Contabilitatea Si Gestiunea Rezultatului Intreprinderii. Recunoasterea Si Evaluarea Veniturilor Si Cheltuielilor

Plan de licenta 50 pag

Cap.1 Stadiul actual al cunoasterii privind cheltuielile, veniturile si rezultatele financiare

Definitii, delimitari, clasificare si determinari a cheltuielilor, veniturilor si rezultatului

Tranzactii si operatii economico-financiare care genereaza cheltuieli si venituri; sistemul de documente si conturi specific acestora

Criterii de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)

Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit

Performanta intreprinderii exprimata prin propriile rezultate

Cap.2 Studiu privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatului la SC…….

2.1 Prezentarea generala a societatii

2.2 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare

2.3 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare

2.4 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor extraordinare

2.5 Determinarea rezultatului brut si net contabil si analiza performantei pe baza lui

Concluzii si propuneri

Bibliografie si anexe (Contul profit si pierdere, balanta )

Contabilitatea și gestiunea rezultatului intreprinderii.Recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor.

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………03-04

Capitolul I

1.Stadiul actual al cunoașterii privind cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare

1.1.Definiții, delimitări, clasificare și determinări a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului………………………………………………………………………..05-08

1.2.Tranzactii si operatii economico-financiare care genereaza cheltuieli si venituri; sistemul de documente si conturi specific acestora…………………………………..09-15

1.3.Criterii de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)………….16-21

1.4.Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit……………………..21-25

1.5.Performanța intreprinderii exprimată prin propriile rezultate…………………26-30

Capitolul II

2. Studiu privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatului la SC. SRL

2.1.Prezentarea generală a societății………………………………………………………31-00

2.2.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare………………………..00-00

2.3.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare……………………………..00-00

2.4.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor extraordinare…………………………00-00

2.5.Determinarea rezultatului brut si net contabil si analiza performantei pe baza lui………………………………………………………………………………………………….00-00

Concluzii și propuneri…………………………………………………………..00-50

Bibliografie și anexe………………………………………………………………00-00

Introducere

Realitățile societății moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piață și creșterea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie, conținut și operativitate și informația economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a unităților și rezultatele economico-financiare.

Informațiile economice ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor bănești, materiale și umane, să sesizăm și să examinăm aspectele pozitive, dar și problemele existente în vederea luării măsurilor ce se impun.

Sursa principală de date a sistemului informațional economic și totodată una din componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.

Încă de la apariția ei ca știință, este bine cunoscut faptul că aceasta a fost legată de constituirea, gestionarea și utilizarea eficientă a patrimoniului. Datele și informațiile operative sunt preluate din documentele de evidență curente, iar cele de sinteză sunt centralizate și apoi preluate în situațiile financiare anuale care prezintă situația patrimonială a unității și rezultatele sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un diagnostic economico-financiar necesar în evaluarea unității patrimoniale și depistarea eventualelor „puncte slabe” în activitatea desfășurată.

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități patrimoniale. Pentru țara noastră se delimitează ca entități patrimoniale, regiile autonome, societățiile comerciale, instituțiile publice, asociațiile si celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară activități comerciale.

Forma organizatorică și de funcționare a contabilității întreprinderii se diferențiază în principal în raport de concepția adoptată. În raport cu cele două culturi contabile: europeană și anglo-saxonă se pot utiliza două concepte organizatorice: monist si dualist.

-03-

În România contabilitatea operează conceptul dualist, astfel la nivelul întreprinderii se disting două secțiuni ale contabilității: financiară și de gestiune, sau financiară și managerială ori externă și internă.

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al intreprinderii. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare.

Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al intreprinderii.

Așadar, Contabilitatea financiară a veniturilor și cheltuielilor are drept obiect de activitate evaluarea și înregistrarea operațiunilor care vizează cheltuielile și veniturile în funcție de natura acestora, iar contabilitatea de gestiune, se raportează la destinația cheltuielilor.

În raport de cele doua structuri, contabilitatea financiara reflectă cheltuielile intr-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea și naturii resurselor consumate.

Prin urmare, cheltuielile se află într-o relație de interdependență cu veniturile. Această conexiune poartă denumirea de „matching” în sistemul anglo-saxon. Ca urmare a acestui fapt, “toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor realizate sunt „activate” sau recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exerciții, sau sunt „ pasivizate ” ori recunoscute ca pasive, toate veniturile realizate în avans care sunt atribuite exercițiilor viitoare.”

Studiul prezent propune spre analiză contabilitatea și gestiunea rezultatului intreprinderii în cadrul unei societăți comerciale.În cadrul prezentei analize se va evidenția recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor. Structura este organizată pe două capitole, ce au drept scop evidențierea din punct de vedere teoretic a rezultatului întreprinderii, și aplicarea practică a elementelor teoretice prezentate.

-04-

Capitolul I

1.Stadiul actual al cunoașterii privind cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare

1.1.Definiții, delimitări, clasificare și determinări a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului

Aspecte generale referitoare la Contabilitatea veniturilor

Definirea contabilității veniturilor se realizează în conformitate cu cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Așadar,“veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.”

Determinarea veniturilor se realizează prin înregistrareaîn contabilitate „în momentul predării bunurilor către cumpărător, a livrarii lor pe baza facturii sau în alte conditii prevăzute în contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientilor.”

Contabilitatea veniturilor este organizată având la bază gruparea în funcție de natura veniturilor. Prin urmare, clasificarea veniturilor se prezintă astfel:

Venituri din exploatare. Această grupă înglobează veniturile provenite din vânzarea produselor, a mărfurilor, precum și a lucrărilor executate si a serviciilor prestate. Veniturile ce provin din activități precum livrări de bunuri, executare de lucrări și prestări de servicii, precum și alte venituri provenite din diverse activități de exploatare, constituie cifra de afacere aferentă societății.

-05-

Venituri financiare.Segmentul veniturilor financiare este reprezentat de veniturile provenite din participații, imobilizări financiare, creanțe imobilizate, titluri de plasament, diferențe de curs valutar, sconturi, precum și alte venituri financiare specifice.

Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.În cadrul acestei grupe de venituri sunt incluse operațiunile specifice provizioanelor de risc. Procesul de diminuare sau eliminare a provizioanelor de risc este reflectat în cadrul raportărilor fiscale. Transferul sumelor provenite ca urmare a diminuării sau anulării provizioanelor este considerat specific categoriei de venit pentru care s-a efectuat operațiunea. Astfel poate fi inclus la venituri financiare, de exploatare, sau extraordinare.

Prin urmare, veniturile reprezintă fluxuri brute de beneficii economice parvenite unei entități economice în timpul desfășurării activității specifice acesteia, care au drept consecință creșterea capitalului propriu.

Aspecte generale referitoare la Contabilitatea cheltuielilor

Definirea cheltuielilor are la bază cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. “Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

Determinarea cheltuielilor este realizată prin evidențierea operațiunilor specifice ieșirilor sau a scăderii valorii activelor, precum stocurile, mijloacele fixe, numerarul sau echivalentele de numerarului. În cadrul cheltuielilor sunt cuantificate și pierderile, deoarece contribuie la scăderea capitalului. Acestea se pot identifica fie pe parursul desfășurării activității, fie ulterior acesteia.

Legea Contabilitătii impune o clasivicare a cheltuielilor în funcție de natura acestora, după cum urmează:

Cheltuieli privind exploatarea. Reprezintă cheltuielile ce survin din activitatea specifică entității economice, și vizează activitatea de producție, prestări servicii, sau diverse operații comerciale specifice.

-06-

În cadrul acestei grupe se regăsesc următoarele “cheltuielile cu materiile prime, materiale consumabile, combustibilul, ambalajele, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele sau alte materiale consumabile, costul de achizitie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achizitie al energiei si apei consumate, costul mărfurilor vândute, cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terti (reparatii si întretinere), redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă si publicitate, transport de bunuri si persoane, deplasări, detasări, posta si taxa de telecomunicatii, servicii bancare si altele, cheltuieli cu impozitele, taxele si varsămintele asimilate suportate de unitatea patrimoniala (impozitul pe cladiri, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cote pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare, taxa de drum si altele), cheltuieli cu personalul (salariile si alte drepturi de personal, asigurările si protectia socială, contributia unitătii la asigurările sociale si pentru ajutorul de somaj, cheltuieli cu pregătirea si perfectionarea profesională, etc), alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi, amenzi si penalităti, donatii si alte cheltuieli similare, cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital, etc.) ;”

Cheltuieli financiare. Grupa prezentă înglobează cheluielile ce reprezintă un efect al împrumuturilor contractate de către societate, sau diverse pierderi, precum pierderi din creanțe provenite din participatii, din vânzarea titlurilor de plasament, sau ca urmare a fluctuațiilor nefavorabile de curs valutar.

Cheltuieli extraordinare sunt generate de situații neprevăzute, precum calamități naturale, sau diverse evenimente extraordinare, cu caracter inopinant.

Cheltuieli cu amortizările si provizioanele vizează amortizarea imobilizărilor necorporale si corporaleși diverse chetuieli care au drept scop atenuarea deprecierii provizioanelor de riscuri, în vederea menținerii producției.

Cheltuieli cu impozitul pe profitapar ca o consecință a calculației impozitului aferent profitului, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

-07-

Rezultatele financiare

Rezultatele financiare sunt definite ca fiind “diferența dintre venituri și cheltuieli, materializate în profit sau pierderi, motiv pentru care mai este denumit și Contul de profit și pierdere.”Dacă în urma analizei rezultatelor financiare rezultă că veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, consecința acestui fapt va fi profitul. Prin deducere, situația opusă generează pierderi.Rezultatele financiare nu se prezintă sub forma uzuală de cont, întrucât redau date comparative de la finalul exercițiului financiar încheiat, și date aferente exercițiului anterior. Scopul prezentării datelor sub această formă este de a determina rentabilitatea entității economice, și influența exercitată de către anumiți indicatori asupra randamentului societății analizate.

Determinarea rezultatelor financiare se realizează prin analiza rezultatului contabil, calculat ca o “diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.”

În conformitate cu reglementările IAS 1, rezultatele financiare vor avea în componența lor următoarele „valori:

venituri din activități curente

rezultatele activității din exploatare

costurile de finanțare

partea din profit și pierdere aferentă întreprinderilor asociate șiasocierilor în participație, contabilizată prin metoda punerii înechivalență

cheltuieli cu impozite și taxe

profitul sau pierderea din activități curente

elementele extraordinare

interesul minoritar

profitul net sau pierderea netă a perioadei ”

-08-

1.2.Tranzacții și operații economico-financiare care generează cheltuieli și venituri; sistemul de documente si conturi specifice acestora

1.2.1. Tranzacții și operații generatoare de venituri și cheltuieli

Identificarea operațiilor și tranzacțiilor care generează venituri și cheltuieli are la bază caracterul general de “proces al activităților consumatoare de resurse și producătoarede rezultate”.La nivelul cheltuielilor se regăsesc următoarele activități specifice:

AngajareaPresupuneetapa de contractare a obligației, care va avea ca efect plățile aferente serviciului contractat. Prin urmare în urma aprovizionării societății , survine angajarea plății cheltuielilor aferente stocurilor efectuate de către furnizori.

Consumul presupune utilizarea propriu-zisă a resurselor în vederea acoperirii necesarului specific entității economice.

Plățilereprezintă respectarea obligațiilor survenite în urma angajării. Ca o consecință a acestui fapt se vor achita sumele de bani aferente serviciilor de care a beneficiat societatea. Aceste servicii pot fi de aprovizionare, impozite, sau alte specificuri.

Imputarea constituie decontarea cheltuielilor ce au avut drept efect obținerea de rezultate în cadrul entității economice.

La nivelul veniturilor, se disting următoarele activități specifice:

Producțiaeste rezultatul activității ce se desfășoară la nivelul societății. Aceasta este specifică obiectului de activitate al companiei.

Facturarea presupune transferul de proprietate a bunului produs către client, în schimbul unei valori prestabilite.

Încasareaeste determinată de valorificarea producției în bani ca urmare a comercializării producției.

Încorporarea“este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente”.

-09-

1.2.2. Documente și conturi specifice

Cheltuielile și veniturilesunt reglementate de contabilitateafinanciară în funcție de natura acestora, și sunt reprezentate în conținutul claselor 6 „Conturi decheltuieli” și 7 „Conturi de venituri”. În continuare vor fi prezentate documentele și conturile specifice aferente veniturilor și cheltuielilor.

Conturile de cheltuieliau funcție contabilă de activ. Acestea se debitează cucheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar și se creditează în momentul repartizării cheltuielilor asupra exercițiului.

Cheltuielile de exploatare Contabilizarea cheltuielilor de exploatare urmărește “toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor,lucrărilor și serviciilor.De asemenea, sunt incluse și operațiile privindinvestițiile prin care se realizează producția și construcția de imobilizăricorporale.” Diferențierea în contabilitate a cheltuielilor de exploatare se realizează în funcție de natura resurselor, prin urmare se disting următoarele:

Cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate – cuprind cheltuielile cu materiile prime, materialele,și mărfurile și fac parte din grupa 60 – “Cheltuieli privind Stocurile”

Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți se înregistrează în două grupe. Grupa 61 „Cheltuieli culucrările și serviciile executate de terți” , și Grupa 62 „ Cheltuieli cualte servicii executate de terți”.

Cheltuieli cu impozitele, taxele și alte vărsăminte asimilateînglobează trei subdiviziuni:

impozitul pe salarii suportat de angajat

635 Cheltuieli cu impozite = 444 Impozit pe salariitaxe și vărsăminte asimilate

impozite, taxe și vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului

635 Cheltuieli cu alte impozite, = 4426 TVA deductibilătaxe și vărsăminte asimilate

4427 TVA colectată

446 Alte impozite, taxe șivărsăminte asimilate

-10-

datorii și vărsăminte destinate fondurilor sociale

635 Cheltuieli cu alte impozite = 447 Fonduri speciale, taxe

taxe și vărsăminte asimilate și vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu personalulcontabilizează cheltuielile cu salariilepersonalului, cheltuieli privind contribuția întreprinderii la asigurărilesociale și contribuția întreprinderii la ajutorul de șomaj prin grupa 64. Înregistrarea contabilă specifică este următoarea:

64 Cheltuieli cu personalul = 42 Personal, conturi asimilate

43 Asigurări sociale, protecțiesocială

și conturi asimilate

Alte cheltuieli de exploatareînregistrează cheltuielile generate depierderi prin intermediul contului 65.

65 Alte cheltuieli = 267 Creanțe imobilizate

de exploatare 4118 Clienți incerți sau în litigiu

167 Alte împrumuturi și datoriiasimilate

3xx Conturi de stocuri și producțieîn curs de execuție

448 Alte datorii și creanțe cubugetul statului

451 Decontări în cadrul grupului

461 Debitori diverși

512 Conturi curente la bănci

531 Casa

Cheltuieli de capitalinclud cheltuieli precum precum valoarea neamortizată aactivelor amortizabile și valoarea contabilă de intrare a activelorimobilizate neamortizabile cedate sau scoase din evidență, pierderiledeterminate de răscumpărarea propriilor acțiuni, reprezentate de asemeni în grupa 65.

65 Alte cheltuieli de = 20 Imobilizări necorporale

exploatare21 Imobilizări corporale

-11-

65 Alte cheltuieli = 26 Imobilizări financiare

de exploatare 502 Acțiuni proprii

ligațiuni emise și răscumpărate

Cheltuielile financiareContabilizareacheltuielilor financiare cuprinde“toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate departicipații, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele decurs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite șialtor datorii privind exercițiul în curs; sconturile acordate clienților; altecheltuieli financiare.” Operatiile specifice cheltuielile financiare se înregistrează din punct de vedere contabil princonturile din grupa66 „Cheltuieli financiare”.

Cheltuielile cu amortizările “Sunt cheltuieli de exploatare și financiare ocazionate de depreciereaactivelor amortizabile și neamortizabile, precum și cele determinate deconstituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.” Operatiile specifice cheltuielilor cu amortizarile se înregistrează din punct de vedere contabil prin conturile din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările”.

68 Cheltuieli cu amortizările, =15 Provizioane pentru riscuri

provizioanele și ajustarea și cheltuielila inflație

Amortizări privind imobilizările

29 Provizioane pentru deprecierea

imobilizărilor

39 Provizioane pentru deprecierea

stocurilor și a producției

în curs de execuție

-12-

49 Provizioane pentru deprecierea

creanțelor

59 Provizioane pentru deprecierea

conturilor de trezorerie

“Amortizarea sestabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare aimobilizărilor corporale.Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan deamortizare, de la data punerii in funcțiune a acestora si pana la recuperareaintegrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica sicondițiilor de utilizare a acestora.”

Conturile de venituriau funcție contabilăde pasiv. Acestea se creditează cu veniturilerealizate și se debitează cu încorporarea veniturilor la rezultate.

În România, delimitarea și înregistrarea veniturilor dinactivitatea de exploatare se realizează începând cu obținerea producției și continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate.

Veniturile din producția stocată se contabilizează prin metoda inventarului permanent prin înregistrăile specifice următoare:

33 Producția în curs = 711 Variația stoculuide execuție

34 Produse

36 Animale

Semifabricatele utilizate în scopul consumului propriu al societății se înregistrează prin următoarele relații specifice:

Obținerea semifabricatelor din producție proprie:

341 Semifabricate = 711 Variația stocurilor

-13-

Transferarea semifabricatelor în gestiunea de materialeconsumabile:

302 Materiale consumabile = 341 Semifabricate

711 Variația stocurilor

Consumul semifabricatelor și scăderea din gestiunea de materiale:

602 Cheltuieli cu materialele =302 Materiale consumabile

consumabile

La nivelul veniturilor din producție se mai regăsesc și veniturile realizate cu ocazia vânzării produselor și a prestărilor de servicii, cât și veniturile din producția de imobilizări, care sunt înregistrate la costul de producție, precum si veniturile generate de subvenții, creanțe, și exploatare.

Veniturile financiare cuprind veniturile din: “participații,titluri de plasament, imobilizări financiare cedate, creanțele imobilizate,titlurile de plasament cedate, diferențele favorabile de curs valutar,dobânzile cuvenite, sconturile obținute și alte venituri financiare.” Operațiile specifice veniturilor financiare se înregistreaz[ din punct de vedere contabil princreditarea conturilor din grupa 76 „Venituri financiare” și debitareaconturilor de creanțe,conturi de trezorerie, ;i alte conturi specifice.

Veniturile extraordinarre reprezintă subvențiile acordate în situații excepționale și urmăresc “reamplasarea activitățilorproductive în zone defavorizate sau descongestionarea zonelorurbane aglomerate dar și din despăgubirile care însoțesc exproprierea unoractive pentru cauză de utilitate publică”

-14-

Venituri din amortizări și provizioane sunt “venituri calculate,determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru deprecieri șia celor privind riscurile și cheltuielile”.Un venit din amortizări survine doar în cazuri excepționale, printr-o schimbare de plan de amortizare, care ar necesita diminuarea amortizării.

Veniturile provenite din amortizări și provizioane se înregistrează din punct de vedere contabil, în general la închiderea exercițiului financiar, “ în cazul ieșirii activelor pentrucare s-au constituit provizioanele pentru deprecieri și în situația anulăriiparțiale sau totale a unor provizioane rămase fără obiect”.

15 Provizioane pentru = 78 Venituri din provizioane

riscuri și cheltuieli și ajustarea la inflație

28 Amortizări privind

imobilizările

29 Provizioane pentru

depreciereaimobilizărilor

39 Provizioane pentrudeprecierea

stocurilor și producției în curs de execuție

49 Provizioane pentru

deprecierea creanțelor

59 Provizioane pentrudeprecierea

conturilor de trezorerie

-15-

1.3.Criterii de recunoaștere a cheltuielilor și veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)

Recunoașterea și evaluarea cheltielilor și veniturilor în cadrul unei entități economice, precum și a performanțelor acesteia, este influențată în mod direct de tipul de contabilitate utilizat.

Contabilitatea de casă.Din punct de vedere istoric, a fost utilizată înaintea contabilității de angajamente. Rolul acesteia este de a recunoaște veniturile și cheltuielile numai în momentul în care veniturile și cheltuielile entității economice sunt decontate. Prin urmare aceasta se uzitează când sunt încasate veniturile, și achiate cheltuielile. Așadar, rezultatul unei perioade este rezultatul diferenței dintre încasările din perioada analizată și plățile din aceeași perioadă.

Legislația din România nu mai utilizează acestt tip de contabilitate, prin urmare nu mai este utilizat de către nici un sistem contabil național. Motivul renunțării la acesta se datorează faptului că “informațiile furnizate nu corespund cerințelor utilizatorilor informațiilor contabile. “

Contabilitatea de angajamente“recunoaște veniturile și cheltuielile în perioadele la care se generează, respectiv generează sau consumă beneficii economice și nu în perioadele în care se decontează respectiv veniturile se încasează respectiv cheltuielile se plătesc.”

Practicarea contabilității de angajamente are drept rezultat generarea unor informații at\t cu privire la tranzacțiile trecute, tranzactii care au implicat plăți și încasări cat și informatii referitoare la obligațiile de plată din viitor, mai precis despre drepturile privind încasările viitoare.

Prin urmare se poate conchide faptul că la baza contabilității de casa se află o concepție „ultra – prudentă” care nu acopera interesele actuale ale utilizatorilor informațiilor contabile, intrucat acestia sunt interesați cu precadere de viitor decât de trecut. Prin urmare, informațiile furnizate de o contabilitate de angajamente le servesc mai bine interesele. In continuare vor fi prezentate elementele specifice fiec[rui tip de contabilitate, din perspectiva determinarii rezultatului contabil.

-16-

1.3.1. Determinarea rezultatului contabil

Contabilitatea practicata de catre societatile economice este conectata la fiscalitate. In aceast sens, documentul financiar contabil care furnizeaza informatii atat pentru conducerea societatii, cat si pentru ceilalti, respectiv banci, administratii, creditori, etc. este bilantul contabil. Aceasta situatie financiara, respectiv bilantul, reflecta rezultatul contabil al societatii, rezultat contabil care este supur unor operatii de prelucrare extracontabila in vederea determinarii profitului impozabil.

Din acest punct de vedere se evidentiaza doua tipuri de rezultate si anume:

rezultatul contabil, si

rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil sau rezultatul brut al exercitiului se determina potrivit cerintelor de angajamente, prin respectarea principiului independentei exercitiilor.Acest principiu presupunse periodizarea sau delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor.

Contabilitatea de angajamente recunoaste si inregistreaza efectele tranzactiilor si a altor evenimente, atunci cand se produc si nu pe masura sau numerarul sau echivalentul in numerar este incasat, respectiv platit, ca la contabilitatea de casa. In contabilitatea de angajamente, atat cheltuielile cat si veniturile sunt inregistrate in contabilitate fara a se tine seama de momentul platii respectiv momentul incasarii.

Din acest punct de vedere, situatii financiare ofera informatii atat despre tranzactiile trecute, care au generat plati si incasari, cat si despre obligatiilor de plata viitoare, precum si despre resursele privind incasarile viitoare.

Principiul independentei exercitiilor presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente unei societati pe masura angajarii acestora si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

In cele ce urmeaza vom face o trecere privind recunoasterea si evaluarea elementelor privind pozitia financiara, elemente ce stau la baza intocmirii situatiei financiare, respectiv bilantul, la baza determinarii rezultatului contabil.

-17-

1.3.2. Recunoasterea si evaluarea activelor

Activele unei societati reprezinta elementele pozitiei financiare si performantelor acesteia, care au rezultat in urma unor evenimente petrecute, asteptandu-se prin efectul acestora sa genereze beneficii economice viitoare.

Activele unei societati pot fi recunoscute , in momentul cand:

provin din evenimente trecute;

genereaza beneficii economice viitoare;

costul sau poate fi stabilit credibil.

Conform structurii din bilant , se disting trei categorii mari de active si anume:

active imobilizate;

active circulante;

cheltuieli inregistrate in avans.

Din categoria activelor imobilizate enumeram: imobilizarile necorporale, imobilizarile corporale, imobilizarile in curs si imobilizarile financiare.

In categoria activelor circulante se cuprind: stocurile, creantele, investitiile pe termen scurt si disponibilitatile.

Cheltuielile inregistrate in avans sunt acele cheltuieli aferente chiriilor, abonamentelor , primelor de asigurare, etc. care sunt achitate in present , dar care se refera la perioade viitoare.

1.3.3. Recunoasterea si evaluarea datoriilor

Datoriile reprezinta obligatii actuale sau angajamente ale societatii de a actiona intr-un anumit fel, rezultate in urma unor contracte comerciale sau in urma unor obligatii legale.

La fel ca si activele si datoriile se pot recunoaste atunci cand:

provin din evenimente trecute;

genereaza iesiri de resurse care incorporeaza beneficii economice;

valoarea sa poate fi stabilita credibil.

-18-

Datoriile se departajeaza in :

– datorii pe termen scurt – respectiv acele datorii care trebuie platite intr-o perioada mai mica de 1 an

– datorii pe termen lung – respectiv acele datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1 an.

1.3.4 Recunoasterea si evaluarea provizioanelor

Provizioanele reprezinta pasive cu exigibilitate incerta si se constituie pentru elemente cum ar fi:

cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile , daunele si alte datorii incerte;

alte provizioane.

Un provision se recunoaste , prin indeplinirea urmatoarelor conditii:

– exista o obligatie curenta generate de un eveniment anterior;

– este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective;

– suma poate fi estimata credibil.

Valoarea consituita ca provision trebuie sa reprezinte cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente.

