. Contabilitatea Si Controlul Fiscal Privind Taxa pe Valoarea Adaugata

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Repere istorice

După primul război mondial Franța a trecut la impunerea indirectă (asupra cheltuielilor). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea în 1917 a taxei proporționale asupra plătitorilor, prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri ( asupra nivelului vânzărilor totale). În perioada 1925 – 1935 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, ajungându-se la peste 30 de taxe unice.

Din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producției, urmată de o taxă asupra prestațiilor. În 1948 se trece la sistemul plăților fracționate (fiecare producător își plătește taxa asupra vânzărilor sale totale ), iar prin perfecționarea taxei pe producție se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică de 15,35 %,

Reforma fiscală din anii 1954 – 1955 este urmată de alte reforme care au dus la perfecționarea taxei pe valoarea adăugată în Franța. Astfel, în 1958 regimul juridic al TVA suferă o profundă simplificare și se generalizează prin lărgirea sferei de cuprindere a produselor, iar numărul cotelor se reduce la cinci. În anul 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru : cota normală, cota majorată, cota intermediară și cota redusă. O lărgire a sferei de aplicare a TVA are loc prin Legea financiară din 29 decembrie 1978, devenind în acest fel principalul impozit indirect.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit modern și eficient care a fost adoptat de către țările Comunității Europene, dar și de alte state din Europa, America Latină, Africa, Asia, Israel, Noua Zeelandă și a fost conceput pentru a evita impozitarea în „cascadă”, cum se făcea prin celelalte impozite indirecte.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit general care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunilor asimilate acestora.

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în țara noastră începând cu data de 1 iulie 1993, care a înlocuit impozitul pe circulația mărfurilor.

Taxa pe valoarea adăugată constă dint –o cotă procentuală la această valoare adăugată, care se stabilește asupra operațiunilorprivind transferul proprietății bunurilor, importului de bunuri, precum și asupra celor privind prestările de servicii. Cota procentuală ce se aplică asupra valorii adăugate pentru a determina obligația de plată poate diferi de la o tară la alta, precum și de la o perioadă la alta, uneori diferențiată și pe ramuri ale economiei. În România, taxa stabilită pentru început a fost de 18% din valoarea adăugată, 0% pentru bunurile și serviciile exportate. Prin O.G. nr.2/1998 taxa pe valoarea adăugată s-a stabilit începând cu data de 1.II.1998 la 22% și 11%. Prin O.U.G. nr. 215/1999, cele două cote de TVA au fost unificate la data de 1.I.2000, în una singură de 19%.

1.2. Obiectul de activitate

Taxa pe valoarea adăugată se aplică asupra tuturor operațiunilor privind :

– livrările de bunuri mobile și prestările de servicii;

– transferul proprietății bunurilor imobile;

– importul de bunuri;

– serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru

care locul prestării se consideră a fi România.

În sfera de aplicare a TVA sunt cuprinse toate operațiunile cu plată și cele asimilate acestora efectuate de către contribuabili, care pot fi :

– persoane juridice;

– persoane fizice, asociații familiale, precum și asociații civile fără personalitate

juridică, autorizate, care realizează venituri în România din activități desfășurate pe baza liberei inițiative;

– alte persoane decât cele menționate anterior, asociații sau organizații de orice

fel care desfășoară activități cu caracter economic, social, cultural, politic, sindical, filantropic, religios sau de natură politică;

– instituții publice;

– reprezentanțele societăților comerciale sau ale organizațiilor economice străine,

alte organizații ți organisme internaționale care funcționează în România.

Operațiunile cu plată constau în :

a) livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate sub diverse forme juridice:

vânzare;

schimb;

aport de bunuri la capitalul social.

b)transferul proprietății bunurilor imobile, între contribuabili, precum și între aceștia și

persoane fizice;

c) importul de bunuri;

d) serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care

locul prestării se consideră a fi în România.

Livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate de persoane juridice

Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietar către beneficiar, fie direct, fie prin intermediul altor persoane juridice care acționează în numele și în contul acestora.

Livrarea cuprinde ansamblul tuturor operațiunilor prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează :

vânzare propriu – zisă;

schimb;

aport de bunuri la capitalul social.

Prin prestare de servicii se înțelege orice activitate desfășurată de un contribuabil,

operațiune care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Obiectul prestărilor de servicii poate fi reprezentat de diverse activități, constând în:

– lucrări de construcții – montaj;

– transport de mărfuri și persoane;

– servicii de poștă și telecomunicații;

– transmisiuni de radio și televiziune;

– închirieri de bunuri;

– operațiuni de leasing;

– locația de gestiune;

– operațiuni de intermediere sau comision;

– reparații diverse;

– cesiuni și concesiuni de bunuri mobile necorporale referitoare la drepturi de

autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri de proprietate;

– operațiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări expertize;

– operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare;

-organizarea de licitații sau orice muncă fizică sau intelectuală.

b) Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili precum și între aceștia și persoane fizice

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intră operațiunile privind transferul proprietății bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin care se realizează .

