Contabilitatea Si Controlul Intern AL Activelor Patrimoniale In Cadrul Bcr

CUPRINS

Pag.

Introducere 2 Cap.I ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII ACTIVELOR

PATRIMONIALE ÎN CADRUL SOCIETĂȚII BANCARE BCR

1.1.Delimitări și structuri privind activele bancare 3

1.2. Evaluarea activelor bancare 12

1.2.1. Evaluarea disponibilităților bănești 12

1.2.2. Evaluarea titlurilor 12

1.2.3. Evaluarea titlurilor de plasament 13

1.2.4. Evaluarea titlurilor de investiții 14

1.2.5. Evaluarea imobilizărilor 15

1.2.6. Evaluarea altor active 17

1.3. Tratamente contabile 18 1.4.Reflectarea în contabilitatea băncii a activelor 20

1.4.1 Contabilitatea mijloacelor bănesti 20

1.4.2. Contabilitatea imobilizărilor 26

1.4.3 Contabilitatea plasamentelor bancare 29 Cap. II STUDIU DE CAZ PRIVIND PLASAMENTUL BANCAR

2.1. Etapele derulării activității de creditare și documentele 32

necesare

2.2. Garantarea creditelor 36

2.3. Rambursarea creditelor și venitul plasamentului 38

2.4.Controlul financiar intern al plasamentului 40

Concluzii 42

Bibliografie 44

INTRODUCERE

Prezenta lucrare tratează „Contabilitatea și controlul intern al activelor patrimoniale în cadrul societății bancare Banca Comercială Română”.

Cadrul juridic ce reglementează activitatea bancară în România cuprinde:

Legea bancară nr. 58/1998 privind societățile bancare cu modificările ulterioare;

Legea nr. 200/2002 privind organizațiile cooperatiste de credit;

Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată și modificată;

Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2002 și Normele Metodologice nr. 12/2002 privind aplicarea unor termeni cu specific bancar.

Instituția de credit sau banca se definește ca o întreprindere cu producție indirectă, cu activitate sistematică și instituționalizată privind reglarea monetară, creditarea și transferul resurselor financiare lichide în forme durabile de plasament. În categoria instituției de credit se cuprind atât societățile bancare cât și organizațiile cooperatiste de credit autorizate și supravegheate de Banca Națională a României.

Băncile persoane juridice române pot funcționa numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României. Ele se constituie sub formă juridică de societate comercială pe acțiuni, în baza aprobării Băncii Naționale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăților comerciale.

Banca Comerciala Romana SA (BCR) este o persoana juridica, organizată ca societate pe acțiuni, administrată în sistem dualist, având sediul central în municipiul Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta nr.5,sector 3.

BCR este înmatriculată în România din 1990 și este autorizată de Banca Națională a României să desfașoare activități bancare.

Încă din primii ani de funcționare BCR și-a propus să se dezvolte ca o bancă universală, capabilă să satisfacă cerințele unor segmente cât mai largi de clienți. Managementul băncii a urmărit în mod consecvent obținerea de profit și creșterea acestuia pe baze consistente, extinderea portofoliului de afaceri prin angajarea prudentă a resurselor, capitalizarea adecvată în raport cu obiectivele proprii de investiți și specificul mediului economic de operare.

La data de 21 decembrie 2005 BCR a fost achiziționată de către grupul austriac Erste Bank prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni ( 61,88% ) contra sumei de 3.75 miliarde euro.

Privatizarea băncii BCR de către grupul austriac Erste Bank a reprezentat cea mai mare privatizare din Europa de Sud-Est, conform unui studiu realizat de Pricewaterhouse Coopers.

Banca Comercială Română este cea mai importantă bancă din România, gestionând active de aproape 12 miliarde de euro.

BCR se prezintă astăzi drept cel mai important Grup financiar din România, cu activități în țara și străinătate, prin subsidiare și sucursale bancare, cu o prezența marcată prin societățile sale de profil, pe piața de capital, pe piața leasingului, pe cea a asigurărilor și în domeniul managementului activelor.

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII ACTIVELOR PATRIMONIALE ÎN CADRUL SOCIETĂȚII BANCARE BCR

1.1.Delimitări și structuri privind activele bancare

Banca Comercială Română SA are ca obiect principal de activitate atragerea și formarea de depozite bănești, în lei și valută, de la persoane fizice și juridice, din tară și străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung, efecuarea de servicii bancare, operațiuni pentru activitatea de comerț exterior și alte operațiuni bancare, potrivit legii.

Structura organizatorică a BCR este de forma unei rețele, astfel: centrala băncii, filiale, sucursale, agenții, puncte de lucru.

Centrala băncii – supraveghează și coordonează rețeaua, neavând relații cu clienții; la nivelul centralei se realizează raportările, situațiile de sinteză, situațiile financiare anuale, prin centralizarea datelor de la unitățile subordonate.

Filialele – sunt persoane juridice cu patrimoniu propriu, delimitat în ansamblul societății bancare.

Sucursala – este considerată ca reprezentanță în teritoriu a societății bancare cu dublă subordonare față de bancă: atât sub aspect economic, cât și juridic; la nivelul sucursalei, ca unitate bancară operațională, au loc toate operațiunile specific bancare, atât în relațiile cu alte bănci, cât și în relația cu clientela bancară.

Sucursala este o unitate operațională fără personalitate juridică, înființată la inițiativa unei bănci, care realizează toate sau unele din activitățile băncii grupate în operațiuni de mandat sau de comision. Ea poate încheia contracte cu terțe persoane în numele băncii – în calitate de mandatar, sau în nume propriu – în calitate de comisionar.

Operațiunile desfășurate de sucursală pot fi:

decontări intra și interbancare

operațiuni de casă în lei și valută

operațiuni valutare

constituirea de depozite

operațiuni de creditare și funcționare etc.

Toate aceste operațiuni se desfășoară în limita unor competențe delegate de centrală.

Printre principalele atribuții ce se regăsesc la nivelul sucursalelor unităților bancare:

– desfășurarea activității bancare în teritoriu, respectiv operațiuni de creditare, încasări și plăți fără numerar, operațiuni cu numerar și de casierie.

– distribuirea plafoanelor de credite transmise de centrala băncii pe fiecare agenție din subordine și administrarea în bune condiții a resurselor de creditare

– analizarea activității desfășurate la nivel teritorial de unitățile din subordine etc.

Structura organizatorică a Băncii Comerciale Române SA, sucursala Slatina, este prezentată în fig. 1:

Fig. 1: Structura Oganizatorică

Serviciul Casierie:

– încasări și plăți cu numerar în conturile agenților economici sau al persoanelor fizice;

– operațiuni de numărare a biletelor de bancă și monedei metalice, inclusiv pregătirea lor pentru remitere la BNR sau altă bancă;

– operațiuni de păstrare a valorilor în tezaur;

– servicii de casete de valori;

– operațiuni de transport de numerar pentru agenți economici sau bancă;

– operațiuni de colectare de numerar pe bază de convenție încheiată cu agenții economici;

– arhivarea actelor de casă;

– vânzarea de certificate de depozit;

– vânzarea de imprimate utilizate în circuitul bancar;

– verificarea autenticității bancnotelor;

– schimb valutar;

– remiterea sau alimentarea cu numerar conform graficului de încasări și plăți;

– menținerea în funcțiune și alimentarea cu consumabile și numerar a automatelor Bancomat pentru carduri.

Serviciul Operațiuni Valutare:

– eliberarea de declarații de încasare valutară, urmărirea acestora din punct de vedere al termenului de livrare și încasare la finele lunii;

– emiterea și primirea de garanții bancare, avizarea acestora pentru agenții economici;

– executarea cererilor de vânzare sau cumpărare de valută, trecerea dintr-o valută în alta în cont, prin participarea la licitații;

– analizarea cererilor de deschidere și modificare de acreditive;

– avizarea și modificarea acreditivelor de export pentru agenții economici;

– efectuarea de operațiuni de încasări în cadrul acreditivelor de export;

– remiterea și primirea documentelor în utilizarea acreditivelor de export și respectiv import;

– efectuarea de operațiuni de plăți în cadrul acreditivelor de import;

– remiterea de documente la incasso și efectuarea de încasări în acoperirea documentelor remise la incasso;

– primirea de documente de incasso pentru importurile contractate de agenții economici și efectuarea de plăți în acoperirea incassourilor de import;

– efectuarea de operațiuni de plăți și încasări în valută în conturile clienților, în baza ordinelor de plată simple și documentare;

– efectuarea de plăți și încasări cu caracter necomercial în valută dispuse de rezidenți sau nerezidenți, persoane juridice sau fizice;

– acceptarea și prelucrarea cecurilor pentru eliberare valută, remitere spre încasare în țară sau străinătate;

– emiteri de carduri, operațiuni cu carduri, încheieri de contracte cu agenții economici pentru acceptarea de carduri emise de bancă;

– deschideri, închideri, întreținerea conturilor în valută ale clienților;

– verificarea operațiunilor cu numerar în valută efectuate prin casieria băncii;

– asigurarea unei reevaluări zilnice corecte a activelor în valută pentru corecta lor înregistrare contabilă;

– asigurarea încasării comisioanelor băncii pentru toate serviciile oferite prin intermediul compartimentului valutar.

Serviciul Coordonare și Marketing:

– realizează transmiterea către direcțiile de specialitate din Centrala băncii a datelor care reflectă activitatea zilnică sau pe perioade delimitate, pe întreaga sucursală sau pe compartimente, activități distincte conform normelor interne și reglementărilor legale;

– desfășoară activități de planificare a activității, studii de prognoză privind resursele atrase și plasamentele posibile, estimarea plăților și încasărilor prin contul curent deschis la BNR și necesitățile de asigurare cu numerar;

– întocmește studiile prin care se stabilește evoluția indicatorilor de profitabilitate;

– efectuează studii de marketing, pentru promovarea serviciilor băncii și identificarea deplină a solicitărilor clienților;

– efectuează studii pentru determinarea poziției băncii în comparație cu băncile concurente;

– asigură actualizarea permanentă a catalogului clienților;

– urmărește evoluția numărului și calității clienților pe segmente de piață;

– calculează indicatorii care reflectă evoluția activității bancare pe compartimente și pe fiecare domeniu în parte;

– culege și raportează datele statistice solicitate de conducerea băncii;

– întocmește programe de activitate trimestriale și anuale, în corelație cu strategia băncii;

– asigură prin activități de publicitate, promovarea produselor băncii și informarea cât mai bună a clienților existenți și potențiali asupra serviciilor care pot fi oferite;

– organizează și asigură documentația necesară pentru ghișeul de relații cu publicul;

– răspunde de actualizarea și utilizarea la maxim a afișajului electronic din incinta sucursalei;

– oferă detalii și relații pentru situațiile transmise pe cale ierarhică.

Serviciul Credite:

– acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung pentru activități de producție, investiții, comerț, import, aprovizionare, procurarea de bunuri mobile și imobile etc.;

– analiza cererilor de credite ale persoanelor fizice și juridice, verificarea documentelor prezentate de acestea, stabilirea încadrării lor din punct de vedere al performanțelor economice și a solvabilității lor;

– verificarea garanțiilor prezentate de solicitanții de credite;

– întocmirea notelor de executare a planului de credite;

– realizarea de analize privind calitatea portofoliului de credite pe clienți și pentru activitatea de ansamblu;

– eliberarea scrisorilor de garanție, bonitate, avalizarea efectelor de comerț;

– urmărirea recuperării creanțelor băncii;

– activități de expertiză, consultanță, evaluarea activelor etc.;

– operațiuni de cumpărare a efectelor de comerț (credite de scont);

– operațiuni de finanțare a achiziționării de bunuri în vederea închirierii lor (leasing);

– operațiuni de cumpărare a creanțelor unui furnizor;

– acordarea de credite în valută;

– urmărirea încasării comisioanelor și spezelor pentru toate serviciile prestate de compartiment;

– urmărirea permanentă a încadrării în plafoanele de credit acordate pe ansamblul sucursalei și pe fiecare client în parte;

– urmărirea utilizării depline a resurselor de finanțare distribuite sucursalei.

