

Creditorii financiari, denumiți finanțatori sunt: băncile, care acordă împrumuturi (credite) pentru echilibrarea financiară a întreprinderilor, Ministerul Finantelor Publice,în calitate de reprezentant al statului, pentru investițiile din regiile autonome și societățile comerciale de interes național, alti finanțatori.

3. Clienții – sunt interesati de obținerea informațiilor privind continuitatea activiății întreprinderii ca o garanție a continuării contractelor încheiate. În acest sens, clienții au în vedere acele informații din care rezultă capacitatea de existentă a întreprinderii și astfel, să le asigure continuitate în furnizarea de bunuri, lucrări sau servicii.

4. Angajații – ca principali furnizori de muncă, prin sindicate, sunt interesati de nivelul salariilor și securitatea locurilor de muncă, care converg către profitabilitatea și continuitatea activității.

5. Instituțiile guvernamentale utilizează informațiile contabile pentru realizarea sintezelor macroeconomice, elaborarea prognozelor și aplicarea politicilor statului în domeniul economic.

6. Alți utilizatori cum sunt comunitătile locale (comune, orase), prin administrațiile lor sunt interesate de impactul activității întreprinderilor asupra dezvoltării economice locale prin crearea de locuri de munca, pregătirea profesională, contribuția cu impozite și taxe la bugetul comunității.

Referențialul teoretic. Standarde și reglementări privind contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii

Începand cu anul 2006, cea mai mare parte a societăților din România aplică reglementările contabile în conformitate cu Directivele europene cum sunt Directiva a IV-a privind conturile anuale și Directiva a VII-a privind conturile consolidate.

Pentru a aplica reglementările prezentate mai sus, Ministerul Finanțelor Publice a emis OMFP 1802/2015, abrogând OMFP 3055/2005.

Lucrarea respectă principiile de bază ale contabilității, legislative naționale iar principalele reglementări contabile care guvernează aceasta tema sunt :

Ordinul 1802/2015

Mențiune: În ianuarie 2015, a apărut ordinul nr. 1802/2014 care abrogă OMFP 3055/2009 și apar noi modificări în planul de conturi.

Cele mai importante modificări aduse de noile reglementări ale prezentului ordin sunt:

Introducerea de noi criterii de mărime pentru pentru persoanele juridice ce aplică aceste prevederi și în funcție de acestea clasificarea în trei categorii de mărime, în funcție de care se vor întocmi situațiile financiare anuale cu componente diferite.

Introducerea de noi prevederi referitoare la modificarea politicilor contabile și aplicarea retroactivă daca efectele modificării pot fi cuantificate, cu inregistrarea efectelor pe seama rezultatului reportat.

Se introduc prevederi referitoare la estimarile contabile precum și tratamentul modificărilor acestor estimari.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării vor fi inregistrate în contabilitate diferit pentru bunuri sau pentru servicii, iar în cadrul reducerilor comerciale aferente bunurilor se vor trata diferit in funcție de momentul primirii acestora.

Evaluarea și contabilizarea avansurilor în valuta.

Tratamentul contabil al stimulentelor acordate la încheierea sau renegocierea unor contracte;

Sunt introduse clarificări privind situațiile în care trebuie ajustată cifra de afaceri;

Pentru consolidarea entităților controlate în comun, OMFP 1802/2014 prevede utilizarea metodei punerii în echivalenta (nu se mai utilizeazî metoda integrarii  proporționale)

Activele corporale și necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale.

Soldurile conturilor din balanta de verificare la 31.12.2014 trebuie să fie transpuse în conturile prevăzute în noul plaa societăților din România aplică reglementările contabile în conformitate cu Directivele europene cum sunt Directiva a IV-a privind conturile anuale și Directiva a VII-a privind conturile consolidate.

Pentru a aplica reglementările prezentate mai sus, Ministerul Finanțelor Publice a emis OMFP 1802/2015, abrogând OMFP 3055/2005.

Lucrarea respectă principiile de bază ale contabilității, legislative naționale iar principalele reglementări contabile care guvernează aceasta tema sunt :

Ordinul 1802/2015

Mențiune: În ianuarie 2015, a apărut ordinul nr. 1802/2014 care abrogă OMFP 3055/2009 și apar noi modificări în planul de conturi.

Cele mai importante modificări aduse de noile reglementări ale prezentului ordin sunt:

Introducerea de noi criterii de mărime pentru pentru persoanele juridice ce aplică aceste prevederi și în funcție de acestea clasificarea în trei categorii de mărime, în funcție de care se vor întocmi situațiile financiare anuale cu componente diferite.

Introducerea de noi prevederi referitoare la modificarea politicilor contabile și aplicarea retroactivă daca efectele modificării pot fi cuantificate, cu inregistrarea efectelor pe seama rezultatului reportat.

Se introduc prevederi referitoare la estimarile contabile precum și tratamentul modificărilor acestor estimari.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării vor fi inregistrate în contabilitate diferit pentru bunuri sau pentru servicii, iar în cadrul reducerilor comerciale aferente bunurilor se vor trata diferit in funcție de momentul primirii acestora.

Evaluarea și contabilizarea avansurilor în valuta.

Tratamentul contabil al stimulentelor acordate la încheierea sau renegocierea unor contracte;

Sunt introduse clarificări privind situațiile în care trebuie ajustată cifra de afaceri;

Pentru consolidarea entităților controlate în comun, OMFP 1802/2014 prevede utilizarea metodei punerii în echivalenta (nu se mai utilizeazî metoda integrarii  proporționale)

Activele corporale și necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale.

Soldurile conturilor din balanta de verificare la 31.12.2014 trebuie să fie transpuse în conturile prevăzute în noul plan de conturi general.

Legea Contabilitatii 82/1991

Organizarea contabilă și asigurarea corespunzator pretențiilor europene este totuși atributul fiecarei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizionara de acte comerciale, economice și bănești pentru că, după cum spune legea contabilității, contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci la conducerea financiară a societătților și instituțiilor, într-o manieră care să corespundă exigențelor actuale: integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparența în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de reziliența financiară într-o economie concurențială și plina de obstacole.

IAS 18

Principalele noutăti pe care Standarele Internaționale de Contabilitate le-au adus fată de Legea contabilității, se referă la concepte și obiective noi, pe baza cărora va fi contruită înformația raportată la situațiile financiare iar principalul obiectiv al standardului IAS 18 este acela de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacții și evenimente, cum ar fi: criteriile de recunoaștere ale veniturilor din activități curente, pe baza cărora vor fi transpuse informațiile raportate la situațiile financiare.

Legea 571/2005 (Codul fiscal)

Prin această lege se stabileste cadrul legal pentru calculul taxelor și impozitelor și tratamentul veniturilor și al cheltuieililor din punct de vedere fiscal.