În categoria bunurilor imobile se includ :

construcții imobile : locuințe, vile, construcții industriale, comerciale,

agricole și altele similare destinate realizării diverselor activități ale contribuabililor;

terenuri ;

bunuri mobile care nu pot fi detașate fără a fi deteriorate sau fără a

determina deteriorarea imobilelor înseși.

c) Importul de bunuri

Importul reprezintă totalitatea operațiunilor implicate de cumpărarea de mărfuri și servicii din străinătate pentru nevoi productive sau neproductive.

Importul cunoaște diferite forme de realizare structurate în funcție de anumite criterii care sunt determinate de :

– modalitatea de realizare a importului : import pe cont propriu și import pe

comision;

– termenul de decontare a mărfurilor și serviciilor importate : import cu plata la

vedere și import cu plata la termen;

– modalități de decontare : import cu decontare pe bază de acreditiv, incasso,

ordin de plată, efecte de comerț;

– condiția de livrare : importuri uzuale fiind în condiția FOB, portul străin de

încărcare, și CAF sau CIF, portul romînesc de descărcare;

– destinația mărfurilor importate : import de mărfuri pentru consum intern și

import de mărfuri pentru reexport.

Cadrul juridic al importurilor este asigurat de contractele de vânzare – cumpărare, de prestări servicii și de comision.

d) Serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi România

În conformitate cu criteriile de teritorialitate, se datorează taxa pe valoarea adăugată de către :

persoanele juridice;

liber profesioniștii autorizați, indiferent de modul de exercitare a profesiei;

persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități

economice pe baza liberei inițiative;

persoanele fizice.

2) Operațiunile asimilate cu livrările de bunuri și prestările de servicii

– vânzarea cu plata în rate ;

– închirierea propriu – zisă de bunuri pe bază de contract ;

– închirierea unor bunuri cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor

respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată stabilită prin contract;

– preluarea de către contribuabil a unor bunuri care fac parte din activele

societății comerciale pentru a fi utilizate în alte scopuri decât cele referitoare la obiectul de activitate prevăzut în statut sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute de lege.

În cazul plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată care au exercitat dreptul de deducere, se asimilează cu livrarea de bunuri și prestarea de servicii, preluarea de către contribuabili a bunurilor și serviciilor din producția proprie sau achiziționate contra cost în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

Excepție fac bunurile și serviciile acordate în mod gratuit, în limitele și conform destinațiilor prevăzute de lege, în cadrul plafoanelor stabilite.

Determinarea modului de încadrare în plafoanele legale se efectuează pe baza datelor din bilanțul contabil anual . Depășirea plafoanelor se consideră astfel operațiune impozabilă și se include în decontul întocmit pentru luna în care plătitorii de taxă pe valoarea adăugată au depus bilanțul contabil anual, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a bilanțului ;

– trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor în

schimbul unei despăgubiri.

– transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite;

În alte operațiuni asimilate cu livrările de bunuri și prestările de servicii se

încadrează și următoarele :

partea din produsele agricole reținută drept plată în natură a prestației

efectuate de către plătitorii de taxă pe valoarea adăugată care prestează servicii pentru obținerea sau prelucrarea produselor agricole;

repartizarea activului între asociații sau acționarii societăților în nume

colectiv, în comandită simplă, cu răspundere limitată și pe acțiuni, după terminarea lichidării acestor societăți, conform legii nr.31/1990, privind societățile comerciale, republicată, dar numai în situația în care pentru bunurile respective s-a exercitat inițial dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile

prin executare silită numai în situația în care debitorul este plătitor de taxă pe valoarea adăugată și și-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile respective.

Conform art.6 din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, așa cum a fost modificată de Legea nr.547/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 676/25.10.2001, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele operațiuni :

A. Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de către :

unitățile sanitare, inclusiv veterinare și de asistență socială : spitale,

sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire și asistență, centre de integrare pentru terapie ocupațională, centre-pilot pentru tinerii cu handicap, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, stații de salvare și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială, unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice ; serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către contribuabilii autorizați care își desfășoară acttă în natură a prestației

efectuate de către plătitorii de taxă pe valoarea adăugată care prestează servicii pentru obținerea sau prelucrarea produselor agricole;

repartizarea activului între asociații sau acționarii societăților în nume

colectiv, în comandită simplă, cu răspundere limitată și pe acțiuni, după terminarea lichidării acestor societăți, conform legii nr.31/1990, privind societățile comerciale, republicată, dar numai în situația în care pentru bunurile respective s-a exercitat inițial dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile

prin executare silită numai în situația în care debitorul este plătitor de taxă pe valoarea adăugată și și-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile respective.

