. Contabilitatea Si Controlul Impozitelor Indirecte. Inregistrarea Operatiunilor cu Privire la Tv

CAPITOLUL 1.

SISTEMUL DE CONTROL

1.1SISTEMUL GENERAL DE CONTROL

1.1.1CONSIDERAȚII DE ORDIN GENERAL

În orice țară , totalitatea instituțiilor sale de control , formează sistemul de control al acestei țări.Ca orice sistem și sistemul de control ,este alcătuit din subsisteme , respectiv instituțiile sale ordonate și grupate într-o ierarhie bine determinată.

Locul și rolul instituțiilor de control , sunt stabilite prin constituțiile și legile fiecărei țări , reglementări care , fixează atribuțiile ,drepturile , obligațiile și răspunderile precum și structurile organizatorice și de conducere ale acestor instituții.

Din punct de vedere al funcțiilor îndeplinite și obiectivelor urmărite , instituțiile de control se pot împărți în două mari categorii:

–cele care sunt organizate ca instituții specializate de control , de regulă aparținând statului și care exercită controlul din afara unitățiilor economice și bugetare, deci pe scurt, realizează un control extern.

–cele care sunt organizate și funcționează în interiorul unitățiilor economice și bugetare, deci pe scurt, realizează un control intern , sau cum se mai spune un control propriu al unitățiilor economice și bugetare.

Cu alte cuvinte , în sistemul de control, din punct de vedere al obiectivelor urmărite și funcțiilor îndeplinite, distingem controlul extern și controlul intern, respectiv, din afară sau din interiorul unitățiilor economice și bugetare.

Atât controlul extern cât și cel intern, au rolul, importanța și justificarea existenței lor, ceea ce diferă însă, este raportul în care se află cele două naturi de control , în cadrul sistemului general de control.

Astfel, în economiile centralizate, bazat pe o planificare excesivă și forma de proprietate a statului, rolul principal revine controlului extern al statului, în raport cu cel intern.

În statele cu economie de piață, bazate pe proprietate privată și cu o independență a agenților economici, rolul principal revine controlului intern, propriu al acestora.Cu alte cuvinte, controlul intern devine baza sistemului general de control, din acele țări.

1.1.2. CONTROLUL EXTERN, DIN AFARA AGENTULUI ECONOMIC

Controlul extern, are deplină justificare, indiferent că este vorba de state, având cu preponderență în activitatea economică, proprietatea sa , sau de state, în care proprietatea privată este dominantă.

Necesitatea obiectivă a controlului extern, deci din partea statului , este determinată de :

–stabilirea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetare (impozite, taxe , contribuții etc.) fără de care, nici un stat nu poate exista;

–urmărirea modului cum se cheltuiește banul public, începând cu verificarea cheltuielilor efectuate de președenție, parlament și guvern și terminând cu cheltuielile pentru întreținerea administrației centrale și locale;

–funcționarea instituțiilor statului de drept precum și a asistenței sociale a populației, sub toate formele sale;

–verificarea gospodărârii patrimoniului tuturor unitățiilor, care rămân în proprietatea statului (regii autonome, instituții bugetare etc.)

În economia de piață, recunoscând controlul extern pe considerente arătate, acesta nu mai are un rol preponderent, intrucât nu mai prezintă interes pentru stat, obiective cum ar fi:

–organizarea internă a agențiilor economici, gospodărirea patrimoniului și rezultatele activității acestora;

–o serie de probleme financiare, cum ar fi spre exemplu repartizarea profitului, prețuri, nivelul cheltuielilor și al rentabilității etc;

–dezvoltarea viitoare a unității, fondurile necesare pentru investiții și alte asemenea aspecte.

Cele de mai sus, rămân în preocuparea, inițiativa și răspunderea agenților economici cu capital privat și nu a statului.

1.1.3.CONTROLUL INTERN, PROPRIU AL AGENTULUI

ECONOMIC

În economia de piață, controlul propriu al agentului economic, prezintă o serie de particularități, în ceea ce privește:

–organizarea sa , în sensul că , agentul economic o face, potrivit

specificului și intereselor urmărite;

–obiectivele controlului, care respectă scopul final al agentului economic legat de asigurarea unei profitabilități maxime a activității desfășurate;

–formele și metodele de exercitare și intervenție a controlului, care de asemenea sunt stabilite de agentul economic.

Organizarea corespunzătoare a controlului propriu al agentului economic presupune însă din partea acestuia, înțelegerea rolului controlului în actul de conducere și interesul în cunoașterea experienței în domeniu.

1.1.4.CONDIȚII DE REALIZARE A CONTROLULUI

Exercitarea oricărei forme de control presupune, pe de o parte, un ansamblu de condiții, fără de care el nu se poate înfăptui, iar pe de altă parte, calitatea acestor condiții, care influențează direct eficiența acțiunii controlului. Aceste condiții sunt:

1.1.4.1Existența sistemului legislativ-normativ

Prin sistemul legislativ-normativ se înțeleg:

1.Legile și hotărâriile de Guvern.

2.Instrucțiunile și normele metodologice emise în aplicarea legilor și

hotărârile de guvern, de către ministerele de domeniu.

3.Ordinele date de ministere, fiecare în domeniul său de activitate.

4.Regulamentele de ordine interioară și regulamentele de organizare și

funcționare a unităților.

5.Normele și deciziile date de conducerile agenților economici în probleme

ce interesează activitatea acestora.

Sistemul legislativ-normativ condiționează efectuarea controlului, fără existența acestuia, controlul devine subiectiv și arbitrar, ajungând în situația de a-și impune propriile sale opinii, în aprecierea situațiilor constatate în teren, și nu prevederile legale în vigoare, într-un domeniu sau altul.

Prevederile cuprinse în sistemul legislativ-normativ, pentru a fi corect aplicate de executanți și riguros verificate de control, trebuie să îndeplinească o serie de condiții, astfel:

–să fie clare, precise și expilicit formulate

–să nu dea naștere la interpretări și confuzii

–să cuprindă soluții viabile, verificate în practică

–să cuprindă termene realiste de aplicare a măsurilor prevăzute

–să nu aibă termene retroactive de executare a unor măsuri și soluții

–soluțiile tehnice cuprinse în reglementări, mai ales în domeniul economico – financiar și fiscal, să aibe o stabilitate relativă; desele modificări, influențând negativ, atât aplicarea , cât și controlul respectării lor.

1.1.4.2.ORGANIZAREA CONTROLULUI

Orice activitate de control, pentru a-și atinge scopul, trebuie să aibă un cadru organizatoric bine definit, pentru a nu da naștere la confuzii, abuzuri, măsuri arbitrare.

Cadrul organizatoric al controlului presupune:

1.Stabilirea obiectivelor contolului, adică:

–unități și activități supuse controlului

–operațiile supuse controlului

–scopurile urmărite la control

2.Structura organizatorică a controlului, adică:

Denumirea instituțiilor de control, dacă controlul se exercită în afara unităților.

Denumirea compartimentelor, dacă controlul se exrcită din interiorul unităților.

Stabilirea organelor de conducere și a funcțiilor personalului de control.

3.Precizarea drepturilor organelor de control, cum ar fi aceea de a bloca

cheltuirea unor fonduri, de a suspenda aplicarea unor măsuri, de a sancționa persoanele vinovate de abateri sau de aplicarea a unor măsuri, în vederea îmbunătățirii activității.

4.Stabilirea obligațiilor celor verificați față de control, cum de exemplu ar fi punerea la dispoziția controlului a evidențelor și documentelor , darea de explicații, verbale sau scrise și altele de acest gen.

Rezultă deci că organizarea oricărei activități de control, trebuie să fie legiferată, pentru a da autoritate necesară controlului, iar pe de altă parte, pentru a evita abuzul de putere pe care îl are acesta.

Legiferarea la care ne-am referit, în mod convențional înseamnă:

–pentru controlul extern, din afara agentului economic, legi și hotărâri de guvern;

–pentru controlul interior, propriu al agentului economic, ordinul sau decizia conducătorului acestuia.

În legătură cu condițiile de realizare a controlui, subliniem faptul că, oricât de bine ar fi asigurate acestea, dacă nu se are în vedere și factorul uman, adică persoana chemată să-l exercite, sub aspectul calităților acesteia, nu se poate atinge scopul urmărit, adică un control eficient, competent și ferm.

1.2.SISTEMUL DE CONTROL ÎN ROMÂNIA

1.2.1.COMPONENTELE SISTEMULUI DE CONTROL

Instituțiile care formează sistemul de control în România sunt:

Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor, prin Controlul Financiar de

Stat și Garda Financiară, inspecțiile de Stat în diferite domenii –

construcții, transporturi, saniatar-veterinar, muncă și prevederile

sociale și altele.

În ministere , departamente , regii autonome și agenți economici cu capital de stat , este organizată și funcționează, controlul financiar propriu al acestora, sub forma controlului financiar preventiv și controlul financiar de gestiune.

În cadrul guvernului, funcționează corpul de control al primului ministru, iar la unele ministere , corpuri de inspecție ale ministrului.

În cadrul sistemului de control în România, instituția de control cu cea mai largă frecvență și întindere în exercitarea acestuie, îl reprezintă fără îndoială, Curte de Conturi și Ministerul Finanțelor, care, de altfel, au structuri organozatorice proprii, în toate județele țării și în municipiul București.

Întrucât orice agent economic, regii autonome și societăți comerciale, în legătură cu activitatea și controlul lor propriu, pot veni în contact cu organele Curții de Conturi și ale Ministerului Finanțelor, s-a considerat că este bine ca , în continuare, să fie prezentate regelmentăriile în vigoare, privind atribuțiile de control, al celor două instituții.

1.2.2. CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

Organizarea și funcționarea acestei instituții, este reglementată prin Legea nr.94/1992 , iar locul și rolul acesteia , este prevăzut în Constituția României ( art.139).

Sintetizând prevederile legale menționate, se pot reține cinci trăsături caracteristice ale Curții de Conturi și anume:

–Curtea de Conturi este organ suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar.

2. –Funcționează pe lângă Parlamentul României.

3. –Are buget propriu de cheltuieli, care se prevede distinct în bugetul de

stat.

4. –Curtea de Conturi, îndeplinește atribuții de control preventiv, și ulterior

și atribuții jurisdicționale.

5. –Curtea de Conturi, își stabilește în mod autonom programul său de

control și nimeni nu poate influența sau întrerupe acțiunile sale de control,

decât Parlamentul și acesta doar în anumite situații prevăzute de lege.

1.2.2.1.ATRIBUȚIILE DE CONTROL ȘI INSTITUȚIILE SUPUSE, PRIN LEGE, VERIFICĂRII CURȚII DE CONTURI

Atribuțiile de control ale Curții de Conturi, se referă în principal , la:

–formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat și a altor bugete;

–constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a altor fonduri;

–utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții;

Sunt supuse controlului Curții de Conturi:

–statul și unitățiile administrativ – teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public;

–Banca Națională a României;

–regiile autonome și societățiile comerciale cu capital majoritar de stat;

–execuția bugetului Președenției, parlamentului și guvernului;

–orice alte persoane juridice , în condițiile legii.

1.2.2.2.CONTROLUL PREVENTIV EXERCITAT DE CURTEA u.

3.Ordinele date de ministere, fiecare în domeniul său de activitate.

4.Regulamentele de ordine interioară și regulamentele de organizare și

funcționare a unităților.

5.Normele și deciziile date de conducerile agenților economici în probleme

ce interesează activitatea acestora.

Sistemul legislativ-normativ condiționează efectuarea controlului, fără existența acestuia, controlul devine subiectiv și arbitrar, ajungând în situația de a-și impune propriile sale opinii, în aprecierea situațiilor constatate în teren, și nu prevederile legale în vigoare, într-un domeniu sau altul.

Prevederile cuprinse în sistemul legislativ-normativ, pentru a fi corect aplicate de executanți și riguros verificate de control, trebuie să îndeplinească o serie de condiții, astfel:

–să fie clare, precise și expilicit formulate

–să nu dea naștere la interpretări și confuzii

–să cuprindă soluții viabile, verificate în practică

–să cuprindă termene realiste de aplicare a măsurilor prevăzute

–să nu aibă termene retroactive de executare a unor măsuri și soluții

–soluțiile tehnice cuprinse în reglementări, mai ales în domeniul economico – financiar și fiscal, să aibe o stabilitate relativă; desele modificări, influențând negativ, atât aplicarea , cât și controlul respectării lor.

1.1.4.2.ORGANIZAREA CONTROLULUI

Orice activitate de control, pentru a-și atinge scopul, trebuie să aibă un cadru organizatoric bine definit, pentru a nu da naștere la confuzii, abuzuri, măsuri arbitrare.

Cadrul organizatoric al controlului presupune:

1.Stabilirea obiectivelor contolului, adică:

–unități și activități supuse controlului

–operațiile supuse controlului

–scopurile urmărite la control

2.Structura organizatorică a controlului, adică:

Denumirea instituțiilor de control, dacă controlul se exercită în afara unităților.

Denumirea compartimentelor, dacă controlul se exrcită din interiorul unităților.

Stabilirea organelor de conducere și a funcțiilor personalului de control.

3.Precizarea drepturilor organelor de control, cum ar fi aceea de a bloca

cheltuirea unor fonduri, de a suspenda aplicarea unor măsuri, de a sancționa persoanele vinovate de abateri sau de aplicarea a unor măsuri, în vederea îmbunătățirii activității.

4.Stabilirea obligațiilor celor verificați față de control, cum de exemplu ar fi punerea la dispoziția controlului a evidențelor și documentelor , darea de explicații, verbale sau scrise și altele de acest gen.

Rezultă deci că organizarea oricărei activități de control, trebuie să fie legiferată, pentru a da autoritate necesară controlului, iar pe de altă parte, pentru a evita abuzul de putere pe care îl are acesta.

Legiferarea la care ne-am referit, în mod convențional înseamnă:

–pentru controlul extern, din afara agentului economic, legi și hotărâri de guvern;

–pentru controlul interior, propriu al agentului economic, ordinul sau decizia conducătorului acestuia.

În legătură cu condițiile de realizare a controlui, subliniem faptul că, oricât de bine ar fi asigurate acestea, dacă nu se are în vedere și factorul uman, adică persoana chemată să-l exercite, sub aspectul calităților acesteia, nu se poate atinge scopul urmărit, adică un control eficient, competent și ferm.

1.2.SISTEMUL DE CONTROL ÎN ROMÂNIA

1.2.1.COMPONENTELE SISTEMULUI DE CONTROL

Instituțiile care formează sistemul de control în România sunt:

Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor, prin Controlul Financiar de

Stat și Garda Financiară, inspecțiile de Stat în diferite domenii –

construcții, transporturi, saniatar-veterinar, muncă și prevederile

sociale și altele.

În ministere , departamente , regii autonome și agenți economici cu capital de stat , este organizată și funcționează, controlul financiar propriu al acestora, sub forma controlului financiar preventiv și controlul financiar de gestiune.

În cadrul guvernului, funcționează corpul de control al primului ministru, iar la unele ministere , corpuri de inspecție ale ministrului.

În cadrul sistemului de control în România, instituția de control cu cea mai largă frecvență și întindere în exercitarea acestuie, îl reprezintă fără îndoială, Curte de Conturi și Ministerul Finanțelor, care, de altfel, au structuri organozatorice proprii, în toate județele țării și în municipiul București.

Întrucât orice agent economic, regii autonome și societăți comerciale, în legătură cu activitatea și controlul lor propriu, pot veni în contact cu organele Curții de Conturi și ale Ministerului Finanțelor, s-a considerat că este bine ca , în continuare, să fie prezentate regelmentăriile în vigoare, privind atribuțiile de control, al celor două instituții.

1.2.2. CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

Organizarea și funcționarea acestei instituții, este reglementată prin Legea nr.94/1992 , iar locul și rolul acesteia , este prevăzut în Constituția României ( art.139).

Sintetizând prevederile legale menționate, se pot reține cinci trăsături caracteristice ale Curții de Conturi și anume:

–Curtea de Conturi este organ suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar.

2. –Funcționează pe lângă Parlamentul României.

3. –Are buget propriu de cheltuieli, care se prevede distinct în bugetul de

stat.

4. –Curtea de Conturi, îndeplinește atribuții de control preventiv, și ulterior

și atribuții jurisdicționale.

5. –Curtea de Conturi, își stabilește în mod autonom programul său de

control și nimeni nu poate influența sau întrerupe acțiunile sale de control,

decât Parlamentul și acesta doar în anumite situații prevăzute de lege.

1.2.2.1.ATRIBUȚIILE DE CONTROL ȘI INSTITUȚIILE SUPUSE, PRIN LEGE, VERIFICĂRII CURȚII DE CONTURI

Atribuțiile de control ale Curții de Conturi, se referă în principal , la:

–formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat și a altor bugete;

–constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a altor fonduri;

–utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții;

Sunt supuse controlului Curții de Conturi:

–statul și unitățiile administrativ – teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public;

–Banca Națională a României;

–regiile autonome și societățiile comerciale cu capital majoritar de stat;

–execuția bugetului Președenției, parlamentului și guvernului;

–orice alte persoane juridice , în condițiile legii.

1.2.2.2.CONTROLUL PREVENTIV EXERCITAT DE CURTEA DE

CONTURI

Sunt supuse controlului preventiv exercitat de organele Curții de Conturi, următoarele operații:

–obligațiile de plată ale statului;

–plățile din fondurile speciale;

–concesiuni sau închirieri de bunuri publice;

–deschideri și repartizări de credite bugetare.

Legea stabilește o procedură specială, în ceea ce privește tratarea situațiilor în care, organul Curții, a dat refuz de viză, asupra acelor operații supuse obligatoriu controlului său preventiv.

1.2.2.3.CONTROLUL ULTERIOR AL CURȚII DE CONTURI

Sunt supuse , în principal, acestui control:contul general anual de execuție a bugetului de Stat;conturile de execuție a bugetelor locale, a bugetului Asigurărilor Sociale de Stat precum și al datoriei publice.

Prin diferite controale, Curtea de Conturi urmărește printre altele, realitatea bilanțurilor contabile, respectarea obligațiiilor financiare precum și respectarea destinației utilizării fondurilor.

Controlul ulterior al Curții de Conturi, se desfășoară pe baza unor proceduri specifice, stabilite prin lege , acestei instituții.

1.2.2.4.ATRIBUȚIILE JURISDICȚIONALE ALE CURȚII DE CONTURI

Potrivit competențelor stabilite prin lege, Curtea de Conturi , judecă și hotărește, asupra despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și a plății de amenzi, în sarcina celor vinovați de abateri financiare.

În Legea nr.94/1992, sunt prevăzute, în detaliu, procedurile în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale Curții de Conturi, instanțele de judecată, precum și asigurarea dreptului de apărare a celor făcuți răspunzători, de abateri financiare.

1.2.2.5.DREPTURILE ȘI SANCȚIUNILE, CE POT FI LUATE DE CURTEA DE CONTURI

Drepturile Curții de Conturi, prevăzute de lege, se referă în principal la:

–suspendarea aplicării măsurilor ilegale, luate de unitățiile controlate;

–blocarea utilizării fondurilor bugetare, când se constată abateri în utilizarea acestora;

–corectarea bilanțurilor contabile;

–suspendarea din funcție, a celor făcuți răspunzători, de abateri grave sau pagube importante;

–solicitarea efectuării de verificări, de către alte instituții de control.

