Contabilitatea Si Gestiunea Datoriilor Si Creantelor Comerciale
cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE. CONȚINUTUL CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
Noțiuni generale, componența și clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale
1.2. Recunoașterea și evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale
CAPITOLUL II. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
2.1. Contabilitatea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale
2.2. Contabilitatea avansurilor pe termen scurt acordate
2.3. Contabilitatea altor creanțe
2.4. Contabilitatea datoriilor comerciale
2.5. Prezentarea informației cu privire la creanțele și datoriile comerciale în rapoartele financiare
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
Tezei de licență cu tema:
“Modalități de eficientizare a funcției de planificare în cadrul întreprinderii
(I.M.“EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.)”
Organizarea decontărilor comerciale este foarte importantă pentru asigurarea circulației corecte și neîntrerupte a mijloacelor economice a oricărei întreprinderi. Derularea decontărilor comerciale este condiționată în mare măsură de contabilitate, care impune soluționarea unui șir de probleme teoretice privind formularea definițiilor, clasificarea, recunoașterea și evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale. În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își creează datorii; de asemenea vinde produsul activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele, care reprezintă mijloace extrase din circuitul întreprinderii. Astfel, întreprinderea este privită din perspectiva ciclului economic de aprovizionare-producere-desfacere, încadrîndu-se cel puțin în una din următoarele grupe: furnizori, producători, cumpărători. În mișcarea bunurilor întreprinderii și în desfășurarea activităților se formează un sistem complex și diversificat de relații economice care pot fi raporturi de schimb, de credit, de plată sau decontare.
În lucrarea dată este abordată caracteristica generala a I.M. “EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. analiza principalilor indicatori economici, precum și funcției de planificare. Ultimul aspect a fost studiat aprofundat pe motiv că este temă de bază pe care am cercetato.
Capitolul I. „Abordari teoretice. Continutul creantelor si datoriilor comerciale” se examinează notiunile generale, componenta si clasificarea creantelor si datoriilor comerciale precum si recunoasterea si evaluarea creantelor si datoriilor comerciale.
Capitolul II „Organizarea contabilitatii creantelor si datoriilor comerciale” conține informații cu privire la contabilitatea creantelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale, contabilitatea avansurilor pe termen scurt acordate, contabilitatea altor creante, contabilitatea datoriilor comerciale cit si prezentarea informatiei cu privire la creantele si datoriile comerciale in rapoartele financiare.
În încheiere sunt generalizate principalele aspecte, sunt elaborate concluzii, propuneri privind măsurile de eficientizare a planificării în condițiile economiei de piață.Rezultatele
cercetarii poarta un caracter conceptual, metodologic și aplicativ ce pot fi utile in elaborarea unor planuri de viitor pentru întreprindere.
Annotation
Undergraduate thesis on the topic:
"Ways to streamline the planning function within the enterprise
(IM "EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY" S.A.) "
Trade settlement organization is critical for ensuring accurate and uninterrupted movement of economic means any undertaking. Conducting trade settlement is conditioned largely accounting, which requires solving a number of theoretical issues regarding the formulation of definitions, classification, recognition and measurement of trade receivables and payables. In the process of sourcing, buying real economic undertaking various other forms of legal and natural persons, goods which creates debt, also sells the product of its activity in the process of selling, as a result the claims process, which is otherwise outside circuit company. The company is seen from the perspective of the economic cycle of supply-production-sales, falling into at least one of the following groups: suppliers, manufacturers, buyers. The movement of goods and business activities formed a complex and diversified economic relations are relations of exchange, credit, payment or settlement.
The present paper is addressed general feature of IM "EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY" S.A. analysis of the main economic and planning tool. The latter has been studied extensively because it is the basic theme that we of researchers.
Chapter I. "Theoretical Approaches. Content receivables and trade payables "examines general concepts, components and classification of assets and liabilities and the recognition and evaluation of trade receivables and trade payables.
Chapter II "Accountancy receivables and trade payables organization" provides information on short-term accounts receivables commercial invoices, accounting term advances granted to other accounts receivables, trade payables accounts as well as presenting information on the receivables and trade payables financial statements.
In conclusion, the main issues are generalized, conclusions are drawn proposals on measures to streamline the planning economy conditions market. Results
research in the nature of conceptual, methodological and practical that can be useful in developing future plans for the company.
INTRODUCERE
Contabilitatea și gestiunea datoriilor și creanțelor comerciale constituie un domeniu în care contabilitatea, prin funcțiile ei de reflectare, calcul, analiză și control, poate și trebuie să ducă la optimizarea deciziilor economice, la întărirea disciplinei și simțului de responsabilitate în gestionarea resurselor entității economice. Organizarea decontărilor comerciale este foarte importantă pentru asigurarea circulației corecte și neîntrerupte a mijloacelor economice a oricărei întreprinderi. Derularea decontărilor comerciale este condiționată în mare măsură de contabilitate, care impune soluționarea unui șir de probleme teoretice privind formularea definițiilor, clasificarea, recunoașterea și evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale.
În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își creează datorii; de asemenea vinde produsul activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele, care reprezintă mijloace extrase din circuitul întreprinderii.
Astfel, întreprinderea este privită din perspectiva ciclului economic de aprovizionare-producere-desfacere, încadrîndu-se cel puțin în una din următoarele grupe: furnizori, producători, cumpărători. În mișcarea bunurilor întreprinderii și în desfășurarea activităților se formează un sistem complex și diversificat de relații economice care pot fi raporturi de schimb, de credit, de plată sau decontare. Aceste relații se concretizează în drepturi de creanțe asupra clienților pentru bunurile (serviciile) vîndute (prestate) și aflate în stadiul decontării, fie în datorii față de furnizori, pentru bunurile (serviciile) achiziționate dar neplătite. Toate aceste sunt raporturi patrimoniale, care reflectă schimbările în formele de existență a patrimoniului, implică drepturi și datorii și de aceea fac parte din obiectul de studiu al contabilității.
Actualmente, problemele contabilității creanțelor și datoriilor comerciale nu sunt suficient reglementate sub aspect normativ și abordate în literatura de specialitate. Astfel, creanțele și datoriile comerciale nu sunt reglementate de nici un Standard Național de Contabilitate, la fel nu sunt îndeajuns abordate nici în contextul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.
Astfel, scopul acestei lucrări constă în cercetarea bazei normative și legislative care reglementează contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale la întreprindere, studierea aspectelor teoretice și practice ale gestiunii creanțelor și datoriilor comerciale, analiza și generalizarea documentelor primare și generalizatoare precum și examinarea problemelor contabilității decontărilor comerciale și fundamentarea direcțiilor de perfecționare a acestora în conformitate cu cerințele nivelului actual de dezvoltare economică a întreprinderilor autohtone. Pentru realizarea acestor scopuri au fost stabilite următoarele sarcini:
analiza altelor legislative și normative privind contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale;
identificarea aspectelor legate de recunoașterea, evaluarea și clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale;
înregistrarea operațiunilor legate de contabilitatea creanțelor și a datoriilor comerciale.
Teza de licenta contine introducere, doua compartimente, concluzie si bibliografie.
Compartimentul I “Abordari teoretice. Continutul creantelor si datoriilor comerciale” reflecta informatia cu privire la notiunile generale, componenta si clasificarea creantelor si datoriilor comerciale precum si recunoasterea si evaluarea acestora.
Compartimentul II „Organizarea contabilitatii creantelor si datoriilor comerciale” cuprinde contabilitatea creantelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale, contabilitatea avansurilor pe termen scurt acordate, contabilitatea altor creante, contabilitatea datoriilor comerciale de asemenea si prezentarea informatiei cu privire la creantele si datoriile comerciale in rapoartele financiare.
Pentru efectuarea unui studiu amplu și complex asupra creanțelor și datoriilor comerciale vom folosi datele contabilității ale Întreprinderii mixte „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A, care activeaza in baza statutului (Anexa 2) si este localizată în municipiul Chișinău, str. Uzinelor 167. Întreprinderea respectivă a fost fondată în 1995 conform certificatului de înregistrare , înregistrată Înregistrării de Stat la data de 10 august 1995 cu numărul de identificare de stat – 1003600015208 ( Anexa 1) .
Întreprinderea mixta „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A este unul dintre cei mai mari care fabrica, pastreaza si comercializeaza angro produse alcoolice si bere. Întreprinderea propune bauturi alcoolice si bere asigurînd un nivel înalt al calității.
Evidența contabilă se ține în conformitate cu normele legale în vigoare, înregistrările sunt efectuate pe baza documentelor justificative, fiind respectate principiile și metodele contabilității. Sunt întocmite lunar balanțe de verificare pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale. Societatea asigură conducerea, evidența și păstrarea tuturor registrelor obligatorii, cu respectarea modului de completare, păstrare și arhivare. Datele prezentate în bilanțul contabil anual reflectă realitatea și exactitatea cu privire la situația patrimoniului și a contului de profit și pierderi.
Întreprinderea mixta „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A utilizează sistemul contabil complet. Astfel, societatea analizată aplică Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderii, folosește formularele registrelor contabile, întocmește rapoartele fianciare în volumul și în baza formularelor-tip prevăzute de S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor fianciare” și S.N.C. 8 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. De asemenea societatea analizată ține contabilitatea în borderouri analitice și sintetice, jurnale și alte registre, datele cărora se transpun în Cartea Mare. Întreprinderea analizată ține contabilitatea în conformitate cu Legea Contabilității, Standardele Naționale de Contabilitate, Planul de conturi contabile ale activității economico-financiare a întreprinderilor, alte acte normative. Modalitățile de ținere a evidenței contabile a creanțelor și datoriilor ce formularele registrelor contabile, întocmește rapoartele fianciare în volumul și în baza formularelor-tip prevăzute de S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor fianciare” și S.N.C. 8 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. De asemenea societatea analizată ține contabilitatea în borderouri analitice și sintetice, jurnale și alte registre, datele cărora se transpun în Cartea Mare. Întreprinderea analizată ține contabilitatea în conformitate cu Legea Contabilității, Standardele Naționale de Contabilitate, Planul de conturi contabile ale activității economico-financiare a întreprinderilor, alte acte normative. Modalitățile de ținere a evidenței contabile a creanțelor și datoriilor comerciale la această întreprindere, precum și evidența sintetică și analitică a acestora vor fi reflectate în capitolele ce urmează.
Pentru a determina starea economico-financiară a activității Întreprinderea mixta „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A, vom studia indicatorii prezentați în tabelul 1 (Raportul financiar, formularul 2 „Raportul privind rezultatele financiare” ).
Tabelul 1
Indicatorii de bază ai activității economico-financiare a Întreprinderii mixte „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A
Continuare tabel
Sursa: Raportul Financiar pe anul 2009, 2010, 2011 (Anexa 5, 11, 12)
Conform calculelor efectuate în tabelul 1 autorul constată că la I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. s-a stabilit o tendință de creștere în dinamică a indicatorilor de rezultate financiare și rentabilitate. Astfel, profitul brut a înregistrat o creștere în anul 2011 față de 2010 cu 16254011 lei sau cu 6,18 %. În comparație cu anul 2009 se constată o creștere mai considerabilă a profitului brut care alcătuiește 193138869 lei sau 25,23 %. Această creștere semnificativă se datoreză tendințelor de creștere a cererilor de bauturi alcoolice și bere pe piața de desfacere. În anul 2011 întreprinderea a majorat volumul vînzărilor față de anul 2010, obținînd venit din vînzări cu 62304305 decît în anul precedent.
