Contabilitatea Si Fiscalitatea Pfa
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………………………………….2
CAPITOLUL I
I.1 Modalități de exercitare a activității de către PF: avantaje și dezavantaje………..4
I.1.1 Cu salariați……………………………………………………………………………………………………4
I.1.2 Persoane care obțin venituri din activități independente……………………………………..9
I.1.3 Alte tipuri de venituri…………………………………………………………………………………….12
I.2 Cadrul legal pentru exercitarea activitatilor independente……………………………………..12
I.2.1 Profesii libere………………………………………………………………………………………………12
I.2.2 Activități comerciale……………………………………………………………………………………….14
I.3 Contabilitatea de angajamente vs. contabilitate în partidă simplă………………………….15
I.4 Activități dependente vs. activități independente…………………………………………………..19
CAPITOLUL II
Contabilitatea și fiscalitatea PFA…………………………………………………………………………21
II.1 Procedura înregistrării ca persoană care obține venituri din activități independente…21
II.2 Sistemul de evidență în partidă simplă………………………………………………………………..25
II.3 Sistemul de evidență în partidă dublă………………………………………………………………….29
II.4 Impozitarea PFA……………………………………………………………………………………………..32
II.5 Studiu de caz…………………………………………………………………………………………………..35
Concluzii………………………………………………………………………………………………………………52
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………….54
Introducere
PFA, respectiv persoană fizică autorizată, desfășoară orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă și aptitudinile sale profesionale.
PFA este obligată să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității eonomice. Activitatea economică este activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii, în scopul obținerii unui profit .
PFA are următoarele caracteristici :
– are dreptul să angajeze cu contract de muncă terțe persoane pentru desfășurarea activității pentru care a fost autorizată și nici nu va fi considerată un angajat al unor terțe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.
– poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit și autorizarea ca întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale;
– poate colabora cu alte persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să își schimbe statutul juridic dobândit. Această colaborare trebuie să se facă în scopul exercitării actvității pentru care a fost autorizată conform O.U.G. nr. 44/2008;
– poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terțe persoane care funcționează atât în același domeniu, cât și într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată;
PFA îi este interzis să cumuleze și calitatea de întreprinzător personă fizică titular al unei întreprinderi individuale; este asigurată în sistemul public de pensii și asigurări și alte drepturi de asigurări sociale și are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și al asigurărilor pentru șomaj.
Persoana fizică autorizată răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și în completare cu întreg patrimoniul său. Dacă PFA nu are calitatea de comerciant, creditorii își vor executa creanțele împotriva acesteia în condițiile dreptului comun (ale dispozițiilor Codului civil). Dacă are calitatea de comerciant, în caz de insolvență, PFA va fi supusă procedurii simplificate prevăzută de lege. Orice persoană interesată pote face dovada calității de comerciant în cadrul procedurii insolvenței sau separat, prin acțiune în constatare, dacă justifică un interes legitim.
PFA își încetează activitatea și este radiată din registrul comerțului în următoarele cazuri:
a) prin voința acesteia;
b) prin deces;
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului.
Radierea înregistrării păgubitoare, se cere în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea.
Cererea de radiere, însoțită de copia certificată pentru conformitate cu originalul actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunalul unde își are sediul profesional, de către orice persoană interesată.
CAPITOLUL I
I.1 Modalități de exercitare a activității de către PF: avantaje și dezavantaje
I.1.1 Cu salariați
Cronologic, la angajarea unui salariat, PFA trebuie să parcurgă cinci etape:
1) Prezentarea actelor necesare angajării de către salariat;
2) Semnarea contractului individual de muncă;
3) Înmânarea unui exemplar din contractul individual de muncă salariatului;
4) Înregistrarea contractului individual de muncă în registrul de evidență a salariaților;
5) Începerea efectivă a activității.
În baza prevederilor art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 27 mai 2011, PFA în calitate de angajator are obligația de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariați, de a-l păstra în bune condiții la sediu, precum și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Acest dosar cuprinde cel puțin următoarele documente:
actele necesare angajării, contractul individual de muncă,
actele adiționale și celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, acte de studii/certificate de calificare,
orice alte documente care certifică legalitatea și corectitudinea completării în registru.
Contractul individual de muncă se încheie în scris. Neîncheierea în scris a acestuia atrage sancționarea contravențională și chiar penală a angajatorului. Acesta va fi considerat că a angajat muncă la negru.
Modelul contractului individual de muncă a fost aprobat prin Ordinul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale nr. 64/2003.
Înregistrarea în Registrul de evidență al salariaților. Registrul general de evidență a salariaților este reglementat începând cu data de 1 august 2011 de Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 27 mai 2011. Contractele de muncă se înregistrează cu o zi înainte de începerea efectivă a activității.
Neînregistrarea contractelor individuale de muncă în registrul anterior începerii ,.`:activității se sancționează cu amendă contravențională de 10.000 lei pentru fiecare contract individual de muncă neînregistrat, fără ca valoarea cumulată a amenzii, determinată de numărul efectiv de astfel de contracte, să depășească cuantumul de 50.000 lei (art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011).
PFA în calitate de angajator are obligația de a înființa și a transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Până în decembrie 2010, înregistrarea contractelor de muncă se făcea simultan la inspectoratul teritorial de muncă și în Registrul de evidență al salariaților, anume la 20 de zile de la încheierea contractului de muncă. În prezent, înregistrarea se realizează exclusiv în Registrul de evidență al salariaților, și anume cu o zi înainte de începerea efectivă a activității.
După încheierea contractului individual de muncă și înregistrarea contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților PFA-ului îi revine obligația de a plăti salariul angajaților, de a plăti taxele și impozitele aferente veniturile salariale și de a le declara în:
1. Formularul 112 – Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate;
2. Formularul 205 – Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit.
La dobândirea calității de angajator trebuie depusă declarația de mențiuni Formular 070 în sensul luării în evidență ca plătitor de impozit pe venitul din salarii și contribuțiile aferente.
Determinarea impozitului pe salarii la funcția de bază. În cazul salariaților art. 35 din Codul muncii stabilește că, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Activitatea dependentă la funcția de bază reprezintă orice activitate desfășurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca funcție de bază de către angajat.
În cazul în care activitatea se desfășoară pentru mai mulți angajatori, angajatul trebuie să declare fiecăruia locul unde exercită funcția pe care o consideră de bază.
Prin locul unde se află funcția de bază se înțelege:
pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor legale, sunt asimilate acestora;
în cazul cumulului de funcții, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcția de bază poate fi aleasă de angajat și la locul de muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial. Pentru a determina venitul impozabil/baza de calcul a impozitului lunar pe salarii și impozitul lunar pe veniturile din salarii, la locul unde se află funcția de bază, un angajator trebuie să procedeze în felul următor:
Din venitul brut, se scad contribuțiile obligatorii aferente unei luni, rezultatul denumindu-se venit net:
Contribuțiile obligatorii aferente unei luni sunt:
Contribuția individuală de asigurări sociale de stat;
Contribuția individuală la asigurările sociale de sănătate;
Contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru somaj.
Din venitul net astfel determinat se scade deducerea personală acordată pentru luna respectivă, în funcție de venitul brut și de numărul de persoane aflate în întreținerea salariatului.
Contribuabilii persoane fizice rezidente care realizează venituri din salarii au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
Astfel, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru ,.`:veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.000 lei inclusiv, astfel:
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere 250 lei;
pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere 350 lei;
pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere 450 lei;
pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere 550 lei;
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere 650 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.001 lei și 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se acordă deducerea personală. Contribuțiile sociale sunt:
– contribuția individuală de asigurări sociale, 10,5%;
– contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat, 20,8% sau, după caz, 25,8%, 30,8%;
– contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate, 5,5%
– contribuția datorată de angajator la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), 5,2%;
– contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator la bugetul FNUASS, 0,85%;
– contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, 0,5%;
– contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj, 0,5%;
– contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat în funcție de clasa de risc, între 0,15 și 0,85%;
– contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, 0,25%.
PFA nu se poate angaja pe sine însuși. Astfel, contractul individual de muncă este definit de Codul muncii ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizica sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Astfel, contractul individual de muncă presupune existența a două părți: salariat și angajator.
Salariatul este persoana fizică care pune la dispoziția angajatorului forța sa de muncă, în schimbul unui salariu. Angajatorul este cel care asigură un loc de muncă unei persoane (salariatul), în schimbul unui salariu, munca desfășurându-se în condiții de subordonare a prestatorului ei.
Din definirea termenilor de ăcontract individual de muncă, salariat și angajator rezultă că este inadmisibil ca o persoană fizică să încheie un contract individual de muncă în care să cumuleze cele două calități de salariat și angajator.
Astfel, raportul de subordonare este de esența contractului individual de muncă, în lipsa acestuia, contractul încheiat nu este un contract individual de muncă.
Prin urmare, persoanele fizice autorizate pot angaja orice categorie de persoane a căror activitate le este necesară în exercitarea profesiei pentru care au obținut autorizația dar nu pot încheia contracte individuale de muncă în care să cumuleze calitatea de angajator cu cea de salariat.
Determinarea impozitului pe salarii în afara funcției de bază
Pentru a determina venitul impozabil/baza de calcul a impozitului lunar pe salarii și impozitul lunar pe veniturile din salarii, în cazul salariilor în afara funcției de bază, angajatorul trebuie să procedeze în felul următor:
a) Din venitul brut reprezentând venituri din salarii realizate de angajați altele decât cele de la funcția de bază se scad toate contribuțiile obligatorii datorate.
Aceste contribuții individuale obligatorii sunt:
– contribuția la asigurările sociale;
– contribuția la asigurările sociale de sănătate;
– contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Rezultatul reprezintă venitul net. În aceste situații nu se acordă deduceri personale, venitul net identificându-se cu baza de calcul a impozitului lunar pe veniturile din salarii.
b) Impozitul lunar se determină pe fiecare loc de realizare a acestuia prin aplicarea cotei de 16% asupra acestei baze de calcul.
