Contabilitatea Si Fiscalitatea Unei Microintreprinderi Cabinet Medical Individual
CUPRINS
Introducere………………………………………………………………. 2
Capitolul 1 Prezentarea societătii comerciale și a gradului general de realizare a CMI Adina Iacob Murgilă ………………………………..……………. 4
1.1 Prezentarea generală a societății …………………………………………………. 4
1.2 Organizarea și funcționarea ……………………………………………………….. 5
1.3 Alte aspecte privind desfășurarea activități firmei ………………………………. 6
1.4 Analiza economico-financiară a microîntreprinderii ……….……………………… 9
Capitolul 2 Organizarea și conducerea contabilității la CMI Adina Iacob Murgilă……………………………………………………….………….. 11
2.1 Organizarea financiar contabilă a microîntreprinderii ……………………………. 11
2.2 Relația dintre contabilitate și fiscalitate ………………………………………….. 13
2.3 Principii contabile și reguli fiscale ……………………………………………… 14
2.4 Sistemul de conturi și documente utilizate ……………………………………….. 16
2.5 Particularități în organizarea contabilității unei microîntreprinderi ………………. 18
2.6 Impozite și taxe intâlnite frecvent la entitățile foarte mici ……………………….. 20
2.6.1 Impozitul pe venitul microîntreprinderii și impozitul pe veniturile persoanelor.. 21
2.6.2 Impozitul pe dividende și impozitele și taxele locale ……………………. 23
2.6.3 Taxa pe valoare adăugată ……………………………………………….. 25
2.6.4 Contribuțiile sociale și fondurile speciale ……………………………….. 26
2.7 Sistemul declarativ indus de Codul de procedură fiscală ……………………………….. 28
Concluzii ……………………………………………………………… 30
Bibliografie
Anexe
Introducere
Lucrarea se concentrează asupra sferei de cercetare a proceselor financiare specifice microîntreprinderilor și prezintă gradual aspecte referitoare la modul de organizare și funcționare a acestora. Statisticile din aproape toată țara releva că microintrerinderile predomină absolut economic, reprezentând peste 95% din totalul firmelor. Aportul contabilității la formarea comportamentului economic al oamenilor este deosebit de important dar și complex, în același timp.
Am ales această temă deoarce am vrut să-mi însușesc cât mai multe noțiuni cu pirvire la contabilitatea și fiscalitatea microîntreprinderilor. Tema am tratat-o cu interes pentru că este una fundamentală și utilă pentru practica și teoria contabilă.
Fiscalitatea este utliziată ca și un instrument politic, deciziile luate în cadrul acesteia generând roduri fiscale, adică face să funcționeze anumite tehnici și instrumente de prelevare a impozitelor și taxelor. Fiscalitatea este domeniul care în ultimul timp a trecut prin multe schimbări, schimbarile fiind prea lente sau prea bruște, au inoculat ideea în conștiința contribuabilor ca fiind un factor de instabilitate. Contabilitatea și fiscalitatea au o legatură strânsă și complexă deoarece contabilitatea este pe deplin legată de reglementările fiscale.
În cadrul activității economice cel mai important loc este ocupat de societățile productive, acestea fiind elementele din circuitul economic care creează cu adevărat valoare economică Tranzacția economiei românești către o economie de piață a fost una diferită complexă și uneori contradictorie. Informațiile contabile despre procesele specific microntrerinderilor au o deosebită valoare și la nivel macroeconomic. Pentru întreprinderile mari, microîntreprinderile reprezintă lumea din care au venit și de unde va apărea concurența lor. În prezent, se consideră că cel mai mare pericol pentru microîntreprinderi îl reprezintă dezechilibrul major dintre venituri și cheltuieli , care necesită acoperirea deficitului din surse externe. Toată lumea cunoaște regulile impuse de legislație , de Reglementările contabile conforme cu directivele europene, dar din cercetarea noastră s-a dovedit că nu toată lumea le aplică așa cum au fost concepute. Microîntreinderile au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viața economică și socială a fiecărei țări, aflându-se la baza dezvoltării economiei. Demnă de remarcat este afirmația efectuată de Peter Drucker din anul 1999 potrivit căreia “micile afaceri rerezinta catalizatorul principal al creșterii economice”.Pentru a construi o economie puternică Uniunea Europeană și-a propus să întărească spiritul antreprenorial în Europa și să creeze condițiile necesare pentru dezvolatarea practicilor innovative care duc la înființarea și dezvoltarea întreprinerilor.
În cadrul acestei lucrări am abordat aspecte despre analiza economico-financiară, impozite și taxe întâlnite la entitățile foarte mici, impozitul pe venitul microîntreprinderilor, impozite și taxe locale, taxa pe valoare adăugată cat si contribuțiile sociale. În prima parte am prezentat aspecte generale ale societății privind prezentarea generală, organizarea și functionarea, analiza economico-financiară. Cel de-al doilea capitol este structurat în mai multe părți si prezintă organizarea financiar-contabilă, relația dintre contabilitate și fiscalitate cât si impozitele și taxele întâlnite la microîntreprideri.
Prezentarea societății comerciale și a gradului general de realizare a CMI
Prezentarea generală a societății
Cabinetul stomatologic CMI a fost înființat in anul 2010, numărul registrului Comertului J116/582/2010. Sediul societății este in Tînțăreni ,județul Gorj, numărul 23. Cabinetul medical funcționează ca un cabinet propriu-zis , punct de sterilizare, sala de așteptare si spațiu de depozitare. Cabinetul își desfasoară activitatea in conformitate cu legile române și cu prevederile din contract. Scopul principal este de a asigura asistența medicală de specialitate a bolnavilor în regim ambulatoriu și a asistenței medicale de urgență. Odata cu înființarea cabinetului medical CMI se stabilesc prin Regulamentul de Ordine Interioara regulile prinvind organizarea și disciplina muncii salariaților angajați în cadrul cabinetului. Prevederile Regulamentului de Ordine Interioară se aplica tuturor salariaților cabinetului medical, precum și celor care execută stagii de practică. Angajarea și încadrarea în muncă a oricărei persoane în cadrul cabinetului se face în raport de nevoile cabinetului pe baza necesităților impuse in condițiile eficienței economice, ținându-se seama de aptitudinile personale, de pregatirea profesională și de gradul de competență, starea de sănătate și preferințele persoanei în cauză , precum și conform altor cerințe specifice prevăzute in dispozițile legale in vigoare. Cabinetul stomatologic are 3 salariați, pregătiți profesional la standarde Europene, specializați pe o operațiune anume. Primul angajat, are funcția de secretară și are următoarele responsabilităti și sarcini: intocmește și actualizează baze de date, intocmește oferte de materiale dentare, ține evidența stocurilor, primește vizitatori, asigură protocolul, programarea pacienților, transmiterea amprentelor tehnicianului dentar, consemnarea în fișele pacienților, registrul de consultații a manoperelor efectuate de medical stomatolog, păstrarea secretului profesional și asigurarea ca nici o persoană din anturajul sau să nu aducă prejudicii secretului profesional, respectarea programului de lucru al cabinetului, inchiderea unitului dentar și a circuitului de apa la terminarea programului. Al doilea angajat, are funcția de medic dentist si are următoarele reponsabilităti : să acorde servicii medicale stomatologice și să nu refuze acordarea asistenței medicale stomatologice în cazul urgenței medicale, să furnizeze tratamentul adecvat și să respecte condițiile de prescriere a medicamentelor prevăzute in Nomenclatorul de produse medicamentoase, să ofere relații pacienților despre serviciciile acordate precum și despre modul în care vor fi furnizate acestea, să repecte confidențialitatea tuturor datelor și informaților privitoare la pacient, să respecte normele de raportare a bolilor conform prevederilor legale in vigoare. Cabinetul este condus de medicul reprezentant Dr Iacob Lavinia Adina cu funcția de administrator care prezintă următoarele atribuții : organizarea si răspunderea de întreaga activitate a cabinetului, întocmește programul de lucru conform reglementărilor legale in vigoare, întocmește fișa postului pentru personalul angajat, controlează zilnic ținuta personalului, prezența la serviciu și întocmeste situația(pontajul), răspunde de instruirea personalului în vederea cunoașterii actelor normative și ordinelor CNAS si MS , intocmește fișe anuale de apreciere pentru personalul angajat, preia și duce la îndeplinire sarcinile primate de la CASJ si DSP, organizează și asigură conform normelor în vigoare activitatea de evidența și raportare statistică, constată incapacitatea temorară de muncă și eliberează certificatele de concediu medical potrivit competenței, să respecte normele de raportare a bolilor,conform prevederilor legale în vigoare, să acorde servicii medicale de specialitate tuturor asiguraților, fară nici o discriminare, să iși organizeze activitatea proprie pentru creșterea eficienței actului medical, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare.