Conform art.6 din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, așa cum a fost modificată de Legea nr.547/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 676/25.10.2001, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele operațiuni :

A. Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de către :

unitățile sanitare, inclusiv veterinare și de asistență socială : spitale,

sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire și asistență, centre de integrare pentru terapie ocupațională, centre-pilot pentru tinerii cu handicap, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, stații de salvare și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială, unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice ; serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către contribuabilii autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament;

unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de

învățământ aprobat prin Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările ulterioare;

unitățile care desfășoară potrivit legii activități de cercetare – dezvoltare și

inovare și execută programe și subprograme, teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare și inovare. Același regim se aplică și unităților care desfășoară potrivit legii, astfel de activități cu finanțare în parteneriat internațional, regional și bilateral;

d) persoanele care exercită profesii libere, cum ar fi : avocații,notarii publici, indiferent de forma de exercitare a profesiei, arhitecții, gospodăriile agricole individuale, inginerii, consultanții, auditorii financiari, experții contabili și tehnici, contabilii autorizați, sau alte profesii asemănătoare desfășurate în mod independent, în condițiile legii;

e) cantinele organizate pe lângă asociațiile, organizațiile și instituțiile publice care potrivit art.3 nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, precum și cele de pe lângă unitățile scutite potrivit lit.a), b) și c);

f) casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar.

g) societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare;

h1) BNR, pentru operațiunile specifice reglementate în mod expres prin Legea nr.101/1998 privind statutul BNR, cu modificările ulterioare;

h2) băncile, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice autorizate prin lege să desfășoare activități permise băncilor prin legea bancară nr.58/1998, cu excepția următoarelor operațiuni : vânzările de imobile către salariați, tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor, operațiunile de leasing financiar; tranzacții în cont propriu sau în contul clienților în metale prețioase, obiecte confecționate din pietre prețioase; prestările de servicii care nu sunt efectuate în exclusivitate de bănci;

h3) Fondul de garantare a depozitelor în sistem bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii privați – SA și Fondul de Garantare a Creditului Rural – SA;

i) societățile de asigurare și/sau reasigurare inclusiv intermediarii în astfel de activități;

j) Compania Națională „Loteria Română” – SA și contribuabilii autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, pentru activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc;

k) sunt de asemenea scutite :

k1) lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere executate pentru monumente comemorative ale combatanților,eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din Decembrie 1989;

k2) încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci;

k3) activitatea de taximetrie desfășurată de persoane fizice autorizate, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

k4) editarea, tipărirea și/sau vânzarea de manuale școlare și/sau de cărți, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate; realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate; producția de filme, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate, destinate difuzării prin televiziune;

k5) proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și produse ortopedice;

k6) uniforme pentru copiii din învățământul preșcolar și primar;

k7) articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii în vârstă de până la un an;

k8) aportul de bunuri la capitalul social al societăților comerciale;

k9) transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe rețelele Orșova – Moldova Nouă, Brăila – Hârșova, Galați – Grindu;

k10) activitățile specifice contribuabililor cu venituri din operațiuni impozabile în sensul prezentei ordonanțe de urgență, declarate organului fiscal competent sau, după caz, realizate, de până la 125 milioane lei anual; ativitățile care îndeplinesc condițiile unor operațiuni impozabile desfășurate de contribuabilii prevăzuți la art.3, cu venituri de până la 125 milioane lei anual, realizate din astfel de operațiuni;

B) Operațiunile de import :

bunurile din import scutite de taxe vamale prin Tariful vamal de import al

României, prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată bunurile din import pentru care în legislație se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desființarea taxelor vamale;

mărfurile importate și comercializate în regim duty – free, precum și prin

magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

materiile prime și materialele importate, destinate exclusiv realizării de

produse finite care sunt exportate în termen de 90 de zile de la data efectuării importului, pe bază de certificat eliberat în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor Publice;

bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal

aplicabil persoanelor fizice;

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești ăn străinătate;

bunurile din import similare bunurilor din țară, scutite de taxa pe valoarea

adăugată potrivit legii. Același regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România potrivit criteriilor de teritorialitate stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență;

mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate care se

introduc direct în zonele libere conform art.13 din Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere;

licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de

știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;

importul de bunuri efectuat de instituțiile publice, direct sau prin comisionari,

finanțate din împrumuturi contractate de pe piața externă cu garanție de stat.

Organizarea și principalii indicatori economico – financiari

Sistemul de funcționare a taxei pe valoarea adăugată are la bază un principiu fundamental care constă în facturarea taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile livrate și serviciile prestate și diminuarea taxei aferente bunurilor sau serviciilor achiziționate sau executate în unități proprii destinate realizării de operații impozabile.

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

Acest procedeu prezintă avantajul major de a permite lichidarea de o formă globală a taxei pe valoarea adăugată datorată lunar, considerând ansamblul vânzărilor pe de o parte și ansamblul cumpărărilor pe de altă parte, pornind direct de la datele contabile. Întreprinderea intervine ca un colector de impozit pentru stat. Ea este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată pentru cumpărările efectuate și să solicite prin facturare clienților săi taxa pe valoarea adăugată, conform legislației.

Contabilitatea conectată la fiscalitate trebuie să asigure informații clare diverselor categorii de utilizatori, inclusivstatului. În acest mecanism, clientul plătește TVA colectat furnizorilor, iar aceștia varsă la bugetul de stat excedentul de TVA calculat ca diferență între TVA colectată și TVA deductibilă.