1.3.5. Recunoasterea si evaluarea veniturilor in avans

Veniturile in avans cuprind subventiile pentru investitii si veniturile inregistrate in avans.Subventiile pentru investitii sunt sumele primate cu titlu gratuit avand character nerambursabil.Veniturile inregistrate in avans sunt acele venituri aferente chiriilor, primelor de asigurare, si altele, care sunt incasate in present, dar se refera la perioade viitoare.

– 19 –

1.3.6. Recunoasterea si evaluarea capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezinta dreptul actionarilor in activele societatii, dupa deducerea datoriilor acestora.Si acestea la randul lor, pot fi recunoscute in momentul in care sunt generate beneficii economice pentru societate, beneficii ce nu vor fi recunoscute ca venituri in rezultat, pentru a nu putea fi distribuite actionarilor sub forma de dividende.

Capitalurile proprii cuprind:

capitalul social, care acesta la randul lui poate fi subscris nevarsat si subsris varsat;

Din punct de vedere al capitalului social acesta poate fi majorat sau micsorat prin majorarea respective micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale sau a valorii unei actiuni sau parti sociale.

Primele legate de capital. Acestea cuprind – primele de emisiune, primele de fuziune, primele de aport, primele de conversie a obligatiunilor in actiuni;

Rezervele din reevaluare – cuprinde plusul de valoare care rezulta in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale.

Reevaluarea este operatiunea care trebuie efectuata, in momentul cand valoarea imobilizarilor corporale difera semnificativ de valoarea neta contabila a lor.

rezervele care reprezinta acea parte in capitalurile proprii care se constituie in principal din profitul obtinut de o societate, profit lasat pentru ca societatea sa-l poata capitalize.

O categorie aparte de reserve sunt rezervele legale care acestea se constituie potrivit prevederilor legale, respectiv in conformitate cu legea 31/90.

In acest sens, societatile sunt obligate sa constituie anual, aceste rezerve legale, in procent de 5% din profitul brut al anului incheiat, pana ce rezervele legale constituite ajung la procentul de 20% din capitalul social.

In momentul cand aceste reserve sunt folosite pentru acoperirea pierderilor, pentru majorarea capitalului social sau sunt distribuite actionarilor, cota parte utilizata nu mai poate fi reconstituita din profitul brut al exercitiilor financiare viitoare.

-20-

Rezultatul exercitiului se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli.Acesta se calculeaza lunar, cumulat de la inceputul exercitiului, iar la finalul exercitiului acesta poate fi profit sau pierdere.

Cele prezentate mai sus, au fost toate elementele ce stau la baza analizei rezultatului contabil al unei societati, rezultat ce poate fi profit – in cazul cand, veniturile sunt mai mari decat cheltuielile aferente respectivului exercitiu financiar incheiat sau pierdere – in cazul in care veniturile sunt mai mici decat cheltuielile aferente respectivului exercitiu financiar.

In cazul in care societatea are profit, dupa constituirea rezervelor legale si a celor pentru actiuni proprii, diferenta de suma ramane sa fie repartizata pe destinatii conform hotararii Adunarii Generale a Actionarilor/Asociatilor pentru dividende.

In cazul in care societatea are pierdere, aceasta ramane sa fie acoperita conform hotarii Adunarii Generale a Actionarilor/Asociatilor din profitul brut al maxim urmatoarelor cinci exercitii financiare, urmand ca diferenta ramasa sa fie acoperita din alte capitaluri proprii sau din contributii ale actionarilor/asociatilor.

Rezultatul contabil, cu care o societate incheie un exercitiu financiar se reporteaza pentru exercitiul financiar urmator, in cazul in care profitul nu a fost repartizat pe destinatii sau in cazul in care pierderea nu a fost acoperita.

Determinarea rezultatului contabil are la baza analiza fiecarei cheltuieli si venituri, societatile utilizand contabilitatea de angajamente , contabilitate care reflecta intr-un mod obiectiv si realist situatia financiara a unei societati.

1.4. Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit

De-a lungul timpului, dreptul fiscal a intervenit in domeniul contabilitatii in vederea fixarii unor metode sau reguli de prezentare a conturilor anuale. Aceasta subordonare a contabilitatii fata de fiscalitate are la baza matoarele interpretari:

norma fiscala se impunea ca norma practica , in lipsa unei reguli contabile specifice;

fiscalitatea era preocupata de regulile determinarii bazelor de impozitare, datorita oii de acoperire a cheltuielilor publice din impozite.

-21-

Cu toate acestea, in practica exista insa numeroase puncte de divergenta intre dreptul contabil sic el fiscal. In acest sens, managerii unei societati sunt nevoiti, sa faca o alegere foarte atenta intre obligatia de a prezenta conturile anuale prin respectarea principiului imaginii fidele si dorinta de a optimiza costul fiscal al activitatii lor.

Deci, rezultatul unei activitati economice va fi tratat din prisma a doua puncte de vedere si anume: rezultul contabil si rezultatul fiscal. In cazul unui deficit contabil, ceea ce pentru o societate reprezinta o contraperformanta, acesta trebuie corectat cat mai repede posibil pentru a nu fi influentata in mod negativ activitatea societatii. In cazul unui deficit fiscal, datorita posibilitatii de reportare, aceasta consituie de fapt un atu ce va putea fi folosit de societate in functie de posibilitatile oferite de legislatie.

In conformitate cu legislatia in vigoare, profitul impozabil se determina ca diferenta intre venituri si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Deci, rezultatul contabil se calculeaza avand in vedere cerintele unei contabilitati de angajament cu respectarea principiului independentei.

Rezultatul brut al exercitiului corectat cu deducerile fiscale si cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal, duce la obtinerea rezultatului fiscal – profit impozabil sau pierdere fiscala.

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil – Reduceri fiscale + Elemente nedeductibile fiscal

In vederea determinarii veniturilor exercitiului se iau în calcul toatecastigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investitiile financiare.De regula, cheltuielile sunt deductibile in aceeasi maniera, atatpentru a calcula rezultatul contabil, cat si rezultatul fiscal.Prin exceptie, anumite cheltuieli se deduc dupa regulile obisnuitepentru calculul rezultatului contabil, dar nu pot fi deduse pentru calcululrezultatului fiscal.

-22-

1.4.1. Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli, efectuate intru-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

Veniturile reprezinta sumele sau valorile încasate ori de încasat si cuprind:

– venituri din exploatare, 

– venituri financiare ,

– venituri din participatii.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numaicheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor si care se regasesc încostul produselor si serviciilor, în limitele prevazute de legislatia în vigoare.

Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, dupanatura lor, care sunt aferente realizarii veniturilor, înregistrate încontabilitatea contribuabililor. Cheltuielile aferente unei societati sunt:

– cheltuieli de exploatare,

– cheltuieli financiare,

– cheltuieli extraordinare.

1.4.2. Impozitul pe profit

In ceea ce priveste cota de impozitare , aceasta este de 16%, cu cateva exceptii, si anume:

pentru activitatea desfasurata pe baza de licenta în zona libera ;

în cazul Bancii Nationale a Romaniei;

Orice majorare a capitalului social efectuata prin incorporarea rezervelor, precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului;

pentru exportul de bunuri si servicii cu incasarea in valuta intr-un cont din Romania ;

activitatile de natura barurilor de noapte, cluburi de noapte, discoteci si cazinouri .

-23-

Facilitati fiscaleInvestitiile productive au avut un tratament preferential din punct de vedere fiscal. Chiar si în prezenta unui deficit fiscal s-au acordat unele reduceri ale impozitului pe profit, chiar daca a fost acordata pe o perioada relativ scurta. Aceasta facilitate functioneaza si astazi, potrvit legii. Pentru încurajarea exportului si diminuarea importului, regula fiscala acorda reduceri de impozit, iar sumele rezultate din reducere, evidentiate in contabilitate sunt utilizate pentru reintregirea capitalului fix.

Calculul impozitului pe profit.Calculul impozitului pe profit consta in aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil, conform urmatoarei relatii:

Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de impozitare

Astfel, in urma obtinerii rezultatului brut al exercitiului, respectiv, rezultatul inainte de impozitare, putem trece la calculul impozitului pe profit si anume, acel rezultat se inmulteste cu cota de impozitare. Profitul net rezultat, se va obtine prin scaderea din profitul brut al exercitiului suma aferenta cotei de impozit pe profit

Rezultatul net al exercitiului se regaseste in soldul final al contului 121 "Profit si pierdere”, fiind inscris in pasivul bilantului contabil si explicat in contul de profit si pierdere.

Deciziile privind modalitatile de repartizare – in situatia obtinerii unui profit sau acoperire – in situatia obtinerii unei pierderi a rezultatului net al exercitiului, sunt luate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, dupa caz.

Profitul impozabil se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculeaza lunar, astfel incat la finele anului fiscal sa se incadreze in prevederile dispozitiilor legale în vigoare.

Rezultatul fiscal al unei societati precum si calculul impozitului pe profit, sunt operatiuni care stau la baza finalizarii oricarei activitati economico-financiare a unei societati, fiecare manager fiind preocupat si interesat de obtinerea si calculul acestora in vederea luarii unor decizii pe masura , pentru eficientizarea si cresterea performantelor societatii prin propriile rezultate.

-24-

1.5. Performanta intreprinderii exprimata prin propriile rezultate

Daca analizam cuvantul “performanta”, cuvant de origine latina, (performare) ,dar cu semnificatie ce vine din limba engleza , acesta constituie o actiune si anume finalizarea unei activitati propuse “ to perform”, realizarea a ceva care cere abilitate sau o anumita aptitudine.

Din punct de vedere economic, au existat mai multe definitii ale notiunii de performanta, insa se disting trei mai orientari si anume:

definitia performantei in functie de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice;

definitia performantei in functie de crearea valorii;

definitia performantei in functie de productivitatea si eficacitatea intreprinderii.

Intr-o societate, performanta reprezinta acel ceva ce contribuie la amelioarea cuplului cost-valoare si nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la cresterea valorii.

Performanta unei societati reflecta capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente, precum si gradul de eficienta in utilizarea de noi resurse.

In acest sens, generarea fluxurilor de numerar, duce la realizarea de venituri, iar utilizarea resurselor presupune efectuarea de cheltuieli. Drept urmare, veniturile si cheltuielile reprezinta structurile de baza ale performantelor unei societati.

Cu ajutorul indicatorului de rezultat, calculat ca diferenta intre totalul veniturilor si cheltuielilor efectuate putem masura performanta.

Astfel, veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice inregistrate intr-o perioada data sub forma de intrari sau cresteri ale bunurilor economice – respectiv active sau descresteri ale datoriilor – obligatii, cu influenta directa in cresterea capitalului propriu. Cheltuielile, reprezinta diminuari ale beneficiilor economice inregistrate intr-o perioada data sub forma de iesiri sau scaderi ale valoriibunurilor economice – active sau cresteri ale datoriilor – obligatiilor, care se concretizeaza in diminuarea capitalului propriu.

Transpusa intr-o relatie performanta poate fi:

PERFORMANTA = PRODUCTIVITATE+EFICACITATE

-25-

Performanta reprezinta realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitiva, daca obiectivul propus este de a obtine profit si negativa, daca obiectivul propus este de a obtine pierdere.

Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei financiare a intreprinderii.

Prin modul sau de calcul este orientat spre trecut, servind ca baza a evaluarii rezultatelor obtinute in urma desfasurarii unui proces, in decursul unei perioade de timp trecute.

Informatii despre performanta intreprinderii sunt solicitate de utilizatorii informatiei contabile. Obiectivul situatiilor financiare este acela de a oferi informatii despre pozitia si performantele financiare si despre modificarile in pozitia financiara a intreprinderii.

Evaluarea rezultatelor trecute trebuie sa fie insotita de analiza lor, in vederea previzionarii performantei viitoare. Deci masura performantei are un efect anterior actiunii.

Rezultatul contabil are si alte utilizari:

ghid al politicii de dividend si de acumulare ;

mijloc de predictie a rezultatelor viitoare, cu scopul de a lua decizii de investire sau dezinvestire;

mijloc de evaluare a capacitatii managementului de a conduce intreprinderea;

mijloc de evaluare a deciziilor luate de alte grupuri legate de intreprinderea in cauza;

instrument managerial intr-o serie de domenii din interiorul sau din afara intreprinderii .

Rezultatul contabil se poate determina atat din punct de vedere financiar, ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate in cursul perioadei, cat si din punct de vedere patrimonial, ca diferenta intre activul net de la sfarsitul si de la inceputul perioadei, excluzand tranzactiile cu proprietarii, privind aportul sau distribuirea de capital.

Insa calculul rezultatului contabil, prin cele doua variante, nu conduce intotdeauna la acelasi rezultat. Motivul este ca in ultima perioada autoritatile au permis includerea unui numar tot mai mare de elemente, care imbraca forma de castiguri sau pierderi ce genereaza castiguri si pierderi latente.

Realizarea reprezinta numai confirmarea castigului.Castigurile si pierderile realizate si nerealizate trebuie tratate in acelasi mod.

-26-

Contul de profit si pierdere a fost considerat modul adecvat de raportare a performantei financiare, potrivit contabilitatii in costuri isorice.IASC si multe organisme nationale de stabilire a standardelor contabile au inregistrat tot mai des, in bilant, modificarile in valorile reale ale activelor si pasivelor, atunci cand aceste active si pasive sunt detinute. In masura in care variatiile valorilor juste ale anumitor elemente nu sunt constatate la nivelul contului de profit si pierdere, ci

direct in capitalul propriu, a aparut discutia la nivelul normalizatorilor contabili ca doar contului de profit si pierdere nu este suficient pentru a traduce performanta intreprinderii pentru o anumita perioada. Trebuie sa adaugam variatiile valorilor juste alte tuturor instrumentelor, chiar daca ele sunt contabilizate in contul de profit si piedere sau in capitalurile proprii.

Rezultatul contabil devine astfel un concept desuet in evaluarea performantei financiare a unei intreprinderi, deoarece inglobeaza doar elementele inregistrate in contul de profit si pierdere, fara a lua in considerare castigurile si pierderile latente inregistrate direct in capitalurile proprii. Este motivul pentru care, pe plan international, a aparut un nou concept menit sa masoare performanta globala a intreprinderii. Este vorba de rezultatul economic, care reprezinta traducerea termenului englezesc de “comprehensive income”, aparut in 1980 in SUA.

Performanta financiara ar trebui sa fie raportata intr-o singura declaratie si nu in doua sau mai multe. Propunerea nu este materializata in practica, deoarece IAS 1”Prezentarea situatiilor financiare” cere ca intreprinderile sa intocmeasca pentru reflectarea performantei fiananciare doua situatii : contul de profit si pierdere si o situatie a variatiei capitalurilor proprii.Se impune astfel realizarea unei situatii unice care sa reflecte performanta financiara a unei intreprinderi. Astfel, declaratia de performanta financiara trebuie sa cuprinda trei componente majore: rezultatul activitatilor operatioanale, rezultatul activitatilor financiare si componenta privind alte castiguri si pierderi.

Rezultatul calculat de contabilitate nu ia in considerare costul tuturor factorilor de productie. Pentru factorul de productie” munca”, exista o remuneratie minim garantata.Pentru factorul de productie “capital” o asemenea remuneratie minima se numeste costul capitalului.

– 27 –

Daca o intreprindere nu atinge acest obiectiv de rentabilitate minima si nu-l atinge de o maniera repetata, investitorii vor fi deceptionati. In aceasta situatie, capacitatea de crestere a intreprinderii va scadea, deoarece actionarii vor investi in alte plasamente mai rentabile. Invers, daca o intreprindere castiga mai mult decat costul capitalului si de o maniera repetata, investitorii vor fi satisfacuti, investind mai mult in capital. Orice investitie trebuie sa ofere o remuneratie care sa includa o prima de risc. Nivelul primei de risc depinde deci de riscul pe care invetitorul il atribuie acestei investitii.

Costul capitalului rezulta dintr-o cerinta a investitorilor:rentabilitatea investitiei lor in functie de riscul pe care il reprezinta investitia si de oportunitatile alternative de investitii existente in economie.

In concluzie, beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul unui active de a contribui in mod direct sau indirect la fluxul de numerar si echivalente ale numerarului catre societate.

Acest potential poate fi unul productiv ca parte a activitatii de exploatare care se poate transforma in numerar sau echivalente de numerar sau poate determina reducerea iesirilor de numerar micsorand costurile.

Beneficii economice viitoare se pot concretiza in:

venituri obtinute din vanzarea bunurilor;

prestarea serviciilor;

executarea lucrarilor la care contribuie activele respective;

reducerea unor costuri;

obtinerea altor beneficii rezultate din folosirea activului de catre societate.

Toate informatiile referitoare la performanta societatii sunt prezentate in CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE de la bilant.

– 28 –

=== 42372dfa66514d8fe1a60de07a1d1021b90f5705_38156_1 ===

Plan de licenta 50 pag

Cap.1 Stadiul actual al cunoasterii privind cheltuielile, veniturile si rezultatele financiare

Definitii, delimitari, clasificare si determinari a cheltuielilor, veniturilor si rezultatului

Tranzactii si operatii economico-financiare care genereaza cheltuieli si venituri; sistemul de documente si conturi specific acestora

Criterii de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)

Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit

Performanta intreprinderii exprimata prin propriile rezultate

Cap.2 Studiu privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatului la SC…….

2.1 Prezentarea generala a societatii

2.2 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare

2.3 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare

2.4 Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor extraordinare

2.5 Determinarea rezultatului brut si net contabil si analiza performantei pe baza lui

Concluzii si propuneri

Bibliografie si anexe (Contul profit si pierdere, balanta )

UNIVERSTITATEA ……………………..

Locație………..

FACULTATEA DE ………………………………………………………………………………..

SPECIALIZAREA …………………………..

LUCRARE DE LICENȚĂ

Contabilitatea și gestiunea rezultatului intreprinderii. Recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor.

Indrumător,

…………………………

Absolvent,

…………………………………

București/altă locație

2014

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………03-04

Capitolul I

1. Stadiul actual al cunoașterii privind cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare

1.1.Definiții, delimitări, clasificare și determinări a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului………………………………………………………………………..05-08

1.2.Tranzactii si operatii economico-financiare care genereaza cheltuieli si venituri; sistemul de documente si conturi specific acestora…………………………………..09-15

1.3.Criterii de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)………….16-21

1.4.Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit……………………..21-25

1.5.Performanța intreprinderii exprimată prin propriile rezultate…………………26-30

Capitolul II

2. Studiu privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatului la SC. SRL

2.1.Prezentarea generală a societății………………………………………………………31-00

2.2.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare………………………..00-00

2.3.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare……………………………..00-00

2.4.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor extraordinare…………………………00-00

2.5. Determinarea rezultatului brut si net contabil si analiza performantei pe baza lui………………………………………………………………………………………………….00-00

Concluzii și propuneri…………………………………………………………..00-50

Bibliografie și anexe………………………………………………………………00-00

Introducere

Realitățile societății moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piață și creșterea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie, conținut și operativitate și informația economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a unităților și rezultatele economico-financiare.

Informațiile economice ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor bănești, materiale și umane, să sesizăm și să examinăm aspectele pozitive, dar și problemele existente în vederea luării măsurilor ce se impun.

Sursa principală de date a sistemului informațional economic și totodată una din componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.

Încă de la apariția ei ca știință, este bine cunoscut faptul că aceasta a fost legată de constituirea, gestionarea și utilizarea eficientă a patrimoniului. Datele și informațiile operative sunt preluate din documentele de evidență curente, iar cele de sinteză sunt centralizate și apoi preluate în situațiile financiare anuale care prezintă situația patrimonială a unității și rezultatele sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un diagnostic economico-financiar necesar în evaluarea unității patrimoniale și depistarea eventualelor „puncte slabe” în activitatea desfășurată.

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități patrimoniale. Pentru țara noastră se delimitează ca entități patrimoniale, regiile autonome, societățiile comerciale, instituțiile publice, asociațiile si celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară activități comerciale.

Forma organizatorică și de funcționare a contabilității întreprinderii se diferențiază în principal în raport de concepția adoptată. În raport cu cele două culturi contabile: europeană și anglo-saxonă se pot utiliza două concepte organizatorice: monist si dualist.

-03-

În România contabilitatea operează conceptul dualist, astfel la nivelul întreprinderii se disting două secțiuni ale contabilității: financiară și de gestiune, sau financiară și managerială ori externă și internă.

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al intreprinderii. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare.

Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al intreprinderii.

Așadar, Contabilitatea financiară a veniturilor și cheltuielilor are drept obiect de activitate evaluarea și înregistrarea operațiunilor care vizează cheltuielile și veniturile în funcție de natura acestora, iar contabilitatea de gestiune, se raportează la destinația cheltuielilor.

În raport de cele doua structuri, contabilitatea financiara reflectă cheltuielile intr-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea și naturii resurselor consumate.

Prin urmare, cheltuielile se află într-o relație de interdependență cu veniturile. Această conexiune poartă denumirea de „matching” în sistemul anglo-saxon. Ca urmare a acestui fapt, “toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor realizate sunt „activate” sau recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exerciții, sau sunt „ pasivizate ” ori recunoscute ca pasive, toate veniturile realizate în avans care sunt atribuite exercițiilor viitoare.”

Studiul prezent propune spre analiză contabilitatea și gestiunea rezultatului intreprinderii în cadrul unei societăți comerciale. În cadrul prezentei analize se va evidenția recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor. Structura este organizată pe două capitole, ce au drept scop evidențierea din punct de vedere teoretic a rezultatului întreprinderii, și aplicarea practică a elementelor teoretice prezentate.

-04-

Capitolul I

1. Stadiul actual al cunoașterii privind cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare

1.1.Definiții, delimitări, clasificare și determinări a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului

Aspecte generale referitoare la Contabilitatea veniturilor

Definirea contabilității veniturilor se realizează în conformitate cu cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Așadar, “veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.”

Determinarea veniturilor se realizează prin înregistrarea în contabilitate „în momentul predării bunurilor către cumpărător, a livrarii lor pe baza facturii sau în alte conditii prevăzute în contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientilor.”

Contabilitatea veniturilor este organizată având la bază gruparea în funcție de natura veniturilor. Prin urmare, clasificarea veniturilor se prezintă astfel:

Venituri din exploatare. Această grupă înglobează veniturile provenite din vânzarea produselor, a mărfurilor, precum și a lucrărilor executate si a serviciilor prestate. Veniturile ce provin din activități precum livrări de bunuri, executare de lucrări și prestări de servicii, precum și alte venituri provenite din diverse activități de exploatare, constituie cifra de afacere aferentă societății.

-05-

Venituri financiare. Segmentul veniturilor financiare este reprezentat de veniturile provenite din participații, imobilizări financiare, creanțe imobilizate, titluri de plasament, diferențe de curs valutar, sconturi, precum și alte venituri financiare specifice.

Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor. În cadrul acestei grupe de venituri sunt incluse operațiunile specifice provizioanelor de risc. Procesul de diminuare sau eliminare a provizioanelor de risc este reflectat în cadrul raportărilor fiscale. Transferul sumelor provenite ca urmare a diminuării sau anulării provizioanelor este considerat specific categoriei de venit pentru care s-a efectuat operațiunea. Astfel poate fi inclus la venituri financiare, de exploatare, sau extraordinare.

Prin urmare, veniturile reprezintă fluxuri brute de beneficii economice parvenite unei entități economice în timpul desfășurării activității specifice acesteia, care au drept consecință creșterea capitalului propriu.

Aspecte generale referitoare la Contabilitatea cheltuielilor

Definirea cheltuielilor are la bază cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. “Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

Determinarea cheltuielilor este realizată prin evidențierea operațiunilor specifice ieșirilor sau a scăderii valorii activelor, precum stocurile, mijloacele fixe, numerarul sau echivalentele de numerarului. În cadrul cheltuielilor sunt cuantificate și pierderile, deoarece contribuie la scăderea capitalului. Acestea se pot identifica fie pe parursul desfășurării activității, fie ulterior acesteia.

Legea Contabilitătii impune o clasivicare a cheltuielilor în funcție de natura acestora, după cum urmează:

Cheltuieli privind exploatarea. Reprezintă cheltuielile ce survin din activitatea specifică entității economice, și vizează activitatea de producție, prestări servicii, sau diverse operații comerciale specifice.

-06-

În cadrul acestei grupe se regăsesc următoarele “cheltuielile cu materiile prime, materiale consumabile, combustibilul, ambalajele, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele sau alte materiale consumabile, costul de achizitie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achizitie al energiei si apei consumate, costul mărfurilor vândute, cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terti (reparatii si întretinere), redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă si publicitate, transport de bunuri si persoane, deplasări, detasări, posta si taxa de telecomunicatii, servicii bancare si altele, cheltuieli cu impozitele, taxele si varsămintele asimilate suportate de unitatea patrimoniala (impozitul pe cladiri, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cote pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare, taxa de drum si altele), cheltuieli cu personalul (salariile si alte drepturi de personal, asigurările si protectia socială, contributia unitătii la asigurările sociale si pentru ajutorul de somaj, cheltuieli cu pregătirea si perfectionarea profesională, etc), alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi, amenzi si penalităti, donatii si alte cheltuieli similare, cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital, etc.) ;”

Cheltuieli financiare . Grupa prezentă înglobează cheluielile ce reprezintă un efect al împrumuturilor contractate de către societate, sau diverse pierderi, precum pierderi din creanțe provenite din participatii, din vânzarea titlurilor de plasament, sau ca urmare a fluctuațiilor nefavorabile de curs valutar.