De asemenea, legea prevede sancțiunile ce pot fi aplicate de Curtea de Conturi, sub forma unor amenzi civile , de la 1-5 salarii aplicate celor făcuți răspunzători de anumite abateri.

1.2.3.MINISTERUL FINANȚELOR

Atribuțiile pe linie de control financiar ale Ministerului Finanțelor, sunt prevăzute în Legea nr.30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare.

Ministerul Finanțelor, exercită controlul financiar al statului, prin:

–Direcția Generală de îndrumare și control fiscal;

–Garda Fianaciară.

1.2.3.1.DIRECȚIA GENERALĂ A CONTROLULUI FINANCIAR DE

STAT

1.2.3.1.1.ATRIBUȚII DE CONTROL

–controlează administrarea și utilizarea fondurilor pentru întreținerea și funcționarea organelor centrale și locale, ale administarției de Stat;

–controlează utilizarea fondurilor de investiții de interes general;

–verifică folosirea fondurilor din dotarea regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat;

–controlează contabilitaea unitățiilor agenților economici, în scopul de a vedea respectarea obligațiilor fiscale.

1.2.3.1.2.DREPTURILE ORGANELOR DE CONTROL ALE

MINISTERULUI FINANȚELOR ȘI OBLIGAȚIILE AGENȚILOR ECONOMICI VERIFICAȚI

Legea prevede următoarele drepturi:

==luarea măsurilor de înlăturare și prevenire a lipsurilor și deficiențelor;

==corectarea și completarea bilanțurilor contabile ale agenților economici;

==obligarea agenților economici, de aplicare a măsurilor de respectare a normelor, privind prețurile și tarifele;

==suspendarea aplicării măsurilor ilegale, care încalcă normele financiare, contabile și fiscale.

În ceea ce privește obligațiile agenților economici verificați, acestea se referă la:

–punerea la dispoziția controlului a tuturor documentelor;

–prezentarea valorilor la control;

–la cerea organelor de control, darea de explicații și informații, verbale sau scrise;

–eliberarea documentelor originale cerute de organul de control;

–sprijinirea și concursul dat organelor de control, pentru efectuarea verificăriilor.

În același timp, legea prevede o serie de proceduri legate de dreptul de apărare a celor controlați, precum și termenele și organele, unde aceștia pot introduce întâmpinări, împotriva constatăriilor și măsurilor dispuse de organele Ministerului Finanțelor.

1.2.3.2. GARDA FINANCIARĂ

Temeiul legal al organizării și funcționării Gărzii Fininciare, este Legea nr.30/1991 menționată mai sus, precum și Regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor nr.817.

Din examinare și sintetizarea dispozițiilor legale ce reglementează Garda Financiară, se pot reține următoarele caracteristici ale acesteia:

–Garda Financiară, este un corp de control financiar, militarizat , dar neîncazarmat;

–Garda Financiară, funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor;

–Garda Financiară desfășoară un control preventiv și inopinant, ceea ce determină o mare mobilitate în activitatea sa.

1.2.3.2.1.DREPTURILE GĂRZII FINANCIARE, ÎN EXERCITAREA

ATRIBUȚIILOR SALE

În exercitarea atribuțiilor sale, legate de urmărirea aplicării legilor fiscale și vamale, în vederea combaterii evaziunii fiscale și a reglementărilor privind normele de comerț, în scopul împiedicării contrabandei, Garda Financiară are următoarele drepturi:

– efectuarea controlului în locuri unde se produc , se depozitează și se comercializează mărfuri;

– verificarea documentelor justificative de producție și transport a mărfurilor;

– controlul registrelor și evidențelor, din care rezultă obligații fiscale;

– dreptul de a efectua percheziții și confiscări de bunuri, în condiții stabilite de lege;

– constatarea și aplicarea de contravenții și sancțiuni;

– sesizarea organelor de procuratură, atunci când se impune acest lucru;

– dreptul de purta uniformă și armanent, în condițiile stabilite de lege.

1.2.3.2.2.OBLIGAȚIILE PRINCIPALE ALE PERSONALULUI

GĂRZII FINANCIARE

În Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor nr.817, sunt prevăzute , principalele obligații ale personalului acestei instituții, după cum urmează:

–efectuarea controlului, cu obiectivitate și păstrarea secretului operațiunilor;

–personalul, să nu facă parte din nici un partid politic;

–personalul, să nu pretindă și să nu primească, bunuri sau alte foloase;

–personalul, să nu consume băuturi, sau să ia masa gratuit în instituții verificate;

–organele Gărzii, să-și facă cunoscut prezența și calitatea lor, prezentând legitimațiile de control;

–personalul Gărzii, să aibe o atitudine demnă, politicoasă și civilizată.

1.2.3.2.3. ALTE PREVEDERI LEGALE ÎN ACTIVITATEA GĂRZII

FINANCIARE

Reglementările în acest domeniu, prevăd și o serie de proceduri, în exercitarea atribuțiilor Gărzii Financiare; dreptul de apărare a celor verificați, organele și termenele , unde se pot întroduce plângeri și întâmpinări, din partea celor controlați.

Curtea de Conturi și Ministerul Finanțelor, fiind instituții cu tradiție în exercitarea controlului financiar, reglementăriile privind organizarea și funcționarea acestora, trebuie bine cunoscute și respectate, de către persoane, fizice sau juridice, din țara noastră.

În plus, agenții economici, mai ales cei cu capital privat, în organizarea controlui propriu, pot să se informeze, din practica organelor Curții de Conturi și Ministerului Finanțelor, având în vedere bogata și îndelungata experiență în domeniu, a acestor două instituții.

CAPITOLUL 2.

C L A S I F I C A R E A I M P O Z I T E L O R

Ș I T A X E L O R

2.1.CONTABILITATEA ȘI FISCALITATEA

2.1.1.DELIMITĂRI PRIVIND FISCALITATEA

Impozitele și taxele, subvențiile și alocațiile bugetare de fonduri, împrumuturi de stat și de celelalte cheltuieli guvernamentale , constituie componente tot mai importante ale vieții economice și sociale.Prin intermediul lor se acumulează și se repartizează resursele financiare la dispoziția statului. Totodată, ele se delimitează și ca instrumente de gestiune macroeconomică și de asigurare a echilibrului general economic.

În cadrul finanțelor publice ale unei țări, fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere și încasare a impozitelor și taxelor, printr-un aparat specializat, precum și ca un ansamblu coerent de legi, care reglementează impunerea contribuabililor și fundamentează juridic impozitele și taxele.

În acest sens, prezintă interes definiția privind fiscalitatea așa cum este formulată în dicționarul LAROUSSE :’’ Fiscaliatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor , a reglementăriilor de natură fiscală, precum și a aparatului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil. ,,

Mai găsim definită fiscalitatea în dicționarul LARUOSSE și astfel: ,,sistem de percepere a impozitelor.Ansamblul de legi care se referă la acesta, mijloacele care conduc la el,, ; iar Dicționarul Explicativ al Limbii Române explică înțelesul noțiunii de fiscalitate prin:,, sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc.Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva.,,

Definiția de mai sus are un caracter limitativ.În domeniul fiscal sunt vechiculate mai multe noțiuni.

Alături de noțiunea ’’fiscalitate,, este utilizată cea de ’’fisc,, definit ca ,, administrație însărcinată cu calculul și perceperea impozitelor,,( Petit Larousse illustre); ,,instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat ale unei persoane, urmărește pei cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții,,(Dicționarul Explicativ al Limbii Române)sau ,,instituție a statului… învestită cu dreptul de a așeza, încasa și urmării plata impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabili,, (Lexiconul de finanțe, credit, contabilitate și informatică financiar-contabilă vol.I) .Fiscul este definit ca administrație în sarcina căreia revin calculul, perceperea și urmărirea plății impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabili. Este, de asemenea, utilizat termenul ’’fiscal ,, care privește fiscul, care aparține acestuia.

Din examinarea conținutului noțiunilor menționate mai sus se poate constata că, privite în conexiune, ele cuprind căteva elemente comune ’’ sine qua non ,, în circumscrierea exactă , înțelegerea fondului și a formei de desfășurare a activității în domeniul fiscal.

Studiindu-le , aceste noțiuni fac referiri la impozite și taxe care reprezintă de reprezintă de fapt fundamentul și motivația pe care este construită fiscalitatea.Impozitele și taxele sunt instituite prin legi, acestea nu pot lipsi ca elemnte de bază la definirea celor trei noțiuni în domeniul fiscal. Aplicarea reglementăriilor cu caracter fiscal, așezarea și perceperea impozitelor și taxelor nu se poate înfăptui fără exitența unui mecanism bazat pe tehnici, metode și instrumente specifice desfășurării activității de urmărire de control.

În cuprinsul noținilor analizate este prezentă și instituția administrației de Stat, care stabilește și încasarea contribuțiilor către buget.

Aria de cuprindere a întregii activități fiscale este dată de SISTEMUL FISCAL definit ca totalitatea impozitelor și a altor venituri pe care statul prin organele sale specializate le percepe în baza surselor legislative. Ca urmare a aplicării lor, ia naștere creanța fiscală a statului asupra contribuabililor. Așezarea și perceperea impozitelor se poate realiza numai prin utilizarea și punerea în funcțiune a unui mecanism fiscal, a unor metode tehnici și instrumente fiscale , prin aplicarea cărora să fie respectate principiile fiscale.

În domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe noțiuni, care se referă la unul și același obiect și anume așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor , a taxelor și altor venituri în favoarea statului, care sunt cuprinse în marea lor majoritate în bugetul de stat.

Potrivit Constituției României ’’impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurăriilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege,, ; ,,impozitele și taxele locale se stabilesc de Comisiile Locale sau Județene, în limitele și condițiile legii.,,

Drept urmare ,,Parlamentul ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice, stabilește și aprobă prin lege, impozitele, taxele și alte venituri ale statului…,, iar conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor publice, se execută de către Guvern. Statul își îndeplinește sarciniile sale fiscale prin două dintre instituțiile autorităților publice:

– Parlament și Guvern.

Sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerințe principii referitoare la dimensionarea, așezarea și percerperea impozitelor, precum și la obiectvele social-economice urmărite de politica fiscală.

Sistemul fiscal este noțiunea cea mai cuprinzătoare care definește cel mai bine aria de cuprindere a domeniului fiscal și care include și subânțelege conținutul celorlalte noțiuni utilizate în domeniul fiscal.

2.1.2.STRUCTURA SISTEMULUI FISCAL

Sistemul fiscal este structurat pe trei componente independente:

–impozite și taxe ca venituri ale statului, mecanismul fiscal și aparatul

fiscal.

2.1.2.1.IMPOZITELE ȘI TAXELE

Impozitele și taxele reprezintă veniturile bugetului de stat, care provin de la persoanele juridice și fizice.În momentul încasării lor, impozitele și taxele sunt utilizate în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru realizarea funcțiilor și sarcinilor puterii și instituțiilor sale.

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele și taxele stabilite prin lege se grupează în două mari categorii:

a.)veniturile curente

b.)venituri de capital

a.)Veniturile curente se grupează în:

–Venituri fiscale

–Venituri nefiscale

1.)Venituri fiscale au două componente:

–venituri din impozite directe

–venituri din impozite indirecte

Impozitele directe sunt suporate de persoana fizică ce le plătește în cunoștință de cauză.

Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suportă cel care plătește. Ele sunt suportate în general de consumatorul final.

2.)Veniturile nefiscale provin din vărsăminte din profitul net al Băncii Naționale a României, regiile autonome, venitul realizat de instituțiile publice, taxele consulare etc. Ponderea lor , în totalul veniturilor , este foarte mică.

b.)Veniturile din capital cuprind veniturile realizate de la întreprinderile de stat, din valorificarea unor bunuri ale acestora, din valorificarea rezervei de stat.

Impozitele și taxele prezintă anumite elemente comune precizate chiar de actele normative care le instituie.Aceste elemente sunt date de:

a.) obiectul impozitului este cel care stă la baza așezării impozitului, exemplu: venitul, profitul, prețul sau tariful.

b.) baza de calcul -de regulă obiectul impozitului reprezintă și baza de calcul, dar există și unele excepții. Spre exemplu, în cazul impozitului pe clădiri, obiectul de calcul îl reprezintă clădirea iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune;

c.) subiectul impozitului identificat prin persoana fizică sau juridică ce deține sau realizează venitul sau profitul;

d.) plătitorul impozitului de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Există și unele excepții: în cazul impozitului pe salarii, subiectul este salariatul, iar plătitorul este unitatea la care salariatul realizează venitul;

e.) cota ( cuantumul impozitului ) servește bazei de calcul al impozitului, prin care se determină suma de plată. Ea poate fi fixă sau procentuală . La rândul ei, cota procentuală poate fi proporționată sau progresivă. Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau la o parte din acesta. De exemplu: taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producția agricolă sau silvică se stabilește în cote fixe pe km2 sau m 2 .

Cotele procentuale proporționale rămân neschimbate în report cu baza de calcul ( TVA= 19%) , iar cotele procentuale progresiv se caracterizează prin aceea că se modifică în funcție de mărimea bazei de calcul. De exemplu: în cazul impozitului pe salarii, cota progresivă se diferențiază pe tranșe;

f.) termenul de plată:- intervalul de timp în care se plătește impozitul. El este prevăzut de legislație;

g.) înlesnirile acordate la plată sunt reglementate de cadrul legal și apar sub formă de scutiri, reduceri, bonificații , amânări, eșalonări;

h.)drepturile plătitorului de impozite:

–compensarea atunci când la o scadență a plătit o sumă mai mare decât cea normală, plătitorul are dreptul să compenseze suma plătită în plus cu o parte sau integral din suma ce trebuie plătită la scadența următoare;

–dreptul la restituire atunci când nu este posibilă compensarea;

–dreptul la contestație atunci când plătitorul se consideră nedreptățită în urma controlului;

i.) obligațiile plătitorului sunt stabilite prin legi și precizează calcularea și vărsarea la termen a impozitelor; organizarea evidenței impozitelor și taxelor din care rezultă cu exactitate baza de calcul, sumele de plată, modul cum s-au făcut plățile la buget, prin calcul extracontabil . Nota contabilă cu obligațiile de plată către buget public național va fi evidențiat în contabilitate;

j.) sancțiunile sunt cosecințele nerespectării termenului legal de plată a impozitelor sau de neplata obligațiilor fiscale.Sancțiunile sunt date prin majorări de întârziere sau amenzi contravenționale.

2.1.2.2. MECANISMUL FISCAL

Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode și tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului, precum și instrumentele impunerii.

a.) Impunerea constă în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice și juridice care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Printre metodele utilizate se pot enumera: autoimpunerea , impunerea directă, și forfetară.

Autoimpunerea este realizată de plătitor în conformitate cu legislația în vigoare. Impunerea directă prin evaluarea directă a obiectului impozitului de către organele fiscale sau pe baza declarației subiectului impozabil.

Impunerea indirectă are la bază informații colaterale.

Impunerea forfetară constă în stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp.

b.) Instrumentele impunerii.Scopul final al activității de impunere este perceperea impozitelor și taxelor. Pentru acesta ele sunt consemnate în documentele fiscale, care diferă în funcție de conținutul lor, după cum sunt utilizate: declarația de impunere circulă de la plătitor la organul fiscal teritorial.

Printr-un astfel de document plătitorul de impozit informează organul fiscal cu privire la realizarea obiectului impozabil și a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată.

Decontul întâlnit la TVA și accize care se întocmește lunar, declarația vamală etc.

c.) Aparatul fiscal decurge din legile care regelmentează impozitele și taxele. Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin instituțile autorității publice: Parlamentul și Guvernul. Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă, care se înfătuiește de către Parlament , și cea executivă, realizată de către Guvern prin instituțiile administrației publice de specialitate, în structura cărora se include și aparatul fiscal. Pregătirea și inițierea legislativă, ca și îndrumarea metodologică cu caracter general în materie fiscală, se realizează prin activitatea desfășurată de către organele centrale care, de regulă, nu intră în legătură directă cu plătitorii de impozite și taxe.

Instituția adminstrației publice de specialitate prin care Guvernul își îndeplinește atribuțiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanțelor. În cadrul acestuia, actvitatea fiscală este condusă de ministrul în subordinea căruia se află direcții generale, Garda Financiară.Curtea de Conturi este subordonată Parlamentului. Acest organism vine să completeze aparatul fiscal. Proiectele de acte normative privind impozitele și taxele pe care Guvernul le prezintă spre examinarea și adoptarea Parlamentului sunt elaborate de aparatul direcțiilor privind impozitele.

În Ministerul Finanțelor există: Direcția generală de îndrumare și control fiscal și Direcția generală a contabilității și bilanțului. În județe funcționează Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat, administrațiile financiare funcționează în municipii, orașe, sectoare-în București, iar în comune agenții fiscali. Prin aceste direcții Ministerul Finanțelor își îndeplinește sarcina stabilită de lege cu privire la realizarea controlului financiar al statului.

Trezoreria finanțelor publice organizată atât la nivelul central, cât și în profil teritorial are sarcina încasării veniturilor bugetare pa baza unei evidențe stricte pe fiecare plătitor din care să rezulte obligații de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat. Acest organ are și obligația să exercite controlul financiar preventiv asupra încasării la termenele stabilite a impozitelor și taxelor datorate de către agenții economici și contribuabili, aplicând majorăriile prevăzute de lege în cazul nerespectării termenelor de plată.

Direcția Generală a Vămilor împreună cu unitățiile sale vamale de pe teritoriul țării este împuternicită cu aplicarea dispozițiilor legale privind taxele vamale, perceperea acestora și a altor venituri cuvenite bugetului de stat din operații vamale. Aceste sarcini privesc activitatea desfășurată de aparatul de control vamal. Organele financiare teritoriale acoperă, prin activitatea lor, întreg teritoriul țării și asigură atribuții cu caracter fiscal în toate localitățile : municipii, orașe și comune.

La perceperea taxelor și impozitelor își aduc contribuția și alte instituții publice cum ar fi : – instanțele de judecată, tribunale și judecătorii care percep taxe de timbru pentru litigii și actele care intră sub incidența acestor taxe.

Notariatele publice percep taxe de timbru și de succesiune pentru modificări și autentificări de acte.

Primăriile percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizații de funcționare și alte acte supuse taxelor de timbru.

Organele de poliție încasează taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de pașapoarte.

Alte instituții publice asigură în activitatea lor și perceperea de taxe cum ar fi: – taxe pentru proiecte de investiții și înregistrarea mărcilor de fabrică, taxe și alte venituri din protecția mediului .

Menirea aparatului fiscal este ca , prin impunere, să urmărească și să încaseze venituri bugetare ale statului și să combată evaziunea fiscală. Contribuabilii sunt obligați prin Constituția României la plata impozitelor și taxelor stabilite prin lege. Agenții economici au obligația să înregistreze în contabilitate toate veniturile și cheltuielile aferente lor, rezultate din documente evidențiate din registre, așa cum prevede Legea contabilității nr.82/1991.

Când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corecră a impozitelor și taxelor pe care trebuie să le verse la buget în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea regulilor fiscale prin declararea inexactă sub orice formă a valorilor sau prin sustragere bunurilor de la operațiile de vămuire în scopul diminuării materiei impozabile ori a altor obligații fiscale se sancționează potrivit legii.

Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau a contabilității ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificăriile financiare, controlulpentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală reprezintă, conform Legii nr.87/1994 privind evaziunea fiscală, infracțiune și se pedepsește ca atare.

2.1.3. TRĂSĂTURI ȘI PRINCIPII PRIVIND SISTEMUL FISCAL

În condițiile economiei de piață , statul nu poate interveni în sectorul privat al economiei prin măsuri administrative. El are încă posibilitatea să utilizeze pârghii economice potrivit cerințelor politicii sale economice, financiare, monetare, sociale, prin care să influențeze activitatea agenților economici.

Sistemul fiscal – prin pârghiile sale – oferă posibilități pe care organele statului le poate utiliza în vederea satisfacerii unor cerințe de interes general sau local, ca și în conducerea activității economice și sociale.

O primă trăsătură a sistemului fiscal constă în aceea că, prin intermediul său, statul își procură resursele necesare finanțării cheltuielilor, de a căror realizare depinde îndeplinirea funcțiilor sale. În procesul așezării, urmăririi și perceperii impozitelor, aceste pârghii ale sistemului fiscal dau posibilitatea statului ca, prin aparatul său specializat ,să exercite, în anumite limite, controlul asupra economiei.

Acest obiectiv principal este realizat prin principiile politicii financiare. Volumul impozitelor poate sporii, printr-un număr mai mare de plătitori, introducerea de noi impozite sau extinderea bazei impozabile. Impozitul are un randament fiscal ridicat, dacă are un caracter universal – fiind achitate de toate persoanele fizice sau juridice care obțin venituri din aceeași sursă. Nici un subiect impozabil nu trebuie să sustragă pe cale licită cau ilicită o parte din materia impozabilă.

Sistemul fiscal are ca trăsătură dezvoltarea unor ramuri din economie prin pârghii de influențare a creșterii producției ș eficienței activității întreprinderii. Astfel, se pot stimula producția sau consumul unor mărfuri prin extinderea exportului și reducerea importului. Acesta se realizează prin taxe vamale și accize mari la importuri. Încurajarea întreprinderii pentru a dezvolta anumite activități se realizează prin scutirea de la plată a impozitelor sau reducerea lor pentru anumite bunuri autohtone, facilități prin introducerea unor noi metode de calcul privind amortizarea activelor fixe corporale ce au ca efect reducerea profitului și deci a bazei impozabile.

Prin politica fiscală pe care statul o promovează se urmăresc obiective de ordin social și chiar politic.

Se acordă facilități contribuabililor cu venituri relativi mici, fiind scutite de impozite până la un anumit cuantum. Sistemul fiscal intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății: tutun, alcool.

Concret, în țara noastră, inițierea reformei fiscale s-a urmărit nu numai funcția financiară a statului de a încasa venituri fiscale prin impozite, taxe și contribuții , ci și dezvoltarea economică a întreprinderilor prin reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru investiții productive în scopul obținerii de profituri suplimentare, atragerea de investiții străine prin scutirea de impozit pe profit pe o perioadă între doi și cinci ani, de asemenea, restituirea totală sau parțială a taxelor vamale de import percepute la introducerea în țară a unor mărfuri dacă acestea se reexportă.

Sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin așezarea sarcinilor fiscale potrivit principiului justiției sociale fără nici un fel de descriminare între contribuabili.

Volumul diferit al impozitului perceput, ținând seama de mărimea venitului sau a averii, răspunde unor criterii de echitate și satisface o altă trăsătură a sistemului fiscal, și anume funcția socială potrivit căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mai mici și greutăți materiale mai mari, ca și agenții economici care utilizează forța de muncă cu capacitatea redusă sau absolvenții din primii ani ai învățământului superior.

Putem concluziona că, sistemul fiscal din România, prin inițierea noii reforme fiscale, urmărește îndeplinirea celor cinci funcții principale: – funcția financiară, economică stimulativă, socială, de control și cea de echitate. Nu se poate vorbi de un sistem fiscal perfect, dar el poate fi perfectibil în concordanță cu dezvoltarea sectorului privat, iar statul să dețină în proprietatea sa ramurile strategice ale economiei și cele de interes național.

Statul român, după decembrie 1989, a urmărit descentralizarea deciziilor și promovarea persoanei umane. Acesta implică, în particular, un sistem economic fondat pe proprietatea privată rămânând în sarcina statului ramurile economiei de interes național. Pornind de la aceste considerente se pot deduce din punct de vedere fiscal , următoarele implicații:

a.) JUSTIFICARA GENERALĂ A IMPOZITULUI

Impozitul în sine este justificat deoarece funcționarea oricărei societăți implică costuri care trebuie să fie acoperite prin resurse suficiente.

Dacă resursele pe care statul le poate deține în proprietatea particulară provenind, de exemplu, din proprietățile sale nu sunt suficiente, ceea ce este cazul general, impozitele trebuie prelevate în mod obligatoriu și fără contraprestații din partea statului.

Dreptul de a introduce impozite îl are statul care se exercită prin organele puterii centrale de stat– Parlament– iar, uneori, prin unități administrativ-teritoriale. Și în Constituție se precizează că ,, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuieli publice’’ iar

,, Sistemul legal de impunere trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale’’ . Tot prin Constituție, în materie de impozite și taxe , se precizează că ,, impozitele , taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege ’’ în timp ce ,, impozitele și taxele locale se stabilesc de comisiile locale sau județene în limitele și în condițiile legii.’’

Rezultă că toți agenții economici, conform dispozițiilor legale, trebuie să suporte o parte din cheltuielile satului. Idealul firesc, dar naiv, al contribuabilior este, evident, de a nu suporta nici un impozit , dar este un ideal irealizabil.

Pentru cheltuielile atribuite statului și unităților administrativ-teritoriale locale singura problemă reală este aceea de alegere între diferite sisteme de fiscalitate. Drept urmare, întreaga activitate de impunre, urmărire și percepere a impozitelor și taxelor constă , în fapt, în aplicarea și respectarea întocmai a prevederilor legale și orice abatere în acest sens înseamnă încălcarea legii cu consecințe ce atrag răspunderea celor în cauză.

b.) PRINCIPIUL INDIVIDUALIST

România a pășit spre făurirea unei societăți democratice, și credem că, în viitor, obiectivul final și preocuparea esențială a statului vor fi asigurarea și dezvoltarea deplină a personalității fiecărui cetățean după propriile sale aspirații.

În măsura posibilului, cetățeanul trebuie să fie liber de alegerile și nevoile sale, de veniturile și proprietățiile sale, în funcție de aceste criterii legea precizează impozitul ca atare, mărimea sa prin metodele și tehnicile de impunere.

Walter Lippmann remarcă în una din lucrările sale : ,,Concepția liberală de egalitate nu comportă în cele din urmă promisiunea de a recunoaște toți oamenii, egali bogați, egali influenți, egali onorați, și egal instruiți.’’

Din contră ceea ce ea promite este aceea că, dacă inegalitatea convențională datorată privilegiilor și prerogativelor este anulată, ,,superioritățile intriseci se vor degrada.’’

c.) PRINCIPIUL NEDISCRIMINATORIU

Impozitul nu trebuie să fie discriminator.Acest principiu semnifică faptul că impozitul trebuie să fie stabilit, urmând reguli care sunt aceleași pentru toți. Trebuie subliniat că orice măsură fiscală directă sau indirectă discriminatorie față de un grup social oarecare este incompatibilă cu principiile generale ale unei societăți democratice.

d.) PRINCIPIUL NEUTRALITĂȚII ȘI EFICACITĂȚII

Impozitul trebuie să aibă, ca finalitate, realizarea unei economii eficiente.

Neutralitatea impozitului poate fi privită din două puncte de vedere:

1.) Din punct de vedere ,, al cercetării unei eficacități maxime a întreprinderii ’’ pentru resurse și tehnici date, un impozit general sau o taxă uniformă pe consumații provenite de la terți ( consumuri intermediare ) nu compromite cu nimic rezultatul întreprinderii ( exemplu: TVA pentru întreprinderi supuse acestui impozit)

2.) Din punct de vedere ,, dinamic al progresului tehnic și economic’’ impozitul nu trebuie să ,,intimideze ’’ beneficiile atunci când acestea provin dintr-o punere în practică a tehnicilor moderne, eficiente, a unei micșorări a costurilor sau o mai bună orientare a producției, deoarece aceste beneficii constituie premiza dezvoltării întreprinderii și implicit a economiei naționale.

Dacă agenții economici văd economiile lor suportând taxe acceptabile, incitația lor la o mai bună gestionare a resurselor economice și financiare nu poate să fie diminuată în aceași măsură.

Acestea sunt, în realitate, întreprinderile care înregistrează pierdere și care ar trebuie să fie penalizate și nu cele care realizează beneficii.Iată o reflexie prin care apreciem că statul, prin sistemul fiscal, ar putea să intervină și să înregistreze o eficiență ridicată demonstrată de experiența practică.

e.) PRINCIPIUL TRANSPARENȚEI IMPOZITULUI

Impozitul trebuie să fie prelevat, urmând principii simple, clare, care să nu dea loc interpretătii iar aplicarea lui să fie cât mai puțin costisitoare.

f.)PRINCIPIUL EXCUDERII DUBLEI IMPOZITĂRI

Asieta impozitului trebuie să fie neschimbată cât ea nu are o dublă impozitare, ceea ce exclude că același venit sau o aceași proprietate să fie taxată de mai multe ori.

g.) PRINCIPIUL IMPERSONALITĂȚII

Impozitul trebuie să fie impersonal .Acest principiu semnifică faptul că prelevarea nu terbuie să implice cercetarea de tip inchizitorial la viața persoanelor, fie fizice , fie juridice. Aparatul fiscal trebuie foarte bine pregătit atât din punct de vedere contabil, cât și fiscal , ce să poată da o soluție corectă, sinceră și la obiect , atunci când legea sau normele sale de aplicare lasă loc interpretărilor.

2.1.4. FUNCȚIILE ȘI ROLUL FISCALITĂȚII

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic și social, dar în mod diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alte.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Astfel, în tările în dezvoltare, ponderea impozitelor și taxelor cunoaște diferențieri mai mari în totalul resurselor financiare publice , variind între cinci și nouăzeci mii.

Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea numărului plăților, extinderea bazei de impunere, precum șI prin majorarea cotelor de impunere. În unele țări poate fi remarcată o anumită accentuare în încercăriile statului de a folosi impozitele ca mijloc de intervenție în activitatea economică. În funcție de intenția legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de stimulare sau de frânare a unei anumite activități, de creștere ori de reducere a producției sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare ori de îngrădire a comerțului exterior.

Referindu-se la rolul impozitelor, un economist francez sublinia că impozitele pot fi folosite pentru a ,, încuraja ( sub forma exonerării) sau descuraja ( pe calea suprataxării) o anumită activitate eonomică. Fără să înceteze de a mai fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de intervenție în domeniul economic și social. ’’

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că , prin intermediul lor, statul procedează la distribuirea unei părți importante din prodesul intern brut între clase și pături sociale, între persoane fizice și juridice.

Limita impozitelor dintr-o anumită țară este influențată atât de factorii externi sistemului de impozite, cât și factorii interni –proprii– ai acestuia.

Din categoria factorilor interni sistemului de impozite, care influențează limita impozitelor într-o țară, se pot menționa:

–nivelul produsului intern brut pe locuitor ( cu cât acesta este mai mare,cu atât limita impozitelor poate atinge un nivel mai ridicat);

– nivelul mediu al impozitului și progresivitatea impunerii( țările cu un grad redus de de fiscalitate atrag capitalurile din țările cu fiscalitate ridicată);

– priorități stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa ( de exemplu, în țările în care cheltuielile cu educația și ocrotirea sănătății ocupă un loc mai important în

cadrul cheltuielilor publice, limita impozitelor este mai ridicată);

–natura instituțiilor politice ( în țările cu organe de conducere ale statului alese în mod democratic, limita impozitelor este mai redusă comparativ cu aceea din statele cu regimuri totalitare).

În categoria factoriilor proprii sistemul de impozite, care influențează limita impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere. Astfel, de exemplu, în țările europene în care impozitele au o pondere mai ridicată în produsul intern brut, întâlnim și cote de impunere cu o progresivitate mai acentuată. De asemenea, printe acești factori mai amintim ,,modul de determinare a materiei impozabile ( de exemplu, aici interesează ce deduceri sunt admise din venitul brut pentru a se ajunge la vnitul net sau impozabil etc.)

În cadrul finanțelor publice, fiscalitatea contribuie la constituirea fondurile publice de resurse bănești.

La formarea acestor fonduri își aduc contribuția :

– regiile autonome și societăți comerciale cu capital de stat;

–societățiile comerciale cu capital privat sau mixt;

–organizațiile cooperatiste și asociațiile cu scop lucrativ;

–instituțiile publice și populația;

–persoane jurodice și fizice rezidente în străinătate.

Activitatea de constituire a resurselor financiare îmbracă diferite forme între care cităm:

– impozitele care reprezintă contribuții obligatorii fără un echivalent direct și imediat pentru plătitori;

– taxele, adică plăți care constituie, în principal, contravaloarea unui serviciu prestat

– vărsăminte din profitul regiilor autonome;

– amenzi pentru fapte contravenționale sau penale;

– penalități sau majorări pentru neîndeplinirea la termen a unor obligațiuni;

– revedențe pentru concesiuni, chirii pentru clădiri și terenuri proprietate de stat;

–vărsăminte din veniturile instituțiilor publice;

– valorificarea unor bunuri ale statului sau fără stăpân.

Fondurile publice de resurse bănești sunt distribuite prin bugetul public național pentru învățământ, sănătate, cultură, asigurări sociale și protecție socială, gospodările comunale, apărare națională, ordine publică, acțiuni economice și alte acțiuni.

2.1.4.1. ROLUL FISCALITĂȚII CONSTĂ ÎN:

1.) Prin fiscalitate statul își procură resurse necesare finanțării acțiunilor. Statul își realizează resursele în cea mai mare măsură pe seama impozitelor și taxelor peste 90% se concentrează în Bugetul de Stat, Bugetul asigurărilor sociale de stat, Bugetele locale.

2.) În procesul așezării, urmăririi și perceperii impozitelor pârghiile sistemului fiscal dau posibilitatea ca prin aparatul său specializat să exercite, în anumite limite , controlul asupra economiei.

3.) Prin faptul că un impozit este plătit de către toate persoanele care realizează venituri din aceeași sursă sau posedă același gen de avere și să cuprindă întreaga materie impozabilă, dă fiscalității un rol de universalitate.

4.) Așezarea impozitelor se face prin criterii unitare pentru toți deținătorii aceluiași obiect impozabil, fără nici o discriminare de natură socială sau subiectivă.

5.) Așezarea sarcinilor fiscale se face potrivit principiului justiției sociale, fără nici un fel de discriminare de ordin etnic, religios sau politic, deci fiscalitatea are și un rol de a realiza și o echitate.

2.1.4.2. FUNCȚIILE FISCALITĂȚII SUNT:

– Funcția socială potrivit căreia sunt favorizte categoriile de contribuabili cu venituri mai mici și greutăți materiale mai mari, ca și agenții economici care utilizează forța de muncă cu capacitate mai redusă ( nevăzători, handicapați etc.)

– Funcția stimulativă realizată prin acorduri de facilități agenților economici aflați în primii ani de activitate și înlesniri de investitori și reinvestitorii de capital, în scopul dezvoltării activităților economice , creării de noi locuri de muncă, sporirii volumului mărfurilor și serviciilor. Astfel de înlesniri sunt prevăzute, în actele normative care reglementează impozitul pe profit, impozitul pe salarii etc.

2.2. CLASIFICAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

2.2.1. CLASIFICAREA DUPĂ NATURA LOR

După trăsăturile de fond și formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe și impozite indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilit. În cazul acestor impozite , subiectul și suportatorul impozitului sunt, în intenția legiuitorului una și aceeași persoană, deși practic, uneori acestea nu coincid.

2.2.1.1. IMPOZITE DIRECTE

După criteriile care stau la baza așezării impozitelor directe ,acestea pot fi grupate în :

impozite reale;

impozite personale;

Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.) făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului.Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite obiective sau de produs, deoarece se așează asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a se face nici o legătură cu situația subiectului impozabil.

Impozitele personale se așează asupra veniturilor sau averii în strânsă legătură cu situația personală a subiectului impozitului, motiv pentru care se numesc impozite subiective.

2.2.1.2.Impozitele indirecte

Se percep cu prilejul vânzării unor bunuri șI prestării unor servicii( transport , spectacole , activități hoteliere etc.), ceea ce înseamnă că vizează cheltuielile. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.

După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în :

taxe de consumație ( pe produs –accize; taxe generale pe vânzări –TVA );

venituri de la monopolurile fiscale ( statul instituie monopolurile fiscale asupra unor mărfuri ca tutun, sare , alcool, etc.)

taxe vamale ;

taxe de timbru și de înregistrare;

Taxele ca formă a impozitelor indirecte, se deosebesc de impozite prin faptul că dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu din partea unor instituții de drept public și reprezintă ,, plata neechivalentul ’’ a acelui serviciu.

După natura lor, taxele se pot grupa în:

a.) taxe judecătorești , care se achită la instanțele de judecată pentru acțiunile introduse spre judecare de către persoane fizice sau juridice;

b.) taxe notariale care se plătesc pentru eliberarea , legalizarea sau autentificarea de acte sau copii;

c.) taxe consulare ce se încasează de către consulate pentru eliberarea certificatelor de origine, acordarea de vize etc;

d.) taxe ce se încasează de către organe ale administrației de stat privind eliberări de autoruzații, rezolvări de contestații, cereri etc.

2.2.2. CLASIFICAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR DUPĂ

DESTINAȚIA LOR

Bugetul public național în România este structurat pe următoarele componente :

bugetul de Stat

bugetul asigurărilor sociale de Stat

bugete locale compuse din bugetul Consiliului Județean, bugetele municipiilor, bugetele orașelor și bugetele comunelor;

bugetele fondurilor speciale.

Prin ,, Legea de adoptare a bugetului de Stat ’’ , fiecărui buget i se stabilesc anual sursele de venituri și structura cheltuielilor.

2.2.2.1. BUGETUL DE STAT

În bugetul de stat se includ :

a.) Impozite directe :

impozitul pe profit;

impozitul pe salarii;

impozitul pe profit din activități comerciale ilicite;

impozitul pe dividende la societăți comerciale;

b.) Impozite indirecte:

accize;

taxe vamale de la persoane juridice și persoane fizice;

majorări și penalități pentru obligații fiscale nevirate la termen;

taxe pentru acordarea licențelor în vederea practicării jocurilor de noroc.

taxe pe valoarea adăugată.

c.)Venituri nefiscale:

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;

vărsăminte de la instituții publice;

venituri din valorificarea unor bunuri ale statului;

2.2.2.2. BUGETELE LOCALE

a.) Impozite directe :

impozitul pe profit de la regiile autonome de interes local;

impozitul pe veniturile liber- profesioniștilor, meseriașilor și a altor persoane fizice independente și asociații familiale;

impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane fizice și juridice;

taxa asupra mijloacelor de transport de la persoanele fizice și juridice;

taxa de timbru asupra succesiunilor și alte taxe de timbru de la populație;

alte impozite și taxe de la populație;

taxa pentru folosirea terenului proprietate de stat;

impozitul pe venitul agricol.

b.) Impozite indirecte

impozitul pe spectacole;

taxe de timbru de la persoane juridice;

majorări și penalități de întârziere;

alte încasări;

c.)Venituri nefiscale

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de suborodonare locală;

taxa pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere și alte venituri privind circulația pe drumurile publice;

venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată imputații și despăgubiri;

venituri din amenzile aplicate potrivit dispozițiilor legale;

restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți;

venituri din concesiuni.

d.)Venituri din capital:

venituri din valorificarea unor bunuri patrimoniale de statului;

venituri ale bugetelor fonduri speciale

–fondul special pentru sănătate;

–fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor

publice;

–fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de

control pentru trecerea frontierei, precum și celorlalte unități vamale;

–timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folclor și atrelor

plastice.