I.1.2 Persoane care obțin venituri din activități independente
Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, precum și din practicarea unei meserii. Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor de:
medical;
avocat;
notar;
auditor financiar;
consultant fiscal;
expert contabil;
contabil autorizat;
consultant de plasament în valori mobiliare;
arhitect
sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.
Venituri scutite sunt veniturile din activități independente, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, acestea fiind scutite de impozit pe venit.
Activități liber-profesioniste. Veniturile din activități liber-profesioniste sunt impozitate pe baza intrărilor din registrele contabile în partidă simplă pe care sunt obligate să le țină persoanele care realizează activități independente. Venitul net se calculează ca venit brut din care se scad cheltuielile deductibile. Pentru liber-profesioniști, sunt nedeductibile următoarele: amenzile, penalitățile de întârziere (altele decat penalitățile contractuale), donațiile, bursele private, sponsorizările și cheltuielile de protocol ce depășesc limitele stabilite de lege, diurnele și alte cheltuieli ce depășesc limitele prevăzute de legea actuală.
Există de asemenea alternativa ca unii liber-profesioniști să fie impozitați pe baza unei norme de venit fixe anuale, comunicate anual de administrațiile locale. Liber-profesioniștii care realizează venituri din activități independente trebuie să efectueze în cursul anului fiscal plăți trimestriale anticipate în contul impozitelor datorate (până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru).
Începând cu anul 2016, potrivit dispozițiilor Noului Cod Fiscal, veniturile din activități independente sunt incluse în categoria veniturilor asupra cărora se aplică contribuția la asigurările sociale (CAS), chiar și în condițiile în care se obțin și venituri de natură salarială. Prin urmare, se elimină excepția care stabilește că persoanele fizice care realizează venituri din desfășurarea activităților independente nu datorează contribuții pentru aceste venituri dacă mai realizează și venituri din salarii. Astfel, se instituie obligația de plată a cotei individuale de contribuție de asigurări sociale pentru toate persoanele fizice care realizează venituri din desfășurarea activităților independente. Totodată, aceste persoane pot opta pentru aplicarea cotei integrale de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor normale de muncă, așa cum este în prezent, în vederea stabilirii integrale a punctajului de pensie.
Persoanele fizice autorizate (PFA) datorează, de la 1 ianuarie 2016, și contribuția de asigurări sociale (CAS) de 10,5%, la venitul net efectiv realizat, plafonat la cinci salarii medii brute lunare. Prin urmare, PFA plătesc, pe lângă impozitul de 16%, și contribuția de asigurări de sănătate (CASS) de 5,5%, și CAS de 10,5%.
În cazul veniturilor din drepturi de autor se plătește obligatoriu, din 2016, CAS de 10,5% plafonat la cinci salarii medii brute lunare. În schimb, nu este datorată CASS de 5,5% dacă există și venituri din salarii, PFA etc.
Practic, situația nu se schimbă în 2016 din punct de vedere al CASS.
Pentru persoanele fizice care realizează venituri din activități independente și care determină venitul net anual în sistem real, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, în cazul plăților anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale, o reprezintă echivalentul a 35% din câștigul salarial mediu brut, urmând că la regularizare să se achite și diferențele până la nivelul plafonului maxim lunar echivalent a 5 salarii medii brute.
Baza lunară de calcul a CAS se recalculează în anul următor celui de realizare a venitului, în baza declarației privind venitul realizat și se stabilește ca diferență între venitul brut realizat și cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității independente, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportată la numărul de luni în care a fost desfășurată activitatea.
Baza lunară de calcul nu poate fi mai mică decât echivalentul reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut și nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câștig.
Astfel, persoanele fizice care în anul fiscal precedent au realizat venituri sub nivelul plafonului minim, nu depun declarația menționată mai sus și nu efectuează plăți anticipate cu titlu de contribuție de asigurări sociale. Dacă venitul realizat, în anul fiscal pentru care nu au datorat plăți anticipate, depășește plafonul minim, pentru aceste persoane se stabilește contribuția anuală și se plătește în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei anuale.
Baza de calcul pentru CASS plafonată la de 5 ori câștigul salarial mediu brut. Deoarece se instituie obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra tuturor veniturilor realizate de persoanele fizice, se propune introducerea plafonului maxim al bazei lunare de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate, respectiv, baza lunară de calcul asupra căreia se aplică cota individuală de contribuție nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat.
PFA nu mai plătesc CASS dacă nu obțin venituri, iar dacă obțin venituri sub plafonul minim, vor plăti CASS la acest plafon. Se elimină condiția privind plafonul minim reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe țară pentru stabilirea bazei lunare de calcul a contribuției. În aceste condiții, persoanele care nu realizează venituri nu vor mai avea obligația plății contribuției, iar cei care realizează venituri sub plafon, vor plăti contribuția asupra venitului efectiv realizat.
Prin Noul Cod Fiscal se propune efectuarea regularizării anuale a CASS pentru toate veniturile obținute de persoană fizică, titlular al PFA. Astfel, în anul următor, organul fiscal va calcula baza anuală de calcul, ca sumă de baze anuale de calcul asupra cărora se datorează CASS.
Această bază anuală nu va putea depăși plafonul anual maxim reprezentând valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut înmulțit cu 12 luni.
I.1.3 Alte tipuri de venituri
Venituri din activități dependente. Activitate dependentă este orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare. Se consideră că activitatea este dependentă atunci când îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
I.2 Cadrul legal pentru exercitarea activităților independente
I.2.1 Profesii libere
Potrivit definiției, profesia liberă reprezintă o ocupație intelectuală, exercitată de o persoană pe cont propriu (liber-profesionistă) care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional. Deși nu există o reglementare care să definească aceste meserii în mod concret, profesiile libere joacă un rol important în economie, contribuind la creșterea câștigurilor și a numărului locurilor de muncă.
În ceea ce privește reglementarea profesiilor libere, se pare că în țările UE nu există o reglementare cu caracter general, ci tratamente diferite în funcție de fiecare profesie. UE este interesată ca acești practicieni să își poată oferi serviciile nu numai în țara de origine, dar și pe teritoriul celorlalte state membre. De aceea, UE s-a implicat în sistemul de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale. Potrivit noii Directive 2005/36/CE care a intrat în vigoare la 20 octombrie 2007, în cazul profesiilor de medic, asistent medical, dentist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect, recunoașterea calificării profesionale se face și în alte state membre.
Potrivit altor surse, există și alte profesii libere care nu intră sub incidența acestei Directive, dar în legătură cu care există reglementări sectoriale ale UE în vederea recunoașterii calificărilor profesionale. De această se bucură avocații, agenții comerciali, instructorii de ski sau agenții din turism.
Se pare că în țară noastră nu există cadru normativ care să definească în mod clar profesiile liberale. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de profesii reglementate, adică pentru fiecare profesie există câte o lege specială de organizare și exercitare a meseriei. Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile stabilește că evaluatorii, experții tehnici și jurnaliștii pot fi incluși în rândul celor cu profesii libere. Totodată, Legea 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România include ghizii turistici, restauratorii de monumente istorice, consultanții în domeniul transporturilor maritime, fluviale, aeriene și rutiere și profesorii în rândul celor care au meserii libere.
Persoanele care obțin venituri din profesii libere, au obligația depunerii la organul fiscal în a cărui rază teritorială își au sediul de desfășurare a activității, ,,Declarației de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere" – formularul 070. În cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul unor asocieri sau alte entități fără personalitate juridică, contribuabilii au obligația depunerii la organul fiscal în a cărui rază teritorială își are asocierea sediul de desfășurare a activității, ,, Declarației de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică,, – formularul 010.
În urma înregistrării fiscale, organul fiscal atribuie codul de înregistrare fiscală. Declarația de înregistrare se completează cu ocazia primei înregistrări fiscale, de regulă cu ocazia înființării și se depune în termen de 30 de zile de la data înființării potrivit legii.
Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea declarației de mențiuni, respectiv a formularului 070 sau a formularului 010, dupa caz. În cazul modificărilor intervenite în datele declarate inițial și înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilii depun, odată cu declarația de mențiuni, și certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia și eliberării unui nou certificat. Declarația de mențiuni este însoțită de documente care atestă modificările intervenite. La încetarea condițiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligația de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declarației de mențiuni. Declarațiile se depun în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
I.2.2 Activități comerciale
Alături de veniturile din profesii libere și cele din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală, veniturile comerciale fac parte din categoria mai largă a veniturilor independente, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din activități de producție, comerț sau prestări de servicii ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere, precum și din practicarea unei meserii.
Ca activități care constituie fapte de comerț, Normele de aplicare a Codului fiscal enumeră, în principal:
• activități de producție;
• activități de cumpărare efectuate în scopul revânzării;
• organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive și altele asemenea;
• activități al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare și alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;
• vânzarea în regim de consignație a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate;
• activități de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, și altele asemenea;
• transport de bunuri și de persoane;
• alte fapte de comerț definite în Codul comercial.
În ce privește asocierea pentru fapte de comerț, sub aspect fiscal pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridică, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societății civile profesionale, asupra venitului net distribuit.
I.3 Contabilitatea de angajamente vs. contabilitate în partidă simplă
Contabilitatea pe angajamente presupune ca efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sa fie recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 “Clienți – facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de lucrări etc.).
Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.
Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.
Contabilitatea de angajamente recunoaște veniturile și cheltuielile în perioadele la care se generează, respectiv generează sau consumă beneficii economice și nu în perioadele în care se decontează respectiv veniturile se încasează respectiv cheltuielile se plătesc. Practicarea contabilității de angajamente conduce la oferirea unor informații nu numai despre tranzacțiile trecute, care au implicat plăți și încasări ci și despre obligațiile de plată din viitor respectiv despre drepturile privind încasările viitoare.