Cheltuieli extraordinare sunt generate de situații neprevăzute, precum calamități naturale, sau diverse evenimente extraordinare, cu caracter inopinant.

Cheltuieli cu amortizările si provizioanele vizează amortizarea imobilizărilor necorporale si corporaleși diverse chetuieli care au drept scop atenuarea deprecierii provizioanelor de riscuri, în vederea menținerii producției.

Cheltuieli cu impozitul pe profit apar ca o consecință a calculației impozitului aferent profitului, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

-07-

Rezultatele financiare

Rezultatele financiare sunt definite ca fiind “diferența dintre venituri și cheltuieli, materializate în profit sau pierderi, motiv pentru care mai este denumit și Contul de profit și pierdere.” Dacă în urma analizei rezultatelor financiare rezultă că veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, consecința acestui fapt va fi profitul. Prin deducere, situația opusă generează pierderi. Rezultatele financiare nu se prezintă sub forma uzuală de cont, întrucât redau date comparative de la finalul exercițiului financiar încheiat, și date aferente exercițiului anterior. Scopul prezentării datelor sub această formă este de a determina rentabilitatea entității economice, și influența exercitată de către anumiți indicatori asupra randamentului societății analizate.

Determinarea rezultatelor financiare se realizează prin analiza rezultatului contabil, calculat ca o “diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.”

În conformitate cu reglementările IAS 1, rezultatele financiare vor avea în componența lor următoarele „valori:

venituri din activități curente

rezultatele activității din exploatare

costurile de finanțare

partea din profit și pierdere aferentă întreprinderilor asociate și asocierilor în participație, contabilizată prin metoda punerii înechivalență

cheltuieli cu impozite și taxe

profitul sau pierderea din activități curente

elementele extraordinare

interesul minoritar

profitul net sau pierderea netă a perioadei ”

-08-

1.2.Tranzacții și operații economico-financiare care generează cheltuieli și venituri; sistemul de documente si conturi specifice acestora

1.2.1. Tranzacții și operații generatoare de venituri și cheltuieli

Identificarea operațiilor și tranzacțiilor care generează venituri și cheltuieli are la bază caracterul general de “proces al activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate”. La nivelul cheltuielilor se regăsesc următoarele activități specifice:

Angajarea Presupune etapa de contractare a obligației, care va avea ca efect plățile aferente serviciului contractat. Prin urmare în urma aprovizionării societății , survine angajarea plății cheltuielilor aferente stocurilor efectuate de către furnizori.

Consumul presupune utilizarea propriu-zisă a resurselor în vederea acoperirii necesarului specific entității economice.

Plățile reprezintă respectarea obligațiilor survenite în urma angajării. Ca o consecință a acestui fapt se vor achita sumele de bani aferente serviciilor de care a beneficiat societatea. Aceste servicii pot fi de aprovizionare, impozite, sau alte specificuri.

Imputarea constituie decontarea cheltuielilor ce au avut drept efect obținerea de rezultate în cadrul entității economice.

La nivelul veniturilor, se disting următoarele activități specifice:

Producția este rezultatul activității ce se desfășoară la nivelul societății. Aceasta este specifică obiectului de activitate al companiei.

Facturarea presupune transferul de proprietate a bunului produs către client, în schimbul unei valori prestabilite.

Încasarea este determinată de valorificarea producției în bani ca urmare a comercializării producției.

Încorporarea “este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente”.

-09-

1.2.2. Documente și conturi specifice

Cheltuielile și veniturile sunt reglementate de contabilitatea financiară în funcție de natura acestora, și sunt reprezentate în conținutul claselor 6 „Conturi de cheltuieli” și 7 „Conturi de venituri”. În continuare vor fi prezentate documentele și conturile specifice aferente veniturilor și cheltuielilor.

Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ. Acestea se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar și se creditează în momentul repartizării cheltuielilor asupra exercițiului.

Cheltuielile de exploatare Contabilizarea cheltuielilor de exploatare urmărește “toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor, lucrărilor și serviciilor. De asemenea, sunt incluse și operațiile privin dinvestițiile prin care se realizează producția și construcția de imobilizări corporale.” Diferențierea în contabilitate a cheltuielilor de exploatare se realizează în funcție de natura resurselor, prin urmare se disting următoarele:

Cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate – cuprind cheltuielile cu materiile prime, materialele,și mărfurile și fac parte din grupa 60 – “Cheltuieli privind Stocurile”

Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți se înregistrează în două grupe. Grupa 61 „Cheltuieli culucrările și serviciile executate de terți” , și Grupa 62 „ Cheltuieli cualte servicii executate de terți”.

Cheltuieli cu impozitele, taxele și alte vărsăminte asimilate înglobează trei subdiviziuni:

impozitul pe salarii suportat de angajat

635 Cheltuieli cu impozite = 444 Impozit pe salariitaxe și vărsăminte asimilate

impozite, taxe și vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului

635 Cheltuieli cu alte impozite, = 4426 TVA deductibilă taxe și vărsăminte asimilate

4427 TVA colectată

446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

-10-

datorii și vărsăminte destinate fondurilor sociale

635 Cheltuieli cu alte impozite = 447 Fonduri speciale, taxe

taxe și vărsăminte asimilate și vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu personalul contabilizează cheltuielile cu salariile personalului, cheltuieli privind contribuția întreprinderii la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la ajutorul de șomaj prin grupa 64. Înregistrarea contabilă specifică este următoarea:

64 Cheltuieli cu personalul = 42 Personal, conturi asimilate

43 Asigurări sociale, protecțiesocială

și conturi asimilate

Alte cheltuieli de exploatare înregistrează cheltuielile generate de pierderi prin intermediul contului 65.

65 Alte cheltuieli = 267 Creanțe imobilizate

de exploatare 4118 Clienți incerți sau în litigiu

167 Alte împrumuturi și datoriiasimilate

3xx Conturi de stocuri și producție în curs de execuție

448 Alte datorii și creanțe cubugetul statului

451 Decontări în cadrul grupului

461 Debitori diverși

512 Conturi curente la bănci

531 Casa

Cheltuieli de capital includ cheltuieli precum precum valoarea neamortizată a activelor amortizabile și valoarea contabilă de intrare a activelorimobilizate neamortizabile cedate sau scoase din evidență, pierderiledeterminate de răscumpărarea propriilor acțiuni, reprezentate de asemeni în grupa 65.

65 Alte cheltuieli de = 20 Imobilizări necorporale

exploatare 21 Imobilizări corporale

-11-

65 Alte cheltuieli = 26 Imobilizări financiare

de exploatare 502 Acțiuni proprii

ligațiuni emise și răscumpărate

Cheltuielile financiare Contabilizarea cheltuielilor financiare cuprinde “toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele decurs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite șialtor datorii privind exercițiul în curs; sconturile acordate clienților; altecheltuieli financiare.” Operatiile specifice cheltuielile financiare se înregistrează din punct de vedere contabil prin conturile din grupa 66 „Cheltuieli financiare”.

Cheltuielile cu amortizările “Sunt cheltuieli de exploatare și financiare ocazionate de depreciereaactivelor amortizabile și neamortizabile, precum și cele determinate deconstituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.” Operatiile specifice cheltuielilor cu amortizarile se înregistrează din punct de vedere contabil prin conturile din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările”.

68 Cheltuieli cu amortizările, = 15 Provizioane pentru riscuri

provizioanele și ajustarea și cheltuieli la inflație

Amortizări privind imobilizările

29 Provizioane pentru deprecierea

imobilizărilor

39 Provizioane pentru deprecierea

stocurilor și a producției

în curs de execuție

-12-

49 Provizioane pentru deprecierea

creanțelor

59 Provizioane pentru deprecierea

conturilor de trezorerie

“Amortizarea sestabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare aimobilizărilor corporale.Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan deamortizare, de la data punerii in funcțiune a acestora si pana la recuperareaintegrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica sicondițiilor de utilizare a acestora.”

Conturile de venituri au funcție contabilă de pasiv. Acestea se creditează cu veniturile realizate și se debitează cu încorporarea veniturilor la rezultate.

În România, delimitarea și înregistrarea veniturilor din activitatea de exploatare se realizează începând cu obținerea producției și continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate.

Veniturile din producția stocată se contabilizează prin metoda inventarului permanent prin înregistrăile specifice următoare:

33 Producția în curs = 711 Variația stoculuide execuție

34 Produse

36 Animale

Semifabricatele utilizate în scopul consumului propriu al societății se înregistrează prin următoarele relații specifice:

Obținerea semifabricatelor din producție proprie:

341 Semifabricate = 711 Variația stocurilor

-13-

Transferarea semifabricatelor în gestiunea de materialeconsumabile:

302 Materiale consumabile = 341 Semifabricate

711 Variația stocurilor

Consumul semifabricatelor și scăderea din gestiunea de materiale:

602 Cheltuieli cu materialele = 302 Materiale consumabile

consumabile

La nivelul veniturilor din producție se mai regăsesc și veniturile realizate cu ocazia vânzării produselor și a prestărilor de servicii, cât și veniturile din producția de imobilizări, care sunt înregistrate la costul de producție, precum si veniturile generate de subvenții, creanțe, și exploatare.

Veniturile financiare cuprind veniturile din: “participații,titluri de plasament, imobilizări financiare cedate, creanțele imobilizate,titlurile de plasament cedate, diferențele favorabile de curs valutar,dobânzile cuvenite, sconturile obținute și alte venituri financiare.” Operațiile specifice veniturilor financiare se înregistreaz[ din punct de vedere contabil prin creditarea conturilor din grupa 76 „Venituri financiare” și debitarea conturilor de creanțe, conturi de trezorerie, ;i alte conturi specifice.

Veniturile extraordinarre reprezintă subvențiile acordate în situații excepționale și urmăresc “reamplasarea activităților productive în zone defavorizate sau descongestionarea zonelorurbane aglomerate dar și din despăgubirile care însoțesc exproprierea unoractive pentru cauză de utilitate publică”

-14-

Venituri din amortizări și provizioane sunt “venituri calculate,determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru deprecieri șia celor privind riscurile și cheltuielile”.Un venit din amortizări survine doar în cazuri excepționale, printr-o schimbare de plan de amortizare, care ar necesita diminuarea amortizării.

Veniturile provenite din amortizări și provizioane se înregistrează din punct de vedere contabil, în general la închiderea exercițiului financiar, “ în cazul ieșirii activelor pentrucare s-au constituit provizioanele pentru deprecieri și în situația anulăriiparțiale sau totale a unor provizioane rămase fără obiect”.

15 Provizioane pentru = 78 Venituri din provizioane

riscuri și cheltuieli și ajustarea la inflație

28 Amortizări privind

imobilizările

29 Provizioane pentru

deprecierea imobilizărilor

39 Provizioane pentru deprecierea

stocurilor și producției în curs de execuție

49 Provizioane pentru

deprecierea creanțelor

59 Provizioane pentru deprecierea

conturilor de trezorerie

-15-

1.3. Criterii de recunoaștere a cheltuielilor și veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)

Recunoașterea și evaluarea cheltielilor și veniturilor în cadrul unei entități economice, precum și a performanțelor acesteia, este influențată în mod direct de tipul de contabilitate utilizat.

Contabilitatea de casă.Din punct de vedere istoric, a fost utilizată înaintea contabilității de angajamente. Rolul acesteia este de a recunoaște veniturile și cheltuielile numai în momentul în care veniturile și cheltuielile entității economice sunt decontate. Prin urmare aceasta se uzitează când sunt încasate veniturile, și achiate cheltuielile. Așadar, rezultatul unei perioade este rezultatul diferenței dintre încasările din perioada analizată și plățile din aceeași perioadă.

Legislația din România nu mai utilizează acestt tip de contabilitate, prin urmare nu mai este utilizat de către nici un sistem contabil național. Motivul renunțării la acesta se datorează faptului că “informațiile furnizate nu corespund cerințelor utilizatorilor informațiilor contabile. “

Contabilitatea de angajamente “recunoaște veniturile și cheltuielile în perioadele la care se generează, respectiv generează sau consumă beneficii economice și nu în perioadele în care se decontează respectiv veniturile se încasează respectiv cheltuielile se plătesc.”

Practicarea contabilității de angajamente are drept rezultat generarea unor informații at\t cu privire la tranzacțiile trecute, tranzactii care au implicat plăți și încasări cat și informatii referitoare la obligațiile de plată din viitor, mai precis despre drepturile privind încasările viitoare.

Prin urmare se poate conchide faptul că la baza contabilității de casa se află o concepție „ultra – prudentă” care nu acopera interesele actuale ale utilizatorilor informațiilor contabile, intrucat acestia sunt interesați cu precadere de viitor decât de trecut. Prin urmare, informațiile furnizate de o contabilitate de angajamente le servesc mai bine interesele. In continuare vor fi prezentate elementele specifice fiec[rui tip de contabilitate, din perspectiva determinarii rezultatului contabil.

-16-

1.3.1. Determinarea rezultatului contabil

Contabilitatea practicata de catre societatile economice este conectata la fiscalitate. In aceast sens, documentul financiar contabil care furnizeaza informatii atat pentru conducerea societatii, cat si pentru ceilalti, respectiv banci, administratii, creditori, etc. este bilantul contabil. Aceasta situatie financiara, respectiv bilantul, reflecta rezultatul contabil al societatii, rezultat contabil care este supur unor operatii de prelucrare extracontabila in vederea determinarii profitului impozabil.

Din acest punct de vedere se evidentiaza doua tipuri de rezultate si anume:

rezultatul contabil, si

rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil sau rezultatul brut al exercitiului se determina potrivit cerintelor de angajamente, prin respectarea principiului independentei exercitiilor. Acest principiu presupunse periodizarea sau delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor.

Contabilitatea de angajamente recunoaste si inregistreaza efectele tranzactiilor si a altor evenimente, atunci cand se produc si nu pe masura sau numerarul sau echivalentul in numerar este incasat, respectiv platit, ca la contabilitatea de casa. In contabilitatea de angajamente, atat cheltuielile cat si veniturile sunt inregistrate in contabilitate fara a se tine seama de momentul platii respectiv momentul incasarii.

Din acest punct de vedere, situatii financiare ofera informatii atat despre tranzactiile trecute, care au generat plati si incasari, cat si despre obligatiilor de plata viitoare, precum si despre resursele privind incasarile viitoare.

Principiul independentei exercitiilor presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente unei societati pe masura angajarii acestora si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

In cele ce urmeaza vom face o trecere privind recunoasterea si evaluarea elementelor privind pozitia financiara, elemente ce stau la baza intocmirii situatiei financiare, respectiv bilantul, la baza determinarii rezultatului contabil.

-17-

1.3.2. Recunoasterea si evaluarea activelor

Activele unei societati reprezinta elementele pozitiei financiare si performantelor acesteia, care au rezultat in urma unor evenimente petrecute, asteptandu-se prin efectul acestora sa genereze beneficii economice viitoare.

Activele unei societati pot fi recunoscute , in momentul cand:

provin din evenimente trecute;

genereaza beneficii economice viitoare;

costul sau poate fi stabilit credibil.

Conform structurii din bilant , se disting trei categorii mari de active si anume:

active imobilizate;

active circulante;

cheltuieli inregistrate in avans.

Din categoria activelor imobilizate enumeram: imobilizarile necorporale, imobilizarile corporale, imobilizarile in curs si imobilizarile financiare.

In categoria activelor circulante se cuprind: stocurile, creantele, investitiile pe termen scurt si disponibilitatile.

Cheltuielile inregistrate in avans sunt acele cheltuieli aferente chiriilor, abonamentelor , primelor de asigurare, etc. care sunt achitate in present , dar care se refera la perioade viitoare.

1.3.3. Recunoasterea si evaluarea datoriilor

Datoriile reprezinta obligatii actuale sau angajamente ale societatii de a actiona intr-un anumit fel, rezultate in urma unor contracte comerciale sau in urma unor obligatii legale.

La fel ca si activele si datoriile se pot recunoaste atunci cand:

provin din evenimente trecute;

genereaza iesiri de resurse care incorporeaza beneficii economice;

valoarea sa poate fi stabilita credibil.

-18-

Datoriile se departajeaza in :

– datorii pe termen scurt – respectiv acele datorii care trebuie platite intr-o perioada mai mica de 1 an

– datorii pe termen lung – respectiv acele datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1 an.

1.3.4 Recunoasterea si evaluarea provizioanelor

Provizioanele reprezinta pasive cu exigibilitate incerta si se constituie pentru elemente cum ar fi:

cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile , daunele si alte datorii incerte;

alte provizioane.

Un provision se recunoaste , prin indeplinirea urmatoarelor conditii:

– exista o obligatie curenta generate de un eveniment anterior;

– este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective;

– suma poate fi estimata credibil.

Valoarea consituita ca provision trebuie sa reprezinte cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente.

1.3.5. Recunoasterea si evaluarea veniturilor in avans

Veniturile in avans cuprind subventiile pentru investitii si veniturile inregistrate in avans. Subventiile pentru investitii sunt sumele primate cu titlu gratuit avand character nerambursabil. Veniturile inregistrate in avans sunt acele venituri aferente chiriilor, primelor de asigurare, si altele, care sunt incasate in present, dar se refera la perioade viitoare.

– 19 –

1.3.6. Recunoasterea si evaluarea capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezinta dreptul actionarilor in activele societatii, dupa deducerea datoriilor acestora. Si acestea la randul lor, pot fi recunoscute in momentul in care sunt generate beneficii economice pentru societate, beneficii ce nu vor fi recunoscute ca venituri in rezultat, pentru a nu putea fi distribuite actionarilor sub forma de dividende.

Capitalurile proprii cuprind:

capitalul social, care acesta la randul lui poate fi subscris nevarsat si subsris varsat;

Din punct de vedere al capitalului social acesta poate fi majorat sau micsorat prin majorarea respective micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale sau a valorii unei actiuni sau parti sociale.

Primele legate de capital. Acestea cuprind – primele de emisiune, primele de fuziune, primele de aport, primele de conversie a obligatiunilor in actiuni;

Rezervele din reevaluare – cuprinde plusul de valoare care rezulta in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale.

Reevaluarea este operatiunea care trebuie efectuata, in momentul cand valoarea imobilizarilor corporale difera semnificativ de valoarea neta contabila a lor.

rezervele care reprezinta acea parte in capitalurile proprii care se constituie in principal din profitul obtinut de o societate, profit lasat pentru ca societatea sa-l poata capitalize.

O categorie aparte de reserve sunt rezervele legale care acestea se constituie potrivit prevederilor legale, respectiv in conformitate cu legea 31/90.

In acest sens, societatile sunt obligate sa constituie anual, aceste rezerve legale, in procent de 5% din profitul brut al anului incheiat, pana ce rezervele legale constituite ajung la procentul de 20% din capitalul social.

In momentul cand aceste reserve sunt folosite pentru acoperirea pierderilor, pentru majorarea capitalului social sau sunt distribuite actionarilor, cota parte utilizata nu mai poate fi reconstituita din profitul brut al exercitiilor financiare viitoare.

-20-

Rezultatul exercitiului se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli. Acesta se calculeaza lunar, cumulat de la inceputul exercitiului, iar la finalul exercitiului acesta poate fi profit sau pierdere.

Cele prezentate mai sus, au fost toate elementele ce stau la baza analizei rezultatului contabil al unei societati, rezultat ce poate fi profit – in cazul cand, veniturile sunt mai mari decat cheltuielile aferente respectivului exercitiu financiar incheiat sau pierdere – in cazul in care veniturile sunt mai mici decat cheltuielile aferente respectivului exercitiu financiar.

In cazul in care societatea are profit, dupa constituirea rezervelor legale si a celor pentru actiuni proprii, diferenta de suma ramane sa fie repartizata pe destinatii conform hotararii Adunarii Generale a Actionarilor/Asociatilor pentru dividende.

In cazul in care societatea are pierdere, aceasta ramane sa fie acoperita conform hotarii Adunarii Generale a Actionarilor/Asociatilor din profitul brut al maxim urmatoarelor cinci exercitii financiare, urmand ca diferenta ramasa sa fie acoperita din alte capitaluri proprii sau din contributii ale actionarilor/asociatilor.

Rezultatul contabil, cu care o societate incheie un exercitiu financiar se reporteaza pentru exercitiul financiar urmator, in cazul in care profitul nu a fost repartizat pe destinatii sau in cazul in care pierderea nu a fost acoperita.

Determinarea rezultatului contabil are la baza analiza fiecarei cheltuieli si venituri, societatile utilizand contabilitatea de angajamente , contabilitate care reflecta intr-un mod obiectiv si realist situatia financiara a unei societati.

1.4. Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit

De-a lungul timpului, dreptul fiscal a intervenit in domeniul contabilitatii in vederea fixarii unor metode sau reguli de prezentare a conturilor anuale. Aceasta subordonare a contabilitatii fata de fiscalitate are la baza matoarele interpretari:

norma fiscala se impunea ca norma practica , in lipsa unei reguli contabile specifice;

fiscalitatea era preocupata de regulile determinarii bazelor de impozitare, datorita oii de acoperire a cheltuielilor publice din impozite.

-21-

Cu toate acestea, in practica exista insa numeroase puncte de divergenta intre dreptul contabil sic el fiscal. In acest sens, managerii unei societati sunt nevoiti, sa faca o alegere foarte atenta intre obligatia de a prezenta conturile anuale prin respectarea principiului imaginii fidele si dorinta de a optimiza costul fiscal al activitatii lor.

Deci, rezultatul unei activitati economice va fi tratat din prisma a doua puncte de vedere si anume: rezultul contabil si rezultatul fiscal. In cazul unui deficit contabil, ceea ce pentru o societate reprezinta o contraperformanta, acesta trebuie corectat cat mai repede posibil pentru a nu fi influentata in mod negativ activitatea societatii. In cazul unui deficit fiscal, datorita posibilitatii de reportare, aceasta consituie de fapt un atu ce va putea fi folosit de societate in functie de posibilitatile oferite de legislatie.

In conformitate cu legislatia in vigoare, profitul impozabil se determina ca diferenta intre venituri si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Deci, rezultatul contabil se calculeaza avand in vedere cerintele unei contabilitati de angajament cu respectarea principiului independentei.

Rezultatul brut al exercitiului corectat cu deducerile fiscale si cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal, duce la obtinerea rezultatului fiscal – profit impozabil sau pierdere fiscala.

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil – Reduceri fiscale + Elemente nedeductibile fiscal

In vederea determinarii veniturilor exercitiului se iau în calcul toate castigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investitiile financiare. De regula, cheltuielile sunt deductibile in aceeasi maniera, atat pentru a calcula rezultatul contabil, cat si rezultatul fiscal. Prin exceptie, anumite cheltuieli se deduc dupa regulile obisnuite pentru calculul rezultatului contabil, dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal.

-22-

1.4.1. Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli, efectuate intru-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

Veniturile reprezinta sumele sau valorile încasate ori de încasat si cuprind:

– venituri din exploatare, 

– venituri financiare ,

– venituri din participatii.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor si care se regasesc în costul produselor si serviciilor, în limitele prevazute de legislatia în vigoare.

Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, dupa natura lor, care sunt aferente realizarii veniturilor, înregistrate în contabilitatea contribuabililor. Cheltuielile aferente unei societati sunt:

– cheltuieli de exploatare,

– cheltuieli financiare,

– cheltuieli extraordinare.

1.4.2. Impozitul pe profit

In ceea ce priveste cota de impozitare , aceasta este de 16%, cu cateva exceptii, si anume:

pentru activitatea desfasurata pe baza de licenta în zona libera ;

în cazul Bancii Nationale a Romaniei;

Orice majorare a capitalului social efectuata prin incorporarea rezervelor, precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului;

pentru exportul de bunuri si servicii cu incasarea in valuta intr-un cont din Romania ;

activitatile de natura barurilor de noapte, cluburi de noapte, discoteci si cazinouri .

-23-

Facilitati fiscale Investitiile productive au avut un tratament preferential din punct de vedere fiscal. Chiar si în prezenta unui deficit fiscal s-au acordat unele reduceri ale impozitului pe profit, chiar daca a fost acordata pe o perioada relativ scurta. Aceasta facilitate functioneaza si astazi, potrvit legii. Pentru încurajarea exportului si diminuarea importului, regula fiscala acorda reduceri de impozit, iar sumele rezultate din reducere, evidentiate in contabilitate sunt utilizate pentru reintregirea capitalului fix.

Calculul impozitului pe profit.Calculul impozitului pe profit consta in aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil, conform urmatoarei relatii:

Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de impozitare

Astfel, in urma obtinerii rezultatului brut al exercitiului, respectiv, rezultatul inainte de impozitare, putem trece la calculul impozitului pe profit si anume, acel rezultat se inmulteste cu cota de impozitare. Profitul net rezultat, se va obtine prin scaderea din profitul brut al exercitiului suma aferenta cotei de impozit pe profit

Rezultatul net al exercitiului se regaseste in soldul final al contului 121 "Profit si pierdere”, fiind inscris in pasivul bilantului contabil si explicat in contul de profit si pierdere.

Deciziile privind modalitatile de repartizare – in situatia obtinerii unui profit sau acoperire – in situatia obtinerii unei pierderi a rezultatului net al exercitiului, sunt luate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, dupa caz.

Profitul impozabil se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculeaza lunar, astfel incat la finele anului fiscal sa se incadreze in prevederile dispozitiilor legale în vigoare.

Rezultatul fiscal al unei societati precum si calculul impozitului pe profit, sunt operatiuni care stau la baza finalizarii oricarei activitati economico-financiare a unei societati, fiecare manager fiind preocupat si interesat de obtinerea si calculul acestora in vederea luarii unor decizii pe masura , pentru eficientizarea si cresterea performantelor societatii prin propriile rezultate.