Aceste reglementări și legi sunt adresate tuturor societăților comerciale.

De asemenea, contabilitatea se ține în limba română și este exprimată valoric în moneda națională, însă operațiunile în valută sunt înregistrate în contabilitate atât în moneda națională, cât și în valută.

Referințe tematice de studiu. Publicații actuale și relevante privind veniturile și cheltuielile

La elaborarea lucrării, am avut în vedere atât actualizările legislative reglementate prin: legi, reglementări, directive cât și alte publicații și reviste cum sunt:

Mihai Ristea – Contabilitatea societăților comerciale – Vol. I

Cartea mai sus specificată a apărut în anul 2009 și are ca autori se pe: Mihai Ristea – coordonator, Corina Dumitru, Corina Ioanaș și Alina Irimescu.

Lucrarea conține un număr mare de pagini 367 și este structurată în 4 capitole și fiecare capitol pune în discuție probleme, idei, concepte și soluții privind organizarea și funcționarea contabilitătii, într-un număr reprezentativ de pagini, pentru o înțelegere mai clară a noțiunilor și evenimentelor contabile.

Titlurile capitolelor sunt:

– Capitolul I. Principii și reguli privind organizarea contabilității financiare .

În acest capitol apar definiții ale conceptelor din contabilitatea financiară și totodată prezintă principalii categorii de utilizatori ai situațiilor financiare.
– Capitolul II. Contabilitatea capitalurilor

Este dedicat contabilității capitalurilor proprii și prezintă o serie de elemente teoretice și exemple întâlnite la societățile comerciale privind diverse probleme cum sunt: constituirea capitalului social, primele de capital, rezultatul din reevaluare precum și rezultatul reportat.
– Capitolul III. Contabilitatea activelor imobilzate

Prezintă delimitari privind activele imobilizate iar autorii detaliaza și clasifică activele imobilizate așa cum se regăsesc în reglementările contabile.

De asemenea, se regăsesc criteriile de recunoaștere si evaluare ale imobilzărilor prin exemple, intepretări și studii de caz.
– Capitolul IV. Contabilitatea stocurilor și producției în curs de execuție

În acest capitol sunt prezentate de asemenea, o serie de concepte privind stocurile precum sianaliza și funționarea conturilor specifice stocurilor. Sunt prezentate modurile de evaluare ale stocurilor la intrarea si la ieșirea din gestiune, prin exemple elocvente, teoretice și practice.

Aici autorii fac o comparație între metoda FIFO și LIFO, punând în evideță efectele mai pronunțate ale metodelor, respectiv care metodă este mai benefică pentru societate.

2. Mihai Ristea – Contabilitatea societăților comerciale – Vol. II

Este structurat în 4 capitole, fiind o continuare a primului volum. Autorii tratează și în acest volum atât aspecte teoretice cât și părțile aplicative.

– Capitolul V. Contabilitatea decontărilor cu terții

Autorii pun accent pe fiecare categorie de de decontare cu terții, cu exemplificări concrete, regăsite și la societățile comerciale
– Capitolul VI. Contabilitatea trezoreriei

Acest capitol este deidcat contabilității trezoreriei, un element de o importanță deosebită în activitatea oricărei societăți. Si aici, autorii continuă să dezbată aspectele privind importanța și necesitatea utilizării resurselor financiare, cu o atenție sporită în scopul eficientizării veniturilor și cheltuielilor.
– Capitolul VII. Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor

Autorii prezintă structurile și delimitările veniturilor și cheltuielilor așa cum acestea se regăsesc în regelementările contabile. Este subliniat faptul că veniturile se află într-o conexiune cu cheltuielile, proces cunoscut sub denumirea de matching.

Autorii reamintesc modul de închidere pentru venituri și cheltuieli cu ajutorul contului 121 “Profit și pierdere”.

În practică, de cele mai multe ori, se regăsesc venituri și cheltuieli obținute din activitatea de bază (curentă). Dar ami sunt si excepții când pot apărea evenimente neprevăzute, extraordinare și ele se asteaptă să nu mai fie repetate în perioada următoare.
– Capitolul VIII. Lucrările contabile de închidere a exercițiului financiar. Situațiile financiare

Conține lucrările de închidere pe baza situațiilor financiare și modul în care informațiile vor fi transpuse în bilanț și în contul de profit și pierdere.

La sfârsitul fiecărui capitol, autorii pun la dispozitție pentru cei intersați pentru stidiul suplimentar, anumite lectruicu titlu de informare.

3. Vasile Robu, Adrian ANICA-POPA, Ștefania-Cristina CUREA–Analiza economico financiară

Cu ajutorul acestui manual, în capitolul V al prezentei lucrări, am calculat și interpretat principalii indicatori ai societății și am analizat opțiunile legate de managementul organizației, generate de sistemul de indicatori utilizati.

4. Revista practici contabile, nr 7/2014 – Neevidențierea veniturilor în actele contabile – consecințe

Prin modul de a nu evidenția, în întregime sau parțial, în documentele contabile a veniturilor realizate se ințelege omisiunea de a evidenția aceste venituri în documentele contabile oficiale, fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că documentele întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt operate în registre și în bilantul contabil, toate cu consecința neplătii sau a diminuării obligațiilor fiscale.

Totodată, prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se întelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și implicit, a obligației fiscale caăre stat.

Potrivit art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrarilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectș în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.

In concluzie, fapta de a înregistra în contabilitate acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute în realitate, cu consecința diminuării venitului net și implicit, a obligației fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală și ale celei de fals intelectual prevazută in Legea contabilității nr. 82/1991.

Recunoașterea și evaluarea elementelor, tranzacțiilor și evenimentelor. Principiile și regulile evaluării

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile bănești la care posturile situațiilor financiare vor fi recunoscute în momentul înregistrării tranzacțiilor și evenimentelor generate de activitatea societății în momentul când se întocmesc situațiile financiare.

Contabilitatea trebuie să asigure prezentarea unei imagini fidele asupra activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și a rezultatelor financiare obținute pentru a se oferi imaginea poziției financiare și performanțele activității unei întreprinderi.

În acest sens, evaluarea elementelor înscrise în situațiile financiare, trebuie să fie efectuată în condițiile respectării următoarelor principii:

1) Principiul contabilității de angajamente

Potrivit acestui principiu tranzacțiile și evenimentele sunt recunoscute atunci când apar, sunt înregistrate în evidențele contabile și sunt raportate în rapoartele financiare ale perioadelor la care se referă. De aici reiese că veniturile și cheltuielile se constată pe măsura ce se produc și se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se referă, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor bănești.

2) Principiul continuității activității

Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau reducerea semnificativă a activității.

3) Principiul permanenței metodelor

Constă în aplicarea acelorași principii, reguli și metode privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informației contabile.