În contabilitate, normalizatorii români au creat cinci conturi sintetice de gradul II :

4426 „ TVA deductibilă” – pentru intrările de bunuri achiziționate;

4427 „ TVA colectată” – pentru livrări de bunuri, servicii prestate,

intermedieri;

4423 „ TVA de plată” – la sfârșitul fiecărei luni când contul 4427 > 4426,

diferența între cele două conturi este virată în creditul contului 4423, ca obligație la bugetul de stat;

4424 „ TVA de recuperat” – atunci când „TVA deductibilă” la sfârșituk

fiecărei luni este mai mare decât „TVA colectată” pe livrări, diferența reprezintă o creanță a agentului economic înregistrată în debitul contului 4424 „ TVA de recuperat”;

4428 „ TVA neexigibilă” – cont bifuncțional. Soldul debitor reprezintă

achiziții de bunuri fără documente sau cu plata în rate, iar soldul creditor, livrări de bunuri fără întocmirea facturilor, mărfuri achiziționate existente în stoc, dar nevândute la preț cu amănuntul.

Fiind plasat în clasa 4 „Conturi de terți”, TVA – ca impozit indirect din punct de vedere fiscal – este neutru asupra contului de rezultate, acesta nu tranzitează clasa conturilor de cheltuieli și venituri.

Această afirmație este adevărată doar dacă agentul economic intră în sfera de plată a TVA, adică a cumulat o cifră de afaceri într-un an de peste 50 milioane lei sau a optat pentru plata TVA, prin cerere aprobată de organul fiscal unde agentul economic este înregistrat ca plătitor de TVA.

Mai mult, există situații când agentul economic îndeplinește situațiile de mai sus, dar el livrează și bunuri scutite de TVA. În această situație, agentul economic are posibilitatea să deducă din TVA colectată doar cota procentuală aferentă livrărilor de bunuri impozabile din totalul livrărilor. Diferența nedeductibilă nu mai poate fi neutră din punct de vedere contabil, deci ea va afecta contul de rezultate prin creșterea cheltuielilor de exploatare.

Ca atare, din punct de vedere contabil, TVA este neutră pentru întreprindere, dacă operațiile desfășurate intră în sfera de aplicare a TVA, iar deductibilitatea sa este de 100%.

Această neutralitate este efectivă în ceea ce privește contul de rezultate iar dispozițiile planului de conturi general obligă întreprinderea să înregistreze cumpărările și vânzările la valoarea lor netă, fără a fi înglobată TVA.

Pentru ca agentul economic plătitor de TVA să aibă posibilitatea înregistrării în contabilitate a TVA – ului din punct de vedere fiscal, trebuie să înregistreze facturile emise în „Jurnalul pentru vânzări” când livrază bunuri sau prestează servicii. În situația când achiziționează bunuri pe bază de facturi sau alte documente înlocuitoare, evidențiază în „Jurnalul pentru cumpărări” toate intrările de bunuri supuse TVA.

TVA privind refuzurile totale sau parțiale rămase definitive

Neîncasarea totală sau parțială a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienții declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești se regularizează.

Art. 15 din Ordonanța Guvernului și Hotărârea de Guvern nr.809 precizează că baza de impozitare privind TVA va fi redusă corespunzător.

TVA privind ambalajele

De regulă, ambalajele cu regim de restituire distruse, pierdute sau reținute de către client se vând de către furnizor la un preț mai mare decât valoarea lor cuprinsă în factura inițială.

Decizia nr.7/1995 din Monitorul Oficial nr.12/1996 privind aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată precizează la art.15 că:

– ambalajele care circulă în regim de restituire se facturează și intră în baza de

impozitare a TVA.

– la restituirea lor către furnizor, clientul solicită factura corectată potrivit art.28

din Ordonanță și regularizează în Jurnalul pentru cumpărări valoarea facturilor și a TVA-ului, corectate cu reducerile corespunzătoare.

– ambalajele care circulă la schimb (navete, sticle, borcane) nu se facturează și nu

sunt supuse TVA. Clienții care nu dețin ambalaje la schimb pot primi de la furnizorii de marfă ambalajele necesare în schimbul unei garanții depuse acestora, fără facturare și fără TVA.

– sumele necuprinse în baza de impozitare la furnizori sau prestatori de servicii

pierd dreptul de deducere la beneficiar.

– circulația ambalajelor pe bază de schimb se aplică în mod obligatoriu în

relațiile cu agenții economici neplătitori de TVA;

– ambalajele în regim de schimb nu sunt supuse TVA, deci nu se facturează;

– ambalajele în regim de restituire sunt facturate și deci supuse TVA. La

expedierea lor către furnizor, beneficiarul va solicita de la furnizor factura corectată cu valoarea ambalajelor restituite și TVA aferentă.

– ambalajele nerestituite din orice motiv se facturează de către furnizor și sunt

supuse TVA.

TVA privind avansurile acordate sau primite

Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind TVA precizează că avansurile primite de la client sunt purtătoare de TVA. Avansurile se înregistrează pe bază de factură emisă de client.