Serviciul Viramente:

– deschideri și închideri de conturi în lei pentru clienți persoane juridice;

– verificarea dosarelor depuse de clienți pentru deschiderea de conturi;

– verificarea înregistrării în conturi a operațiunilor dispuse de clienți;

– verificarea documentelor de decontare depuse de clienți din punct de vedere formal și al existenței disponibilului în conturi;

– verificarea înregistrării în conturile clienților a dobânzilor și comisioanelor;

– operarea cu prioritate în conturi a plăților către buget;

– reținerea cu prioritate a creanțelor băncii la datele scadente;

– urmărirea încasării dobânzilor, creditelor restante și comisioanelor neîncasate;

– blocarea sumelor în conturi în cazul solicitării clientului de a participa la licitații;

– întocmirea și operarea în conturi a notelor contabile de stornare pentru operațiunile eronate;

– transmiterea către client a extraselor de cont și a documentelor aferente primite;

– întocmirea de convenții de cont;

– virarea soldurilor pe bază de notă contabilă pentru clienții care au încheiat convenții în acest scop;

– transmiterea extrasului pe cale electronică sau prin fax, pentru clienții care solicită aceste servicii;

– preluarea pe calculator a documentelor de plată;

– transmiterea la OIS conform programului stabilit a documentelor de decontare;

– verificarea decontării electronice primite;

– întocmirea foilor de vărsământ și a jurnalelor pentru operațiunile de casierie ale agenților economici;

– acceptarea pentru remitere spre încasare a cecurilor depuse de clienții băncii;

– întocmirea comunicărilor de refuz pentru ordinele de plată refuzate la încasare;

– întocmirea arhivelor zilelor pentru operațiunile în cont;

– verificarea clienților în arhiva CIP;

– încasarea comisioanelor și spezelor pentru serviciile oferite de lucrătorii din compartiment.

Serviciul Depozite:

– deschideri de conturi la vedere și de depozit;

– recapitalizarea dobânzii pentru conturi de depozite la 1 lună;

– operațiuni cu numerar pentru persoane fizice;

– plăți și încasări pe bază de ordin de plată în conturile clienților;

– plăți diverse pe bază de convenție efectuate în numele clienților;

– transferuri de sume diverse pentru ridicarea lor la alte unități ale băncii (ordine de plată neachitate);

– evidența certificatelor de depozit și confirmarea lor pentru răscumpărare;

– plata salariilor în conturi pe baza convențiilor încheiate cu agenții economici;

– deschideri de conturi de vacanță sau pentru pensii;

– efectuarea unor servicii de consultanță pentru folosirea disponibilităților și economiilor personale;

– evidența conturilor persoanelor fizice, calcularea și înregistrarea dobânzilor în conturile acestora;

– arhivarea documentelor aferente operațiunilor în conturile persoanelor fizice;

– încasarea comisioanelor pentru serviciile prestate de către lucrătorii serviciului.

Serviciul Contabilitate Proprie:

– asigură evidența contabilă în bancă în conformitate cu legea bancară și planul de conturi aprobat;

– organizează activitatea din punct de vedere al întocmirii documentelor, semnării acestora, circuitul documentelor, controlul operațiunilor dispuse de titularii de cont, clasarea și arhivarea documentelor contabile;

– ține evidența ștampilelor băncii;

– ține evidența specimenelor de semnătură din bancă;

– exercită atribuțiile controlului financiar preventiv conform normelor în vigoare;

– certifică prin semnătură controlul efectuat asupra balanțelor zilnice și lunare și asupra bilanțului contabil;

– deschide conturi și subconturi pentru activitatea proprie;

– verifică actele de casă, jurnalele de casă, corecta lor preluare în extrase;

– verifică modul în care au fost calculate și înregistrate dobânzile și comisioanele;

– ține evidența veniturilor și a cheltuielilor băncii, încadrarea lor în normele aprobate, corecta lor înregistrare, legalitatea lor;

– prezintă la deschidere sau închidere conturi aferente contabilității proprii;

– verifică din punct de vedere al corectitudinii lor corecțiile la balanță și notele contabile de stornare;

– întocmește și ține contabilitatea extrabilanțieră;

– ține evidența analitică a debitorilor și creditorilor;

– ține evidența certificatelor de depozit, a cupoanelor pentru agricultură, a altor hârtii de valoare păstrate în tezaur;

– organizează evidența și controlul gestiunilor pentru materiale, mijloace fixe, obiecte de inventar, imprimate destinate vânzării;

– calculează și înregistrează în contabilitate amortizarea;

– calculează și înregistrează în contabilitate drepturile salariale și alte venituri de natura acestora pentru angajații băncii, precum și datoriile aferente către stat; asigură plata acestora;

– ține evidența lucrărilor de întreținere și reparații efectuate, întocmind documentele de plată pentru acestea;

– asigură evidența lucrărilor de investiții, înregistrarea lor contabilă, decontarea lor;

– organizează periodic inventarierea patrimoniului conform normelor legale în vigoare;

– organizează evidența gestionarilor angajați ai băncii și asigură reținerea corectă a garanțiilor acestora;

– organizează evidența cheltuielilor de funcționare ale băncii, contabilizarea lor, achitarea lor;

– urmărește calcularea și înregistrarea corectă în contabilitate a provizioanelor specifice de risc pentru creditele acordate.

Serviciul Decontări Interbancare:

– efectuează operațiunile de decontare prin virament, intra și interbancare, în lei, pentru clienții băncii și contabilitatea proprie, în conformitate cu normele și regulamentele BNR;

– asigură colaborarea cu serviciile OIS din celelalte unități ale băncii;

– organizează modul de întocmire și înregistrare a avizelor OIS inițiate și primite, înregistrarea în jurnalele contabile privind decontările intrabancare și interbancare, conform normelor de lucru;

– centralizează lunar situația avizelor inițiate și primite în luna respectivă;

– confirmă unităților băncii exactitatea decontărilor intrabancare și interbancare prin telex și modem;

– urmărește asigurarea concordanței între totalul avizelor emise și primite cu situația primită din Centrală, luând măsuri pentru soluționarea urgentă a eventualelor neconcordanțe;

– primește și transmite decontări telex;

– declară la Centrala Incidentelor de Plăți cecurile, biletele la ordin sau cambiile fără acoperire sau pierdute;

– asigură transmiterea documentelor de plată către banca de destinație, respectiv introducerea lor în compensare sau depunerea lor la Banca Națională, cu respectarea termenelor de decontare și a condițiilor de formă impuse de regulamentele BNR;

– efectuează distribuirea documentelor de decontare primite la administratorii de cont;

– realizează arhivarea documentelor aferente decontărilor intra și interbancare;

– calculează, stabilește și distribuie necesarul de materiale consumabile pentru acest serviciu;

– asigură respectarea măsurilor privind securitatea documentelor și lucrărilor și păstrarea secretului operațiunilor bancare.

Serviciul Juridic:

– asigură respectarea legalității în întreaga activitate bancară;

– verifică din punct de vedere legal toate actele bilaterale încheiate sau care exprimă angajamente ale băncii;

– avizează din punct de vedere juridic contractele de credit încheiate;

– avizează din punct de vedere juridic materialele prezentate în Comitetul Director, soluțiile propuse, deciziile conducerii sucursalei;

– reprezintă banca în litigiile în care aceasta este implicată;

– stabilește legalitatea solicitărilor și reclamațiilor primite, a cererilor salariaților, a sancțiunilor propuse a fi date unor salariați;

– urmărește recuperarea creanțelor băncii de la clienții care înregistrează credite și dobânzi restante;

– asigură cunoașterea de către conducerea băncii și salariații interesați a modificărilor survenite în legislație;

– întocmește actele și dosarele necesare prezentării în fața organelor fiscale sau de justiție;

– organizează și gestionează arhiva juridică a sucursalei;

– oferă consultanță juridică celorlalți lucrători în probleme de serviciu, precum și clienților în cadrul ofertei de servicii a băncii.

Serviciul Informatică:

– primește programele informatice de la Centrala BCR și le exploatează în conformitate cu instrucțiunile de lucru primite;

– analizează și participă la sistemul informațional în corelație cu structurile organizatorice ale filialei;

– răspunde de executarea corectă și la timp a lucrărilor informatice programate;

– participă la corectarea lucrărilor împreună cu serviciile furnizoare de informații;

– răspunde de validarea exactității datelor preluate prin vizualizarea sau însumarea câmpurilor de valoare;

– răspunde de întreținerea bazei de date și efectuarea raportărilor la momentul corespunzător cerinței de centralizare la Centrala băncii;

– răspunde de reținerea în arhiva unității operative a raportărilor și a persoanelor responsabile cu verificarea și transmiterea datelor;

– calculează, stabilește și distribuie necesarul de materiale consumabile pentru acest serviciu;

– ține evidența tehnicii de calcul pe sucursală;

– asigură instruirea personalului din sucursală care urmează să exploateze aplicațiile informatice;

– asigură respectarea măsurilor privind securitatea lucrărilor și documentelor și păstrarea secretului operațiunilor bancare;

– asigură măsurile de protecție individuală, a echipamentelor folosite și a bazelor de date în utilizarea tehnicii de calcul;

– participă la informatizarea activităților băncii prin realizarea de noi aplicații informatice;

– întreține rețeaua de calculatoare în perfectă stare de funcționare, stabilește drepturile de acces la baze de date și aplicații, asigură utilizarea eficientă a resurselor informatice disponibile.

Serviciul Personal:

– evidența salariaților încadrați;

– păstrarea și completarea conform normelor a dosarelor salariaților;

– păstrarea și completarea cărților de muncă;

– testarea pregătirii profesionale a salariaților;

– organizarea activităților de instruire profesională, colaborarea cu alte unități ale băncii în acest domeniu;

– organizarea acțiunilor de evaluare periodică a activității tuturor lucrătorilor;

– evidența prezenței salariaților la locul de muncă;

– întocmirea ștatului de personal și a statului de funcții și actualizarea acestora conform contractelor de muncă încheiate, a actelor adiționale la acestea, a normelor legale nou intrate în vigoare;

– întocmirea și semnarea contractelor individuale de muncă;

– actualizarea fișelor posturilor și semnarea lor de către persoanele împuternicite și salariații în cauză;

– eliberarea legitimațiilor pentru salariații sucursalei;

– actualizarea permanentă a tuturor registrelor de evidență prevăzute în normele interne referitor la mișcările survenite în ceea ce privește salariații băncii;

– pregătirea documentelor necesare pentru salariații care se pensionează;

– organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante.

Misiunea BCR: principalul actor in realizarea procesului de sustinere a economiei reale, prin furnizarea de produse si servicii bancare competitive.

Viziunea BCR: consolidarea pozitiei de lider ocupata de Banca Comerciala Româna in sistemul bancar intern, prin implementarea unei culturi a Excelentei.

Decalogul Valorilor BCR: integritate și profesionalism în afaceri; responsabilitate socială; etică și deontologie profesională; servicii cu valoare adaugată pentru clienți; flexibilitate; loialitate; spirit de echipă și creativitate.

Operațiunile active ale băncii sunt operațiunile ale caror efectuare constă în obținerea de venituri din dobânzi și comisioane pentru bancă.

Patrimoniul societății bancare este reprezentat prin bilanțul contabil care reprezintă documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ și pasiv grupate după natură, destinație, și lichiditate respectiv după natură, proveniență și exgibilitate.

Activul bilanțului cuprinde următoarele elemente:

Casa, disponibilități la bănci centrale

Efecte publice și alte titluri acceptate pentru refinanțare la băncile centrale

( a ) Efecte publice și valori asimilate

( b ) Alte titluri acceptate pentru refinanțare la băncile centrale

Creanțe asupra instituțiilor de credit

( a ) la vedere

( b ) alte creanțe

Creanțe asupra clientelei

Obligațiuni și alte titluri cu venit fix

( a ) la vedere

( b ) emise de alți emitenți, din care :

-obligațiuni proprii

Acțiuni și alte titluri cu venit variabil

Participații, din care:

( a ) participații la instituții de credit

( b ) părți în cadrul societății legate, din care:

-părți în cadrul instituțiilor de credit

Imobilizări necorporale, din care :

-cheltuieli de constituire

-fondul comercial ,în măsura în care a fost achiziționat cu titlu oneros

Imobilizări corporale, din care :

-terenuri și clădiri utilizate în scopul desfășurării activităților proprii

Capital subscris nevarsat

Acțiuni și părți proprii

Alte active

Cheltuieli înregistrate în avans și venituri angajate

Activele bancare sunt împărțite în două grupe în funcție de destinația plasamentelor, la extern și la intern în active interne și active externe.