1.2 Organizarea și funcționarea
Organizarea este procesul de dezvoltare și de administrare a unei organizații indiferent de tip, misiune și obiective pentru asigurarea efectivă a funcționării sale . Organizarea este strict răspunzatoare de: • structura organizației; • mijloacele și tehnicile prin care organizația poate determina cele mai bune rezultate individuale ale mebrilor săi incluși în această structură. Obiectivul esențial al organizării: ridicarea eficacității organizației în toate domeniile . Privind organizarea din punct de vedere formal cuprinde: • ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să ofere optimul în atingerea obiectivelor stabilite : postul, funcția , compartimentul , divizia, ponderea ierarhică, nivelul ierarhic, relațiile . • ansamblul documentelor necesare definirii structurii: regulamentul de organizare și funcționare, fișa postului. Postul este ansamblul obiectivelor, sarcinilor, responsabilităților, cunoștințelor și atitudinilor cerute unui angajat, în mod organizat și permanent, la un anumit loc de muncă . Funcția constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a autorității si responsabilității. Activitatea cabinetului medical se desfăsoara pe baza unui program de lucru aprobat de către medicul reprezentant legal. Programul de lucru al cabinetului este astfel organizat încât pe întreaga perioada să lucreze un medic in mod egal. Programul de lucru al cabinetului medical se stabilește în funcție de nevoile de asistență medicală ale populației, gradului de adresabilitate și legislația în vigoare și se face cunoscut prin afișare la loc vizibil. Evidența pacienților se ține pe fișe de consultație individuale și registru de consultații în care se consemnează datele rezultate din examinările făcute in cabinet. Trimiterea pacienților pentru examene de specialitate în ambulatoriu de specialitate se face pe baza recomandării scrise în care se consemnează în mod obligatoriu diagnosticul și motivul trimiterii . Cabinetul are urmatoarele atribuții: • să asigure independența profesioanală a medicilor și dreptul de decizie al acestora; • să furnizeze tratament adecvat prin prescrierea de prescripții medicale cu și fără contribuție personală și să respecte condițiile de prescriere a medicamentelor de uz uman conform reglementărilor în vigoare, ca un act medical propriu pentru afecțiunile acute, subacute și cronice . Medicamentele prescrise și investigațiile paraclinice recomandate trebuie să fie în concordanță cu diagnosticul. • să nu refuze acordarea asistenței medicale în condiții de urgență ori de câte ori se solicită aceste servicii medicale ; • să ofere relații asigurațiilor despre serviciile acordate, precum și despre modul în care vor fi furnizate acestea și să acorde consilierea în scopul prevenirii îmbolnăvirii și păstrării sănătații ; • să respecte confidențialiatatea tuturor datelelor și informațiilor privitoare la asigurați precum și intimitatea și demnitatea acestora ; • să factureze lunar în vederea decontării de către casele de asigurați, serviciile medicale acordate asigurațiilor . Factura va fi insoțită de desfașurătoarele activitaților realizate, prezentate atât pe suport de hârtie cât și pe suport magnetic pe fiecare asigurat în parte, în formatul solicitat CNAS; • să respecte normele de raportare a bolilor, conform normelor legale in vigoare ; • să își stabilească programul și să îl afișeze în loc vizibil la cabinetul medical, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru cu privire la acordarea de îngrijiri medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobat prin HG nr.1485/2003 și a normelor metodologice de aplicare a acestuia și să se stailescă programul de activitate și sarcinile de serviciu pentru personalul angajat; • să acorde asistență medicală asiguraților indiferent de casa de asigurările de sănătate la care s-a virat contribuția acestora pentru asigurările de sănatate; Cabinetul medical folosește pentru manoperele ce implică soluție de continuitate materialele sanitare de unică folosință, iar in cazul instrumentelor refolosibile, le sterilizează în mod adecvat . În cazul în care meterialele sanitare prezintă o condiție de sterilizare îndoielnică acestea vor fi neutralizate.
1.3Alte aspecte privind desfasurarea activitătii firmei
Angajarea si încadrarea în munca a personalului
La angajare se va cere persoanelor ce urmează a fi angajate să prezinte caracterizarea și evaluarea activității acestora la unitatea sau firma de la care provin sau la care au lucrat ultima dată . Încadrarea în muncă se face pe baza verficării aptitudinilor și a pregătirii profesionale prin proba practică, examen sau concurs în termen de încercare, cu respectarea condiților prevăzute de lege , precum și a eventualelor reglementări special stabilite de societate. Celor care urmează să fie incadrați în muncă trebuie să li se facă în prealabil un examen medical pentru a se stabili dacă starea sanătătii le permite să îndeplinească munca ce le va fi incredințată . Încadrarea în muncă se realizează prin incheierea unui contract de muncă.
Organizarea timpului de lucru
Programul de lucru al cabinetului medical este de de 5 zile pe saptămână, într-un singur schimb, cu durata de 8 ore. Pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de munca este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe saptămână. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este , de regula, uniformă, 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. In funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe saptamână.
Salarizarea personalului
În baza prevederilor legii salarizării, pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană încadrată în muncă are dreptul la un salariu în bani, cuvenit la încheierea contractului. Salariile individuale se stabilesc și se negociază prin contracte individuale de muncă în cadrul sistemului de salarizare. Salariile de bază se stabilesc pe funcții în mod diferențiat tinând seama de complexitatea lucrărilor, gradul de răspundere și nivelul de pregătire necesar pentru realizarea obligațiilor de serviciu. Personalul care își desfașoară activitatea în timpul nopții între orele 22 si 6 beneficiază pentru timpul lucrat în acest interval de un spor de 25% din salariul de bază. Pentru munca prestată în zilele de sâmbată, duminică și sărbatori legale, precum și ore suplimentare peste program în celelalte zile ale săptămânii, se acordă libere.Concediile medicale se plătesc în baza certificatelor medicale, conform legislației in vigoare.
Obligațiile și drepturile personalului
Sancțiunile disciplinare și răspunderea materială pentru pagubele materiale aduse unitătii:
1.Salariații care incalcă cu vinovăție obligațiile de muncă, normele de comportament în unitate se vor sancționa indiferent de funcția pe care o îndeplinesc. 2. Salariații răspund pentru pagubele aduse societătii din vina și în legatura cu munca lor. În situația în care pagubele cauzate societății au fost create printr-o faptă ce constituie infracțiune, cabinetul medical are obligația de a seziza organele de urmărire penală, răspunderea urmând a fi antrenată conform legii penale. 3. Sustragerea sub orice formă de bunuri și valori aparținând cabinetului, precum și întroducerea sau consumul de băuturi alcoolice în incinta cabinetului medical, efectuarea serviciului sub influența alcoolului, conduce la desfacerea contractului de muncă și la sezizarea organelor de urmărire penală, atunci când este cazul. 4. Neprezentarea la serviciu la solicitarea conducerii cabinetului pentru acțiuni impuse de anuminte urgențe pe linie de servciu precum și în cazul efectuării în timpul programului a unor lucrări ce nu au in legătură cu obligațiile de serviciu se sancționează astfel: -la prima abatere: 10% pe o lună -la a doua abatere: 20% pe o lună 5. În scopul aplicării unor sancțiuni unitare pentru același fel de abateri la nivelul personalului întregului cabinet, precum și pentru înlăturarea arbitrariului în aplicarea acestor sancțiuni prin prezentul regulament, pentru principalele abateri s-au stabilit sancțiuni: -la fiecare intârziere cu 15 minute se pune o oră absentă -pentru două întârzieri-sancțiune cu mustrare; -pentru trei intârzieri-sancțiune cu advertisement; -pentru mai multe intârzieri-sancțiuni incepând cu 5% pe lună.
Relațiile de serviciu
Relațiile de serviciu între salariații cabinetului medical sunt relații de ierarhie administrative si relații de îndrumare metodologica. In cadrul relațiilor de ierarhie administrative fiecare persoană încadrată în muncă, indiferent de poziția sa, este subordonată direct unei alte persoane cu funcție sau atribuții de conducere. Transmiterea dispozițiilor se face prin conducătorul ierarhic direct. În situații deosebite sau de necesitate se pot da dispoziții și de către persoana cu funcții sau atribuții de conducere superioară în a căror subordine se află persoana care primește dispoziția. În acest caz, cel care a primit dispoziția este obligat să informeze persoana în a cărei dipoziție directă se află.Conducătorii de pe orice treaptă ierarhică sunt obligați ca, în toate cazurile, să dea dispoziții clare și precise, în limitele competiției lor, să pretindă executarea întocmai a dispozițiilor date, precum și a instrucțiunilor de serviciu si să controleze executarea acestora. Conducătorii de pe orice treaptă ierarhica răspund de legalitatea și temeinicia dispozițiilor date.Întregul personal este obligat să execute întocmai și la timp dispozițiile primate.După primirea dispoziției, persoana va răspunde de executarea ei.Salariații sunt obligați să manifeste în relațiile de muncă respect și ajutor reciproc, de asemenea, orice salariat este obligat să colaboreze loial cu ceilalti salariați.
Controlul
Controlul asupra activității și modului cum se respectă regulile de ordine interioară și disciplină, îndeosebi privind protecția și singuranța muncii, utilajelor și lucrărilor se realizează prin următoarele forme : -controlul ierarhic curent care se efectuează de către fiecare persoană cu funcții sau atribuții de conducere asupra persoanelor din subordine directă, având caracter permanent și sistematic. -controlul ierarhic curent care se efectuează de către conducătorul cabinetului medical avand caracter periodic și surprinzând unul sau mai multe domenii de activitate. -constatările făcute cu ocazia controlului se aduc la cunoștiiță celor controlati și persoanei in a cărei subordine directa se află aceștia, atât pe parcurs cât și la sfârsitul controlului.