4) Principiul prudenței

Conform acestui principiu, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile, generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior.

5) Principiul independenței exercițiului

Presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității întreprinderii, pe măsura angajării acestora și trecerea lor la rezultatul exercițiului la care se referă.

6) Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț se va determina separat valoarea aferentă fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

7) Principiul intangibilității

Presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă bilanțului de închidere a exercițiului precedent.

8) Principiul necompensării

Valorile elementelor de activ nu se pot compensa cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

9) Principiul prevalenței economicului asupra juridicului

Informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

10) Principiul pragului de semnificație

Presupune că orice element, care are o valoare semnificativă, trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare.

Reguli generale de evaluare privind veniturile și cheltuielile

Cu ocazia evaluării se utilizează patru reguli generale de evaluare:

a) evaluarea la data intrării în entitate;

Evaluarea la data intrării în entitate se realizează la valoarea de intrare numită și valoare contabilă sau cost istoric. Valoarea de intrare îmbracă forme diferite cum sunt:

la cost de producție

Cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumabile, precum și cheltuielile directe atribuite bunului respectiv.

la cost de achiziție

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpțrare, taxele de import și alte taxe, cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective si sunt nerecuperabile.

la valoarea justș sau valoarea de utilitate

Prin valoare justș se întelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părti aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

b) evaluarea cu ocazia inventarierii;

Se efectuează de regulă, la sfârșitul anului, înainte de închiderea conturilor, se face la valoarea actualî sau de utilitate a fiecarui element, fiind denumitî valoarea de inventar stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieții. Pentru creanțe și datorii se are în vedere valoarea lor previzibilă de încasat, respectiv de plată.

evaluarea la încheierea exercițiului financiar;

Se urmarește aplicarea consecventă a principiului prudenței și constă în faptul că elementele de activ și de pasiv sunt evaluate și reflectate în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. În situațiile financiare se reține pentru active la valoarea cea mai micț iar pentru datorii la valoarea cea mai mare.

evaluarea la data ieșirii din entitate.

La data ieșirii din entitate, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare ceea ce semnifică faptul că în momentul ieșirii trebuie să cunoaștem valoarea de intrare. De exemplu, o marfă cumparată în luna mai cu 10.000 lei și este vandută în iunie cu 10.200 lei, ieșirea din contul 371, se inregistrează la nivelul valorii de intrare de 10.000 lei, diferența regăsindu-se la rezultat. Atunci când unitățile de bunuri intră în loturi evaluate la valori de intrare unitare diferite, la ieșire se va aplica o metoda conventională pentru stabilirea valorii unitare de ieșire, astfel încât regula să fie respectată.

Recunoașterea și evaluarea elementelor de cheltuieli

In general, cheltuielile reprezintă, în expresie valorică, raporturi patrimoniale cu privire la angajarea și utilizarea resurselor economice în cadrul activităților desfășurate de o întreprindere. Cadrul privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, elaborat de IASB, definește cheltuielile astfel: cheltuielile constituie diminuări de avantaje economice în cursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau diminuări ale valorilor activelor sau de creare de datorii, care au ca efect diminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât distribuirile în beneficiul proprietarilor capitalului.

Ocazionarea cheltuielilor se creează în mai multe etape de timp. Astfel, pentru reprezentarea cheltuielilor se pornește de la carcterul de proces al activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate iar în cazul cheltuielilor se întalnesc patru momente:

Angajarea

Angajarea are loc în momentul în care se contractezî obligația banească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse. Spre exemplu, în situația aprovizionării cu materiale de la furnizori, angajarea cheltuielilor intervine în momentul cumpărării când s-a creat obligația banească față de furnizori de a plati materialele primite de la aceștia.

Consumul

Consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi, productive sau neproductive, dupa caz. De exemplu, utilizarea materialelor în procesul de producție în scopul obținerii de produse, lucrări, servicii.

Plățile

Plățile constau în achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor comerciale sau transferul sau far’ echivalent în cadrul relatiilor financiare. Spre exemplu, achitarea obligației față de furnizori pentru materialele achiziționate de la aceștia, reprezintă o plată ca echivalent, în schimb plata impozitului pe profit reprezintă un transfer fără echivalent.

Imputarea

Imputarea reprezintă momentul în care cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obținute.

Atât cheltuielile cât și veniturile, se evaluează prin asocierea acestora cu elelmentele de pasiv și activ cu care intră în corespondență.

Astfel, cheltuielile sunt evaluate, după caz, ca o creștere a pasivului, în cazul angajamentelor sau cu o diminuare de activ în cazul consumurilor stocate.

Totodată sunt recunoscute cheltuieli atunci când un cost nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când nu mai sunt respectate condițiile de recunoaștere a unui activ respectiv în acele situații în care apare o datorie fără recunoașterea unui activ.

În raport cu natura lor, cheltuielile care se efectuează în cadrul unei întreprinderi pot fi grupate pe feluri de activități – de exploatare, financiare și extraordinare. O pondere importantă în cadrul cheltuielilor o reprezintă cheltuielile din activitatea de exploatare (activitatea propriu-zisă a unei întreprinderi), numite cheltuieli de exploatare.

Cadrul conceptual IASB este din punct de vedere al sistemelor de măsurare, foarte flexibil, permițând întreprinderilor, în vederea măsurării elementelor componente ale situațiilor financiare utilizarea de diverse baze de evaluare, în combinații diferite.

Astfel, sistemele de măsurare recomandate de cadrul conceptual IASB, se referă la:

costul istoric, potrivit căruia activele sunt înregistrate la suma platită în numerar sau echivalent al numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărarii lor, iar datoriile sunt înregistrare la valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligației sau, în anumite împrejurări la valoarea ce se așteaptă să fie platită in numerar sau echivalent pentru a stinge datoriile.

costul curent, potrivit căruia activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar trebui platită dacă același activ sau unul asemanator ar fi achizitionat în prezent, iar datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau echivalent al numerarului, necesară pentru a deconta în prezent obligația.

valoarea realizabilă, potrivit căreia activele sunt înregistrare la valoarea de numerar sau echivalent al numerarului, care poate fi obținută în prezent prin vanzarea normală a activelor, iar datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare, adică la valoarea neactualizată care trebuie platită pentru a achita datoriile.

valoarea actualizată, potrivit căreia activele sunt înregistrate la valoarea actualizatî a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmează a fi generate în derularea normală a actvității întreprinderii, iar datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieșiri de numerar, care se așteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile.

Conform aceluiași cadru conceptual, cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când are loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.

Această regulă este cunoscută în contabilitate sub denumirea de convenția contabilității de angajamente care alături de continuitatea exploatării constituie convențiile de bază definite de cadrul contabil conceptual internațional.