Exemplu: O întreprindere realizează următoarele operațiuni economice: la data de 10.12.N execută o lucrare de reparații cu încasare la data de 10.01.N+1, tariful fiind de 20.000 lei (pentru simplificare facem abstracție de TVA).
În cazul practicării unei contabilități de angajamente întreprinderea recunoaște venitul (și implicit câștigul) aferent acestei prestații în exercițiul financiar N, la data prestării (10.01.N+1), anticipând astfel beneficiile economice viitoare pe care le va genera această prestație. Din punctul de vedere al finanțării întreprinderea recunoaște creșterea resurselor proprii de finanțare la momentul prestației.
Evidența contabilă în partidă simplă se conduce de:
– persoanele fizice și asocierile fără personalitate juridică ce datorează, conform codului fiscal, impozit pe venit și au obligația determinării venitului anual impozabil în sistem real dacă e obținut din activități independente, cedarea folosinței bunurilor sau activități agricole, silvicultură și piscicultură
– acele persoane, entități, care prin actul normativ de înființare, legi speciale sau alte acte normative, trebuie să conducă evidență în partidă simplă cu excepția persoanelor juridice fără scop patrimonial
Contabilitatea se poate conduce și în partidă dublă, dar numai din anul următor celui în care se exprimă opțiunea. Prin excepție, orice PFA înființat după data la care ordinul intră în vigoare, pot opta pentru ținerea contabilității în partidă dublă, încă de la înființare.
Atunci când se trece de la partidă simplă la partidă dublă, datele se vor prelua din registrele obligatorii (registrul inventar, registrul de încasări și plăți) sau din alte documente: fișa mijlocului fix, extrase de cont, etc. Se vor aplica normele specifice reglementărilor contabile în partidă dublă conducându-se evidența contabilă până la nivel de balanță.
Preluarea soldurilor se va face prin debitarea/creditarea conturilor necesare în corespondență cu contul 455 “Asociați conturi curente”. Nu veți folosi contul de capital social pentru că nu este cazul. Contul 455 va trebui să funcționeze ca un cont bifuncțional.
Și dacă veți conduce evidență în partidă dublă, tot regulile de determinare a venitului impozabil se aplică. Adică vor fi venituri impozabile doar încasările efective din perioada de referință și plățile efectuate în acea perioadă. Deci trebuie acordată atenție la modul de conducere a evidenței în partidă dublă pentru în vederea calculului venitului anual va trebui să puteți să extrageți conform regulilor specifice.
Există și o neclaritate aici: nu se știe dacă o persoană care a optat pentru conducerea evidenței în partidă dublă, poate reveni la o evidență în partidă simpli și dacă da când și cum.
Pentru cei ce vor conduce contabilitatea în partidă simplă vor fi obligatorii următoarele registre:
– Registrul Jurnal de încasări și plăți – cod 14-1-1/b;
– Registrul Inventar – cod 14-1-2/b.
În Registrul Jurnal de încasări și plăți se înregistrează cronologic toate încasările atât cu numerar cât și prin bancă, precum și plățile și sumele se totalizează lunar.
Registrul Inventar se completează cu elementele de natura activelor și datoriilor inventariate. Amintim faptul că și persoanele ce desfășoară activități independente, profesii libere etc, au obligația efectuării inventarierii patrimoniului, cel puțin o dată pe an.
Documentele ce justifică situațiile contabile ale persoanei fizice sunt:
– Fișa mijlocului fix pentru evidența activelor;
– Factură, având funcția stabilită de Codul fiscal;
– Aviz de însoțire a mărfii;
– Listă de inventariere;
– Chitanță;
– Dispoziție de plată/încasare;
– Ștatul de salarii.
Termenele de păstrare a documentelor sunt:
a) 10 ani pentru Registrul Jurnal de încasări și plăți și Registrul Inventar;
b) 50 ani pentru ștatele de salarii;
c) 5 ani pentru documentele justificative primare;
d) documentele ce atestă proveniența unor bunuri cu o durată de folosință mai mare de 5
ani se păstrează pe toată durata de utilizare a bunurilor.
De asemenea, există reguli privind păstrarea documentelor:
– documentele se grupează în dosare care se numerotează;
– gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în cadrul fiecărui an la care se referă acestea;
– dosarele conținând documente financiare se păstrează în spații amenajate care să împiedice degradarea sau distrugerea.
Arhivarea electronică este permisă în condițiile OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile. Se pot utiliza și alte documente prevăzute în actele normative ce reglementează activitățile specifice fiecărei persoane ( cum ar fi cele de jocuri de noroc, exploatarea masei lemnoase, agricultură).
Alte aspecte relevante:
– cele două registre amintite, Registrul Jurnal de încasări și plăți și Registrul Inventar nu mai trebuie vizate de către ANAF. Registrele contabile deja parafate se utilizează în continuare.
– elementele patrimoniale respectă principiul costului de achiziție sau de producție, când se efectuează înregistrarea în contabilitate;
– operațiunile efectuate în valută se convertesc în lei, la cursul de schimb comunicat de BNR din ultima zi bancară anterioară efectuării operației;
– dacă se utilizează casa de marcat fiscală, documentul ce atestă încasările este raportul fiscal de închidere zilnică;
– înscrierea datelor în contabilitate se face fie manual, fie se pot utiliza sistemele informatice de prelucrare a datelor;
– elementele patrimoniale sunt bunuri și drepturi care contribuie la desfășurarea activității. Acestea cuprind imobilizări corporale (mijloace fixe), stocuri și imobilizări necorporale, respectiv programe informatice, brevete, licențe, mărci comerciale, dreptui și active similare.
– persoanele care conduc contabilitate în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale.
I.4 Activități dependente vs. activități independente
Codul fiscal definește la art. 7:
1. activitate – orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit;
2. activitate dependentă – orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare;
3. activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
a. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
b. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
c. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
d. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
e. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
f. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
g. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.
Activitățile desfășurate în mod independent, în condițiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum și drepturile de autor și drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit criteriilor de mai sus.
În cazul reconsiderării unei activități ca activitate dependentă, impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate și virate, fiind datorate solidar de către plătitorul și beneficiarul de venit. În acest caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcției de bază.
Se va prevedea expres în contractele de servicii că prestatorul iși va utiliza propriile echipamente de lucru, va desfășura activitatea în propriul birou, potrivit unui program propriu, nu va avea dreptul la indemnizație de concediu de odihnă sau concediu medical, în caz de deplasare nu i se vor deconta cheltuielile, etc.
Totodată, contractele de prestări servicii trebuie să respecte criteriile care definesc preponderență existenței unei activități independente stabilite de pct. 19 din normele metodologice pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal:
”19. Exercitarea unei activități independente presupune desfășurarea acesteia în mod obișnuit, pe cont propriu și urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existența unei activități independente sunt:
– libera alegere a desfășurării activității, a programului de lucru și a locului de desfășurare a activității;
– riscul pe care și-l asumă întreprinzătorul;
– activitatea se desfășoară pentru mai mulți clienți;
– activitatea se poate desfășura nu numai direct, ci și cu personalul angajat de întreprinzător în condițiile legii.”
CAPITOLUL II
Contabilitatea și fiscalitatea PFA
II.1 Procedura înregistrării ca persoană care obține venituri din activități independente
Accesul la desfășurarea activităților economice, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării, regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice precum și al întreprinderilor individuale și familiale este reglementat de Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 44/2008.
Conform prevederilor Codului Fiscal, constituie venituri din activități independente, veniturile comerciale, din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Regulă generală pentru impunerea veniturilor din activități independente este sistemul real, care presupune organizarea contabilității în partida simplă, conform prevederilor pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partida simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil. Astfel, venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri. Prin excepție de la regula generală de impunere în sistem real, contribuabilii care obțin venituri din activități independente pot fi impuși și la norma de venit.
Persoanele fizice care doresc să desfășoare activități economice independente au obligația să se prezinte la oficiul registrului comerțului din județul în a cărui rază teritorială au domiciliul, pentru autorizarea acestor activități, sub una din cele două forme: persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale. Contribuabilii au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării înainte de începerea activității economice.
Documentele necesare pentru înregistrarea în registrul comerțului, înregistrarea fiscală și autorizarea funcționării persoanelor fizice autorizate și întreprinderilor individuale:
– carte de identitate sau pașaport, fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul;
– document care să ateste drepturile de folosință asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moștenitor, contract de vânzare-cumpărare, declarație de luare în spațiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosință etc. – copie legalizată;
– declarație pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii;
– fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale;
– fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experiența profesională, dacă este cazul.
Pregătirea sau experiența profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt:
– diploma, certificatul sau adeverința, prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
– certificatul de calificare profesional sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia;
– certificatul de competență profesională, cartea de meșteșugar;
– carnetul de muncă al solicitantului;
– declarație de notorietate cu privire la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea eliberată de primarul localității respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiționale artizanale;
– atestatul de recunoaștere și/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
– atestatul de recunoaștere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de învățământ, orice alte dovezi care să ateste experiența profesională.
Obligații declarative
Certificatul de înregistrare, conținând codul unic de înregistrare, eliberat de oficiul registrului comerțului este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerțului, autorizarea funcționării, precum și luarea în evidență de către autoritatea fiscală competentă.
După obținerea certificatului, contribuabilul se va prezența în termen de 15 zile de la începerea activității, la unitatea fiscală în a cărei rază teritorială contribuabilul are domiciliul, sau adresa unde locuiește efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru completarea și depunerea formularului 220 – Declarație privind venitul estimat. Prin completarea formularului 220, se optează pentru impunerea veniturilor din activități independente în sistem real sau la normă de venit.