Recompense
Recompensele se acordă celor care:
-Contribuie la introducerea unor metode tehnologice și de munca cu eficiența economică și grad de siguranță mărite, dau dovada de grijă deosebită pentru prevenirea pierderilor , pentru păstrarea și apărarea patrimoniului cabinetului medical, realizează economii importante la mijloacele materiale . -Au alte realizări deosebite.
Disciplina in muncă
În cadrul cabinetului medical problemele de disciplina a muncii se rezolvă de către reprezentantul legal.Salariatul chemat în fața reprezentantului legal se va apăra oral sau scris . Reprezentantul legal va lua o hotărâre.În hotărâre se va menționa dacă aceasta este definitivă sau dacă împotriva ei se poate face contestație, caz în care se va indica termenul de contestație. Constiutuie abatere disciplinara încălcarea cu vinovație de către persoana încadrata în muncă, indiferent de funcție, postul sau poziția pe care o ocupa, a obligațiilor de serviciu, a normelor de protecție a muncii, a normelor de comportare, precum și a a altor reguli ce se aplică în cabinetul medical . Se consideră abateri disciplinare ale personalului urmatoarele fapte: -Organizarea sau executarea unor lucrări și darea unor dispoziții pentru executarea acestora care au condus sau puteau conduce la întreruperea activității, pagube materiale, accidente de muncă. -Încălcarea regulilor de protecția muncii și stingerea incendiilor. -Încalcarea disciplinei tehnologice, încalcarea regulilor și disciplinei de exploatare , întreținere, administrație și reparare a mijloacelor de producție . -Sustragerea sub orice formă de bunuri și valori aparținând cabinetului medical. -Întroducerea sau consumul de băuturi alcoolice în incinta cabinetului medical sau la locurile de muncă, efectuarea serviciului în stare necorespunzătoare.
1.4 Analiza economico-financiară a microîntreprinderii
Analiza reprezintă o metoda de cunoaștere bazată pe descompunerea fenomenului, a întregului, în părtile sale constitutive, după care se studiază fiecare parte componentă, se stabilesc relațiile de cauzalitate, se determină factorii care le generează, se formulează concluziile cu privire la mersul activitătii viitoare. Pentru realizarea unei analize corecte cu ajutorul ratelor financiare trebuie să avem în vedere: • Întotdeauna este nevoie de un punct de referință, indiferent că este vorba de valori istorice obținute de întreprindere sau de valori calculate pentru societăti cu activităti diferite; • Analiza pe baza unui indicator poate avea rezultate greșite, fiind recomandată studierea mai multor rate pentru obținerea unei imagini corecte a performanței financiare a firmei; • Se recomandă utilizarea valorilor medii, deoarece utilizarea valorilor bilanțiere de la începutul anului pot conduce la obținerea unor erori; • Ratele financiare sunt influențate de limitările contabile existente, fiind posibil ca în cazul realizării pe baza de standarde diferite să rezulte unele discrepanțe.
Principalii indicatori economico-financiari ai microîntreprinderii
Cifra de afaceri evidențiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o firmă în relația cu diverși parteneri.
Pentru cifra de afaceri, relația de calcul este :
GCA=×100
unde GCA-Ponderea cifrei de afaceri in totatalul veniturilor
GCA2012=%
GCA2013=0,2729%
GCA2014=%
În 2014 se observă o notabilă schimbare a cifrei de afaceri, față de anul 2013, cifra de afaceri modificându-se și reprezentând o importanță deosebită în relația cu diverși parteneri.
Rentabilitatea financiară este indicatorul clasic și urmărește eficiența utilizării capitalului investit in firmă.
Rentabilitatea financiară=
Din relația de calcul al acestei rate, rezultă că, pentru creșterea nivelului său, este necesar ca profitul net să crească într-un ritm superior creșterii capitalului propriu.
Rentabilitatea financiară 2012 =9,3%
Rentabilitatea financiară 2013=7.7%
Rentabilitatea financiară 2014==18,69%
Observăm ca rentabilitatea financiară scade de la 9,3% in anul 2012 la 7,7% în anul 2013 si apoi crește notabil pâna la 18,69% ceea ce înseamnă ca microîntreprinderea are profit din capitalul pe care il deține. Profitul variază și el, observându-se că în anul 2014 acesta este de 17.809 cu o creștere observabilă față de anii anteriori.
Este indispensabil ca rata rentabilității economice să fie superioară costului capitalului împrumutat, în caz contrar, folosirea capitalurilor împrumutate devine ineficientă.
Eficiența activelor totale măsoara rentabilitatea societății indicând eficiența cu care sunt utilizate activele firmei.
Eficiența activelor totale=
Eficiența activelor totale2012==35,13%
Eficiența activelor totale2013==24,77%
Eficiența activelor totale 2014==78,06% Se observă o variație a activelor, în anul 2014 realizându-se o creștere semnificativă, fiind un semn pozitiv în eficiența cu care sunt utilizate activele .
Viteza de rotație a activelor reprezintă numărul de rotații pe care le efectuează activele circulante in perioada analizată.Un număr mai mare de rotații asigură venituri mai mari utilizând aceleași resurse.
Viteza de rotație a activelor=
Viteza de rotație a activelor2012==4,2%
Viteza de rotație a activelor2013==3,2%
Viteza de rotație a activelor2014==4,2%
Se observă că anul 2012 și 2014 sunt egale din punct de verdure al vitezei de rotație și anul 2013 este la un procent diferență utilizându-se aceleași resurse . În anul 2014 și 2013 s-au înregistrat venituri mai mari utilizându-se un număr mare de rotații a activelor. După cum s-a arătat,importanța și utilitatea analizei economico-financiară în viața și activitatea întrerinderii sunt relevate de numeroasele probleme la a căror soluționare pot contribui adesea substanțial.
Profitul este un indicator care măsoara performanța întreprinderii, iar de obținerea lui depinde continuarea activității Din principalii indicatori se observă că nu există pierderi semnificative, ci o evolutie pozitivă a profitului. Se observă că analiza economico-financiară s-a încheiat la finele anului 2014 cu un profit de 17.809.Destinația profitului este hotărât de administratorul firmei.
In concluzie, analiza economico-financiara reprezinta o componenta indispensabilă intr-o expertiza sau intr-o negociere, vizând estimarea valorii unei întreprinderi cu ocazia privatizării, fuzionării, vânzarii de active , cotării la bursă.
Graficul veniturilor pentru cei trei ani :
Graficul profitului pentru cei trei ani :
Organizarea și conducerea contabilității la CMI Adina Iacob Murgilă
2.1 Organizarea financiar contabilă a microîntreprinderii
Actul normativ ce reglementează modul de ținere a contabilității in partidă simplă este OMFP nr. 170/2015, începând cu 1 martie 2015. Astfel, după noile reguli, contabilitatea în partidă simplă va fi condusă de persoanele fizice ce realizează venituri supuse impozitării în sistem real din: • activităti independente; • cedarea folosinței bunurilor, când este cazul; • activitați agricole, silvicultură, piscicultură; Legiuitorul stabilește ca fiind obligatorii următoarele registre pentru persoanele ce conduc contabilitatea in partidă simplă, având în vedere specificul activității: • Registrul jurnal de incasari si plati-cod-14-1-1/b • Registrul inventar-cod-14-1-2/b Microentitățile sunt acele societați care la data bilanțului indeplinesc cel putin două condiții: • total active 350.000 euro; • cifra de afaceri netă 700.000 euro; • numărul mediu de salariați în exercițiul financiar 10. Microentitățile depun situații financiare anuale care cuprind: • bilanț prescurtat; • contul de profit si pierderi prescurtat; • notele explicative.Notele explicative au un numar redus de informatii conform art.468 si 491 și OPFM 1802/2014. Modificările politicilor contabile sunt modificate cu ajutorul contului 1173”Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile”, conform OMFP 1802/2014, dacă modificarea de politică contabilă afecteaza exercitiul financiar precedent. Aceste influențe se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor și a veniturilor perioadei, dacă modificările politicilor contabile afectează numai exercițiul financiar curent. Subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România, organizează și conduc evidența contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită determinarea obligațiilor și informațiilor prevăzute de lege, iar persoanele fizice cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale. Conform Codului fiscal si Codului de procedură fiscală, persoanele desemnate ca reprezentant fiscal țin contabilitatea proprie în funcție de statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care sunt persoane juridice acestea intocmesc situații financiare anuale și raportări contabile potrivit legii contabilitatii nr. 81/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.Cu privire la microentități, în dispozițiile care au intrat în viigoare în acest an se arată că acestea aplică sistemul European de raportare financiară simplificat, respectiv întocmesc bilanțuri prescurtate. Conform vechii legislații sistemul simplificat de contabilitate era aplicat, opțional, doar de firmele care aveau în exercițiul financiar precedent o cifră de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv, și totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv. Criteriile de mărime s-au modificat prin noile reglemantări, iar sfera firmelor care aplică noul sistem simplificat a fost extinsă. Potrivit legii, situațiile financiare anuale ale entităților mici si microentităților se verifică, după caz, de cenzori. Pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute de Ordinul MFP nr. 1802/2014 se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale exercițiului financiar precedent celui de raportare și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 19 iulie 2013.