Momentul în care se recunoaște o cheltuiala în contabilitate poate fi:

ulterior plății

De exemplu, întreprinderea are închiriată o clădire și plateste în anul N, chiria aferentă exercițiului N+1. Chiar dacă este platită anticipat, chiria reprezintă o cheltuiala a exercitiului N+1 și prin urmare va fi recunoscută in anul N+1.

concomitent cu plata

De exemplu, întreprinderea achită în exercitiul N dobanda anuală aferentă unui credit primit de la bancă. În această situație plata va genera recunoașterea unei cheltuieili.

anterior plătii

De exemplu, întreprinderea primește factura pentru un serviciu prestat de un terț iar prețul ce urmează a fi achitat este de 500 lei. Deși plata se face ulterior, cheltuiala va fi recunoscută la momentul primirii facturii care atestă prestarea serviciului.

Recunoașterea și evaluarea elementelor de venituri

In cadrul procesului de creare a veniturilor, se delimitează patru momente:

producția

Este momentul creării rezultatului ca produs al activității consumatoare de resurse.

facturarea

Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de proprietate de la vânzător la client.

încasarea

Reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani.

încorporarea

Reprezintă o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi

cheltuielile corespondente

În general, veniturile reprezintă sume de bani sau bunuri materiale ce revin unei persoane fizice sau juridice în procesul repartiției și care sunt generate de desfașurarea unei activități.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, dupa natura lor, și se grupează în:

– venituri din activitatea de exploatare (venituri din exploatare)

Sunt acele venituri strict legate de activitatea normală, curentă a întreprinderii. Pentru întelegerea noțiunii de venituri de exploatare, se impune delimitarea noțiunii de activitate curentă

– venituri din activitatea financiară(venituri financiare)

Sunt formate din urmatoarele categorii de venituri: venituri din creanțe imobilizate, dobânzi, sconturi, diferențe de curs valutar, imobilizări financiare.

– venituri din activitatea extraordinară (venituri extraordinare).

Sunt acele venituri care nu sunt legate de activitatea obișnuită, curentă a societății. Ele au un caracter accidental și nu apar cu regularitate.

Veniturile sunt evaluate, după caz în acelasi timp, ca o creștere de activ, cu valoarea creanței sau lichiditatii pentru vânzari și ca diminuare de pasiv, la valoarea justă a mijlocului de plată primit.

Suma veniturilor dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord între societate și cumpăratorul sau utilizatorul activului. Ea se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale și a oricăror rabaturi acordate de societate, mijlocul de plată fiind numerarul. În cazul în care intrarea de numerar sau echivalent de numerar este amânată, valoarea justa a mijlocului de plata poate fi mai mica decat suma nominala numerarului primit sau de primit.

In vederea eliminării acestui fapt, pe bază de acorduri între vânzător și cumpărător valoarea justă a mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând în acest scop rata dobânzii aferente perioadei respective.

Prin asimilare cu veniturile, cheltuielile sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată acordat sau de acordat în schimbul contraprestației primite sau de transferat fără echivalent.

Cadrul conceptual contabil privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare al IASB definește veniturile astfel: “veniturile constituie creșteri de avantaje economice în cursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau diminuări ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale actionarilor”.

În același cadru conceptual sunt prezentate și criteriile de recunoaștere a veniturilor și anume: “veniturile sunt recunoscute în contul de rezultate (contul de profit și pierdere) atunci când are loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil”.

Corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat. Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare ale politicilor contabile sau interpretări greșite ale evenimentelor.

Daca operațiunea de corectare a erorilor generează pierdere contabilă reportată, acestea trebuie acoperită înainte de efectuarea oricăror repartizări de profit.

Un aspect important ale recunoașterii veniturilor și cheltuielilor este reprezentat de modul de alocare al veniturilor rezultate din tranzacții desfășurate pe mai multe exerciții financiare, pentru a evita tratamentul simplist de recunoaștere în perioada în care banii au fost încasați. În acest sens ne referim la două din principiile contabilității: cel de angajamente prin care se corelează cheltuielile cu veniturile și cel al prudenței conform căruia profiturile nu sunt reflectate cu anticipație, în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce pierederile sunt prevăzute.

Cel mai utilizat moment de recunoaștere a veniturilor este momentul vânzării, fiind considerat momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul unei vânzări.

În unele cazuri sunt vândute pastrându-se însa titlul de proprietate asupra lor până ce s-a realizat colectarea sumei datorate de cumpărător. În astfel de condiții, dacă se face dovada că vânzătorul a transferat riscurile și beneficiile, atunci tranzacția poate fi tratată ca o vânzare iar venitul poate fi recunoscut.

Momentul în care se recunoaște un venit în contabilitate poate fi:

ulterior încasării

De exemplu, întreprinderea a închiriat unui terț un teren și încasează în exercițiul N chiria aferentă N+1. Desș încasată în avans, chiria reprezintă un venit al exercițiului N+1 și va fi recunoscută în contul de profit și pierdere al exercițiului N+1.

concomitent cu încasarea

De exemplu, întreprinderea încasează la 31.12.N dobânda aferentă exercițiului N pentru o investiție în obligațiuni. Dobânda va fi recunoscută ca venit în momentul încasării acestuia.

anterior plătii

De exemplu, întreprinderea vinde unui client un echipament tehnologic, iar încasarea va avea loc in 30 de zile. Astfel, venitul va fi recunoscut în momentul vânzării și precede încasarea.

Tratamente și practici contabile specifice contabilității privind veniturile și cheltuielile

În ordinul 1802/2015 apar noi tratamente contabile care se aplică modificărilor de politici contabile.

Conform OMFP 1802/2014 modificările politicilor contabile sunt contabilizate cu ajutorul contului 1173 “Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile” dacă modificarea de politică contabilă afectează exercițiul financiar precedent.

Dacă modificările politicilor contabile afectează numai exercițiul financiar curent, aceste influențe se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor și a veniturilor perioadei.

Însă, atunci când efectul modificărilor de politică contabilă nu se poate stabili pentru perioadele anterioare, modificarea de politică contabilă, se va lua în calcul pentru perioadele viitoare cu începere din exercițiul curent.

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.

Pentru situațiile financiare, problema de esență care se ridică este cea a divulgării politicilor contabile, adoptate de către organizație, așa cum rezultă și din IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare” o componetă a situațiilor financiare și cea destinată politicilor contabile.

Acestea delimitează principiile, bazele, convențiile, reguli și practicile specifice adoptate de o întreprindere la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

O altă modificare importantă, adusă de ordinul 1802 face referire la avansurile în valută care nu mai fac obiectul reevaluării.  Pentru avansuri nu se mai calculează diferențe de curs valutar. Conturile 409, 419, 4093 si 4094 nu se mai reevaluează începand cu 2015.