TVA privind cheltuielile accesorii

Cheltuielile accesorii înregistrate în factura furnizorului sub formă de comisioane, onorarii, cheltuieli de transport, care nu au fost cuprinse în prețul net de vânzare, constituie obiectul impunerri TVA. Nu se includ în baza de impozitare cheltuielile de transport realizate cu mijloace proprii.

Cheltuielile de transport constituie un element al prețului de vânzare și sunt supuse TVA, dacă acestea sunt prinse în factura furnizorului.

Astfel, cheltuielile de transport constituie o operație independentă de vânzare, dacă transportul este realizat cu mijloace proprii.

Cheltuielile privind comisioanele, onorariile cuprinse în factura furnizorului constituie cheltuieli accesorii bunurilor intrate în patrimoniu și vor fi supuse TVA.

TVA privind cheltuielile de protocol, reclamă și publicitate și sponsorizare

Hotărârea Guvernului nr.809/1995 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.3/1992 privind TVA precizează că acțiunile de sponsorizare, protocol, reclamă și publicitate sunt deductibile în limita plafoanelor prevăzute de lege. TVA deductibilă aferentă acestor acțiuni este de 1,5% din fondul de salarii conform Legii bugetului de stat pe 1995.

În sistemul veniturilor bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată se înscrie ca un impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra prestărilor de servicii.

Principalii indicatori ai taxei pe valoarea adăugată sunt:

– baza de impozitare;

– faptul generator și exigibilitatea TVA;

– cotele de impozitare;

– teritorialitatea;

– plătitorii taxei pe valoarea adăugată.

*Cum se procedează în cazul în care un contribuabil realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni fără drept de deducere ?

În situația în care un contribuabil înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea

adăugată realizează atât operațiuni cu drept de deducere cât și operațiuni fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere.

Contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de :

operațiuni impozabile obligatoriu, la care se aplică cota stabilită prin

prevederile Ordonanței de Urgență nr.17/14.03.2000, reprezentând o cotă de 19%;

operațiuni la care se aplică cota zero;

*Laura Aldea Babadag – H.G. nr.965/13.10.2000 pentru modificarea și completarea normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin H.G. nr.401/2000.

bunuri și servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres

exercitarea dreptului de deducere;

acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și alte acțiuni prevăzute

de lege, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute de aceasta.

Gradul de participare a bunurilor și serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de

deducere se determină pe bază de pro rata* rezultată ca raport între contravaloarea operațiunilor realizate, inclusiv investiții, care generează drept de deducere și totalul operațiunilor realizate, indiferent de sursa de finanțare. Suma înscrisă la numitor va cuprinde suma înscrisă la numărător și contavaloarea operațiunilor realizate care nu genereaz drept de deducere.

În concluzie, pro rata este determinată de ponderea veniturilor din operațiuni impozabile în totalul veniturilor. Ponderea veniturilor din vânzarea produselor impozabile va reprezenta și ponderea TVA de dedus, iar diferența până la 100% va reprezenta TVA nedeductibilă, care se include în cheltuieli, prin articolul contabil :

635 „Cheltuieli cu alte impozite = 4426 „TVA deductibilă”

taxe și vărsăminte asimilate”

În cursul anului calendaristic nu pot fi folosite două metode de determinare a pro ratei. Pro rata se determină de regulă anual, pe baza realizărilor din anul precedent sau corespunzător regimului taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor prevăzute să fie realizate în anul curent. La finele anului se efectuează regularizarea taxei pe valoarea adăugată de dedus, determinată pe bază de pro rata efectiv realizată, iar diferența se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată, întocmit pentru luna decembrie.

La cererea justificată a contribuabililor, organele fiscale la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro rata să fie determinată lunar. Contribuabilii cărora li s-a aprobat în cursul anului trecerea de la pro rata anuală la cea lunară au obligația să regularizeze taxa pe valoarea adăugată de dedus, iar diferența se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit pe luna în care au primit aprobarea.

În situația în care pro rata nu asigură determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării operațiunilor, organele fiscale la care contribuabilii sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca exercitarea dreptului de deducere să se efectueze pe bază de criterii specifice. Aprobarea se dă la cererea justificată a contribuabililor în cauză. Contribuabilii care au obținut aprobarea în cursul anului vor aplica criteriul specific și pro rata lunară pentru tot anul. Pentru lunile anterioare aprobării, contribuabilii au obligația să regularizeze taxa pe valoarea adăugată de dedus, iar diferența se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit pentru luna în care au primit aprobarea.

*Laura Aldea Babadag – H.G. nr.965/13.10.2000 pentru modificarea și completarea normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin H.G. nr.401/2000.

CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2.1. Obiective și factori

Fac obiectivul impunerii operațiunile cu plată sau asimilate acestora, efectuate în mod independent de către persoane fizice sau juridice referitoare la :

livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării

activității profesionale;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile între agenții

economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice;

importul de bunuri și servicii;

Actualizate după natura lor generală, operațiunile de mai sus pot fi grupate în două categorii :

– operațiuni care au ca efect transferul dreptului de proprietate asupra

bunurilor, fiind nesemnificativă forma juridică prin care se realizeză transferul, cum ar fi: vânzarea, schimbul de bunuri, aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale;

– operațiuni reprezentând prestarea de servicii;

Întrucât diferitele categorii de operațiuni impozabile prezintă trăsături distincte, le vom examina separat.

Livrări de bunuri mobile

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de

proprietar către beneficiar, direct sau prin cel care achiziționează în numele său. Livrarea de bunuri include toate operațiunile prin care se efectuează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma prin care acest transfer de proprietate se realizează.

Forma cea mai frecventă de transfer a dreptului de proprietate o reprezintă

vânzarea.

Sunt asimilate din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, livrări de bunuri mobile și deci constituie operațiuni impozabile și :

vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui

contact cu clauza trecerii dreptului de proprietate supra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată;

preluarea de către agentul economic a unor bunuri în vederea folosirii,

sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Același regim se aplică și prestărilor de servicii.

Fac excepție bunurile și serviciile acordate în mod gratuit în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute de lege.

Același regim se aplică și agenților economici din rețeaua comercială pentru bunurile preluate în depozite proprii.

De asemenea, operațiunile de schimb de bunuri fac obiectul impozitării, deoarece au efectul a două livrări separate.

Pentru a se evita interpretări diferite în practica fiscală, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că în cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de către două sau mai multe persoane, prin intermediul mai multor tranzacții, fiecare operațiune în parte este considerată ca o livrare separată, fiind impozitată distinct, chiar dacă bunul respectiv este transferat directspre beneficiarul final.

Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

Transferul dreptului de proprietate aupra bunurilor imobiliare include toate operațiunile privind transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile între agenții economici, precum și între aceștia și instituții, organizații sau persoane fizice, indiferent de forma prin care se realizează transferul. În categoria bunurilor imobiliare, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se cuprind, spre exemplu, toate construcțiile imobiliare prin natura lor, terenurile pentru construcții și cele situate în intraviran, bunuri mobiliare care nu pot fi detașate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseși.

Importul de bunuri și servicii

Operațiunile efectuate cu bunuri sau servicii din import sunt similare celor realizate cu bunuri sau servicii din țară. Cu toate acestea, legislația TVA le nominalizează distinct, deoarece condițiile în funcție de care bunurile sau serviciile din import intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt diferite de cele stabilite pentru bunurile realizate în țară. Ne referim, în principal, la următoarele particularități :

– importurile de bunuri și servicii intră în sfera de aplicare a TVA indiferent de

calitatea persoanelor fizice sau juridice care le efectuează, fie că sunt agenți economici, fie că sunt persoane fizice neînregistrate (particulare);

– activitățile unor persoane juridice care realizează din livrări de bunuri sau

prestări de servicii din țară un venit total (CA) de până la 50 milioane lei anual sunt scutite de TVA. În schimb, dacă persoanele juridice menționate realizează livrări de bunuri sau servicii provenite din import, datorează TVA asupra importurilor respective, indiferent de valoarea lor (art.6, lit.b, lit.i);

– condițiile, în raport cu care se acordă scutirile de TVA pentru livrările de

bunuri și prestările de servicii din țară sunt diferite de cele pentru importurile de bunuri și servicii.

Condiții comune pentru a se aplica TVA

Pentru ca o operațiune să fie supusă TVA ea trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiții :

să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii;

să provină dintr-o activitate economică;

să fie realizată cu titlu oneros, oricare ar fi scopul sau rezultatul obținut

și indiferent de natura contrapartidei oferite (bani, bun livrat, serviciu prestat);

trebuie să fie efectuată de o persoană juridică sau fizică care lucrează cu

titlu independent și cu libertate în organizare;

operațiunea trebuie realizată în țară.

2.2. Organizarea contabilității taxei pe valoarea adăugată

La baza organizării contabilității taxei pe valoarea adăugată stau normele legale privind această taxă și obiectivele pe care contabilitatea le vizează pentru realizarea cerințelor acestor norme juridice.

Organizarea acestei secțiuni a contabilității se sprijină pe trei componente structurale :

– documentele de evidență;

– evidența operativă;

– contabilitatea sintetică.

2.2.1. Documentele de evidență

Documentația necesară consemnării operațiilor supuse TVA sunt formulare cu regim special, fiind înseriate, numerotate și gestionate cu asigurarea strictă a evidenței și utilizării lor.

După nivelul la care se realizează gestionarea și evidența formularelor cu regim special ce privesc TVA, acestea sunt :

dispoziția de livrare;

aviz de însoțire a mărfii;

factura fiscală;

chitanța fiscală;

borderoul de vânzare;

jurnalul pentru vânzări;

jurnalul pentru cumpărări.