Conform Ordinului din MFP 1802/2014, microentitățile stabilesc bilanț prescurtat, cuprinzând următoarele elemente: • ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare • ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creanțe Investiții pe termen scurt Casa și conturi la bănci • CHELTUIELI IN AVANS • DATORII PE TERMEN SCURT • ACTIVE CIRCULNTE NETE • TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE • DATORII PE TERMEN LUNG • PROVIZIOANE • VENITURI ÎN AVANS • CAPITALURI PROPRII • CAPITAL SUBSCRIS Prime de capital Rezerve din reevaluare Rezerve Profitul sau pierderea raportată Profitul sau pierderea exercitiului financiar
Microentitatile prezinta si un cont de profit si pierdere prescurtat : •cifra de afaceri neta; •costul materiilor prime și al consumabilelor; •cheltuieli cu personalul; •ajustări de valoare •alte cheltuieli; •impozite; •profit sau pierdere De asemenea, microentitătile nu sunt obligate să elaboreze notele explicative la situațiile financiare anuale. Totuși, ordinul recent al MFP prevede că microentitătile prezintă următoarele informații în notele explicative. a) politicile contabile adoptate, inclusiv: •bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente; •conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de prezentele reglementari; •orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate; b) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate; c) suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricaror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie; Microentitățile elaborează totodată și Raportul administratorilor, acesta oferind informații cu privire la achizițiile propriilor acțiuni, și anume: •motivele achizițiilor efectuate în cursul exercițiului financiar; •numărul și valoarea nominală sau, în absența acesteia, echivalentul contabil al acțiunilor achiziționate și înstrăinate în cursul exercițiului financiar și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă; •contravaloarea acțiunilor în cazul achiziției și înstrăinarii cu titlu oneros; •numărul și valoarea nominală sau, în absența acesteia, echivalentul contabil al tuturor acțiunilor achiziționate și deținute de entitate și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
2.2 Relația dintre contabilitate și fiscalitate
Relația dintre contabilitate și fiscalitate trebuie analizată și explicată și prin măsura în care contabilitatea este conectată sau deconectată de fiscalitate. Fiscalitatea poate fi interpretată sub două aspecte pentru entitatea economică: un prim aspect se concretizează în prelevări obligatorii ale entității către stat, cu influențe asupra trezoreriei entității, însemnând cu alte cuvinte sarcina fiscală pe care o suportă o entitate; cel de-al doilea aspect este că entitatea poate folosi și în interesul ei principal și reguli fiscale. Fiscalitatea are propriile reguli care nu în toate cazurile răspund cerințelor principiilor contabile prin care se asigură reflectarea imaginii fidele a poziției financiare și a performanței entității. Fiscalitatea reprezintă un factor de stimulare pentru entități, zone defavorizate, pentru anumite entități și produse, în funcție de politica economică; alteori ea intervine ca factor de răsfrângere a unor activități sau de inhibare a unor produse, pentru a fi comercializate și consumate, prin aplicarea unor suprataxe, în cazul în care apar incompatibilități între reguli contabile și cele fiscale. Pe plan European relația dintre contabilitate și fiscalitate este caracterizată prin existența a două sisteme de contabilitate:
• Sistemul anglo-saxon, în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate, caracterizat prin mai multe reguli, dintre care se rețin: informațiile furnizate de contabilitate sunt orientate, cu prioritate, să asigure necesitățile informaționale ale diverșilor utilizatori; regulile contabile sunt stabilite de profesioniști contabili, iar normalizarea contabilă revine, prioritar, profesiei contabile, liberale, independent de autoritățile publice; entitățile pot efectua deduceri fiscale permise de legislație, fără ca aceasta să fie contabilizate.
• Sistemul continental, în care contabilitatea este conectată la fiscalitate, în care predomină intervenția autorității publice și influența regulilor fiscale, în domeniul reglementarii contabile. Modelul este aplicat de entitățile din Franța, Germania, Italia, România. Acesta este caracterizat printr-o aliniere a regulilor contabile la cele fiscale. În cazul în care contabilitatea este conectată la fiscalitate, informațiile oferite de contabilitate sunt destinate asigurării interesului fiscal. Altfel spus, contabilitatea din țara noastră este conectată la fiscalitate, acesta fiind motivul pentru care, de multe ori, contabilitatea este confundată cu fiscalitatea. Explicația unei asemenea legături este rolul major pe care statul îl joacă în reglementarea contabilă, apărându-și interesele sale prin utilizarea pârghiilor fiscale. Interdependența dintre contabiitate și fiscalitate este foarte strânsă în România deoarece atât normele contabile, cât și cele fiscale sunt elaborate de ministerul finanțelor publice, ceea ce face ca influențele fiscale asupra contabilității să pară și mai evidente. Conectarea contabilității la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor dintre principiile contabile și cele fiscale. Studiul relației contabilitate-fiscalitate pune în evidență tendința de armonizare a intereselor dintre cele două, dar și unele situații de divergențe dintre acestea. Uneori nivelul crescut al impozitelor, taxelor și contribuțiilor, ce trebuie plătite de persoanele juridice sau fizice, respective totalitatea acestora, din nevoia de asigurare a veniturilor bugetare, care să fie suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice, devine pentru entitate ceva greu de suportat. Fără a detalia, relația contabilitate-fiscalitate se circumscrie la probleme care vizează determinarea profitului impozabil, în condițiile în care se au în vedere: evaluarea patrimonială; acceptarea funcționarii mecanismului provizioanelor; ajustările pentru deprecieri și pierderi de valoare; abordarea multor sisteme de amortizare sub incidența fiscalității; delimitarea în timp a cheltuieilor și veniturilor, toate acestea având scopul armonizării informației contabile cu imagine fidelă a poziției financiare a entității. Probleme care conduc la conflicte între contabilitate și fiscalitate în privința realizării imagini fidele a poziției financiare se întâlnesc în constiutuirea provizioanelor sau ajustărilor pentru deprecieri și pierderi de valoare, care, în puține cazuri sunt deductibile fiscal la determinarea impozitului pe profit. Independența contabilității de fiscalitate nu înseamnă determinarea incorectă a obligațiilor fiscale.
2.3 Principii contabile și reguli fiscale
Orice metodă se bazează pe o teorie care evidențiază principiile normative privind modul în care trebuie studiat obiectul, acest lucru fiind valabil și pentru metoda contabilității. Principiile metodei contabilității, recunoscute pe plan teoretic, sunt născute, istoric, din practica contabilității . În realitate acestea sunt enunțuri cu caracter conceptual ce se delimitează ca sistem de referință pentru obținerea informației contabile privind poziția financiară (apreciată ca active , capitaluri proprii și datorii), performanțele entității (venituri cheltuieli și rezultatul fnal, profit sau pierdere ) și alți indicatori privind activitatea desfășurată de entitate. În literatura de specialitate sunt prezentate o multitudine de principii contabile, precum și diferite clasificări ale acestora. Trebuie avut in vedere faptul că principiile contabilității se pot modifica de la o perioadă la alta, odată cu schimbările în teoria și legislația finaciar-contabila. Privite în timp, principiile aplicate în contabilitate pot fi delimitate astfel: (a) principii fundamentale ale contabilității specifice partied duble și (b) principii contabile normative și generale, cu caracter de reguli sau convenții contabile, prin a căror utilizare se asigură o imagine fidelă privind poziția financiară a entității și performanțele entității. Elementele prezentate în situațiile financiare de raportare periodică sunt evaluate în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și evenimentele se produc și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadei aferente. Principiile normative sau principia contabile generale sunt legiferate prin reglementări contabile aplicabile entităților din țara noastră, acestea cuprinzând: principiul continuității , principiul permanentei metodelor , principiul prudenței , principiul independenței exercițiilor , principiul necompensarii, principiul intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercitiu, principiul evaluării separate a elemetelor de active și de pasiv, principiul pragului de semnificație, principiul prevalenței economicului asupra juridicului . Principiul continuității prevede ca entitatea să-și continue, în mod normal, funcționarea fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității. Conform acestuia contabilitatea trebuie să asigure informațiile privind elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii și datoriilor de la înființarea entității și până la închiderea ei. Acest principiu are implicații în evaluarea structurilor contabile(active, datorii, capitaluri proprii) în sensul că, în cazul în care este asigurată continuitatea activității, se procedează la efectuarea evaluării anuale a bunurilor în funcție de starea de utilitate a acestora, prețurile pieței. Principiul permanenței metodelor constă în faptul că metodele de evaluare și politicele contabile în general trebuie aplicate în mod stabil de la un exercițiu la altul. Acest principiu determină posibilitatea de a compara informațiile în timp. Principiul prudenței conform căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de active și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului financiar curent sau anterior. Pricipiul independenței exercițiului, denumit și principiul delimitării în timp a cheltuielilor și veniturilor (sau principiul periodizării), impune atât în contabilitate cât și în situațiile financiare de raportare periodică (documente de sinteză ) ca fiecărui exercițiu să i se atribuie numai acele cheltuieli și venituri care se corelează ca efort și efect cu rezultatul obținut. Principiul evaluării separate a elementelor de active și de pasiv. Componentele elementelor de active sau de datorii trebuie evaluate separat, conform acestui principiu. Principiul intangibilității impune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent. Respectarea acestui principiu conduce, în primul rând la realizarea legăturii între informațiile contabile provenite din două exerciții successive și, nu ultimul rând, un avantaj pentru utilizatorii acestor informații care, pot astfel compara situațiile financiare ale unei entități în timp, pentru a identifica tendințele în poziția financiară și performanțele sale. Principiul necompensarii, conform căruia compensarea elementelor de activ și de datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli nu este admisă. Pot fi efectuate eventualele compensări între creanțe și datorii ale entității față de aceeași entitate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor și chelutielilor la valoarea integrală. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Pentru ca informația să prezinte credibil evenimentele și tranzacțiile pe care le reprezintă, este necesar ca valorile elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere să se facă ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate și numai de forma juridică a acestora. Principiul pragului de semnificație, denumit și principiul importanței relative, are implicații asupra cumulării soldurilor conturilor în cadrul situatilor financiare finale ale entității. respectiv ale contului de profit și pierdere. Conform acestuia, orice element patrimonial semnificativ trebuie separat în cadrul situaților financiare de raportare.