În anul 2009 din activitatea economico-financiară I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. a suportat pierderi, pe cînd în 2010 și 2011 profitul net a constituit respectiv 74227120 și 108275946 lei . Rezultatele calculate din tabelul 1 denotă că rentabilitatea veniturilor din vînzări în 2011 față de 2009 s-a majorat de la 3,51 la 3,85 % ceea ce semnifică că în anul de gestiune la fiecare leu a veniturilor din vînzări, profitul brut s-a majorat cu 1,3 bani. Însă în comparație cu anul 2010, reducerea veniturilor din vînzări cu 0,34 puncte procentuale ne arată o situație mai puțin favorabilă a activității de desfacere.
În general, putem menționa că I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. are un grad înalt al autonomiei financiare și activitatea economico-financiară se apreciază ca fiind favorabilă, deoarece au sporit indicatorii de profit și rentabilitate.
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE. CONȚINUTUL CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
Noțiuni generale, componența și clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale
Varietatea activităților desfășurate în unitățile economice, impune contabilității rezolvarea problemelor în spiritul cerințelor pieței .
Principiul continuității activității întreprinderii poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului financiar dintre venituri si cheltuieli, dintre încasări și plăți.
Realizarea acestui echilibru presupune controlarea permanentă a capacității de plată a unității, a autonomiei financiare. Pentru a putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea datoriilor și creanțelor comerciale are ca obiective:
cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor agentului economic ce derivă din relațiile comerciale cu alte unități;
urmărirea încasării la timp a sumelor de la clienți și debitori, precum și achitarea la termen a datoriilor față de furnizori, creditori;
soluționarea corectă și în termen legal a decontărilor din operații în curs de clarificare;
soluționarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanțelor sau datoriilor, precum și a creșterii valorii acestora.
Pe parcursul realizării obiectivelor se urmărește permanent respectarea principiului necompensării. Așa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanțe și datorii, ele apar distinct în conturile întreprinderii, în acest fel se respectă cerința de imagine fidelă a întreprinderii. Excepție de la aceasta situație, sunt situațiile în care exista un acord scris (proces verbal de compensare)-creanțele și datoriile referitoare la același client respectiv furnizor.
Între obiectivele generale ale conducerii și organizării fiecarui agent economic, exercitarea funcției financiar-contabile presupune și reorganizarea modernă, raționalizarea și simplificarea sistemului și circuitului documentației primare corespunzător specificului unității.
Organizarea contabilității în relațiile comerciale este condiționată de mai mulți factori, dintre care amintim:
natura relațiilor de decontare;
formele de decontare;
instrumentele de decontare;
sistemul de creditare;
regimul reducerilor și momentul acordării lor.
În organizarea contabilității privind datoriile și creanțele comerciale, se ține seama de factorii amintiți și în funcție de aceștia, se stabilește fluxul informațional (documentele și circulația lor) precum și conturile în care se vor reflecta operațiunile respective.
Pe parcursul desfășurării activității, orice societate comercială cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de alta natura intră în relații cu terțe persoane fizice sau juridice, care generează drepturi (creanțe) și obligații (datorii). O pondere deosebit de mare revine relațiilor desfășurate cu furnizorii și clienții, și care formează operațiunile comerciale, adică cumpărările și vînzările de bunuri și servicii efectuate în mod curent pentru a-și realiza obiectul de activitate în scopul obținerii unui profit.
Operațiunea presupune o legătură organică existentă între 2 agenți economici:
unul numit furnizor, care oferă bunul sau serviciul și pentru care operația este o vînzare;
unul numit client, care plătește contravaloarea bunurilor sau serviciilor , pentru care operația este o cumpărare.
De cele mai multe ori, livrarea bunurilor și plata lor sunt fluxuri care se realizează în momente diferite de timp (fie furnizorul oferă bunul, iar plata se face ulterior, fie livrarea mărfurilor este precedată de acordarea unor avansuri), astfel se nasc datorii pentru beneficiar, client, și creanțe pentru furnizor.
În literatura de specialitate noțiunile de creanțe și datorii comerciale sunt tratate în mod diferit. Conform manualului „Contabilitate financiară”, coordonator A. Nederiță, creanțele comerciale reprezintă „acea parte a creanțelor care apare în cazul cînd momentul transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra mărfurilor, produselor și altor active livrate, precum și cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora”, iar datoriile comerciale „cuprind angajamentele de plată ale întreprinderii față de furnizori, antreprenori și alți creditori pentru activele procurate, avansurile primite și serviciile de care întreprinderea a beneficiat”.
În literatura de specialitate românească creanțele comerciale sunt redate prin noțiunea de „clienți”. Savanții români Oprea C., Ristea M. definesc creanțele comerciale drept „creanțe față de terți determinate de vînzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității întreprinderii”, iar „datoriile comerciale se creează în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii de bunuri materiale, lucrări și servicii primite ”.
În cadrul Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) nu există o definiție clară a creanțelor și datoriilor comerciale. Potrivit IAS 39 „Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare”, creanțele, inclusiv cele comerciale sunt privite drept „ active financiare nederivate ca plăți fixe sau determinabile și care nu sunt cotate pe o piață activă”.
În articolul 3 din Legea instituțiilor financiare nr 550-XIII din 21.07.1995, creanța se definește ca „orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent”.
Astfel, noțiunile nominalizate pot fi definite în următorul mod:
creanțele comerciale reprezintă relații de drepturi constatate ca urmare a faptelor economice economice care au fost efectuate în trecut și care fac obiectul activității de bază a întreprinderii;
datoriile comerciale sunt relații de obligații comerciale, constatate ca rezultat al faptelor economice care au fost efectuate în trecut și care fac obiectul activității de bază a întreprinderii.
Creanțele comerciale apar în cazul în care momentul livrării de bunuri și prestării de servicii nu coincide cu momentul încasării mijloacelor bănești.
Modul de contabilzare a creanțelor comerciale ale întreprinderilor autohtone este reglementat sub aspect general de prevederile „Bazelor conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare”, SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”,
SNC 11 „Contracte de construcții”, SNC 17 „Contabilitatea arendei (leasingului)”, SNC 18 „Venitul”, Comentariile cu privire 18 „Venitul”, SNC 21 „Efectele variațiilor cursurilor valutare”.
În componența creanțelor comerciale sunt incluse următoarele tipuri:
creanțe aferente facturilor comerciale;
corecții la creanțe dubioase;
creanțe pe termen scurt ale părților legate;
avansuri acordate.
În activitatea practică cele mai frecvent întîlnite sunt creanțele aferente facturilor comerciale și avansurile acordate.
Livrarea produselor și prestarea serviciilor, în urma cărora apar creanțele comerciale se efectuează în baza următoarelor documente primare:
factura fiscală;
factura de expediție;
proces – verbal de primire predare a serviciilor;
dispoziția de plată;
bonul de încasare;
proces – verbal de inventariere, etc.
Pentru generalizarea informației privind existența, formarea și achitarea creanțelor cu o durată nu mai mare de un an, aferente decontărilor cu cumpărătorii și clienții pentru produsele (mărfurile) livrate, serviciile prestate și avansurile acordate pot fi utilizate următoarele conturi sintetice din grupa 22 „Creanțe pe termen scurt”: 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 222 „Corecții la datorii dubioase”, 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”, 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.
În cadrul conturilor de evidență a creanțelor comerciale pot fi deschise subconturile (conturile de gradul II) prezentate în schema 1.1.
Componența subconturilor poate fi modificată în funcție de necesitățile informaționale ale întreprinderilor. În scopurile evidenței analitice pot fi utilizate și conturi de gradul III pentru fiecare cumpărător sau beneficiar.
Schema 1.1. Structura conturilor de evidență a creanțelor comerciale
(Sursa: Contabilitatea financiară Ediția a II-a. Chișinău, ACAP 2003 / Coordonator Alexandru Nederița)
Datoriile comerciale sunt obligații față de terți, ce apar ca urmare a derulării operațiunilor de aprovizionare cu bunuri și servicii necesare realizării activității de exploatare, precum și cele rezultate din avansurile sau aconturile primite de la clienți, reprezentînd contravaloarea bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi livrate sau prestate.
Recunoașterea, evaluarea și modul de contabilizare a datoriilor comerciale sunt reglementate sub aspect general de prevederile „Bazelor conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare”, SNC 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”, SNC 11 „Contracte de construcții”, SNC 17 „Contabilitatea arendei (leasingului)”, SNC 21 „Efectele variațiilor cursurilor valutare”.
În componența datoriilor comerciale se includ următoarele:
datorii pe termen scurt aferente facturilor comerciale;
datorii pe termen scurt față de părțile legate;
avansurile pe termen scurt primite.
Decontările privind achitarea datoriilor față de furnizori, de regulă, se efectuează prin virament, dar sînt posibile și decontări în numerar cu respectarea limitei stabilite prin Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992, cu modificările și completările ulterioare.
Decontările prin virament se efectuează conform Regulamentului privind decontările fără numerar în Republica Moldova nr.25/11-02 din 12.07.1996, cu modificările și completările ulterioare (în continuare – Regulament) aprobat prin hotărîrea Consiliului de Administrație al B.N.M.
Conform Regulamentului, formele de bază ale decontărilor prin virament se bazează pe :
dispoziția de plată – dispoziția dată de către plătitor băncii care îl deservește de a transfera beneficiarului o anumită sumă de bani;
dispoziția de plată acceptată – dispoziție de transfer a unei sume de bani dată de către plătitor băncii plătitoare prin oficiul poștal pe numele unor cetățeni (pensii, pensii alimentare, salarii, cheltuieli de deplasare, onorarii etc.);
cererea-dispoziție de plată – cererea beneficiarului către plătitor de a plăti, în baza documentelor de expediere remisi lui în afara băncii, valoarea producției livrate, serviciilor prestate și alte plăți conform contractului;
acreditivul – angajamentul unei bănci de a plăti o sumă determinată beneficiarului pentru marfa livrată sau serviciile prestate la prezentarea documentelor ce confirmă că marfa a fost expediată sau serviciile au fost prestate;
cecul – document de decontare prin care emițătorul de cec dă ordin băncii plătitoare de a plăti o anumită sumă de bani la prezentarea unui cec de către beneficiarul de cec;
dispoziția incaso (dispoziția incaso trezorerială) – dispoziția beneficiarului privind virarea incontestabilă a unei anumite sume de mijloace bănești din contul plătitorului fără consimțămîntul lui, în baza documentelor executorii sau a altor acte legislative care prevăd dreptul virării incontestabile.
Pe lîngă formele de decontări enumerate întreprinderea poate utiliza și cambiile. Modul de utilizare a acestora este stabilit Legea cambiei nr.1527-XII din 22.06.1993.