2.2.3. ALTE CLASIFICĂRI ALE IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

După obiectul impunerii impozitele pot fi casificate în :

impozitul pe venit;

impozitul pe avere;

impozitul pe consum ( pe cheltuieli).

După scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate:

în impozite financiare;

în impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt constituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului.Astfel de impozite sunt, în primul rând impozite pe venit, taxele de consumație etc.

Impozitele de ordine sunt introduse, mai ales , pentru limitarea anumitor acțiuni sau în vederea atingerii unui țel care nu are caracter fiscal. De exemplu, prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice și a tutunului se urmăraște limitarea consumului acestora, având în vedere efectul lor nociv asupra sănătății persoanelor care le consumă.

După frecvența realizării lor, impozitele se pot grupa în :

impozite permanente care se încasează periodic, de regulă anual;

impozitele incidentale se introduc și se încasează o singură dată ( de exemplu, impozitul pe avere sau pe profituri excepționale de război.)

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA IMPOZITELOR ȘI

TAXELOR INDIRECTE – PE FIECARE ÎN PARTE

3.1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

3.1.1. PRINCIPII ȘI REGLEMENTĂRI PRIVIND TVA

TVA este un impozit așezat pe valoarea adăugată realizată de întreprindere. Câmpul de aplicație a TVA este vast și se practică asupra vânzărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de întreprindere. TVA a înlocuit taxa pe cifra de afaceri. Acesta se aplică la toate eșaloanele unei filiere de producție de la materia primă până la produsul final, ceea ce va avea un efect cumulativ.

Din punct de vedere contabil, valoarea adăugată se determină prin diferență dinter marja comercială cumulată cu producția exercițiului și consumurile provenite de la terți.

Valoarea adăugată nu este realizată decât atunci când s-a transferat dreptul de proprietate asupra altei persoane fizice sau juridice , deci când întreprinderea realizează venit.

Din punct de vedere fiscal, TVA are reguli specifice, care vizează principalele coordonate date de câmpul de aplicație:teritorialitatea, faptul generator, exigibilitatea, baza de impoxitare, deductibilitatea ca și obligațiile persoanelor fizice și juridice care sunt supuse acestui impozit.

În România , aceste reglementări sunt cuprinse în Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor privind prestăriile de servicii.

Valoarea adăugată în sensul prezentei ordenanțe, este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circiutului economic.

Taxa se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.

Pentru ca operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestărilor de servicii efectuate cu plată, precum și cele asimilate acestora să intre în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitatea desfășuarată într-o manieră independentă de către persoanele fizice sau juridice.

Acționează de o manieră independentă , persoanele care exercită o activitate pe propria lor răspundere și au libertate totală în organizarea și execuția lucrărilor pe care le comportă operațiunile în cauză, cum sunt:

a.) regiile autonome;

b.)societățiile comerciale;

c.)unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale;

d.)societățile agricole;

e.)unitățile cooperatiste;

f.)asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

g.)persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative;

h.)persoanele juridice , precum și persoanele fizice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca agenți economici, pentru importurile de bunuri și servicii supuse taxei vamale potrivit Regulamentului vamal al României.

Nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operațiunile realizate de persoanele care nu acționează de o manieră independentă, cum este cazul salariaților și altor persoane angajate printr-un contact de muncă sau orice alt raport juridic de subordonare prin care se stabilesc condițiile de muncă, modalitatea de salarizare sau responsabilitatea celui care angajează, cum sunt:

a.)persoanele fizice care prestează munci salarizate sau renumerate da asociațiile de locatari;

b.)voiajorii, reprezentanții egenților economici sau comis- voiajorii;

c.)artiștii de spectacole;

d.)manechinii

e.)jurnaliștii, corespondenții locali de presă.

De asemenea, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată indemnizațiile primite de persoanele care desfășoară activități în cadrul societăților comerciale

și regiilor autonome, ca împuterniciți mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat, ca membrii în consiliiile de administrație sau în comisiile de cenzori.

Nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și servicii, rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:

a.)asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățiile având caracter social- filantropic;

b.)organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;

c.)organizațiile sindicale, pentru activități legate direct de apărarea colectivă a interesolr materiale și morale ale membrilor lor;

d.)instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale , educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive.

Același regim se aplică și vânzării către populație a imobilelor sau părților de imobile construite și date în folosință înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată, precum și închirierii de imobile sau părți ale acestora în scop de locuință.

Nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operațiunile care nu rezultă dintr-o activitate economică având drept scop obținerea de profit, sau care nu sunt executate cu plată sau asimilate plății.

În instituțiile în care din operațiuniile de mai sus rezultă profit, unitățiile respective sunt obligate să-l utilizeze pentru dezvoltarea sau îmbunătățirea serviciilor prestate.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România. independent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.

În baza prevederilor de mai sus, se stabilesc criteriile în funcție de care se determină locul de impozitare pentru serviciile executate sau utilizate în România:

1.Locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară;

2.Locul unde se prestează transportul de persoane și de mărfuri;

3.Locul unde sunt utilizate serviciile;

4.Locul unde serviciile sunt prestate efectiv;

5.Locul unde este situat sediul prestatorului.

3.1.1.1.OPERAȚIUNI SCUTITE

Cu privire la livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de:

1.) Unitățile sanitare și de asistență socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, aziluri, case de copii, salvări și alte autorizate să desfășoare activități sanitare inclusiv veterinare și de asistență socială.

Sunt scutite , de asemenea , servicii funerare, prestate de unitățile sanitare sau de alte unități special autorizate în acest sens.

2.) Unitățile de știință și învățământ, de cultură și sport.

3.) Liber– profesioniștii autorizați care își desfășoară activitatea individual.

4.) Organizațiile de nevăzători și de invalizi, asociațiile persoanelor handicapate și unitățile economice la care aceștia își desfășoară activitatea potrivit legii.

5.) Cantinele organizate pe lângă unitățile de învătământ, agenții economici și sociali, instituțiile publice ( cu excepția celor care funcționează cu regim de alimentație publică )

6.) Instituțiile bancare, financiare , de asigurări și reasigurări, Regia Autonomă a Loteriilor și Pronodticurilor Sportive din România, Regia Autonomă ,, Monetăria Statului ’’ pentru producerea de medalii, insigne și monede.

7.) Activitatea de tipărire și vânzare a timbrelor la valoarea declarată.

8.) Operațiuni de vânzare a deșeurilor din industrie și a materialelor recuperate, precum și cele de intermediere, de comision sau de altă natură legate de acestea.

Cu privire la operațiunile de import sunt scutite:

1.) Bunurile din import care sunt scutite de taxa vamală

2.) Mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele și mijloacele de transport din import necesare investițiilor, constituite ca aport în natură sau achiziționate din aportul în numerar al investirilor străini la capitalul social ori la majorarea acestuia.

3.) Mărfurile importate și comercializate în regim de duty-free , precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

4.) Bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

5.) Bunurile și serviciile din import provenite sau finanțate direct din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile, acordate de guverne străine, de organisme internaționale, precum și de organizațiile nonprofit și de caritate, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.

6.) Importul de aur al Băncii Naționale a României.

7.) Reparațiile și transformările de nave și aeronave românești în străinătate.

8.) Aeronavele civile și produsele prevăzute în nomenclatorul la tariful vamal al import al României, provenite din țările semnatare ale Acordului privind comerțul de aeronave civile.

Operațiunile impozabile prin opțiune:

Plătitorii de taxe prin opțiune beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate sau realizate în unitățile proprii destinate realizării operațiunilor impozabile potrivit reglementărilor în vigoare.

3.1.1.2. BAZA DE IMPOZITARE

Ca regulă generală,baza de impozitare este constituită pentru livrările de bunuri și prestările de servicii din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmează a fi primite de furnizor sau prestator în contrapartidă pentru livrările sau prestările efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Baza de impozitare se determină integral la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sau,după caz, la întocmirea facturilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau prin decontări succesive.

3.1.1.3. COTA DE IMPOZITARE

În România se aplică următoarele cote:

A.Cota de 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și transferuri proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, precum și importul de bunuri.

B. De la data intrării în vigoare a Legii nr.345/2002 operțiunile la care, prin alte acte normative în vigoare, se prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăgată se consideră operațiuni scutite cu drept de deducere:

Exportul de bunuri , transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută, în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R.

Transportul internațional de persoane în și din străinătate , precum și prestările de servicii legate direct de acesta;

Transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari în străinătate;

Trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între România și statele vecine;

Transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import , efectuate pe parcursul extern și pe parcursul intern, până la punctul de vămuire și întocmire a declarației vamale.

Livrăriile de carburanți și /sau de alte bunuri destinate utilizării și încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și mărfuri;

Prestările de servicii efectuate în aeroporturi, aferente aeronavelor în trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim, și pe fluvii internaționale;

Reparații la mijloace de transport, contractate cu beneficiari din străinătate;

Alte prestări de servicii efectuate de contribuabili cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate;

materiale, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României, în zonele libere, cu îndeplinirea formalităților de export.

Bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice , a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora , pe baza de reciprocitate;

Bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

Bunurile și serviciile finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

Construcția de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente;

Construcția de lăcașuri de cult religios.

3.2. ACCIZE

Accizele sau taxele speciale de consumatie ca impoxit indirect au fost stabilite prin O.G. nr.27 publicata in M.O. nr.43 din 31 ianuarie 2000,aplicabila de la 15 februarie 2000 .

-,,Accizele’’ reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat, pentru anumite produse din țară și din import ,al căror regim este reglementat prin prezenta Ordonanță de Urgență.

Produsele pentru care se datorează accizele sunt :

A.) acoolul etilic alimentar,băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alccol etilic alimentar;

B.) produsele de tutun;

C.) produsele petroliere;

D.) alte produse și grupe de produse;

Sunt scutite de plata accizelor :

-produsele exportate direct sau prin agenți economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision.În cazul în care agenții economici care efectuează operațiuni de export cumpără de la producătorii interni, în vederea vânzării la export ,produse supuse accizelor ,aceștia pot solicita în termen de trei luni de la data efectuării exportului ,organelor fiscale teritoriale ,pe baza documentelor justificative ,restituirea accizelor aferente produselor finite exportate ;

-produsele comercializate prin magazinele autorizate ,potrivit legii ,să comercializeze mărfuri în regim de ,,duty free’’

-produsele importate în regim de tranzit sau import temporar, atât timp cât se află în acestă situație;

-bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate de guverne străine , organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate instituțiilor de învățământ și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, în condițiile stabilite prin normele metodologice emise de Ministerul Finanțelor în aplicarea acestei Ordonanțe de Urgență;

3.2.1.ACCIZELE PENTRU ALCOOL BRUT, ALCOOL ETILIC RAFINAT

În grupa alcool brut, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic rafinat, sunt cuprinse:

a.)alcool etilic rafinat, produsele pe bază de alcool etilic alimentar și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale;

b.)băuturi alcoolice naturale;

c.)vinuri și produsele pe bază de vin;

d.)berea.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină după cum urmează:

a.)pentru alcool etilic brut, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic cu o concentrație mai mare de 0,5 % în volum;

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină pe baza listei cuprinzînd accizele:

alcool brut – hl alcool pur – 140 EUR/UM

alcool etilic rafinat – hl alcool pur – 160 EUR/UM

bauturi alcooloce spirtoase obținute pe baza de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilărie de cereale – hl alcool pur – 180+ 1% aplicat asupra prețului maxim de vănzare cu amănunt declarat.

Alte produse care conțin alcool etilic, cu o concentrație mai mare de 0,5 % – hl alcool pur – 180 EUR.

(Hl alcool pur reprezintă 100 L etilic rafinat cu concentrația de 100% alcool volum , la temperatura de 20 ‘C, conținut într-o cantitate date de produs alcoolic.

b.)băuturi alcoolice naturale

În subgrupa alcoolice naturale sunt cuprinse:

Țuică si rachiuri naturale care se obșin prin distilarea sau redistilarea , dupa caz a lichidelor zahăroase fermentate din fructe, a drojdiei de vin , a tescovinei de struguri si a vinului.Sunt cuprinse și distilatul de vin și orice alte distilate din fructe, destinate băuturilor alcoolice naturale.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se datermină pe baza listei cuprinzănd accizele:

Băuturi alcoolice naturale – hl alcool pur – 180EUR/ UM

(Hl alcool pur reprezintă 100 L etilic rafinat cu concentrația de 100% alcool volum , la temperatura de 20 ‘C, conținut într-o cantitate date de produs alcoolic.

c.) vinuri și produsele pe baza de vin

Vinul este băutura obținută exclusiv prin fermentarea alcoolcă , completă sau parțială , a strugurilor proaspăți, zdrobiți sau nezdrobiți ori a muștului de struguri.

– În acesat subgrupă sunt cuprinse vinurile spumoase, vinuriel nespumoase și alte produse pe baza de vin.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină pe baza listei cuprinzănd accizele:

Vinuri nspumoase – hl/l grad alcool – 0,55 EUR/UM

Vinuri nespumoase – hl/l grad alcool – 2,75 EUR /UM

Vin spumant – hl /l grad alcool – 2,75 EUR/UM

Vermuturi și alte produse pe baza de vin , cu concentrația în alcool de pănă la 22% inclusiv în volum – hl/l grad alcool – 2,30 EUR/UM

(Hl/l grad alcoolic, reprezintă concentrația alcoolică exprimată în % de volum respectiv 1%)

d.) Berea

Berea este produsul obținut prin fermentarea alcoolică a mustului preparat din malt , cereale nemlatificate , zahăr , hamei, produse din hamei , apă cu adados de drojdie și preparet enzimatice.

În subgrupa de beresunt cuprinse toate sortimentele de bere obținute potrivit prevederilor menționate mai sus , precum și sortimentele de bere realizate în amestec cu băuturi alcoolice sau nealcoolice , cu o concentrație alcoolică în volum cuprinsă între 0,5 si 10%.

Sumele datorate bugetului de stat dreapt accize se determină pe baza listei cuprinzănd accizele:

Bere prod de prod. indep.cu o capacitate de producție anuală între 100 mii hl și 200 mii hl – hl/l grad alcool – 1,40 EUR/UM

Bere prod de prod. indep. Cu o capacitate de producție anuală între 50 mii hl și 100 mii hl – hl/l grad alcool – 1,30 EUR/UM

Bere prod de prod. indep, cu o capacitate de producție anuală de pănă la 50 mii hl – hl/l grad alcool – 1,20 EUR/UM

(Hl/l grad alcoolic, reprezintă concentrația alcoolică exprimată în % de volum respectiv 1%)

3.2.2.ACCIZELE PENTRU PRODUSELE DE TUTUN

În grupa produselor de tutun se includ:

a.) țigaretele: sunt considerate cilindrii din hărtie specială, cu sau fără filtru, cu lungimi și diametre diferite umpluți cu tutun tăiat, sosat și sau aromatizat

b.) țigările și țigăriile de foi: sunt considerate, dacă sunt fumate ca atare, rulouri de tutun care conțin tutun natural integral și au invelis exterior din hărtie de tutun natural.

c.) tutunul destinat fumatului: este tutunul care a fost tăiat sau în alt mod faramitat, bătut sau prestat în bucăți și care poate fi fumat fără prelucrare industrială.

d.) tutunul de prizat: este o pulberă de tutun fin măcinat, de culoarea galbenă pănă la brun, aromată sau ne aromată.

e.) tutunul de mestecat: este tutunul realizat dintr-un amestec de tutun îinchi la culoare, uscat, îndulcit cu miere sau cu sirop.

Sumele datorate bugetului de stat drept acciză se determină după cum urmează:

Țigarete – 1000 țigarete – 2 +25% EUR/UM

Țigările și țigările de foi – 1000 buc – 6,50 EUR/UM

Tutun destinat fumatului – Kg –14 EUR/UM

Tutun de prizat și tutun de mestecat – Kg – 14EUR/UM

(25% – cota procentuală se aplică asupra prețului maxim de vănzare cu amănuntul declarat )

3.2.3. ACCIZELE PENTRU PRODUSE PETROLIERE

Din grupa produselor petroliere se datorează accize pentru carburanții auto, respectiv:

a.) benzină premium, regilar și normală;

b.) benzină fără plumb;

c.) motorină;

d.) benzine de prima ditilare de DAV, de cocsare și de piroliza în cazul în care acestea nu sunt livrate altor rafinării pentru procesare combustibili tip “M” și tip “P”.

e). ulueiuri pentru motoare auto, aditiv preparați pentru benzine, vaseline, parafine.

Plătitorii de accize pentru carburanții auto sunt agenții economici producători sau importatori de astfel de produse.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină pe baza listei cuprinzănd accizele:

Bezină – t – 270 EUR/UM

Benzină fără plumb – t – 220 EUR/UM

Motorină auto – t – 105 EUR/ UM

Benzină pentru distilare de DAV – t – 270 EUR/UM

Combustibil tip M și tip P – t – 105 EUR/UM

Uleiuri pentru motoare auto – t – 50 EUR/UM

Aditv preparați pentru benzină – t – 75 EUR/UM

Vaseline – t – 40 EUR/UM

Parafine – t – 40 EUR/UM

3.2.4. TAXA PENTRU JOCURILE DE NOROC

Taxa se aplică asupra veniturilor realizate din exploatarea jocurilor de noroc, calculate ca diferență între totalul rulajului încasărilor pentru fiecare tip de joc și totalul premiilor acordate jucătorilor, în limitele prevăzute de lege.

Premiilor acordate jucătorilor, în acceptarea acestei ordonanțe, sunt premiile acordate efectiv jucătorilor atât în numerar, cât și sub formă de obiecte.

Pentru determinarea bazei de calcul la care se aplică taxa procentuală, din veniturile efectiv încasate de la jucători– reflectate zilnic în registrul de casă pe coloana ,, încasări’’ – se deduc premiile efectiv acordate în acceași zi jucătorilor– reflectate în registrul de casă în coloana ,, plăți’’. În cazul premiilor acordate în obiecte, din încasăriile legal determinate se deduce valoarea de achiziție a bunurilor acordate ca premii. Nu se deduc din valoarea încasăriilor totale realizate – care stă la baza calculării taxei pentru jocurile de noroc – fondurile de premiere constituite și neacordate efectiv jucătorilor.