Principiile fiscalității:
Următoarele principii stau la baza impozitelor și taxelor reglementate de prezentul cod: a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu formă de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin; b) certitudinea impunerii, prin formularea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora; d) eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore; e) proporționalitatea impunerii, prin impozitarea cu o singură cotă de impozitare a veniturilor impozabile ; f) principiul contributivității potrivit căruia pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemele publice de asigurări sociale obligatorii fondurile de asigurări sociale se constituie; g) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemele publice de asigurări sociale obligatoriiisi asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea sau înlăturarea riscurilor.
2.4 Sistemul de conturi și documente utilizate
O cerință esențială pentru conducerea și organizarea contabilității o reprezintă întocmirea documentelor pentru fiecare operație ce modifică activele, capitalurile proprii și datoriile entității, pe baza lor realizându-se procesul de prelevare, prelucrare, stocare și transmitere a datelor. Regimul documentelor este unul destul de reglementat, ca aproape orice latură a activității financiar contabile. În acest sens, reținem Legea contabilității și Ordinul 3512/2008. Legea contabilității reglementează obligativitatea înregistrării în contabilitate a operațiilor economico-financiare numai pe baza de documente, ordinul 3512/2008 stabilind principalele repere de care trebuie ținut seama în întocmirea, verificarea, reconstituirea, arhivarea și păstrarea documentelor. Formularele folosite ca documente pot fi de două feluri: tipizate și netipizate. Formularele tipizate sunt reglementate de Ministerul Finanțelor Publice, acestea reprezentând suporturi de informații în care conținutul, forma ( sub formă de table, carton) sunt prestabilite și imprimate. Formularele netipizate nu sunt reglementate legale, iar conținutul, forma și formatul lor sunt stabilite de fiecare entitate. Documentele se grupează în mai multe tipuri, în funcție de rolul lor în cadrul sistemului informațional: • documente justificative, prin care se asigură datele de intrare în contabilitate și se consolidează înregistrările proprii sistemului de conturi. Principalele documente justificative sunt: factura, chitanta, bonul de consum, fisa de magazie, registrul de casa, ordinul de plata. Factura este un document justificativ cu regim special și se folosește ca: -document justificativ la înregistrarea în contabilitatea cumpăratorului și a furnizorului; -document pe baza caruia se întocmește instrument de decontare a produselor si a marfurilor livrate; -document de însoțire a mărfii pe timpul transportului; Se întocmește in trei exemplare la livrarea produselor sau a marfurilor sau la prestarea serviciilor. Chitanta este un document justificativ pentru depunerea unei sume la casieria unitatii si document justificativ de inregistrare in registrul de casa si in contabilitate. Acesta se intocmeste in doua exemplare, de catre casierul societatii, pentru fiecare suma incasata si se semneaza de acesta pentru primirea sumei. Bonul de consum este un document de eliberare din magazie pentru consum a mai multor materiale si de scadere din gestiune. Se intocmeste in doua exemplare dar se poate emite si intr-un singur exemplar in cazul in care este intocmita tehnica de calcul. Fisa de magazie este un: -document de contabilitate analitica in cadrul metodei relative contabile; -sursa de informatii pentru controlul operativ curent si contabil al stocurilor e valori materiale; -document de evidenta la locul de depositare a intrarilo, ieșirilor si a valorilor de stocuri materiale. Se intocmeste intr-un exemplar, separate pentru fiecare fel de material si se completeaza de catre compartimentul financiar-contabil si de catre gestionar. Registrul de casa este un document cu ajutorul caruia se tine evidenta incasarilor si platior. Acesta este întocmit in doua exemplare de catre casierul unitatii pe baza documentelor justificative. Ordinul de plata este un document tipizat si fara regim special care exprima o dispozitie neconditionata data de platitor bancii sale de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani.
• Documente de sinteză și rapoarte periodice, prin intermediul cărora se centralizează și transmit diverșilor utilizatori.
• Datele înscrise în documetele justificative sunt înregistrate în ordine cronologică în cadrul unor formulare numite registre de contabilitate. Registrele contabile sunt documente obligatorii care se prezintă sub forma unor caiete cu un conținut informațional, adecvate scopului pentru care se deschid. Principalele registre de contabilitate: Registru-jurnal, Registru inventar și Registrul “cartea mare”. Registul jurnal este un document contabil obligatoriu prin care se inregistrează , în mod cronologic operațiile economice și financiare Registrul inventar reprezintă un document contabil obligatoriu prin care se înregistrează elementele de active și pasive, grupate în funcție de natura lor. Registrul cartea-mare este un registru contabil obligatoriu prin care se înregistrează si grupează operațiile economice și financiare în raport de natura lor și în ordinea succesiunii lor în timp. Impozitul pe profit datorat bugetului statului se calculează de către contribuabili cu sumele privind cheltuielile și veniturile de la începutul anului fiscal. În categoria documentelor privind acest impozit se cunosc următoarele: Registrul de evidență fiscală, declarația privind obligațiile de plată la bugetul statului, modalitatea de depundere, declarația privind impozitul pe profit, contul de profit și pierdere și notele explicative. Față de planul de conturi cuprins în O.M.F.P. nr. 3.055/2009, următoarele modificări au intervenit prin O.M.F.P. nr. 1802/2014, actualizându-l:
introducerea a 52 de conturi noi sintetice de gradul I și II începând cu 1.01.2015;
redenumierea a 32 de conturi existente la 31.12.2014;
anularea a 4 conturi existente la 31.12.2014
Spre deosebire de intreprinderi, microintreprinderile folosesc un plan de conturi simplificat (ANEXA) , folosind decat 7 clase de conturi. Potrivit sistemului simplificat de contabilitate, persoanele care se incadreaza in criteriile de mărime și anume total active 350.000 euro, cifra de afaceri netă 700.000 euro ,întocmesc situatii financiare anuale compuse din bilanț simplificat și cont de profit si pierdere simplificat.
2.5 Particularități în organizarea contabilității unei microîntreprinderi
Contabilitatea la CMI este organizată într-un compartiment separat și are personal calificat încadrat cu contract de muncă individual, conform prevederilor legale actuale. Această persoană are studii economice superioare și răspunde de organizarea și conducerea contabilității. Contabilitatea se ține în partidă simplă potrivit Normelor metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1044/2004 privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 171/2003 privind Codul fiscal. În cazul microîntreprinderilor plătitoare de TVA, la înregistrarea acesteia se vor utiliza conturile corespunzătoare prevăzute de reglementările legale viitoare. Orice operație patrimonială se consemnează într-un document justificativ care stă la baza înregistrarilor în contabilitate. Înregistrarea în contabilitate a operațiilor patrimoniale se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justifictive, după data de întocmire sau de intrare în unitate și sistematic în conturi, cu ajutorul registrului-jurnal și al registrului cartea mare. Microîntreprinderile plătitoare de TVA utilizează jurnale de vânzări și cumpărări, precum și documente specifice plătitorilor de TVA. Modelele registrului-jurnal, registrului-inventar și registrului cartea mare reprezintă documente obligatorii pentru microîntreprinderi. Microîntreprinderile pregătesc bilanțul și contul de profit și pierdere anual, precum și cu ocazia lichidării, fuziunii sau încetarii, potrivit legii, a activitații. Raportările contabile anuale(bilanțul, contul de profit și pierdere ) se depun la termenele prevăzute de lege. Atribuțiile contabilului: • asigură exacitarea controlului preventiv și acordă refuzul de viză pentru acele operații economice care nu sunt legale și necesare; • urmărește efectuarea în termen a decontărilor cu alte persoane fizice și juridice, cu bugetul statului și cu băncile; • asigură întocmirea bilanțului, a contului de profit și pierdere ; • întocmirea documentelor justificative privind operațiile economice; • centralizarea datelelor din înregistrările contabile și întocmirea balanțelor de verficare a registrelor de TVA, a registrelor jurnal și inventar; • întocmirea situațiilor financiare anuale simplificate, a declarațiilor și depunerea la termen a acestora; • păstrarea documentelor justificative. Atribuțiile și răspunderile contabilului se stabilesc în detaliu prin regulamente de organizare ale unitaților economice respective.