Există anumite reguli generale privind decontările care sînt obligatorii pentru bănci și clienții acestora. Astfel, conform punctului 4 din Regulament, unicul mijloc de plată legal pe teritoriul RM îl constituie moneda națională – leul moldovenesc, adică decontările în valută străină se permit numai cu partenerii de afaceri din alte țări. Totodată, potrivit punctului 6 din Regulament, nu se admite efectuarea de către o întreprindere a plății pentru achitarea angajamentelor (datoriilor, altor obligațiuni) alte întreprinderi față de o terță persoană.
Pentru generalizarea informației privind datoriile comerciale este destinată grupa 52 „Datorii comerciale pe termen scurt” a clasei 5 „Datorii pe termen scurt” a Planului de conturi contabile. Din grupa 52 „Datorii comerciale pe termen scurt” fac parte următoarele conturi sintetice : 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate” și 523 „Avansuri pe termen scurt primite”.
Componența conturilor de evidență a datoriilor comerciale pe termen scurt poate fi ilustrată în modul următor (schema 1.2).
Schema 1.2 Conturile de evidență a datoriilor comerciale pe termen scurt
(Sursa: Contabilitatea financiară Ediția a II-a. Chișinău, ACAP 2003 / Coordonator Alexandru Nederița)
Clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale joacă un rol important în contabilitate și în luarea deciziilor de către utilizatorii de informații financiare.
În literatura de specialitate autorii abordează diferite clasificări ale creanțelor și datoriilor comerciale. Astfel, în manualul „Contabilitate financiară” , coordonator A. Nederiță, creanțele și datoriile comerciale se divizează în 3 grupe:
creanțe/datorii comerciale pe termen scurt privind facturile comerciale, ce se constată în urma livrării de către întreprinderi a produselor, a executării lucrărilor sau prestării serviciilor;
avansuri pe termen scurt acordate/primite – creanțe și datorii ce se constată în cazul plății în avans a furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii;
creanțe/datorii comerciale pe termen scurt ale părților legate.
Contabilitatea românească clasifică creanțele comerciale în felul următor: clienți, clienți incerți sau în litigiu, efecte de primit de la clienți, clienți-facturi de întocmit și clienți – creditori. Datoriile comerciale la fel sunt grupate în furnizori, efecte de plăti, furnizori de imobilizări, efecte de plătit pentru imobilizări, furnizori – facturi nesosite, furnizori – debitori.
Ținînd cont de termenul de termenul de achitare, creanțele comerciale se pot clasifica în următoarele grupe: cu termen de achitare de 7 zile, cu termen de achitare de 14 zile, cu termen expirat de la 14 zile pînă la 21 zile, 21 – 30 zile, 30 – 60 zile, 60 – 90 zile, cu termen expirat peste 90 de zile. Această clasificare rezultă din practica internațională și permite efectuarea unei analize eficiente a debitorilor și într-un timp restrîns în scopul luării unor decizii oportune pentru accelerarea încasării creanțelor cu termenul de scadență depășit.
Pentru sintetizarea clasificării creanțelor și datoriilor comerciale se propune clasificarea lor după criteriile prezentate în tabelul 1.1.
Primele două criterii de clasificare a creanțelor și datoriilor comerciale din tabelul 1.1 sunt cele mai importante: în funcție de conținutul economic și termenul de încasare sau achitare a creanțelor și datoriilor comerciale, întrucît joacă un rol deosebit la recunoașterea și evaluarea lor în contabilitate, precum și la întocmirea rapoartelor financiare. Celelalte criterii menționate în tabel contribuie la eficientizarea organizării evidenței analitice și sintetice a decontărilor comerciale, analizei situației financiare a întreprinderii, întocmirea anexelor și a notelor explicative ale rapoartelor financiare anuale.
Tabelul 1.1
Clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale
Continuare tabel
Sursa: Sajin Iu.. „Contabilitatea și auditul decontărilor comerciale”
Clasificarea creanțelor și datoriilor comerciale după criteriile menționate constituie o bază pentru obținerea informațiilor necesare tuturor utilizatorilor de informații contabile.
1.2. Recunoașterea și evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale
La contabilizarea creanțelor și datoriilor comerciale apar două probleme principale: recunoașterea și evaluarea lor.
Recunoașterea reprezintă procesul de includere în rapoartele financiare a elementelor contabile, inclusiv a creanțelor și datoriilor comerciale. Potrivit principiilor contabilității de angajamente, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cînd tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit. Înregistrarea în contabilitate a creantelor si datoriilor se efectueaza în momentul constatarii drepturilor si obligațiilor.
Criteriile generale privind componența, modul de constatare și evaluare, de formare și de stingere a creanțelor și datoriilor comerciale ale înteprinderilor autohtone sunt reglementate de prevederile „Bazelor conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare”, SNC 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” , SNC 11 „Contracte de construcții”, SNC 18 „Venitul”, IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, IAS 39 „Instrumente financiare:recunoaștere și evaluare”.
Astfel, potrivit articolului 85 din Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, creanțele comerciale, care fac parte din active, sunt recunoscute în următoarele cazuri:
cînd sunt controlate de întreprindere ca rezultat al evenimentelor anterioare;
cînd valoarea acestora poate fi determinată cu un înalt grad de exactitate;
cînd există o certitudine întemeiată că în viitor acestea vor avea avantaj economic.
În reglementările contabile internaționale, precum și în literatura de specialitate străină există diverse criterii de recunoaștere a elementelor contabile, inclusiv a creanțelor și datoriilor comerciale. Astfel, conform Cadrului general al Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), orice element contabil ce corespunde definiției unui element al rapoartelor financiare trebuie recunoscut dacă se respectă următoarele condiții:
este probabil ca orice avantaj economic prevăzut să intre sau să iasă în/din întreprindere;
elementul are un cost sau o valoare care pot fi evaluate în mod credibil.
Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară din SUA (FASB) prevede patru criterii de recunoaștere a oricărui element contabil, inclusiv a creanțelor și datoriilor comerciale:
definiția – elementul contabil corespunde definiției obiectului dat;
măsurabilitatea – elementul poate fi evaluat cu un grad înalt de certitudine;
relevanța – informația despre elementul contabil este semnificativă și poate influența deciziile utilizatorilor de informație;
credibilitatea – informația, în mod reprezentativ, este veridică, verficabilă și neutră.
Astfel, creanțele și datoriile comerciale trebuie recunoscute în contabilitate la respectarea următoarelor cerințe:
elementele contabile să corespundă definițiilor creanțelor și datoriilor comerciale;
să fie controlate de întreprindere ca rezultat al evenimentelor anterioare (în baza drepturilor juridice asupra acestora);
să existe o certitudine întemeiată că în urma tranzacției avantajele economice se vor majora sau se vor diminua;
valoarea creanțelor și datoriilor comerciale să poată fi determintă cu un grad înalt de exactitate.
De asemenea, se consideră important faptul că recunoașterea creanțelor și datoriilor comerciale trebuie să se bazeze pe conceptul contabilității de angajamente și pe respectarea următoarelor principii contabile esențiale: necompensarea, autonomia întreprinderii, prevalența economicului asupra juridicului, periodicitatea. Recunoașterea creanțelor și datoriilor comerciale este nemijlocit corelată cu evaluarea acestora, care constituie o problemă majoră pentru orice compartiment al contabilității. Evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale este procedeul de determinare a sumelor creanțelor și datoriilor comerciale care vor fi reflectate în contabilitate și în rapoartele financiare în perioada de gestiune curentă.
În dependență de momentul efectuării pot fi evidențiate două momente de evaluare a creanțelor și datoriilor comerciale: evaluarea inițială și evaluarea ulterioară. Evaluarea inițială se efectuează atunci cînd o întreprindere trebuie să evalueze un activ sau o datorie la costul său istoric, ceea ce înseamnă valoarea justă a contraprestației oferite ( în cazul unui activ) sau primite (în cazul unei datorii) pentru aceasta. Costul istoric în Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare este cunoscut sub denumirea de valoare de intrare. Valoarea justă este conform IAS 18 „Venitul”, suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză , în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective. Într-un anumit mod aceste definiții se contrapun, după cum este ilustrat în figura 1.1.
Pe baza documentelor primare (factură fiscală, factură de expediție, proces verbal de primire-predare a serviciilor, ordinul de plată, bonul de încasare) creanțele comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu (cost istoric sau valoare justă) care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată sau prețul negociat plus taxa pe valoare adăugată (TVA), care se va aplica doar operațiunilor supuse impozitării. În situația în care clienților li se acordă și reduceri comerciale, valoarea nominală a creanței este redată de netul comercial diminuat de reducerea acordată. În cazul reducerilor financiare, scontul va reduce valoarea creanței inițiale printr-o înregistrare ulterioară, cel mai adesea sconturile de decontare se acordă printr-o factură de reducere. Creanțele comerciale exprimate în valută străină se contabilizează în monedă națională la cursul oficial al BNM, existent la data apariției acesteia, iar la întocmirea rapoartelor financiare – la cursul oficial al datei încheierii exercițiului. Diferențele de curs valutar dintre data intrării în patrimoniu a creanțelor comerciale și data încheierii exercițiului se înregistrează ca venituri din activitatea financiară (dacă acestea sunt favorabile) sau ca cheltuieli ale activității financiare (dacă diferențele sunt nefavorabile pentru întreprindere).
Datoriile comerciale se recunosc și se evaluează la fel ca creanțele comerciale, la suma nominală, inclusiv TVA și alte impozite și taxe care urmeză a fi achitate. Ele se reflectă în contabilitate în baza conceptului contabilității de angajamente – atunci cînd au fost înregistrate în documentele contabile, fiind incluse în rapoartele financiare în perioada la care se referă, dar nu atunci cînd se plătesc mijloacele bănești sau se transmit alte active în schimb. Datoriile comerciale pot fi exprimate în valută națională atunci cînd provin din țară, sau în valută străină – dacă provin din străinătate. Datoriile comerciale în valută străină sunt reflectate în contracte, documente primare de achiziționare a mărfurilor, însă la etapa înregistrării în conturile contabile și rapoartele financiare datoriile trebuie recalculate în valută națională. Datoriile comerciale se înregistrează în baza documentelor de livrare cu regim special, care însoțesc bunurile intrate de la furnizori sau serviciile prestate de către aceștia. Pentru livrările impozabile cu TVA se întocmesc facturi fiscale, iar pentru livrările neimpozabile – facturi de expediție. Pentru unele bunuri materiale sunt necesare documente suplimentare. Astfel, la livrarea produselor alimentare se prezintă certificatul de calitate. Achitatea datoriilor comerciale față de furnizori pentru bunurile procurate în țară și peste hoatarele ei se reflectă în contabiliate în funcție de modalitățile de decontări: prin conturi bancare, în numerar, în baza creditelor bancare, prin schimb de mărfuri sau servicii, prin cambii emise, etc.