3.2.5. IMPOZITUL LA ȚIȚEIUL ȘI LA GAZELE NATURALE DIN

PRODUCȚIA INTERNĂ

Pentru țițeiul și gazele naturale din producția internă, agenții economici autorizați datorează bugetului de stat impozit din momentul livrării.

Impozitul datorat precede taxa pe valoarea adăugată și se calculează prin aplicarea sumelor stabilite în lei pe unitatea de măsură, asupra cantităților livrate.

Impozitul se cerectează de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor, în funcție de modificările intervenite în nivelul prețurilor la import și al celor cu ridicata.

ALTE PRODUSE ȘI GRUPE DE PRODUSE

În aceatsă categorie se include:

Cafea verde – 775 – EUR/T

Cafea prăjită, include cafea de inlocuitor – 1035 – EUR/T

Cafea solubilă – 4,50 – EUR/KG

Confecții de blanuri narurale – 40% –

Articole din cristal – 50% –

Bijuterii din aur și/sau din platină – 20% –

Autoturisme cu motor cu benzină capacitate cilindrică sub 1601 cm/3 cu grad normal de poluare – 1% –

Parfumuri, apă de colonie – 20% –

Aparate video de înregistrat – 15% –

Camera, video, dublu radio casetafoane, cuptoare de microunde, aparate pentru aer condiționat – 15% –

Arme de vănătoare – 50% –

3.3. TAXE VAMALE

3.3.1. REGIMUL VAMAL APLICABIL PERSOANELOR JURIDICE

Agenții economici care au în obiectul lor de activitate operații de import– export pot duce mărfuri din exterior sau pot livra bunuri în afară, în baza unor licențe obținute de la organele abilitate ale administrației de stat și a contractelor încheiate cu partenerii externi, în vederea comercializării lor, cu obligația prezentării mărfurilor și a documentelor însoțitoare, organelor vamale.Vămuirea constă în controlul faptic al mărfurilor și mijloacelor de transport, verificarea documentelor însoțitoare și aplicarea taxelor .

Conform prevederilor din Codul vamal, organale de resort au obligația de a verifica dacă mărfurile prezentate la control corespund autorizațiilor de export sau de import, cât și dacă datele înscrise în documente concordă cu cantitățile, natura și destinația mărfurilor ce formează lotul supus vămuirii.

Detalierea obligațiilor înscrise în Codul vamal al României, aprobat prin Legea nr.141/1997, vizând normele de procedură pentru realizarea activității vamale, sunt cuprinse în Regulamentul vamal.

În Regulament sunt prevăzute norme pentru vămuirea propriu-zisă, pentru trecerea temporară a mărfurilor și a altor bunuri peste frontieră, pentru depozitarea temporară a bunurilor străine sub supraveghere vamală, transportarea bunurilor aflate sub regim vamal, supraveghere vamală și , în fine, regelemntările cu privire la contravențiile vamale.

Regulamentul vamal împarte pe segmente distincte toate operațiunile în vamă, și anume:

prezentarea la unitatea vamală a mărfurilor, mijloacelor de transport și a documentelor însoțitoare;

controlul vamal al mijloacelor de transport;

controlul vamal al mărfurilor;

verificarea declarației vamale;

acordarea liberului de vamă.

La baza stabilirii taxelor vamale, adică a sumei pe care importatorul trebuie s-o achite în vamă pentru un enumit lot de produse, stă Tariful vamal de import al României. Taxele vamale prevăzute în Tarif sunt exprimate în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor care fac obiectul importului, evaluarea fiind făcută în lei.

Scutirile de taxe vamale se aplică unor categorii de bunuri prevăzute expres de lege și anume pentru:

ajutoare, donații cu caracter social, umanitar , cultural, sportiv, primite de organizații sau asociații non profit sau de instituții publice, sindicate, cluburi, federații;

bunurile străine care devin proprietatea statului;

mostrele fără valoarea comercială, materială de reclamă și publicitate.

Condițiile ca aceste bunuri să fie scutite de taxele vamale sunt:

expeditorul să le trimită destinatarului fără obligații de plată;

bunurile să nu fie comercializate ulterior;

să nu fie utilizate pentru prestații către trți, în urma cărora să se realizeze venituri.

orice schimbare de destinație a donației atrage plata ulterioară a taxelor vamale și aplicarea sancțiunilor legale.

Valoarea în vamă a bunurilor supuse taxării cuprinde valoarea mărfurilor înscrise în documentele însoțitoare sau pe bază de expertiză, la care se adaugă cheltuielile de transport pe parcursul extern, cheltuielile de încărcare-descărcare, cât și costul asigurării externe a mărfurilor importate.

Pentru aplicarea taxării, importatorul completează declarația vamală – document tipizat intodus la data de 10.01.1992, care cuprinde , în afară de datele de identitate ale partenerilor comerciali, următoarele elemente:

încadrarea tarifară;

valoarea în vamă a mărfurilor;

coeficientul tarifar;

cuantumul taxelor;

numărul și data instrumentului de plată.

Suma astfel calculată și verificată asupra legalității se achită de importator și se varsă în contul unității în care s-a făcut vămuirea- ca sursă de venituri a bugetului de stat.

Liberul de vamă este documentul ce se eliberează de organul vamal după ce importatorul a îndeplinit toate activitățile și a întocmit toate formalitățile de vămuire, inclusiv plata taxelor legale. Documentul se poate acorda și cu caracter provizoriu, pe termen de 30 de zile- pentru mărfuri supuse unor operații vamale mai complexe, cu condiția ca importatorul să depună o garanție egală cu valoarea taxelor datorate.

Bunurile ce nu îndeplinesc condițiile de intrare sau de scoatere din țară se păstrează sub supravegherea vamală timp de 90 de zile, după care, în cazul nesoluționării situației acestora, devin proprietate a statului ca bunuri abandonate. Același regim îl au și bunurile fără stăpân găsite în perimetrul de activitate a unităților vamal.

3.3.2. REGIMUL VAMAL APLICABIL PERSOANELOR FIZICE

Actele normative ce reglementează regimul vamal aplicabil persoanelor fizice au la bază Codul vamal și Regulamentul vamal elaborate înaintea anului 1989, cât și Ordonanța Guvernamentală nr.26/1993, cu privire la regimul vamal și tariful vamal aplicabil acestor perioade.

Aceste acte normative conțin reglementări cu privire la obligația persoanelor fizice de a declara bunurile introduse sau scoase din țară, cât și norme referitoare la controlul vamal al bunurilor , tranzitul bunurilor, aplicarea tarifului, introducerea sau scoatere din țară a autoturismelor etc.

Bunurile persoanelor fizice care fac obiectul acestor operații sunt general cele de uz personal, fără să aibă ca scop comerțul.În declarația vamală, persoana fizică înscrie toate datele referitoare la felul, cantitatea și valoarea bunurilor scoase sau intrate în țară, taxa vamală aferentă și numărul și data actului de plată a acesteia.La intrarea sau ieșirea din România, în cazul în care, în afara bunurilor, titularul posedă și valută, acesta este obligat să înscrie în declarație valută aflată asupra lui care depășește 1000 dolari SUA sau echivalentul acesteia.

Mai precizăm că persoanele care, din diverse motive, nu ridică în termen bunurile reținute la vamă sau nu îndeplinesc condițiile legale la intrarea în țară suportă taxa unică de magazinaj instituită prin H.G. 1107/16.10.1990.

3.4. IMPOZITUL PE SPECTACOLE

Agenții economici care organizează cu plata spectacole, manifestări artistice sau sportive, activități artistice șI distractive organizate în videotaeci șI discoteci, toate denumite generic spectacole, datorează impozit pe spectacole, calculat asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare, după cum urmează:

a.) spectacole:–de teatru, operă, operetă, filarmonice și circ – 2%

–cinematografice – 5%;

–festivaluri, concursuri, cenacluri, serate,recitaluri sau alte

asemenea manifestări care au caracter ocazional – 5%;

b.)competiții sportive:–interne – 2%;

–internaționale – 5%;

c.)activități cu caracter distractiv sau artistic organizate de videoteci și discoteci –10%.

Organizatorii spectacolelor au obligația să înregistreze bilete de intrare la organele fiscale pe raza cărora au loc spectacolele și să afișeze tarifele la casele de vânzare a biletelor și la locul d desfășurare.

Termen de plată . Impozitul pentru spectacole organizate la sediu se achită chenzinal în termen de 3 zile de la data expirării chenzinei, iar pentru spectacolele organizate în deplasare sau cele ocazionale plata se face în ziua următoare celei în care a avut loc spectacolul.În caz de neplată în termen a impozitului, se suportă o majorare, calculată pe fiecare zi de întârziere.

Constituie contravenții:

a.)încălcarea regelmentărilor privind tipărirea , înregistrarea , evidența și gestionarea biletelor de intrare sau permiterea intrării fără bilet;

b.)nedeclararea spectacolelor sau declararea incompletă sau nesinceră;

c.)folosirea de bilete nevizate de organele fiscale, neeliberarea de bilete pentru toate sumele încasate de la spectatori sau practicarea de tarife majorate față de cele vizate de organul fiscal;

d.)împiedicarea exercitării controlului sau neprezentarea documentelor care atestă dreptul de a organiza spectacole, a documentelor de plată a impozitului pe spectacole și a evidențelor legale.

Pentru aceste contravenții se aplică amenzi contravenționale.

Contestațiile privind stabilirea și încasarea impozitului pe spectacole , a majorărilor de întârziere, precum și aplicarea sancțiunilor pot fi formulate în termen de 30 de zile de la data înștiințării și se rezolvă în primă instanță de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat. Împotriva deciziei date se poate face contestație la Ministerul Finanțelor a cărui soluție este definitivă.

3.5. TAXELE DE TIMBRU

Instituite prin Decretul nr.199/1955, H.C.M. nr.911/1955, și din actualizăriile aduse ulterior acestora reiese că, taxele de timbru se datorează pentru serviciile prestate sau lucrăriile efectuate de organe sau instituții de stat care primesc, întocmesc sau eliberează acte și prestează servicii, precum sunt:

a.) acțiunile și cereriile introduse la instanțele judecătorești, cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și pentru eliberarea copiilor de pe acte de către instanțele judecătorești;

b.) cererile privind soluționarea litigiilor;

c.) actele întocmite de către notarii publici inclusiv traducerile;

d.) autentificarea actelor de către primării, în limita competențelor, precum și în cazul eliberării de către acestea a certificatelor;

e.) înregistrarea, rectificarea și reconstituirea la cerere a actelor de stare civilă, înregistrarea schimbării numelui și prenumelui;

f.) viza buletinelor de identitate, eliberarea , extinderea și prelungirea pașapoartelor, acordarea sau renunțarea la cetățenia română;

g.) eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru exercitarea meseriilor, cărăușiei, comerțului și a altor ocupații pentru care legea prevede obligația de a poseda o autorizație de funcționare;

h.) eliberarea permiselor de vânătoare și pescuit;

i.) certificatele de orice fel, autorizațiile de orice fel acordate de către instituțiile de stat, eliberarea permiselor de circulație, a carnetelor de identitate tehnică a autovehiculelor, precum și pentru serviciile prestate de Arhivele statului.

Datorează taxe de timbru instituțiile, întreprinderiile, organizațiile de orice fel și populația.

Legea prevede scutiri de taxe de timbru pentru:

acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, introduse de muncitori și funcționarii în litigii, referitoare la drepturile de salariu și alte drepturi ce decurg din raporturi de muncă;

acțiunile și cererile privind plata muncii membrilor cooperativelor de producție meșteșugărească, de producție mixtă agricolă-meșteșugărească, de invalizi și de prestări de servicii;

obligațiile legale și contractuale de întreținere;

stabilirea și plata premiilor , precum și alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale;

stabilirea și plata ajutorului de șomaj, a ajutorului de integrare profesională și alocației de sprijin, a ajutorului social, a alocației de stat pentru copii, a dreptului persoanelor handicapate și a altor forme legale de protecție socială;

restituirea de către persoanele fizice și juridice a sumelor acordate de organele de asigurare cu titlu de pensii și ajutoare sociale celor accidentați în muncă;

stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri de prevenire pe nedrept.

sancționarea contravențiilor;

protecția consumatorilor când sunt prejudiciați;

amenzile de orice fel;

alte acțiuni prevăzute de lege.

Determinarea taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, Ministerul Justiției sau, de către Parchetul de pe lângă Curte Supremă de Justiție.

Taxa de timbru pentru suma contestată este de 2% din acestă sumă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel. În situția admiterii intergrale sau parțiale a contestației, taxa se reduce în mod corespunzător. Taxele de timbru se plătesc prin CEC sau prin Ordin de plată către trezorăria teritorială a fianțelor publice.

3.6. ALTE IMPOZITE ȘI TAXE INDIRECTE

În acestă categorie se includ:

majorări și penalități de întârziere pentru venituri nevărsate la termen;

taxa pentru eliberarea licenței și autorizații de funcționare.

CAPITOLUL 4.

C O N T A B I L I T A T E A I M P O Z I T E L O R

Ș I T A X E L O R I N D I R E C T E

4.1.CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

4.1.1.PRINCIPII

TVA este un impozit așezat pe valoarea adăugată realizată de întreprindere.

Din punct de vedere economic valoarea adăugată este un indicator care permite măsurarea valorii nou create de întreprindere în urma activității desfășurate.

Valoarea adăugată poate fi definită ca diferență între valoarea bunurilor șI serviciilor produse de întreprindere șI cea a serviciilor șI bunurilor utilizate pentru realizarea lor– numite consumuri intermediare.

VALOAREA ADĂUGATĂ=Producția–CONSUMURI INTERMEDIARE

Valoarea adăugată permite remunerarea factorilorde producție:

munca( salarii), stat( prin impozite, taxe vărsate la stat), creditor( prin dobânzi vărsate) și proprietarii întreprinderilor private( prin beneficii).

Din punct de vedere contabil valoarea adăugată este definită ca diferență între producția exercițiului cu marja comercială și consumurile provenite de la terți.

VALOAREA = MARJA + Producția – Consumuri provenite

ADĂUGATĂ COMERCIALĂ execițiului de la terți

Marja comercială se calculează ca diferență între vânzăriile de mărfuri și costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Producția execițiului este dată de suma între producția vândută, producția stocată șI producția imobilizată.

Consumurile provenite de la terți reprezintă ansamblul cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, cu serviciile prestate de terți inclusiv de personalul angajat din afara întreprinderii.

Din punct de vedere fiscal, TVA reprezintă un impozit pe consum, suportat de consumatorul final.În concesință, TVA are anumite reguli apecifice în care suma valorii adăugate este efectiv realizată în întreprindere, precum și modalitățile sale de calcul.

Sistemul de funcționare a TVA are bază un principiu fundamental care constă în facturarea TVA pentru bunurile livrate și serviciile prestate și diminuarea taxei aferente bunurilor sau serviciilor achiziționate sau executate în unități proprii destinate realizării de operații impozabile.Prin diferență se obține TVA datorată sau de plată, de către întreprindere , bugetului de stat.

TVA DE PLATĂ = TVA COLECTATĂ – TVA DEDUCTIBILĂ

Acest procedeu prezintă avantajul major de a permite lichidarea de o formă globală a TVA datorată lunar, considerând ansamblul vânzărilor pe de o parte și ansamblul cumpărărilor pe de altă parte, pornind direct de la datele contabile.Întreprinderea intervine ca un colector de impozit pentru stat.Ea este obligată la plata TVA pentru cumpărările efectuate și să solicite prin facturare clienților săi TVA, conform legislației.

La sfârșitul lunii întreprinderea rămâne cu un sold final creditor în contul 4423 ,, TVA de plată’’, deci se naște obligația acesteia față de stat, iar până la data de 25 a lunii următoare, unitatea trebuie să achite suma datorată. În contabilitate se va înregistra pe baza Ordinului de plată.

210000 lei 4423 = 5121 210000 lei

TVA de plată Cont curent

la bancă

În acest mecanism, clientul plătește TVA colectată iar agentul economic nu varsă decât diferența între încasările mai mari pe vânzări și deducerile pe care le achită furnizorilor pentru cumpărări.

În contabilitate normalizatorii români au creat cinci conturi sintetice de gradul II:

4426,, TVA DEDUCTIBILĂ’’ pentru intrările de bunuri achiziționate;

4427,,TVA COLECTATĂ’’ pentru livrările de bunuri, servicii prestate , intermedieri;

4423 ,, TVA DE PLATĂ’’ la sfârșitul fiecărei luni când contul 4427 ,,TVA colectată’’ este mai mare decât contul 4426 ,, TVA deductibilă’’, diferența între cele două conturi este virată în creditul contului 4423,, TVA de plată’’

ca obligație la bugetul de stat;

4424,, TVA DE RECUPERAT’’. Atunci când ,, TVA deductibilă’’ la sfârșitul fiecărei luni este mai mare decât TVA colectată pe livrări , diferența reprezintă o creanță a agentului economic înregistrată în debitul contului 4424 ,, TVA de recuperat ’’;

4428,, TVA NEEXIGIBILĂ’’ , cont bifuncțional.Soldul debitor reprezintă achiziții de bunuri fără documente sau cu plata în rate, iar soldul creditor, livrări de bunuri fără întocmirea facturilor, mărfuri achiziționate existente în stoc, dar nevândute la preț cu amânuntul.

La TVA colectată suma TVA facturată clienților depinde de aplicarea cotei procentuale a TVA asupra bazei impozabile.

TVA FACTURATĂ = BAZA IMPOZABILĂ x COTA DE TVA

Baza impozabilă cuprinde livrări de bunuri sau prestări de servicii ca sumă totală a prețului negociat între vânzător și cumpărător în contrapartidă cu livrările de bunuri sau prestările de servicii.Se includ și toate cheltuielile, taxele de orice natură în afara TVA.

BAZA IMPOZABILĂ = PREȚUL NET TOTAL FĂRĂ TVA

Sunt cuprinse în baza de impozitare ca elemente ale facturii supuse TVA:

–prețul de vânzare;

–cheltuielile accesorii la vânzare ca accize, taxe vamale pentru bunuri din import;

–cheltuielile cu recepția și punerea în funcțiune a mijloacelor fixe.

Înregistrarea în contabilitate atunci, când un client cumpără un mijloc de transport în condițiile următoare:

– prețul de vânzare 9.500.000 lei, remiza 6%;

– cheltuieli cu amenajări speciale 50.000 lei ;

– TVA 19%.

–Preț de vânzare 9.500.000 lei

–Remiza 6% 570.000 lei

–––––––

–Valoarea netă comercială 8.930.000 lei

–amenajări 50.000 lei

––––––-

–TOTAL 8.980.000 lei

–TVA 19% 1.706.200 lei

––––––-

–Total de plată 10.686.200 lei

LA CLIENT:

8.980.000 lei 2125 = 404 10.686.200 lei

Mijloace de Furnizori de

transport imobilizări

1.706.200 lei 4426

TVA

deductibilă

LA VÂNZĂTOR:

10.686.200 lei 411 = 701 8.980.000 lei

Clienți Venituri din vânz.

produselor finite

4427 1.706.200 lei

TVA colectată

41.1.1PRORATA TVA

Pentru produsele scutite de TVA în faza de ieșire , se calculează pentru deductibilitatea impozitului prorata TVA.