După completarea formularului 220 și marcarea/ bifarea opțiunii pentru impunerea veniturilor realizate la norma de venit, unitatea fiscală teritorială va emite formularul 260 – Decizie de impunere pentru plăți anticipate, cu titlu de impozit, în care sunt stabilite plățile anticipate pentru fiecare trimestru din anul în care se realizează aceste venituri, plata efectuându-se în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Contribuabilii impuși la norma de venit care au desfășurat activitate tot anul anterior nu depun Declarația de impunere.
Excepție! Contribuabilii care au început activitatea la sfârșitul anului anterior și au depus declarații de venit estimativ în luna decembrie și pentru care nu s-au stabilit plăți anticipate, au obligația să depună Declarația de impunere, formular 200 la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Schimbarea sistemului de impunere. Contribuabilii care au realizat în anul anterior venituri din activități independente și au fost impuși la norma de venit și care solicită organelor fiscale schimbarea sistemului de impunere de la norma de venit în sistem real vor depune declarația privind venitul estimat, formular 220, până la dată de 31 ianuarie a anului următor, bifând opțiunea de impunere în sistem real. Această opțiune rămâne valabilă doi ani.
Pentru contribuabilii care au optat să fie impuși pe bază de normă de venit și care anterior au fost impuși în sistem real și au avut investiții în curs de amortizare, valoarea amortizării nu diminuează norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investițiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfășurare a activității sau în caz de încetare a activității majorează norma de venit proporțional cu valoarea amortizată în perioada impunerii în sistem real.
În cazul contribuabilului impus pe bază de normă de venit, care pe perioada anterioară a avut impunere în sistem real și a efectuat investiții care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetării activității vor majora norma de venit.
Alte obligații declarative
– Contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate
Pentru veniturile din activități independente, contribuabilii au obligația să vireze trimestrial la casele de asigurări de sănătate județene, până la dată de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, contribuția de asigurări sociale de sănătate, în cota de 5,5% datorată de angajat, cota aplicată la venitul net, reprezentat de normă de venit aferentă trimestrului respectiv.
În cazul persoanelor care beneficiază de o reducere a normelor de venit, cota de 5,5% se va aplica la veniturile care se supun impozitului pe venit rezultate din norma redusă. Această contribuție se plătește de persoana care le realizează.
Contribuabilii impuși la norma de venit care sunt și pensionari, indiferent de faptul că plătesc sau nu contribuție pentru veniturile realizate din pensie, au obligația să plătească cota de 5,5% pentru veniturile din activități independente.
– Contribuția individuală de asigurări sociale
În termen de 30 de zile de la realizarea veniturilor, contribuabilii au obligația să depună la casele teritoriale de pensii o declarație de asigurare pentru plata contribuției de asigurări sociale. Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie venitul lunar înscris în declarația de asigurare. Plata contribuției se face lunar pe baza calculului efectuat și comunicat de casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință.
La stabilirea impozitului se va aplica normă de venit de la locul desfășurării activității. Dacă un contribuabil desfășoară două sau mai multe activități, venitul net din aceste activități se stabilește pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activități. În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit și o altă activitate pentru care venitul net se determină pe baza contabilității în partidă simplă, venitul net din activitățile independente ,.`:desfășurate de contribuabil se determină pe baza contabilității în partidă simplă.
Contribuabilii sunt obligați să dețină documente privind proveniența bunurilor comercializate prevăzute în Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partida simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil. Această categorie de contribuabili nu are obligația de a întocmi Registrul jurnal de încasări și plăți și Registru inventar.
II.2 Sistemul de evidență în partidă simplă
În conformitate cu legislația în vigoare, toți întreprinzătorii sunt obligați să țină evidența contabilă, cu excepția titularului patentei de întreprinzător, deoarece asupra sa nu se extind cerințele privind prezentarea dărilor de seamă financiare și statistice, ținerea evidenței contabile și financiare, efectuarea operațiunilor de casă și de decontare.
Sistemul contabil ținut de întreprinzător poate fi:
1. Sistemul contabil în partidă simplă, care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizând înregistrarea în partidă simplă conform metodei ,,intrare – ieșire”.
2. Sistemul contabil în partidă dublă, care poate fi simplificat sau complet. Sistemul contabil simplificat în partidă dublă prevede reflectarea faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea variantelor simplificate ale planului de conturi contabile, registrelor contabile și rapoartelor financiare. Sistemul contabil complet în partidă dublă prevede reflectarea faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor contabile și rapoartelor financiare.
Legea contabilității 113/2007 instituie anumite criterii în funcție de care se stabilește sistemul contabil în conformitate cu care trebuie să se țină evidența contabilă. Ținerea corectă a evidenței contabile este o sarcină obligatorie, iar în cazul în care întreprinzătorul nu are cunoștințe în domeniu, sunt binevenite serviciile unui profesionist.
Evidența contabilă în partidă simplă nu presupune prezentarea rapoartelor financiare; acest tip de evidență este ținut de întreprinzătorii individuali, de societățile comerciale și cooperatiste, care prin lege nu sunt obligate să țină evidența contabilă în partidă dublă.
Întreprinzătorii vor ține acest tip de evidență contabilă dacă nu vor depăși limitele a două dintre următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă:
totalul veniturilor din vânzări reprezintă cel mult 3 milioane de lei;
valoarea de bilanț a activelor pe termen lung este de cel mult 1 milion de lei;
numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune este de cel mult 9 persoane.
Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă pot utiliza formularele financiar-contabile prevăzute în respectivele reglementări sau numai o parte din acestea, în funcție de elementele specifice activității desfășurate, astfel încât acestea să permită determinarea informațiilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația în vigoare.
În funcție de necesități, persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă pot utiliza și alte formulare financiar-contabile prevăzute în Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, cu completările ulterioare. În acest caz, elementele referitoare la conturi, debit, credit, semnături de aprobare, avizare, precum și alte elemente similare, nu se completează.
Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă pot folosi și alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activități economice specifice (agricultură, exploatarea masei lemnoase, jocuri de noroc etc.).
Formularele financiar-contabile pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În condițiile utilizării sistemelor informatice, trebuie să fie respectate criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, prevăzute de Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008 (M. Of. nr. 870 din 23 decembrie 2008, cu compl. ult.) Factura se întocmește, se utilizează, se corectează, se reconstituie (în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii) și se arhivează în conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă au obligația să efectueze inventarierea la începutul activității, cel puțin o dată pe an, precum și la încetarea activității.
Inventarierea cuprinde toate elementele de natura activelor și datoriilor care contribuie la desfășurarea activității persoanei care conduce contabilitatea în partidă simplă și se face cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În sensul prezentelor reglementări, elementele patrimoniale sunt bunurile și drepturile care contribuie la desfășurarea activității persoanei care conduce contabilitatea în partidă simplă. Acestea cuprind: imobilizări corporale (mijloace fixe), stocuri și imobilizări necorporale, respectiv programe informatice, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare. Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale”.
Contabilitatea în partidă simplă se ține în limba română și în moneda națională. Orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza evidențierii în contabilitatea în partidă simplă,
dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care se evidențiază în contabilitatea în partidă simplă angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:
– denumirea documentului;
– denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul/adresa persoanei care întocmește documentul;
– numărul documentului și data întocmirii acestuia;
– codul de înregistrare fiscală (când este cazul);
– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
– conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;
– numele, prenumele și semnătura persoanei care a întocmit documentul, după caz;
– alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
În documentele financiar-contabile nu sunt admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, și nici lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul corect sau cifra corectă. Corectarea se face pe toate exemplarele documentului financiar-contabil și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul, menționându-se și data efectuării corecturii.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul întocmit greșit se anulează și se păstrează sau rămâne în carnetul respectiv.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz. Pentru evidențierea în contabilitatea în partidă simplă a operațiunilor efectuate se utilizează următoarele registre contabile: Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) și Registrul-inventar (cod 14-1-2/b), prevăzute la cap. V.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate, încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor economico-financiare efectuate. Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) servește la înregistrarea cronologică a tuturor sumelor încasate și plătite, atât în numerar, cât și prin conturi bancare. Sumele înregistrate în Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) se totalizează lunar.
Registrul-inventar (cod 14-1-2/b) servește la înregistrarea elementelor de natura activelor și datoriilor inventariate. Modelele registrelor de contabilitate utilizate de persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă, precum și normele de întocmire și utilizare a acestora sunt prezentate la cap. V.
Registrele de contabilitate parafate și înregistrate la organele fiscale teritoriale anterior intrării în vigoare a prezentelor reglementări pot fi utilizate până la epuizare, cu condiția respectării conținutului de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora prevăzute la cap. V.
Elementele patrimoniale se evidențiază în contabilitate la valoarea de intrare, respectiv la cost de achiziție, de producție sau la prețul pieței, în baza documentelor justificative care atestă dobândirea acestora.
Evidența imobilizărilor corporale (mijloace fixe) se ține cu ajutorul Fișei mijlocului fix (cod 14-2-2). Operațiunile efectuate în valută se evidențiază în contabilitate în moneda națională, utilizându-se cursul de schimb valutar de la data efectuării operațiunii.
Prin curs de schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere de documente).
Sumele aferente operațiunilor în valută se înregistrează în Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) în lei, cu menționarea în coloana de explicații a valorii în valută. În condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în conformitate cu prevederile legale, documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate încasările zilnice este raportul fiscal de închidere zilnică, respectiv registrul special întocmit în condițiile defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente financiar-contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, cu aplicarea prevederilor Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008, cu completările ulterioare”.
II.3 Sistemul de evidență în partidă dublă
Evidența contabilă în partidă dublă simplificată presupune prezentarea unor rapoarte simplificate; acest tip de evidență este ținut de întreprinzătorii care nu sunt obligați să țină evidența contabilă în partidă dublă completă și care nu depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă:
totalul veniturilor din vânzări reprezintă cel mult 15 milioane de lei;
totalul bilanțului contabil este de cel mult 6 milioane de lei;
numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune este de cel mult 49 de persoane.