Un caz particular la evaluarea inițială a creanțelor și datoriilor comerciale o constituie valoarea actualizată, care reprezintă o estimare la timpul prezent a valorii în funcție de fluxurile de beneficii viitoare ce apar în desfășurarea normală a activității, adică actualizarea unei valori care devine disponibilă mai tîrziu. Altfel spus, este vorba de o valoare actuală care este determinată cu ajutorul viitorului. Actualizarea unor sume care vor fi primite în viitor este necesară avînd în vedere că o sumă primită în prezent valorează mai mult decît aceeași sumă primită peste un an sau la o altă dată viitoare. Factorii determinanți ai actualizării sunt: riscul aferent primirii sumelor care se încasează și pierderea de oportunitate legată de investițiile alternative ale respectivei sume (de exemplu, obținerea unei dobînzi în urma unor plasamente financiare). Capitalizarea permite determinarea unei valori viitoare a unei sume plasate cu o anumită rată de fructificare (fie rata dobînzii). Actualizarea permite să se cunoască cît valorează azi o sumă Sn care s-ar obține peste n ani, ținînd cont de faptul că dacă s-ar dispune azi de suma respectivă, aceasta s-ar putea fructifica cu o anumită rentabilitate.Evaluarea ulterioară (bilanțieră, de inventar) se efectuează la data întocmirii rapoartelor financiare sau la momentul inventarierii elementelor patrimoniale. După recunoașterea inițială, o întreprindere trebuie să evalueze la cost amortizat toate creanțele și datoriile netranzacționate și la valoare justă în cazul celor tranzacționate.
Costul amortizat reprezintă „valoarea la care activul financiar sau datoria financiară a fost evaluată la momentul recunoașterii inițiale minus ramursările de principal, plus sau minus amortizarea acumulată utilizînd metoda dobînzii efective pentru fiecare diferență dintre valoarea inițială și valoarea de scadență și minus orice reducere directă pentru depreciere sau imposibilitatea de recuperare”. Așadar, costul amortizat nu este altceva decît valoarea probabilă de încasat a creanțelor sau de plată a datoriilor, constituindu-se după caz provizioane pentru deprecierea creanțelor, pentru creșterea datoriilor, precum și pentru sumele aflate în litigiu. În cazul valorii juste, la evaluarea ulterioară, cea mai bună dovadă pentru ea o constituie prețurile cotate pe o piață activă. Dacă piața pentru un instrument financiar nu este activă, entitatea stabilește valoarea justă utilizînd o tehnică de evaluare: valoarea-timp a banilor, riscul de credit, cursuri de schimb a valutelor, prețurile mărfurilor etc. Evaluarea bilanțieră se va face, deci, cu respectarea principiului fidelității. Creanțele comerciale sunt înregistrate în contabilitate la valoarea lor nominală și din prudență se constituie un provizion pentru depreciere, atunci cînd apare o pierdere probabilă.
Figura 1.1. Specificarea noțiunilor de evaluare a creanțelor și datoriilor comerciale
(Sursa: Constantin Ș. „Evaluarea creanțelor și datoriilor”)
În opinia autorului, recunoașterea și evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale în condițiile aplicării reglementărilor contabile internaționale va ridica nivelul de siguranță în ceea ce privește veridicitatea informațiilor furnizate de întreprinderi.
CAPITOLUL II. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE LA I.M.”EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.
2.1. Contabilitatea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale
Conform Legii Contabilității, elementele contabile, inclusiv creanțele pe termen scurt aferente facturilor comerciale, sunt contabilizate în baza documentelor primare și centralizatoare. La etapa actuală întreprinderile autohtone utilizează ca documente primare pentru contabilizarea creanțelor comerciale factura de expediție, factura fiscală, procesul-verbal de prestare a serviciilor, actul de primire-predare, nota de contabilitate. Cel mai răspîndit document primar în baza căruia se fac decontările valorilor materiale livrate, serviciilor prestate este factura fiscală. Dacă bunurile și serviciile nominalizate conform legislației în vigoare nu se supun impozitării cu TVA, la comercializarea acestora se perfectează factura de expediție. În toate cazurile de livrare, valoarea livrării impozabile conform facturii fiscale va fi reflectată, în conformitate cu articolul 118 din Codul Fiscal în Registrul de evidență a livrărilor și în Declarația privind TVA. Registrul menționat cuprinde informație referitoare la denumirea și codul fiscal al cumpăratorului, numărul și seria documentelor în baza cărora s-a petrecut livrarea, data livrării, valoarea livrării cu TVA, suma TVA aferentă livrării, suma fără TVA. Totodată, acești indicatori urmează a fi înscriși și în registrele de evidență a decontărilor cu cumpărătorii, structura cărora depinde de forma de contabilitate aplicată de întreprindere.
Evidența analitică a creanțelor comerciale pe termen scurt se ține pe fiecare debitor, pe termene de formare și achitare a acestora și pe fiecare document de încasare a acestora. Pentru generalizarea informației privind existența, formarea și achitarea creanțelor cu o durată nu mai mare de un an aferente decontărilor cu cumpărătorii și clienții pentru produsele (mărfurile) expediate, lucrările executate și serviciile prestate la prețuri de livrare și tarife inclusiv TVA este destinat contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”. Contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă formarea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale, iar în credit – achitarea lor. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă suma creanțelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune. La contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” pot fi deschise următoarele subconturi: 2211 „Facturi de primit din țară”, 2212 „Facturi de primit din străinătate”, 2213 „Cambii primite”. În cadrul conturilor de evidență a creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale pot fi deschise și conturi de gradul III pentru fiecare cumpărător sau beneficiar în scopul evidenței analitice.
Creanțele aferente facturilor comerciale apar în momentul livrării produselor finite (serviciilor) clienților cu încasarea ulterioară (fig. 2.1).
2. Livrarea mărfurilor (serviciilor)
1. 1.
Fig. 2.1 Schema privind ordinea acțiunilor în cazul livrării mărfurilor (serviciilor) cu încasarea ulterioară
(Sursa: Grigoroi Lilia, Bîrcă Aliona „Ghid la contabilitatea întreprinderii”)
În baza facturii ( Anexa 3), la data de 02 aprilie 2013, I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a livrat produse finite clientului său „SELINA AC” SRL în valoare de 37210 lei. Conform acestei Anexe se înregistrează următoarele operațiuni contabile:
1. Reflectarea datoriei cumpărătorului (clientului) pentru mărfurile vîndute la prețuri de livrare în baza facturii fiscale (fără TVA):
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 37210 lei;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări” – 37210 lei.
Creanțele comerciale se reflectă în contabilitate ținînd cont de formele de achitare posibile:
contra mijloacelor bănești;
pe seama avansurilor primite;
prin schimb de active;
prin cambiile emise de cumpărător.
La I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. creanțele comerciale se achită contra mijloacelor bănești, pe seama avansurilor primite și prin decontarea reciprocă a datoriilor și creanțelor.
Achitarea creanțelor contra mijloacelor bănești:
In cazul in care are loc încasarea mijloacelor bănești în numerar pentru achitarea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se inregistreaza urmatoarele operatiuni economice:
Debit contul 241 „Casa”, subcontul 2411 „Casa în valută națională”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, subcontul 2211 „Facturi de primit din țară” .
Conform ordinului de plată nr. 5587 (Anexa 4 ), la data de 24 mai 2013 a fost încasată datoria clientului SRL „IUNES GROUP” privind producția livrată în valoare de 301010 lei. Conform acestei Anexe se înregistrează următoarea operațiune contabilă:
Se reflectă încasarea mijloacelor bănești prin virament pentru achitarea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 301010,00 lei;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, subcontul 2211 „Facturi de primit din țară” – 301010,00 lei.
Achitarea creanțelor pe seama avansurilor primite:
Reflectarea trecerii avansului în contul stingerii creanțelor:
Debit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
Conform datelor din Bilantul Contabil al Raportului Financiar (Anexei 5) în decursul anului 2011, la I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a avut loc achitarea cranțelor comerciale pe seama avansurilor primite în valoare de 222261 lei.
Achitarea creanțelor pe seama datoriilor față de furnizori și antreprenori (în cazul efectuării decontărilor prin compensarea cererilor reciproce)
Reflectarea decontării reciproce a creanțelor cu datoriile:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
Conform Anexei 5 în decursul anului 2011, la I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.a avut loc achitarea cranțelor comerciale pe seama datoriilor față de furnizori și antreprenori în valoare de 58004470 lei.
La I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A., pe parcursul anului 2011 nu s-a înregistrat achitarea creanțelor comerciale pe seama cambiilor emise de cumpărător și prin schimb de active. Formulele contabile aferente acestor modalități de achitare a creanțelor comerciale sunt următoarele:
Achitarea creanțelor comerciale prin cambiile emise de cumpărător:
Se reflectă acceptarea cambiei de către vînzător:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, subcontul 2213 „Cambii primite”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”.
Se reflectă valoarea TVA aferentă cambiei acceptate:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” .
3. Se reflectă dobînda calculată aferentă cambiei:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”,
subcontul 2213 ”Cambii primite”;
Credit contul 515 „Venituri anticipate curente”.
Achitarea creanțelor prin schimb de active:
1. Se reflectă datoria cumpărătorului pentru mărfurile livrate:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”.
2. Reflectarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
3. Se reflectă valoarea materialelor intrate în schimbul mărfurilor vîndute:
Debit contul 211 “Materiale”;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
4. Se reflectă suma TVA aferentă materialelor intrate:
Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” ;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
5. Se reflectă anularea creanțelor și datoriilor provenite din schimbul de active:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
6. Se reflectă suma creanțelor achiate contra mijloacelor bănești:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută străină”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
De asemenea creanțele pot fi achitate în valută străină, în acest caz pot apărea diferențe de curs valutar. La întreprinderea analizată pentru anul 2011 nu s-a înregistrat achitarea creanțelor comerciale în valută străină.
Astfel, modul de reflectare în contabilitate a creanțelor achitate în valută străină se prezintă în felul următor:
1. Se reflectă datoria cumpărătorului pentru mărfurile livrate pentru export:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, subcontul 2212 „Facturi de primit din străinătate”;
Credit 611 „Venituri din vînzări”.
2. Se reflectă achitarea creanțelor de către cumpărătorul străin:
Debit contul 243 „Conturi curente în valută străină”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, subcontul 2212 „Facturi de primit din străinătate”.
Se reflectă diferența de curs valutar aferentă creanței achitate:
Reflectarea diferenței favorabile de curs valutar:
Debit contul 243 „Cont curent în valută străină” ;
Credit contul 622 „Venituri din actvitatea financiară”.
Reflectarea diferenței nefavorabile de curs valutar:
Debit contul 722 „Cheltuieli ale activității financiare”;
Debit contul 243 „Cont valutar”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
Există cazuri cînd întreprinderile acordă cumpărătorilor reduceri de preț, înlesniri pentru a facilita achitarea creanțelor de către cumpărători și a stimula creșterea vînzărilor. Reducerile de preț pot fi:
Reduceri de natură comercială – ce se acordă pentru defecte de calitate sau neconformitate a bunurilor furnizate cu condițiile contractuale, pentru clienții permanenți, pentru volumul mari de vînzări.
Reduceri de natură financiară – ce se acordă pentru achitarea datoriilor înainte de termenul stabilit de plată și se numesc sconturi de decontare.