Activele externe cuprind plasamente în monedă națională și în valută aflate în străinătate cum sunt: creanțe, bunuri ale băncii dar care se află în alte țări la alte bănci: numerar, depozite la bănci, titluri de participare, și alte plasamente externe.

Activele interne cuprind plasamente în monedă națională și în valută în țară, ca , numerar din casieriile băncii, plasamente prin acordări de credite interne, sume aflate în decontare între unitățile băncii, sume aflate în decontare între bancă și alte bănci, alte active.

Numerarul din casieriile băncii reprezintă un activ lichid al băncii și de regulă ocupă o pondere de 80% din totalul achtivelor lichide. Plasamentele prin credit acordate ocupă o pondere de 50-60% din activele bancare.

Sumele aflate în decontare între sedii (sediul se defineste ca o unitate componentă a unei bănci comerciale, agenție) se numesc și active interbancare și reprezintă creanțe din decontările interne ale unei bănci comerciale.

Sume aflate în decontare între bănci se numesc și active interbancare și reprezintă creanțe și datorii rezultate din operații de decontare prin casa de compensație la care participă mai multe bănci comerciale. În această categorie de active interbancare se mai cuprind conturile deschise la alte bănci și împrumuturile acordate altor banci.

Alte active cuprind: elemente de stocuri materiale, obiecte de inventar și imobilizări.

Modul de ordonare al elementelor ce formeaza activele interne il constituie lichiditatea si se porneste de la activele cele mai lichide pana la cele mai putin lichide.

1.2. Evaluarea activelor bancare

1.2.1. Evaluarea disponibilităților bănești

O parte din disponibilitățile unei bănci sunt plasate în conturile de depozite la alte bănci, acordarea de credite altor bănci și primirea în pensiune intrabancară a titlurilor de valoare. Aceste forme de plasament a disponibililului băncii reprezintă de fapt forme de creditare.

Disponibilitățile societății bancare plasate la alte societăți bancare se gasesc sub forma depozitelor.

Depozitele astfel constiuite sunt:

-depozite la vedere la bănci: sunt constituite pe cel mult o zi lucrătoare, reprezintă un cont slab remunerat sau chiar neremunerat

-depozite la termen: se constituie pentru mai mult de o zi lucrătoare, reprezintă o sumă depusă de titular și blocată la dispaziția băncii până la o scadență stabilită prin contract în momentul constituiri depozitului. Contul depozitului la termen este remunerat la un nivel ridicat care să compenseze imobilizarea fondurilor depuse.

-depozite colaterale: reprezintă sume depuse într-un cont în vederea garantării unor obligații contractuale ale clientului, ca de exemplu: deschidere de acreditive, emitere de scrisori de garanție, ordine de plata cu scadentă, cecuri certificate

Valorile primite în pensiune sunt formate din bonuri de trezorerie, acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare care ramân în activul cedentului.

Contul de coresponent se referă la disponibilul deschis în sistem interbancar reciproc la două bănci. Contul nostru este un cont de activ și este un cont de plasament al băncii: el evidențiază disponibilul în lei și valută aflat la bănci românești sau străine.

1.2.2. Evaluarea titlurilor de tranzacție

Condițiile ca un titlu bancar să fie încadrat ca titlu de tranzacție sunt următoarele:

– intenția de a fi tranzacționat să se realizeze într-un termen scurt înainte de data scadentă;

– să fie tranzacționat în orice moment pe o piață lichidă;

– prețul de piată al titlului să fie accesibil terților;

– băncile comerciale trebuie să respecte unele reguli privind investițiile în titluri de valoare astfel:

valoarea totală a investițiilor unei bănci în valori mobiliare efectuate în nume și cont propriu nu poate depăși nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu excepția investițiilor în titluri de stat;

-valoarea totală a investițiilor pe termen lung în valori mobiliare emise de o societate comercială nu poate depăși 20% din capitalul social al unității și 10% din fondurile proprii ale băncii.

La data intrării în patrimoniu, titlurile de tranzacție se evaluează la valoarea de achiziție (preț de cumpărare + cheltuieli de achiziție, dobânzi calculate la perioadă scurtă, pentru titlurile cu venit fix).

La inventar, evaluarea se face la prețul pieței din ziua cea mai recentă datei inventarului, iar diferențele rezultate din evaluare se înregistrează în contabilitate în conturile de venituri sau cheltuieli , după caz.

La ieșire, cesiunea titlurilor de tranzacție e evaluată la prețul de vânzare, iar diferențele dintre prețul de înregistrare și cel de vânzare se trec pe venituri sau pe cheltuieli.

Evaluarea portofoliului titlurilor de tranzacție se face aplicând o metodă de evaluare (C.P.M.- cost mediu ponderat, sau F.I.F.O. – prima intrare prima ieșire).

1.2.3. Evaluarea titlurilor de plasament

Prin titluri de plasament ale portofoliului bancar se înțeleg titlurile achiziționate cu intenția de a le deține o perioadă mai mare de șase luni, fără ca această deținere să implice o conservare până la scadența lor.Ca active patrimoniale titlurile de plasament se supun evaluării astfel:

Evaluarea la intrarea în patrimoniu

Titlurile de plasament se evaluează la data intrării în patrimoniu diferit în funcție de proveniența lor, astfel:

– Titluri de plasament cumpărate se evaluează la valoarea de achiziție, formată din :

Valoarea de achiziție = prețul de cumpărare – cheltuieli de achiziție – dobânda pentru perioada scurtă la titlurile de plasament cu venit fix.

-Titlurile de plasament care provin din portofoliul titlurilor de tranzacție se înregistrează la valoarea de intrare dată de prețul pieței, deci la cursul din ziua transferului.

Evaluarea la inventar

Titlurile de plasament inventariate se evaluează la prețul pieței, în funcție de cotarea sau necotarea titlului. Diferențele favorabile care apar nu se înregistrează în contabilitate, iar diferențele nefavorabile sunt acoperite de provizioane.

Valoarea de inventar a titlurilor la prețul pieței se stabileste astfel:

prețul titlurilor cotate se stabilește pe baza cursului cel mai recent de la bursa de valori

prețul titlurilor necotate se stabilește în funcție de o valoare prealabilă dată de cursurile folosite cel mai recent la valorile mobiliare emise de unităti cu activitate similară , de valoarea contabilă a titlurilor, de randamentul titlurilor, de mărimea, starea financiară a societății emitente etc.

Titlurile de plasament se inventariază la finele lunii pentru actualizarea valorii de înregistrare la prețul pieței, astfel apar diferențe de curs bursier, care se înregistrează astfel :

-diferențe favorabile, atunci când valoarea de înregistrare a titlului de plasament este mai mare decât prețul pieței, diferențe care nu se înregistrează în contabilitate;

-diferențe nefavorabile, atunci cand valoarea de înregistrare a titlului de plasament este mai mică decât prețul pieței, diferențe care necesită constituirea de provizioane pentru depreciere.

Evaluarea la ieșirea din patrimoniu

Titlurile de plasament la ieșirea din patrimoniul băncii, se evaluează la prețul de vânzare , în care nu se cuprind cheltuielile de vânzare, astfel că între valoarea de înregistrare contabilă și prețul de cesiune al titlurilor de plasament cedate apare o diferență care se înregistrează :

-diferența favorabilă, atunci când prețul de cesiune este mai mic decât valoarea contabilă, se înregistrează la venituri ;

-diferența nefavorabilă, atunci când prețul de cesiune este mai mic decât valoarea contabilă , se înregistrează la cheltuieli.

Atunci când cesiunea se refera la o parte dintr-un ansamblu de titluri de aceeasi natură care conferă drepturi, prețul de intrare al titlurilor cedate se stabileste pe baza costului de achiziție mediu ponderat sau metodei primul intrat primul ieșit.Dacă titlurile provin din transferul titlurilor de tranzacție, data ” primei intrări ”ce se ia în calcul după metoda F.I.F.O. este considerată ziua transferului.În cazul reclasării de titluri, evaluarea la data intrării se face la cursul din ziua transferului, iar la cedare, titlurile se evaluează prin data primei intrări( F.I.F.O.).

1.2.4. Evaluarea titlurilor de investiții

La data intrării în patrimoniu :

Titlurile cumpărate se evaluează la valoarea de achiziție ( preț de cumpărare, în care nu se include cheltuielile de achiziție și dobânzile calculate pe perioada scursă). Alte cheltuieli de achiziție sunt constituite din comisioane și se înregistrează în conturile de cheltuieli.

Se face distincție între prețul de achiziție sau de cumpărare și prețul de rambursare. Diferența se numește prima. Prima se supune amortizării pe durata de viață ramasă a titlului, astfel:

-dacă prețul de achziție este mai mare decât prețul de rambursare, prima se eșalonează pe seama cheltuielilor;

-dacă prețul de achiziție este mai mic decât prețul de rambursare, diferența se numește decontare și se eșalonează pe seama veniturilor.

Prima sau decontarea titlurilor de investiții nu se contabilizează distinct.Se include în prețul de cumpărare.

Dobânzile și cupoanele aferente se înregistrează pe contul de ” Creanțe atașate ” în contrapartida conturilor de venituri.

La intrarea în patrimoniu, pentru titlurile de investiții provenite din titlurile de plasament, evaluarea se face la valoarea de achiziție, iar eventualele provizioane constituite pentru deprecierea titlurilor se reiau la venituri pe perioada reziduală a titlurilor.

La intrarea în patrimoniu a titlurilor de investiții provenite din portofoliul titlurilor de tranzacție, evaluarea se face la valuarea din ziua transferului sau prețul pieței.

La data inventarului:

Titlurile de investiții sunt evaluate după aceleași reguli ca la titlurile de plasament.

La data ieșirii din patrimoniu:

La cesiune, titlurile de investiții sunt evaluate după aceleași reguli ca titlurile activității de portofoliu, titluri de participare, imobilizări financiare. Periodic, titlurile de investiții se evaluează la prețul pieței.Ca particularitate în acest caz, pentru diferențele favorabile nu se fac înregistrări contabile, iar pentru diferențe nefavorabile nu se constituie provizioane. Provizioanele pentru titluri de investiții se pot constitui în cazul în care există posibilitatea vânzării lor înainte de scadență sau în cazul riscului de faliment al emitentului.

1.2.5. Evaluarea imobilizărilor

Imobilizări financiare

Imobilizările financiare reprezintă utilizări pe termen lung ale unor resurse la crearea capitalurilor altor societăți. Aceste utilizări pot îmbraca forma unor credite, întâlnite la debitor ca datorii asimilate capitalurilor, sau a unor titluri prezentate în continuare.

Creditele subordonate reprezintă creanțe pe termen lung, neconsemnate sub forma unui titlu, pentru care banca acceptă rambursarea, în caz de lichidare, după satisfacerea celorlalți creditori, iar în caz de redresare juridică acceptă suspendarea drepturilor sale până la sfârșitul perioadei de redresare. În funcție de modul de stabilire a scadenței creditele subordonate pot fi la termen sau pe durată nedeterminată.

Creditele subordonate, după natura lor, sunt de trei forme :

-Credite participative

Sunt creanțe rezultate dintr-un împrumut acordat cu caracteristica de ultim rang care se caracterizează prin următoarele:

-în situatia lichidării clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decât după satisfacerea celorlalti creanțieri privilegiați;

-în caz de redresare juridică a debitorului, rambursarea creditelor este suspendată pe toată durata de redresare;

-în cazul în care creditul participativ face obiectul unei convenții, rambursarea este suspendată pe toată durata perioadei necesare realizării angajamentului debitului în momentul încheierii convenției;

-remunerația creditului participativ cuprinde o parte fixă și în unele cazuri și o parte variabilă. Modelul de determinare a părții variabile este stabilit contractual astfel: dobânda fixă a creditului poate fi măsurată cu o parte variabilă sub forma unei clauze de participare la profitul net obținut de clientul debitor.