În ceea ce privește evidența contabilă conform sistemului contabil în partidă dublă, reflectarea faptelor economice trebuie să fie în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, ținerea registrelor contabile și efectuarea rapoartelor financiare. Legislația stabilește expres categoriile de întreprinzători care sunt obligați să țină acest tip de evidență contabilă.
Evidența contabilă trebuie să fie ținută în mod continuu începând cu momentul înregistrării și până la radierea întreprinzătorului din registru.
Dubla înregistrare este un principiu, o convenție fundamentală, conform căreia orice operație economică se introduce în contabilitate prin afectarea simultană și cu aceeași sumă, a două conturi, din care unul se debitează și altul se creditează. Dubla înregistrare face parte dintr-o tripletă – contul, dubla înregistrare și analiza contabilă a operațiilor economice – care definesc funcționarea sistemului de înregistrare contabilă.
Când vorbim de "dubla înregistrare" trebuie să avem în vedere că ea nu este doar un principiu (oarecare) al contabilității, ci, mai mult, o culme a gândirii contabile, raționamentul fundamental pe baza căruia Luca Paciolo și-a construit modelul matematic, ce a devenit apoi o știință de căpătâi a economiei -contabilitatea- și care antrenează deopotrivă: sistemul documentelor, registrele, bilanțul inițial, conturile și regulile de funcționare a acestora, etc., toate acestea dând caracterul de infailibilitate al contabilității, în calitatea sa de sistem ideal pentru evidențierea capitalului și a patrimoniului administrat, privit sub dublul său aspect: de valori economice și de obligații sau resurse.
La rândul său dubla înregistrare derivă din următoarele raționamente de bază:
a) bilanțul, ca procedeu metodologie, reflectă patrimoniul sub un dublu aspect și anume: al conținutului și structurii sale material-monetare pe de-o parte, al surselor de proveniență și obligațiilor pe de altă parte;
b) sub o altă fațetă orice operație economică produce inevitabil o dublă modificare În situația patrimonială a agentului economic, reprezentată prin intermediul bilanțului contabil;
c) dacă pentru fiecare post al bilanțului, în contabilitatea curentă se deschide câte un cont, Înseamnă că orice operație sau fenomen, atestate prin documente, va afecta neapărat două conturi;
d) legătura totală (și în dublu sens) dintre posturile bilanțului și conturi, precum și mecanismul de funcționare a acestora sunt astfel concepute încât în mod implacabil orice operație afectează simultan două conturi și anume debitul unuia și creditul altuia. Sintetizând deci fenomenul metodologic al dublei înregistrări este important să se rețină următoarele aspecte ce țin de metodă, procedurile și conexiunile contabile:
– înregistrarea concomitentă a unei operații economice în două conturi și anume în debitul unui cont și în creditul altui cont poartă numele de "dublă inregistrare", ca cea mai perfectă convenție contabilă de înscriere ("blocare") în conturi, respectiv de codificare a operațiilor și fenomenelor economice care traversează gestiunea patrimonială a agentului economic, instituțional, public etc.
– între cele două conturi care reflectă o anumită operație economică se stabilește o legătură logică, de reciprocitate care poartă numele de "corespondența conturilor" (iar conturile folosite se numesc "conturi corespondente").
– reprezentarea practic-curentă a dublei înregistrări se realizează prin intermediul unei "egalități valorice" perfecte denumită formulă contabilă (sau "articol contabil"), în care elementele de "translocare" în conturi a fenomenelor se regăsesc așezate grafic, pe macheta Registrului jurnal :
Contul care = Contul care – Suma unică ce se se debitează se creditează înscrie în fiecare cont.
Dar problema nu este deloc simplă, pentru că orice operație economică trebuie supusă unei analize contabile sub aspectul modificărilor ce se produc în sistemul bilanțier de reflectare a patrimoniului și implicit al conturilor ce le evidențiază.
Analiza contabilă constă în cercetarea pe bază de documente a fiecărei operații economice, în scopul stabilirii conturilor corespondente și a părții acestora (debit sau credit) în care urmează să fie înregistrată operația respectivă. Analiza contabilă se parcurge "pas cu pas" în următoarea ordine:
– determinarea elementelor de activ sau de pasiv ale reprezentării bilanțiere care au suferit modificări ca urmare a operației ce a avut loc și care trebuie înregistrată, precum și sensul acestor modificări (de scădere sau de majorare a elementelor respective);
– stabilirea conturilor corespondente cu ajutorul cărora se ține evidența elementelor de activ sau de pasiv la care se referă operația economică ce trebuie Înregistrată;
– definitivarea, potrivit regulilor de funcționare a conturilor, a părții (debit sau credit) fiecărui cont în care urmează să se Înregistreze operația supusă analizei.
În activitatea practică de realizare a lucrărilor contabile, etapa de "analiză" se parcurge deseori instantaneu, invizibil, în funcție de experiență și cunoaștere dar, oricum, rezultatul său îl constituie stabilirea corectă a egalității conturilor sau a formulei contabile de reflectare a respectivei operații economice.
II.4 Impozitarea PFA
Din 2016, contribuția de asigurări sociale (CAS) devine obligatorie pentru toate Persoanele Fizice Autorizate (PFA), chiar dacă au sau nu salariu, pensie sau indemnizații. CAS de 10,5% se va plăti la venitul net efectiv realizat, și nu ca în prezent la o bază aleasă de PFA, dar nu la mai puțin de 35% din salariul mediu brut lunar. Prin urmare, dacă acum PFA trebuie să achite CAS, întrucât nu are alte venituri (de tipul salariu, pensie, șomaj etc), de 10,5% calculată la 35% din salariul mediu brut (respectiv la 35% din 2.415 lei, adică 10,5% din 845 lei pe lună), de anul viitor va achita 10,5% din venitul efectiv realizat. În schimb, dacă venitul net efectiv realizat e sub 35% din salariul mediu brut lunar, CAS se va calcula la această sumă.
Astfel, rata de taxare este de 21,5%, acum, însemnând 16% (impozit pe venit) plus 5,5% (contribuția de asigurări de sănătate). Din 2016 va urca la 32%, însemnând 21,5% plus 10,5%.
Salariul mediu brut de anul viitor anunțat de Comisia de Prognoză este de 2.755 lei. În acest caz, lunar , PFA vor plăti cel puțin CAS de 10,5% la 35% din acest salariu (35%*2755 lei = 964 lei). Efcetiv, suma minimă pentru CAS va fi de 101 lei lunar.
Pe de altă parte, plata CAS este plafonată lunar la cinci salarii medii brute (13.775 lei lunar), însă puține PFA au șanse să îl depășească. PFA poate opta pentru plata integrală a CAS de 26,3%, având în vedere că CAS de 10,5% asigură o treime din stagiul de cotizare.
Exemplu
În prezent, la un venit net lunar de 1.000 lei, PFA care are si alte venituri (salariu, pensie etc) plătește impozit pe venit de 190 lei și CASS de 69 lei, în total 259 lei. În 2016, va plăti suplimentar 105 lei pentru CAS.
Impozite mai mari pe proprietate
Din 2016, PFA care sunt înregistrate în casele proprietate personal riscă impozit pentru acestea de până la de 20 de ori mai mari. Dacă, în prezent, cota de impozit pe clădire pentru persoane fizice este de 0,1% calculată la o valoare impozabilă modică, stabilită de primărie (cea mai mare va fi, în 2016,1.000 lei mp în marile orașe, zone centrale).
De anul viitor, cota va fi în funcție de destinația clădirii. În cazul în care la adresă este înregistrată o firmă sau o PFA, atunci cota va fi similară cu cea plătită de persoanele juridice, în acest moment. Consiile locale vor putea alege o cotă între 0,2% și 1,3% care se va calcula la valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare, în caz contrar, cota fiind de 2% la valoarea impozabilă stabilită pentru clădiri rezidențiale.
Dacă vor avea activitatea la sediu sau își vor înregistra cheltuielile, PFA vor plăti impozitul ca pentru clădiri nerezidențiale. De exemplu, pentru un apartament de 3 camere în București în zonă centrală este de 243 lei, acum, și ar putea ajunge la 5.850 lei, în 2016, în cazul în care Consiliul local va alege cota maximă (așa cum a decis, în ultimii ani, pentru persoane juridice), adică 1,3% la o valoare impozabilă de 4.500 lei, de exemplu.
Din 2016, Codul fiscal prevede și criterii noi pentru tratamentul fiscal al activităților independente. PFA trebuie să îndeplinească cel puțin patru din cele șapte condiții pentru ca veniturile să nu fie reîncadrate, în cazul unui control fiscal, ca salarii, cu plata tuturor taxelor și contribuțiilor, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere. Iar acestea din urmă nu sunt deloc de neglijat. Din 2016, se aplică și o nouă penalitate de nedeclarare care ajunge la 29,2% pe an (0,08% pe zi). În prezent, accesoriile totale sunt de 18,25% pe an, iar, din 2016, vor fi de 40,15%. Cele șapte criterii sunt:
persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfașoară activitatea;
activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfașurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.
Limitare la autorizare
Totodată, un proiect de lege care vizează PFA este în Camera deputaților și prevede limitarea autorizării la trei clase activitate. PFA ar trebui, în cazul în care legea va fi votată, să își actualizeze clasele de activitate, în caz contrar urmând să fie radiate de la registrul comerțului. Alte modificări sunt: PFA nu vor putea să mai colaboreze cu persoane fizice, ci trebuie să aibă relații contractuale cu acestea și, de asemenea, să aibă maximum trei angajați.
Potrivit datelor ANAF, 560 mii de PFA și 466 mii de microîntreprinderi erau active fiscal, la sfârșitul lunii iunie. Autoritățile au spus, de-a lungul timpului, că PFA sunt frecvent folosite ca vehicule de plată mascată a salariilor. Opțiunea nu ar fi deloc surprinzătoare, din moment ce procentul de impozitare la venitul net al salariilor este de circa 75%, iar al PFA este de circa 25%, în acest moment (si scade chiar la câteva procente dacă se plătesc taxele la normă de venit, iar venitul real este mare comparativ cu norma).