Ponderea operațiilor = (Livrări de produse, servicii impozabile/ Total livrări de

impozabile (K) produse, servicii) x100

TVA deductibilă din punct de

vedere fiscal, aferentă operațiilor = ( Debit cont 4426 x K)x100

impozabile

4.1.2. CAZURI PARTICULARE PRIVIND T.V.A.

4.1.2.1.REDUCERILE COMERCIALE ȘI FINANCIARE

Dacă la facturare se acordă atât reduceri comerciale cât și reduceri financiare, acestea din urmă sunt evidențiate distinct în contabilitate sub formă de sconturi.

Înregistrarea operației în contabilitatea clientului:

% = %

7.400.000 lei 371 401 8.627.500 lei

Mărfuri Furnizori

1.377.500 lei 4426 767 150.000 lei

TVA deductibilă Venituri din

sconturi obținute

Înregistrarea în contabilitatea furnizorului:

% = %

8.627.500 lei 411 707 7.400.000 lei

Clienți Venituri din

vânz. mărfurilor

150 000 lei 667 4427 1.377.500 lei

Cheltuieli privind TVA colectată

sconturile acordate

4.1.2.2.TVA PRIVIND AMBALAJELE

Există două mari tipuri de ambalaje:

a.)cele care rămân în întreprindere sub forma obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe;

b.)cele care însoțesc mărfurile vândute, divizate în două categorii:

ambalaje pierdute, vândute odată cu marfa, incluse în prețul de vânzare și supuse TVA;

ambalaje recuperabile, livrate odată cu marfa de către furnizorii clienților, considerate în consignație.

LA FURNIZOR. Ambalaje de recuperat:

1.Se vând mărfuri: 300.000 lei, TVA 19%.Odată cu marfa clientul primește 5 bucăți ambalaje la 3.000 lei bucate.

Factura

–Valoarea mărfii 300.000 lei

–TVA 19% 57.000 lei

–Ambalaje 15.000 lei

––––––

–TOTAL 372.000 lei

372.000 lei 411 = 707 300.000 lei

Clienți Venituri din vânz.

mărfurilor

4427 57.000 lei

TVA colectată

419 15.000 lei

Clienți creditori

4.1.2.3. TVA PRIVIND CHELTUIELILE DE TRANSPORT

Cheltuielile de transport constituie normal un element al prețului de vânzare și sunt supuse în același timp TVA.

Transportul poate constitui uneori o operație independentă de vânzare, dacă acesta este realizată cu mijloace proprii.

Dacă factura de la furnizor cuprinde și transportul, acesta devine o cheltuială accesorie supusă TVA.

Se livrează produse finite unui client în condițiile următoare:

– Valoarea producției finite 750.000 lei

– Cheltuielile de transport 60.000 lei

–––––––-

– Total factură 810.000 lei

– TVA 19% 153.900 lei

–––––––

963.900 lei

963.900 lei 411 = 701 810.000 lei

Clienți Venituri din vânz.

produselor finite

4427 153.900 lei

TVA colectată

4.1.2.4. TVA ÎN CAZUL RETURNĂRII MĂRFURILOR

Returnarea mărfurilor total sau parțial , datorată refuzurilor de către clienți.Din punct de vedere fiscal, la refuzurile totale sau parțiale privind cantitatea, prețul sau alte elemente din factură, suma impozabilă privind TVA va fi redusă corespunzător.

Se livrează mărfuri la clienți în valoare de 600.000 lei , TVA 19%.

La primirea mărfii clientul reclamă furnizorului 35% din valoarea mărfii ca fiind necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Înregistrările contabile la furnizor sunt:

a.) Livrări de mărfuri

714.000 lei 411 = 707 600.000 lei

Clienți Venituri din vânz.

mărfurilor

4427 114.000 lei

TVA colectată

b.)Returnarea mărfii în propoție de 35%:

600.000 lei x 35% = 210.000 lei

114.000 lei x 35% = 39.900 lei

210.000 lei 707 = 411 249.900 lei

Venituri din vânz. Clienți

mărfurilor

39.900 lei 4427

TVA colectată

4.1.2.5. COMISIOANELE ( TVA privind comisioanele)

Comisioanele sunt considerate cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii care se includ în baza de impozitare, dacă acestea nu au fost incluse în prețurile majorate.Suma comisionului intră în baza impozabilă din momentul facturării lor.

La importuri baza impozabilă este valoarea în vamă, alte taxe și accize datorate.

La livrările pentru sine baza impozabilă este costul de producție al produselor fabricate.

4.1.2.6. TVA PRIVIND LIVRĂRILE DE BUNURI ȘI SERVICII LA EXPORT ȘI IMPORT, COMERȚUL CU AMĂNUNTUL ȘI CONSIGNAȚIE

4.1.2.6.1.TVA ASUPRA LIVRĂRILOR DE BUNURI ȘI PRESTĂRILOR DE SERVICII EXPORT

Operațiunile de export de bunuri și servicii se efectuează de agenții economici cu sediul în România și sunt supuse TVA cu cota zero.

La facturarea bunurilor sau serviciilor exportate nu se calculează TVA colectată, deci nu se înscrise TVA.

TVA deductibilă aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate sau realizate în unități proprii destinate realizării exportului se reține din taxa aferentă pentru livrările la intern sau se restituie de organele fiscale la cererea agentului economic exportator.

Dacă TVA colectată > TVA deductibilă = TVA de plată

Dacă TVA colectată < TVA deductibilă = TVA de recuperate

În luna în care se fac livrări numai la export, TVA deductibilă se restituie în totalitate sub forma de TVA de recuperat. TVA colectată=zero.

TVA de recuperat = TVA deductibilă.

4.1.2.6.2. TVA PENTRU PRODUSELE DIN IMPORT

Importurile sunt supuse TVA.Din punct de vedere fiscal, baza de impunere pentru bunuri și servicii din import cuprinde valoarea în vamă, alte taxe și accize datorate, determinate de natura importului.

4.1.2.6.3. TVA ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

Comerțul cu amănuntul prezintă particularități distincte în ceea ce privește calculul TVA.

La vânzarea mărfurilor prin comerț cu amănuntul nu se mai întocmește factura, vărsarea având loc în numerar.

TVA din factură se poate calcula:

– fie pornind de la valoarea mărfii ( fără TVA);

– fie pornind de la valoarea totală a facturii.

TVA = 15,966387% x total factură

Astfel, TVA = 15,966387 x încasări în numerar.

Calculul TVA colectată din încasările în numerar se face diferit față de celelalte sectoare de activitate.

TVA colectată = încasări în numerar x 15,966387

15,966387 reprezintă coeficientul de calcul al TVA cu cota de 19% din total factură sau din încasări în numerar prin metoda sutei mărite.

4.1.2.6.4. TVA ÎN UNITĂȚILE DE CONSIGNAȚIE

Baza de impozitare este formată din contravaloarea în lei a bunurilor livrate și serviciilor prestate asupra căreia se aplică cota de 19%, suma obținută reprezentând TVA.

Pentru vânzările prin consignație baza de impozitare se determină total diferit pentru bunurile primite de la agenții economici față de bunurile primite de la populație.Avem , astfel:

Calculul TVA pentru bunurile primite de la agenții economici

Pentru bunurile predate consignațiilor , agenții economici sunt obligați să emită aviz de expediție sau factură proformă.

Calculul TVA în cadrul consignațiilor pentru bunurile primite de la populație

Baza de impozitare este formată numai din comisionul aplicat de consignație asupra valorii mărfurilor primite.

Pentru bunurile primite de la populație, de la persoanele juridice necuprinse în sfera de aplicare a TVA și de persoanele juridice scutite de plata TVA, consignațiile calculează TVA numai asupra comisionului practicat, nu și asupra valorii mărfurilor ca în cazul bunurilor primite da la agenții economici plătitori de TVA.

4.1.2.6.5. TVA AFERENTĂ IMPORTULUI DE MAȘINI ȘI UTILAJE

Importul de mașini și utilaje tehnologice destinate investițiilor productive precum și de materii prime și materiale destinate producției este supus taxei pe valoarea adăugată conform art.25 din Ordonața Guvernului nr.3/1992.

Normele metodologice ale Ministerului de Finanțe precizează în acest sens că pentru importurile de mașini , utilaje tehnologice destinate investițiilor productive precum și materii și materiale destinate producției, TVA se poate achita ulterior, pe baza de Cerere de amânare în vamă a platei TVA și se include în decontul aferent lunii în care importurile s-au realizat.

Pentru a beneficia de dreptul de deducere , pe lângă cerere importatorul trebuie să prezinte documente justificative referitoare la importul privind mașinile, utilajele, fără ca acestea să facă obiectul comercializării , cu excepția celor importate pe bază de contract de comision și să fie plătitor de TVA..

Dacă cererea este aprobată de Direcția generală a impozitelor indirecte din Ministerul Finanțelor, acesta eliberează importatorilor un certificat care se anexează în copie odată cu Declarația vamală de import și se verifică de organul vamal pe baza certificatului în original.

TVA se calculează portivit legii și se înscrie în declarația vamală fără a fi plătită la organul vamal. Importurile se vor reflecta în documente de evidență în decontul aferent lunii în care s-a efectuat vămuirea.Amânarea la plată a TVA în condițiile în care nu sunt respectate reglementările legale în acest sens determină organele Ministerului Finanțelor să anuleze certificatul de amânare în vamă a plății TVA și să calculeze majorări de întârziere.

4.1.2.6.6. TVA AFERENTĂ AVANSURILOR ACORDATE / PRIMITE

Potrivit prevederilor Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, pentru prestările de servicii, exigibilitatea TVA anticipeză faptul generator atunci când se încasează/ plătesc avansuri. În situația în care contribuabili încasează avansuri cu regularitate, organele fiscale la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de TVA pot autoriza exigibilitatea la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factură sau alt document legal aprobat.

4.2. CONTABILITATEA ALTOR IMPOZITE ȘI TAXE

INDIRECTE

4.2.1. CONTABILITATEA ACCIZELOR

Plătitorii de accize și impozit sunt agenții economici care , produc, importă, prelucrează sau comercializează produsele supuse accizelor.Plata se face în lei prin transformarea sumelor exprimate în ECU la cursul de schimb valutar, stabilit de B.N.R.

Baza impozabilă ( pentru = Prețul de livrare a bunurilor sau

produse din producția internă) Prețul de achiziție negociat între părți

Baza impozabilă ( pentru = Valoarea în vamă+taxele vamale+ alte

producția din import) taxe speciale

Baza impozabilă ( pentru bunuri = Prețul de vânzare

introduse în țară de pers. fizice încasat de deponent

și valorificate de soc.com.

Accizele sunt stabilite sub formă de cote procentuale proporționale aplicate asupra bazei de calcul diferențiate pe produse.

Înregistrarea în contabilitate a accizelor:

a.) Cheltuieli privind accizele:

371 = 446

Mărfuri Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate

b.) Achitarea accizelor odată cu înregistrarea declarației vamale:

446 = 5121

Alte impozite, taxe și Conturi curente

vărsăminte asimilate la bănci

Decontul lunar privind accizele trebuie depus de agenții economici până pe 25 a lunii următoare, aceștia fiind obligați să organizeze evidențe operative privind:

accizele la bunurile din import din țară;

accizele la bunurile rezultate din prelucrarea băuturilor alcoolice;

evidența accizelor la bunurile vândute în consignație depuse de persoane fizice.

4.2.2. CONTABILITATE TAXELOR VAMALE

Taxele vamale se aplică asupra importului, exportului și tranzitului de marfă.

Baza de calcul a taxei vamale este valoarea în vamă a bunurilor. Valoarea în vamă este detrminată în lei potrivit cursurilor comunicate de BNR, aflate în vigoare în momentul efectuării operației de taxare.

Taxale vamale la import sunt prevăzute în tariful vamal exprimat în procente și aplicate la valoarea în vamă.

Baza impozabilă = Valoarea în vamă + Cheltuielile de transport pe parcurs

extern + Cheltuielile de încărcare ,descărcare și manipulări

+ Cheltuielile de asigurare pe parcurs extern

Taxele vamale = ( Vv + Cht + Chî + Cha) înmulâite cu cota procentuală pe categorii de mărfuri.

Înregistrarea în contabilitate a taxelor vamale se face astfel:

Constituirea obligației de plată:

371 = 446

Mărfuri Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate

Virarea obligației de plată:

446 = 5121

Alte impozite, taxe și Conturi la bănci

vărsăminte asimilate în lei

Plata taxelor se face de către imporator sau de către comisionarul în vamă în contul unității care a efectuat vămuirea.

4.2.3. CONTABILITATEA TAXELOR DE TIMBRU ȘI

ÎNREGISTRARE

Taxa de timbru reprezintă plata serviciilor prestate sau a lucrărilor efectuate de instituții publice în interesul legitim al cetățenilor, pentru autentificarea de acte, eliberarea de documente.

Încasarea taxei de timbru se face prin aplicarea de timbre fiscale.

Taxe de înregistrare se percep la vânzări de imobile, la constituirea sau dizolvarea societăților de capital sau privind operațiile de vânzare – cumpărare la bursa de valori.

În funcție de obiectul operațiunii, taxele de timbru și de înregistrare pot fi fixe, aplicate pe fiecare operațiue în parte, ori proporționale sau progresive pe tranșe pentru acte evaluate în bani.

Contabilitate taxelor de timbru

a.) Obligația de plată :

635 = 446

Cheltuieli cu alte impozite Alte impozite, taxe și

taxe și vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

b.) Plata acestor taxe prin asimilarea de timbre fiscale aflate în patrimoniu:

446 = 5312

Alte impozite, taxe și Timbre fiscale și poștale

vărsăminte asimilate

Contabilitatea taxelor de înregistrare:

Taxa de înregistrare la înființarea unei societăți

Obligația de plată:

201 = 401

Cheltuieli de constituire Furnizori

Plata obligației față de furnizori:

401 = 5121

Furnizori Conturi la bănci în lei

sau 5311

Casa în lei

Amortizarea cheltuielilor de constituire:

6811 = 2801

Cheltuieli privind amortizarea Amortizarea cheltuielilor de

activelor imobilizate constituire

4.2.4. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE SPECTACOLE

Se calculează în cote procentuale asupra în casărilor din vânzarea biletelor de intrare.

Se înregistrează în contabiliate în felul următor:

635 = 446

Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite , taxe și

taxe și vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

Achitarea obligației către consiliul local:

446 = 5121

Alte impozite, taxe și Conturi la bănci în lei

vărsăminte asimilate

sau 5311

Casa în lei

CAPITOLUL 5.

METODOLOGIA PRIVIND CONTROLUL FISCAL AL IMPOZITELOR INDIRECTE

5.1.CONTROL FISCAL

5.1.1. CONCEPTUL DE CONTROL FISCAL, CONTRIBUABIL ȘI

INSPECTOR FISCAL

Prin control fiscal, se înțelege ansamblul activităților destinate a asigura respectarea obligațiilor de declarare și calculare corectă, precum și de plată la termenele legale a impozitelor, taxelor și altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale, denumite în general obligații fiscale.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice, române și străine, care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.

Controlul fiscal se organizează și funcționează la nivelul Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București, potrivit componentelor teritoriale și se exercită de către personalul cu atribuții de control din cadru Direcției de impozite și taxe și din unitățiile subordonate , care se numesc inspectori fiscali.Obiectivul principal al activității de control fiscal îl constituie obținere tuturor informațiilor necesare verificării modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

Controlul fiscal cuprinde controlul declarațiilor depuse de contribuabili, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor și taxelor, cât și controlul altor documente utilizate pentru stabilirea impozitelor și taxelor, cât și controlul altor documente depuse de contribuabili în scopul obținerii unor deduceri, restituiri sau rambursări.

Contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titluri de creanță fiscală.Când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere , contribuabilii răspund de calcularea corectă a obligațiilor fiscale, în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activități desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.

În vederea controlului modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul să solicite de la contribuabili orice informații, explicații sau justificări în legătură cu declarațiile sau orice alte documente depuse de către aceștia.

Controlul fiscal se programează, organizează și conduce în timpul programului normal de lucru al contribuabilului și , pe cât posibil, fără perturbarea activității pe care acesta o desfășoară în mod obișnuit.În toate cazurile, indiferent dacă contribuabuabilul a fost sau nu înștiințat în prealabil asupra vizitei de control, inspectorul fiscal are obligația de a prezenta acestuia sau persoanei autorizate să-l reprezinte, documentele care atestă identitatea și calitate sa oficială. precum și de a face cunoscute încă de la început obiectivele controlului.

Informațiile referitoare la contribuabili pot fi transmise numai în următoarele situații:

–altor autorități cu atribuții fiscale, în scopul îndeplinirii unor obligații care decurg din aplicarea unor legi fiscale;

–unei autorități din domeniul muncii și protecției sociale, care face plăți de asigurări sociale sau plăți similare;

–autorităților fiscale ale altei țări, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;

–autorităților juridice competente potrivit legii;

–oficialilor guvernamentali în scopul utilizării informației la elaborarea statisticilor sau sau altor scopuri analitice, atâta vreme cât acesta nu identifică în mod nominal contribuabilii;

–altei persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.

5.1.2. PROCEDEE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CONTROL FISCAL

Sistemul fiscal reprezintă modul de cercetare și acțiune, procedeele și modalitățiile de investigare în vederea prevenirii, constatării și înlăturării cazurilor de sustragere de la calcularea , evidența și plata impozitelor și taxelor cuvenite statului.

Aparatul fiscal, ca parte componentă a sistemului fiscal , își realizează funcțiile de dimensionare, așezare, urmărire și încasare a impozitelor și taxelor, prin controlul fiscal.Felul cum este organizat controlul fiscal, procedeele tehnicile și modalitățiile aplicate diferă de la un sistem la altul , de la o etapă la alta de evoluție a economiei de piață, în funție de politicile financiare și fiscale.

Controlul fiscal, indiferent de cine este realizat, presupune respectarea unor reguli unitare de acțiune ș adoptarea unor procedee, tehnici și modalități sau instrumente de control specifice, care rămân general valabile.

a.) Din punct de vedere al scopului pentru care este efectuat, controlul fiscal poate fi:

–informativ care are un caracter educativ, având drept scop informarea agenților economici nou înregistrați asupra drepturilor și, mai ales, a obligațiilor fiscale ce le revin;

–de rutină, care are scopul de a menține legătura cu contibuabili și urmărirea modului de respectare a obligațiilor de înregistrare ca plătitori de impozite și taxe și de respectare a obligațiilor fiscale.

b.) Din punct de vedere al sferei de cuprindere a impozitelor și taxelor, controlul fiscal poate fi:

–general , atunci când sunt cuprinse în verificare toate impozitele și taxele datorate de contribuabil.

–parțial, când se efectuează controlul anumitor categorii de impozite și taxe.

c.) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal, controlul fiscal poate fi:

–complet, când sunt controlate toate operațiunile, documentele și evidențele care stau la baza calculării și urmăririi unui impozit;

–selectiv, când sunt controlate numai anumite operațiuni, documente sau perioade cu privire la calculul și evidența unui impozit.

d.) Din punct de vedere al cunoașterii relațiilor unor operațiuni ce nasc obligații față de stat, controlul fiscal poate fi:

–documentar, când inspectorul fiscal examinează forma și conținutul evidențelor, pentru stabilirea relațiilor și legalității operațiunilor, pe baza documentelor prezentate de contribuabil.