Modul de reflectare în contabilitate a reducerilor de prețuri acordate depinde de perioada în care au fost înregistrate reducerile. Astfel reducerile de prețuri pot fi acordate în următoarele momente:
în momentul vînzării mărfurilor;
după vînzarea mărfurilor, și anume:
pînă la reflectarea veniturilor în rapoartele fianciare anuale;
după reflectarea veniturilor în rapoartele fianciare anuale.
În cazul cînd întreprinderile acordă reduceri de preț după reflectarea veniturilor în rapoartele fianciare anuale se utilizează contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute”.
În funcție de perioada în care se efectuează achitarea creanțelor comerciale se înregistrează următoarele formule contabile aferente acordării reducerilor de preț:
Achitarea se efectuează în momentul livrării
În acest caz reducerile de prețuri acordate se iau în considerație la perfectarea documentelor de livrare a mărfurilor, în baza cărora se întocmește o formulă contabilă unică pentru reflectarea veniturilor din vînzări. Altfel spus, la suma reducerilor nu se efectuează o înregistrare contabilă suplimentară privind corectarea veniturilor.
Formula contabilă este următoarea:
Debit contul 241 „Casa” sau
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Achitarea se efectuează pînă la reflectarea veniturilor în rapoartele financiare
În acest caz se întocmesc următoarele formule contabile:
1. Reflectarea valorii mărfurilor livrate:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
2. Achitarea creanțelor, luînd în considerație reducerile de prețuri acordate:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
3. Stornarea creanțelor și veniturilor la suma reducerilor de prețuri (pînă la reflectarea veniturilor în rapoartele financiare) :
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Achitarea se efectuează după reflectarea veniturilor în rapoartele financiare anuale
Formulele contabile vor fi următoarele:
La momentul livrării mărfurilor:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Achitarea creanțelor, luînd în considerație reducerile de prețuri acordate:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
Reflectarea reducerilor de prețuri (fără TVA):
Debit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
Înregistrarea pierderilor din reducerile de prețuri (fără TVA):
Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” sau contul 538 „Rezerve pentru cheltuieli și plăți preliminate”;
Credit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute”.
Stornarea sumei TVA :
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. acordă reduceri de preț la mărfurile vîndute numai în momentul vînzării mărfurilor. Aceste reduceri se iau în considerații la perfectarea documentelor de livrare a mărfurilor.
2.2. Contabilitatea avansurilor pe termen scurt acordate
O altă modalitate de decontare solicitată în contracte la derularea tranzacțiilor comerciale o constituie livrarea cu plată anticipată (în avans). Fiecare furnizor de bunuri dorește să aibă încredere în achitarea acestora de către cumpărător. De aceea, în operațiunile de efectuare a livrărilor deseori în contractele încheiate se negociază plata anticipată pentru bunurile care urmează a fi expediate. În practica contabilă orice avans încasat este urmărit cu atenție, întrucît Codul fiscal califică avansul drept livrare impozabilă cu TVA. În scopuri fiscale este necesar, deci, de a calcula TVA din avans și a reflecta obligația față de buget privind TVA. Problema care trebuie rezolvată permanent este de a urmări dacă sumele înregistrate în conturile curente sunt avansuri încasate de la clienți sau plăți efective ale bunurilor anterior livrate.
Pentru generalizarea informației privind avansurile pe termen scurt acordate furnizorilor, antreprenorilor, altor creditori în contul livrării mărfurilor și materialelor altor active sau în cazul executării lucrărilor, prestării serviciilor, precum și privind achitarea produselor, lucrărilor primite de la clienți pe măsura finisării parțiale pe un termen nu mai mare de un an este destinat contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.
Contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate” este un cont de activ. În debitul contului se reflectă sumele avansurilor pe termen scurt acordate, iar în credit se reflectă sumele avansurilor, înregistrate pentru stingerea datoriilor față de furnizor sau antreprenor. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă avansurile acordate, dar încă neînregistrate la finele perioadei de gestiune.
La contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate” pot fi deschise următoarele subconturi:
2241 „Avansuri pe termen scurt acordate în țară”;
2242 „Avansuri pe termen scurt acordate în străinătate”.
Evidența analitică a avansurilor pe termen scurt acordate se ține pe fiecare benificiar de avans în parte cu indicarea destinației avansului și datei acordării.
Acordarea și utilizarea avansurilor se reflectă în contabilitate prin întocmirea următoarelor formule contabile:
1. La acordarea avansurilor în contul livrării activelor (prestării serviciilor):
Debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”;
Credit contul 241 „Casa”;
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 243 „ Conturi curente în valută străină”.
2. La utilizarea sumelor avansurilor acordate anterior pentru stingerea datoriilor față de furnizori și antreprenori:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”;
Debit contul 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate”;
Credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.
Dacă operația comercială din anumite cauze nu a avut loc, atunci avansul este restituit:
3. Restituirea avansurilor anterior acordate pentru care nu s-a efectuat livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor:
Debit contul 241 „Casa”;
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 243 „ Conturi curente în valută străină”;
Credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.
Dacă avansul nu este restituit și operația comercială nu a avut loc din cauza falimentării furnizorului sau refuzului acestuia de a restitui suma în cauză, atunci această sumă se casează la alte cheltuieli operaționale:
4. Se reflectă trecerea la cheltuielile perioadei avansurilor anterior acordate:
Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaționale”, subcontul 7149 „Alte cheltuieli operaționale”;
Credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”
2.3. Contabilitatea altor creanțe
Pentru majorarea volumului de vînzări întreprinderile acceptă vînzările de mărfuri și servicii cu achitarea în rate. În astfel de situații unele sume nu vor fi achitate de cumpărători, adică vor deveni datorii dubioase. Creanțele devin datorii dubioase în cazurile în care:
cumpărătorul este considerat insolvabil, iar creanța nu are acoperire garantată;
sunt întocmite documente care permit de a considera dubioase careva datorii;
termenul de prescripție prevăzut de legislația în vigoare a expirat.
Anual la orice întreprindere se efectuează inventarierea decontărilor cu debitorii și creditorii și constă în verificarea corectitudinii și justeții existente în conturile evidenței contabile a sumelor creanțiere și obligatorie. În Regulamentul privind inventarierea se menționează că „pentru creanțele la care au expirat termenul de subscriere se întocmește o notă în care se indică persoanele vinovate de expirarea acestor termene”. Prin urmare, este necesar ca pentru fiecare categorie de creanțe de evaluat posibilitățile reale de încasare în momentul întocmirii raportului financiar.
Soldurile efective ale creanțelor se stabilesc de comisia de inventariere. Acestea trebuie să fie confirmate prin documente justificative.
Rezultatele inventarierii se înscriu în lista de inventariere a creanțelor în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitor, în caz contrar în baza documentelor justificative.
Sumele diminuării sau majorării creanțelor constatate la inventariere, în funcție de caracterul, motivele, perioadei apariției lor se reflectă ca corectări ale:
veniturilor sau cheltuielilor anului de gestiune;
profiturile sau pierderile anului precedent constate în anul de gestiune;
valorii activelor procurate.
În final, se evidențiază 2 tipuri de creanțe:
creanțe care vor fi încasate – certe;
creanțe care nu sunt real pentru recuperare – incerte.
Dubioase se consideră creanțele la care a expirat termenul de prescripție, care nu au o acoperire garantată și nu pot fi încasate de la cumpărători. Termenul de prescripție reprezintă perioada pe parcursul căruia întreprinderea poate să intenteze o plîngere pentru neîndeplinirea obligațiunilor debitorului.
Pentru reflectarea creanțelor dubioase se utilizează contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” destinat generalizării informației privind existența, formarea și utilizarea rezervelor pentru datoriile dubioase aferente procurărilor de către cumpărători a bunurilor materiale cu plată ulterioară. Contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” cu funcția contabilă de pasiv este contrar în raport cu contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”. Constituirea rezervelor pentru datoriile dubioase se reflectă în creditul contului 222 „Corecții la creanțe dubioase”, iar în debitul acestuia se reflectă utilizarea rezervei la stingerea sumelor creanțelor dubioase. Soldul contului este creditor și reprezintă suma rezervelor neutilizate la finele perioadei de gestiune.
Rezerva creată la contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” se utilizează numai pentru casarea creanțelor compromise care au apărut în cadrul operațiilor comerciale ale întreprinderii, celelalte creanțe nu pot fi stinse din contul acestei rezerve.
Decontarea creanțelor comerciale dubioase în contabilitatea financiară se efectuează în baza următoarelor documente:
lista de inventariere a creanțelor și datoriilor;
ordinul conducătorului întreprinderii privind decontarea creanțelor.
Decontarea creanțelor comerciale dubioase este posibilă prin:
1) raportarea directă a creanțelor dubioase la cheltuielile perioadei;
2) decontarea creanțelor dubioase pe seama rezervelor pentru datoriile dubioase create anterior.
Metoda decontării directe a creanțelor dubioase prevede raportarea acestora la cheltuieli în perioada de gestiune în care au fost constatate, însă aplicarea ei în practică conduce la încălcarea principiului prudenței, deoarece suma creanțelor dubioase nu se reflectă la veniturile constatate anterior în perioada respectivă în baza principiului specializării exercițiilor. Conform metodei specifice suma creanțelor reflectată în bilanț nu poate fi considerată reală, întrucît și suma care se consideră dubioasă nu va fi rambursată.
La suma datoriilor dubioase anuale prin decontarea directă se întocmește formula contabilă:
Debitul contului 712 „Cheltuieli comerciale”
Creditul contului 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”.
Metoda decontărilor creanțelor dubioase pe seama rezervelor create în aceste scopuri este mai acceptabilă. Aplicarea ei permite reflectarea pierderilor privind datoriile dubioase în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune în care au fost constatate veniturile aferente acestor pierderi, dar nu în perioada în care s-a constatat că clientul nu este în stare să achite datoria. În astfel de cazuri metoda care prevede crearea rezervelor pentru datoriile dubioase poartă un caracter de evaluare. Evaluarea rezervelor respective poate fi efectuată prin:
calcularea cotei pierderilor;
gruparea creanțelor comerciale după termenul de achitare.
Cota pierderilor privind datoriile dubioase se stabilește în raport cu unul din următorii indicatori acceptați în politica de contabilitate:
volumul vînzărilor nete;
volumul vînzărilor în rate;
suma totală a creanțelor neachitate la data întocmirii bilanțului contabil.
Metoda calculării procentului de la suma vânzărilor nete presupune determinarea cotei părți a creanțelor comerciale, care trebuie inclusă în cheltuielile perioadei în baza procentului mediu al creanțelor dubioase ale anilor precedenți, înmulțit cu volumul total de vînzări nete în rate ale perioadei de gestiune curente. Acest procent este stabilit de către întreprindere desinestătător, în baza datelor perioadelor trecute.
Prin această metodă se determină valoarea probabilă a venitului din volumul total al vînzărilor nete în rate (sau total nete), care nu va fi primită. Aceasta se constată ca cheltuială a perioadei de gestiune, formînd rezerva privind creanțele dubioase.