-24-

1.5. Performanta intreprinderii exprimata prin propriile rezultate

Daca analizam cuvantul “performanta”, cuvant de origine latina, (performare) ,dar cu semnificatie ce vine din limba engleza , acesta constituie o actiune si anume finalizarea unei activitati propuse “ to perform”, realizarea a ceva care cere abilitate sau o anumita aptitudine.

Din punct de vedere economic, au existat mai multe definitii ale notiunii de performanta, insa se disting trei mai orientari si anume:

definitia performantei in functie de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice;

definitia performantei in functie de crearea valorii;

definitia performantei in functie de productivitatea si eficacitatea intreprinderii.

Intr-o societate, performanta reprezinta acel ceva ce contribuie la amelioarea cuplului cost-valoare si nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la cresterea valorii.

Performanta unei societati reflecta capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente, precum si gradul de eficienta in utilizarea de noi resurse.

In acest sens, generarea fluxurilor de numerar, duce la realizarea de venituri, iar utilizarea resurselor presupune efectuarea de cheltuieli. Drept urmare, veniturile si cheltuielile reprezinta structurile de baza ale performantelor unei societati.

Cu ajutorul indicatorului de rezultat, calculat ca diferenta intre totalul veniturilor si cheltuielilor efectuate putem masura performanta.

Astfel, veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice inregistrate intr-o perioada data sub forma de intrari sau cresteri ale bunurilor economice – respectiv active sau descresteri ale datoriilor – obligatii, cu influenta directa in cresterea capitalului propriu. Cheltuielile, reprezinta diminuari ale beneficiilor economice inregistrate intr-o perioada data sub forma de iesiri sau scaderi ale valoriibunurilor economice – active sau cresteri ale datoriilor – obligatiilor, care se concretizeaza in diminuarea capitalului propriu.

Transpusa intr-o relatie performanta poate fi:

PERFORMANTA = PRODUCTIVITATE+EFICACITATE

-25-

Performanta reprezinta realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitiva, daca obiectivul propus este de a obtine profit si negativa, daca obiectivul propus este de a obtine pierdere.

Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei financiare a intreprinderii.

Prin modul sau de calcul este orientat spre trecut, servind ca baza a evaluarii rezultatelor obtinute in urma desfasurarii unui proces, in decursul unei perioade de timp trecute.

Informatii despre performanta intreprinderii sunt solicitate de utilizatorii informatiei contabile. Obiectivul situatiilor financiare este acela de a oferi informatii despre pozitia si performantele financiare si despre modificarile in pozitia financiara a intreprinderii.

Evaluarea rezultatelor trecute trebuie sa fie insotita de analiza lor, in vederea previzionarii performantei viitoare. Deci masura performantei are un efect anterior actiunii.

Rezultatul contabil are si alte utilizari:

ghid al politicii de dividend si de acumulare ;

mijloc de predictie a rezultatelor viitoare, cu scopul de a lua decizii de investire sau dezinvestire;

mijloc de evaluare a capacitatii managementului de a conduce intreprinderea;

mijloc de evaluare a deciziilor luate de alte grupuri legate de intreprinderea in cauza;

instrument managerial intr-o serie de domenii din interiorul sau din afara intreprinderii .

Rezultatul contabil se poate determina atat din punct de vedere financiar, ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate in cursul perioadei, cat si din punct de vedere patrimonial, ca diferenta intre activul net de la sfarsitul si de la inceputul perioadei, excluzand tranzactiile cu proprietarii, privind aportul sau distribuirea de capital.

Insa calculul rezultatului contabil, prin cele doua variante, nu conduce intotdeauna la acelasi rezultat. Motivul este ca in ultima perioada autoritatile au permis includerea unui numar tot mai mare de elemente, care imbraca forma de castiguri sau pierderi ce genereaza castiguri si pierderi latente.

Realizarea reprezinta numai confirmarea castigului. Castigurile si pierderile realizate si nerealizate trebuie tratate in acelasi mod.

-26-

Contul de profit si pierdere a fost considerat modul adecvat de raportare a performantei financiare, potrivit contabilitatii in costuri isorice. IASC si multe organisme nationale de stabilire a standardelor contabile au inregistrat tot mai des, in bilant, modificarile in valorile reale ale activelor si pasivelor, atunci cand aceste active si pasive sunt detinute. In masura in care variatiile valorilor juste ale anumitor elemente nu sunt constatate la nivelul contului de profit si pierdere, ci

direct in capitalul propriu, a aparut discutia la nivelul normalizatorilor contabili ca doar contului de profit si pierdere nu este suficient pentru a traduce performanta intreprinderii pentru o anumita perioada. Trebuie sa adaugam variatiile valorilor juste alte tuturor instrumentelor, chiar daca ele sunt contabilizate in contul de profit si piedere sau in capitalurile proprii.

Rezultatul contabil devine astfel un concept desuet in evaluarea performantei financiare a unei intreprinderi, deoarece inglobeaza doar elementele inregistrate in contul de profit si pierdere, fara a lua in considerare castigurile si pierderile latente inregistrate direct in capitalurile proprii. Este motivul pentru care, pe plan international, a aparut un nou concept menit sa masoare performanta globala a intreprinderii. Este vorba de rezultatul economic, care reprezinta traducerea termenului englezesc de “comprehensive income”, aparut in 1980 in SUA.

Performanta financiara ar trebui sa fie raportata intr-o singura declaratie si nu in doua sau mai multe. Propunerea nu este materializata in practica, deoarece IAS 1”Prezentarea situatiilor financiare” cere ca intreprinderile sa intocmeasca pentru reflectarea performantei fiananciare doua situatii : contul de profit si pierdere si o situatie a variatiei capitalurilor proprii.Se impune astfel realizarea unei situatii unice care sa reflecte performanta financiara a unei intreprinderi. Astfel, declaratia de performanta financiara trebuie sa cuprinda trei componente majore: rezultatul activitatilor operatioanale, rezultatul activitatilor financiare si componenta privind alte castiguri si pierderi.

Rezultatul calculat de contabilitate nu ia in considerare costul tuturor factorilor de productie. Pentru factorul de productie” munca”, exista o remuneratie minim garantata. Pentru factorul de productie “capital” o asemenea remuneratie minima se numeste costul capitalului.

– 27 –

Daca o intreprindere nu atinge acest obiectiv de rentabilitate minima si nu-l atinge de o maniera repetata, investitorii vor fi deceptionati. In aceasta situatie, capacitatea de crestere a intreprinderii va scadea, deoarece actionarii vor investi in alte plasamente mai rentabile. Invers, daca o intreprindere castiga mai mult decat costul capitalului si de o maniera repetata, investitorii vor fi satisfacuti, investind mai mult in capital. Orice investitie trebuie sa ofere o remuneratie care sa includa o prima de risc. Nivelul primei de risc depinde deci de riscul pe care invetitorul il atribuie acestei investitii.

Costul capitalului rezulta dintr-o cerinta a investitorilor:rentabilitatea investitiei lor in functie de riscul pe care il reprezinta investitia si de oportunitatile alternative de investitii existente in economie.

In concluzie, beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul unui active de a contribui in mod direct sau indirect la fluxul de numerar si echivalente ale numerarului catre societate.

Acest potential poate fi unul productiv ca parte a activitatii de exploatare care se poate transforma in numerar sau echivalente de numerar sau poate determina reducerea iesirilor de numerar micsorand costurile.

Beneficii economice viitoare se pot concretiza in:

venituri obtinute din vanzarea bunurilor;

prestarea serviciilor;

executarea lucrarilor la care contribuie activele respective;

reducerea unor costuri;

obtinerea altor beneficii rezultate din folosirea activului de catre societate.

Toate informatiile referitoare la performanta societatii sunt prezentate in CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE de la bilant.

– 28 –

=== 42372dfa66514d8fe1a60de07a1d1021b90f5705_40745_1 ===

CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ

2.1 TRATAMENTE SI PRACTICI CONTABILE PRIVIND REZULTATUL INTREPRINDERII

Rezultatele financiare arata eficienta cu care s-a desfasurat intreaga activitate economica a intreprinderii.

2.1.1. Prezentarea generală a societății comerciale GRAFTEX PRODCOM SRL BUCUREȘTI

Elemente de identificare

Denumirea societății: SC GRAFTEX PRODCOM SRL

Logo-ul societății:

Forma juridică a societății: Persoana juridică română organizată sub forma unei societăți comerciale cu raspundere limitata, își desfășoara activitatea în conformitate cu legile române. Înființată in anul 1997, înscrisă la oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/6008/25.07.1997, cod fiscal RO 9737945, cod CAEN 1822.

Sediul societății: este in România, municipiul București, str. Litovoi Voievod nr. 15, Sector 2. În baza Adunării Generale a Acționarilor, sediul societății poate fi schimbat în altă localitate din România.

Durata de activitate: nelimitată, cu începere de la data înmatriculării sale la Oficiul Registrului Comerțului

Capitalul social subscis si varsat al societății este 52.620 lei.

Cifra de afaceri este 34.350.581 lei

Actionari si asociati: 2 asociati – Rosca Emil si Olteanu Ion.

Director General: Cosmin Copaescu

Departamentul comercial: Stefan Popescu

Numar salariati: 250

Scopul si obiectul de activitate:

Scopul principal de activitate este fabricarea articolelor de imbracaminte, realizarea de servicii, precum și comercializarea acestora, punerea în aplicare a inițiativelor în domeniul său de activitate, inclusiv activități de import-export.

Obiect principal de activitate este: Fabricarea altor articole de îmbracaminte, exclusiv lenjeria de corp.

Obiectul de activitate mai cuprinde:

– fabricarea altor confectii din materiale tesute, tricotate saucrosetate, materiale netesute pentru barbati, femei si copii:

– haine, costume, compleuri, jachete, pantaloni, fuste;

– croitoria de comandă.

Piața de desfacere:

Producția realizată de societatea comerciala GRAFTEX PRODCOM SRL pe parcursul anului 2013 este destinată, în proporție de 80%, pieței interne și, în proporție de 20%, pieței externe.

Produsele societății GRAFTEX PRODCOM SRL sunt destinate atât pieței interne (toata țara), cât și pieței externe, desfacerea produselor realizându-se, până în momentul de față, în mod direct, fără intermediari.

Prezentare a principalelor produse fabricate

A. Cămăși bărbătești

Sunt realizate în baza unor standarde europene.

Principalele modele sunt

Camasi clasice pentru costum

Camasi smart-casual

Camasi casual

B. Cravate

– Cravate clasice din matase sau poliester

– Cravate smart-casual din matase sau bumbac

C. Costume barbatesti

Acestea cuprind o gamă largă de materiale:

lana

bumbac

poliester

Descrierea programului informatic Wizcoun†

Pentru realizarea proceselor de cunoastere si de gestiune a patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor intr-un sistem informational. In acest scop, se identifica evenimentele si datele ce genereaza date, se delimiteaza obiectivele cunoasterii si conducerii, se stabilesc purtatorii materiali de informatii si modul in care se culeg si se inregistreaza datele, se aleg metodele si instrumentele de prelucrare a acestor date, se defineste destinatia informatiilor si se organizeaza transmiterea lor la destinatari. Discutata sub acest aspect contabilitatea reprezinta un sistem informational orientat spre cunoasterea si gestiunea valorilor economice separate patrimonial.

Intr-o acceptiune generala, informatia reprezinta o forma de cunoastere a realitatii prin care se aduc stiri cu privire la felul, caracteristicile si marimea obiectivelor, a evenimentelor, a fenomenelor si a proceselor ce formeaza mediul inconjurator. Expresiile concrete ale informatiilor poarta numele de date si ele constau in: cifre, formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propozitii, etc. In viata economico-sociala, una din formele de baza ale informatiei este informatia economica. Ea aduce cunostinte cu privire la resursele economice si productie, la repartitia, schimbul si consumul de rezultate. Pe baza ei se realizeaza planificarea, organizarea si controlul activitatilor economice si sociale. In cadrul informatiei economice, informatia contabila vehiculeaza cunostinte de reflectare si control privitoare la pozitia financiara si la rezultatele obtinute.

Caracteristici fundamentale ale sistemului informatic

Sistem integrat

Este un program de gestiune economica si management proiectat pentru companiile care lucreaza intr-un mediu in plina dezvoltare, in conditiile unei rate mari a inflatiei.

Tradus si adaptat

Programul este tradus si adaptat legislatiei romane, fiind in permanenta actualizat conform noilor cerinte care apar.

Multi firma, multi utilizator

Cu acelasi program pot fi gestionate simultan un numar nelimitat de companii.

Programul permite accesarea simultana a aceleiasi functii a programului de catre un numar nelimitat de utilizatori.

Contabilitate conform standardelor romanesti si internationale

Asigura controloul contabilitatii in ambele sisteme: romanesc (Balanta de verificare, note contabile, jurnale, etc.), si international (IAS si GAAP-Balance sheet, profit & loss, trial balance, etc.)

Salvari / restaurari baze de date

Programul dispune de facilitate interne de salvare comprimata si de restaurare a bazei de date de pe diferite suporturi externe. Permite consolidarea informatiilor de la sediile din teritoriu catre sediul central( transmisia datelor se poate face prin modem, internet, dischete etc)

Configuratia hardware necesara

Cerintele hardware pentru utilizarea sistemului Wizcoun† (versiunea windows, cu motor de baze de date Oracle/MS SQL) sunt puse la dispozitie la cerere deoarece necesitatile hardware pot varia in functie de numarul de utilizatori si de marimea bazelor de date.

Arhitectura sistemului

Wizcoun† se bazeaza pe integrarea tuturor operatiunilor firmei in sistemul informatic. Flexibilitatea programului asigura independenta fiecarui departament dar si controlul total impreuna cu integrarea datelor in sistemul central. Toate documentele sunt introduse in sistem o singura data programul asigurand legatura automata intre departamente si catre baza de date centrala. In acest fel toate operatiunile (atat cele contabile cat si cele de gestiune/productie/vanzari/logisica) pot fi urmarite in timp real, informatiile fiid disponibile in intregul sistem pana la nivel managerial.

Analiza cheltuielilor, veniturilor și a rezultatului exercițiului la SC GRAFTEX PRODCOM SRL Bucuresti

Înregistrarea operațiunilor efectuate în cursul lunii decembrie

În cursul lunii decembrie în cadrul societății comerciale GRAFTEX PRODCOM SRL au loc următoarele operații contabile:

societatea se aprovizionează cu marfă:

se înregistrează cheltuielile privind procurarea de programe informatice:

se amortizează programele informatice:

societatea cumpără terenuri în valoare de 7.000 lei:

se achiziționează mijloace fixe:

se achită furnizorii de mijloace fixe:

societatea achiziționează materii prime:

se achită furnizorii de materii prime cu numerar:

se achiziționează conform facturii materiale consumabile, obiecte de inventar și semifabricate:

concomitent se înregistrează uzura obiectelor de inventar:

se achită furnizorii din avansuri de trezorerie:

se înregistrează conform raportului de producție obținerea de produse finite:

concomitent se dau în consum materiile prime folosite pentru obținerea produselor finite:

se realizează vânzarea de produse finite:

concomitent se înregistrează scoaterea din evidență a bunurilor vândute:

se vând mărfuri prin magazinul propriu:

se înregistrează pierderile din calamități naturale la materiile prime și produsele finite:

se obțin cu titlu gratuit materii prime și mărfuri:

se constituie provizioane pentru deprecierea stocurilor de materii prime și produse:

se primesc de la asociați ca aport în natură materii prime:

se achiziționează materiale consumabile pentru ambalat:

se efectuează plăți către furnizori în numerar:

se înregistrează decontarea pe bază de efecte comerciale:

se înregistrează efecte comerciale achitate furnizorilor ajunse la scadență:

se înregistrează cheltuielile de prospectare a pieței și de publicitate pe bază de factură:

se sting obligațiile față de furnizorii de imobilizări cu avansurile acordate:

se înregistrează sconturile obținute de la furnizori:

se primesc materiale consumabile fără factură:

se înregistrează primirea facturii:

se acordă avansuri furnizorilor:

se înregistrează vânzări de produse finite pe bază de factură:

se încasează sumele datorate de clienți prin bancă:

se înregistrează diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor exprimate în devize rezultate la sfârșitul exercițiului:

se constituie provizioane pentru deprecierea creanțelor:

se depun în contul curent încasările din vânzări:

se încasează prin bancă clienții incerți:

se înregistrează taxa pe valoarea adaugată recuperată aferentă lunii noiembrie:

se încasează un credit pe termen mediu și lung:

se plătesc dobânzile pentru creditul pe termen mediu și lung:

se plătesc comisioanele percepute de bancă:

se înregistrează valoarea materiilor prime și materialelor consumabile date în consum:

se înregistrează cheltuielile privind consumul de energie și apă:

se achită avansurile conform listelor de avans:

se înregistrează valoarea ambalajelor vândute:

se înregistrează valoarea lucrărilor de întreținere și reparații executate de terți:

se înregistrează cheltuielile cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile datorate:

conform contractelor de asigurare se achită valoarea primelor de asigurare:

se achită furnizorii:

se înregistrează valoarea studiilor și a cercetărilor executate de terți:

se înregistrează statul de plată și reținerile din acesta:

se plătesc către bugetul asigurărilor sociale sumele datorate aferente salariilor:

se înregistrează cheltuielile privind deplasările:

se livrează produse finite pe bază de factură:

concomitent se descarcă gestiunea:

se înregistrează contravaloarea lucrărilor executate și serviciilor prestate pentru care au fost emise facturi către clienți:

se încasează contravaloarea facturii de prestări servicii prin bancă:

se înregistrează valoarea serviciilor poștale și a taxelor de telecomunicații datorate:

se înregistrează valoarea studiilor și contractelor de cercetare pentru care au fost emise facturi:

se înregistrează impozitul pe clădiri și mijloace de transport:

se achită impozitul pe clădiri și pe mijloacele de transport:

se înregistrează contravaloarea mărfurilor vândute cu factură:

se înregistrează serviciile executate de terți:

se înregistrează sumele încasate reprezentând valoarea chiriilor datorate de clienți:

se înregistrează sumele facturate clienților reprezentând venituri din activități diverse:

se înregistrează amenda primită de la organele fiscale și se face plata acesteia:

se înregistrează valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor:

se casează un mijloc fix neamortizat integral:

se înregistrează valoarea donațiilor acordate:

se înregistrează cheltuielile privind constituirea de provizioane pentru riscuri si cheltuieli:

se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale:

se înregistrează o investiție în curs privind modernizarea clădirilor:

se înregistrează dobânda primită aferentă disponibilităților aflate în conturi curente:

se înregistrează valoarea sconturilor obținute de la furnizori:

se înregistrează valoarea materiilor prime primite cu titlu gratuit:

se înregistrează drepturile de personal prescrise:

se înregistrează sumele reprezentând anularea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor:

se descarcă gestiunea cu mărfurile vândute:

se închid conturile de TVA:

se închid conturile de cheltuieli:

se închid conturile de venituri:

se determină impozitul pe profit și se calculează rezultatul net al exercițiului:

Profit brut = Venituri – Cheltuieli

Profit brut = 137.303 – 59.713

Profit brut = 77.590 lei

Impozit pe profit = (Profit brut + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale) x 16%

Impozit pe profit = (77.590 + 3.000) x 16%

Impozit pe profit = 12.894 lei

Profit net = Profit brut – Impozit pe profit

Profit net = 77.590 – 12.894

Profit net = 64.696 lei

se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe profit și se închide prin contul 121 “Profit și pierdere”:

se repartizează profitul obținut la fondul de dezvoltare:

2.1.2. Contabilitatea de raportare. Situațiile financiare specifice rezultatului intreprinderii. Prezentarea informațiilor

Exercitiul financiar incepe la 1 Ianuarie si se inchide la 31 decembrie.

Documentele oficiale folosite la inchiderea exercitiului financiar sunt situatiile financiare. Acestea reprezinta documente contabile de sinteza prin care sunt comunicate informatii comune necesare majorarii utilizatorilor. Situatiile financiare sunt alcatuite din: bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor pozitiilor financiare.

Potrivit IAS 1 « Prezentare situatiilor financiare », situatia modificarilor pozitiei financiare cuprinde :

– toate modificarile capitalului propriu; fie

– modificarile capitalului propriu, altele decat cele care rezulta din tranzactiile de capital cu proprietarii si distribuirile catre 19roprietary

Situatia fluxurilor de trezorerie

– Politicile contabile si notele explicative

Directiva a IV-a a Uniunii Europene defineste situatiile financiare prin apelatia de conturi care cuprind: Bilantul, contul de profit si pierderesi anexe sau note la conturile anuale.

Intocmirea situatiilor financiare ca documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Pentru obtinerea acestui proces sunt necesare o suita de lucrari preliminarii si lucrari cu caracter referitoare strict la redactarea sau copletarea propriu-zisa a bilantului.

Aceste lucrari se mai numesc si lucrari contabile de inchidere a exercitiului si sunt structurate in urmatorul fel :

– Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere

– Inventarierea generala a patrimoniului

Contabilitatea operatiilor de regularizare privind : diferentele de inventar, amortizarile, provizioanele pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

– Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere

– Determinarea rezultatului exercitiului

– Distribuirea profitului sau finantarea pierderii

– Redactarea bilantului contabil

Balanta de verificare inainte de inventariere se intocmeste pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inragistrate in conturi. Balanta compara datele soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Relatiile de control al balantei sunt cele dintre debitul conturilor si creditul conturilor.

Inventarierea generala a patrimoniului stabileste situatia reala a patrimoniului.

Dupa contabilitatea operatiilor de regularizare, se intocmeste balanta conturilor dupa inventariere, pentru a intocmi informatia necesara inchiderii conturilor din bilant si a veniturilor si cheltuielilor.

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a veniturilor si cheltuielilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din exercitiul precedent. In cuprinsul regularizarii cheltuielilor si veniturilor se gasesc :

– operatiile privind inregistrarea cheltuielilor de plata cum ar fi facturile neprimite, documente de plata neintocmite, si veniturilor de realizat cum sunt facturi neintocmite pentru bunuri materiale si prestatii furnizate.

– operatii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fara bunuri materiale si prestatii, si veniturilor pentru facturi intocmite fara expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor.

– operatiile privind regularizarea cheltuielilor si veniturilor inragistrate in avans

– operatii privind etalarea cheltuielilor pe mai multe exercitii.

In contabilitate profitul sau pierderea se stabileste lunar. Profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si evidentiaza lunar cumulat de la inceputul anului fiscal. Deoarece contabilitatea este conectata la fiscalitate, calculul si evidenta nu se pot realiza decat prin contabilitate.

Impozitarea profitului se se bazeaza pe determinarea rezultatului fiscal prin trecere de la rezultatul contabil la profitul sau pierderea fiscala, o structura componenta a calcularii masei profitului este cea destinata deducerilor fiscale .

Distribuirea profitului se face pe urmatoarele destinatii :acoperirea pierderilor din exercitiile anterioare,constituirea rezervelor legale, constituirea resurselor de dezvoltare destinate modernizarii si cresterii surselor de finantare, dividende de plata sau varsaminte la buget in functie de forma de proprietate, alte rezerve prevazute de lege si report pentru noul exercitiu.

Lucrarile de completare a bilantului si al contului de rezultate reprezinta operatii de prelucrare si transcriere a datelor din formatia bilantiera precedenta si din balanta conturilor. Operatiile de prelucrare a datelor privind exercitiul curent constau din selectarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta conturilor.

Situatia fluxurilor de trezorerie stabileste cerinte cu privire la informatia fluxurilor de numerar si informatiile pe care trebuie sa le contina. Aceste informatii ofera o baza de evaluare a capacitatii intreprinderii de a genera numerar .

Contul de profit si pierdere, spre deosebire de bilantul contabil propriu-zis, se completeaza, pentru exercitiul incheiat,cu sumele totale cumulate, din balanta de verificare, de la inceputul anului si pana la sfarsitul perioadei exercitiului, privind veniturile si cheltuielile. Indicatorii pe care ii contine se completeaza atat prin simpla preluare din conturi a sumelor total creditoare pentru venituri si sau debitoare pentru cheltuieli, cat si prin gruparea si insumarea sumelor totale de la doua sau mai multe conturi,in functie de continutul lor.

Rezultatul final aferent fiecarei categorii de activitati:exploatare, financiara si extraordinara, se calculeaza dupa inscrierea si totalizarea indicatorilor privind veniturile si cheltuielile aferente. Indicatorii referitori la exercitiul precedent se preiau din contul de profit si pierdere intocmit la sfarsitul anului financiar.

Pentru completarea notelor explicative cu valorile brute sau contabile privind elementele patrimoniale si implicit amortizarile si provizioanele pe care le contin situatiile acestora se folosesc, dupa caz, soldurile finale ale conturilor corespunzatoare, inscrise in balanta de verificare definitiva si totodata soldurile initiale,precum si cresterile si diminuarile care se regasesc in registrul cartea mare sau in fisele conturilor in cauza, sub forma soldurilor de la sfarsitul exercitiului anterior si a rulajelor debitoare si creditoare cumulate pana la sfarsitul anului sau exercitiului curent.

2.2. ANALIZA REZULTATELOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE LA SC GRAFTEX PRODCOM SRL BUCURESTI

Structura informațiilor în contul de profit și pierdere pleacă de la natura operațiilor economico-financiare desfășurate de un titular de patrimoniu, într-o perioadă de gestiune. Operațiile efectuate într-o societate sunt foarte eterogene prin conținut: unele sunt operații comerciale, altele sunt operații juridice; unele sunt tranzacții financiare, altele sunt operații care reflectă diferite fenomene economice.