-alte credite subordonate la termen

Sunt formate din creanțe reprezentate de un titlu pentru care banca a acceptat ca, în cazul lichidării clientului împrumutat, rambursarea să se facă după satisfacerea celorlalți creanțieri. Astfel de credite au fixată data de rambursare, iar remunerarea se face numai cu dobândă fixă.

-credite subordonate pe durata nedeterminată

Sunt creanțe ale căror termene de rambursare fie că nu au fost fixate, fie că fac obiectul unor condiții menționate în contractul de credit. Contractul prevede că rambursarea se efectuează numai la inițiativa împrumutatorului.

Părți în societățile comerciale legate sunt concretizate în acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute de bancă în societățile controlate exclusiv, incluse prin metoda integrării globale într-un ansamblu consolidat.

Titluri de participare sunt acțiuni, alte titluri cu venit variabil, altele decât părțile în societățile legate, deținute de bancă la capitalul societăților comerciale, durabil și controlate activ de bancă.

Pentru ca un titlu sa fie inclus în categoria titlurilor imobilizate trebuie sa îndeplinească una din următoarele condiții:

-să reprezinte minim 10% din capitalul societății comerciale fără ca aceasta să fie controlată exclusiv de bancă;

-să reprezinte mai puțin de 10% din capitalul social al societății comerciale, dar să fie îndeplinite următoarele condiții: administratorii sau conducătorii societății emitente să fie administratorii băncii; societatea emitentă să dețină o parte din acțiunile emise de bancă, deci există participații reciproce; societatea comercială și banca să aparțină aceluiasi grup de interese care practică o decizie unică.

Titluri de activităti de portofoliu sunt acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute de bancă în scopul realizării de venit fără ca banca să aibă drept de a interveni în gestiunea societății emitente.

Imobilizări necorporale

Imobilizările necorporale reprezintă active de lungă durată de natura fondului comercial, cheltuielilor de constituire, concesiunilor, brevetelor, licențelor, programelor informatice, etc.

Fondul comercial se definește ca fiind partea din fondul de comerț care menține sau dezvoltă potențialul băncii prin clientelă, reputația, banii și care nu figurează în cadrul altor elemente de partimoniu. Fondul comercial se calculează, de regulă, la achiziția activelor, ca diferență între valoarea de achiziție sau valoarea de aport și valoarea contabilă a elementului repectiv. De regulă, nu se supune amortizării.

Cheltuieli de constituire sunt cheltuieli cu înființarea societății, cu modificarea activității băncii, cheltuieli privind emiterea și vânzarea de acțiuni, prospectarea pieței, publicitate. Amortizarea se face în maxim 5 ani.

Concesiuni, brevete, licențe sunt înregistrate la valoarea de achiziție sau la costul de producție. Amortizarea se face pe durata lor de utilizare.

Alte imobilizări necorporale – programele informatice achizitionate sau create evaluate la cost de achiziție și de producție. Amortizarea se face în maxim 5 ani.

Imobilizări corporale

Imobilizările corporale ale societății bancare sunt formate din terenuri și mijloace fixe.

Terenurile sunt evaluate la intrarea în patrimoniu la valoarea de aport sau valoarea de achiziție. De regulă, nu se amortizează.

Mijloacele fixe se definesc ca obiecte singulare sau complexele de obiecte utilizate ca atare și care îndeplinesc cumulativ două condiții:

-valoarea egală sau mai mare decât limita fixată de lege;

-durata normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care se folosesc în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor la mijloace fixe are în vedere valoarea întregului corp.

Mijloacele fixe se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, prin care se întelege: preț de achiziție, cost de producție, valoare actuală, valoare de aport, valoare reevaluată. Nu se includ în valoarea de intrare taxele de concesionare a terenurilor.

1.2.6. Evaluarea altor active

Stocurile societăților bancare sunt asemănătoare cu cele ale societăților nebancare, dispunând de conturi ce reflectă natura lor. În evidența stocurilor bancare se cuprind: valori din aur, metale și pietre prețioase; materiale; obiecte de inventar; bunuri mobile provenite din executarea creanțelor băncii.

La intrarea în patrimoniu, bunurile de natura stocurilor procurate cu titlu oneros se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, iar bunurile produse de către bancă se înregistrează la costul de producție. La ieșirea din patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea metodelor C.M.P.; F.I.F.O. sau L.I.F.O.

Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între valoarea totală a stocului initial + cantitățile intrate.

Potrivit metodei F.I.F.O., bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului următor în ordine cronologică.

Potrivit metodei L.I.F.O., bunurile din gestiune se evaluează la costul de achiziție al ultimului lot intrat. Pe masura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului anterior în ordine cronologică.

Potivit legii, băncile iși țin contabilitatea valorilor materiale, cantitativ și valoric, prin folosirea metodei inventarului permanent. Astfel, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor atât cantitativ, cât și valoric. Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale băncii.

Metoda operativ-contabilă (pe solduri) care constă în ținerea la locul de depozitare a evidenței cantitative a bunurilor, pe categorii, iar în contabilitate, a evidenței valorice pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

Metoda cantitativ- valorică pe fișe de cont analitic, ce constă în ținerea evidenței cantitative pe categorii de bunuri, pe loturi de depozitare și la contabilitate a evidenței cantitativ – valorice. Contabilitatea stocurilor se desfășoară pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe categorii de bunuri. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se face prin punctajul periodic între cantitățile înregistrate în fișele de depozit și înregistrările din fișele de cont analitice de la contabilitate.

Pentru deprecierea stocurilor de materiale, obiecte de inventar la finele exercițiului, cu ocazia inventarierii se pot constitui provizioane pe seama cheltuielilor. În perioada următoare, la finele fiecărui exercițiu sau la ieșirea din patrimoniu, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează potrivit legii.

1.3. Tratamente contabile

Un activ, se recunoaște numai atunci când este posibil ca acesta să aducă instituției de credit beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora și costul sau poate fi evaluat în mod credibil.

Fiecare instituție de credit va utiliza raționamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu trebuie să fie prezentat în bilanț, ci trecut în contul de profit și pierdere. De asemenea, raționamentul profesional trebuie utilizat și la luarea deciziei referitoare la necesitatea înregistrării activelor în categorii separate sau într-o singură categorie comună. În conformitate cu prevederile art.7 și 9 din Legea 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru evaluarea elementelor din bilanț se stabilesc următoarele reguli:

La data intrării, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:

-bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită în urma evaluării efecuate potrivit legii, în funcție de prețul pieții, utilitatea, starea și amplasarea acestora;

-bunurile obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilită în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea acestora. Valoarea de aport și, respectiv, de utilitate se substituie costului de achiziție;

-bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție ,

-bunurile produse în instituția de credit, la costul de producție.

Activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a activelor primite în schimb. Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul mijloacelor fixe, costul inițial include și costurile amplasamentului la sfârșitul duratei de viată a acestuia. Aceste costuri se reflectă prin constituirea unui provizion corespunzător. Costul de demontare și mutare va fi înregistrat în contul de profit și pierdere de-a lungul vieții mijlocului fix, prin includerea în cheltuiala anuală cu amortizarea. Provizionul constituit trebuie utilizat numai pentru scopul pentru care a fost recunoscut. Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acestuia. Cheltuielile generale de administrație și cele financiare nu se includ în costurile de producție, cu excepția situațiilor descrise în Standardele Internationale de Contabilitate. Costurile îndatorării, respectiv cheltuielile financiare cu dobânzile și diferențele de curs aferente dobânzii privind împrumuturile,care sunt direct atribuite construcției sau producției unui activ pe termen lung pot fi capitalizate ca parte din costul acelui activ, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în IAS 23.Cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producție al unui bun.

Evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită și valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. În cazul creanțelor și datoriilor, această valoare se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

La închiderea exercițiului, elementele deținute se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, astfel:

-pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în cazul când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente mentinând-se de asemenea , la valoarea lor de intrare.

La data ieșirii sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

În cazul activelor imobilizate dacă costul de producție include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea producerii activului, acest aspect trebuie prezentat în notele explicative, cu menționarea valorii dobânzilor aferente financiar.

Cu excepția cazurilor în care s-a înregistrat un provizion pentru depreciere sau o reducere a valorii, valoarea ce urmează să fie înscrisă în bilanț pentru fiecare elemente a imobilizărilor este reprezentată de costul de achiziție sau de costul de producție.

În cazul activelor cu durată normală de functionare limitată, costul de achiziție sau costul de producție din care s-a dedus valoarea reziduală estimată se va dimunua în mod sistematic pe perioada duratei de funcționare a activului prin calcularea amortismentelor corespunzătoare.

În cazul diminuării valorii unei imobilizări financiare ce a fost înregistrată la pozițiile de activ (obligațiuni și alte titluri cu venit fix; acțiuni și alte titluri cu venit variabil; participații; părți în cadrul societăților comerciale legate) în formatul de bilanț, se va constitui un provizion pentru depreciere corespunzator acestei diminuări, stabilit ca diferență dintre costul de achiziție și valoarea realizabilă netă. Valoarea înscrisă trebuie să fie cea diminuată, iar provizioanele astfel constituite trebuie să fie prezentate separat în notele explicative.

Este obligatorie constituirea de provizioane pentru depreciere pentru fiecare activ imobilizat a cărui valoare s-a diminuat, indiferent de durata de tilizare a acestei imobilizări.Valoarea care trebuie înscrisă în situațiile financiare anuale va fi diminuată corespunzător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta separat în notele explicative.

Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele explicative. În situația în care deprecierea este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar.

1.4. Reflectarea în contabilitatea băncii a activelor

1.4.1.Contabilitatea mijloacelor bănesti

Contabilitatea bancară este organizată atât cu ajutorul conturilor sintetice cât și a celor analitice.

În timp ce contabilitatea sintetică înregistrează datele, pe ansamblul băncii și este reflectată în balanța contabilă lunară, contabilitatea analitică înregistrează cronologic toate operațiile bancare zilnic. Contabilitatea analitică reflectă atât operațiile economice dispuse de agenții economici, persoane fizice titulari de conturi cât și operații care privesc patrimoniul băncii. Ea este organizată atât pe grupe de operații bancare cât și pe titulari de conturi. Astfel, pentru ca titularul de cont să-și poată urmări operațiile efectuate de bancă în numele și în contul lui, concomitent cu înregistrarea operațiilor în contabilitatea analitică, se întocmește și se eliberează beneficiarului documentul “extras de cont” al zilei respective. Pe baza acestuia agenții economici verifică legalitatea evidenței, a operațiilor efectuate de bancă în conturile deschise și în același timp efectuează înregistrarea în contabilitatea proprie.

Obiectul de studiu al contabilității bancare îl constituie patrimoniul societății bancare cu înregistrarea cronologică și sistematică a tuturor operațiilor patrimoniale, înregistrarea veniturilor, cheltuielilor și determinarea rezultatului activității.

În bilanț, activul are urmatoarea structura:

Casa, disponibilități la bănci.Trezoreria băncii ocupă un loc însemnat în volumul operațiunilor bancare .

Circulația numerarului și evidența acestuia prin casieriile băncii au la bază norme de casă reglementate de B.N.R.Pe baza acestora numerarul existent într-o bancă se evidentiază sub forma:

-fondul de rezervă, constituit la nivelul centralelor și a sucursalelor bancare care colectează numerarul din sistemul bancar;

-casele de circulație, constituite la nivelul unității bancare, prin care se efectuează operațiuni de numerar ordonate de clientelă.

Contabilitatea operațiunilor desfășurate prin casa de circulație

exprimate în lei

Operțiunile exprimate în lei, desfășurate prin casa de circulație, se înregistrează cu ajutorul contului 101”Casa”, cu funcție contabilă de activ, se debitează cu încasările în lei și devize și se creditează cu plățile în lei și devize. Soldul debitor reprezintă numerarul în lei și devize.