În concluzie, conținutul obiectului contabilității îl constituie cunoașterea și controlul, în expresie valorică a activelor, capitalurilor proprii și datoriilor entitaților economice și administrative, modificările care se produc ca urmare a proceselor de aprovizionare, producție și circulație precum și rezultatul final obținut în activitatea desfașurată ( profit sau pierdere ) , ea furnizând utilizatorilor, date și informații operative, cu privire la poziția financiară, performanta financiară și alți indicatori economici.
Înregistrări contabile ale aprovizionării cu materiale pentru cabinetul stomatologic:
1.a )Materialele cumpărate de la Dentotal Protect Sr (Anexa) în valoare de 26,90, înclusiv TVA :
% = 401 “Furnizori” 33.35 lei 301”Materii prime” 26,90 lei 4426”Tva deductibilă” 6,45 lei
1.b )Plata efectuată de CMI :
401”Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci “ 33,35 lei
2.a) CMI mai cumpără ustensile (seringi, foarfece, pense) (Anexa) de la Dentotal Protect Srl în sumă de 457,25, înclusiv TVA pe care le poate înregistra ca și obiecte de inventar:
% = 401 “Furnizori” 566,98 303”Materiale de natura obiectelor de inventar” 457,25 lei
4426”Tva deductibila” 109,74 lei
3.a) Scaunul stomatologc (Anexa) în valoare de 1065,00 este înregistrat ca materiale de natura obiectelor de inventar deoarece nu depășețte suma de 2.500 lei pentru a fi încadrată la mijloace fixe
% = 404 “Furnizori” 1065,00 lei
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 849,96 lei 4426”Tva deductibila” 170,04 lei
4.a) Cabinetul medical lucrează și cu casa de sanătate.(Anexa) . Înregistrările contabile pentru achiziția de materiale în acest caz în suma de 389,90 lei :
3021”Materiale auxiliare” = 481 Decontări între unitate si subunităti” 289,90 lei
Plata acestora :
481”Decontari intre unitate si subunitati”=5121”Conturi la banci in lei” 289,90 lei
6.a) Factură de utilitați ( electricitate, apa, gaze ) , pe lunile octombrie,(Anexa) noiembrie 2014 în valoare de 90.00 lei
605”Cheltuieli privind energia si apa” = 401 “Furnizori” 90.00 lei
7.a) Factură pentru chirie în lunile octombrie și noiembrie, anul 2014,(Anexa) plătite de CMI în valoare de 812.00 lei .
612”Cheltuieli cu redeventele, = 401”Furnizori” 812.00 lei
locatiile de gestiune si rdeventele”
8.Se plătește o garanție (Anexa) pentru chirie (fără factură) in sumă de 50.00 lei
2678”Alte creante imobilizate” = 5121”Conturi la banci in lei” 50.00 lei
2.5 Impozite si taxe întâlnite frecvent la entitățile foarte mici
În accepțiune generală, impozitele și taxele reprezintă instrumente nemijlocite de conducere ale unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale, ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Inițial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară. Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constituie principalul mijloc de obținere a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenție al statului în viața economică au devenit o metodă de conducere prin care se reglează mecanismele pieței. In cazurile când se urmărește o activitate a vieții economice, prin intermediul impozitelor, se acționează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmărește intervenție in stopare a unei activități se procedează la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor și multiplicare numărului lor. Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale între persoanele fizice și cele juridice. In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanțelor dintre nivelurile veniturilor.
2.5.1 Impozitul pe venitul microîntreprinderii și impozitul pe veniturile persoanelor
La baza determinarii impozituluipe venitul microintreprinderilor stau doua elemente : cota procentuala de impozitare si baza de impozitare. Cota procentuala de impozitare ce se aplica asupra veniturilor microîntrepinderilor este de 3% . Baza de impozitare este reprezentată de veniturile din orice sursă, conform contului de profit și pierdere din care se scad următoarele venituri: • veniturile aferente costurilor stocurilor pe produse . • veniturile aferente costurilor serviciilor in curs de executie . • veniturile din productia de imobilizari necorporale si corporale . • venituri din subventii de exploatare . • venituri din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare . • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobanzi și/sau penalităti de intârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. • venituri realizate din despagubiri de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii. • venituri din diferențe de curs valutar . • venituri financiare înregistrate ca urmare a decontării creantelor și datoriilor în lei in funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate initial. • valoarea reducerilor comerciale acordate uterior facturării. Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată potrivit celor mentionate anterior, se adauga următoarele : • •Valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturarii; •În trimestrul lV, diferența favorabilă dintre veniturile din diferentele la curs valutar/veniturile financiare inregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, inregistrate cumulat de la inceputul anului, Deducere personală: În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse in funcțiune. Calculul și plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor se efectuează trimestrial, până la dată de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microintreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microintreprinderilor. Trebuie menționat faptul că, persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate să evidențieze contabil cheltuielile de amortizare, potrivit prevederilor aplicabile plătitorilor de impozit de profit. Perioada impozabilă este anul fiscal, care corespunde cu anul calendaristic.În cazul unei microîntreprinderi care se înființează sau își încetează existența, anul fiscal este perioadă din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.
Reflectarea in contabilitatea a impozitului pe veniturile microintreprinderilor
Contabilitatea privind impozitul pe venitul microintrepinderilor se realizeaza cu ajutorul contului sintetic de gradul 2 dn cadrul contului 441”Impozitul pe profit/venit” si anume contul 4418”Impozitul pe venit”. Este un cont de pasiv, se crediteaza cu sumele datorate bugetului statului, reprezentand impozitul pe venit in corespondenta cu contul 698”Alte cheltuieli cu impozitele” si se debiteaza cu sumele virate la bugetul statului, reprezentand impozitul pe venit.
•Pe baza deciziei de impunere (Anexa) se inregistrează plata impozitului pe venitul microîntreprinderii în anul 2014 in suma de 240 lei astfel:
4418”Impozitul pe venit” = 5121”Conturi la banci” 240 lei
Baza de calcul pentru veniturile persoanelor care nu au functia de baza este reprezentata de venitul net impozabil care se calculeaza ca diferenta intre venitul brut realizat intr-o luna si contributiile obligatorii.Platitorii de salarii au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, la data efectuarii platilor acestor venituri precum si de al vira la bugetul de stat pana la data de 25 inclusi, a lunii urmatoare. Contabilitatea impozitului pe veniturile salariale se realizeaza cu ajutorul contului 444”impozitul pe venituri de natura salariilor”, fiind un cont de pasiv. In credit se inregistreaza impozitul aferent drepturilor salariale ,ajutoarele materiale si participarii la profit prin debitul conturilor 421 „personal salarii datorate „si respectiv 424”prime reprezentand participarea peronalului la profit.. In debit se inregistreaza sumele care se deconteaza bugetului de stat reprezentand impozitul pe venituri de natura salariilor.
Reflectarea în contabilitate a operațiilor privind impozitul pe veniturile salariale:
• Conform statului de salarii (Anexa) se înregitreaza plata salariatului Oprea Ancuta-Lucia în septembrie 2014 în sumă de 348 reprezentând venitul salarial brut:
641” Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 “Personal-salarii datorate” 348 lei
• Conform statului de plată (Anexa) se înregistrează pe luna septembrie 2014 plata către Puzdrea Maria în sumă de 900 de lei rerezentand salariul brut:
641” Cheltuieli cu salariile personalulul „= 421 ”Personal-salarii datorate” 900 lei
• Pe baza Declarației 112(Anexa) se achită impozitul reținut din veniturile salariale în sumă de 100 în luna octombrie, anul 2014:
444” Impozitul pe veniturile salariale „= 5121 „Conturi la bănci în lei” 100 lei
2.5.2 Impozitul pe dividende , impozitele și taxele locale
Impozitul pe dividende este un impozit aplicat în special în statele în care impozitul pe venit este progresiv și semnificativ mai mare decât impozitul pe profit și are rolul de a egaliza sarcina fiscală totală pe care individul o suporta . Este ușor de observat că în cele mai multe cazuri, impozitul pe profit plus impozitul pe dividende este aproximativ egal cu cota maximă de impozit pe venit.În acest context, atunci când avem impozit pe profit egal cu impozitul pe venit, impozitul pe dividende apare oarecum anacronic.
Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividende
O persoană juridică română care distribuie/plătește dividende către o persoană juridică română are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol. Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plătește dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plătește până la data de 25 ianuarie a anului următor. Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deține, la data plății dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă neîntreruptă de un an împlinit până la data plății acestora inclusiv Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor distribuite/plătite de o persoană juridică română: a) fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat; b) organelor administrației publice care exercită, prin lege, drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului la acele persoane juridice române. Cota de impozit pe dividende prevăzută se aplică și asupra sumelor distribuite/plătite fondurilor deschise de investiții, încadrate astfel, potrivit reglementărilor privind piața de capital.
Termenele de declarare a mențiunilor
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se plătește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal înscriu mențiunea în cererea de înregistrare la registrul comerțului. În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condițiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea comunică organelor fiscale teritoriale ieșirea din sistemul de impunere pe
privind impozitele si taxele veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.
Plata impozitului si depunerea declarațiilor fiscale
Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Obligația fiscală reglementată de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
Impozite și taxe locale Conform prevederilor Codului fiscal și a Normelor de aplicare a Codului fiscal, în categoria impozitelor și taxelor locale se include: a) impozitul pe clădiri; b) impozitul pe teren; c) taxa asupra mijloacelor de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxa hotelieră; h) taxe speciale; i) alte taxe locale.