Cota procentuală medie a creanțelor dubioase se indică în politica de contabilitate a întreprinderii și se utilizează în cursul anului. Uneori acest procent poate fi modificat în cursul anului, dacă intervin factori extraordinari în economie, în sfera politică etc.
Utilizînd metoda dată, se respectă principiul corespunderii cheltuielilor cu venitul pe care le-au generat. Metoda dată nu ia în considerație soldul la contul 222 „Corecții la datorii dubioase” și sumele creanțelor, a căror scadență este diferită. Aceste solduri sunt corectate în cazul utilizării metodei de grupare a creanțelor după termenul de achitare.
În conformitate cu această metodă, în contabilitate are loc gruparea creanțelor comerciale în dependență de termenul de stingere. Dacă creanța nu a fost achitată în termen, ea este considerată restantă.
Cu cît crește perioada restantă, cu atît se micșorează probabilitatea stingerii datorii date. Gruparea creanțelor în funcție de perioada restanțieră permite luarea unor decizii privind lucrul cu cumpărătorii și clienții, modernizarea sistemului de decontări și preîntâmpinarea pierderilor legate de creanțele dubioase.
Constituirea rezervelor privind creanțele dubioase se înregistrează prin formula contabilă:
Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”;
Credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase”.
La decontarea creanțelor compromise din contul rezervei create în acest scop se întocmește formula contabilă:
Debit conturile 222 „Corecții la creanțe dubioase”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”
Restabilirea creanțelor anterior declarate ca compromise se reflectă prin formula contabilă:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”;
Credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase”.
În conformitate cu p. (1) art. 116 al Codului Fiscal se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate aferente livrării efectuate care ulterior a fost declarată drept datorie compromisă conform legislației. Astfel, modul de reflectare a TVA aferent creanțelor dubioase în contabilitate depinde de faptul dacă creanța este recunoscută ca datorie compromisă în scopuri fiscale sau nu și anume de faptul dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute de alineatul (1) art. 31 al Codului Fiscal (existența confirmării organului de drept privind nerambursarea datoriei).
În primul caz suma TVA aferentă creanțelor dubioase se trece în cont prin stornare (înregistrare cu semnul „minus”):
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
În caz contrar (lipsa confirmării sus-numite) suma TVA aferentă creanțelor dubioase se raportează la cheltuieli fără dreptul de deducere în scopuri fiscale a acestor cheltuieli:
Debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”.
Creanțele dubioase decontate nu se anulează, ci se reflectă în contul extrabilanțier 941 „Creanțe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi” pe parcursul perioadei stabilite de legislație sau a Politicii de Contabilitate a întreprinderii (de regulă 5 ani). Această măsură este necesară pentru urmărirea posibilității de încasare a sumelor decontate în cazul modificării situației financiare a debitorului:
Debit contul 941 „Creanțe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi” – la suma creanțelor dubioase decontate ale debitorului insolvabil.
Credit contul 941 „Creanțe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi” – excluderea acestora din contul extrabilanțier la expirarea termenului sau în legătură cu încasarea creanțelor decontate anterior ca creanțe dubioase.
Decontarea se efectuează pe fiecare creanță compromisă și pe debitor.
La restabilirea creanțelor dubioase decontate anterior sumele acestora se recunosc ca venituri a perioadei în care aceste creanțe au fost restabilite.
Creanțele dubioase exprimate în valută străină se reflectă la cursul în vigoare la data decontării lor, stabilite de BNM sau în contract.
Decontarea, restabilirea și achitarea creanțelor dubioase se reflectă prin următoarele formule contabile:
1. Se reflectă decontarea din contul provizioanelor privind creanțele compromise a creanțelor compromise (fără TVA) privind facturile comerciale:
Debit contul 222 „Corecții la datorii dubioase”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
2. Se reflectă TVA aferentă sumei creanțelor compromise decontate:
Debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
3. Se reflectă în contul extrabilanțier suma creanțelor compromise decontate:
Debit contul 941 „Creanțe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi”.
4. Se reflectă restabilirea creanțelor privind facturile comerciale (fără TVA) decontate anterior ca creanțe compromise din contul provizioanelor privind creanțele compromise:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 612 „Alte venituri operaționale”.
5. Se reflectă TVA aferentă sumei creanțelor restabilite, decontate anterior ca creanțe compromise:
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”;
Credit contul 535 „Datorii preliminate”.
6. Se reflectă încasarea mijloacelor bănești în contul achitării creanțelor decontate anterior ca creanțe compromise:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
7. Se reflectă TVA aferentă sumei creanțelor încasate, decontate anterior ca creanțe compromise:
Debit contul 535 „Datorii preliminate”;
Credit contul 534 „Datorii pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.
8. Se reflectă decontarea sumei creanțelor reflectate în contabilitatea extrabilanțieră:
Credit contul 941 „Creanțe ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi”;
La întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. nu se crează rezerve pentru creanțe dubioase ceea ce reprezintă un moment negativ pentru activitatea întreprinderii deoarece există riscul de încetinire a mișcării activelor curente din circuitul economic al întreprinderii ceea ce ar putea cauza unele dificultăți în achitarea obligațiilor sale.
La categoria creanțelor comerciale se includ creanțele pe termen scurt ale părților legate, evidența contabilă a cărora se ține cu ajutorul contului 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate” care este destinat pentru generalizarea informației privind existența, înregistrarea și achitarea creanțelor curente ale părților legate (întreprinderilor – fiice, asociate, etc). Contul respectiv este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă apariția creanțelor părților legate iar în credit – achitarea acestora. Soldul contului este debitor și reprezintă suma creanțelor curente ale părților legate la finele perioadei de gestiune. Evidența analitică se ține pe fiecare debitor și pe termene de înregistrare.
Printre formulele contabile care pot fi întocmite, prezentăm:
1. Reflectarea creanțelor părților legate aferente produselor vîndute în baza documentelor de plată fără TVA și accize:
Debit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”.
2. Reflectarea sumei TVA, care urmează a fi primită de la cumpărător:
Debit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
3. Reflectarea diferențelor de curs valutar favorabile aferente creanțelor în valută străină la finele perioadei de gestiune:
Debit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”;
Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”.
Pentru stingerea creanțelor pe termen scurt ale părților legate pot fi întocmite următoarele formule contabile:
Încasarea creanțelor pe termen scurt ale părților legate:
Debit contul 241 „Casa”;
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”;
Debit contul 243 „Conturi curente în valută străină”;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
Reflectarea valorii mărfurilor vîndute, returnate de către cumpărători și sumelor reducerii de prețuri:
Debit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute”;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
Reflectarea valorii de intrare a activelor primite prin schimbul cu alte active:
Debit contul 111 „Active nemateriale”;
Debit contul 123 „Mijloace fixe”;
Debit contul 211 „Materiale”;
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”;
Debit contul 231 „Investiții pe termen scurt în părți legate”;
Debit contul 232 „Investiții pe termen scurt în părți nelegate”;
Debit contul 217 „Mărfuri”;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
Reflectarea diferențelor de curs valutar nefavorabile aferente creanțelor în valută străină la finele perioadei de gestiune:
Debit contul 722 „Cheltuieli ale activității financiare” ;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
Achitarea creanțelor pe seama:
a) datoriilor față de furnizori:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” ;
Debit contul 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate” ;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
avansurilor primite:
Debit contul 523 „ Avansuri pe termen scurt primite” ;
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
Întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. nu este o întreprindere-mamă, întreprindere-fiică și nici întreprindere asociată, de aceea în evidența contabilă nu se reflectă contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate”.
2.4. Contabilitatea datoriilor comerciale
Datoriile comerciale cuprind angajamentele de plată ale întreprinderii față de furnizori, antreprenori și alți creditori pentru activele procurate, avansurile primite și serviciile de care întreprinderea a beneficiat. Evidența analitică a datoriilor comerciale se ține pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, pe termene de apariție și de stingere a datoriilor.
Datoriile pe termen scurt privind facturile comerciale reprezintă datoriile care apar la întreprindere față de părțile nelegate în consecința procurării activelor nemateriale, stocurilor de mărfuri și materiale, activelor materiale pe termen lung, precum și în cazul executării diverselor lucrări și servicii contra plată la comandă. Datoriile pe termen scurt privind facturile comerciale se constată (se reflectă în conturi) prin metoda specializării exercițiilor (metode calculării), adică pe măsura apariției lor indiferent de momentul achitării efective a mijloacelor bănești.
Pentru generalizarea informației privind decontările cu furnizorii și antreprenorii este destinat contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. Este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se reflectă datoriile aferente facturilor primite de la furnizori și antreprenori, iar în debit – achitarea lor. Soldul acestui cont este creditor și reprezintă datoriile pe termen scurt ale întreprinderii față de furnizori și antreprenori la finele perioadei de gestiune. La contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” pot fi deschise următoarele subconturi : 5211 „Facturi de achitat în țară”, 5212 „Facturi de achitat în străinătate”, 5213 „Cambii emise”.
Evidența analitică se ține pe furnizori (antreprenori), documente spre plată și alte direcții stabilite de politica de contabilitate a întreprinderii.
În baza acestor date se fac înregistrări în Registrul de evidență a procurărilor (Anexa 6) . Registrul menționat cuprinde informație referitoare la denumirea și codul fiscal al furnizorului, numărul și seria documentelor în baza cărora s-a petrecut procurarea, data procurării, valoarea procurării cu TVA, suma TVA aferentă procurării, suma fără TVA.
Obligațiile întreprinderii aferente facturilor comerciale apar în momentul procurării mărfurilor (serviciilor) cu achitarea ulterioară (fig. 2.2):
2. Recepționarea mărfurilor (serviciilor)
1. 1.
1.1.
Fig. 2.2 Schema privind ordinea acțiunilor în cazul procurării mărfurilor (serviciilor) cu achitarea ulterioară
(Sursa: Grigoroi Lilia, Bîrcă Aliona „Ghid la contabilitatea întreprinderii”)
Modul de utilizare a conturilor de evidență a datoriilor comerciale pe termen scurt aferente facturilor comerciale la procurarea activelor și beneficierea de servicii este reflectat cu ajutorul următoarelor formule contabile:
La reflectarea valorilor materiale intrate de la furnizori (fără TVA):
Debit contul 111 „Active nemateriale” ;
Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuție” ;
Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” ;
Debit contul 123 „Mijloace fixe” ;
Debit contul 211 „Materiale” ;
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” ;
Debit contul 217 „Mărfuri” ;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
La reflectarea valorii serviciilor prestate de către furnizori și antreprenori (fără TVA):
Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuție” ;
Debit contul 211 „Materiale” ;
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” ;
Debit contul 217 „Mărfuri” ;
Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” ;
Debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative” ;
Debit contul 721 „Cheltuieli ale activității de investiții” ;
Debit contul 722 „Cheltuieli ale activității financiare” ;
Debit contul 811 „Producția de bază” ;
Debit contul 812 „Activități auxiliare” ;
Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producție” ;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
Conform art. 102 din Codul fiscal, subiecții impozabili înregistrați ca plătitori de TVA au dreptul la trecerea în cont a TVA achitată sau care urmează a fi achitată privind valorile materiale și serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător în cazul cînd dispun de:
factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate în țară pentru care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA ;
documentul eliberat de autoritățile vamale care confirmă achitarea TVA aferentă mărfurilor importate.