Se modifică conturile folosite pentru contabilizarea avansurilor de imobilizări. Avem contul 4093 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” si 4094 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”.

Organizarea și ținerea contabilității în cadrul societatii

Contabilitatea societății este organizată și condusă în conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr.82/1991, republicată, modificată și completatș ulterior cu prevederile cuprinse în Ordinul 1802/2015, toate operațiunile fiind consemnate în documentele legale și înregitrate în mod cronologic și sistematic.

Contabilitatea, în cadrul SC RARTEL SA, se ține cu personal angajat cu pregătire de specilalitate.

Organizarea și ținerea contabilității revine Contabilului Șef, care coordonează activitatea economică în cadrul societății.

Începand cu 1 ianuarie 2015, depunerea situațiilor financiare se face în funcție de împărțirea societăților în 3 categorii: microentități, entități mici, entități mijlocii și mari.

A. Microentitățile sunt societățile, care la data bilanțului, îndeplinesc cel putin două criterii dintre:
– total active 350.000 euro
– cifra de afaceri netă 700.000 euro

– numarul mediu de salariați în exercițiul financiar 10.

Microentitățile depun situații financiare anuale, care cuprind:
– bilanț prescurtat;
– contul de profit și pierdere prescurtat;
– notele explicative. Notele explicative au un număr redus de informații conform art.468 și 491 din OMFP 1802/2014.

B. Entitățile mici sunt societățile, care la data bilanțului, nu se încadrează la microentități și nu depășesc limitele a cel puțin două dintre criteriile:
– total active 4.000.000 euro;
– cifra de afaceri netă 8.000.000 euro;
– numar mediu de salariați în exercițiul financiar 50.

Entitățile mici depun situații financiare anuale, care cuprind:
– bilanțul prescurtat;
– contul de profit și pierdere;
– notele explicative care sunt mai detaliate decât la microentități.
Opțional: depun situația fluxurilor de trezorerie și a capitalului social.

C. Entitățile mijlocii si mari sunt societățile care depasesc limitele a cel puțin două criterii dintre:

– total active 4.000.000 euro;
– cifra de afaceri netă 8.000.000 euro;
– numar mediu de salariați în exercițiul financiar 50.

Această categorie de entități are obligația de a depune anual un raport care să cuprindă plătile către buget.

Ordinul 1802/2014 prevede reglementări privind grupurile. Grupurile sunt clasificate în funcție de mărime: în grupuri mici și mijlocii și grupuri mari.

Grupurile mici și mijlocii sunt formate dintr-o societate mamș și mai multe filiale, care consolidate, nu depășesc limita a cel puțin două criterii dintre:

– totalul activelor 24.000.000 euro;
– cifra de afaceri netă 48.000.000 euro;
– numarul mediu de salariați aferent exercițiului financiar 250.

Grupurile mici și mijlocii nu au obligatia întocmirii situațiilor financiare consolidate și a raportului consolidatat al administratorului.

Studiu de caz privind contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii la SC RARTEL SA

În cursul unei luni, în cadrul societății au loc următoarele tipuri de operații:

În data de 05.05.2015 se primește factura nr. 644 de la Union International Center SA, reprezentând chiria și întreținerea aferentă lunii mai 2015.

% = 40101-UIC 10.540,00 lei

612 7.000,00 lei

611 1.500,00 lei

4426 2.040,00 lei

În data de 05.05.2015 se achiziționează un dulap din otel, în valoare de 768,80 lei.

% = 40101 928,20 lei

303 620,00 lei

4426 148,80 lei

În aceeași zi se dă și în consum produsul achiziționat de la Silvarom.

603 = 303 620,00 lei

În data de 06.05.2015 societatea acordă un avans de trezorerie (372 lei) pe baza dispoziției de plată nr 125, unui salariat:

542 = 5311 372,00 lei

Conform facturii nr. 243 din data de 06.05.2015, se achiziționează un calculator în valoare de 930 lei, TVA 24%.

% = 404 930,00 lei

214 750,00 lei

4426 180,00 lei

În data de 07.05.2015 se primește factura de la Mid Consulting, reprezentând contravaloarea pentru serviciile de consultanță financiară prestate în luna anterioara, în valoare totală de 2.185,55 lei, TVA 24% inclus.

% = 40101 MID 1.553,72 lei

628 alt 1.253,00 lei

4426 300,72 lei

În data de 08.05.2015 se achită taxa pentru eliberarea unui certificat constator la Oficiul Registrul Comerțului, necesar pentru licitația organizată de o societate.

628 = 40101 OFR 45,00 lei

Se achită factura nr 243, cv calculator, conform chitanței nr 452 din 08.05.2015.

404 = 5121 930,00 lei

În data de 08.05.2015 se emite o factură în valoare de 105.576,08 pentru Vodafone România, pentru serviciile de telecomunicații, prestate în luna anterioară.

4111 = % 105.576,08 lei

4427 20.434,08 lei

704 85.142,00 lei

În 15.05.2015 se achită prin ordinul de plata nr. 10, factura de la Union International:

40101 = 5121 10.540,00 lei

În data de 09.05.2015 se primește factura de la Prime Telecom, în valoare de 1.348,71 lei, pentru fibra optică.

% = 40101 1.348,71 lei

628 1.087,67 lei

4426 261,04 lei

Se încasează factura emisă în data de 08.05.2015 de la Vodafone România.

5121 = 4111 105.576,08 lei

În data de 09.05.2015, se facturează către Grup Servicii Petroliere, 1.400,00 lei, la care se adaugă TVA 24%,repreyentând taxa pentru ip.

4111 = % 1.736,00 lei

4427 1.400,00 lei

704 336,00 lei

Clientul facturat achită factura, cash.

5311 = 4111 1.736,00 lei

Salariatul, Popescu Ion justifică avansul acordat astfel:

% = 40101 omv 372,00 lei

6022 300,00 lei

4426 72,00 lei

Se retrage numerar din bancă, confom ordinului de retragere numerar nr 545, suma de 5000 lei și totodată se depun banii în casieria unității.

581 = 5121 5.000,00 lei

5311 = 5121 5.000,00 lei

Se primește factura nr. 45885 de la Prime Telecom, reprezentând contravaloarea pentru fibra optică.

% = 401 437,72 lei

628 353 lei

4426 84,72 lei

Societatea înregistraează veniturile în avans după cum urmează:

472 = 704 125.000,00 lei

472 = 704 7.850,00 lei

472 = 704 1.205,00 lei

Se constituie contabilitatea de angajamente (accruals), pentru facturile nesosite :

628 = 408 11.050,00 lei

628 = 408 79.200,00 lei

628 = 408 990,00 lei

Salariata Diana Ionescu primește diurna pentru deplasarea din ziua precedentă.