În cazul CMI se plătește impozitul și taxa pe clădiri și taxa pe teren,se plătesc la bugetul local al comunei.Impozitul pe clădire se determină pe baza cotei de impozitare, indiferent de locul în care se afla clădirea, respectiv mediul urban sau rural:
Impozitele pe clădiri = valoarea impozbilă a clădirii*cota de impozitare
Cota de impozitare reprezintă 1% din valoare impozabilă a clădirii.Valoarea impozabila a clădirii se determină prin inmultirea suprafeței construite cu valoarea impozabilă corespunzatoare.
Taxa pe teren se stabilește pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului, date în folosință sau închiriate și reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor .Impozitul pe teren se platește anual, in 2 tranșe egale până la datele de 31 martie și respectiv 30 septembrie. Organizarea contabilitații impozitelor și taxelor locale datorate bugetelor locale se realizază cu ajutorul contului 446” alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate”. Este un cont cu funcție contabilă de pasiv. Contul 446 se creditează pentru a înregistra obligațiile fată de bugetul local privind alte impozite și taxe în corespondeță cu debitul contului 635” cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”. Se debitează pentru a înregistra sumele care se decontează bugetului local prin creditul lui 5121” conturi la banci în lei”
Reflectarea în contabilitate a operatiilor privind impozitele și taxele locale:
• Se înregistrează impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și taxa (Anexa) pentru folosirea mijloacelor de transport în sumă de 657,10 lei .
635” Cheltuieli cu alte impozite și taxe” =446” Alte impozite taxe și vărsăminte asimilate”657,10
• Pe baza extrasului de cont și a ordinelor de plată (Anexa) se înregistrează achitarea datoriilor fată de bugetul local, privind alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate în sumă de 1.355,00 lei.
446” Alte impozite, taxe și vărsăminte assimilate” = ”5121” Conturi la bănci în lei” 1.355,00 lei
2.5.3 Taxa pe valoare adăugată
Taxa pe valoare adaugată este un impozit indirect suportat de către consumatorul final al unui bun sau serviciu, impozit ce a fost introdus la data de 1 iulie 1993 in țara noastră, pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor. Cota standard de TVA de 24% este pur și simplu un „no go „ în majoritatea cazurilor, în condițiile în care încrederea consumatorilor în economie este la un nivel foarte scăzut, iar finanțarea este scumpă și dificilă. Să răspundem pentru început la o întrebare: Ce sunt măsurile de simplificare ? Măsurile de simplificare reprezintă un set de reguli care se aplică atunci când cumpărătorul cât și vânzătorul sunt plătitori de TVA și care permit ca TVA-ul aferent unei vânzari să nu mai circule efectiv între vânzător si cumpărător . Practic, înregistrarea TVA se face doar de contabil, făcându-se o compensare între TVA colectat si TVA deductibil . Măsurile de simplificare nu se pot aplica în cazul în care cumpărătorul nu este înregistrat ca plătitor de TVA, deci este un consumator final, iar în astfel de cazuri cumpărătorul plătind efectiv TVA. Prin intrarea în vigoare a OUG 24/2012, sunt scutite de TVA activitățile persoanei impozabile stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală declarată sau realizată este sub suma de 65.000 de euro, echivalent 220.000 în lei pentru operațiunile impozabile, incluse în sfera de aplicare a TVA, cu excepția unor operațiuni care sunt scutite de taxa reprezentată de livrările intracomunitare de mijloace de transport către un cumpărator care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA. Cifra de afaceri care servește drept referință pentru stabilirea plafonului este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de către persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, a operațiunilor rezultate din activitați economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinatate, dacă taxa deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România, a operațiunilor scutite cu drept de deducere și a celor scutite fără drept de deducere, dacă acestea nu sunt accesorii activițatii principale, cu anumite excepții care sunt prevăzute de legislație .Persoana impozabilă care îndeplinește condițiile pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă .Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri este mai mare sau egală cu plafonul de scutire, în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Contabilitatea privind taxa pe valoare adaugată se organizează cu ajutorul contului 442”taxa pe valoare adaugată fiind un cont bifincțional. Acest caracter bifuncțional este dat de conținutul conturilor sintetice de gradul 2 din structura sa și anume: 4423” TVA de plată” 4424 “TVA de recuperat” 4426”TVA deductibilă „ și 4428” TVA neexigibilă”
2.6.4Contribuțiile sociale și fondurile speciale
Pentru a putea desfășura o activitate, orice întreprindere , indiferent de forma sa de activitate, are ca scop principal consumarea de resurse și producerea de rezultate. Contribuțiile sociale obligatorii reglementate de legislație sunt următoarele: 1) Contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat ; 2)Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului unic de asigurări sociale de sănatate; 3)Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănatate datorată de angajator Fondului național unic de asigurări sociale de sănatate; 4)Contribuțiile asigurărilor pentru somaj datorate bugetului asigurărilor pentru somaj; 5)Contribuția de asigurare pentru accidente e muncă si boli profesionale datorată de angajator; 6)Contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator. Sunt obligați la plata contribuțiilor sociale,potrivit legislației în vigoare, următorii contribuabili: • persoanele fizice rezidente precum și cele nereziente care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum și alte venituri din desfășurarea unor activitați independente; • pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 de lei; • persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori, precum si entitațile asimilate angajatorului; • orice plătitor de venituri de natura salarială; • instituțiile publice;
Mecanismul de calcul al contribuției pentru asigurări sociale presupune determinarea acesteia prin aplicarea unei cote procentuale la o bază de impozitare .
CAS = Baza impozbilă *Cota procentuală legală
Pentru angajat, baza lunară de calcul a contribuției pentru asigurările sociale de stat o reprezintă venitul lunar realizat. În funcție de condițiile de muncă,conform prevederilor din țara noastră contribuțiile pentru asigurările sociale sunt:
26.3% pentru condiții normale de muncă datorate de angajator și de angajați, din care 10% datorate de angajați și 15.8% de angajator;
31,3% pentru condiții deosebite de muncă, datorate de angajator și de angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 20,8% de angajator;
36,3% pentru condiții deosebite de muncă, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale din care 10,5% datorate de angajați și 25,8% datorate de angajator. Pentru contribuția de asigurări sociale de sanătate datorată de angajator,societatea și orice plătitor de venituri din salarii se calculează aplicând cota procentuală legală de 5,2% asupra fondului de salarii. Contribuția pentru concedii și indemizații de asigurări sociale de sănătate, cota procentuală legală este de 0,85% și se aplică la fondul de salari,iar plata se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția. Contribuția angajaților și angajatorilor la bugetul asigurărilor pentru somaj se datorează lunar și se aplică cota de 0,5% asupra fondului de salarii realizat . Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale este garantată de stat și curinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva pierderii capacității de muncă sau decesul acestora ca urmare a accidentelor de muncă si bolilor profesionale. Contribuția la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale , conform legislației are o cotă de 0,25% și se aplică fondului de salarii brute.
Contabilitatea decontărilor privind asigurările și protectia socială se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul 1 și 2 si anume: 431”asigurările sociale” 437 „ ajutor de somaj” si 438”alte datorii si creanțe sociale”
Reflectarea în contabilitate a operațiilor privind contribuțiile sociale
• Pe baza chitanței anexate, în anul 2014 luna decembrie, se plătesc contribuția angajatorului pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de sănătate cu sumă de 1.335,00 de lei :
6453”Cheltuieli privind contribuția = 4313” Contribuția angajatorului 1.355,00 angajatorului pentru asigurările pentru asigurările sociale de sănătate” sănătate”
• Pe baza deciziei de impunere (Anexa)se înregistrează contribuția angajatorului pentru accidente de muncă și boli profesionale in anul 2014, luna octombrie in suma de 2 lei :
6451”Cheltuieli privind contribuția = 4315”Contributia unitatii pentru accidende de munca angajatorului la asigurările sociale” si boli profesionale”
.
• Pe baza ordinului de plată(Anexa), anul 2014, luna octombrie se înregistrează: impozitul pe veniturile din salarii în sumă de 100, contribuția de asigurări sociale retinută de asigurați în sumă de 142, contribuția de asigurări sociale datorată de angajator în suma de 213 lei, contribuția pentru asigurări sociale de sanătate reținută de la asigurați, în sumă de 75 lei, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate datorat de angajator în sumă de 70 lei , contribuția individuală de asigurări pentru somaj reținută de asigurați în sumă de 7 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 7 lei :
% = 5121”Conturi la banci” 404
444”Impozitul pe venituri de natura salariilor” 100 4312”Contributia angajatilor la asigurarile sociale” 142 4313”Contributia angajatorului pentru asigurările 70 sociale de sănătate” 4314”Contribuția angajatilor pentru asigurările 75 sociale de sănătate” 4371”Contribuția angajatorului la fondul de șomaj” 7 4372”Contribuția personalului la fondul de șomaj” 7 4374”Contribuția angajatorului la Fondul de garantare” 3
BUGETELE FONDURILOR SPECIALE
Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, ce se constituie și se administrează în afara bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt: Bugetul Fondului pentru asigurările sociale de sănătate și Bugetul Asigurărilor de Șomaj. Proiectele acestor bugete se elaborează de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza propunerilor coordonatorilor principali de credite responsabili cu gestionarea acestor bugete. Bugetul asigurărilor pentru șomaj este promovat de Ministerul Muncii, Solidaritații Sociale si Familiei care fundamentează annual, pe baza propunerilor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, proiectul de buget. Acest este înaintat Ministerului Finanțelor Publice care și-l însușește, cu eventuale modificări, dupa care îl înaintează Guvernului odata cu proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul pentru asigurările sociale de sanatate este un fond special care se constituie din contribuția de asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice sau juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum si din alte surse – donații, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii.