Exemplu:

1.Se înregistrează depunerea de numerar în contul clienților 1.000 și în depozite 2.000:

2. Se înregistrează alimentarea casei de circulație cu numerar de la alte unități ale băncii de 3.000 și de la B.N.R de 5.000:

3. Se plătesc sume în numerar clienților băncii din conturi curente 1.000 și din depozite 500:

4. Se plătesc dobânzile clientelei pentru conturile de depozit:

5. Se achită în numerar salarii către personalul băncii.

6. Se depun sume în contul curent la B.N.R.de 200.000 și se transmit sume altor unității ale băncii pentru alimentarea caselor de numerar ale acestora de 100.000:

Contabiliatea operațiunilor de casă realizate pe bază de cec:

Cecul se definește ca un instrument de plată prin care trăgătorul dă ordin trasului să achite o sumă de bani beneficiarului. Cecul e o formă specială a efectelor de comert, pentru ca în toate cazurile trasul este o bancă. Dintre caracteristicile decontării prin cec se menționează: termenul de decontare a cecului este de 3-10 zile; se transmit prin girare; garantarea se face prin aval.

După modul de emitere, cecurile pot fi: cecuri de numerar, cecuri de virament, cecuri de călătorie, cecuri de circulatie (se folosesc doar între societăți bancare).

Cecul de numerar se folosește numai de către clienții băncii pentru ridicarea sumei de numerar din conturile deschise la bănci.

Exemplu:

Clientul X prezintă băncii un cec pentru ridicarea sumei de 2.500 din contul curent.

Cecul de virament: evidența acestuia se realizează cu următoarele conturi:

3712”Valori primite la încasare”

3716”Conturi indisponibile privind valorile de încasat”

3611”Valori de recuperat”

Exemplu:

1.Se primește cecul spre încasare cu debitarea imediată a contului clientului:

2. Se primesc cecuri pentru încasare, iar creditarea contului clientului se face după încasarea banilor:

3. Se înregistrează încasarea cecurilor remise prin casa de compensație din același județ:

4. Se remit cecuri de la alte unități ale aceleiași bănci și se încasează prin casele de compensație din alt județ:

5. Se înregistrează cecuri refuzate prin casa de compensație și se restituie clientului:

6. Se înregistrează comisioanele plătite de clienți pentru operațiile cu cecuri :

O parte din disponibilitățile unei bănci sunt plasate în conturi de depozite la alte bănci, acordarea de credite altor bănci și primirea în pensiune intrabancară a titlurilor de valoare. Aceste forme ale plasamentului bancar reprezintă de fapt forme de creditare către alte societăți bancare. Depozitele constituite la alte bănci sunt evidențiate cu ajutorul contului 131”Depozite la bănci”, dezvoltat astfel:

1311”Depozite la vedere la bănci”;

1312”Depozite la termen la bănci”;

1313”Depozite colaterale la bănci”;

1317”Creanțe atașate”

Contul 131”Depozite la bănci, cont de activ, se debitează cu ocazia constituirii depozitelor, în corespondență cu conturile: 111 ”Cont curent la BNR” și 121 ” Cont de corespondent la bănci nostro”și se creditează la retragerea sumelor din depozit sau la lichidarea lui.

Exemplu:

1.Se constituie un depozit la termen de către banca X la banca Y:

2. Se înregistrează dobânda cuvenită pentru depozit nescadentă:

3. În cazul în care dobânda se încasează anticipat:

4. Lunar, sumele din contul 376 se constituie ca venituri curente astfel:

Contabilitatea valorilor primite în pensiune bancară se ține cu ajutorul contului151”Valori primite în pensiune”, dezvoltat astfel:

1511”Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta”

1512”Valori primite în pensiune la termen”

1517”Creanțe atașate”

Valorile primite în pensiune sunt formate din bonuri de trezorerie, actiuni, obligatiuni, alte titluri de valoare care rămân în activul cedentului.

Exemplu:

Banca X primește în pensiune obligațiunile emise de stat de la banca Y în vederea acordării unui împrumut la termen de 100.000.

Contabilitatea la banca X

1.Se înregistrează primirea valorilor în pensiune și acordarea creditului:

2.Înregistrarea dobânzii de încasat neîncasate:

3.Rambursarea creditului și încasarea dobânzii:

Contabilitatea la banca Y

1.Se înregistrează darea valorilor în pensiune și primirea creditului:

2.Se înregistrează cheltuiala cu dobânda de plată:

3. Se înregistrează rambursarea împrumutului și achitarea dobânzii:

Titlurile de tranzacție sunt reflectate cu ajutorul contului 302 ”Titluri de tranzacție, care se dezvoltă:

3021”Titluri de tranzacție”

3025”Titluri date cu împrumut”

3026” Titluri luate cu împrumut”

3027”Datorii privind titlurile”

Exemplu:

1.Banca cumpară titluri pe baza unui angajament încheiat pe 13.03 în valoare de 1.000 lei:

2. Pe data de 16.03 se primesc efectiv titlurile, iar cursul de piață al acestora este acum de 1.200 lei. Se înregistrează diferența favorabilă:

3. Se înregistrează valoarea de achiziție a titlurilor:

4. Se achită către bursa de valori:

Titlurile de plasament sunt titluri achiziționate cu intenția de a fi deținute pe o perioadă mai mare de 6 luni, dar nu o deținere până la scadența titlurilor.

Se reflectă cu ajutorul contului 303”Titluri de plasament” dezvoltat astfel:

3031”Titluri de plasament”

3035”Titluri date cu împrumut”

3037”Creanțe atașate”

Exemplu:

1.Se emite ordinul de cumpărare a unui pachet de 1.000 acțiuni:

2.Se înregistrează achiziția efectivă a titlurilor în patrimoniul băncii:

Titlurile de investiții sunt titluri cu venit fix, achiziționate cu intenția de a fi deținute un timp mai îndelungat.

Contul folosit este 304”Titluri de investiții” , dezvoltat pe:

3041” Titluri de investiții”

3045” Titluri date cu împrumut”

3046” Diferențe de conversie”

3047” Creanțe atașate”

Banca X cumpară titluri de investiții în valoare de 800.000 din care valoarea de achiziție este de 700.000, iar valoarea cuponului este de 100.000.

Decontarea prin conturile de corespondent interbancar.

Contul nosto 121” Cont de corespondent la bănci nostro” are funcție contabilă de activ și evidentiază disponibilul în lei și valută aflat în bănci românești sau străine.

Se debitează prin creditul următoarelor conturi: 2511”Conturi curente” cu încasările în contul clienților, prin conturile de corespondent: 142”Împrumuturi primite de la bănci” cu împrumuturi primite în conturile de corespondent; 7019”Comisioane” cu comisioanele încasate pentru operațiile în contul corespondent; 7012”Dobânzi la conturi de corespondent” cu dobânda încasată pentru disponibilul în acest cont; 3722”Contravaloare poziție de schimb” cu contravaloarea în lei activ încasarilor în valută.

Se creditează prin debitul conturilor: 2511 ”Conturi curente” pentru retrageri sau plăți; 142 ”Împrumuturi primite de la bănci” cu împrumuturi rambursate; 6019 cu comisioane plătite.

1.4.2. Contabilitatea imobilizărilor

Exemple de înregistrări contabile pentru imobilizări necorporale și necorporale:

Intrări de imobilizări necorporale și corporale în activele bancare.

1. Se înregistrează investiții pentru imobilizări necorporale efectuate din producția proprie de 1.000 și pentru imobilizări corporale de 8.000:

2. Se recepționează imobilizările corporale în curs și se înregistrează ca mijloace fixe în valoare de 8.000:

3. Se cumpără mijloace fixe de la furnizori, preț de factură de 10.000 plus T.V.A.:

Amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale

Se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale și a celor corporale ca rezultat al activității curente de exploatare:

Activitatea de exploatare

Se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale de 500 și a celor corporale de 3.000 în activitatea de exploatare și de 200 imobilizări necorporale din afara exploatării și de 1.000 amortizarea imobilizărilor corporale din afara exploatării, datorită unor cauze excepționale:

Ieșirea imobilizărilor necorporale și corporale în activele bancare:

1. Se înregistrează vânzarea de imobilizări necorporale a căror valoare de intrare este de 1.000, amortizare înregistrată de 600, iar prețul de vânzare este de 800:

2. Se trece pe cheltuieli valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale de 400, considerând că 300 sunt aferente activității de exploatare, iar 100 activități în afara exploatării:

3. Se diminuează valoarea imobilizării necorporale cedate cu amortizarea aferentă:

4. Se înregistrează vânzarea unui mijloc fix cu valoarea de intrare de 5.000, amortizat de 2.000, prețul de vânzare este de 4.000:

– se emite factura de vânzare:

5. Se înregistrează trecerea pe cheltuieli a imobilizărilor corporale la valoarea neamortizată de 3.000, din care 2.000 pentru activitatea de exploatare și 1.000 activitatea în afara exploatări:

– activitatea de exploatare:

– afara exploatării:

6. Se diminuează valoarea imobilizării corporale cedată cu amortizarea aferentă de 3.000:

– activitatea de exploatare:

– afara exploatării:

7. Se înregistrează scoaterea din active a imobilizărilor corporale amortizate integral la valoarea de 9.000 (casate) din care 5.000 pentru activitatea de exploatare, iar 4.000 în afara exploatării:

– activitatea de exploatare:

– afara exploatării:

1.4.3 Contabilitatea plasamentelor bancare

Creditele reprezintă creanțe deținute de bancă asupra clientelei, creanțe ce au apărut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanțare ale persoanelor fizice și întreprinderilor. În economiile moderne creditul joacă un rol foarte important.

Putem clasifica creditele după mai multe criterii:

1. după durata acordării întâlnim următoarele credite:

-credite pe termen scurt ( până la 1 an )

-credite pe termen mediu ( între 1-5 )

– credite pe termen lung ( peste 5 ani )

în funcție de destinație: – credite de trezorerie

-credite comerciale

-credite pentru export

-credite pentru echipamente

-credite pentru bunuri imobiliare

– alte credite

după modalitatea de rambursare:

– credite rambursabile la scadență

– credite rambursabile prin rate fixe

– credite rambursabile prin anuități constante

Contabilitatea creditelor de trezorerie.

Exemplu:

1.Banca X acordă un credit de 1000 clientului Y pe diverse destinații:

2. Se înregistrează dobânda pentru acest credit pe luna în curs:

3. Comisionul pentru creditul acordat este de 500.000:

4.Se înregistrează rambursarea creditului și încasarea dobânzii din contul curent al debitorului:

Când baneficiarul creditului nu l-a rambursat la termen și nu a plătit dobânda la scadență , banca trece la restanță și majorează procentul dobânzii prin formula:

-pentru credit:

-pentru dobândă:

Contabilitatea creditelor pentru export se ține cu ajutorul contului 203”Credite pentru export”,dezvoltat astfel:

20311”Credite garantate cu creanțe asupra străinătății”

20312”Credite furnizori”

20313”Credite comerciale acordate nerezidenților”

20319”Alte credite pentru export”

2037”Credite atașate”

Exemplu:

1.Se înregistrează acordarea creditului pentru export:

2. Se înregistrează dobânda de primit de la debitor:

3.Se înregistrează rambursarea integrală a creditului plus dobânda:

Contabilitatea creditelor pentru echipament se acordă pe termen mediu și lung pentru a finanța investițiile clienților în achiziții, construcții, dezvoltări, modernizări ale imobilizărilor corporale. Contul folosit este 204”Credite pentru echipament” delimitat pe:

2041” Credite pentru echipament”

2047”Creanțe atașate”

Exemplu:

Se acordă un credit de un miliard unui client:

Dobânda calculată pentru perioada curentă este de 20 milioane:

Creditele pentru bunuri imobiliare se acordă pe termen mediu și lung pentru achiziții, reparații, modernizări cu destinația de locuință. Dacă operațiunile creditate sunt efectuate de investitor, atunci sunt credite investitori, iar dacă sunt efectuate de alte persoane juridice specializate în domeniu, atunci sunt credite promotori.

Contul folosit este 205”Credite pentru bunuri imobiliare”astfel:

2051”Credite investitori”

2052”Credite promotori”

2057”Creanțe atașate”

Exemplu:

1.Se acordă 200 milioane credite investitori și 300 milioane credite promotori:

2.Dobânda calculată se înregistrează astfel:

Contabilitatea creditelor acordate clienților financiari se ține cu ajutorul contului 231”Credite acordate clientelei financiare”, cont de activ, dezvoltat astfel:

2311”Credite de pe o zi pe alta”

2312”Credite la termen”

2317”Creanțe atașate”

Exemplu:

Se acordă credite clientelei financiare de 5 miliarde:

Se înregistrează dobânda pentru aceste credite de 1 miliard:

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND PLASAMENTUL BANCAR

2.1. Etapele derulării activității de creditare și documentele necesare

Banca comercială acordă credite pentru investiții pe termen lung în completarea surselor proprii necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții aprobate pentru: realizarea de noi obiective și/sau de producție; dezvoltarea, modernizarea și/sau retehnologizarea obiectivelor de investiții, a capacităților de producție existente; cumpărarea de active fixe (clădiri, unităti de producție).