Un statut aparte îl au operațiunile financiare, care includ atât operațiuni obișnuite cât și un caracter extraordinar. Operațiunile extraordinare care au un caracter financiar sunt considerate operațiuni financiare deoarece natura financiară a unei operațiuni primează asupra caracterului ei extraordinar.

Fiecare tip de activitate (exploatare, financiară și extraordinară) este generatoare de fluxuri de cheltuieli, venituri și rezultate, macheta contului de profit și pierdere al societății GRAFTEX PRODCOM SRL fiind următoarea:

Tabelul 1.1. Macheta contului de profit si pierdere lei-

Pe ansamblul întreprinderii se constată o creștere a cheltuielilor totale în 2013 comparativ cu 2012 cu 17,64% dar și a veniturilor totale cu 14,89%.

Analiza structurală a cheltuielilor și veniturilor totale evidențiate în contul de profit și pierdere relevă în ceea ce privește cheltuielile o creștere a tuturor cheltuielilor (de exploatare și financiare), iar în ceea ce privește veniturile, se constată o creștere atât a veniturilor financiare cât și a veniturilor de exploatare, într-o pondere mai mică decât creșterea cheltuielilor.

Astfel:

Cheltuielile:

● Cheltuielile de exploatare au crescut cu 14,11% comparativ cu exercițiul financiar precedent. Această creștere a fost determinată de creșterea cheltuielilor privind mărfurile si a cheltuielilor cu prestațiile externe.

● Cheltuielile financiare au înregistrat o creștere de 73,50%.

● Societatea nu a înregistrat cheltuieli excepționale.

Veniturile:

● Veniturile din exploatare au crescut cu 14,38% comparativ cu anul precedent, creșterea fiind determinată de creșterea producției vândute.

● Veniturile financiare au înregistrat o creștere de 90,78% față de perioada precedentă datorită creșterii, în principal a veniturilor din diferențe de curs valutar.

1.6.1. Analiza factorială a cheltuielilor

Abordarea factorială a cheltuielilor are ca obiect abaterile față de o anumită bază de comparație, explicarea lor prin prisma factorilor de influență și a cauzelor acțiunilor și identificarea rezervelor de optimizare a consumului de resurse, pe total sau pe anumite structuri implicate în calcul.

La nivelul întreprinderii, indiferent de profitul acesteia, prezintă interes explicarea modificării ratei medii a cheltuielilor ca expresie sintetică a eficienței consumului de resurse.

Rata medie a cheltuielilor se calculează după formula:

unde: Ch – Suma totală a cheltuielilor

CA – cifra de afaceri

Se constată o creștere a ratei medii a cheltuielilor cu 6,46%.

Creșterea ratei medii a cheltuielilor, conduce la ideea că activitatea întreprinderii nu este expresia unei economicități a consumului de resurse, această creștere fiind influențată de creșterea cheltuielilor de exploatare.

Analiza principalelor categorii de cheltuieli

Identificarea posibilităților concrete de optimizare a consumului de resurse necesită adâncirea analizei pe elemente de cheltuieli, identificarea factorilor de influență specifici și investigarea lor în contextul obiectivelor strategice ale firmei.

Analiza cheltuielilor salariale

Costul utilizării forței de muncă cuprinde două componente:

→ costul suportat de întreprindere:

● salarii brute;

● contribuția la asigurările sociale;

● contribuția la fondul de șomaj;

● contribuția la fondul de sănătate;

● contribuția de asigurări pentru accidente de muncă profesionale.

→ costul suportat de salariați:

● impozitul pe salarii;

● contribuția pentru asigurările sociale;

● contribuția pentru fondul de șomaj;

● contribuția pentru fondul de sănătate.

Tabel 1.2.

1. Caracterizarea situației generale a fondului de salarii se face pe baza modificării absolute și relative a acestuia. Modificarea absolută a fondului de salarii (ΔFs) se calculează astfel:

ΔFs = Fs1 – Fs0 = 5.172.218 – 5.512.981 = -340.763 lei

unde: Fs0 – fondul de salarii anul precedent;

Fs1 – fondul de salarii realizat;

Fondul de salarii la nivelul întreprinderii a scăzut cu 6,18%, ceea ce în mărime absolută reprezintă 340.763 lei. Această diminuare s-a realizat ca urmare a scăderii salariului mediu tarifar pe unitatea de timp de muncă și a scăderii numărului de salariați.

2. Analiza factorială a fondului de salarii permite analiza modului de formare a fondului de salarii precum și a influențelor:

2.1. Numărul de personal:

ΔNp = (Np1 – Np0) · = (240 – 250) · 22.052 = -220.523 lei

Scăderea numărului de salariați a avut o influență nefavorabilă asupra fondului de salarii ducând la diminuarea acestuia cu 220.520 lei.

2.2. Salariul mediu anual:

ΔS-a = Np1 · (a1 –a0) = 240 · (21.551 – 22.052) = -120.240 lei

Diminuarea salariului mediu a influențat nefavorabil fondul de salarii ducând la diminuarea acestuia cu 120.240 lei.

2.2.1. Productivitatea medie anuală (lei):

Δa = Np1 · (a1 –a0) · s0 · =240· (158.406-137.402) · 160,49 · = 809.023 lei

Productivitatea medie anuală a influențat pozitiv salariul mediu datorită creșterii acesteia cu 15,29%.

2.2.2. Rata medie a cheltuielilor cu salariile (lei):

Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate remarca o diminuare a fondului de salarii cu 6,18% și a salariului mediu cu 2,27%, față de o creștere a cifrei de afaceri cu 10,67% și a productivității medii anuale cu 15,29%.

Indicele de corelație este subunitar (Ic = Ifs/Ica = 0,84) și semnifică o eficientă utilizare a resurselor umane.

Efectelor corelației dintre CA și Fs este scăderea relativă a cheltuielilor cu salariile, exprimată prin rata cheltuielilor cu salariile;

Δs = 136,05-160,49 = 24,44%

Analiza cheltuielilor financiare

Cheltuielile financiare au o structură complexă, fiind formate din pierderile din creanțe legate de participații, cheltuielile privind titlurile de participare, cheltuielile privind diferențe de curs valutar, cheltuielile cu dobânzile. În ansamblul cheltuielilor financiare, dobânzile dețin o pondere importantă.

Analiza factorială a cheltuielilor pentru dobânzi se realizează prin calculul ratei medii a dobânzilor care este egală cu raportul dintre cheltuielile cu dobânzile și cifra de afaceri:

După cum se observă cheltuielile cu dobânzile au crescut în anul curent față de anul precedent cu 14,41‰.

Principalele modalități de reducere relativă a cheltuielilor cu dobânzile sunt: aprovizionarea corespunzătoare a unităților operative (cantitativ și structural) și în concordanță cu momentul de manifestare a cererii, accelerarea rotației activelor circulante, stabilitatea și menținerea unui raport optim între stocul activ și cel de siguranță, restituirea la termen a creditelor curente și evident realizarea permanentă a condițiilor de creștere a autofinanțării.

Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe

Modelul de calcul: rata medie a amortizării care este egală cu raportul dintre amortizare și cifra de afaceri:

Cheltuielile cu amortizările au crescut în perioada curentă față de perioada precedentă cu 11,95‰. Suma amortizărilor poate fi influențată de valoarea medie a intrărilor, respectiv a ieșirilor de mijloace fixe precum și de cota medie de amortizare.

2.2.2. Analiza rentabilității

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderilor de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât și remunerării capitalurilor.

Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de mărime) al rentabilității, constituie o premisă și consecință a unei „afaceri”. Ca premisă, se are în vedere faptul că inițierea unei afaceri implică o anumită investiție, iar consecința o constituie rezultatul așteptat de investitor.

Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiții.

Analiza rentabilității se realizează pe baza „Contului de profit și pierdere”, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli.

Analiza diagnostic pe baza ratei rentabilității

Rata rentabilității este o mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul în întregul său, capitalul permanent sau capital propriu, aduce profit.

În ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici indicatori, indicatori de eficiență ai activității întreprinderii.

În profit și rata rentabilității se reflectă rezultatele activității întreprinderii din toate studiile circuitului economic.

Indicatorul rata rentabilității, ca indicator de eficiență poate căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuială (resurse consumate, capitaluri, valoarea producției la prețul de vânzare, etc.).

Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității au putere informativă diferită oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității economice a întreprinderii.

În cele ce urmează prezentăm principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilității.

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia. În calculul ratei rentabilității economice se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul brut din exploatare iar la numitor mijloacele economice totale (activul total sau o parte a acestora) :

unde: RE = rezultatul exploatării;

At = activ total

Aceasta rată a rentabilității reflectă performanța economică a întreprinderii independent de modul de finanțare și de sistemul fiscal.

Rata rentabilității economice a crescut de la 9,36% în 2012 la 9,58% în 2013 influențată fiind de o creșterea a veniturilor activității de exploatare.

Rata rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri (ca surse de finanțare a activității. Având în vedere componența capitalului se pot analiza două rate și anume: rata rentabilității financiare a capitalului propriu și rata rentabilității financiare a capitalului permanent.

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii măsoară în mărime relativă remunerarea capitalurilor acționarilor (aduse ca aport sau profit net lăsat la dispoziția firmei pentru autofinanțare). Rata menționată reflectă corelația dintre profitul net (ca venit al acționarilor) și capitalurile proprii.

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii se determină pe baza relației:

Tabelul 1.3. Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare a scăzut în perioada curentă față de perioada precedentă (de la 13,47% la 1,37%) influențată fiind de obținerea unui profit net mai mic în perioada curentă față de perioada precedentă.

O condiție importantă pentru sporirea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii o constituie accelerarea vitezei de rotație.

Aparent, cu cât este mai mare factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu atât crește rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o limită de îndatorare acceptată de bănci. Depășirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari și garanții suplimentare cerute de bănci, riscul financiar fiind mai mare.

Sporirea rentabilității nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creștere a profitului net și reflectă în principal eficiența activității de exploatare a firmei.

Rata rentabilității comerciale

Caracterizează eficiența politicii comerciale și de prețuri practicate de întreprindere.

Rata rentabilității comerciale se calculează pe baza următorilor indicatori:

Tabel 1.4.

Rata rentabilității comerciale înregistrează valori diferite, în funcție de indicatorii implicați în calcul.

Calculată la nivelul exploatării, rata rentabilității comerciale, sau rata profitabilității, a înregistrat atât în anul 2012 cât și în anul 2013 o valoare de aproximativ 8%.

Implicat în calitate de efect, rezultatul brut al exploatării a determinat situarea ratei rentabilității comerciale în anul 2012 în jur de 12%, iar în 2013 a crescut la o valoare de 13%, ca urmare a diminuării cheltuielilor cu salariile.

Principalele rezerve de creștere a ratei rentabilității comerciale vizează: sporirea vânzărilor, creșterea puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii și obținerea unor prețuri de achiziție avantajoase; accelerarea rotației stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea prețurilor de vânzare, etc.

2.2.3. Analiza rezultatelor și performanțelor întreprinderii

2.2.3.1. Analiza „Cifrei de afaceri”

Analiza cifrei de afaceri trebuie să se raporteze permanent la poziția strategică a firmei. O întreprindere care dispune de o poziție strategică favorabilă este de regulă mai dinamică și profitabilă decât alte întreprinderi din același sector; o întreprindere fără forța strategică va avea mai devreme sau mai târziu rezultate negative și mediocre.

Cifra de afaceri (CA) reprezintă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate la prețul pieței (respectiv încasări totale).

În cazul S.C. GRAFTEX PRODCOM SRL cifra de afaceri, așa cum se observă și în contul de profit și pierderi a crescut în perioada curentă față de perioada precedentă cu 10,67% determinată de creșterea volumului activității de exploatare.

Variația cifrei de afaceri se poate analiza prin următoarea formula:

unde:

Ns – numărul de salariați;

Mf/NS – gradul de înzestrare;

Qex/Mf – eficiența utilizării mijloacelor fixe;

CA/Qex – gradul de valorificare al producției.

Tabel 1.5.

Variația CA în mărime absolută a fost de 3.666.779 lei.

Această modificare a fost influențată de:

– variația numărul de salariați:

ΔNs = (Ns1 – Ns0) · Gi0 · E0 · Gv0 = -1.374.080 lei

Scăderea numărului de salariați a avut o influență negativă asupra volumului vânzărilor, ducând la diminuarea acestuia cu 1.374.080 lei.

– variația gradului de înzestrare:

ΔGi = Ns1 · (Gi1 – Gi0) · E0 · Gv0 = 6.354.891 lei

Creșterea mijloacelor fixe în anul 2013 față de 2012 cu 14,94% a influențat pozitiv CA.

– variația eficienței utilizării Mf:

ΔE = Ns1 · Gi1 · (E1 – E0)· Gv0 = 1.466.867 lei

Creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe a condus la o influență favorabilă asupra cifrei de afaceri, ca urmare a creșterii mijloacelor fixe și creșterii eficienței activității.

– variația gradului de valorificare:

ΔGv = Ns1 · Gi1 · E1 · (Gv1 – Gv0) = -2.780.899 lei

Gradul de valorificare al producției a influențat negativ evoluția cifrei de afaceri ducând la scăderea acesteia cu 2.780.899 lei.

1.6.3.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare a contului de rezultate si sunt indicatori sub forma de solduri care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, în strânsă conexiune cu structura de venituri și cheltuieli aferente activității unei intreprinderi. Necesitatea utilizării soldurilor de gestiune este impusă de două cerințe: analiza economico-financiară a intreprinderii, plecând de la datele contabile, și întocmirea conturilor naționale. Modelul românesc de cont de rezultate, cu structura informațiilor după natura economică a veniturilor și cheltuielilor, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune:

Marja comercială

Marja comerciala exprima performanta activitatii de cumparare pentru vanzare sub forma diferentei dintre pretul de vanzare si costul de cumparare al marfurilor.

Producția exercițiului

Productia exercitiului dezvaluie performanta activitatii de productie sub forma productiei vandute, productiei de imobilizari si productiei stocate.

Valoarea adaugată

Valoarea adaugata defineste cresterea sau crearea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie(munca si capital) peste valoarea consumurilor de materii prime, materiale si servicii furnizate de terti.

Excedentul brut de exploatare

Excedentul brut din exploatare reprezintă resursa rezultată din activitatea de exploatare și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al intreprinderii și remunerarea capitalurilor utilizate.

Rezultatul din exploatare

Rezultatul din exploatare evalueaza rentabilitatea economica a unei intreprinderi si corespunde activitatii normale si de baza privind «productia» de acumulare.

Rezultatul curent al exercițiului

Rezultatul curent al exercitiului este marja care defineste rentabilitatea activitatii normale si curente(exploatare si financiara a intreprinderii).

Rezultatul net al exercițiului

Rezultatul net al exercitiului exprima profitul sau pirderea neta a intreprinderii luata in totalitatea sa.

Tabelul 1.6. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

-lei-

Din tabelul soldurilor intermediare de gestiune se desprind următoarele concluzii:

Creșterea marjei comerciale s-a datorat creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor

Cresterea cifrei de afaceri nete cu 10,67 % s-a datorat cresterii producției vândute cât și a vânzărilor de mărfuri

Creșterea valorii adăugate cu 4,76% a fost consecința cresterii mai rapide a producției exercițiului în raport cu consumurile intermediare

Creșterea excedentului brut din exploatare cu 18,98% s-a datorat atât creșterii valorii adăugate cat și diminuarii cheltuielilor cu personalul.

Creșterea rezultatului din exploatare cu 17,50% este consecința creșterii mai rapide a sumei dintre excedentul brut din exploatare și alte venituri din exploatare comparativ cu suma dintre amortizare și alte cheltuieli din exploatare.

Rezultatul financiar a modificat negativ activitatea societății datorită constituirii de fonduri proprii cu cheltuieli financiare.

Rezultatul net al exercițiului s-a diminuat datorită unui nivel ridicat al cheltuielilor financiare.

Concluzii și propuneri

În ceea ce privește SC GRAFTEX PRODCOM SRL, obținerea de profit constituie un obiectiv fundamental pentru a cărei realizare sunt concentrate toate eforturile de conducere, organizare și creativitate.

Societatea va ține cont de principalii factori de care depinde mărimea profitului și anume:

nivelul prețului de vânzare al mărfii, determinat de raportul cerere-ofertă în codițiile unei pieți cu concurență perfectă sau imperfectă. Nivelul prețului de vânzare se află în raport direct proporțional cu profitul.

volumul producției sau serviciilor realizate care influențează direct proporțional profitul. Acești doi factori se reflectă în cifra de afaceri care în cazul nostru a avut o evoluție crescătoare, iar în final a condus la creșterea semnificativă a profitului de la un an la altul.

viteza de rotație a capitalului și în special a capitalului circulant. Masa profitului intreprinderii depinde în mod direct cu numărul de rotații pe care le efectuează capitalul circulant în decurs de un an, sporind o dată cu accelerarea vitezei de rotație.

SC GRAFTEX PRODCOM SRL, va aborda o politică de accelerare a vitezei de rotație începând de la stadiul de aprovizionare și continuând cu cel de producție și în final de desfacere.

La nivelul stadiului de aprovizionare societatea va urmării accelerarea vitezei de rotație prin:

stabilirea furnizorilor apropiați;

alegerea mijloacelor de transport optime;

prețul de aprovizionare satisfăcător;

aprovizionare ritmică;

stocuri optime.

La stadiul de producție societatea va aborda următoarele căi de accelerare a vitezei de rotație:

lansarea de loturi optime;

reducerea ciclurilor de producție;

reducerea producției neterminate;

creșterea productivității muncii;

creșterea calității produselor.

În final în ceea ce privește stadiul de desfacere societatea va adopta următoarele măsuri de accelerare a vitezei de rotație:

transport rapid la client;

transport optim pe distanță cât mai scurtă;

transport ieftin;

reducerea perioadei de stocare în magazie.

De asemenea conducerea societății va încerca să asigure echilibrul economico-financiar și creșterea profitului prin luarea unor decizii cum sunt:

reducerea cheltuielilor comune și generale;

reducerea cheltuielilor cu personalul;

reducerea cheltuielilor pentru personalul indirect;

folosirea rațională a forței de muncă;

creșterea productivității muncii;

reducerea cheltuielilor financiare;

reducerea cheltuielilor extraordinare ( amenzi,penalități );

achitarea la timp a datoriilor către stat;

realizarea de profit pentru acoperirea factorilor de producție;

apelarea la resurse externe de finanțare;

gospodărirea resurselor, eliminarea stocurilor neperformante;

creșterea veniturilor din exploatare, financiare;

folosirea rațională a factorilor de producție;

folosirea unui management performant.

Urmărind toate aceste decizii societatea va putea realiza un pas important în obținerea unor rezultate economico-financiare pozitive ceea ce constituie o sursă de bază a dezvoltării, a perfecționării neîntrerupte a activității de producție în raport cu noile cerințe ale consumatorilor atât pe plan național cât și internațional.

=== 53fbd9bc1918a6d6a8c80856b3eea2a25d57c946_374092_1 ===

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE BANCI

CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DOMENIUL CONTABILITATE

SPECIALIZAREA” CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE”

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR STINTIFIC

ABSOLVENT:

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE BANCI

CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DOMENIUL CONTABILITATE

SPECIALIZAREA”CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE”

CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA

REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR LA SC ZENDIVA SA

COORDONATOR STINTIFIC

LECT. UNIV DR

ABSOLVENT:

INTRODUCERE.

Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate. .

Informațiile din contabilitatea generală se fac publice și ele sunt pentru nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.

Înformațiile utilizate sunt pentru luarea de decizii de către management,ele sunt furnizate în mare parte de către contabilitatea managerială,contabilitatea financiară oferă și produce informații pentru gestiunea curentă a clienților și a furnizorilor și pentru fundamentarea deciziilor de investiții, de finanțare.

Contabilitatea financiară reprezintă deci un sistem de colectare a informațiilor economice, un instrument de analiză și sinteză, și care realizează un control asupra eficienței economice ale organizațiilor economice.

Toate operațiunile economice trebuiesc descrise în documentele primare și apoi înregistrate în contabilitate, pentru a face dovada înfăptuirii lor și pentru a determina rezultatul activității profit sau pierdere. Prin urmare, contabilitatea deține în cadrul întreprinderii un rol fundamental, ea furnizând atât utilizatorilor interni cât și celor externi informațiile necesare privind activitatea desfășurată și rezultatul acesteia. Contabilitatea tuturor întreprindrilor se întocmește ținând seama de principiile contabilității.

Principiul continuității activității. Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă conducerea întreprinderii are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. Acest aspect prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la valoarea actuală.

Principiul permanenței metodelor. Presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile

Principiul prudenței. Presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. Prin urmare, evaluarea patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel: la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil; trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama provizioanelor de depreciere dacă este reversibilă, sau pe seama amortizării dacă este ireversibilă.

Principiul independenței exercițiului. Presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților. Cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

Presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.

Principiul intangibilității. Presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

Principiul necompensării. Presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație. Conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.

Lucrarea este structurată astfel:

Capitolul-1-contabilitatea veniturilor și cheltuielilor conform legislației actuale care descrie veniturile și cheltuielile și întreprinderii definiții, concepte, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din exploatare,contabilitatea veniturilor și cheltuielilor financiare, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor extraordinare, contul de profit și pierdere, rezultatul exercițiului, oglinda veniturilor și cheltuielilor întreprinderii.

Capitolul – 2- contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii, recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor SC Zendiva SA, care cuprinde: scurt istoric al societății, prezentarea obiectului de activitate, descrierea produselor și serviciilor oferite, organizarea contabilității societății comerciale, contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinerii-monografie contabilă, analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății folosind contului de profit și pierdere, iar în final concluzii și propuneri, bibliografie, anexe.

Metodologia cercetări:

Cuprinde următoarele categorii: observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza și sinteza.

Observația care reprezintă prima etapă a cercetării patrimoniului. Ea se utilizează pentru cunoașterea fenomenelor și proceselor economice exprimate valoric. Putem spune că, prin observație se asociază cantitatea, calitatea și valoarea.

Raționamentul carepresupune ca, pornind de la fenomenele economice observate, să se ajungă la concluzii privind modul de reflectare a acestor fenomene în contabilitate.

pe fiecare element component în parte și stabilirea rolului acestuia în ansamblul din care face parte.

Evaluarea reprezintă procedeul prin care se asigură exprimarea valorică a elementelor patrimoniale mijloace și surse și a proceselor economice venituri și cheltuieli, pentru a facilita culegerea și prelucrarea informațiilor în scopul generalizării lor.

Calculația reprezintă procedeul prin care se utilizează operațiuni matematice în scopul de a determina diverse valori ale fenomenelor și proceselor economice care urmează a fi înregistrate în contabilitate. Ea se regăsește în strânsă legătură cu evaluarea.

Bilanțul reprezintă procedeul specific prin care se evidențiază în expresie valorică la un moment dat relația de echilibru dintre mijloacele economice și sursele de finanțare, precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii surselor și utilizării mijloacelor.

Contul ca procedeu, funcționează pe principiul dublei înregistrări, asigurând astfel verificarea corectitudinii înregistrărilor și echilibrul permanent al patrimoniului. Dacă bilanțul prezintă informația economică în mod sintetic, contul face acest lucru detaliat, la nivelul fiecărui element patrimonial.

CAPITOLUL-1-CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR CARACTERISTICI GENERALE

1.1. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din exploatare

Pe parcursul desfășurării activității, în întreprindere se produc în permanență operațiuni economico-financiare care determină modificarea patrimoniului, prin majorarea sau diminuarea elementelor de activ și de pasiv prezentate anterior. Modificările elementelor patrimoniale într-un sens sau altul sunt posibile cu ajutorul proceselor economice.

Acestea sunt reprezentate prin structurile de venituri și cheltuieli pe care întreprinderea le înregistrează și care conduc în final la determinarea rezultatului activității, sub formă de profit sau pierdere.

Atât veniturile cât și cheltuielile se clasifică în contabilitate pe trei mari activități pe care se consideră că întreprinderea le desfășoară: activitate din exploatare, activitate financiară și activitate extraordinară.

Activitatea din exploatare este activitatea curentă ce generează operațiuni obișnuite consumuri, vânzări, amortizări, salarii, activitatea financiară este activitatea strict legată de partea financiară ce generează operațiuni privind diferențe de curs valutar, tranzacții cu plasamente financiare, încasări și plăți de dobânzi, iar activitatea extraordinară vizează evenimente deosebite precum calamități sau subvenții primite de la buget cu ocazia calamităților.

Veniturile din exploatare cuprind următoarele categorii:

Venituri din vânzări cifra de afaceri a întreprinderii cuprind veniturile ocazionate de vânzarea bunurilor și serviciilor: produse finite, semifabricate, produse reziduale, servicii prestate, studii și cercetări, chirii, mărfuri, alte activități.Ele reflectă prețul de vânzare al bunurilor, respectiv tariful serviciilor.

Variația stocurilor – cuprinde veniturile din producția de stocuri produse finite, semifabricate, produse reziduale și producție neterminată. Reflectă valoarea acestor bunuri aflate pe stoc.

Venituri din producția de imobilizări cuprind veniturile din producția de imobilizări necorporale și corporale, respectiv valoarea acestor imobilizări realizate în producție proprie.