–faptic, atunci când se controlează existența și micșorarea mijloacelor materiale și bănești și modul cum acestea sunt reflectate în documente, pentru a cunoaște sinceritatea contribuabilului în întocmirea evidențelor și declarațiilor sale.

5.1.3. MODALITĂȚI DE EFECTUARE ȘI FINALIZAREA A CONTROLULUI FISCAL

Controulul fiscal se poate efectua asupra declarațiilor șI celoralate acte depuse de contribuabili în scopul obținerii unor deduceri, restituirir, rambursări sau în alte scopuri, fără deplasarea inspectorului la sediul, sau la domiciliul acestuia. În acest caz, inspectorul poate solicita contribuabilului orice informație, justificare sau clarificare referitoare la declarațiile sau documentele depuse, printr-o scrisoare sau prin convocarea acestuia la sediul inității fiscale. În cazul în care contribuabilul nu dă curs solicitărilor menționate , acesta se programează pentru efectuarea unui control la sediu.

Controlul fiscal la sediu sau la domiciliul contribuabilului se desfășoară în principal, pe baza înregistrărilor șI evidențelor contabile pentru contribuabili care , potrivit legii, sunt obligați să ține astfel deevidențe a documentelor primare, care au stat la baza acestor înregistrări sau pe baza documentelor legale sau a constatărilor faptice privind deținerea bunurilir sau desfășurarea de activități supuse impozitării.

Durata maximă a unei acțiuni de control la sediul său , după caz, la locuința contribuabilului, este de 3 luni, indiferent de perioada de activitate supusă controlului.

Controlul fiscal al modului de ăndeplinire a obligațiilor fiscale de către contribuabili într-o perioadă de timp se efectuează o singură dată.Un control fiscal șI vizând aceeași perioadă, nu este permis, indiferent de autoritatea care urmărește efectuarea celui de – al doilea control.

Rezultatele controlului fiscal se consemnează în mod obligatoriu, de către organalu fiscal în documentul denumit ,, Proces verbal de verificare’’ , semnat de organul de control și contribuabil.

Procesul verbal de verificar cuprinde modul de desfășurare a controlului, deficiențele constatate, cu identificarea dispozițiilor legale încălcate , precum șI măsuriel întreprinse pe parcursul desfășurării controlului sau care urmează a fi luate în continuare pentru remedierea deficiențelor constatate.

Procesul -verbal de verififcare aprobat de conducătorul unității fiscale din care face parte inspectorul care a efectuat controlul, constituie titlul executoriu șI urmează regimul juridic al acestuia.

Dispozițiile consemnate în procesul verbal de verificare se aduc la îndeplinire de către contribuabil, în termen de 7 zile de la comunicarea rezultatului controlului, în caz contrar urmând să fie îndeplinite prin aplicarea măsurilor de executare silită, porivit legii.

În cazul în care dispozițiile procesului verbal de verificare se referă la stabilirea unor diferențe de impozite șI taxe sau la cuantumul majorării de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, cererile de revizuire sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată.

Inspectorul fiscal poate proceda la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale ale contribuabililor, în următoarele situații:

– nedepunerea declarației fiscale de către contribuabil, la termenele prevăzute de lege;

– nefurnizarea de către contribuabil a informațiilor, justificărilor și clarificărilor solicitate de către organul fiscal, în vederea determinării corecte a obligațiilor fiscale și nefiscale;

–opoziția contribuabilului la exercitarea controlului fiscal;

–absența din țară a contribuabilului.

Inspectorul fiscal, în cazul în care, în urma controlului aupra declarațiilor depuse de contribuabil, consideră că stabilirea obligațiilor fiscale nu a fost făcută conform legii, poate să procedeze la un nou calcul al acestora. Contribuabilului îi revine sarcina de dovedi în situația de mai sus, că obligațiile fiscale stabilite de către inspectorul fiscal nu sunt reale.

Prevederile privind controlul fiscal se aplică șI controlului efectuat de către alte organe care, potrivit legii, au atribuții de control fiscal, precum șI controlului efectuat de inspectorii fiscali, în baza atribuțiilor prevăzute de lege asupra altor obligații ale persoanelor fizice sau juridice, române sau străine.

5.2. CONTROLUL FISCAL AL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Controlul fiscal privind TVA se poate realiza în mai multe situații, în conformitate cu situația în care se află contribuabilul la un moment dat. Controlul fiscal privind TVA se poate realiza în următoarele situații:

-nedepunerea Decontului privind TVA de către contribuabil la termenele prevăzute de lege;

-neîntocmirea corectă a Decontului privind TVA depus la sediul Direcției Finanțelor Publice;

-calcularea incorectă a TVA -lui colectat;

-neplata în termen , sau deloc a TVA -lui de plată către bugetul de stat;

-în cazu rambursării de TVA .

Documentația necesară în vederea verificării , analizării și aprobării diferenței de taxă pe valoarea adăugată va cuprinde:

–contractul de societate sau statutul societății, din care să rezulte că operațiunile realizate de contribuabili se încadrează în obiectul de activitate;

–jurnalele de vânzare , respectiv de cumpărare, în care sunt înregistrate operațiunile pentru care se solicită rambursarea;

–facturi fiscale și alte documente specifice , aprobate conform legii, legal întocmite, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă sau colectată;

–documente de plată a contaravalorii bunurilor sau serviciilor înscrise în documentele din care rezultă taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

–declarațiile vamale de import înregistrate la organul vamal sau actul constatator emis de acesta, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

–documentele de plată a taxei pe valoarea adăugată înscrise în declara;ia vamală de import sau în catul constatator;

–copia de pe dertificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorilor sau presatorilor, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, pentru care valoarea taxei pe valoarea adăugată înscrisă într-o factură fiscală este mai mare de 20 milioane lei;

–documentele care atestă efectuarea exportului de bunuri , livrarea de carburanți și /sau prestarea de servicii.

În cazul nostru documentele care testă exportul vor fi:

factura externă sau , copia după factura externă;

declarația vamală de export, vizată de organele vamale;

documentul care atestă efectuare transportului internațional;

dovada încasării contravalorii în valută a bunurilor exportate.

Organele fiscale teritoriale verifică determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată colectate, precum și cele deductibile , prin verificarea documentelor justificative, și urmăresc în acelși timp și corectitudinea cotelor de taxă pe valoarea adăugată practicate

Cu ocazia verificării, contribuabilii sunt obligați să justifice că bunurile sau prestările de servicii achizi;ionate sunt destinate nevoilor firmei și sunt proprietatea acesteia.

Contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată beneficiază de rambursarea efectivă a taxei pe valoarea adăugată numai pentru suma aferentă facturilor plătite, total sau parțial, furnizorilor de bunuri și / sau prestatorilor de servicii, din care rezultă taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

5.3. CONTROLUL FISCAL PRIVIND ALTE IMPOZITE ȘI TAXE INDIRECTE

Controlul fiscal se realizază atunci când :

sunt semnalate anumite nereguli în calcularea corectă a impozitelor șI taxelor indirecte șI vărsarea acestora către bugetul de stat;

se constate contravenții privind taxele șI impozitele indirecte;

contribuabilii s-au sustras de la depunerea unor declarații fiscale la organul fiscal;

agenții economici au sustras anumite bunuri de la taxa vamală,

contribuabilii nu au plătit în timp și la termen anumite taxe de timbru.

CAPITOLUL 6.

STUDIU DE CAZ

6.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

Societatea comercială SIBAC S.A. cu sediul in Sighișoara strada Târnavei nr:2 , cu codul fiscal R1224748 și J-26-105/1991 , are ca activitate de baza producția de țesături bumbac și tip bumbac ,uni sau carouri , are lațimea de lucru cuprins între 0,9-1,6 m.

Societatea comercială a fost înființată ca întreprindere mică în 1874 , iar forma actuală a fost realizată în 1968.

Societatea are un număr de 280 de muncitori , din care personal tesa 24 , programul de lucru este în trei schimburi în afara sectorului de întreținere și reparații.

Secțiile de baza sunt următoarele:

–PREPARAȚIE:-unde se pregatește materia primă , adică firele necesare sectorului țesătorie , care cuprind următoarele ateliere:

–canetat

–bobinat tare ,moale

–urzit

–încleiat

–nevedit

–VOPSITORIE:-în această secție se vopsesc firele atât ca bobine , cât și urzeala . Ea cuprinde următoarele ateliere:

–vopsit fire subpresiune, urzeală și bobine

–vopsit în foaie ,pe jigare

–uscătorie

–atelierul de preparat coloranți

–ȚESĂTORIE:-se împarte în două și anume:-țesătorie veche și țesătorie nouă:

-țesătoria veche cuprinde 38 de războaie de țesut tip Oficine Galilloe și Imatex , cu care se pot produce țesături de 90 cm care au prevăzut un sistem de rațiere, care permite folosirea a 18 culori.

-țesătoria noua care cuprind 132 de războaie STB-220-4 , rusești sub licență elvețiană cu care se pot obține țesături de 0,90-1,60 m , cu o gamă largă de nuanțe și cu care se obține de odată două suluri de marfă.

–FINISAJ:-secție unde țesăturile obținute din secția țesătorie se finisează , adică de fire în plus, de defecte , se egalizează țesătura și se termifixează dupa care se ambalează pentru a se preda la magazia de finite.Ea cuprinde următoarele sectoare:

–metrat

–control crud

–samforizat

–egalizat și termofixat

–metrat final

–rolat dubalt

–C.T.C.

–ambalat

–magazie finite intermediară

– ATELIER PROPRIU DE CONFECȚII :-

Se confecționează cămăși și bluze din țesături bumbac și tip bumbac de tipuri și dimensiuni diferite , într-un proces tehnologic complect și anume:

–croi

–debitat

–confecționat

–finisat

–ambalat

Societatea comercială mai are următoarele servicii:

–serviciul mecano-energetic , care cuprinde următoarele sectoare:

–atelier mecanic

–atelier electric

–atelier instalații

–centrala termică

–gospodaria de apă

–magazii:

–magazia de materii prime

–magazie de coloranți și chimicale

–magazie de piese de schimb și diverse materiale

–laboratoare:

–laborator chimic , unde se încearcă țesăturile din punct de vedere chimic ,se fac rețete de vopsele și chimicale ,se fac recepții de vopsele și chimicale.

–laborator fizic, unde se încearcă caracteristicile firelor primite , adică recepția firelor sau rezistența lor în procesul tehnologic , atât a firelor cât și a țesăturilor.

Societatea mai are unele sectoare anexe cum sunt:

–grupuri sociale, corpul administrativ și de intrare , vestiare , stație de preepurare a apelor uzate.

Societatea comercială SIBAC produce țesături în medie 150 mii metri liniari pe luna.Principalii clienți la care trimitem marfă sunt:

-firmele germane SCHULZ, ALLEMAYER, BRODINGS, RODIGER.Țesăturile realizate sunt trimise -unele -la fabrici de confecții din țară pentru prelucrare cum ar fi:

-S.C.Târnava , Sporul , Prestarea, precum și la alte firme particulare în Dumbrăveni , Codlea , Târnăveni și în atelier propriu de confecții.

Principalii furnizori de materii prime și materiale sunt:-Colorom Codlea ,filaturi de bumbac din mai multe localități din țară (Ciznădie, București,Oaș, etc.) , chimicale din diverse fabrici chimice din țară-București, Săvinești, Onești, Brașov, Timișoara etc.-și multe din import mai ales coloranți și relativ mai puțin de fire.

Furnizorii principali trimit materia primă și materialele în cadrul societății noastre conform comenziilor depuse de societate în urma cerințelor firmelor de confecții sau de export direct.Materialele sosesc în societate la magaziile destinate acestora , unde se fac recepții:

–MATERIE PRIMA:-fire de bumbac, ele sosesc în diferite lăzi lemn de diverse forme sau în folie .Ele sunt recepționate în laboratorul fizic de oameni specializați în acest sens unde se determină carcteristiciile fizice ale firelor conform normelor și normativelor în vigoare. Firele folosite mai frecvent în cadrul societății sunt fire de bumbac de 10,de 20 ,de 34, de 40 și de 50 , iar firele de amestec bumbac cu celofibra în proporții diferite sunt la fel ca și primul caz sau poate să fie răsucite.La laborator sunt mostre de fire cu care se compara aceste fire care se recepționează și din punct de vedere al uniformitații și a compoziție chimice.Firele care corespund normelor sunt recepționate ,iar cele care sunt cu defecte și nu corespund normelor stabilite se trec în custodie și cere un delegat din partea societățiilor producătoare pentru clarificarea situației.

–coloranții și chimicalele, folosite în cadrul societății sunt diverse și se comand în funcție de cerințele comenziilor de țesături.Avem în jur de 164 de nuanțe folosite pentru care în general au fost aduse circa 30 de coloranți principali.Pentru buna desfășurare a proceselor de producție în secțiile preparație , vopsitorie , finisaj, se folosesc diverse materiale auxiliare și chimicale pentru intărirea firelor folosite , activarea sau fixarea coloranțiilor în vopsitorie sau curățirea ,fixarea ,și regularizarea produsului finit în finisaj.

Acestea se recepționează de oameni specializați în laboratorul chimic în colaborare cu specialiști din secțiile de producție care compara materialele aduse cu normele și stasurile existente.Cele bune sunt recepționate iar cele cu probleme se trec în custodie și se cere delegatul producător.

–MATERIALE:-într-o societate productivă în afara materiilor prime se folosesc multe materiale necesare bunului mers al producției , sectorului administrativ , auxiliar și TESA, materiale care intră în magazia de materiale și sunt recepționate de diverși specialiști din diverse domenii de folosință, cum ar fi de mecano-energetic, sau administrativ, etc.

–PIESE DE SCHIMB:-pentru asigurarea bunului mers al producției și al utilajelor se comandă periodic în funcție de necesități , piese de schimb și acesori de uzura mai mare de la diverși producători. Modul de aprovizionare a acestora și modul de depistare de uzura mai mare ajută la eliminarea staționăriilor utilajelor. Acestea se recepționează tot de specialiștii din sectorul mecano-energetic și întreținere în conformitate cu documentația tehnica existenta.În caz de nereguli constatate se apelează la producătorii acestora.

6.2. ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR

CU PRIVIRE LA T.V.A.

6.2.1. T.V.A. LA CUMPĂRARE – TVA DEDUCTIBILĂ

– S-au cumpărat materiale auxiliare, adică rulmenți de tipul :RHNA 253216 URB, RHNA 202614 URB, RHNA 152012 URB;în total 2975 bucăți , de al societatea S.C. RULMENTUL S.A. BRAȘOV în data de 10.03.2002

% = 401 15.308.847 lei

300 12.864.578 lei

4426 2.444.269 lei

– S-au cumpărat materii prime, adică:Fir 100% bbc 14/1 urz bob, Fir 100% bbc 34/1 urz bob, Fir 100% bbc 50/1 urz bob, Fir 50%Pe+Bbc 50/2 urz bob; de la S.C. FILROM S.A. BUCUREȘTI în data de 15.03.2002

% = 401 1.337.814.186 lei

300 1.124.213.602 lei

4426 213.600.584 lei

– Se înregistrează factura primită de la ROM TELECOM S.A. în data de 20.03.2002 , privind plata abonamentelor de telefoane.

% = 401 13.219.406 lei

626 11.108.745 lei

4426 2.110.661 lei

– S- a furnizat apă de către S.C. APĂ TERMIC TRANSPORT S.A. SIGHIȘOARA; pe luna anterioară .

% = 401 3.013.217 lei

605 2.532.115 lei

4426 481.102 lei

– S-a furnizat energie electrică de către CONEL S.C. ELECTRICA S.A. -SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE TG-MUREȘ, 31.03.2002

% = 401 52.890.4740 lei

605 44.445.776 lei

4426 8.444.698 lei

– S-a plătit taxă lunară pentru pompieri conform contractului încheiat pentru intervenții în caz de incendiu

2.500.000 lei 446 = 401 2.500.000 lei

– S-a cumpărat piese de schimb de la persoane fizice neplătitore de TVA.

5.000.047 lei 300 = 401 5.000.047 lei

5.520.000 lei 300 = 401 5.520.000 lei

6.2.2.TVA LA VÂNZARE – TVA COLECTATĂ

–S-a vândut marfă fabricii de confecții S.C. TÂRNAVA S.A. din SIGHIȘOARA, conform contactului încheiat, la articolul ,, Aluna’’, înregistrarea contabilă va fi:

411 = % 38.622.878 lei

701 32.456.200 lei

4427 6.166.678 lei

– S- a vândut la fabrica de confecții din Dumbrăveni conform contractlui încheiat, la articolul ,, Nicoleta CH 3202/1’’ , înregistrarea contabilă va fi :

411 = % 66.932.266 lei

701 56.245.600 lei

4427 10.686.666 lei

– S-a vîndut la fabrica de confecții din Oradea articolul ,,COLL’’, înregistrarea contabilă va fi:

411 = % 100.297.524 lei

701 84.283.634 lei

4427 16.013.890 lei

–S-a vândut la export la firma SOHL & SOHLKE K.G.din Germania, localitatea Bremen, material de cămăși ,,Livia’’ scămoșate lățimea 90 cm, ambalate câte 40 m liniari într-un pachet.

901.446.246 lei 411 = 701 901.446.246 lei

– S-a vândut fabricii de confecții din Baia Mare , material ,,Andrei 6/0389/4’’ pentru hăinuțe de copii sub un an, luate ca început de comercializare pentru testarea pieței.

2.891.000 lei 411 = 701 2.891.000 lei

6.2.3.ÎNCHIDEREA TVA LA SFÂRȘITUL LUNII

Total 4426=227.079.330 lei

La verificarea ulterioară predării decontului anterior, cu termen în afara posibilității modificării decontului, s-a constat o diferență de 136515 la contul 4427 ,,TVA colectată’’, care a fost trecut în Decontul privind TVA la regularizări.Astfel total TVA colectată va fi:

Total 4427= 32.867.234 lei +136.515 lei=33.003.749 lei

Deci înregistrarea contabilă va următoarea:

33.003.749 lei 4427 = 4426 33.003.749 lei

194.075.581 lei 4424 = 4426 194.075.581 lei

S-a întocmit Decontul privind taxa pe valoarea adăugată conform datelor contabile ce reies din JURNALUL DE VÂNZĂRI și JURNAL DE CUMPĂRĂRI.

L-a poziția 6 se face totalul atât pentru valoarea fără TVA a vânzăriilor în țară care este de 1.077.322.680 lei, cât și a taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzăriilor în țară 33.003.749 lei.

Totalul valorii aferentă cumpărărilor pentru nevoile agentului economic fără TVA se găsește la poziția 15 și este de 1.206.185.553 lei, unde se adună poziția (8+9+12+13).Totalul de TVA se regăsește la poziția 14șI este în valoare de 227.079.330 lei.

Societatea comercială SIBAC S.A. are în luna Martie TVA de rambursat, în valoare de 194.075.581 lei,deoarece 4426 ,, TVA deductibilă’’ este mai mare decât 4427 ,, TVA colectată’’.

Din actele contabile și din decont rezultă că, în luna precedentă, societatea a avut de rambursat TVA în valoare de 149.516.805 lei care se găsește la poziția 18 a decontului.