O portiță pentru PFA
O portiță pentru PFA, în special pentru cele cu venituri mari care plătesc în sistem real, ar putea fi microîntreprinderea, mai ales că, de anul viitor, pentru una nou înființată, cota de impozit pe venit este de 1%, pentru primii doi ani. Alte obligații vor fi: să aibă cel puțin un salariat, iar acționarii/asociații să nu fi deținut titluri de participare la alte persoane juridice.
Totuși, condiția privind salariatul este considerată îndeplinită și dacă au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi sau dacă au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut. Taxele pentru un salariu minim, având în vedere că este anunțat să crească la 1.200 lei de la 1 ianuarie, vor fi de 600 lei lunar, în 2016.
II.5 Studiu de caz
Pentru a exemplifica contabilitatea în partidă simpă am ales un P.F.A. cu domeniul de activitate vâzarea cu amănuntul al mărfurilor alimentate și nealimentare.
Sediul social este același cu locul unde își desfașoară activitatea, spațiul fiind achiziționat la înfințatea P.F.A., și trecut în patrimoniul acesteia.
Această clădire care deservește ca sediul, fiind în patrimoniul P.F.A., se amortizează.
IAS 16 “Imobilizari corporale” definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durată de viața utilă. Amortizarea poate fi analizata din 3 puncte de vedere: contabil, economic și financiar.
Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă micșorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de către întreprindere intr-un anumit interval de timp, învechirii, concurenței, schimbării tehnicii sau a altor cauze. Pentru a îmbrăca forma de amortizare, această micșorare trebuie să prezinte un caracter ireversibil, ceea ce permite delimitarea ei de noțiunea de provizion. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea neta contabilă.
Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, resultând din depreciere, solicită pregătirea și înlocuirea acestuia cu unul nou. Ca urmare, achiziția și utilizarea imobilizărilor reprezintă o cheltuială și un element al costului suportat de întreprindere, de aici, necesitatea constituirii fondurilor necesare reînnoirii imobilizarilor amortizabile, la sfarșitul vieții acestora prin veniturile viitoare, fără a recurge la capitaluri proprii sau la contractarea de datorii.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinanțare a capitalului imobilizat care se constituie, chiar și în cazul în care întreprinderea nu realizează profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci, o componentă esențială a capacității de autofinantare (CAF). Durata amortizarii unei imobilizari corespunde, în principiu, duratei sale de utilizare exprimată în ani.
Se întocmește -Fișa mijlocului care stă la baza întcmirii Registrului inventar, Ordin MF nr.215/2000); se calculează amortizarea, durata maximă de ani pentru amortizarea clădirilor fiind 42 ani, fiind o construcție nouă calculez amortizarea la numărul maxim de ani .
Pentru amortizarea clădirilor se folosește metoda de amortizare liniară.
Amortizarea liniară se calculează cu raport între valoarea de achiziție și durata normală de utilizare astfel:
100.000lei este valoare de intrare în patrimoniu, durata normală de funcționare este de 42 ani, iar clădirea s-a achiziționat în 3 Ianuarie 2015.
Se înregistrează în fișa mijlocului fix Fișa mijlocului fix se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare, care au aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.
Se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor corporale conform legislației în vigoare, iar în cadrul acestora, fișele
mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință.
Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se evidențiază separat.
Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor (bon de mișcare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere din funcțiune etc.).
Când formularul este folosit ca fișă colectivă, mijloacele fixe se înscriu pe un singur rând, specificându-se în prima coloană numerele de inventar atribuite. În acest caz, valoarea unitară de inventar se poate înscrie în coloana a treia a formularului.
– În coloana „Bucăți“, intrările se înscriu „în negru“, iar ieșirile „în roșu“.
– Înregistrările în coloanele „Debit“, „Credit“ și „Sold“ se fac la valoarea de inventar a mijloacelor fixe.
– În rubrica destinată datelor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afară de datele privind marca, numărul de fabricație, seria, se înscriu și părțile componente ale mijlocului fix.
– Data amortizării complete și cota de amortizare se înscriu în spațiile rezervate.
Circulație:
– Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Arhivare:
– Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Conținutul minimal obligatoriu:
– denumirea formularului;
– numărul de inventar;
– felul, seria, numărul și data documentului de proveniență;
– valoarea de inventar;
– amortizarea lunară;
– denumirea mijlocului fix și caracteristicile tehnice;
– accesorii;
– grupa;
– codul de clasificare;
– data dării în folosință (anul, luna);
– data amortizării complete (anul, luna);
– durata normală de funcționare; cota de amortizare (%), după caz;
Verso, după caz:
– numărul de inventar; documentul (felul, numărul, data); operațiunile care privesc mișcarea, creșterea sau diminuarea valorii mijlocului fix; debit; credit; sold; date privind gajul instituit asupra mijlocului fix, după caz.
Registrele obligatorii de ținere a evidenței contabile simple:
Registrul-inventar- Servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii elementelor de activ și de pasiv.2
Se întocmește de către persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilittii nr. 82/1991, republicată, intr-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unitații.
Se întocmește la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activitații, fără ștersături și fără spații libere, pe baza datelor
cuprinse în listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere a elementelor de activ și de pasiv, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor de activ și de pasiv grupate după natura lor conform posturilor din bilant. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operațiunea de inventariere se actualizează cu intrările și ieșirile din perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operatiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârșitul exercițiului financiar să fie reflectată situația reală a elementelor de activ și de pasiv.
În cazul încetării activității, registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor de activ și de pasiv inventariate faptic la acea data.
În cazul în care o unitate are subunități dispersate teritorial care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, registrul-inventar se va conduce de către subunități, în condițiile înregistrării acestuia în evidența subunității.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al fiecarei operațiuni înregistrate în ordin cronologică, de la deschiderea acestuia până la epuizarea filelor sau încetarea
activitații.
În coloana 2 vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de activ și de pasiv, conturile de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni.
În coloana 3 se înscrie valoarea contabilă a elementelor inventariate.
In coloana 4 se înscrie valoarea de inventar a elementelor de activ și de pasiv, stabilită de membrii comisiei de inventariere (pe baza listelor de inventariere și a proceselor-verbale de inventariere)
In coloana 5 se trec diferențele din evaluare de înregistrat, calculate ca diferență între valoarea contabilă și valoarea de inventar.
In coloana 6 se menționează cauzele diferențelor (deprecieri, dezasortari etc.).
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui.
Registrul-jurnal de încasări și plăți, Formular tipizat fără regim special.
Document contabil în care se înregistrează zilnic în mod cronologic, operație cu operație, încasările și plățile efectuate în numerar și cele făcute prin contul de decontare de la banci.
Format A4, prezentat sub formă de registru a 100 de file, tipărit pe una sau pe ambele fete, Servește ca:
-document de înregistrare a încasarilor și plăților;
– document de stabilire a situației financiare a agentului economic, care conduce
evidența contabilă în partidă simplă;
– probă în litigii.
Se întocmește, într-un singur exemplar, de către agenții economici, persoane fizice, asociațiile familiale și unitățile patrimoniale stabilite de Ministerul Finanțelor,
făcându-se înregistrarea operațiilor efectuate pe baza documentelor justificative, zilnic, distinct, pe fiecare operație în parte, fără a se lăsa rânduri libere, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiilor înregistrate începand de la 1 ianuarie, respectiv începutul activității, pană la 31 decembrie, respectiv încetarea
activității.
În coloana 2 se trece data (anul, luna, ziua) când se face înregistrarea, care trebuie să coincidă cu ziua în care are loc efectiv operația.
În coloana 3 se trece felul documentului (factura, chițanța fiscală, bon de comandă-
chitanța, bon de vânzare, borderou de vânzări etc.), precum și numărul documentului.
În coloana 4 se trece felul operației, dându-se explicațiile necesare în legătură cu operația respectivă.
În coloana 5 se trec încasările de orice fel (din vânzări, împrumuturi, credite, dobânzi încasate. etc.).
Coloana 6 se completează numai de notarii publici.
In coloana 7 se trec sumele plătite pentru: mărfuri cumpărate, servicii prestate sau
lucrări executate de terți, impozite, taxe, asigurări sociale etc.
Coloana 8 se completează numai de liber-profesioniști.
În registrul de încasări și plăti se înregistrează nu numai operațiile în numerar, ci și cele efectuate prin contul curent de la bancă.
Operațiile înregistrate în Registrul jurnal de încasări și plăți se totalizează atât lunar, cât și anual.
Registrul jurnal de încasări și plăti se numerotează și se șnuruiește. Numerotarea filelor se va face în ordine crescătoare, iar după completarea integrală se deschide un nou registru înregistrat și parafat, care va fi numerotat în ordine crescătoare.
Acest registru se parafează de către organul fiscal teritorial la începerea activității, la încetarea activității, precum și anual.
În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul tehnicii de calcul, fiecare operație patrimonială se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. În această situație, Registrul-jurnal de încasări și plăți se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. Registrul jurnal de încasări și plăți va fi șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unității în luna următoare în care numarul de file editate este 100, sau anual, dacă numarul filelor editate este sub 100, pentru un exercțiu financiar. Registrul jurnal de încasări și plăți parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial se va completa lunar prin preluarea totalului sumelor debitoare și creditoare din Registrul jurnal de încasări și plăți obținut cu ajutorul tehnicii de calcul.
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă..
Registrul unic de control- în acesta trebuie să se consemneze toate controalele pe care le are societatea din partea oricărei instituții, cu obligativitatea persoanelor ce vin în control de a se semna în acest registru.