% = 542 65,00 lei

625 42,50 lei

421 22,50 lei

Referitor la costurile cu salariile, societatea face plățile la fondurile de sănătate, de risc, de accidente, pensii și somaj de stat, în contul angajaților, la cotele prevăzute de lege. Toți angajații societății sunt membrii ai planului de pensii ai statului român.

În cadrul SC RARTEL SA la sfârșitul lunii se întocmesc ștatele de plată.

Ștatele de plată se centralizează în programul de contabilitate « IDEALE 2000 ».

In data de 23.05.2015  se înregistrează cheltuiala cu salariile brute realizate :

641 = 4211 52.500,00 lei

În data de 23.05.2015, se înregitrează reținerile din salarii :

– Contrib.individ.de asig.soc. – asigurați (cota de 10.5%) 

4211 = 4312 5513 lei

– Contrib.pt.asig.soc.de sănătate – asigurați (cota de 5.5%)

4211 = 4314 2888 lei

– Contrib.individ.de asig.pt.șomaj – asigurați (cota de 0.5% )

4211 = 4372 263 lei

– Impozitul pe salarii

4211 = 444 8.400 lei

În data de  23.05.2015 – contrib.de asig.soc.- angajator

6451 = 4311 10.920 lei

În data de  23.05.2014 – contrib.pt.asig.soc.de sănătate – angajator

6453 = 4313 2.730 lei

În data de  23.05.2014 – contrib.de asig.pt.șomaj – angajator

6452 = 4371 263 lei

În data de 23.05.2014 – fond de garanatare salarii :

6456 = 4373 131 lei

La sfârsitul lunii, se închid conturile de TVA :

4427=20.770,08

4426=3.400,73

-rezultă TVA de plată ( 4427 > 4426) :

4427 = % 20.770,08

4426 3.400,73 lei

4423 17.369,35 lei

La sfarșitul lunii se închid și conturile de venituri și cheltuieli cu ajutorul contului 121.

121 = % 259.081,21 lei  

  clasa 6

si

%  = 121 220.597,00 lei

Clasa 7

Pe baza operațiilor contabile de mai sus, înregistrate în ordine cronologică se poate întocmi registrul jurnal. Însa, înainte de întocmirea registrului, se fac o serie de verificări pentru a vedea daca s-au respectat normele și criteriile pentru evitarea înregistrarilor eronate în contabilitate.

Scurt istoric și obiect de activitate

Societatea RARTEL S.A. este o societate pe acțiuni mixtă româno-italiană ce oferă servicii la cheie în domeniul tehnologiilor satelitare, folosind echipamente la cele mai înalte standarde tehnologice. Societatea este prezentă pe piața românească de profil înca din 1996.

Beneficiind de experiența de peste 30 de ani în domeniul tehnologiilor satelitare a acționarilor săi, Telespazio SpA (62%) și Radiocomunicații S.A (38%), RARTEL are capacitatea de a pune la dispoziția clienților servicii de transmisiuni fixe și mobile de date, voce și video, servicii de control în orbită și imagistica satelitară de o înaltă calitate tehnică și accesibile din punct de vedere al costurilor.

Scopul societății comerciale este realizarea în condiții de eficientă a activităților care fac obiectul său de activitate.

Domeniul principal de activitate este codul CAEN 6130 – Activități de telecomunicații prin satelit.

Figura 1 – Structura acționari

Denumirea, forma juridică , sediul și durata societății

Societatea comercială RARTEL SA este o societate pe acțiuni și își desfașoară activitatea în conformitate cu prevederile Actului Constitutiv precum și în concordanță cu prevederile legislației române, aplicabile societăților comerciale înființate cu participare straină la capital.

Principalul codul CAEN al societatii este 6130, activităti de telecomunicații prin satelit, societatea având și alte subactivități. Societatea, fiind un subiect de drept român, are dreptul ca în numele sau, să angajeze obligații, să contracteze, să achiziționeze și să întraineze drepturi personale patrimoniale și nepatrimoniale, precum și să urmarească și să fie urmarită în justiție, în tribunale sau în curți de arbitraj.

Durata de funcționare a societății este de 20 de ani, începand de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului. Această durată, poate fi extinsă la hotărârea Adunării Generale cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei de funcționare.

SC RARTEL SA denumită în continuare societate comercială , este persoană juridică româna, având formă juridică de societate pe acțiuni și este societate comercială deschisă.

Aceasta își desfașoară activitatea în conformitate cu legile române în str. Dr Iacob Felix, nr. 70, sector 1.

Contabilitatea de raportare. Situațiile financiare specifice contabilității veniturilor și cheltuielilor. Prezentarea informațiilor

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este o situație financiară prin care se masoară și se evaluează frecvent performanțele întreprinderii activității unei firme în cursul unei perioade date. Măsurarea performanțelor vizează în mod esențial măsurarea profitului.

Din acest motiv, utilizatorii doresc să fie cunoscută modalitatea cum a fost obținut acel rezultat și care au fost fluxurile de venituri și cheltuieili care explică acest lucru.

În fata unei asemenea cerințe de informare, bilanțul își dovedește aportul limitat pentru ca el nu reușește să prezinte decât valoarea absolută a acestui rezultat ca element al capitalurilor proprii. Prin urmare este nevoie de o situație care să explice modul de formare al rezultatului, iar acela care face acest lucru este contul de profit și pierdere, deoarece oferă o imagine fidelă asupra performanței financiare, în timp ce bilantul oferă informații cu privire la poziția financiară (averea proprietarilor).

Conceptul de performanță este interpretat diferit de utilizatorii de informație contabilă în funcție de interesele lor. Managerii sunt interesați asupra performanței globale, investitorii actuali și potențiali sunt interesați de rentabilitatea investițiilor lor, salariații de stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, creditorii de solvabilitate, partenerii comerciali de stabilitate.

Din datele de mai sus, se poate spune că performanța întreprinderii poate fi determinată pe baza relației:

Rezultat = Venituri – Cheltuieili

Referitor la închiderea conturilor de venituri și de cheltuieli, acestea se închid la sfârșitul fiecarei luni sau la sfârșitul anului de exercițiu financiar cu ajutorul contului 121 „Profit și pierdere”. Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar veniturile se încorporează în rezultat. La rândul său, contul 121 „Profit și pierdere” este un cont de bilanț, fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii.

Soldul creditor al acestui cont evidențiază rezultatul sub forma profitului net, iar soldul debitor evidențiază rezultatul sub forma pierderilor nete.