Venituri din subvenții de exploatare – cuprind subvențiile încasate de la bugetul statului în scopul de a sprijini activitatea curentă a întreprinderii.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din amenzi și penalități percepute terților, din donații și subvenții acordate, din vânzări de imobilizări, venituri din subvenții pentru investiții etc.

Venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare – cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

Cheltuielile și veniturile din exploatare.

Cheltuielile din exploatare cuprind următoarele categorii:

Cheltuieli privind stocurile – reflectă consumul stocurilor de: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, materiale nestocate rechizite de birou, energie și apă, animale, mărfuri, ambalaje. În cazul stocurilor care se vând, cum ar fi: animalele, mărfurile și ambalajele – aceste cheltuieli se înregistrează în urma vânzării, reflectând prețul la care stocurile au fost cumpărate.

,, Cheltuielile cu marfa vanduta detin ponderea cea mai ridicata. Sunt urmate de cheltuielile cu personalul, servicii prestate de terti si in mica masura cheltuieli cu amortizarea„

Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți – reflectă cheltuieli cu întreținerea și reparația utilajelor, cu chiriile, cu asigurările și cu studii și cercetări – facturate de către furnizorii care au prestat întreprinderii aceste servicii. Ele cuprind: cheltuieli cu indemnizații datorate colaboratorilor, cu diverse comisioane, cu protocol, reclamă și publicitate, cu transportul de bunuri și personal, cu deplasările delegaților, cheltuieli cu telefonul și cu comisioanele bancare.

Cheltuieli cu impozite și taxe – cuprind cheltuieli cu impozite și fonduri speciale datorate la bugetul statului sau la bugetele locale.

Cheltuieli cu personalul – cuprind cheltuieli cu salariile datorate angajaților și cu cotele aferente salariilor datorate la Bugetul Asigurărilor Sociale -pensii, șomaj, fond sănătate .

Alte cheltuieli din exploatare – cuprind cheltuieli generate de neîncasarea unor creanțe de la clienți, cheltuieli cu amenzi și penalități, cu donații și subvenții acordate, cheltuieli ocazionate de vânzarea imobilizărilor și altele.

Cheltuieli din exploatare privind amortizări și provizioane – cuprind cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor și constituirea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

1.2. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor financiare

Veniturile financiare – cuprind următoarele categorii:

venituri din imobilizări financiare reflectă dividende încasate de la alte firme în schimbul titlurilor imobilizate deținute în cadrul acestora;

venituri din creanțe imobilizate dobânzi încasate pentru împrumuturi acordate altor firme;

venituri din vânzarea titlurilor imobilizate și a investițiilor financiare pe termen scurt reflectă prețul de vânzare al acestora;

venituri din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mic și încasarea creanțelor la un curs mai mare;

venituri din dobânzi încasate;

venituri din provizioane pentru activitatea financiară cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea financiară.

Cheltuielile financiare cuprind următoarele categorii:

pierderi din creanțe legate de participații ocazionate de neîncasarea unor creanțe imobilizate;

cheltuieli ocazionate de vânzarea titlurilor imobilizate și a plasamentelor financiare pe termen scurt reflectă prețul la care acestea au fost cumpărate;

cheltuieli din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mare și încasarea creanțelor la un curs mai mic;

cheltuieli cu dobânzi plătite;

cheltuieli cu amortizări și provizioane privind activitatea financiară cuprind cheltuieli cu amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și cheltuieli cu constituirea provizioanelor pentru activitatea financiară.

1.3. Contul de profit și pierdere, rezultatul exercițiului, oglinda veniturilor și cheltuielilor întreprinderii

Indiferent de formatul în care este prezentat, Contul de profit și pierdere sau denumit și contul de rezultate sintetizează performanțele întreprinderii, prezentând într-o formă sintetică fluxurile economice care se produc în cadrul acesteia, prin prisma echilibrului dintre venituri și cheltuieli.

Cheltuielile și veniturile sunt evidențiate conform principiului independenței exercițiului numai cele aferente anului încheiat, la înregistrarea lor, indiferent de data plății cheltuielilor sau încasării veniturilor. Atât cheltuielile cât și veniturile se clasifică în „Contul de profit și pierderi” după natura lor.

Veniturile reprezintă câștigurile provenite din: vânzări de bunuri și servicii, producția de stocuri și imobilizări, anulări de provizioane, dobânzi de încasat.

1. Veniturile din exploatare

Cifra de afaceri netă reflectă totalitatea veniturilor din vânzări și rezultă prin însumarea următoarelor posturi:

Producția vândută cuprinde veniturile din vânzări de: produse finite, semifabricate, produse reziduale, prețuirile de vânzare, prestări servicii, studii și cercetări, chirii și activități diverse.

Venituri din vânzarea mărfurilor cuprind prețul de vânzare al mărfurilor vândute;

Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri sunt sume nerambursabile, primite de la buget pentru activitatea curentă.

Variația stocurilor cuprinde creșterea stocului de produse la cost de producție sold creditor, sau reducerea stocului de produse la cost de producție sold debitor.

Producția imobilizată cuprinde veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale costul de producție ala cestora.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din despăgubiri, amenzi și penalități, venituri din donații și subvenții primite, venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital, venituri din subvenții pentru investiții și alte venituri din exploatare + venituri din subvenții de exploatare pentru alte venituri.

2.Veniturile financiare:

Venituri din interese de participare conțin dividendele primite de la alte firme.

Venituri privind imobilizări financiare conțin veniturile din vânzarea de imobilizări financiare.

Venituri din dobânzi sunt veniturile din dobânzile ce urmează a fi încasate.

Alte venituri financiare cuprind veniturile din creanțe imobilizate, dobânzi de încasat pentru împrumuturile acordate, veniturile din imobilizări financiare și plasamente financiare vândute, prețul de vânzare al acestora, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din sconturi obținute, alte venituri financiare.

Cheltuielile sunt consumuri de mijloace economice.

Ele se reflectă prin următoarele:

1. Cheltuielile din activitatea de exploatare

Cheltuieli cu materii prime și materiale : Aici se includ cheltuielile privind consumurile de materii prime și materiale, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale. Corecția se face întrucât subvențiile primite de la bugetul statului pentru cumpărări de materii prime și materiale diminuează cheltuielile.

Alte cheltuieli materiale:

Se înscriu cheltuielile cu consumul de materiale de natura obiectelor de inventar, cheltuielile cu materiale nestocate,cheltuieli cu animalele și păsările vândute precum și cheltuieli cu ambalajele vândute. Consumul stocurilor reflectă costul de achiziție al acestora și se înregistrează pe cheltuieli la data ieșirii stocurilor din gestiune.

Alte cheltuieli din afară.

Se înscriu cheltuielile cu energie și apă facturate de furnizori, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru cheltuieli din afară.

Cheltuieli privind mărfurile:

Se înscriu cheltuielile privind costul de achiziție aferent mărfurilor vândute.

Cheltuieli cu personalul, însumează două categorii:

Cheltuieli cu salarii cuprind cheltuielile cu salariile brute datorate angajaților, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru plata personalului;

Cheltuieli cu asigurările și protecția socială includ cheltuielile cu cotele datorate de întreprindere privind: asigurările sociale, șomajul și asigurările de sănătate, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială.

Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale :

Ajustarea valorii activelor circulante :

Alte cheltuieli din exploatare:

Cheltuieli privind prestațiile externe cuprind cheltuielile cu întreținere și reparații utilaje, cheltuieli cu chirii, cheltuieli cu prime de asigurare, cheltuieli cu studii și cercetări, cheltuieli cu colaboratorii, cheltuieli cu comisioane, cheltuieli cu protocol, reclamă și publicitate, cheltuieli de transport, cheltuieli cu deplasări, cheltuieli poștale, cheltuieli cu servicii bancare, cheltuieli cu servicii terți, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli din exploatare.

Cheltuieli cu alte impozite și taxe cuprind cheltuielile cu fonduri speciale, accize, impozite pe bunuri proprietatea statului.

Cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate cuprind cheltuielile cu donațiile de bunuri efectuate, precum și valoarea rămasă neamortizată a imobilizărilor scoase din evidență.

Ajustări privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli:

2. Cheltuieli financiare:

Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare pe termen scurt:

Cheltuieli privind dobânzile: cheltuielile cu dobânzile datorate băncilor sau altor firme, corectate cu veniturile din subvențiile de exploatare pentru dobânda datorată.

Alte cheltuieli financiare:

Cheltuieli privind pierderi din creanțe imobilizate, cheltuieli privind imobilizări financiare și plasamente financiare vândute costul de achiziție al cestora, cheltuieli privind diferențele de curs valutar, cheltuieli privind sconturile acordate și alte cheltuieli financiare.

1.4. Analiza economică a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii prin contul de profit și pierdere

,,Analiza economică cercetează fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse (eforturi) și al rezultatelor obținute (efecte). Deci în analiza economică se realizează prin luarea în considerare a relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect„

Atât acționarii, cât si funcționarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situatiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Banca care acordă împrumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potențial sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung și de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit si pierdere si anexa la bilanț.

Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat începutul sau sfârsitul exercițiului financiar, iar contul de profit si pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare si ieșire, pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză. Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii si este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îsi desfăsoară activitatea.

Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor, modul în care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai

accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează selectează, grupează si însumează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe.

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită si măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri si cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum si pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si dezavantajele fiecăreia dintre ele și recomandările IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca atunci când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcții, să se prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor în notele la situațiile financiare si invers.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului ți facilitarea indirectă analizei economico financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt:

cifra de afaceri netă, rezulttul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar,rezultatul curent, rezultatul brut sub forma profitului brut sau a pierderi, impozitul pe profit, profitul net sau pierderea exercițiului financiar.

IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie relevă necesitatea acestei componente a situațiilor financiare prin nevoile utilizatorilor pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalențe de numerar și a nevoilor sale de a folosi aceste fluxuri de trezorerie. Raportarea fluxurilor de trezorerie de către o întreprindere se poate face în următoarele metode: directă și indirectă, cu precizarea că avantajele metodei directe se referă referitoare la estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie determină ca IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie să recomande astfel raportarea fluxurilor de trezorerie prin această metodă. Forma și structura situației fluxurilor de trezorerieîn ambele metode sunt prezentate în acest standard.

Încheierea situației fluxurilor de trezorerie se face, similar întregului set de situații financiare în termeni comparativi:la începutul și sfârșitul exercițiului financiar și are la bază datele din conturile sintetice, preluate și prelucrate, transcrise în situațiile financiare potrivit structurii fiecărei metode.

CAPITOLUL – 2- CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR SC ZENDIVA sA

2.1. Prezentarea SC Zendiva SA

Denumirea societății este Zentiva SA iar întoate facturile anunțurile și toate publicațiile ca și în celelalte documente emise de societate se va specifica denumirea societății, forma juridică, sediul, codul unic de înregistrare și atributul fiscal precum și capitalul social din care cel vărsat potrivit ultimei situații financiare aprobate.

SC Zentiva SA este persoană juridică română, constituită în forma juridică aunei societăți pe acțiuni admisă la tranzacționare pe o piașă reglementată în conformitate cu prevederile legislației române privitoare la emitenții de valori mobiliare, ale Legii nr 31/1990 și a celor cuprinse în actul constitutiv

Sediul societății este în Romania în orașul București, B-dul Theodor Pallady nr 50, sector 3. Sediul societății poate fii schimbat în altă localitate din

Romania pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii.

Societatea va putea înființa, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii, sucursale, reprezentanțe, agenții, puncte de lucru și alte sedii secundare, precum și filiale situate în Romania și în străinătate.

Societatea se constitue pentru o perioadă de timp nelimitată, începând cu data înregistrării sale la Registrul Comerțului București.

Capitalul social subscris al SC Zentiva Sa are o valoare de 41696115 lei și este constituit din aporturi de numerar și în natura și este împărțit în 416961150 acțiuni la valoare de 0,1 lei fiecare.

Capitalul social al societății este subscris vărsat integral, iar conform registrului acționarilor ținut de Depozitarul central SA se prezintă astfel:

1.Acționarul Venoma Holdings Ltd cu sediul în Cipru, Nicosia, str. Karpenisi nr 30, deține un număr de 212570480 de acțiuni în valoare de 212570480 lei, reprezentînd 50,98% din capitalul social al soc. Zentiva SA;

2.Acționarul Zentiva NV cu sediul în Olanda, str. Fred. Roekestraat nr. 123, 1076 EE Amsterdam, deține un număr de 99771169 de acțiuni în valoare de 99771169 lei, reprezentînd 23,93% din capitalul social al soc. Zentiva SA;

3.Acționarul Sanofi Aventis Europe cu sediul în Franța, 174 Avenue France 75013, Paris, deține un număr de 27870503 de acțiuni în valoare de 27870503 lei, reprezentînd 6,68% din capitalul social al societății Zentiva SA;

4.Persoane fizice care dețin un număr de 36546780 acțiuni în valoare de 3654678, reprezentând 8,7650% din capitalul social al societății

5.Alte persoane juridice , care dețin un număr de 40202218 acțiuni în valoare de 40202218 lei, reprezentând 9,64% din capitalul social al societății.

Acțiunile emise de societate sunt nominative, indivizibile, de valoare egală, dematerializate, liber negociabile și integral plătite și vor fii numerotate de societatea de registru independent contractată de societate pentru a ține evidența registrului acționarilor.

2.1.1. Prezentarea obiectului de activitate

Activitatea principală a societății este CAEN 2120-Fabricarea preparatelor farmaceutice.Activitățile secundare ale societății sunt fabricarea altor produse alimentare, activități de servicii anexe silviculturii.

Istoric:

1962-Ia naștere Uzina de Medicamente București;

1967- Sunt create primele 2 secții Fiola și Tableta;

1974- Sunt adăugate noi forme farmaceutice în fabricație ca soluțiile perfuzabile Dextran și Catgut;

1980-Fabrica are un portofoliu de peste 600 de produse fiind cel mai mare producător din Romania, poziție păstrată până în 2016;

1990-Fabrica de medicamente București își modifică numele în Sicomed;

1999-Începe procesul de privatizare;

2000-2005-Fabrica se reconstruiește;

La sfărșitul anului 2005 fabrica Sicomed este cel mai mare producător de medicamente din țară și este achiziționat de grupul Zentiva.

2009-Zentiva este achiziționată de Grupul Sanofi;

2011-Este construită o nouă secție și este finalizat Laboratorul European

pentru produse beta lactamice în care este reluată activitatea de export;

2013-Sunt reânoite autorizațiile GMP&HSE și ajunge la un nivel de export de 22 de produse în țări ca Germania Anglia; Franța, Italia, Portugalia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia;

2014-Compania înregistrază o creștere de 30% a producției locale, exporturile ating nivelul de 40% din producția locală.

2.1.2. Descrierea produselor și serviciilor oferite

Zentiva este al treilea cel mai mare producător de generice din Europa și are o cotă de piață în continuă creștere, este apreciat ca fiind un partener valoros pe piața medicamentelor generice. Astăzi, activitatea companiei este axată pe dezvoltarea de medicamente moderne, de înaltă calitate și la un preț accesibil.

Compania își desfășoară activitatea în 35 de piețe, adresându-se unei populații de peste 800 de milioane de oameni.

Zentiva deține o poziție de top pe mai multe piețe farmaceutice cum ar fii cele din Cehia, Slovacia, Turcia, Romania, și se extinde cu succes și pe alte piețe internaționale.

2.1.3. Organizarea contabilității societății comerciale

Societatea are obligația să organizeze și să conducă comtabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii Contabilității 82/1991 modificată, actualizată și republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar condabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în moneda națională, cât și în valută potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Răspundrea pentru organizarea și conducerea contabilității entității economice revine administratorului.

Societatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității în condițiile legii.

Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante credibile.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Modificările în estimările contabile, procesul de estimare implică raționamente bazte implică raționamente bazate pe celew mai recente informații credibile pe care societatea le are la dispoziție.

Registrele contabile obligatorii sunt Registrul Jurnal,Cartea Mare, Registrul de evidență fiscală, Registrul Unic de control.

Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale societății comerciale Zentiva se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare anuale . Documentele oficiale de prezentare a situației economico –financiare a societății comerciale sunt situații fdinanciare anule, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate.

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic, durata lui este 12 luni.

Elementele prezente în situațiile financiare anuale ale entității se evaluează conform cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.

Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura încasărilor și plăților și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente

Principiile contabile ce trebuiesc respectate conform legii, în evidențele financiar contabile ale societății comerciale Zendiva și de către toate persoanele juridice, fizice autorizate.

2.2. Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinerii-monografie contabilă la SC Zendiva SA,

Monografie contabilă privind înregistrările contabile referitoare la venituri și cheltuielile SC Zendiva SA. În urma înregistrărilor documentelor de evidență contabilă și anume facturi de aprovizionare cu mărfuri și materii prime, materiale consumabile, mijloace fixe și obiecte de inventar, facturi de utilități ce marchează consumul de apă, gaze, electricitate și veniturile înregistrate conform Raport Z al casei de marcat, zilnic și verificat cu raportul lunar sumarul lunar al casei de marcat cu sumele totale înscrise în el privind tva-ul pe cote distincte, total bonuri din luna respectivă emise, total venituri înregistrate în luna respectivă și modul de încasare, numerar, card. Rezultă următorul REGISTRU JURNAL DIN PERIOADA -fragment 1/,01,2016-31/03/2016 –REGISTRUL DE EVIDENȚĂ FISCALĂ-aferent acestei perioade fiind exemplificat la subcapitolul calculului impozitului pe profit (fragment):

Sursa:autor

Sursă: autor

2.3. Analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății pe baza informatiilor rezultate din contul de profit și pierdere

Concluzii, propuneri

aNEXA 1

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA DATA DE 31.12.2015 -F20

SITUȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

BIBLIOGRAFIE

=== 53fbd9bc1918a6d6a8c80856b3eea2a25d57c946_386047_1 ===

CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR LA SC ZENDIVA SA

INTRODUCERE.

Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate. .

Informațiile din contabilitatea generală se fac publice și ele sunt pentru nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.

Înformațiile utilizate sunt pentru luarea de decizii de către management,ele sunt furnizate în mare parte de către contabilitatea managerială,contabilitatea financiară oferă și produce informații pentru gestiunea curentă a clienților și a furnizorilor și pentru fundamentarea deciziilor de investiții, de finanțare.

Contabilitatea financiară reprezintă deci un sistem de colectare a informațiilor economice, un instrument de analiză și sinteză, și care realizează un control asupra eficienței economice ale organizațiilor economice.

Toate operațiunile economice trebuiesc descrise în documentele primare și apoi înregistrate în contabilitate, pentru a face dovada înfăptuirii lor și pentru a determina rezultatul activității profit sau pierdere. Prin urmare, contabilitatea deține în cadrul întreprinderii un rol fundamental, ea furnizând atât utilizatorilor interni cât și celor externi informațiile necesare privind activitatea desfășurată și rezultatul acesteia. Contabilitatea tuturor întreprindrilor se întocmește ținând seama de principiile contabilității.

Principiul continuității activității. Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă conducerea întreprinderii are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. Acest aspect prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la valoarea actuală.

Principiul permanenței metodelor. Presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile

Principiul prudenței. Presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. Prin urmare, evaluarea patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel: la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil; trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama provizioanelor de depreciere dacă este reversibilă, sau pe seama amortizării dacă este ireversibilă.

Principiul independenței exercițiului. Presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților. Cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

Presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.

Principiul intangibilității. Presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

Principiul necompensării. Presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație. Conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.

CAPITOLUL-1-CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR CARACTERISTICI GENERALE

1.1. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din exploatare

Pe parcursul desfășurării activității, în întreprindere se produc în permanență operațiuni economico-financiare care determină modificarea patrimoniului, prin majorarea sau diminuarea elementelor de activ și de pasiv prezentate anterior. Modificările elementelor patrimoniale într-un sens sau altul sunt posibile cu ajutorul proceselor economice.

Acestea sunt reprezentate prin structurile de venituri și cheltuieli pe care întreprinderea le înregistrează și care conduc în final la determinarea rezultatului activității, sub formă de profit sau pierdere.

Atât veniturile cât și cheltuielile se clasifică în contabilitate pe trei mari activități pe care se consideră că întreprinderea le desfășoară: activitate din exploatare, activitate financiară și activitate extraordinară.

Activitatea din exploatare este activitatea curentă ce generează operațiuni obișnuite consumuri, vânzări, amortizări, salarii, activitatea financiară este activitatea strict legată de partea financiară ce generează operațiuni privind diferențe de curs valutar, tranzacții cu plasamente financiare, încasări și plăți de dobânzi, iar activitatea extraordinară vizează evenimente deosebite precum calamități sau subvenții primite de la buget cu ocazia calamităților.

Veniturile din exploatare cuprind următoarele categorii

Venituri din vânzări cifra de afaceri a întreprinderii cuprind veniturile ocazionate de vânzarea bunurilor și serviciilor: produse finite, semifabricate, produse reziduale, servicii prestate, studii și cercetări, chirii, mărfuri, alte activități.Ele reflectă prețul de vânzare al bunurilor, respectiv tariful serviciilor.

Variația stocurilor – cuprinde veniturile din producția de stocuri produse finite, semifabricate, produse reziduale și producție neterminată. Reflectă valoarea acestor bunuri aflate pe stoc.

Venituri din producția de imobilizări cuprind veniturile din producția de imobilizări necorporale și corporale, respectiv valoarea acestor imobilizări realizate în producție proprie.

Venituri din subvenții de exploatare – cuprind subvențiile încasate de la bugetul statului în scopul de a sprijini activitatea curentă a întreprinderii.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din amenzi și penalități percepute terților, din donații și subvenții acordate, din vânzări de imobilizări, venituri din subvenții pentru investiții

Venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare – cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

Cheltuielile și veniturile din exploatare.

Cheltuielile din exploatare cuprind următoarele categorii:

Cheltuieli privind stocurile – reflectă consumul stocurilor de: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, materiale nestocate rechizite de birou, energie și apă, animale, mărfuri, ambalaje. În cazul stocurilor care se vând, cum ar fi: animalele, mărfurile și ambalajele – aceste cheltuieli se înregistrează în urma vânzării, reflectând prețul la care stocurile au fost cumpărate.

Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți– reflectă cheltuieli cu întreținerea și reparația utilajelor, cu chiriile, cu asigurările și cu studii și cercetări – facturate de către furnizorii care au prestat întreprinderii aceste servicii. Ele cuprind: cheltuieli cu indemnizații datorate colaboratorilor, cu diverse comisioane, cu protocol, reclamă și publicitate, cu transportul de bunuri și personal, cu deplasările delegaților, cheltuieli cu telefonul și cu comisioanele bancare.

Cheltuieli cu impozite și taxe – cuprind cheltuieli cu impozite și fonduri speciale datorate la bugetul statului sau la bugetele locale.

Cheltuieli cu personalul – cuprind cheltuieli cu salariile datorate angajaților și cu cotele aferente salariilor datorate la Bugetul Asigurărilor Sociale -pensii, șomaj, fond sănătate .

Alte cheltuieli din exploatare – cuprind cheltuieli generate de neîncasarea unor creanțe de la clienți, cheltuieli cu amenzi și penalități, cu donații și subvenții acordate, cheltuieli ocazionate de vânzarea imobilizărilor și altele.

Cheltuieli din exploatare privind amortizări și provizioane – cuprind cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor și constituirea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

1.2. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor financiare

Veniturile financiare – cuprind următoarele categorii:

venituri din imobilizări financiare reflectă dividende încasate de la alte firme în schimbul titlurilor imobilizate deținute în cadrul acestora;

venituri din creanțe imobilizate dobânzi încasate pentru împrumuturi acordate altor firme;

venituri din vânzarea titlurilor imobilizate și a investițiilor financiare pe termen scurt reflectă prețul de vânzare al acestora;

venituri din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mic și încasarea creanțelor la un curs mai mare;

venituri din dobânzi încasate;

venituri din provizioane pentru activitatea financiară cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea financiară.

Cheltuielile financiare cuprind următoarele categorii:

pierderi din creanțe legate de participații ocazionate de neîncasarea unor creanțe imobilizate;

cheltuieli ocazionate de vânzarea titlurilor imobilizate și a plasamentelor financiare pe termen scurt reflectă prețul la care acestea au fost cumpărate;

cheltuieli din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mare și încasarea creanțelor la un curs mai mic;

cheltuieli cu dobânzi plătite;

cheltuieli cu amortizări și provizioane privind activitatea financiară cuprind cheltuieli cu amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și cheltuieli cu constituirea provizioanelor pentru activitatea financiară.

1.3. Contul de profit și pierdere, rezultatul exercițiului, oglinda veniturilor și cheltuielilor întreprinderii

Indiferent de formatul în care este prezentat, Contul de profit și pierdere sau denumit și contul de rezultate sintetizează performanțele întreprinderii, prezentând într-o formă sintetică fluxurile economice care se produc în cadrul acesteia, prin prisma echilibrului dintre venituri și cheltuieli.

Cheltuielile și veniturile sunt evidențiate conform principiului independenței exercițiului numai cele aferente anului încheiat, la înregistrarea lor, indiferent de data plății cheltuielilor sau încasării veniturilor. Atât cheltuielile cât și veniturile se clasifică în „Contul de profit și pierderi” după natura lor.

Veniturile reprezintă câștigurile provenite din: vânzări de bunuri și servicii, producția de stocuri și imobilizări, anulări de provizioane, dobânzi de încasat.