Operațiunile de credit efectuate de BCR au la bază prudența bancară ca principiu fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga lor activitate.

Procesul de creditare începe de obicei cu un interviu, pe care ofițerul de credite îl are personal cu solicitantul, potențialul beneficiar de credit. Interviul inițial, în general, are loc la sediul băncii de la care se solicită împrumutul sau uneori la sediul agentului economic.

Obiectivul principal al acestui prim interviu este acela de a se constata dacă respectiva cerere de împrumut merită să fie luată în considerare pe mai departe, dacă se justifică continuarea investigațiilor, desfășurarea altor interviuri mai în detaliu sau analiza situațiilor financiare. În desfășurarea acestui interviu sunt de menționat câteva aspecte:

1) Atmosfera propice. Un interviu preliminar poate să furnizeze o informație bogată sau poate fi un demers inutil, o pierdere de timp pentru toate părțile implicate. Responsabilitatea pentru rezultatele interviului revine în întregime ofițerului de credit, care pune întrebările și direcționează ancheta. Modul în care începe interviul este determinant pentru desfășurarea ulterioară a interviului. O atmosferă relaxată, de conversație, dar în același timp de lucru, va încuraja clientul să furnizeze informațiile necesare.

2) Eficiența, meticulozitatea, seriozitatea sunt atribute esențiale, dar nu trebuie pierdut prea mult timp cu probleme ce au o importanță minoră. În timpul interviului, ofițerul de credit ar trebui să aprecieze, din când în când, dacă cererea de împrumut este fezabilă sau trebuie respinsă. Nu are nici un rost ca un interviu să fie continuat atunci când este evident că acordarea împrumutului implică riscuri inacceptabile sau solicitarea este incompatibilă cu politica de creditare a băncii.

3) Modul de a asculta și de a observa. Este important ca ofițerul de credit să-și asculte clientul într-un mod activ. El trebuie să noteze informațiile semnificative în timpul discuției precum și punctele neclare sau echivoce și să se gândească la cele mai bune întrebări. Ofițerul de credit trebuie să fie atent în același timp la manierele clientului său, care pot releva caracterul și gradul de pregătire al acestuia.

Consemnarea discuțiilor este foarte importantă, întrucât este posibil ca unele răspunsuri sau observații cheie să fie uitate dacă acestea nu sunt notate pe parcursul interviului.

4) Profesionalismul. În activitatea de creditare nu trebuie să existe preferințe profesionale sau acțiuni părtinitoare. Cererile de împrumut trebuie să fie acceptate sau respinse în funcție de bonitatea clientului și nu în funcție de alți factori, cum ar fi cea de natură personală.

Concluzionând rezultatele discuțiilor preliminare, este de reținut că trebuie să se insiste asupra întrebărilor ale căror răspunsuri pot furniza informații esențiale despre următoarele cinci arii de interes: solicitantul, împrumutul cerut, capacitatea solicitantului de a rambursa creditul, existența de garanții, relațiile dintre client și bănci la momentul respectiv.

Răspunsurile date trebuie consemnate într-un raport care se prezintă spre analiză structurilor organizate din fiecare bancă comercială. Imediat după încheierea interviului, ofițerul de credit trebuie să facă un raport în care să detalieze informațiile obținute în timpul interviului.

În unele bănci se utilizează, pentru aceasta, formulare standardizate de solicitare a creditului, în care se detalieză informațiile obținute în timpul interviului.

Nu trebuie omisă, în situația în care împrumutul cerut este substanțial, orice interviu trebuie să-i vizeze și pe membrii echipei manageriale a societății. Competența și onestitatea sunt cele două atribute principale pe care ofițerul de credit trebuie să le urmărească.

Propunerea de acceptare sau de respingere a cererii de împrumut, analizată în faza discuțiilor preliminare, nu trebuie adoptată înaintea de culegerea tuturor informațiilor necesare.

Pentru a evita expunerile la risc, ar trebui să existe un compartiment de risc care își poate da acordul sau nu, după care organul de conducere colectivă (la unele bănci există comitete de credite, la altele sunt stabilite competențe de aprobare) aprobă sau respinge cererile de credite.

Dacă cererea de împrumut nu se încadrează în politica de creditare a băncii, aceasta trebuie respinsă.

Dacă după discuția preliminară se consideră că solicitarea de împrumut este în concordanță cu criteriile de bază ale băncii în domeniul creditării, următorii pași vor fi făcuți pentru investigații mai în detaliu și a unei analize financiare, pe baza documentelor solicitate clientului și a unor informații obținute de bănci din alte surse.

Cererile de credite primite de la agenții economici persoane juridice se înregistrează într-un registru special, după care se repartizează spre analiză compartimentelor de creditare

Cererea de credite ar trebui să cuprindă pe lângă suma solicitată pentru activitatea curentă sau pentru investiții și următoarele:

a) Date informative cu privire la societate: denumirea, reprezentanții legali, sediul societății, numărul de înregistrare în Registrul societăților comerciale, numărul de acționari, soldul conturilor curente de credite pe termen scurt, mediu și lung, componenta Consiliului de administrație, date de identificare ale reprezentanților legali, obiectul de activitate al societății potrivit prevederilor din statut, forța de muncă, capitalul subscris vărsat;

b) Capacitățile de producție industriale, comerciale în funcțiune, care cuprind terenuri, construcții, utilaje-instalații, mijloace de transport;

c) Producția și destinația acesteia obținută în sectoarele industriale, comerciale și alte activități din anul precedent precum și în anul curent pe total, din care pe bază de contracte;

d) Sursa veniturilor și destinația cheltuielilor, profitul, astfel: venituri totale pe sectoare de activitate în anul precedent și estimate în anul curent, cheltuieli aferente veniturilor totale pe sectoare obținute în anul precedent sau estimate în anul curent, profitul brut total, impozitul pe profit și profitul net;

e) Destinația creditelor solicitate separat pentru activitatea curentă (pe sectoare de activitate, perioada de rambursare, propuneri pentru restituire) și separat pentru investiții din care să reiasă descrierea proiectului, suma, data punerii în funcțiune, perioada de rambursare, perioada de garanție și propuneri pentru restituire;

f) Garanții propuse care pot fi: garanții de bază și garanții complementare, nominalizându-se bunurile aduse în garanție, anul construirii sau fabricării, valoarea din evidența contabilă, valoarea estimată de bancă, precum și asigurarea acestora precizând compania de asigurări, valoarea asigurată și data expirării poliței de asigurare.

Pentru efectuarea analizei, cererile de credite trebuie să fie însoțite de documente privind legalitatea constituirii societății precum și de următoarele documente: bilanțul contabil pe anul precedent, avizat de organele fiscale și însoțit de toate anexele, balanța de verificare pe luna anterioară solicitării creditului, situația patrimoniului și rezultatele financiare pe trimestrul expirat, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs, fluxul de încasări și plăți pe perioada de creditare, planul de activitate (planul de afaceri) pe anul curent, centralizatorul de vizelor tehnologice, situația veniturilor brute realizate în anul precedent de regiile autonome indiferent de profit, situația mișcării stocurilor, cantitativ și valoric pe perioada de constituire, graficul de utilizare sau vânzare ș.a.

Procesul de analiză cuprinde trei faze: analiza formală, analiza de fond și evaluarea creditului.

Analiza formală urmărește prezentarea tuturor documentelor care însoțesc cererea de credite, conținutul acestora și semnarea lor de persoane autorizate legal să reprezinte unitatea, corelația dintre diferiți indicatori, dacă documentele tehnice sunt întocmite de persoane competente, etc. De asemenea, se va urmări modul de organizare a activității, repartizarea responsabilităților în cadrul firmei, structura vechimea în domeniul respectiv, a personalului de conducere și de execuție. Totodată, se va verifica și concordanța datelor cuprinse în documentele prezentate cu evidența unității și cu raportările efectuate către organele fiscale, precum și modul de organizare și conducere a evidenței contabile.

Analiza de fond constă în verificarea și interpretarea unor indicatori economici și financiari pe baza datelor din cererea de credite și situațiile financiare din dosarul de credite.

Pentru agenții economici cu personalitate juridică se va determina grupa de bonitate în care aceștia se încadrează, pe baza indicatorilor financiari determinați după o metodologie pe care banca comercială o stabilește.

Exista următoarele categorii de bonitate, astfel: categoria A: 85-100 puncte, categoria B: 70-84 puncte, categoria C: 50-60 puncte, categoria D: 25-49 puncte, categoria E > 25%.

Încadrarea pe categorii de bonitate se interpretează astfel :

Categoria A – performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la nivel ridicat;

Categoria B – performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, cu posibilități de degradare într-o perspectivă mai îndelungată;

Categoria C – performanțele sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

Categoria D – performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

Categoria E – performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu vor fi plătite nici ratele scadente, nici dobânda.

Sursele din care se extrag datele pentru stabilirea indicatorului de bonitate sunt bilanțurile contabile anuale sau trimestriale.

În cazul în care indicatorii financiari se calculează pe baza datelor din balanța de verificare, conturile vor fi grupate în prealabil potrivit schemei de bilanț. Activele totale și respectiv activele curente vor fi corelate cu soldurile conturilor de amortizări și diferențe de preț din pasiv.

După efectuarea analizei privind îndeplinirea condițiilor de creditare, cererile de credite însoțite de referatul de analiză, fișele de evaluare a împrumuturilor și întreaga documentație depusă de solicitant se supun spre analiză, corespunzător competențelor stabilite de banca comercială pentru aprobarea sau respingearea cererii.

Deciziile privind aprobarea creditelor se iau în majoritate absolută (jumătate plus unu) a voturilor membrilor prezenți.

Faza următoare aprobării creditelor o constituie încheierea contractului de credite și semnarea acestuia de cele două părți, solicitantul creditului și conducerea unității bancare, conform competenței de aprobare prin care se materializează acordul de voință între cele două părți.

Contractul de credit se încheie pe baza unui formular tipizat și cuprinde următoarele etape:

completarea formularului tip, în trei exemplare;

semnarea contractului completat cu toate elementele;

avizarea pentru legalitate a contractului de credit de către compartimentul juridic din bancă.

Odată semnat, contractul se consideră de drept încheiat, acesta fiind și momentul de la care contractul își produce pe deplin efectele sale juridice, atât în raporturile cu împrumutatul, cât și în raporturile cu banca.

Orice modificare ulterioară a clauzelor unui contract de credit încheiat se va putea face numai pe baza unui act adițional. Actul adițional se va încheia ori de câte ori cel puțin una din clauzele contractului de credit anterior încheiat, necesită modificări ca urmare a uneia din următoarele situații:

se majorează sau se diminuează creditul inițial aprobat pentru același obiectiv creditabil;

se modifică datele de acordare sau de ramburasare a creditului;

se modifică durata contractului de credit.

Acordarea creditului aprobat se face în limita plafoanelor maxime de creditare și se poate face integral (la o anumită dată) sau eșalonat (în tranșe) conform prevederilor din contractul de credite și a graficului de acordare și rambursare întocmit.

2.2. Garantarea creditelor

În vederea evitării unor riscuri în încasarea creditelor acordate, banca se va asigura ca solicitanții să dispună de posibilități de restituire a creditelor în condițiile desfășurării unei activități normale, precum și pentru recuperarea acestora în situațiile în care împrumutații nu-și execută obligațiile din diverse cauze.

Determinarea posibilităților de rambursare se efectuează pe baza analizei indicatorilor economico-financiari ai activității și ai proiectelor de investiții prezentate pentru care se solicită credite.