La suma TVA aferentă procurărilor efectuate în țară se întocmește formula contabilă:
Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” ;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
Conform facturii fiscale BV6222508 din 2 mai 2013 (Anexa 7), I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a procurat carcasa metalica cu tend cu logo cu Effes. În baza acestui exemplu se întocmește următoarele formule contabile:
Debit contul 211 „ Materiale” – la valoarea materialelor achiziționate fără TVA de 68240 lei;
Debit contul 534 „ Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa pe valoare adaugată” – la suma TVA aferent costului de procurare a materialelor și a serviciilor prestate în valoare de 13648 lei;
Credit contul 521 „ Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5211 „ Facturi de achitat în țară” – la valoare de achiziție a materialelor și a serviciilor inclusiv TVA de 81888 lei.
Achitarea datoriilor față de furnizori pentru bunurile materiale procurate în țară și peste hotarele ei se reflectă prin întocmirea formulelor contabile, în funcție de formele de decontări :
În numerar:
In cazul in care are loc achitarea mijloacelor bănești în numerar pentru datoriile pe termen scurt aferente facturilor comerciale se reflecta in contabilitate urmatoarele operatiuni economice:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară”;
Credit contul 241 „Casa” .
Prin transfer de la conturile curente
Conform ordinului de plată nr. 5271 din 17 aprilie 2013 (Anexa ) a fost achitată datoria I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pentru marfurile procurate către „GLASS CONTAINER PRIM IM” SAîn valoare de 710604 lei. Conform acestei Anexe se înregistrează următoarea formulă contabilă:
Se reflectă achitarea mijloacelor bănești din contul curent pentru datoriile pe termen scurt aferente facturilor comerciale:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară” –710604 lei;
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 710604 lei.
Achitarea datoriilor față de furnizori prin schimbul de mărfuri (servicii) se reflectă prin următoarea formula contabilă:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” ;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale.
Achitarea datoriilor față de furnizori pe seama avansurilor acordate anterior se reflectă prin următoarea formulă contabilă:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară” ;
Credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 2241 „Avansuri pe termen scurt acordate în țară” sau
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5212 „Facturi de achitat în străinătate” ; Credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 2242 „Avansuri pe termen scurt acordate în străinătate”.
Achitarea datoriilor față de furnizori pe seama creditelor bancare se reflectă în felul următor:
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară” ;
Credit contul 411 „Credite bancare pe termen lung”, subcontul 4111 „Credite bancare pe termen lung în valută națională” sau
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5212 „Facturi de achitat în străinătate” ;
Credit contul 411 „Credite bancare pe termen lung”, subcontul 4112 „Credite bancare pe termen lung în valută străină”.
6. În cazul neachitării la timp a datoriilor față de furnizori conform contractului pot fi calculate amenzi care se reflectă prin formula contabilă :
Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaționale” ;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. achiziționează mărfuri și servicii atît de la furnizori autohtoni cît și de la furnizori străini. Astfel, în Anexa 9 este reprezentată analiza contului 5211 „Facturi de achitat în țară”, iar în Anexa 10 este reprezentată analiza contului 5212 „Facturi de achitat în străinătate”.
În componența datoriilor comerciale intră și datoriile pe termen scurt față de părțile legate. Pentru generalizarea informației referitoare la datoriile pe termen scurt privind operațiile efectuate cu părțile legate (fiice, asociații și alte părți legate) aferente valorilor în mărfuri și materiale primite și serviciilor prestate este destinat contul 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate”. Este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se reflectă datoriile părților legate aferente valorilor materiale primite, serviciilor prestate, iar în debit – sumele virate pentru stingerea datoriei. Soldul acestui cont este creditor și reprezintă datoriile părților legate aferente valorilor materiale primite și serviciilor prestate la finele perioadei de gestiune. La contul 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate” pot fi deschise următoarele subconturi:
5221 „Datorii pe termen scurt față de întreprinderile-fiice”,
5222 „Datorii pe termen scurt față de întreprinderile asociate”,
5223 „Datorii pe termen scurt față de alte părți legate”.
Întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. nu este o întreprindere-mamă, nici întreprindere-fiică și nici întreprindere asociată, de aceea în evidența contabilă nu se reflectă contul 522 „Datorii pe termen scurt față de părților legate”.
Întreprinderea poate să primească avansuri în contul vînzării ulterioare a producției fabricate (prestării serviciilor). Aceste avansuri pînă la livrarea producției fabricate (prestării serviciilor) se consideră datorii.
Pentru generalizarea informației privind avansurile primite de la cumpărători și clienți în contul livrării valorilor în mărfuri și materiale și prestării serviciilor, precum și privind achitările pentru produse și servicii pe măsura executării parțiale a acestora este destinat contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”. Este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se reflectă sumele avansurilor și a plăților primite, în debit – sumele compensării avansurilor în cazul decontărilor cu cumpărătorii și clienții pentru producția livrată și serviciile prestate. Soldul acestui cont este creditor și reprezintă datoriile întreprinderii aferente avansurilor pe termen scurt primite la finele perioadei de gestiune.
La contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite” pot fi deschise următoarele subconturi:
5231 „Avansuri pe termen scurt primite din țară”
5232 „Avansuri pe termen scurt primite din străinătate”
Primirea și utilizarea avansurilor se reflectă în contabilitate prin întocmirea următoarelor formule contabile:
La suma avansurilor primite:
Debit contul 241 „Casa”;
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” ;
Debit contul 243 „Conturi curente în valută străină” ;
Credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”.
La suma TVA aferentă avansurilor primite:
Debit contul 225 „Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” ;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
La achitarea sumei TVA aferentă avansului primit:
Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” ;
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”.
La livrarea produselor (acordarea serviciilor) :
Debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau
Debit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate” ;
Credit contul 611 „Venituri din vînzări” ;
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” ;
La achitarea (stingerea) creanțelor pe seama avansurilor primite:
Debit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite” ;
Credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau
Credit contul 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate” ;
Suma TVA achitată în avans se trece în contul sumei calculate la valoarea produselor livrate (serviciilor prestate) prin formula contabilă:
Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” ;
Credit contul 225 „Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.
La sfîrșitul perioadei de gestiune informația din registrul soldurilor și rotațiilor conturilor se trece în Cartea Mare și, după verificare, se reflectă în Bilanțul contabil.
2.5. Prezentarea informației cu privire la creanțele și datoriile comerciale în rapoartele financiare
Orice întreprindere își caracterizează situația financiară și patrimonială și reflectă rezultatele activității economice ale acestora obținute în cursul anului de gestiune în Rapoartele financiare.
Astfel, întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. , care utilizează un sistem contabil complet, întocmește următoarele formulare din Raportul finaciar (Anexa 5):
Bilanțul Contabil ( formularul 1);
Raportul de profit si pierderi (formularul 2);
Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul 3);
Raportul privind fluxul mijloacelor bănești (formularul 4);
Anexa contabil ( formularul 5);
Anexa la raportul privind rezultatele finaciare (formularul 6);
Nota explicativă (formularul 7).
Pentru reflectarea creanțelor și datoriilor comerciale ale întreprinderii analizate în Rapoartele financiare, se utilizează Bilanțul contabil și Anexa la bilanțul contabil.
Astfel, creanțele comerciale ale întreprinderii „I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se reflectă în capitolul 2 „Active curente”, subcapitolul 2.2 „Creanțe pe termen scurt” al Bilanțului Contabil.
Creanțele pe termen scurt aferente facturilor comerciale se reflectă în postul 260 al Bilanțului Contabil, care pentru anul 2011 este în mărime de 58004470 lei .
În cazul cînd la creanțele întreprinderii a expirat termenul de prescripție sau care nu pot fi încasate de la cumpărător, precum și la cele care n-au o acoperire garantată, acestea se reflectă în postul 270 al Bilanțului Contabil numit „Corecții la creanțe dubioase”. La I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. nu au fost depistate astfel de creanțe.
În Raportul Financiar anual suma creanței dubioase anulate se reflectă ca majorarea în Raportul privind rezultatele financiare a cheltuielilor perioadei sau ca diminuare a corecțiilor la datoriile dubioase în rd. 270 al Bilanțului Contabil în caz cînd întreprinderea formează rezerva dată.
În postul 280 al Bilanțului Contabil se reflectă suma creanțelor pe termen scurt ale părților legate. Deci în acest post se reflectă creanțele întreprinderilor-fiice, întreprinderilor asociate, precum și altor părți legate. I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A nu deține astfel de creanțe.
Avansurile pe termen scurt acordate ale întreprinderii I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se reflectă în postul 290 al Bilanțului Contabil, pentru anul 2011 mărimea acestora fiind de 1295613 lei.
Anexa prezintă o parte componentă a Raportului Financiar ce se întocmește potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.
În Anexa la capitolul 2 „Existența și mișcarea activelor curente” subcapitolul 2.2 „Creanțe pe termen scurt” se dezvăluie informația cu privire la creanțele pe termen scurt reflectate în contabilitate pe parcursul perioadei de gestiune. De asemenea, se dezvăluie informația cu privire la creanțele cu termenul expirat și la creanțele la care n-a sosit termenul de plată, precum și soldul acestora la finele anului de gestiune.
Astfel, conform inventarierii creanțelor, la întreprindere pot fi depistate creanțe la care n-a sosit termenul de plată, precum și creanțe cu termenul expirat. Creanțele cu termenul expirat pot fi:
pînă la 3 luni;
de la 3 luni pînă la 1 an;
mai mult de 1 an.
La întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pe parcursul anului 2011 s-au înregistrat creanțe comerciale la care termenul de plată n-a sosit, și anume:
creanțe aferente facturilor comerciale în sumă de 57134319 lei, ce se reflectă în postul 380 al Anexei la Bilanțul Contabil;
avansuri acordate în sumă de 734271 lei ce se reflectă în postul 400 Anexei
La fel s-au înregistrat creanțe comerciale cu termenul expirat, și anume :
creanțe aferente facturilor comerciale cu termenul expirat pînă la 3 luni în mărime de 675111 lei si cu termenul expirat mai mult de 1 an – 195040 lei;
avansuri acordate cu termenul expirat pînă la 3 luni în mărime de 561063 lei, cu termenul expirat de la 3 luni pînă la 1 an în mărime de 279 lei.
Datoriile comerciale ale întreprinderii I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se reflectă în capitolul 5 „Datorii pe termen scurt”, subcapitolul 5.2 „Datorii comerciale pe termen scurt” ale Bilanțului Contabil.
Datoriile privind facturile comerciale se reflectă în postul 830 al Bilanțului Contabil, la sfîrșitul perioadei de gestiune acestea fiind în mărime de 27917353 lei .
În postul 840 al Bilanțului Contabil se reflectă suma datoriilor pe termen scurt față de părțile legate. Deci în acest post se reflectă datoriile întreprinderilor-fiice, întreprinderilor asociate, precum și altor părți legate.