1. Veniturile din exploatare

Cifra de afaceri netă reflectă totalitatea veniturilor din vânzări și rezultă prin însumarea următoarelor posturi:

Producția vândută cuprinde veniturile din vânzări de: produse finite, semifabricate, produse reziduale, prețuirile de vânzare, prestări servicii, studii și cercetări, chirii și activități diverse.

Venituri din vânzarea mărfurilor cuprind prețul de vânzare al mărfurilor vândute;

Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri sunt sume nerambursabile, primite de la buget pentru activitatea curentă.

Variația stocurilor cuprinde creșterea stocului de produse la cost de producție sold creditor, sau reducerea stocului de produse la cost de producție sold debitor.

Producția imobilizată cuprinde veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale costul de producție ala cestora.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din despăgubiri, amenzi și penalități, venituri din donații și subvenții primite, venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital, venituri din subvenții pentru investiții și alte venituri din exploatare + venituri din subvenții de exploatare pentru alte venituri.

2.Veniturile financiare:

Venituri din interese de participare conțin dividendele primite de la alte firme.

Venituri privind imobilizări financiare conțin veniturile din vânzarea de imobilizări financiare.

Venituri din dobânzi sunt veniturile din dobânzile ce urmează a fi încasate.

Alte venituri financiare cuprind veniturile din creanțe imobilizate, dobânzi de încasat pentru împrumuturile acordate, veniturile din imobilizări financiare și plasamente financiare vândute, prețul de vânzare al acestora, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din sconturi obținute, alte venituri financiare.

Cheltuielile sunt consumuri de mijloace economice.

Ele se reflectă prin următoarele:

1. Cheltuielile din activitatea de exploatare

Cheltuieli cu materii prime și materiale : Aici se includ cheltuielile privind consumurile de materii prime și materiale, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale. Corecția se face întrucât subvențiile primite de la bugetul statului pentru cumpărări de materii prime și materiale diminuează cheltuielile.

Alte cheltuieli materiale:

Se înscriu cheltuielile cu consumul de materiale de natura obiectelor de inventar, cheltuielile cu materiale nestocate,cheltuieli cu animalele și păsările vândute precum și cheltuieli cu ambalajele vândute. Consumul stocurilor reflectă costul de achiziție al acestora și se înregistrează pe cheltuieli la data ieșirii stocurilor din gestiune.

Alte cheltuieli din afară.

Se înscriu cheltuielile cu energie și apă facturate de furnizori, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru cheltuieli din afară.

Cheltuieli privind mărfurile:

Se înscriu cheltuielile privind costul de achiziție aferent mărfurilor vândute.

Cheltuieli cu personalul, însumează două categorii:

Cheltuieli cu salarii cuprind cheltuielile cu salariile brute datorate angajaților, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru plata personalului;

Cheltuieli cu asigurările și protecția socială includ cheltuielile cu cotele datorate de întreprindere privind: asigurările sociale, șomajul și asigurările de sănătate, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială.

Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale :

Alte cheltuieli din exploatare

Cheltuieli privind prestațiile externe cuprind cheltuielile cu întreținere și reparații utilaje, cheltuieli cu chirii, cheltuieli cu prime de asigurare, cheltuieli cu studii și cercetări, cheltuieli cu colaboratorii, cheltuieli cu comisioane, cheltuieli cu protocol, reclamă și publicitate, cheltuieli de transport, cheltuieli cu deplasări, cheltuieli poștale, cheltuieli cu servicii bancare, cheltuieli cu servicii terți, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli din exploatare.

Cheltuieli cu alte impozite și taxe cuprind cheltuielile cu fonduri speciale, accize, impozite pe bunuri proprietatea statului.

Cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate cuprind cheltuielile cu donațiile de bunuri efectuate, precum și valoarea rămasă neamortizată a imobilizărilor scoase din evidență.

Ajustări privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli:

Cheltuieli privind dobânzile: cheltuielile cu dobânzile datorate băncilor sau altor firme, corectate cu veniturile din subvențiile de exploatare pentru dobânda datorată.

Alte cheltuieli financiare:

Cheltuieli privind pierderi din creanțe imobilizate, cheltuieli privind imobilizări financiare și plasamente financiare vândute costul de achiziție al cestora, cheltuieli privind diferențele de curs valutar, cheltuieli privind sconturile acordate și alte cheltuieli financiare.

1.4. Analiza economică a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii prin contul de profit și pierdere

,,Analiza economică cercetează fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse (eforturi) și al rezultatelor obținute (efecte). Deci în analiza economică se realizează prin luarea în considerare a relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect„

Atât acționarii, cât si funcționarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situatiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Banca care acordă împrumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potențial sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung și de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit si pierdere si anexa la bilanț.

Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat începutul sau sfârsitul exercițiului financiar, iar contul de profit si pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare si ieșire, pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză. Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii si este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îsi desfăsoară activitatea.

Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor, modul în care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai

accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează selectează, grupează si însumează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită si măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri si cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum si pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si dezavantajele fiecăreia dintre ele și recomandările IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca atunci când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcții, să se prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor în notele la situațiile financiare si invers.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului ți facilitarea indirectă analizei economico financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt:

cifra de afaceri netă, rezulttul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar,rezultatul curent, rezultatul brut sub forma profitului brut sau a pierderi, impozitul pe profit, profitul net sau pierderea exercițiului financiar.

IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie relevă necesitatea acestei componente a situațiilor financiare prin nevoile utilizatorilor pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalențe de numerar și a nevoilor sale de a folosi aceste fluxuri de trezorerie. Raportarea fluxurilor de trezorerie de către o întreprindere se poate face în următoarele metode: directă și indirectă, cu precizarea că avantajele metodei directe se referă referitoare la estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie determină ca IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie să recomande astfel raportarea fluxurilor de trezorerie prin această metodă. Forma și structura situației fluxurilor de trezorerie în ambele metode sunt prezentate în acest standard.

Încheierea situației fluxurilor de trezorerie se face, similar întregului set de situații financiare în termeni comparativi:la începutul și sfârșitul exercițiului financiar și are la bază datele din conturile sintetice, preluate și prelucrate, transcrise în situațiile financiare potrivit structurii fiecărei metode.

CAPITOLUL – 2- CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR SC ZENDIVA sA

2.1. Prezentarea SC Zendiva SA

Denumirea societății este Zentiva SA iar întoate facturile anunțurile și toate publicațiile ca și în celelalte documente emise de societate se va specifica denumirea societății, forma juridică, sediul, codul unic de înregistrare și atributul fiscal precum și capitalul social din care cel vărsat potrivit ultimei situații financiare aprobate.

SC Zentiva SA este persoană juridică română, constituită în forma juridică aunei societăți pe acțiuni admisă la tranzacționare pe o piașă reglementată în conformitate cu prevederile legislației române privitoare la emitenții de valori mobiliare, ale Legii nr 31/1990 și a celor cuprinse în actul constitutiv

Sediul societății este în Romania în orașul București, B-dul Theodor Pallady nr 50, sector 3. Sediul societății poate fii schimbat în altă localitate din

Romania pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii.

Societatea va putea înființa, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii, sucursale, reprezentanțe, agenții, puncte de lucru și alte sedii secundare, precum și filiale situate în Romania și în străinătate.

2.1.1. Prezentarea obiectului de activitate

Activitatea principală a societății este CAEN 2120-Fabricarea preparatelor farmaceutice.Activitățile secundare ale societății sunt fabricarea altor produse alimentare, activități de servicii anexe silviculturii.

Istoric:

1962-Ia naștere Uzina de Medicamente București;

1967- Sunt create primele 2 secții Fiola și Tableta;

1974- Sunt adăugate noi forme farmaceutice în fabricație ca soluțiile perfuzabile Dextran și Catgut;

1980-Fabrica are un portofoliu de peste 600 de produse fiind cel mai mare producător din Romania, poziție păstrată până în 2016;

1990-Fabrica de medicamente București își modifică numele în Sicomed;

1999-Începe procesul de privatizare;

2000-2005-Fabrica se reconstruiește;

La sfărșitul anului 2005 fabrica Sicomed este cel mai mare producător de medicamente din țară și este achiziționat de grupul Zentiva.

2009-Zentiva este achiziționată de Grupul Sanofi;

2011-Este construită o nouă secție și este finalizat Laboratorul European

pentru produse beta lactamice în care este reluată activitatea de export;

2013-Sunt reînoite autorizațiile GMP&HSE și ajunge la un nivel de export de 22 de produse în țări ca Germania Anglia; Franța, Italia, Portugalia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia;

2014-Compania înregistrază o creștere de 30% a producției locale, exporturile ating nivelul de 40% din producția locală.

2.1.2. Descrierea produselor și serviciilor oferite

Zentiva este al treilea cel mai mare producător de medicamente generice din Europa și are o cotă de piață în continuă creștere, este apreciat ca fiind un partener valoros pe piața medicamentelor generice. Astăzi, activitatea companiei este axată pe dezvoltarea de medicamente moderne, de înaltă calitate și la un preț accesibil.

Compania își desfășoară activitatea în 35 de piețe, adresându-se unei populații de peste 800 de milioane de oameni.

Zentiva deține o poziție de top pe mai multe piețe farmaceutice cum ar fii cele din Cehia, Slovacia, Turcia, Romania, și se extinde cu succes și pe alte piețe internaționale.

2.1.3. Organizarea contabilității societății comerciale

Societatea are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii Contabilității 82/1991 modificată, actualizată și republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar condabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în moneda națională, cât și în valută potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Răspundrea pentru organizarea și conducerea contabilității entității economice revine administratorului.

Societatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității în condițiile legii.

Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante credibile.

Modificarea politicilor contabil este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Modificările în estimările contabile, procesul de estimare implică raționamente bazate implică raționamente bazate pe celew mai recente informații credibile pe care societatea le are la dispoziție.

Registrele contabile obligatorii sunt Registrul Jurnal,Cartea Mare, Registrul de evidență fiscală, Registrul Unic de control.

Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale societății comerciale Zentiva se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare anuale. Documentele oficiale de prezentare a situației economico –financiare a societății comerciale sunt situații fdinanciare anule, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate.

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic, durata lui este 12 luni.

Elementele prezente în situațiile financiare anuale ale entității se evaluează conform cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.

Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura încasărilor și plăților și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente

Principiile contabile ce trebuiesc respectate conform legii, în evidențele financiar contabile ale societății comerciale Zendiva și de către toate persoanele juridice, fizice autorizate.

2.2. Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinerii-monografie contabilă la SC Zendiva SA,

Monografie contabilă privind înregistrările contabile referitoare la venituri și cheltuielile SC Zendiva SA. În urma înregistrărilor documentelor de evidență contabilă și anume facturi de aprovizionare cu mărfuri și materii prime, materiale consumabile, mijloace fixe și obiecte de inventar, facturi de utilități ce marchează consumul de apă, gaze, electricitate și veniturile înregistrate conform Raport Z al casei de marcat, zilnic și verificat cu raportul lunar sumarul lunar al casei de marcat cu sumele totale înscrise în el privind tva-ul pe cote distincte, total bonuri din luna respectivă emise, total venituri înregistrate în luna respectivă și modul de încasare, numerar, card.

2.3. Analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății pe baza informatiilor rezultate din contul de profit și pierdere

Contul de profit si pierdere.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor solduri de acumulări bănești potențiale, marje de acumulare, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Soldurile intermediare de gestiune.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite calcularea unor solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Producția exercițiului (Pe).

Se calculează, de către întreprinderile industriale. Include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate" de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. cuprinde trei elemente:

-producția vândută, producția stocată și producția imobilizată.

Producția vândută

Nefiind un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea de distribuție și cea de producție, obținut prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute.

Valoarea adăugată (Va)

Reprezintă plusul de valoare obținut peste consumurile intermediare provenite de la terți. Permite aprecierea contribuției întreprinderii la crearea produsului intern, evidențiază și gradul de integrare pe verticală. La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, ce se poate determina prin două ca diferență între producția exercițiului obținută prin raportarea marjei comerciale la producția exercițiului și consumurile de bunuri și servicii furnizate de la terți, consumurile intermediare, pentru producția respectivă. Valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, a înregistrat și ea o fluctuație crescătoare în 2015 față de 2014, pe seama creșterii consumurilor de materii prime.

Excedentul brut al exploatării (EBE) corespunde rezultatului economic al întreprinderii generat de operațiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare și de provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi. Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei aspecte:

este o măsura a performanțelor economice ale întreprinderii. Un EBE suficient de mare va permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite și asigurarea finanțării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferența va fi distribuită statului impozit pe profit, acționarilor, dividende și/sau conservată prin autofinanțare.

este independent de politica financiară, de politica de investiții, nu ține cont de deciziile întreprinderii privind modalitățile de calcul a amortizării, de politica de dividend, deciziile întreprinderii privind repartizarea profitului net, de politica fiscală și de elementele extraordinare, nu ia în calcul impozitul pe profit și rezultatul extraordinar,reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere

Rezultatul exploatării (Re)

Evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii, include și operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent. Nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare operațiilor financiare și extraordinare. Permite compararea performanțelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite. Cunoaște două modalități de calcul:ca diferență dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) și totalul cheltuielilor din exploatare (Che)

Rezultatul exploatării, a inregistrat fluctuații semnificative 2015, în sensul descreșterii față de 2014.

Această relație de calcul fundamentează strategii și politici pe care le adoptă managementul întreprinderii pentru a ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea veniturilor sau diminuarea cheltuielilor, în condițiile menținerii constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu respectarea restricției ca ritmul creșterii veniturilor să devanseze ritmul de creștere al cheltuielilor.

Rezultatul curent (Re). Reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilității.

Rezultatul curent are o evoluție descrescătoare pe toată perioada analizată, pe seama creșterii cheltuielilor.

Rezultatul net al exercițiului (Rn). Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercițiului. Pe perioada analizată acest indicator prezintă următoarea evoluție, în 2015 față de 2014, o mică descreștere.

Rezultatul net al exercițiului este mărimea care urmează să fie supusă deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător producția exercițiului+marja comercială, și încheind cu cel mai sintetic, rezultatul net al exercițiului.

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.

Concluzii, propuneri:

Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat începutul sau sfârsitul exercițiului financiar, iar contul de profit si pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare si ieșire, pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză. Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii si este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îsi desfăsoară activitatea.

Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor, modul în care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează selectează, grupează si însumează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită si măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri si cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum si pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si dezavantajele fiecăreia dintre ele și recomandările IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca atunci când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcții, să se prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor în notele la situațiile financiare si invers.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului ți facilitarea indirectă analizei economico financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt:

cifra de afaceri netă, rezulttul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar,rezultatul curent, rezultatul brut sub forma profitului brut sau a pierderi, impozitul pe profit, profitul net sau pierderea exercițiului financiar.

Societatea organizează contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii Contabilității 82/1991 modificată, actualizată și republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar condabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în moneda națională, cât și în valută potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

=== 53fbd9bc1918a6d6a8c80856b3eea2a25d57c946_386048_1 ===

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE BANCI

CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DOMENIUL CONTABILITATE

SPECIALIZAREA” CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE”

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR STINTIFIC

ABSOLVENT:

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE BANCI

CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DOMENIUL CONTABILITATE

SPECIALIZAREA”CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE”

CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA

REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR LA SC ZENDIVA SA

COORDONATOR STINTIFIC

LECT. UNIV DR

ABSOLVENT:

INTRODUCERE.

Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate. .

Informațiile din contabilitatea generală se fac publice și ele sunt pentru nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.

Înformațiile utilizate sunt pentru luarea de decizii de către management,ele sunt furnizate în mare parte de către contabilitatea managerială,contabilitatea financiară oferă și produce informații pentru gestiunea curentă a clienților și a furnizorilor și pentru fundamentarea deciziilor de investiții, de finanțare.

Contabilitatea financiară reprezintă deci un sistem de colectare a informațiilor economice, un instrument de analiză și sinteză, și care realizează un control asupra eficienței economice ale organizațiilor economice.

Toate operațiunile economice trebuiesc descrise în documentele primare și apoi înregistrate în contabilitate, pentru a face dovada înfăptuirii lor și pentru a determina rezultatul activității profit sau pierdere. Prin urmare, contabilitatea deține în cadrul întreprinderii un rol fundamental, ea furnizând atât utilizatorilor interni cât și celor externi informațiile necesare privind activitatea desfășurată și rezultatul acesteia. Contabilitatea tuturor întreprindrilor se întocmește ținând seama de principiile contabilității.

Principiul continuității activității. Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă conducerea întreprinderii are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. Acest aspect prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la valoarea actuală.

Principiul permanenței metodelor. Presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile

Principiul prudenței. Presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. Prin urmare, evaluarea patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel: la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil; trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama provizioanelor de depreciere dacă este reversibilă, sau pe seama amortizării dacă este ireversibilă.

Principiul independenței exercițiului. Presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților. Cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

Presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.

Principiul intangibilității. Presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

Principiul necompensării. Presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație. Conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.

Lucrarea este structurată astfel:

Capitolul-1-contabilitatea veniturilor și cheltuielilor conform legislației actuale care descrie veniturile și cheltuielile și întreprinderii definiții, concepte, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din exploatare,contabilitatea veniturilor și cheltuielilor financiare, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor extraordinare, contul de profit și pierdere, rezultatul exercițiului, oglinda veniturilor și cheltuielilor întreprinderii.

Capitolul – 2- contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii, recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor SC Zendiva SA, care cuprinde: scurt istoric al societății, prezentarea obiectului de activitate, descrierea produselor și serviciilor oferite, organizarea contabilității societății comerciale, contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinerii-monografie contabilă, analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății folosind contului de profit și pierdere, iar în final concluzii și propuneri, bibliografie, anexe.

Metodologia cercetări:

Cuprinde următoarele categorii: observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza și sinteza.

Observația care reprezintă prima etapă a cercetării patrimoniului. Ea se utilizează pentru cunoașterea fenomenelor și proceselor economice exprimate valoric. Putem spune că, prin observație se asociază cantitatea, calitatea și valoarea.

Raționamentul carepresupune ca, pornind de la fenomenele economice observate, să se ajungă la concluzii privind modul de reflectare a acestor fenomene în contabilitate.

pe fiecare element component în parte și stabilirea rolului acestuia în ansamblul din care face parte.

Evaluarea reprezintă procedeul prin care se asigură exprimarea valorică a elementelor patrimoniale mijloace și surse și a proceselor economice venituri și cheltuieli, pentru a facilita culegerea și prelucrarea informațiilor în scopul generalizării lor.

Calculația reprezintă procedeul prin care se utilizează operațiuni matematice în scopul de a determina diverse valori ale fenomenelor și proceselor economice care urmează a fi înregistrate în contabilitate. Ea se regăsește în strânsă legătură cu evaluarea.

Bilanțul reprezintă procedeul specific prin care se evidențiază în expresie valorică la un moment dat relația de echilibru dintre mijloacele economice și sursele de finanțare, precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii surselor și utilizării mijloacelor.

Contul ca procedeu, funcționează pe principiul dublei înregistrări, asigurând astfel verificarea corectitudinii înregistrărilor și echilibrul permanent al patrimoniului. Dacă bilanțul prezintă informația economică în mod sintetic, contul face acest lucru detaliat, la nivelul fiecărui element patrimonial.

CAPITOLUL-1-CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR CARACTERISTICI GENERALE

1.1. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din exploatare

Pe parcursul desfășurării activității, în întreprindere se produc în permanență operațiuni economico-financiare care determină modificarea patrimoniului, prin majorarea sau diminuarea elementelor de activ și de pasiv prezentate anterior. Modificările elementelor patrimoniale într-un sens sau altul sunt posibile cu ajutorul proceselor economice.

Acestea sunt reprezentate prin structurile de venituri și cheltuieli pe care întreprinderea le înregistrează și care conduc în final la determinarea rezultatului activității, sub formă de profit sau pierdere.

Atât veniturile cât și cheltuielile se clasifică în contabilitate pe trei mari activități pe care se consideră că întreprinderea le desfășoară: activitate din exploatare, activitate financiară și activitate extraordinară.

Activitatea din exploatare este activitatea curentă ce generează operațiuni obișnuite consumuri, vânzări, amortizări, salarii, activitatea financiară este activitatea strict legată de partea financiară ce generează operațiuni privind diferențe de curs valutar, tranzacții cu plasamente financiare, încasări și plăți de dobânzi, iar activitatea extraordinară vizează evenimente deosebite precum calamități sau subvenții primite de la buget cu ocazia calamităților.

Veniturile din exploatare cuprind următoarele categorii:

Venituri din vânzări cifra de afaceri a întreprinderii cuprind veniturile ocazionate de vânzarea bunurilor și serviciilor: produse finite, semifabricate, produse reziduale, servicii prestate, studii și cercetări, chirii, mărfuri, alte activități.Ele reflectă prețul de vânzare al bunurilor, respectiv tariful serviciilor.

Variația stocurilor – cuprinde veniturile din producția de stocuri produse finite, semifabricate, produse reziduale și producție neterminată. Reflectă valoarea acestor bunuri aflate pe stoc.

Venituri din producția de imobilizări cuprind veniturile din producția de imobilizări necorporale și corporale, respectiv valoarea acestor imobilizări realizate în producție proprie.

Venituri din subvenții de exploatare – cuprind subvențiile încasate de la bugetul statului în scopul de a sprijini activitatea curentă a întreprinderii.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din amenzi și penalități percepute terților, din donații și subvenții acordate, din vânzări de imobilizări, venituri din subvenții pentru investiții etc.

Venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare – cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

Cheltuielile și veniturile din exploatare.

Cheltuielile din exploatare cuprind următoarele categorii:

Cheltuieli privind stocurile – reflectă consumul stocurilor de: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, materiale nestocate rechizite de birou, energie și apă, animale, mărfuri, ambalaje. În cazul stocurilor care se vând, cum ar fi: animalele, mărfurile și ambalajele – aceste cheltuieli se înregistrează în urma vânzării, reflectând prețul la care stocurile au fost cumpărate.

,, Cheltuielile cu marfa vanduta dețin ponderea cea mai ridicata. Sunt urmate de cheltuielile cu personalul, servicii prestate de terti si in mica masura cheltuieli cu amortizarea„

Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți – reflectă cheltuieli cu întreținerea și reparația utilajelor, cu chiriile, cu asigurările și cu studii și cercetări – facturate de către furnizorii care au prestat întreprinderii aceste servicii. Ele cuprind: cheltuieli cu indemnizații datorate colaboratorilor, cu diverse comisioane, cu protocol, reclamă și publicitate, cu transportul de bunuri și personal, cu deplasările delegaților, cheltuieli cu telefonul și cu comisioanele bancare.

Cheltuieli cu impozite și taxe – cuprind cheltuieli cu impozite și fonduri speciale datorate la bugetul statului sau la bugetele locale.

Cheltuieli cu personalul – cuprind cheltuieli cu salariile datorate angajaților și cu cotele aferente salariilor datorate la Bugetul Asigurărilor Sociale -pensii, șomaj, fond sănătate .

Alte cheltuieli din exploatare – cuprind cheltuieli generate de neîncasarea unor creanțe de la clienți, cheltuieli cu amenzi și penalități, cu donații și subvenții acordate, cheltuieli ocazionate de vânzarea imobilizărilor și altele.

Cheltuieli din exploatare privind amortizări și provizioane – cuprind cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor și constituirea provizioanelor pentru activitatea de exploatare.

1.2. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor financiare

Veniturile financiare – cuprind următoarele categorii:

venituri din imobilizări financiare reflectă dividende încasate de la alte firme în schimbul titlurilor imobilizate deținute în cadrul acestora;

venituri din creanțe imobilizate dobânzi încasate pentru împrumuturi acordate altor firme;

venituri din vânzarea titlurilor imobilizate și a investițiilor financiare pe termen scurt reflectă prețul de vânzare al acestora;

venituri din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mic și încasarea creanțelor la un curs mai mare;

venituri din dobânzi încasate;

venituri din provizioane pentru activitatea financiară cuprind veniturile ocazionate de anularea provizioanelor pentru activitatea financiară.

Cheltuielile financiare cuprind următoarele categorii:

pierderi din creanțe legate de participații ocazionate de neîncasarea unor creanțe imobilizate;

cheltuieli ocazionate de vânzarea titlurilor imobilizate și a plasamentelor financiare pe termen scurt reflectă prețul la care acestea au fost cumpărate;

cheltuieli din diferențe de curs valutar ocazionate de plata datoriilor la un curs mai mare și încasarea creanțelor la un curs mai mic;

cheltuieli cu dobânzi plătite;

cheltuieli cu amortizări și provizioane privind activitatea financiară cuprind cheltuieli cu amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și cheltuieli cu constituirea provizioanelor pentru activitatea financiară.

1.3. Contul de profit și pierdere, rezultatul exercițiului, oglinda veniturilor și cheltuielilor întreprinderii

Indiferent de formatul în care este prezentat, Contul de profit și pierdere sau denumit și contul de rezultate sintetizează performanțele întreprinderii, prezentând într-o formă sintetică fluxurile economice care se produc în cadrul acesteia, prin prisma echilibrului dintre venituri și cheltuieli.

Cheltuielile și veniturile sunt evidențiate conform principiului independenței exercițiului numai cele aferente anului încheiat, la înregistrarea lor, indiferent de data plății cheltuielilor sau încasării veniturilor. Atât cheltuielile cât și veniturile se clasifică în „Contul de profit și pierderi” după natura lor.

Veniturile reprezintă câștigurile provenite din: vânzări de bunuri și servicii, producția de stocuri și imobilizări, anulări de provizioane, dobânzi de încasat.