Documentele necesare pentru realizarea rambursării diferenței de taxă pe valoarea adăugată

Documentația necesară în vederea verificării, analizării și aprobării diferenței de taxă pe valoarea adăugată cuprinde :

contractul de societate sau statutul societății ori actul constitutiv al

persoanei juridice, din care să rezulte că operațiunile efectuate de contribuabil de încadrează în obiectul de activitate;

documentele de plată a contravalorii bunurilor sau serviciilor înscrise în

documente din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

declarațiile vamale de import înregistrate la organul vamal sau actul

constatator emis de acesta, din care să rezulte taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

documentele de plată a taxei pe valoarea adăugată înscrise în declarația

vamală de import sau în actul constatator;

copia de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea

adăugată a furnizorilor sau prestatorilor, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, pentru care valoarea taxei pe valoarea adăugată înscrise într-o factură fiscală este mai mare de 20 milioane lei;

documentele care atestă efectuarea exportului de bunuri, livrarea de

carburanți și/sau prestarea de servicii supuse cotei zero a taxei pe valoarea adăugată, care, în funcție de natura operațiunilor efectuate, pot fi următoarele :

& factura externă sau, după caz, copie de pe factura externă;

& declarația vamală de export, vizată de organele vamale;

& documentul care atestă efectuarea transportului internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare;

& dovada introducerii în bancă a declarației de încasare valutară sau, după caz, a încasării contavalorii în valută a bunurilor exportate;

& factura fiscală emisă către unitatea exportatoare, în lei și în valută, cu mențiunea „cota zero”;

& copie de pe documentul de transport internațional, după caz, în funcție de condiția de livrare, în care la rubricile referitoare la locul de încărcare, predare-expediție se înscriu denumirea producătorului și localitatea;

& copie de pe declarația vamală de export, vizată de unitatea vamală, în care la rubrica 27 se înscriu denumirea producătorului și localitatea;

& contractul încheiat cu unitatea exportatoare, prin care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii bunurilor exportate;

& contractul în cheiat cu partenerul extern, din care să rezulte produsele, cantitățile, contribuabilul din țara la care se face livrarea, precum și termenul pentu justificarea exportului, cu declarațiile vamale de export vizate de autoritatea vamală;

& copie de pe declarația vamală de export pe care comisionarul a înscris denumirea unității proprietare a mărfurilor exportate;

& factura fiscală emisă de comitent, pe care este înscrisă „cota zero de TVA”, cu mențiunea „export în comision”;

& contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, după caz, cu casa de expediție, prin care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii transportului;

& documentul de transport internațional având confirmarea destinatarului privind recepția mărfii pentru transportator sau copia de pe acesta pentru casele de expediție;

& polița de asigurare și/sau de reasigurare pentru transportator sau copia de pe acesta pentru casele de expediție;

& documentul specific de transport;

& contractul încheiat cu unitatea exportatoare, prin care se prevede obligativitatea plății în valută a contravalorii serviciilor prestate;

& documentele prezentate de exportatori, din care să rezukte că serviciile prestate sunt legate direct de exportul bunurilor;

& contractul extern din care să rezulte că exportul se derulează în sistem barter, precum și termenul la care se va efectua importul în compensație;

& licența de transport, licența de execuție pentru curse regulate de călători, caietul de sarcini, foaia de parcurs, scrisoarea de transport sau alte documente din care să rezulte data de ieșire/intraredin/în țară, vizate de agentul vamal;

& documentul ștampilat și semnat de agentul vamal, care să ateste că bunurile au fost efectiv introduse la bordul navei sau al aeronavei;

& comanda și/sau contractul încheiat cu beneficiarul serviciilor;

& documente care atestă că agenții de nave, marfă și/sau containere îi reprezintă pe armatori;

facturile externe sau, după caz, documentele de plată ale prestatorului

extern, aferente serviciilor pentru care locul prestării se consideră a fi în România, precum și documentele care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste operațiuni;

orice documente pe care organele fiscale le consideră necesare pentru

justificarea sumelor solicitate la rambursare.

2.2.2. Evidența operativă

Evidența operativă a documentelor ce consemnează operații supuse TVA se reliefează sub forma registrelor operative și a borderourilor de plăți și încasări.

Astfel, se poate folosi registrul chitanțier pentru încasările tarifelor aferente prestațiilor executate :

– în telecomunicații :

Registrul chitanțier convorbiri telefonice cabină;

Registrul chitanțier telegrame prezentate;

– în domeniul poștal :

Registrul chitanțier;

Evidența operativă sub forma borderourilor zilnice de încasări și a borderourilor zilnice pentru plată este utilă în vederea centralizării zilnice a documentelor justificative și calculul TVA colectată și deductibilă aferentă operațiilor zilnice.

Societățile comerciale din comerțul cu amănuntul, cele cu profil de alimentație publică, prestatoare de servicii, care au magazine, restaurante, puncte de lucru și alte unități ce realizează încasări în urma activitățiidesfășurate , organizează evidența operativă utilizând formularul tipizat : Borderou de vânzare (încasare) din ziua…anul…

Operațiile asimilate livrărilor, cum sunt prelucrarea de către agentul economic a unor bunuri achiziționate sau fabricate în vederea folosirii în scop personal, prestarea unor servicii cu titlu gratuit și altele sunt înregistrate în Borderoul pentru operații asimilate.