Avansurile primite se reflectă în postul 850 al Bilanțului Contabil, mărimea acestora la finele anului 2011 fiind de 222261 lei.
În Anexa la capitolul 4 „Starea datoriilor pe termen scurt” se dezvăluie informația cu privire la datoriile comerciale reflectate în contabilitate pe parcursul perioadei de gestiune. De asemenea, se dezvăluie informația cu privire la datoriile cu termenul expirat și la datoriile la care n-a sosit termenul de plată, precum și soldul acestora la finele anului de gestiune.
Astfel, la întreprindere pot fi depistate datorii la care n-a sosit termenul de plată, precum și datorii cu termenul expirat. Datoriile cu termenul expirat, la fel ca creanțele pot fi:
pînă la 3 luni;
de la 3 luni pînă la 1 an;
mai mult de 1 an.
La întreprinderea I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pe parcursul anului 2011 s-au înregistrat datorii comerciale la care termenul de plată n-a sosit, și anume:
datorii pe termen scurt aferente facturilor comerciale în sumă de 18615493 lei, ce se reflectă în postul 710 al Anexei ;
avansuri pe termen scurt primite în sumă de 222261 lei ce se reflectă în postul 730 Anexei
La fel s-au înregistrat datorii comerciale cu termenul expirat, și anume :
datorii pe termen scurt aferente facturilor comerciale cu termenul expirat pînă la 3 luni în mărime de 1005766 și cu termenul expirat de la 3 luni pina la un an 8296094 lei.
Scopul raportului financiar îl constituie prezentarea unei informații accesibile investitorilor și creditorilor reali și potențiali: privind situația financiară a întreprinderii, indicatorii activității acesteia și fluxul mijloacelor bănești, privind resursele economice și datoriile întreprinderii, componența activelor și a surselor de formare a acestora, precum și modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.
CONCLUZIE
Creanțele și datoriile comerciale reflectă capacitatea agenților economici în conducerea și organizarea activității. O investiție care se dovedește a fi neprofitabilă poate genera pierderi, determinînd chiar falimentul. De aceea, trebuie selectați cu grijă furnizorii în funcție de prețurile practicate și de calitatea bunurilor produse, precum și clienții, în funcție de seriozitatea acestora. Cea mai mică întîrziere în livrarea produselor sau achitarea datoriilor reprezintă piedici în continuarea activității.
Un agent economic realizează în orice moment o analiză a activității, un factor important avîndu-l informațiile contabile. Acestea trebuie să fie corecte, complete, reale și oportune; combinate cu competența organelor de conducere au ca rezultat decizii juste, care transpuse în practică asigură succesul oricărei afaceri. În lipsa relațiilor comerciale, a activităților de aprovizionare și de realizare a produselor finite pe piață, un agent economic nu ar putea exista, de aceea reflectarea lor în contabilitate este un aspect important, necesar în analiza și în îmbunătățirea cadrului decizional economic.
O bună organizare a evidențelor contabile presupune documentarea, evaluarea și înregistrarea corectă, reală și completă a tuturor operațiunilor comerciale precum și inventarierea și reflectarea în situațiile financiare anuale a acestora.
În general, se poate spune că la I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. evidența contabilă se ține conform prevederilor Legii contabilității, Standardelor Naționale de Contabilitate și Planului de conturi contabile, legislației în vigoare și altor acte normative, ținîndu-se cont de completările și modificările ulterioare, cu unele mici abateri.
Înregistrarea operațiilor economice și financiare care au loc la I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. se efectuează cu respectarea prevederilor Legii Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007. Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională, iar cea a operațiilor în valută se ține atît în moneda națională cît și în valută.
La întreprinderea analizată se folosește forma evidenței contabile jurnal–order, iar procesul de contabilizare a datelor este automatizat, ceea ce permite obținerea unei informații necesare rapide și corecte.
În cadrul acestei lucrări au fost analizate documentele destinate contabilizării creanțelor și datoriilor comerciale, începînd cu facturi fiscale, ordine de plată, dispoziții de plată și de încasare precum și a altor documente primare și terminînd cu analiza conturilor aferente creanțelor și datoriilor comerciale, Registrul livrărilor și procurărilor, Raportul financiar anual și anexelor lui.
Evidența contabilă la întreprinderea analizată se apreciază ca fiind într-o stare bună, fiind în întregime respectată metodologia de culegere, prelucrare și generalizare a datelor evidenței contabile a datoriilor.
La I.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. contabilitatea relațiilor comerciale se realizează în cadrul unui sistem organizatoric care nu reflectă o diviziune optimă a muncii. O operațiune economică legată de relațiile comerciale nu este efectuată de un singur funcționar contabil, astfel că fiecare are stabilite sarcini privind relațiile comerciale. Acest lucru se datorează și faptului că circulația documentelor este foarte greoaie și anevoioasă, documentele circulînd pe la mai multe compartimente, fiecare înregistrînd partea lui. Acest lucru s-ar putea rezolva prin simplificarea circuitului documentelor în unitate și printr-o mai bună circulație a informațiilor.
Prin introducerea unică a informației se asigură unitatea bazei informaționale și un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informației. Integrarea prelucrării datelor contabilității primare și adaptarea programelor informatice la sarcinile utilizatorilor se realizează prin utilizarea diverselor programe informatice de contabilitate (de exemplu „1C – Contabilitate”.). Cu ajutorul acestei programe se realizează introducerea rapidă a formulelor contabile prin metoda în baza căreia stă corespondența-tip a înregistrărilor contabile. Modificarea sau adăugarea operațiunilor se efectuează de însuși utilizatorul. Volumul mare al memoriei computerului permite a lucra cu agenții de toate nivelurile, ceea ce dă posibilitate de a efectua fără dificultăți operațiuni cumulative.
Cercetările efectuate permit evidențierea următoarelor neajunsuri cu privire la organizarea contabilității creanțelor și datoriilor comerciale:
la întreprinderea analizată, apar unele dificultăți în reflectarea corectă a operațiunilor economice în conturile de evidență a creanțelor și datoriilor comerciale din cauza numărului considerabil de clienți și furnizori;
apariția unor dificultăți în practica contabilă la înregistrarea diferențelor de sume apărute în cazul tranzacțiilor cu nerezidenții;
la întreprinderea analizată nu se fomează rezerve pentru creanțe dubioase, ceea ce ar putea crea dificultăți pentru continuitatea activității întreprinderii.
Pentru eliminarea acestor lacune din contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale sunt formulate următoarele recomandări:
pentru eficientizarea lucrului contabil se propune de întocmit la întreprindere un registru unificat de evidență a livrărilor și decontărilor cu cumpărătorii în care ar fi incluși niște indicatori suplimentari referitori la conturile sintetice și analitice de evidență a livrărilor; se propune același lucru și în cazul decontărilor cu furnizorii. Aplicarea acestor registre va facilita modul de colectare a informațiilor contabile și de prelucrare computerizată a lor;
pentru a evita riscul de apariție a creanțelor dubioase se propune formarea de rezerve pentru astfel de creanțe. Acest lucru ar fi o garanție ca întreprinderea î-și va continua activitatea fără dificultăți și și-ar putea onora obligațiunile.
Implimentarea acestor recomandări vor contribui cu siguranță la perfecționarea contabilității creanțelor și datoriilor comerciale și obținerea unor informații obiective și fiabile.
.
BIBLIOGRAFIE
Acte legislative și normative:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova și legile pentru punerea în aplicare a titlurilor acestuia // Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediție specială din 08.02.2007. nr. 90–93 din 29.06.2007.
2. Legea contabilității nr. 113-XVI din 24.04.2007 // Monitorul Oficial nr. 90-93 // 399 din 29.06.2007.
3. Standardul Național de Contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.174 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 88-91 din 30.12.1997.
4. Standardul Național de Contabilitate 18 ,,Venitul” aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 88-91 din 30.12.1997.
5. Standardul Național de Contabilitate 21 ,,Efectele variațiilor cursurilor valutare” aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 16 din 29.01.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 35–38 din 15.01.1999.
6. Standardele Internaționale de Raportare Financiară
7. Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor, nr.174 din 25.12.97 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.93-96 din 30.12.1997.
8. Bazele conceptuale ale pregatirii și prezentării rapoartelor financiare № 174 din 25 decembrie 1997 // Monitorul oficial al Republicii Moldova № 88-91 din 30 decembrie 1997.
9. Indicațiilor metodice privind elaborarea și susținerea tezei de licență pentru studenții specialității „Contabilitate”, USM.
Manuale, monografii, cărți, broșuri:
10. „Contabilitatea financiară”, coordonator Alexandru Nederița, Chișinău, ACAP 2003 – 640 p.
11. „Contabilitatea societăților comerciale”, Drăgan C., București: Editura Hercules, 1991–260 p.
12. „Contabilitatea și auditul decontărilor comerciale”, Sajin Iu., ASEM, Chișinău 2008 – 135 p.
13. „Ghid la contabilitatea întreprinderii”,Grigoroi Lilia, Bîrcă Aliona, ASEM Chișinău 2009–152 p.
Articole din presa periodică:
14. Constantin Ștefan „Evaluarea creanțelor și a datoriilor” 2004 Nr. 2 p. 18-19.
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Acte legislative și normative:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova și legile pentru punerea în aplicare a titlurilor acestuia // Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediție specială din 08.02.2007. nr. 90–93 din 29.06.2007.
2. Legea contabilității nr. 113-XVI din 24.04.2007 // Monitorul Oficial nr. 90-93 // 399 din 29.06.2007.
3. Standardul Național de Contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.174 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 88-91 din 30.12.1997.
4. Standardul Național de Contabilitate 18 ,,Venitul” aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 88-91 din 30.12.1997.
5. Standardul Național de Contabilitate 21 ,,Efectele variațiilor cursurilor valutare” aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 16 din 29.01.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 35–38 din 15.01.1999.
6. Standardele Internaționale de Raportare Financiară
7. Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor, nr.174 din 25.12.97 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.93-96 din 30.12.1997.
8. Bazele conceptuale ale pregatirii și prezentării rapoartelor financiare № 174 din 25 decembrie 1997 // Monitorul oficial al Republicii Moldova № 88-91 din 30 decembrie 1997.
9. Indicațiilor metodice privind elaborarea și susținerea tezei de licență pentru studenții specialității „Contabilitate”, USM.
Manuale, monografii, cărți, broșuri:
10. „Contabilitatea financiară”, coordonator Alexandru Nederița, Chișinău, ACAP 2003 – 640 p.
11. „Contabilitatea societăților comerciale”, Drăgan C., București: Editura Hercules, 1991–260 p.
12. „Contabilitatea și auditul decontărilor comerciale”, Sajin Iu., ASEM, Chișinău 2008 – 135 p.
13. „Ghid la contabilitatea întreprinderii”,Grigoroi Lilia, Bîrcă Aliona, ASEM Chișinău 2009–152 p.
Articole din presa periodică:
14. Constantin Ștefan „Evaluarea creanțelor și a datoriilor” 2004 Nr. 2 p. 18-19.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Gestiunea Datoriilor Si Creantelor Comerciale (ID: 138274)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.