2.6 Sistemul declarativ
Cabinetul medical individual are următoarele obligații principale:
• Să se înregistreze fiscal, pe baza formularului (070) „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere”, în termen de 30 de zile de la data eliberării autorizației (.Anexa)
• Să depună declarația estimativă de venit, în termen de 15 zile de la începerea activității ori odată cu declarația anuală, și să plătească plățile anticipate trimestriale aferente venitului. (Anexa ) • Să depună declarația anuală de venit, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului și să achite diferența de impozit anual pe venit stabilită prin decizie de impunere de organele fiscale, în termen de 60 de zile de la comunicare • Să depună obligatoriu declarația de asigurare socială și să plătească lunar CAS-ul până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, în nume propriu, dacă realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut și să plătească CASS trimestrial, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru și, pentru regularizare, în termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere; • Dacă are calitatea de angajator, să completeze în mod corespunzător formularul 070 la începerea activității/încheierii primul contract de muncă și să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, declarația unică – formularul (112) “Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidentă nominală a persoanelor asigurate”. • Să achite lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, impozitul pe veniturile din salarii și contribuțiile sociale aferente în calitate de angajator. Punerea în funcțiune se face potrivit prevederilor legale.
Care sunt termenele de declarare a mențiunilor?
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se plătește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal înscriu mențiunea în cererea de înregistrare la registrul comerțului. În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condițiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea comunică organelor fiscale teritoriale ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.
Microîntreprinderile care au realizat venituri mai mari de 65.000 euro sau venituri din consultant și management în proporție de peste 20% inclusiv comunică organelor fiscale și teritoriale ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, în cursul anului respectiv, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscal.
.
Când se face plata impozitului și când se depun declarațiie fiscale?
Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Obligația fiscală reprezintă venit al bugetului de stat.
Concluzii
În această lucrare am încercat să prezint tratamentele contabile și fiscale asupra cabinetului medical CMI considerat o microintreprindere îndeplinind conditiile de baza: total active 350.000 euro; cifra de afaceri netă 700.000 euro;numărul mediu de salariați în exercițiul financiar 10. Interferențele fiscale în contabilitate sunt extrem de clare astfel încât pot oferi motivele unei relații directe și necesare între contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii. Primul capitol se referă la definirea, clasificarea și prezentarea generală a societății din punct de vedere al angajaților, al domeniului de activitate, al funcțiilor pe care le ocupă. Prezentarea generală a societății cuprinde istoricul, date generele precum și câteva caracteristici ale angajaților. Capitolul organizarea și funcționarea cuprinde structură organizației, mijloacele și tehnicile prin care organizația poate determină cele mai bune rezultate individuale ale membrilor săi incluși în această structură. Primă parte mai cuprinde alte generalități despre firmă cum ar fii: organizarea timpului de lucru, angajarea și încadrarea în muncă a personalului, salarizarea, obligațiile și drepturile personalului, relațiile de serviciu, recompensele, etc. Analiza economico financiară se ocupă cu cunoașterea întregului, în părțile sale constitutive, după care se studiază fiecare parte componentă, se stabilesc relațiile de cauzalitate, e determină factorii care le generează, se formulează concluziile cu privire la mersul activității viitoare. A doua parte a lucrării cuprinde particularități în organizarea financiar contabilă a unei microintreprinderi. Contabilitatea se ține în partidă simplă potrivit Normelor metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1044/2004 privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 171/2003 privind Codul fiscal. Conducerea unei contabilități în partidă simplă se traduce prin simplitate și volume de muncă, cu consecința reducerii riscului de eroare și de a fi sancționați la momentul inspecțiilor fiscale viitoare, precum și cu consecința reducerii costurilor cu ținerea evidențelor contabile. Se evită impozitul forfetar. Sunt prezentate regulile și principiile contabile precum și relația dintre contabilitate și fiscalitate care este analizată și explicată și prin măsura în care contabilitatea este conectată sau deconectată de fiscalitate. Lucrarea mai cuprinde și impozitele și taxele întâlnite la entitățile foarte mici reprezentând instrumente nemijlocite de conducere ale unei economii concurențiale, politică fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale, ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Consider impozitul ca fiind cea mai importantă resursă financiară ce stă la baza statului. La prima vedere, România are un sistem fiscal competitiv, cu o cotă unică de impozit pe profit de 16%, sugerând un climat propice pentru noii investitori. Totuși, unele din dificultățile constate sunt reprezentate de schimbările legislative destul de dese. Sistemul fiscal joacă un rol important în atingerea obiectivelor economico-sociale ale statului. Acestea trebuiesc continuate, pe baza unei strategii pe termen lung a statului. Mediul fiscal din țara noastră trece prin continue schimbări, astfel societățile întâmpină dificultăți în adaptare. România a început odată cu intrarea în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 importante modificări legislativ fiscale, acest lucru datorându-se ca urmare a nevoii de aliniere a legislației românești, la directivele fiscale ale Uniunii. Conform proiectelor noului Cod Fiscal și cel al Codului de Procedură Fiscală, în viitori ani se discută probleme cum ar fi: Scăderea cotei unice la 14% din anul 2019, atât pentru impozitul pe venit cât și pentru impozitul pe profit. Eliminarea impozitului pe dividende, de la 1 ianuarie 2016. Măsură foarte importantă pentru că ajută la evitarea dublei impozitări, la creșterea competitivității României și nu în ultimul rând la menținerea capitalului în țară.Neimpozitarea totală a cheltuielilor efectuate de angajatori pentru pregătirea salariaților.Companiile străine care au conducerea efectivă în România vor plăti impozitul pe profit în România. Prin urmare, companiile offshore care efectuează servicii către companii românești riscă impozitarea în România în situația în care conducerea efectivă este realizată din România. Sunt vizate, astfel, companiile care recurg la optimizarea fiscală agresivăLa sistemul de conturi se face o diferențiere între planul de conturi simplificat al microintreprinderilor și planul de conturi general folosit de întreprinderi. Sistemul declarativ cuprinde toate documentele înregistrate în timpul lunii precum și evidentă lor. Se cuvine să subliniem important ape care o are, astăzi contabilitatea pentru cunoașterea poziție financiare a întreprinderii, a performanțelor acesteia și a altor indicatori privind activitatea desfășurată. În condițiile economiei de piață, fiecare întreprindere, indiferent de dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, trebuie să se adapteze în permanență la cerințele mediului în care își desfășoară activitatea, să-și îmbunătățească performanțele economico-financiară și capacitatea concurențiala în raport cu alte întreprinderi. În succesul și supraviețuirea pe piață a unei firme elementul esențial ține să fie nu aparatul productive sau terenul, nici chiar banii, ci informația văzută ca sursă principală. Inteligența unei microintreprinderi se referă la atitudinea unei organizații de a înțelege funcționarea pieței și modul prin care activitățile sale se integrează într-un anumit lanț de valori, de a anticipa evoluțiile viitoare și de a se adapta lor.
Bibliografie
1.Maria Sandu Contabilitate și fiscalitate , Editura Universitaria Craiova, 2012 2.Maria Sandu Bazele Contabilității , Editura Universitaria Craiova 3.Marian Siminică Analiza economico-finaciara Editura Sitech 4.Marcel Dracea Fiscalitate și armonizare fiscală, Editura Universitaria Craiova 5.Gabriel Biriș Despre fiscalitate și competitivitate 6.Nicolae Cristescu Contabilitatea întreprinderilor 7. Doru Pleșea Noua contabilitate a întreprinderilor mici și mijlocii și a microintreprinderilor 8. Prietenii fiscalității , Revista electronică
9.Gheorghe Popescu Contabilitatea și fiscalitatea microîntreprinderilor, Editura Gestiunea -București
9. **** www.avocatnet.ro 10.****http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Contribuabili/materialeanaf/ghiduri/Ghid_micro29122005.pdf
11.**** http://www.antitepari.ro/informatii/articole/98504-regimul-fiscal-al-microintreprinderilor http://www.cabinetexpert.ro/2014-11-18/regimul-fiscal-al-microintreprinderilor-informatii-actualizate-la-nov-201
12.**** http://taxare.ro/documents/PrieteniiFiscalitatiiNr1.pdf
13****. http://www.forum-pfa.ro/impozit-pe-venit/
14. **** http://contabilul.manager.ro/a/13817/informatii-actualizate-privind-regimul-fiscal-al-microintreprinderilor.html
15.**** http://www.myaccountant.eu/index.php/en/131-stirile/noutati-pentru-afaceri/398-ce-este-o-microintreprindere-ce-prevederi-se-aplica-in-2014#termen
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Fiscalitatea Unei Microintreprinderi Cabinet Medical Individual (ID: 138271)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.