1. Veniturile din exploatare

Cifra de afaceri netă reflectă totalitatea veniturilor din vânzări și rezultă prin însumarea următoarelor posturi:

Producția vândută cuprinde veniturile din vânzări de: produse finite, semifabricate, produse reziduale, prețuirile de vânzare, prestări servicii, studii și cercetări, chirii și activități diverse.

Venituri din vânzarea mărfurilor cuprind prețul de vânzare al mărfurilor vândute;

Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri sunt sume nerambursabile, primite de la buget pentru activitatea curentă.

Variația stocurilor cuprinde creșterea stocului de produse la cost de producție sold creditor, sau reducerea stocului de produse la cost de producție sold debitor.

Producția imobilizată cuprinde veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale costul de producție ala cestora.

Alte venituri din exploatare cuprind: venituri din despăgubiri, amenzi și penalități, venituri din donații și subvenții primite, venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital, venituri din subvenții pentru investiții și alte venituri din exploatare + venituri din subvenții de exploatare pentru alte venituri.

2.Veniturile financiare:

Venituri din interese de participare conțin dividendele primite de la alte firme.

Venituri privind imobilizări financiare conțin veniturile din vânzarea de imobilizări financiare.

Venituri din dobânzi sunt veniturile din dobânzile ce urmează a fi încasate.

Alte venituri financiare cuprind veniturile din creanțe imobilizate, dobânzi de încasat pentru împrumuturile acordate, veniturile din imobilizări financiare și plasamente financiare vândute, prețul de vânzare al acestora, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din sconturi obținute, alte venituri financiare.

Cheltuielile sunt consumuri de mijloace economice.

Ele se reflectă prin următoarele:

1. Cheltuielile din activitatea de exploatare

Cheltuieli cu materii prime și materiale : Aici se includ cheltuielile privind consumurile de materii prime și materiale, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale. Corecția se face întrucât subvențiile primite de la bugetul statului pentru cumpărări de materii prime și materiale diminuează cheltuielile.

Alte cheltuieli materiale:

Se înscriu cheltuielile cu consumul de materiale de natura obiectelor de inventar, cheltuielile cu materiale nestocate,cheltuieli cu animalele și păsările vândute precum și cheltuieli cu ambalajele vândute. Consumul stocurilor reflectă costul de achiziție al acestora și se înregistrează pe cheltuieli la data ieșirii stocurilor din gestiune.

Alte cheltuieli din afară.

Se înscriu cheltuielile cu energie și apă facturate de furnizori, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru cheltuieli din afară.

Cheltuieli privind mărfurile:

Se înscriu cheltuielile privind costul de achiziție aferent mărfurilor vândute.

Cheltuieli cu personalul, însumează două categorii:

Cheltuieli cu salarii cuprind cheltuielile cu salariile brute datorate angajaților, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru plata personalului;

Cheltuieli cu asigurările și protecția socială includ cheltuielile cu cotele datorate de întreprindere privind: asigurările sociale, șomajul și asigurările de sănătate, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială.

Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale :

Ajustarea valorii activelor circulante :

Alte cheltuieli din exploatare:

Cheltuieli privind prestațiile externe cuprind cheltuielile cu întreținere și reparații utilaje, cheltuieli cu chirii, cheltuieli cu prime de asigurare, cheltuieli cu studii și cercetări, cheltuieli cu colaboratorii, cheltuieli cu comisioane, cheltuieli cu protocol, reclamă și publicitate, cheltuieli de transport, cheltuieli cu deplasări, cheltuieli poștale, cheltuieli cu servicii bancare, cheltuieli cu servicii terți, corectate cu veniturile din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli din exploatare.

Cheltuieli cu alte impozite și taxe cuprind cheltuielile cu fonduri speciale, accize, impozite pe bunuri proprietatea statului.

Cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate cuprind cheltuielile cu donațiile de bunuri efectuate, precum și valoarea rămasă neamortizată a imobilizărilor scoase din evidență.

Ajustări privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli:

2. Cheltuieli financiare:

Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare pe termen scurt:

Cheltuieli privind dobânzile: cheltuielile cu dobânzile datorate băncilor sau altor firme, corectate cu veniturile din subvențiile de exploatare pentru dobânda datorată.

Alte cheltuieli financiare:

Cheltuieli privind pierderi din creanțe imobilizate, cheltuieli privind imobilizări financiare și plasamente financiare vândute costul de achiziție al cestora, cheltuieli privind diferențele de curs valutar, cheltuieli privind sconturile acordate și alte cheltuieli financiare.

1.4. Analiza economică a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii prin contul de profit și pierdere

,,Analiza economică cercetează fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse (eforturi) și al rezultatelor obținute (efecte). Deci în analiza economică se realizează prin luarea în considerare a relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect„

Atât acționarii, cât si funcționarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situatiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Banca care acordă împrumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potențial sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung și de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit si pierdere si anexa la bilanț.

Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat începutul sau sfârsitul exercițiului financiar, iar contul de profit si pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare si ieșire, pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză. Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii si este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îsi desfăsoară activitatea.

Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor, modul în care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai

accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează selectează, grupează si însumează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe.

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită si măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri si cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum si pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si dezavantajele fiecăreia dintre ele și recomandările IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca atunci când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcții, să se prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor în notele la situațiile financiare si invers.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului ți facilitarea indirectă analizei economico financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt:

cifra de afaceri netă, rezulttul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar,rezultatul curent, rezultatul brut sub forma profitului brut sau a pierderi, impozitul pe profit, profitul net sau pierderea exercițiului financiar.

IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie relevă necesitatea acestei componente a situațiilor financiare prin nevoile utilizatorilor pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalențe de numerar și a nevoilor sale de a folosi aceste fluxuri de trezorerie. Raportarea fluxurilor de trezorerie de către o întreprindere se poate face în următoarele metode: directă și indirectă, cu precizarea că avantajele metodei directe se referă referitoare la estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie determină ca IAS 7-Situația fluxurilor de trezorerie să recomande astfel raportarea fluxurilor de trezorerie prin această metodă. Forma și structura situației fluxurilor de trezorerieîn ambele metode sunt prezentate în acest standard.

Încheierea situației fluxurilor de trezorerie se face, similar întregului set de situații financiare în termeni comparativi:la începutul și sfârșitul exercițiului financiar și are la bază datele din conturile sintetice, preluate și prelucrate, transcrise în situațiile financiare potrivit structurii fiecărei metode.

CAPITOLUL – 2- CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA REZULTATULUI ÎNTREPRINDERII, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR SC ZENDIVA sA

2.1. Prezentarea SC Zendiva SA

Denumirea societății este Zentiva SA iar întoate facturile anunțurile și toate publicațiile ca și în celelalte documente emise de societate se va specifica denumirea societății, forma juridică, sediul, codul unic de înregistrare și atributul fiscal precum și capitalul social din care cel vărsat potrivit ultimei situații financiare aprobate.

SC Zentiva SA este persoană juridică română, constituită în forma juridică aunei societăți pe acțiuni admisă la tranzacționare pe o piașă reglementată în conformitate cu prevederile legislației române privitoare la emitenții de valori mobiliare, ale Legii nr 31/1990 și a celor cuprinse în actul constitutiv

Sediul societății este în Romania în orașul București, B-dul Theodor Pallady nr 50, sector 3. Sediul societății poate fii schimbat în altă localitate din

Romania pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii.

Societatea va putea înființa, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, potrivit legii, sucursale, reprezentanțe, agenții, puncte de lucru și alte sedii secundare, precum și filiale situate în Romania și în străinătate.

Societatea se constitue pentru o perioadă de timp nelimitată, începând cu data înregistrării sale la Registrul Comerțului București.

Capitalul social subscris al SC Zentiva Sa are o valoare de 41696115 lei și este constituit din aporturi de numerar și în natura și este împărțit în 416961150 acțiuni la valoare de 0,1 lei fiecare.

Capitalul social al societății este subscris vărsat integral, iar conform registrului acționarilor ținut de Depozitarul central SA se prezintă astfel:

1.Acționarul Venoma Holdings Ltd cu sediul în Cipru, Nicosia, str. Karpenisi nr 30, deține un număr de 212570480 de acțiuni în valoare de 212570480 lei, reprezentînd 50,98% din capitalul social al soc. Zentiva SA;

2.Acționarul Zentiva NV cu sediul în Olanda, str. Fred. Roekestraat nr. 123, 1076 EE Amsterdam, deține un număr de 99771169 de acțiuni în valoare de 99771169 lei, reprezentînd 23,93% din capitalul social al soc. Zentiva SA;

3.Acționarul Sanofi Aventis Europe cu sediul în Franța, 174 Avenue France 75013, Paris, deține un număr de 27870503 de acțiuni în valoare de 27870503 lei, reprezentînd 6,68% din capitalul social al societății Zentiva SA;

4.Persoane fizice care dețin un număr de 36546780 acțiuni în valoare de 3654678, reprezentând 8,7650% din capitalul social al societății

5.Alte persoane juridice , care dețin un număr de 40202218 acțiuni în valoare de 40202218 lei, reprezentând 9,64% din capitalul social al societății.

Acțiunile emise de societate sunt nominative, indivizibile, de valoare egală, dematerializate, liber negociabile și integral plătite și vor fii numerotate de societatea de registru independent contractată de societate pentru a ține evidența registrului acționarilor.

2.1.1. Prezentarea obiectului de activitate

Activitatea principală a societății este CAEN 2120-Fabricarea preparatelor farmaceutice.Activitățile secundare ale societății sunt fabricarea altor produse alimentare, activități de servicii anexe silviculturii.

Istoric:

1962-Ia naștere Uzina de Medicamente București;

1967- Sunt create primele 2 secții Fiola și Tableta;

1974- Sunt adăugate noi forme farmaceutice în fabricație ca soluțiile perfuzabile Dextran și Catgut;

1980-Fabrica are un portofoliu de peste 600 de produse fiind cel mai mare producător din Romania, poziție păstrată până în 2016;

1990-Fabrica de medicamente București își modifică numele în Sicomed;

1999-Începe procesul de privatizare;

2000-2005-Fabrica se reconstruiește;

La sfărșitul anului 2005 fabrica Sicomed este cel mai mare producător de medicamente din țară și este achiziționat de grupul Zentiva.

2009-Zentiva este achiziționată de Grupul Sanofi;

2011-Este construită o nouă secție și este finalizat Laboratorul European

pentru produse beta lactamice în care este reluată activitatea de export;

2013-Sunt reînoite autorizațiile GMP&HSE și ajunge la un nivel de export de 22 de produse în țări ca Germania Anglia; Franța, Italia, Portugalia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia;

2014-Compania înregistrază o creștere de 30% a producției locale, exporturile ating nivelul de 40% din producția locală.

2.1.2. Descrierea produselor și serviciilor oferite

Zentiva este al treilea cel mai mare producător de medicamente generice din Europa și are o cotă de piață în continuă creștere, este apreciat ca fiind un partener valoros pe piața medicamentelor generice. Astăzi, activitatea companiei este axată pe dezvoltarea de medicamente moderne, de înaltă calitate și la un preț accesibil.

Compania își desfășoară activitatea în 35 de piețe, adresându-se unei populații de peste 800 de milioane de oameni.

Zentiva deține o poziție de top pe mai multe piețe farmaceutice cum ar fii cele din Cehia, Slovacia, Turcia, Romania, și se extinde cu succes și pe alte piețe internaționale.

2.1.3. Organizarea contabilității societății comerciale

Societatea are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii Contabilității 82/1991 modificată, actualizată și republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar condabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în moneda națională, cât și în valută potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Răspundrea pentru organizarea și conducerea contabilității entității economice revine administratorului.

Societatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității în condițiile legii.

Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante credibile.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Modificările în estimările contabile, procesul de estimare implică raționamente bazate implică raționamente bazate pe celew mai recente informații credibile pe care societatea le are la dispoziție.

Registrele contabile obligatorii sunt Registrul Jurnal,Cartea Mare, Registrul de evidență fiscală, Registrul Unic de control.

Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale societății comerciale Zentiva se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare anuale . Documentele oficiale de prezentare a situației economico –financiare a societății comerciale sunt situații fdinanciare anule, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate.

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic, durata lui este 12 luni.

Elementele prezente în situațiile financiare anuale ale entității se evaluează conform cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.

Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura încasărilor și plăților și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente

Principiile contabile ce trebuiesc respectate conform legii, în evidențele financiar contabile ale societății comerciale Zendiva și de către toate persoanele juridice, fizice autorizate.

2.2. Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinerii-monografie contabilă la SC Zendiva SA,

Monografie contabilă privind înregistrările contabile referitoare la venituri și cheltuielile SC Zendiva SA. În urma înregistrărilor documentelor de evidență contabilă și anume facturi de aprovizionare cu mărfuri și materii prime, materiale consumabile, mijloace fixe și obiecte de inventar, facturi de utilități ce marchează consumul de apă, gaze, electricitate și veniturile înregistrate conform Raport Z al casei de marcat, zilnic și verificat cu raportul lunar sumarul lunar al casei de marcat cu sumele totale înscrise în el privind tva-ul pe cote distincte, total bonuri din luna respectivă emise, total venituri înregistrate în luna respectivă și modul de încasare, numerar, card. Rezultă următorul REGISTRU JURNAL DIN PERIOADA -fragment 1/,01,2016-31/03/2016 –REGISTRUL DE EVIDENȚĂ FISCALĂ-aferent acestei perioade fiind exemplificat la subcapitolul calculului impozitului pe profit (fragment):

Sursa:autor

Sursă: autor

2.3. Analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății pe baza informatiilor rezultate din contul de profit și pierdere

Contul de profit si pierdere.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor solduri de acumulări bănești potențiale, marje de acumulare, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Soldurile intermediare de gestiune.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite calcularea unor solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Producția exercițiului (Pe).

Se calculează, de către întreprinderile industriale. Include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate" de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. cuprinde trei elemente:

-producția vândută, producția stocată și producția imobilizată.

Figura nr. 2.1. Producția vândută

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Nefiind un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea de distribuție și cea de producție, obținut prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute.

Valoarea adăugată (Va)

Reprezintă plusul de valoare obținut peste consumurile intermediare provenite de la terți. Permite aprecierea contribuției întreprinderii la crearea produsului intern, evidențiază și gradul de integrare pe verticală. La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, ce se poate determina prin două ca diferență între producția exercițiului obținută prin raportarea marjei comerciale la producția exercițiului și consumurile de bunuri și servicii furnizate de la terți, consumurile intermediare, pentru producția respectivă.

Valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, a înregistrat și ea o fluctuație crescătoare în 2015 față de 2014, pe seama creșterii consumurilor de materii prime.

Excedentul brut al exploatării (EBE) corespunde rezultatului economic al întreprinderii generat de operațiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare și de provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi. Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei aspecte:

este o măsura a performanțelor economice ale întreprinderii. Un EBE suficient de mare va permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite și asigurarea finanțării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferența va fi distribuită statului impozit pe profit, acționarilor, dividende și/sau conservată prin autofinanțare.

este independent de politica financiară, de politica de investiții, nu ține cont de deciziile întreprinderii privind modalitățile de calcul a amortizării, de politica de dividend, deciziile întreprinderii privind repartizarea profitului net, de politica fiscală și de elementele extraordinare, nu ia în calcul impozitul pe profit și rezultatul extraordinar,reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere.

Figura nr. 2.3. Excedentul brut al exploatării

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Rezultatul exploatării (Re)

Evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii, include și operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent. Nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare operațiilor financiare și extraordinare. Permite compararea performanțelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite. Cunoaște două modalități de calcul:ca diferență dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) și totalul cheltuielilor din exploatare (Che)

Figura nr. 2.4. Rezultatul exploatării

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Rezultatul exploatării, a inregistrat fluctuații semnificative 2015, în sensul descreșterii față de 2014.

Această relație de calcul fundamentează strategii și politici pe care le adoptă managementul întreprinderii pentru a ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea veniturilor sau diminuarea cheltuielilor, în condițiile menținerii constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu respectarea restricției ca ritmul creșterii veniturilor să devanseze ritmul de creștere al cheltuielilor.

Rezultatul curent (Re). Reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilității.

Figura nr. 2.5. Rezultatul curent

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Rezultatul curent are o evoluție descrescătoare pe toată perioada analizată, pe seama creșterii cheltuielilor.

Rezultatul net al exercițiului (Rn). Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.

Figura nr. 2.6. Rezultatul net al exercițiului

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Rezultatul net al exercițiului. Pe perioada analizată acest indicator prezintă următoarea evoluție, în 2015 față de 2014, o mică descreștere.

Rezultatul net al exercițiului este mărimea care urmează să fie supusă deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător producția exercițiului+marja comercială, și încheind cu cel mai sintetic, rezultatul net al exercițiului.

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.

Concluzii, propuneri:

Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat începutul sau sfârsitul exercițiului financiar, iar contul de profit si pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare si ieșire, pe perioada considerată. Rentabilitatea întreprinderii si noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză. Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii si este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îsi desfăsoară activitatea.

Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, sansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor, modul în care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează selectează, grupează si însumează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită si măsurată frecvent prin profit si reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri si cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum si pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse. Forma dublă de reprezentare a contului de profit si pierdere are în vedere avantajele si dezavantajele fiecăreia dintre ele și recomandările IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca atunci când întreprinderea clasifică cheltuielile după funcții, să se prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor în notele la situațiile financiare si invers.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului ți facilitarea indirectă analizei economico financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt:

cifra de afaceri netă, rezulttul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar,rezultatul curent, rezultatul brut sub forma profitului brut sau a pierderi, impozitul pe profit, profitul net sau pierderea exercițiului financiar.

Societatea organizează contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii Contabilității 82/1991 modificată, actualizată și republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar condabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în moneda națională, cât și în valută potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Răspundrea pentru organizarea și conducerea contabilității entității economice revine administratorului.

Societatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității în condițiile legii.

Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante credibile.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Analiza pricipalilor indicatori privind performanțele societății pe baza informatiilor rezultate din contul de profit și pierdere:

Contul de profit si pierdere.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor solduri de acumulări bănești potențiale, marje de acumulare, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Soldurile intermediare de gestiune.

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite calcularea unor solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Producția exercițiului (Pe).

Se calculează, de către întreprinderile industriale. Include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate" de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. cuprinde trei elemente:

-producția vândută, producția stocată și producția imobilizată.

Valoarea adăugată (Va)

Reprezintă plusul de valoare obținut peste consumurile intermediare provenite de la terți. Permite aprecierea contribuției întreprinderii la crearea produsului intern, evidențiază și gradul de integrare pe verticală. La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, ce se poate determina prin două ca diferență între producția exercițiului obținută prin raportarea marjei comerciale la producția exercițiului și consumurile de bunuri și servicii furnizate de la terți, consumurile intermediare, pentru producția respectivă.

Valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, a înregistrat și ea o fluctuație crescătoare în 2015 față de 2014, pe seama creșterii consumurilor de materii prime.

Excedentul brut al exploatării (EBE) corespunde rezultatului economic al întreprinderii generat de operațiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare și de provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi. Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei aspecte:

este o măsura a performanțelor economice ale întreprinderii. Un EBE suficient de mare va permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite și asigurarea finanțării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferența va fi distribuită statului impozit pe profit, acționarilor, dividende și/sau conservată prin autofinanțare.

este independent de politica financiară, de politica de investiții, nu ține cont de deciziile întreprinderii privind modalitățile de calcul a amortizării, de politica de dividend, deciziile întreprinderii privind repartizarea profitului net, de politica fiscală și de elementele extraordinare, nu ia în calcul impozitul pe profit și rezultatul extraordinar,reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere.

Rezultatul exploatării (Re)

Evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii, include și operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent. Nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare operațiilor financiare și extraordinare. Permite compararea performanțelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite. Cunoaște două modalități de calcul:ca diferență dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) și totalul cheltuielilor din exploatare (Che)

Rezultatul exploatării, a inregistrat fluctuații semnificative 2015, în sensul descreșterii față de 2014.

Această relație de calcul fundamentează strategii și politici pe care le adoptă managementul întreprinderii pentru a ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea veniturilor sau diminuarea cheltuielilor, în condițiile menținerii constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu respectarea restricției ca ritmul creșterii veniturilor să devanseze ritmul de creștere al cheltuielilor.

Rezultatul curent (Re). Reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilității.

Rezultatul curent are o evoluție descrescătoare pe toată perioada analizată, pe seama creșterii cheltuielilor.

Rezultatul net al exercițiului (Rn). Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercițiului. Pe perioada analizată acest indicator prezintă următoarea evoluție, în 2015 față de 2014, o mică descreștere.

Rezultatul net al exercițiului este mărimea care urmează să fie supusă deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător producția exercițiului+marja comercială, și încheind cu cel mai sintetic, rezultatul net al exercițiului.

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.

Societatea aplică în mod constant în contabilitatea sa principiile contabilității.

Principiul continuității activității.

Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia.

Principiul permanenței metodelor.

Presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile

Principiul prudenței.

Presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce.

Principiul independenței exercițiului.

Presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

Presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.

Principiul intangibilității.

Presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

Principiul necompensării.

Presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului.

Principiul pragului de semnificație.

Conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare.

Procesele cercetării:

Observația care reprezintă prima etapă a cercetării patrimoniului. Raționamentul carepresupune ca, pornind de la fenomenele economice observate, să se ajungă la concluzii privind modul de reflectare a acestor fenomene în contabilitate,pe fiecare element component în parte și stabilirea rolului acestuia în ansamblul din care face parte.

Evaluarea reprezintă procedeul prin care se asigură exprimarea valorică a elementelor patrimoniale mijloace și surse și a proceselor economice venituri și cheltuieli, pentru a facilita culegerea și prelucrarea informațiilor în scopul generalizării lor.

Calculația reprezintă procedeul prin care se utilizează operațiuni matematice în scopul de a determina diverse valori ale fenomenelor și proceselor economice care urmează a fi înregistrate în contabilitate. Ea se regăsește în strânsă legătură cu evaluarea.

Bilanțul reprezintă procedeul specific prin care se evidențiază în expresie valorică la un moment dat relația de echilibru dintre mijloacele economice și sursele de finanțare, precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii surselor și utilizării mijloacelor.

Contul ca procedeu, funcționează pe principiul dublei înregistrări, asigurând astfel verificarea corectitudinii înregistrărilor și echilibrul permanent al patrimoniului. Dacă bilanțul prezintă informația economică în mod sintetic, contul face acest lucru detaliat, la nivelul fiecărui element patrimonial.

aNEXA 1

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA DATA DE 31.12.2015 -F20

SITUȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

BIBLIOGRAFIE

1.Ciobănașu M-Analiza Economico-Financiară Ed.Vasile Goldis,Arad, 2010

2.Feleagă N.,Feleagă L,-Contabilitate Financiară-Ed. Economică vol 1, 2, 2007

3.Mihăilescu N.Răducan M.-Analiza activității Economico Financiare-Ed. Victor 2009

4.Negrutiu M; Calotă T-Introducere în contabilitate – Editura Univ Titu Maiorescu ; 2007

5.Pantea I. , Bodea G. – Contabilitatea financiara a întreprinderii, Ed.Intelcredo Deva, 2012

6.Suciu G. – Analiza economico-financiara, Ed. Infomarket, Brasov, 2009

7.Ristea M. -Contabilitate financiara, Ed.Economica, Bucuresti,2010

8.Valceanu G. – Analiza economico-financiara, Ed. Economica, Bucuresti 2006

9.Vuță M.-Elemente de contabilitate aprofundată, Editura Rennaissence-2009

10.Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenți economici, Ed. Economică, București, 2012

11.Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate-Editura Ceccar-2004

12.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată 2015

13.OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea i-pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate emitent: ministerul finanțelor publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014

14.Politici contabile- Societatea expert conta Saguna Sa-www.saguna.ro-fragment

15.Agenția pentru implementarea proiectelor și programelor pentru IMM-

16. http://legeaz.net/text-integral/ordin-3055-2009-actualizat

17.Codul Fiscal

18.Codul de procedură fiscală

19.httphttp://www.archive-ro-2012.com/ro/s/2012-07-

20.http://documents.tips/documents/capitolul-2-elemente-definitorii.html

21.http://ceccarhunedoara.ro/userfiles/manual%20politici%20contabile.doc

=== Сuрrins ===

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………03-04

Capitolul I

1.Stadiul actual al cunoașterii privind cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare

1.1.Definiții, delimitări, clasificare și determinări a cheltuielilor, veniturilor și rezultatului………………………………………………………………………..05-08

1.2.Tranzactii si operatii economico-financiare care genereaza cheltuieli si venituri; sistemul de documente si conturi specific acestora…………………………………..09-15

1.3.Criterii de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor. Determinarea rezultatului contabil (contabilitatea de angajamente vizavi contabilitatea de casa)………….16-21

1.4.Determinarea rezultatului fiscal si a impozitului pe profit……………………..21-25

1.5.Performanța intreprinderii exprimată prin propriile rezultate…………………26-30

Capitolul II

2. Studiu privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatului la SC. SRL

2.1.Prezentarea generală a societății………………………………………………………31-00

2.2.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare………………………..00-00

2.3.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare……………………………..00-00

2.4.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor extraordinare…………………………00-00

2.5.Determinarea rezultatului brut si net contabil si analiza performantei pe baza lui………………………………………………………………………………………………….00-00

Concluzii și propuneri…………………………………………………………..00-50

Bibliografie și anexe………………………………………………………………00-00