De asemenea din poziția a 20-a a decontului rezultă că s-a aprobat rambursarea sau compensarea în luna de raportare în valoare de 79.314.300 lei.

Tot din decont reiese, mai exact din poziția 22 , că în cursul lunii raportate, a fost compensată TVA în valoare de 14.239.455 lei.

Adunând toate pozițiile amintite mai sus, ajungem la faptul că după primele trei luni ale anului 2002 societate comercială SIBAC S.A. are TVA RĂMASĂ DE RAMBURSAT în valoare de 250.083.631 lei ceea ce reiese din poziția 26 a decontului.

6.2.4. RAMBURSAREA TVA

Având după primele trei luni ale anului TVA de rambursat

Societatea a întocmit o CERERE DE RAMBURSARE, în care s-a trecut:

–codul fiscal al societății comerciale;

–denumirea agentului economic;

– adresa societății;

–suma solicitată de rambursat;

–număr de cont al agentului economic și numele băncii, în care se cere trecerea sumei de rambursat.

Cerea de rambursare are și o parte rezervată organului fiscal, în care se menționeză :

–suma care se aprobă pentru rambursare;

–suma care nu se aprobă pentru rambursare ;

–suma care rămâne de raportat în decontul lunii următoare;

–nume inspectorului care aprobă rambursarea.

Rambursarea diferenței de taxă pe valoarea adăugată, rămasă după compensarea realizată , se efectuează în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza documentației și a verificăriilor efectuate de organele fiscale teritoriale.

Rambursarea se efectuează pentru contribuabili din ale căror deconturi lunare depuse la organul fiscal teritorial rezultă taxa de rambursat timp de 3 luni consecutive.

Rambursarea se efectuează lunar pentru contribuabili care realizează:

–operațiuni de export;

–unități productive noi, până la punerea în funcțiune;

–operațiuni de import-export și care au primit diferențe de rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale.

La S.C. SIBAC S.A. taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare este aferentă operațiunilor de export efectuate în luna martie 2002.

Documentația necesară în vederea verificării , analizării și aprobării diferenței de taxă pe valoarea adăugată va cuprinde:

–contractul de societate sau statutul societății, din care să rezulte că operațiunile realizate de contribuabili se încadrează în obiectul de activitate;

–jurnalele de vânzare , respectiv de cumpărare, în care sunt înregistrate operațiunile pentru care se solicită rambursarea;

–facturi fiscale și alte documente specifice , aprobate conform legii, legal întocmite, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă sau colectată;

–documente de plată a contaravalorii bunurilor sau serviciilor înscrise în documentele din care rezultă taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

–declarațiile vamale de import înregistrate la organul vamal sau actul constatator emis de acesta, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

–documentele de plată a taxei pe valoarea adăugată înscrise în declara;ia vamală de import sau în catul constatator;

–copia de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorilor sau presatorilor, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, pentru care valoarea taxei pe valoarea adăugată înscrisă într-o factură fiscală este mai mare de 20 milioane lei;

–documentele care atestă efectuarea exportului de bunuri , livrarea de carburanți și /sau prestarea de servicii.

În cazul nostru documentele care testă exportul vor fi:

factura externă sau , copia după factura externă;

declarația vamală de export, vizată de organele vamale;

documentul care atestă efectuare transportului internațional;

dovada încasării contravalorii în valută a bunurilor exportate.

Organele fiscale teritoriale verifică determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată colectate, precum și cele deductibile , prin verificarea documentelor justificative, și urmăresc în acelși timp și corectitudinea cotelor de taxă pe valoarea adăugată practicate.

Cu ocazia verificării, contribuabilii sunt obligați să justifice că bunurile sau prestările de servicii achizi;ionate sunt destinate nevoilor firmei și sunt proprietatea acesteia.

Contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată beneficiază de rambursarea efectivă a taxei pe valoarea adăugată numai pentru suma aferentă facturilor plătite, total sau parțial, furnizorilor de bunuri și / sau prestatorilor de servicii, din care rezultă taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

În vederea soluționării cererii de rambursare a S.C. SIBAC S.A., cei doi reprezentanți ai Aministrației Financiare și Trezoreriei Sighișoara – Serviciul Control Fiscal s-au deplasat la sediul societății , verificarea desfășurându-se în perioada 18.05 -19.05.2002 .

Inspectorii au verificat toate documentele justificative supuse controlului și au constata nereguli adică:

Societatea nu a achitat în totalitate facturile furnizorilor din care rezultă taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare și nu a încasat contravaloarea mărfii în valută în suma de 48.857.275 lei, TVA aferentă 9.282.882 lei.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor neachitate rezultată din urma controlului este de 22.849.631 lei.

Potrivit prevederilor art.5 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.565/2000 contribuabilul beneficiază de rambursarea TVA aferentă facturilor plătite , adică a sumei de 217.915.951 lei.

Acesta rezultă din diferența dintre TVA rămasă de rambursat 250.083.631 lei – 32.132.513 lei(22.849.631 + 9.282.882 ) TVA aferentă facturilor neachitate și neîncasate.

Suma de 32.132.513 lei se va trece la suma de reportat în decontul lunii următoare.

Inspectorii au întocmit un referat și o notă de control în trei exemplare , una fiind returnată la societatea controlată pentru a lua măsuri pentru ajustarea neajunsurilor.

6.3. ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR

PRIVIND TAXELE VAMALE

– Societatea plătește taxa vamală pentru materiile prime imporate din Germania de la firma SOHL & SOHLKE K.G. din Bremen.

1.669.446 lei 446 = 401 1.669.446 lei

1.669.446 lei 635 = 446 1.669.446 lei

Taxa vamală s-a plătit în termen prin ordin de plată nr.7 și 8.

1.634.819 lei 401 = 5121 1.634.819 lei

24.627 lei 401 = 5121 24.627 lei

Societatea plătește taxe vamale pentru materiale auxiliare, importate din Autria, de la societatea Dy Star Bancolor Farben Gmbh, din Viena.

20.399.308 lei 446 = 401 20.399.308 lei

20.399.308 lei 635 = 446 20.399.308 lei

Taxele vamale s-a plătit la termen prin ordinele de plată nr.142 și 143.

20.264.634 lei 401 = 5121 20.264.634 lei

134.676 lei 401 = 5121 134.676 lei

Contravențiile vamale se aplică în situația constatării de către organele împuternicite a înscrierii în declarațiile vamale a unor date nesincere, caz în care amenda este de 50% din valoarea în vamă a mărfurilor aflate în acest regim. În cazul sustragerii mărfurilor de la vămuire, amenda este egală cu 100% din valoarea mărfurilor, dublată de măsura confiscării.Măsuri similare sunt aplicabile și pentru fapta de încărcare sau descărcare de mărfuri în sau din vase fără permis vamal.

Contestațiile de taxare se soluționează, în primă instanță, de conducerea organului vamal teritorial și de Direcția Generală a Vămilor, în ultimă instanță. Plângeriile împotriva acestor soluții date de organele administației de stat se adresează organelor judecătorești.

Societatea S.C. SIBAC S.A a plătit toate taxele vamale la timp, a declarat date reale în declarațiile vamale și a prezentata mărfurile la vămuire, deci nu atrebuit să plătescă nici un fel de amendă.

6.4.ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR

PRIVIND TAXELE DE TIMBRU

Societatea a avut câteva procese înaintate pentru care trebuia să plătească taxe de timbru la predarea actelor la tribunal , pentru procesul cu Firmol TG-MUREȘ, în cadrul lunii mai, conform chitanței 0693516 seria DJ, cu suma de 300.000 lei

300.000 lei 446 = 401 300.000 lei

300.000 lei 635 = 446 300.000 lei

De asemenea tot în luna mai, s-a plătit suma de 250.000 lei taxă de proces înaintata către S.C. COMSIG S.A., cu chitanța 0693591 seria DJ.

250.000 lei 446 = 401 250.000 lei

250.000 lei 635 = 446 250.000 lei

Proces cu un fost angajat al societății, la predarea actelor la tribunal s-a plătit 60.000 cu chitanța 4893016 seria TS, în data de 12.05.2002.

60.000 lei 446 = 401 60.000 lei

60.000 lei 635 = 446 60.000 lei

Pentru a clarifica situația pământului societatea a cerut de la Primărie ( din Arhivă) actul de cedare a terenului aferent construcției nou executate în anul 1989.Pentru aceasta societatea a plătit suma de 350.000 lei cu chitanța nr.0978750 .

350.000 lei 446 = 401 350.000 lei

350.000 lei 634 = 446 350.000 lei

Determinarea taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, Ministerul Justiției sau, de către Parchetul de pe lângă Curte Supremă de Justiție.

Taxa de timbru pentru suma contestată este de 2% din acestă sumă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel. În situția admiterii intergrale sau parțiale a contestației, taxa se reduce în mod corespunzător. Taxele de timbru se plătesc prin CEC sau prin Ordin de plată către trezorăria teritorială a finanțelor publice.

MINISTERUL FINANȚELOR SE APROBĂ

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE –––––––

ȘI CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT MUREȘ DIRECTOR,

ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ ȘI TREZORERIA

S I G H I Ș O A R A ec.Radu Ungureanu

– SERVICIUL CONTROL FINANCIAR –

NR.42592/23.05.2002

R E F E R A T

––––––––

S.C. SIBAC S.A. cu sediul în Sighișoara , str.Târnavei nr.2, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J 26 -105-1991, având codul fiscal R 1224847, contul bancar 2511.1 -13.1/ROL deschis la B.C.R. Sighișoara, cu ocazia verificării cerării de rambursare a TVA, propunem aprobarea rambursării sumei de 217.951.118 lei.

Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursarea este aferentă operațiunilor de export efectuate în luna martie 2002, astfel că contribuabilul se încadrează în prevederile art.23 alin.3 lit.a din Ordonanța Guvernului nr.17/2002 și beneficiază de rambursare lunară.

Agentul economic este plătitor de TVA din data de 01.07.1993 conform cererii de luare în evidență ca plătitor de TVA nr.1054/292 eliberată de D.G.F.P.C.F.S. Mureș.

Din documentele de TVA verificate în conformitate cu prevederile LEGI nr.345/2002 rezultă realitatea și legalitatea sumei propuse spre aprobare la rambursare.

Din suma propusă la rambursare se va compensa suma de 10.398.653 lei reprezentând impozit pe venit aferent lunii aprilie 2002.

Diferența de 207.552.465 lei rămasă în urma efectuării compensării se va vira în contul bancar nr.2511.1 – 13.1/ROL deschis la B.C.R. Sighișoara.

ȘEF SERVICIU CONTROL FINANCIAR ÎNTOCMIT

ec.Bălgărădean Marian Insp.Nicola Maria

MINISTERUL FINANȚELOR

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE

ȘI CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT MUREȘ

ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ ȘI TREZORERIA

S I G H I Ș O A R A

– SERVICIUL CONTROL FINANCIAR –

Nr.42591/23.05.2002

PROCES VERBAL

––––––––––––-

Subsemnații Nicola Maria, inspector și ec. Bradea P.Emanuel inspector de specialitate în cadrul Administrației Financiare și Trezoreria Sighișoara – Serviciul Control Fiscal, posesori ai legitimațiilor de serviciu nr.59/1999 și 51/1997, în baza legilor fiscale și a cererii de rambursare a TVA înregistrată sub nr.16830/1/170 din 24.04.2002, am efectuat verificarea exactității și legalității sumei de 250.083.631 lei solicitată la rambursare.

Perioada supusă controlului este de 10.03. – 31.03.2002, verificarea desfășurându-se în periada 18.05 – 19.05.2002.

Controlul s-a desfășurat la S.C. SIBAC S.A., cu sediul în Sighișoara, str.Târnavei nr.2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J 26-105-1991, având codul fiscal R1224847.

Societatea comercială SIBAC S.A. este societate pe acțiuni.

Activitatea desfățurată este producția de țesături, având cod CAEN 172.

Cifra de afaceri înregistrată de societate, conform bilanțului contabil la 31 decembrie 2001 este de 11.998.987 mii lei.

Capitalul social subscris și vărsat este de 6.166.475 mii lei.

Conducerea activității contribuabilului, în timpul desfășurarii controlului este asigurat de ing.Neustadter Maria în calitate de director general, iar de conducerea evidenței contabile răspunde Borcea Lenuța în calitate de contabil șef.Pe timpul controlului, contribuabilul a desemnat să-l reprezinte pe Borecea Lenuța.

Agentul economic are deschise următoarele conturi bancare:

–2511.1. – 13.1/ROL deschis la B.C.R. Sighișoara;

–251100886600212 deschis la B.R.D. Sighișoara;

–2511000044500281 deschis la Banca Română de ,, Scont’’ S.A.Sighișoara.

Principalii clienți ai agentului economic verificat sunt:

– SOHL & SOHLKE Germania;

– EMILIO ADANI Germania;

Principalii furnizori ai agentului economic verificat sunt:

– S.C. ROMANAFILM Tălmaciu, înregistrată la O.R.C. sub nr. J 32-157-1991,

având codul fiscal R 816263;

– S.C. AȚĂ Odorhei, înregistrată la O.R.C. sub nr. J 19-75-1991, având codul fiscal R524137;

– S.C. ELECTRICA S.A. TG-MUREȘ, înregistrată la O.R.C. sub nr. J 26-597-1998, având codul fiscal R 1221689;

– S.C. D.G.N. TG-MUREȘ înregistrată la O.R.C. sub nr. J 26-704-1998, având codul fiscal R1221689;

– BEZEMA Agentur Elveția.

Din verificarea efectuată în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor nr.565/2000 au rezultat următoarele:

–operațiunile efectuate de agentul economic se încadrează în obiectul de activitate înscris în actul constitutiv ;

–agentul economic utilizează formulare cu regim special prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.831/1997;

–jurnalele de vânzări și cumpărări sunt completate conform prevederilor LEGEA nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată;

–contravaloarea bunurilor și serviciilor din care rezultă TVA deductibilă a fost achitată, agentul economic prezentând documentele de plată atât pentru aprovizionările din țară cât și cele din import;

–pentru bunurile importate, există declarațiile vamale de import înregistrate la organul vamal;

–sumele înscrise în jurnale sunt preluate corect în decontul și în cererea de rambursare a TVA și corespund cu rulajele și soldurile conturilor de TVA din balanța de verificare;

–pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care valoarea TVA înscrisă într-o factură fiscală este mai mare de 20 milioane lei, agentul economic deține copii ale certificatului de înregistrare ca plătitor de TVA;

–documentele care justifică efectuarea exportului sunt în conformitate ce prevderile art.3.8. din O.M.F. nr. 565/2000.

Societatea nu a achitat în totalitate facturile furnizorilor din care rezultă taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare și nu a încasat contravaloarea mărfii în valută în sumă de 48.857.275 lei, TVA aferentă 9.282.882 lei.

Taxa pe valorea adăugată aferentă facturilor neachitate este în sumă de 22.849.631 lei.

Potrivit prevederilor art.5 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.565/2000 contribuabilul beneficiază de rambursarea TVA aferentă facturilor plătite, adică a sumei de 217.951.118 lei ( 250.083.631 – 32.132.513 ).

Suma de 32.132.513 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare se va reporta în decontul lunii următoare.

Prezenta notă s-a întocmit în 3 (trei) exemplare.

ORGAN DE CONTROL

Insp.Nicola Maria

Insp.spec.ec.Bradea P.Emanuel

Red.NM

Dact.CM/3 exp.

D.G.F.P.C.F.S. a JUDEȚULUI MUREȘ APROBAT

ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ ȘI TREZORERIA DIRECTOR

SIGHIȘOARA ec.RADU UNGUREANU

Nr.42593/23.05.2002

NOTĂ

privind compensarea TVA de rambursat

cu alte impozite și taxe la buget

Prin Referatul nr.__42592__ din ___ 23.05.2002___ s-a aprobat compensarea TVA de rambursat în sumă de___ 217.951.118___ lei cu obligații de plată scadente și neachitate de către :-denumirea plătitorlui ___S.C. SIBAC S.A.___; adresa:___SIGHIȘOARA str.TÂRNAVEI nr.2______; codul fiscal :___R1224847____.

I. TVA de rambursat care se cmpensează în contul altor obligații de plată la buget(-)

Contul venitului 20.13.01.02._____10.398.635.________.

II. Venituri compensate în contul TVA de rambursat (+)

Contul venitului __20.06.01.02 R1224847 Imp.venit__ lei___10.398.653_____

Contul venitului_______________________________ lei_________________

Contul venitului_______________________________ lei ________________

Restul TVA de rambursat în suma de ___207.552.465___ leidispunem a se vira în contul nr.__2511.1 – 13.1/ROL__ deschis la banca __B.C.R.SIGHIȘOARA_____al ____S.C. SIBAC S.A.____

ȘEF SERVICIU ÎNTOCMIT

ec.Bălgărădean Marian Trezoreria Statului ___SIGHIȘOARA__

Înregistrat operațiunile aprobate la pct.I și II

din nota data 24.05.2002

BIBLIOGRAFIE

1.M.Boulescu, M.Ghiță – Control financiar,

Ed.Eficient,1997, București

2.M.Ristea, L.Olimid,I.Nișulescu, – Contabilitatea societăților comerciale,

A.Stoian, V.Răileanu Vol II Ed.CECCAR, București, 1996

3.M.Ristea, C.Cucu, C.Lazarescu – Contabilitatea întreprinderii, Vol I,

Ed.Margaritar, București 1997

4.M.Ristea, L.Olimid, I.Nișulescu, –Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii,

A.Stoian, V.Răileanu Ed.Tribuna Economică, 1996

5.N.Feleagă,I.Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară Vol I,

Ed.Economică, București 1998

6.N.Feleagă, I.Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară Vol II,

Ed.Economică, București 1998

7.M.Dumitrana, M.Negruțiu – Contabilitatea Firmei,

Ed.Maxim, București

8.xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx – Controlul financiar

Ed.Lumina Lex , 1997

9.xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx – Controlul financiar

Ed.Lumina Lex , 1996

10.Radu Ciurileanu – Controlul propriu al agentului economic,

Ed.Economică, București 1996

11.V.Darie, E.Drehuță, – Manualul expertului contabil și al

C.Gorbănescu, V.Pătruț, A.Rotilă contabilului autorizat,

Ed.Agora, 1998

12. Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în 1995 și modificată prin Ordonanța Guvernului nr.2/1998, aprobată și modificată prin Legea nr.195/1998, cu modificările ulterioare, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.31/1999.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/1998 cu privire la modificarea și competarea unor reglementări referitoare la accize și la taxa pe valoarea adăugată, aprobată și modificată prin Legea nr.147/1999;

LEGEA nr.345/2002 privind TVA aprobată cu H.G. nr 598/2002.

13.Ordonanța Guvernului nr.27/2000 privind regimul supuse accizelor; Ordonența de urgență a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor și al impozitelor indirecte, aprobată și modificată prin Legea nr.196/1998;

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/1998, aprobată și modificată , prin Legea nr.148/1999;

14.Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României;

Ordonanța Guvernului nr.26/1993 privind Tariful vamal de import al României, aprobată și modificată prin Legea nr.102/1994, cu modificările ulterioare;

15.Legea nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric și al artelor plastice;

16.Ediție Specială nr.354 septembrie 1998

Ediție Specială nr.441 mai 2000

Ediție Specială nr.444 mai 2000