Înscrierea datelor în documente justificative și în cele contabile se face cu cerneală, cu pix cu pastă, la mașina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul și nu sunt admise ștersături sau alte asemenea procedee ori lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea. Așadar, registrele nu trebuie ținute obligatoriu manual, ci pot fi completate cu ajutorul tehnicii de calcul. Referitor la registrul unic de control, persoanele fizice autorizate nu au obligația ținerii acestui document, dar pot ține acest registru dacă doresc.
Registru de casă (Cod 14-4-7A și 14-4-7bA)
Format A4, tipărit pe o singură față, în carnete a 100 de file.
Servește ca:
document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative;
document de stabilire la sfârșitul fiecărei zile a soldului de casă;
document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.
Se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. În cazul în care o sumă plătită se referă la două sau trei conturi corespondente, în registrul de casă se trece
distinct fiecare operație în parte.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.
Se completează zilnic, în ordinea efectuării operațiilor fără a lăsa spații libere.
La sfârșitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se barează. Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiilor de casă. Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs. Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente), se înregistrează apoi toate plățile, iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.
Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității sumelor înscrise și respectarea dispozițiilor legale privitoare la efectuarea operațiilor de casă
(exemplarul 2). Exemplarul 1 rămâne în carnet.
Se arhivează:
-la casierie (exemplarul 1);
-la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).
Nota de recepție și constatare de diferențe ;
a)Servește ca:
– document pentru recepția bunurilor aprovizionate ;
– document justificativ pentru încărcare în gestiune ;
– act de probă în litigiile cu carăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la
recepție;
– document justificativ de înregistrare în contabilitate.
b) Se folosește ca document distinct de recepție în cazul:
– bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte
din gestiuni diferite;
– bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
– bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
– bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;
– bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;
– mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros (cod 14-3-1/aA).
În alte cazuri decât cele menționate la lit. b), recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a marfii etc.).
Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuarii recepției. În situația în care la recepție se
constată diferențe, Nota de receptie și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.
În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular
pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferențe la recepție.
Circulă:
– la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii);
– la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
a) pentru formularul cod 14-3-1A
– denumirea unității;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii;
– numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar și valoarea;
– numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție; data primirii în
gestiune și semnătura gestionarului;
b) pentru formularul cod 14-3-1/aA, pe lângă informațiile de la lit. a) (mai putin prețul unitar și valoarea), sunt obligatorii și informațiile urmatoare :
– prețul de achiziție al cantitații recepționate; adaosul comercial unitar și total; prețul de achiziție unitar plus adaosul comercial; valoarea la preț de vânzare, inclusiv tva.
Bon de consum
Servește ca:
– document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;
– document justificativ de scădere din gestiune;
– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării
materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.
Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condițiile utilizării tehnicii de calcul.
Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiași cont de materiale, loc de depozitare și loc de consum.
În situația când materialul solicitat lipsește din depozit, se procedează în felul urmator:
în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso formularului se obțin semnăturile;
persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;
– în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv sau materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiași bon de consum.
În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" și "Cantitatea necesară" de pe randul 2 se completează în cazul când se solicită și se eliberează din magazie materiale cu două unități de măsură.
Dacă operațiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea "predat în timpul inventarierii".
Circulă:
– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);
– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;
– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește materialele (ambele exemplare);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
– denumirea unității;
– denumirea formularului;
– produs/lucrare (comanda); norma; bucați lansate;
– numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;
– denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea);
cantitatea necesară; U/M; cantitatea eliberată; prețul unitar; valoarea;
– data și semnătura gestionarului și a primitorului.
Borderou de achiziție
Servește ca:
– document de înregistrare în gestiune a produselor cumpărate;
– document justificativ de înregistrare în contabilitate a valorii produselor cumpărate;
– document pentru justificarea sumelor primite ca avans spre decontare pentru achiziții sau pentru decontarea sumelor plătite pentru achiziții.
Se întocmește în două exemplare de către delegatul însărcinat să aprovizioneze unitatea cu produse de pe piața țărănească, de la producătorii individuali sau de la alte persoane fizice, în momentul achiziției.
Se semnează de delegatul care face achizițiile respective și de gestionarul care primește marfa.
Circulă:
– la gestiune, pentru semnarea de primire a produselor și întocmirea Notei de recepție și constatare de diferențe (ambele exemplare);
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
– rămane în carnet (exemplarul 2).
Se arhivează:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
– la delegatul achizitor (exemplarul 2).
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este urmatorul:
a) pentru formularul cod 14-4-13:
– denumirea unitații; codul de identificare fiscală; sediul (localitatea, str., număr); județul;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– produsul; codul; U/M; cantitatea; prețul unitar de achiziție; valoarea achiziției;
– semnături: achizitor, gestionar;
b) pentru formularul cod 14-4-13/a:
– denumirea unitații; codul de identificare fiscală; sediul (localitatea, str., număr); județul;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– produsul; codul; U/M; cantitatea; prețul unitar de achiziție; valoarea achiziției; prețul unitar de alimentație publică; valoarea de alimentație publică;
– semnături: achizitor, gestionar;
c) pentru formularul cod 14-4-13/b:
– denumirea unitații; codul de identificare fiscală; sediul (localitatea, str., număr);
județul;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– numărul și data contractului; producătorul: numele și prenumele, domiciliul, seria și numărul actului de identitate;
– denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; prețul unitar; valoarea; avansul acordat; suma platită; semnătura de primire a sumei;
– semnături: achizitor, gestionar.
Dispoziție de încasare / plată către casierie 9
Servește ca:
– dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;
– dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale;
– document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fară alt document justificativ.
Se întocmește într-un exemplar de compartimentul financiar-contabil:
– în cazul utilizării ca dispoziție de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.);
– în cazul utilizării ca dispoziție de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.;
– în cazul utilizării ca dispoziție de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (avize de plată, somații de plată etc.).
Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil
Circulă:
– la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viza în
cazurile prevăzute de lege;
– la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;
– la casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, dupa caz, și se semnează de casier; în cazul plăților se semnează și de persoana care a primit
suma;
– la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este urmatorul:
– denumirea unității;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– numele și prenumele, precum și funcția (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;
– suma încasată/restituită (în cifre și în litere); scopul încasării/plații;
– semnături: conducătorul unitații, viza de control financiar preventiv,
compartimentul financiar-contabil;
– date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită,
data și semnatura;
– casier; suma platită/încasată; data și semnătura.
Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe / de declașare a unor bunuri materiale 10
Servește ca:
– document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosința și de declasare a altor bunuri materiale decât mijloacele fixe, potrivit dispozitiilor legale;
– document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință sau de declasare a bunurilor materiale;
– document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe, precum și din scoaterea din uz a bunurilor materiale propuse pentru declasare;
– document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare, separat pentru mijloace fixe, materiale de natura obiectelor de inventar în folosință și bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza documentației prevăzute în normele legale (nota privind starea tehnică a mijlocului fix propus a fi scos din funcțiune, deviz estimativ al reparației capitale, act constatator al avariei, avize, nota justificativă privind descrierea degradării bunurilor materiale, specificația bunurilor materiale propuse pentru
declasare etc.).
Formularul se completează astfel:
– capitolele I si II, de către comisia constituită în acest scop, după caz (la unitatile cu capital privat responsabilitatea ce revine administratorilor), cu constatările și concluziile rezultate din analiza documentației primite și din verificarea stării mijloacelor fixe propuse a fi scoase din funcțiune, scoaterii din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință sau a bunurilor materiale propuse pentru declasare, se semnează de membrii comisiei;
– capitolul III, după aprobarea propunerilor și efectuarea scoaterii din funcțiune, din uz sau declasării, de către comisia de analiză și avizare a propunerii de declasare a bunurilor materiale sau de delegații numiți de conducerea unității care semnează pentru realitatea operațiunilor; servește și ca document de predare la magazie (depozit) a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar sau din declasarea bunurilor materiale.
Se menționează că, în cazul scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, numărul de inventar se va trece la cap. II în coloana "Denumirea". În situația în care capitolul III se completează în alte exerciții financiare, este necesar să se întrunească o nouă comisie care să întocmească un nou proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale care să confirme datele completate în acest capitol.
Circulă:- la persoana autorizată sa aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar sau declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);
la secție (serviciu, subunitate) pentru înregistrarea în evidența la locul de folosință a mijloacelor fixe scoase din funcțiune (ambele exemplare)
la magazie (depozitul de materiale), pentru descărcarea gestiunii, respectiv înregistrarea în evidența a bunurilor materiale declasate (ambele exemplare);
– la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe și materialelor recuperabile și refolosibile, rezultate din scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință sau din declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea și înregistrarea operațiunilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar sau declasarea bunurilor materiale
(exemplarul 1);
– la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din functiune, din uz sau de declasare, pentru înregistrare (exemplarul 2).
Se arhivează:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
– la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (exemplarul 2).
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este urmatorul:
– denumirea unitații;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– aprobat; data;
– predătorul;
– constatările și concluziile comisiei;
– mijloacele fixe scoase din funcțiune sau bunurile materiale declasate;
– numărul curent; denumirea; codul; U/M; cantitatea; prețul unitar; valoarea;
amortizarea pană la scoaterea din funcțiune;
– ansamble, subansamble, piese, componente și materiale rezultate,
– numărul și data (ziua, luna, anul) documentului;
– predătorul;
– primitorul;
– numărul curent; denumirea; codul; U/M; cantitatea; prețul unitar; valoarea;
– numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei și a gestionarului pentru primire.
Registrul numerelor de inventar 11
Servește ca document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în unitate, în vederea identificarii lor.
Se întocmește de compartimentul financiar-contabil, pe grupe de mijloace fixe, prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitate.
Se poate folosi, fie câte un registru pentru fiecare grupă de mijloace fixe, fie un registru pentru mai multe grupe, în funcție de numărul mijloacelor fixe existente și al
celor care urmează a intra în unitate.