Pentru asigurarea creditelor și în situația în care împrumutatul nu execută obligațiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, dobânzilor și celorlalte obligații rezultate din contract, din cauze care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului, precum și pentru crearea unui privilegiu față de alți creditori, banca va solicita împrumutaților garanții asiguratorii, care pot fi oferite de debitori, cât și de terțe persoane fizice sau juridice, numite garanții.

Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puțin egală cu datoria cea mai mare a debitorului, formată din creditul aprobat plus dobânda până la rambursarea primei rate de împrumut.

Potrivit reglementărilor legale în vigoare garanțiile ce pot fi acceptate de bancă se împart în două mari categorii, respectiv garanții reale și garanții personale.

A. Garanțiile reale sunt acele garanții care constau în afectarea specială a unor bunuri individualizate pentru garantarea creditului și sunt formate din ipoteci și gajuri.

a) Ipoteca este o garanție imobiliară care nu comportă deposedarea celui ce o constituie de bunul adus în garanție. Ipoteca practicată de bancă în relația cu clienții săi este o ipotecă convențională, întrucât are la bază înțelegerea intervenită între bancă și constitutorul ipotecii, care poate fi debitorul sau un garant persoană fizică sau juridică. Obiectul ipotecii îl constituie numai bunurile imobiliare actuale, nu cele viitoare, aflate în proprietatea constitutorillor și în circuitul civil.

Pentru a fi aceptate în garanție, bunurile imobiliare propuse trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

– să fie în proprietatea constitutorului și să se afle în circuitul civil (să facă obiectul cumpărării vânzării);

– să existe o piață sigură pentru bunurile ipotecate;

– bunurile să fie situate în zone de interes pentru o categorie largă de potențiali cumpărători;

– clădirile să permită amenajări și adaptări pentru utilizări multiple;

– bunurile ipotecate să fie asigurate la o societate de asigurări pe toată durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din despăgubiri să fie să fie concesionate băncii;

– bunurile ipotecate să nu fie afectate de sarcini;

– existența unui înscris(contract) autentificat de Notariatul de stat în raza teritorială a căruia se află imobilul în cauză, în care se descrie imobilul ipotecat și valoarea creditului garantat;

– persoana ce constituie ipoteca să aibă o deplină capacitate de exercițiu, respectiv persoanele fizice să aibă 18 ani, iar persoanele juridice să fie legal constituite și să aibă în proprietate bunul ipotecat.

b) Gajul este un contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau garantul, după caz, remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului. În temeiul prevederilor codului civil și codului comercial gajul este de două feluri:

– gajul cu deposedare, numit și „amanet, care presupune deposedarea de bunul mobil al constitutorului și depunerea acestuia la bancă. Această formă de gaj se materializează printr-un contract care se întocmește în două exemplare, din care unul se păstrează la bancă și unul se înmânează constitutorului. Obiectul gajului cu deposedare îl constituie bunurile mobile cu volum mic și valoare ridicată cum ar fi metalele și pietrele prețioase, tablourile, sculpturile, bijuteriile și altele asemenea;

– gajul fără deposedare, prevăzut de art. 480 alin. 4 cod comercial, nu presupune deposedarea de bunurile mobile aduse în garanție, el fiind posibil de aplicat numai asupra produselor solului prinse în rădăcini sau deja culese, precum și asupra materiilor prime industriale, în stare de fabricație sau deja fabricate și aflate în unități sau depozite. În înțelesul prevederii legale sus menționate, produsele ce pot constitui obiect al contractului de gaj fără deposedare sunt numai produsele cerealiere, plantele tehnice și oleaginoase, leguminoasele boabe, legumele, cartofii, pepenii, strugurii și plantațiile furajere.

Pentru ca produsele menționate să poată fi luate în garanție este necesar să se îndeplinească următoarele condiții:

– să existe o posibilitate reală în obținerea produselor menționate în sensul că la data constituirii garanției culturile din care rezultă acestea să fie cel puțin înființate sau produsele să se afle în stare de fabricație sau deja fabricate aflate în unități sau depozite, după caz;

– să existe o piață sigură pentru valorificarea respectivelor produse.

Pentru valabilitate, în afara condițiilor specifice menționate anterior, cele două forme de gaj trebuie să mai îndeplinească și următoarele condiții:

– constitutorul, persoană fizică sau juridică, împrumutat sau garantat, trebuie să fie proprietarul bunului gajat și să aibă deplină capacitate de exercițiu, respectiv 18 ani pentru persoanele fizice sau calitatea de persoană juridică legal constituită, după caz;

– bunurile gajate să se afle în cicuitul civil, adică să facă obiectul vânzării-cumpărării;

– bunurile gajate să fie asigurate la o societate de asigurări pe toată durata contractului de credit, iar drepturile rezultate din despăgubiri să fie cesionate băncii;

– în contractul de gaj, indiferent de forma acestuia, să se menționeze creditul pentru care se constituie gajul, felul și natura bunurilor gajate care se vor descrie, menționându-se greutatea, cantitatea, calitatea și alte elemente de identificare, specifice după caz și locul unde se găsesc bunurile gajate. Bunurile mobile pentru care s-a practicat gajul cu deposedare, vor fi reținute de bancă până la achitarea integrală a creditului.

B. Garanții personale. Garanția personală este angajamentul asumat de o persoană fizică sau juridică, după caz, prin care aceasta se obligă să execute obligația debitorului (împrumutului), în cazul neexecutării ei de către împrumutat. Garanția personală mai poartă și denumirea de fidejusiune sau de cauțiune.

Condițiile de valabilitate ale acestei garanții sunt următoarele:

-existența unui contract distinct, față de contractul de credit prin care o persoană fizică sau juridică, după caz se obligă să garanteze obligațiile îmrumutatului cu întregul său patrimoniu;

-garantul (fidejusorul) să fie o persoană cu deplină capacitate, respecti persoana fizică să aibă 18 ani împliniți, iar persoana juridică să fie legal constituită, să fie o persoană solvabillă, cu un patrimoniu îndestulător pentru bancă în cazul trecerii la executarea silită, garantul să domicilieze sau să aibă sediul în raza teritorială a județului unde funcționează unitatea băncii ce acordă creditul.

O modalitate specifică de materializare a fidejusiunii o constituie scrisoarea de garanție bancară, care reprezintă în fapt garanția dată de către o bancă în favoarea unei persoane fizice sau juridice ce contractează un credit.

C. Alte garanții. Mai importante sunt:

a) Gajul general. Acesta reprezintă în fapt cea mai generală garanție, ea fiind în același timp un gaj comun la dispoziția tuturor creditorilor, care au cu toții o poziție egală față de bunurile debitorului împotriva căruia s-a pornit executarea silită. Din această egalitate decurge consecința că, în caz de insuficiență a sumelor obținute prin executarea silită, sumele realizate efectiv se împart între bancă și ceilalți eventuali creditori proporțional cu valuarea creanțelor fiecăruia.

b) Depozite în lei și în valută. Disponibilitățile bănești existente în conturile împrumutaților sau alte persoane fizice și juridice cu cont la unitățile bancare pot constitui garanții la creditele solicitate, dacă acestea se constituie în depozite distincte, create în scopul exclusiv al garantării creditelor. Depozitele create în scopul garantării unui credit se pot constitui atât de împrumutat, cât și de o terță persoană fizică sau juridică care garantează pe împrumutat.

Constituirea depozitelor în scopul garantării împrumuturilor se realizează pe baza unui contract de garanție prin constituirea unui depozit bancar, în care în mod obligatoriu se va menționa scopul creării depozitului, respectiv garantarea creditului acordat de bancă.

În situația în care obiectul garanției îl constituie disponibilitățile în valută, BCR acceptă în garanție numai valutele cotate de Banca Națională.

2.3. Rambursarea creditelor și venitul plasamentului

Eșalonarea la rambursare a creditelor aprobate se face în cadrul termenelor maxime de rambursare în funcție de posibilitățile reale de plată ale beneficiarilor determinate de specificul activității, perioadele de realizare a veniturilor sau constituirii surselor pentru invesțiii, rezultate din programele de activitate și bugetele de venituri și cheltuieli prezentate.

În funcție de situația concretă a fiecărui împrumutat, banca stabilește împreună cu acesta sumele de rambursat și termenele la care urmează a se face plata pe care le înscrie în graficul de acordare și rambursare.

Scadențele se stabilesc de comun acord cu clientul, la date fixe, dar nu mai târziu de 25 ale lunii de rambursat.

În cazul lipsei de disponibilități în conturile agenților economici titulari de cont, ratele din credite ajunse la scadență rămase nerambursate se trec la restanță în ziua lucrătoare următoare scadenței. Trecerea la restanță se efectuează pe bază de notă de contabilitate întocmită de compartimentul de contabilitate și vizată de serviciul de creditare. Un exemplar al notei contabile se anexează la dosarul de credite al împrumutatului.

În cazul agenților economici persoane juridice, concomitent cu trecerea la restanță, se va proceda și la reducerea corespunzătoare a volumului maxim al creditelor aprobate pentru luna sau lunile următoare. În acest sens, serviciul de credite va opera modificările corespunzătoare în graficul de acordare și rambursare a creditelor, aflat la compartimentul de contabilitate.

În această situație, serviciul de creditare va analiza situația concretă a împrumutului ți posibilitățile reale de rambursare în perioada următoare, prezentând concluziile și propunerile sale comitetului de credite care va hotărî condițiile de creditare în continuare a agentului economic respectiv.

În situația în care, după expirarea termenului prevăzut, nu se rambursează creditele restante și apar restanțe noi, se suspendă temporar creditarea. La aprecierea comitetului de credite, se va informa în scris Direcția Generală de Resort din Centrală asupra măsurii luate și a cuzelor care au determinat măsura respectivă precum și asupra posibilităților de rambursare în perioada următoare.

Comitetul de credite al direcției de resort din Centrală va analiza situația agentului economic și va comunica sucursalei județene respective punctul său de vedere.

La cererea agentului economic, în cazuri bine justificate, comitetul de credite din sucursală poate aproba prelungirea cu până la 60 zile a termenului de rambusare a unor rate, cu mențiunea nivelului de dobânzi practicat pentru creditele curente.

Prelungirea termenelor de rambursare va fi aprobată numai după efectuarea unei analize amănunțite asupra situației economico-financiare a împrumutatului, a cauzelor care au determinat lipsa de fonduri necesare rambursării și a posibilităților de redresare a situației, în perioada până la rambursarea integrală a creditului acordat.

Concluziile analizei și propunerile argumentate vor fi prezentate comitetului de creditare din sucursală într-un raport detaliat.

După aprobare, noile termene de rambursare vor fi înscrise în graficul de rambursare, sub semnătura șefului serviciului de creditare.

La creditele restante, banca percepe, până la rambursarea integrală, o dobândă majorată. Dobânda majorată se aplică la toate creditele nerambursate la scadență, inclusiv la cele acordate în lei din fonduri cu destinație specială, fiind formată din dobânda pieței practicată la creditele pentru activitatea curentă, la care se adaugă un procent de penalizare stabilit de conducerea băncii.

Venitul plasamentului.Dobânda bancară înregistrată ca venit este o dobândă activă, încasată de la debitorii beneficiari de credite bancare.

După metodologia de calcul, dobânda simplă e dobânda calculată asupra unei sume ce nu se modifică pe întreaga perioadă a plasamentului. Pentru a calcula dobânda, metoda numerelor este cea mai folosită.În practică, se utilizează divizorul fix, calculat astfel-(Numărul de zile dintr-un an (360×100)/Procentul dobânzii.

2.4.Controlul financiar intern al plasamentului

Controlul faptic constituie principala formă de control a utilizării și garanției creditelor se execută trimestrial, sau la perioade mai scurte.

În funcție de rezultatele financiare obținute, ritmicitatea rambursării creditelor, constatărilor privind garanția creditelor făcute la controalele anterioare, Comitetele de credite pot aproba ca verificarea unor împrumutați să fie efectuată.

Controlul faptic se exercită la sediul beneficiarilor de credite și la locurile de desfășurare a activității și are principalele obiective:

-respectarea graficului de acordare și rambursare a creditelor, precum și achitarea dobânzilor;

-analiza realizării fluxului de numerar comparativ cu cel estimat cu ocazia aprobării creditelor;

-utilizarea creditelor potrivit destinațiilor pentru care au fost aprobate;

-modul de folosire a capacităților de producție, de prestări servicii și a spațiilor comerciale.