Soldul creditor apare în pasivul bilantului determinând creșterea capitalului propriu, iar soldul debitor apare tot în pasivul bilanțului, ca o reducere a capitalurilor proprii. Acest cont face legatura dintre conturile de cheltuieli și venituri pe de o parte și conturile de bilant, pe de altă parte. Astfel soldul sau creditor reprezintă profitul creat ca sursa de finanțare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderile exprimă bunurile economice consumate și nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

Situațiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă informații cu privire la poziția financiară a unei entități, performanța financiară și situația fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor decizionale de alocare și de utilizare a resurselor, de obținere și de distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situațiile financiare sunt menite să satisfacă nevoile comune de informații ale unei game largi de utilizatori, de exemplu, acționari, creditori, salariați și public.

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, rezultatele și modificările poziției financiare ale întreprinderii. Toate aceste informații satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor, iar ele lasă în afară o serie de necesități informaționale nefinanciare și predictive.

Situațiile financiare oferă o imagine fidelă asupra rezultatelor și poziției financiare a societății la sfârșitul unui exercițiu financiar, oferind informații importante unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi.

Poziția financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.

Calculul și analiza principalilor indicatori ai societății

Funcționarea și menținerea pe piată a unei societăți necesită obținerea unor rezultate pozitive iar o analiză a performanței este necesară pentru a vedea și analiza evoluția principalilor indicatori în stabilirea unei strategii care va ajuta societatea în luarea celor mai importante decizii pentru activitatea desfașurată.

De aceea, în acest subcapitol, am efectuat și interpretat analiza unor indicatori pe ultimii 3 ani de exercițiu, respectiv 2011, 2012 si 2013.

Studiul de caz este bazat pe datele din bilanțul societății pentru anii menționați iar cu datele ce vor rezulta din studiul ce urmează se pot concluziona informații reale pentru care se vor lua măsurile necesare pentru ca activitatea societății să se desfașoare în condiții optime.

Analiza performanței societății pe ultimii 3 ani incheiați

Aprecierea performanței unei întreprinderii este reliefată prin analiza economico-financiară, al carui principal obiectiv este acela de a asigura continuitatea societății și totodată pentru a evidenția punctele slabe și forte ale societății.

Analiza performanțelor financiare ale întreprinderii constă într-un ansamblu de instrumente și metode ce permit interpretarea situației financiare a întreprinderii.

Pe baza diagnosticului financiar are loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare în mediul specific economiei. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informații financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia.

În concluzie, măsurarea performanțelor reprezintă o condiție necesară pentru asigurarea progresului unei entități, dar nu suficientă.

Principalele etape ale analizei performanței și echilibrului unei organizații sunt:

pregătirea situațiilor financiare care vor fi analizate;

analiza – evaluare;

concluzii care se desprind din analiza efectuată și aplicarea măsurilor necesare pentru calculul indicatorilor rezultați.

În partea de mai jos, am analizat indicatorii pe baza structurii activelor și pasivelor din bilanț cât și din contul de profit și pierdere pentru principalele rate specifice pentru fiecare element după cum urmează:

În cadrul acestei societăți se observă faptul că valoarea indicelui veniturilor totale este inferioară valorii indicelui cheltuielilor totale, ceea ce semnfică faptul că nu este respectată corelația echilibrului financiar, fiind necesară o analiză pornind de la general către particular, pentru a idendifica neregularitățile apărute.

Însă, în cadrul veniturilor totale, ponderea cea mai mare, 97% înregistrată în anul 2013, o dețin veniturile din exploatare, respectând astfel relația de echilibru și totodata reflectând faptul că activitatea societății are continuitate, iar performanțele firmei sunt îndeplinite.

De asemenea, în cadrul structurii veniturilor din exploatare, predominant indicator este cifra de afaceri, care în anul 2013 a înregistrat o pondere de 96,56% din totalul acestora, rezultând că administratorii își ating obiectivul de eficacitate și profitabiliatate ale activității.

Analiza elementelor patrimoniale pe baza activelor imobilizate, circulante și a cheltuielilor în avans, este reflectată în figura de mai jos, ponderea cea mai mare fiind a activelor circulnate în total active, respectiv 80%.

Figura 2 . Structura activelor societății

Totodată pe baza elementelor patrimoniale prezentate mai sus, am calculat ratele specifice pentru componentele firmei astfel:

Rata activelor imobilizate

Reprezintă ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în mod permanent în totalul activului, măsurând gradul de investire a capitalului în întreprinderea respectivă.

Rata activelor imobilizate = * 100 =>

Din acest calcul, se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere relativ redusă 15,39% din totatul activelor deținute de societate, în anul 2013, fiind într-o usoara scădere, comparativ cu anii precedenți dar în același timp arată că firma este situată într-un sector productiv.

Referitor la activele circulante, se observă faptul că acestea au fost în creștere, ajungând în anul 2013 să dețină o pondere de 79,24 % din totalul activelor, fiind un rezultat în creștere datorită investițiilor făcute de societate.

Figura 3 . Structura activelor imobilizate

Pentru a defalca ratele activelor imbilizate, se vor folosi urmatoarele formule de calcul:

Rata imobilizărilor necorporale = *100

Rata imobilizărilor corporale = *100

Rata imobilizărilor financiare = *100

În urma efectuării calulelor au rezultat următoarele valori:

În funcție de datele și rezultatele obținute, pentru o mai mare sugestivitate mai jos acestea sunt reprezentate grafic:

Figura 4 . Structura imobilizărilor

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante este un indicator esențial în activitatea oricărei organizații. Aceasta este dată de relația:

Rata activelor circulante = *100

După efectuarea calculelor, se obține o valoare de 59,83% ceea ce reprezintă o pondere semnificativă a activelor circulante în totalul activelor societății.

Fondul de rulment este un indicator de siguranță pentru societate, impus de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de decalajul care poate apărea între termenul de transformare a activelor în bani și durata medie în care datoriile vor deveni exigibile.

De asemenea, se remarcă structura FR, respectiv faptul că acesta este format exclusiv din fond de rulment propriu, fapt ce reflectă o situație favorabilă a întreprinderii deoarece înseamnă că aceasta nu este dependentă de capitaluri străine decât într-o proporție foarte mică.

În ceea ce privește fondul de rulment al societătii, se constată ca acesta a înregistrat valori pozitive, ceea ce semnifică faptul că societatea este într-o stare de echilibru financiar pe termen lung, acesta putând suporta decalajul apărut între termenul de transformare al activelor în bani și a duratei medii în care datoriile vor deveni exigibile.

Figura 5 . Evoluția fondului de rulment

Necesarul de fond de rulment înregistrează valori pozitive, acest lucru fiind explicat de faptul ca activele pe termen scurt nu sunt acoperite în totalitate din surse de finanțare cu o exigibilitate crescută iar datoriile curente sunt în exclusivitate datorii din exploatare.

Figura 6. Evoluția necesarului de fond de rulment

Situația trezoreriei nete este pozitivă, pentru toți anii analizati, reflectând astfel încă o dovadă a stării de echilibru financiar pentru societate.