În scopul asigurării controlului asupra existenței mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui mijloc fix, care constituie obiect de evidentă, un număr de inventar în momentul intrării în unitate prin achiziționare, construire, confecționare, transfer etc. (cu excepția celor luate cu chirie), care se consemnează în registrul numerelor de
inventar. Numerele de inventar atribuite mijloacelor fixe care circulă prin schimb (tuburi pentru oxigen, butoaie etc.) nu se imprimă pe acestea.
Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regulă, în ordinea succesivă a numerelor și pe grupe de mijloace fixe.
La stabilirea numerelor de inventar în cadrul seriei se au în vedere, atât mijloacele fixe existente, cât și mijloacele fixe care vor fi achiziționate, construite sau confecționate în anii următori.
Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să fie trecut în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv.
Numărul de inventar atribuit se imprimă direct pe obiect (cu vopsea sau prin poansonare) sau se gravează pe o plăcuță ce se fixează pe mijlocul fix respectiv sau prin alte mijloace care să asigure identificarea mijlocului fix respectiv.
Pe fiecare obiect este obligatoriu să se imprime și inițialele unității căreia îi aparțin mijloacele fixe respective.
Pentru mijloacele fixe complexe (formate din mai multe obiecte componente) și pentru mijloacele fixe a căror evidență se ține pe tronsoane (conducte de distribuție gaz metan, drumuri, linii electrice etc.), pe fiecare obiect se indică numărul de inventar atribuit. În aceste cazuri, este necesar ca, pe langă numarul de inventar respectiv, să se folosească și numere suplimentare.
Numerele de inventar ale mijloacelor fixe transferate altor unități sau scoase din funcțiune nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate în unitate. Aceste numere răman libere pană la renumerotarea mijloacelor fixe, când se întocmește un nou registru al numerelor de inventar.
Mijloacele fixe închiriate se evidențiază în contabilitatea unității care le-a luat cu chirie, în conturile în afara bilanțului, cu numerele de inventar atribuite de unitatea care le-a dat cu chirie
Principalele date ale formularului se completează astfel:
– în coloana 1 se înscrie numărul de inventar;
– în coloana 2 se înscrie codul mijlocului fix;
– în coloana 3 se înscriu, pe scurt, datele strict necesare pentru identificarea mijlocului
fix;
– în coloana 4 se înscrie locul unde se află mijlocul fix. În cazul mișcărilor frecvente, această coloană se completează cu creionul negru, pentru a se putea șterge denumirea locului de folosință anterior și a se înscrie noul loc unde se află mijlocul fix;
– coloana 5 se folosește în măsura în care sunt necesare și alte mențiuni decât cele făcute în celelalte coloane, ca, de exemplu, mențiuni privind transferul sau scoaterea din funcțiune a mijlocului fix.
– Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
– Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
– Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
– denumirea formularului;
– denumirea unității;
– numărul de inventar; codul de clasificare; denumirea mijlocului fix și caracteristici
tehnice; locul unde se află.
Scurtă prezentare
În anul 2015 conform facturilor primite de la Furnizori au intrat mărfuri în valoare de 64 416lei, iar vânzările au fost în valoare de 70 600 conform centralizatorului raportului zilnic scos de la casa de marcat, cheltuielile deductibile efectuate pentru continuarea activității au fost în valoare de 1435 lei conform documentelor justificative (facturi emise de la furnizori) care cuprind cheltueli cu energia, apă, birotică etc. La sfârșitul anului 2015 P.F.A a înregistrat un profit de 4749 lei.
P.F.A. avea un venit brut estimat în valoare de 6000 lei la care s-a plătit un impozit trimestrial[ (6000×16%):4 ] 240lei, iar la sfârșitul anului 2015 a obținut un venit brut de 4749lei conform declarație 200 care se depune la Administrația Finanțelor Teritoriale pană la 31 Ianuarie 2016, iar pentru acest venit brut se va plăti (4749×16) 759,84, iar impozitul trimestrial pe care P.F.A. trebuia să-l achite este 189,96lei
Din aceste date rezultă că s-a plătit anticipat o sumă mai mare la impozit decât cea care reiese din declarația 200 și în acest fel P.F.A. are de recuperat o sumă de (960-759,84)=200,16 lei care se va recupera în trimestrul I al anului 2016 cu Ordin de compensare emis de Administrația Finanțelor Publice.
După plata impozitului pe profit de 16% P.F.A. rămâne cu un profit net în 2015 în valoare de 4749lei
P.F.A. la sfârșitul anului 2015 inventariază patrimoniu în condițiile în care la finele anului 2014 avea un sold de 19200lei conform inventarului faptic efectuat pe 30.12.2014, iar la finele anului 2015 are un stoc scriptic de 19120lei, la inventarierea patrimoniului pe data de 31.12.2015 avea un stoc faptic de 19120 lei din aceasta rezultă că nu s-au constatat lipsuri la inventar.
P.F.A este neplătitoare de TVA acest lucru este benefic, deoarece vânzarea mărfurilor se face în regim en detalie, TVA se achită la achiziționarea mărfurilor de la furnizori și este considerat preț de achiziție. Deoarece P.F.A. nu a avut o ciftă de afaceri mai mare de 35 000 euro nu a devenit plătitore de TVA.
Persoanele fizice autorizate sunt obligate să depună declarații privind obligațiile de plată către bugetul FNUASS trinestrial până la date de 25 a primei luni din trimestrul următor.
P.F.A mai are de plată contribuția la asigurările sociale care sunt în procent de 6,5% din venitul brut realizat de contribuabil se achită la trimestru pâna cel târziu în data de 25 a lunii următoare.
Plata contribuției se face direct la caseria Casei de Sănătate sau prin virament bancar.
Suma pe care a plătit P.F.A pe cele patru trimestre este în valoare de (4749×6,5%)= 308,65 lei
Concluzii
Contabilitatea PFA sau a întreprinderii individuale are un mare avantaj față de societăți, prin faptul că este în partidă simplă. Acest lucru înseamnă că, practic, încasările sunt considerate venituri la data încasării, plățile sunt considerate cheltuieli la data plății iar profitul impozabil este generat de diferența între încasări și plăți. Marele avantaj al PFA este că poate dispune de sumele încasate chiar de la această dată față de o societate când sumele pot fi distribuite abia după închiderea exercițiului, depunerea situațiilor anuale la autorități prin plata dividendului.
Sumele încasate și plățile se înregistrează în Registrul de încasări și plăți. Astfel, cel puțin în primele luni de activitate, cu volum mai redus, această contabilitatea – cu puțin ajutor de specialitate – poate fi condusă chiar de către persoana fizică titulară a PFA. Desigur, ca orice activitate normată, și contabilitatea PFA-urilor trebuie să respecte niște reguli și proceduri, privind contabilitatea persoanelor fizice autorizate, cu modificările și completările ulterioare.
În principiu, există următoarele documente obligatorii, în care se consemnează activitățile economice, după cum urmează:
a. registrul de încasări și plăți, în care se înscriu cronologic încasările și plățile generate de activitatea PFA;
b. registrul mijloacelor fixe, în care se consemnează activele imobilizate cumpărate de entitate, în vederea stabilirii amortizării acestora;
c. registrul de evidență fiscală. Acest registru a fost introdus printr-o ordonanță de urgență la începutul anului, dar – fiind o urgență – nu a catadicsit nimeni, nici până astăzi, să adopte formatul registrului și instrucțiunile de completare.
Cel puțin o dată pe an este obligatoriu să se efectueze inventarierea patrimoniului de afaceri al PFA.
Desigur, am plecat de la prezumția că, la înmatriculare, aceste entități nu se declară plătitoare de TVA. Contabilitatea se va complica deosebit de mult în momentul în care un PFA se înregistrează în scopuri de TVA, iar opinia unanimă este că trebuie să se apeleze la un contabil. Amintim faptul că plafonul de scutire de TVA anual în România este de 220.000 lei. După depășirea plafonului și inregistrarea în scopuri de TVA, apar mai multe declarații care trebuie completate și depuse în consecință.
În termen de 15 zile de la înmatricularea la Registrul comerțului, persoana fizică trebuie să solicite înregistrarea la autoritatea fiscală, depunând declarația de înregistrare 070 "Declarație de înregistrare fiscală/ declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere". În acest caz, împreună cu declarația de înregistrare se va depune și prima declarație estimativă de venit formular 220 "Declarație privind venitul estimat/norma de venit". În această declarație estimativă, persoana fizică autorizată va trebui să stabilească veniturile și cheltuielile aferente primului an fiscal, în baza cărora urmează să fie impozitată în consecință, plățile de impozit urmând a fi stabilite de organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere comunicată contribuabilului.
În esență, A.N.A.F. calculează următoarele impozite: 16% impozitul pe venit și 5,5% contribuția la asigurările individuale de sănătate. Contribuția la sănătate se datorează chiar dacă persoana fizică înregistrează și alte venituri pentru care plătește asigurări individuale de sănătate. Aceste obligații fiscale se achită trimestrial până pe data de 25 a ultimei luni din trimestru.
Bibliografie
Vasile Darie, Emilian Drehuța, Constantin Gorbanescu, Dr. Vasile Patruț, Drd. Aristita Rotilă, „Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat”, Ediția a V a , Editura Agrora, 2000;
Sorin Constantin Deaconu, Contabilitatea persoanelor fizice autorizate. Ghid practic, ediția a II-a, Editura C.H. BECK, 2014;
Mihaela Dumitrana, Bazele contabilității, Editura Universitară, 2008;
Ciprian Hampu, Contabilitatea PFA, Craiova, Editura Sitech, 2015;
Constantin Rotaru, „Contabilitate de gestiune”, Ediția a III a, Editura Mustang, Bucure,ti, 2009;
Vechiul Cod Fiscal, Art. 7;
Noul Cod Fiscal, 2016;
Cartea verde a contabilității pentru PFA, 2016.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Fiscalitatea Pfa (ID: 112626)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.