Rezultatele controlului faptic la agenții economici persoane juridice se consemnează în procesul verbal de control în care se înscrie constatările, în ordinea obiectivelor prevăzute, precum și măsurile luate de organul de control sau care vor fi propuse de acesta comitetului de credite al băncii.

Constatările făcute la controlul faptic exercitat consemnează într-o Notă de control (act bilateral) din care un exemplar se lasă împrumutatului verificat.

Actele de control întocmite se înregistrează la bancă a doua zi de la întoarcerea din control și se predau șefului serviciului (biroului) de creditare-finanțare care va analiza constatările în termen de 3 zile și va dispune aplicarea sau înaintarea spre aprobare comitetului de credite a măsurilor propuse.

În cazul constatării lipsei de garanție sau nerespectării destinației creditelor, se va proceda la rambursarea de egală valoare a creditului iar în lipsa de disponibil, se trece la restanță, urmărindu-se recuperarea cu prioritate.

Rambursarea sau trecerea la restanță a creditului se face cu nota de contabilitate întocmită de economistul (referentul) care a efectuat controlul, contrasemnată de șeful serviciului, în maxim 3 zile de la înregistrarea actului.

Analiza financiară se efectuează la sediul băncii, pe baza documentelor prezentate de agenții economici beneficiari de credite și constă în următoarele

a)Analiza graficului de acordare și rambursare a creditelor se face lunar pentru toți beneficiarii de credite și constă în compensarea acordărilor și rambursărilor efective de credite cu cele prevăzute în graficele anexă la contractul de credite.

b)Analiza echilibrului financiar se face prin verificarea garanției creditelor.Pentru întocmirea situației privind garanția creditelor, datele se extrag din balanța de verificare pentru lunile 1 și 2 din trimestru, din situația patrimoniului pentru luna a 3-a din trimestru, respectiv din bilanțul contabil pentru sfârșitul anului de gestiune.

-Pentru suma rezultată ca plus de garanție nu se acordă automat noi credite,dar acest rezultat va fi avut în vedere la soluționarea unei eventuale cereri de credite suplimentare din partea agentului economic respectiv.

În cazul în care împrumutul are credite restanțe provenite din minus de garanție constatat din lunile anterioare,acestea vor fi reactivate în limita plusului de garanție și a volumului creditului aprobat numai dacă au fost înlăturate cauzele care au determinat trecerea la restanță.

Indiferent de mărimea plusului de garanție nu vor fi reactivate creditele trecute la restanță la expirarea scadențelor prevăzute în graficul de acordare și rambursare,anexă la contractul de credite.

Minusul de garanție fiind determinat de pierderi de mijloace circulante, deturnări de fonduri, stocuri nevandabile, clienți neîncasați (peste nivelul surselor atrase) și alte deficiențe în activitatea agentului economic, se vor lua măsuri pentru recuperarea cu prioritate a acestora.

În cazul în care agentul economic a înregistrat minus de garanție la analiza financiară din luna precedentă,cu suma respectivă se va diminua minusul de garanție din luna pentru care se determină garanția și numai diferența se rambursează sau se trece la restanță.

Șefii serviciilor (birourilor) de creditare vor prezenta lunar comitetului de credite rezultatele obținute în urma analizelor pentru determinarea echilibrului financiar și propuneri privind măsurile ce se impun.

Determinarea bonității agenților economici cu personalitate juridică se face,de regulă,trimestrial,potrivit metodologiei.

La agenții economici încadrați anterior în grupele I și II de bonitate, comitetele de credite pot aproba ca această analiză să se facă trimestrial.

La agenții economici care pe baza analizei echilibrului financiar,au înregistrat lichiditate curentă negativă,determinarea bonității se va face înaintea expirării trimestrului,pe baza datelor din balanța de verificare,iar deciziile privind creditarea vor fi luate de comitetul de credite, în funcție de noua grupă de bonitate în care se încadrează fiecare agent economic.

Controlul faptic se exercită trimestrial, potrivit graficului de control.

La agenții economici cu personalitate juridică controlul faptic se executa de organele tehnice și economice ale băncii, care vor urmării:

-respectarea graficului de acordare și rambursare a creditelor, precum și plata dobânzilor aferente;

-analiza fluxului de numerar comparativ cu cel estimat la aprobarea creditelor și a posibilităților de participare cu fonduri proprii în proporția stabilită;

-respectarea destinației creditelor prevazută în contract;

-stadiul fizic al lucrărilor de investiții și încadrarea acestuia în graficele de execuție, precum și concordanța acestora cu situațiile de lucrări;

-respectarea soluțiilor tehnice prevăzute în documentații;

-calitatea lucrărilor executate;

-modul de depozitare, conservare, întreținere și utilizare a utilajelor și materialelor de investiții;

-încadrarea valorică a lucrărilor executate și plaților efectuate în documentația tehnică;

-realizarea indicatorilor tehnico-economici ai investiției puse în funcțiune;

-concordanța dintre datele raportate băncii cu cele din evidențele împrumutaților.

În funcție de situația concretă a fiecărui beneficiar, comitetele de credite pot hotarî ca verificarea faptică să fie efectuată și la perioade mai scurte.

CONCLUZII

Patrimoniul societății bancare este reprezentat prin bilanțul contabil care reflectă, pe de o parte, utilizările în activ și resursele în pasiv. Caracteristic băncilor este și relația pe care o au cu străinătatea, pe de o parte prin deschiderea de conturi de corespondent la bănci din străinătate, acordarea de credite acestora, iar pe de altă parte prin atragerea de depozite ale băncilor străine sau primirea de împrumuturi de la alte bănci.

Activele societătii bancare sunt împărțite în două grupe, în funcție de destinația plasamentelor la intern și la extern astfel: active externe și active interne.

Numerarul din casieriile băncii reprezintă un activ lichid al băncii și, de regulă, ocupă o pondere de 80% din totalul activelor lichide.

Plasamentele prin credit acordate ocupă o pondere de 50-60% din activele bancare.

Evaluarea plasamentelor bancare constă în determinarea și negocierea cu solicitantul a volumului maxim al creditului ce poate fi acordat, a nivelului dobânzii, a termenelor de rambursare a creditului și de plată a dobânzii și eventual a comisioanelor, a garanțiilor. Evaluarea creditului se face conform unei metodologii specifice, în funcție de categoria creditului, grupa de bonitate a solicitantului, domeniul de activitate și obiectul creditării.

O parte a disponibilităților unei bănci se află plasate în conturi de depozit la alte bănci, primirea în pensiune intrabancară a titlurilor de valoare.

Imobilizarile financiare au în componența lor credite subordonate, părți în societățile comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activității de portofoliu. La intrarea în patrimoniul societății bancare, titlurile se înregistrează la valoarea de achiziție, iar la inventar, la valoarea adăugată.

Imobilizările necorporale sunt formate din: fond comercial, cheltuieli de constituire, concesiuni, brevete, licențe. Fondul comercial se calculează la achiziția activelor, ca diferență între valoarea de achiziție și valoarea contabilă.

Imobilizarile corporale ale societății bancare sunt formate din terenuri și mijloace fixe. Terenurile sunt evaluate la valoarea de aport sau achiziție, în momentul intrări în patrimoniul societății bancare.

La intrarea în patrimoniul societății bancare, stocurile se înregistrează în contabilitate la costul de producție.

Operatiunea de creditare reprezintă una din operațiunile legate de activele bancare. Operațiunea de creditare debutează cu etapa de documentație, care cuprinde discuții de informare-documentare, întocmirea dosarului de documente de către solicitant, analiza documentelor. Pe baza concluziilor analizei, urmează negocierea creditului și acordarea acestuia.

Tot operații legate de activele bancare sunt și operațiile prin contul curent. Decontarea interbancară este decontarea realizată între diverse societăți bancare la ordinul clienților acestora. Decontarea interbancară presupune folosirea casei de compensație multilaterală și a contului curent al societății bancare deschis la B.N.R.

Realizarea decontărilor prin această modalitate și prin folosirea contului curent al societății bancare și al contului curent la B.N.R. are loc prin casele de compensație.

Compensarea multilaterală se caracterizează prin faptul că participă la compensare toate societățile bancare agreate de B.N.R.; compensarea se realizează între clienții băncii, fiind generată de creanțe și datorii; compensarea are loc în sedințe de creditare.

Dintr-un studiu de caz privind plasamentul bancar reies în primul rând documentele utilizate la acordarea plasamentului , garanțiile asiguratorii, calculul venitului plasamentului reprezentat de dobândă.

Aceste documente de acordare a plasamentului sunt: cererea de credite, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe ultimul an încheiat, bugetul de venituri și cheltuieli, situația prognozată a încasărilor și plăților aferente perioadei pe care solicită creditul, situația contractelor în derulare, proiectul graficului de rambursare a creditului și de plată a dobânzii, lista garanțiilor produse băncii, situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori, documentația tehnico-economică, contractul de garanție, contractul de creditare.

La acordarea creditelor, societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. În acest scop, acestea pot cere solicitanților garantarea împrumutului cu bunuri mobile și imobile.

Aceste garanții sunt reale (gajul și ipoteca) sau personale.

Cererile de credit nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanție de solicitant pot fi valorificate.

Bunurile care constituie garanție vor fi asigurate pe toată perioada de creditare pentru riscurile specifice fiecarei categorii. Bunurile vor fi asigurate la valoarea de piață, reală, care trebuie să fie cel puțin la valoarea la care acestea au fost luate în garanția creditorilor.

Eșalonarea la rambursare a creditelor aprobate se face în cadrul termenelor maxime de rambursare, in functie de posibilitatile reale de plata ale beneficiarilor, determinate de specificul activității, perioadele de realizare a veniturilor sau surselor pentru investiții, rezultate din programele de activitate și bugetele de venituri și cheltuieli prezentate. Banca stabilește, în funcție de situația concretă a fiecărui împrumutat, concretizată prin fluxul de numerar, sumele de rambursat și scadențele.

Controlul financiar intern al plasamentului se referă la controlul faptic și analiza financiară. Controlul faptic constituie principala formă de control a utilizării și garanției creditelor și se execută trimestrial.

Analiza financiară se referă la analiza graficului de acordare și rambursare a creditelor, analiza echilibrului financiar, precum și la determinarea bonității agenților economici.

BIBLIOGRAFIE

1.Basno C. , Dardac N. -,,Instrumente și tehnici de plată”,Editura Didactică și Pedagogică, București , 1996.

2.Dardac N. ,Vâscu T.-,,Monedă –credit’’, Editura ASE , București , 2003.

3.Dascălu C. , Boltea M. – ,,Contabilitatea și tehnica bancară”, Ed. Info Mega , București, 2005.

4.Iacob C. , Ionescu I. , Goagară D. ,,Contabilitatea de gestiune conform cu practica internațională”, Ed. Universitaria Craiova , 2007.

5.Ionescu I. și colaboratorii ,, Băncile și operațiunile bancare”, Editura Economică, București, 1996.

6.Oprițescu M. și colaboratorii -,,Monedă și credit –Teorie și practică”, Editura Universitaria, Craiova , 1998.

7.Pîrvu C.-,,Contabilitatea instituțiilor de credit”,Editura Universitaria , Craiova, 2007.

8.Rădulescu M.-,,Gestiune bancară” , Editura Sitech , Craiova, 2007.

9.Spulbăr C.M.- ,,Management bancar” , Editura Sitech , Craiova, 2007.

10.Stoica C. și colaboratorii -,, Contabilitatea financiară conform cu Directivele Europene”, Editura Universitaria , Craiova , 2007.

11. Troaca V.-,, Management financiar-bancar”, Editura Rhabon, Tirgu-Jiu, 2005.

12. Zaharciuc E.- “Contabilitatea societăților bancare”, Editura Teora, București, 2000.

13. XXX – Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară.

14. XXX – Legea contabilității nr.82/1991 modificată, repubicată.

15. XXX – Norme și reglementări cu caracter contabil emis de Banca Națională a României.

16. XXX – Regulamentul nr.10/1994 al B.N.R privind compensarea interbancară.

17. XXX – Regulamentul nr.6/1995 al B.N.R privind plățile cu carduri.

18. XXX – Revista Tribuna Economică, colecția 2006-2009.