Valorile trezoreriei nete sunt foarte importante, deoarece acestea semnfică faptul că societatea are solvabilitate pentru anii analizați.

Aceasta pune în evidență lichiditatea ce-i permite întreprinderii să-și ramburseze datoriile dar și să efectueze plasamente eficiente pe piata monetară și financiară. Trezoreria netă pozitivă reflectă autonomia financiară pe termen scurt.

Lichiditatea generală se apropie de nivelul de siguranță, respectiv 1 – 1,5, asigurând astfel o capacitate pentru plata obligațiilor scadente pe termen scurt.

De asemenea, se observă că aceasta a fost într-o creștere continuă, datorată implicării mai accentuate a managamentului și luarea celor mai bune decizii pentru ca societatea să-și desfașoare activitatea în condiții de sigurantă, atât pentru utilizatori cât și pentru salariații societății.

Rata solvabilității patrimoniale, utilă în informarea utilizatorilor externi, îndeosebi, arată că firma nu utilizează credite în finanțarea activității.

Rezultate, concluzii și propuneri

În urma analizei indicatorilor societății se constată că societatea este în echilibru financiar însa, ca si măsuri viitoare managementul ar trebui să gasească soluții prin care să reducă aceste cheltuieli ale întreprinderii.

O masură ar fi renunțarea la vechii furnizori și găsirea unor surse mai ieftine de aprovizionare sau ar putea să încerce prin măsuri specifice să aibă o putere de negociere mai mare decât a furnizorilor.

CAPITOLUL II. CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE

Perfectionarea

Perfectionarea clasificarilor recunoasterii si evaluarii in contabilitate. Adoptarea valorii juste. Aplicarea postulatelor de audit – credibilitatea muncii, calitatea procesului, comunicarea si performanta. Responsabilitatea in detectarea fraudelor.

Deschiderea contabilitati catre deciziile manageriale, contabilitatea creativa si de bunastare.

Schimbarea politicilor contabile. De la politici agresive la politici prudentiale si invers.

Analiza comparata privind sistemele de contabilitate. De la contabilitatea de angajamente la contabilitatea de trezorerie si invers.

B I B L I O G R A F I E

www.mfinate.ro

www.cafr.to

“Reglementari contabile”, Editura Consultantilor Fiscali, Bucuresti, 2008

Legislatie pentru toti – Documentele financiar contabile – Editia ianuarie 2010, Monitorul Oficial, Bucuresti 2010

Maria Madalina Girbina, Stefan Bunea, Sinteze, Studii de caz si teste grile privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS, editia a IV-a, Volumul 1, Editura CECCAR 2009;

Ordinul 1802 din ianurie 2015

Madalina Dumbrava, Analiza performantei firmei. Metode si modele. Editura Economica, 2010
ABORDARI INTERNATIONALE PRIVIND CHELTUIELILE SI VENITURILE

Venituri prin prisma IAS 18 “Venituri”

Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate in cursul activitatilor obisnuite ale acesteia , atunci cand acest flux se materializeaza in cresteri ale capitalului propriu , altele decat cresterile datorate contributiilor din partea participantilor la acest capital propriu.

Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau la care poate fi decontata o datorie de bunavoie intre parti aflate in necunostinta de cauza , in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.

Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau primit de catre societate in nume propriu. Sunt excluse din venituri colectate in numele unor terte parti , cum ar fi taxele pentru bunuri si servicii , TVA , care nu sunt beneficii economice de primire de catre intreprindere si nu au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu.

Veniturile trebuie evaluate la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit. Suma veniturilor dintr-o tranzactie este determinata de obicei printr-un acord intre societate si cumparatorul sau utilizatorul activului. Ea se evalueaza la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit , tinand cont de suma oricaror reduceri comerciale si a oricaror rabaturi cantitative acordate de societate.

Mijlocul de plata este de regula numerarul sau echivalent de numerar , iar suma veniturilor este data de suma numarului sau echivalentului de numerar primit sau de primit. Valoarea justa a mijlocului de plata va fi determinata prin actualizarea tuturor sumelor de primit in viitor , utilizand in acest scop rata dobanzii aferente perioadei respective. Diferenta dintre valoarea justa la data recunoasterii venitului si suma nominala a mijlocului de plata este recunoscuta ca venit din dobanzi.

Criteriile de recunoastere a veniturilor sunt aplicate de obicei separate pentru fiecare tranzactie , pentru a putea reflecta realitatea economica. Veniturile din vanzarea bunurilor trebuie sa fie facut in momentul in care sunt satisfacute urmatoarele conditii:

a) intreprinderea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.

b) intreprinderea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o in mod normal in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;

c) marimea veniturilor poate fi evaluat in mod rezonabil;

d) este probabil sa fie generate catre intreprindere beneficii economice asortate tranzactiei;

e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod rezonabil.

Venituri din prestarea serviciilor.

Atunci cand rezultatul unei tranzactii ce implica presarea de servicii poate fi estimat in mod rezonabil , venitul asociat tranzactiei trebuie sa fie recunoscut in functie de sediul de executie a contractului la data inchiderii bilantului. Rezultatul unei tranzactii poate fi estimat in mod rezonabil atunci cand sunt satisfacute urmatoarele conditii:

a) suma veniturilor pot fi estimate in mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre societate;

c) studiul de executie al contractului la data de inchidere a bilantului poate fi evaluat in mod rezonabil;

d) costurile aparute pe parcursul contractului si costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate in mod rezonabil.

Veniturile nu pot fi recunoscute atunci cand cheltuielile aferente tranzactiilor respective nu pot fi evaluate in mod rezonabil , in asemenea cazuri orice mijloc de plata este recunoscut ca datorie.

Recunoasterea veniturilor pe masura executiei contractului , este denumita in mod curent ”metoda procentului de executie”. Potrivit acestei metode , veniturile sunt recunoscute in perioadele contabile in care sunt prestate serviciile.

Veniturile din dobanzi trebuie recunoscute periodic, proportional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobanzii necesara pentru actualizarea fluxurilor viitoarelor intrari de numerar , asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala valoarea contabila initiala a acestuia. Redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente , conform realitatii economice a contractului.

I B L I O G R A F I E

www.mfinate.ro

www.cafr.to

“Reglementari contabile”, Editura Consultantilor Fiscali, Bucuresti, 2008

Legislatie pentru toti – Documentele financiar contabile – Editia ianuarie 2010, Monitorul Oficial, Bucuresti 2010

Maria Madalina Girbina, Stefan Bunea, Sinteze, Studii de caz si teste grile privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS, editia a IV-a, Volumul 1, Editura CECCAR 2009;

Ordinul 1802 din ianurie 2015

Madalina Dumbrava, Analiza performantei firmei. Metode si modele. Editura Economica, 2010