Contabilitatea sintetică a TVA

Organizarea contabilității TVA are ca obiect evidența distinctă a taxei în conturi sintetice de gradul II în concordanță cu fluxurile de determinare și decontare a TVA-ului.

Din cele cinci conturi necesare pentru înregistra pe flux operațiunile înregistrate de unitatea patrimonialăplătitoare de TVA, , conturile 4426”TVA deductibilă” și 4427”TVA colectată” sunt utilizate pentru evidența curentă în tot cursul lunii a TVA aferentă intrărilor în vederea deducerii și pentru colectarea din vânzări și prestări executate.

Conturile 4424”TVA de recuperat” și 4423”TVA de plată” intervin numai la sfârșitul lunii pentru înregistrarea TVA de decontat ( de recuperat sau de plată) rezultată în urmaefectuării deducerii la care unitatea este îndreptățită.

Contabilitatea TVA deductibilă se organizează cu ajutorul registrului JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI, acesta servind ca :

– registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori

materiale sau a prestărolor de servicii;

– document de stabilire lunară a TVA deductibilă;

– document de control a unor operații înregistrate în contabilitate.

Contabilitatea TVA colectată se organizează cu ajutorul registrului JURNAL PENTRU VÂNZĂRI, acesta servind ca :

– registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor și prestărilor de servicii;

– document de stabilire lunară a TVA colectată;

– document de control al unor operații înregistrate în contabilitate;

Completarea acestor două registre se face de către compartimentul financiar – contabil pe baza documentelor privind cumpărările, respectiv vânzările de valori materiale sau prestațiile primite, respectiv serviciile prestate.

Pe baza informațiilor furnizate de cele două registre se alcătuiește lunar decontul pentru TVA care se depune la organul fiscal unde agentul economic a fost luat în evidență ca plătitor de TVA.

Decontul este structurat pe două categorii de operații :

Ieșiri – bunuri livrate și servicii prestate, pentru care informațiile sunt extrase

din Jurnalul pentru Vânzări și Borderoul operațiilor asimilate livrărilor;

Intrări – bunuri și servicii, pentru care informațiile sunt extrase din Jurnalul

pentru Cumpărări.

Reflectarea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată la S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara

A) Economia S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara

S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara este o unitate a Uniunii centrale a Cooperativelor

de Consum și de Credit, care funcționează în baza Decretului nr.18/1977 și a Decretului Lege nr.67/1980 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit din România.

S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara are sediul în localitatea Timișoara, strada Amurgului nr,1, jud.Timiș și are durata de funcționare nelimitată.

Obiectul de activitate :

– activități de producție, prelucrare și comercializare a penelor;

– activități de cumpărare a unor animale și produse agricole de la producătorii individuali, asociații, unități agricole și valorificarea acestora în stare proaspătă, semiindustrializată sau industrializată;

– activități de creștere a animalelor, păsărilor de orice tip în scopul prelucrării și comercializării;

– activități de producție produse lactate, carne și derivate ale acestora în scopul comercializării în țară și străinătate;

– activități de morărit și panificație, pros’ducție pâine, derivate ale acestora, produse de patiserie și cofetării;

– activități de comerț en-gros și au-detail, produse indigene și din import, intermedieri comerciale, consignație;

– activități de alimentație publică și servicii hoteliere;

– activități de construcții civile și industriale pentru nevoile proprii și pentru terți;

– activități de prestări servicii în construcții;

– activități de reparații auto – service, intervenții auto – service, tinichigerie, vopsitorie, spălătorie auto, comercializare piese auto, consignație auto;

– activități de transport mărfuri și persoane;

– activități de transport pentru agricultură;

– activități de închiriere mijloace de transport;

– activități de închiriere de spații de producție, comerciale și de depozitare;

– activități de producție în agricultură și comercializarea produselor obținute în țară și în străinătate, cu respectarea legislației în vigoare;

– vânzarea de animale de reproducție, mașini și unelte agricole, îngrășăminte, furaje, semințe, răsaduri, puieți și alte produse necesare lucrărilor agricole;

– import – export de mărfuri și produse, schimburi de mărfuri și cooperări în domeniile sale de activitate cu persoane fizice sau juridice din țară și străinătate;

– orice alte activități profitabile și care se desfășoară cu respectarea legislației în vigoare.

S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara își desfășoară activitatea pe raza localităților județului Timiș.

S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara își desfășoară activitatea în mod autonom, pe baza legii și propriului statut, având dreptul să-și stabilească :

& program de dezvoltare pe domenii de activitate și unități în funcție de condițiile specifice existente de eficiență economică și de cerințele proprii și ale celorlalți solicitanți;

& constituirea și utilizarea fondurilor proprii;

& organizarea și normarea muncii, sistemul de salarizare și numărul de salariați;

& programul de investiții, construcții, reparații, cumpărări de imobile, modernizări;

& acțiuni pentru protecția muncii și paza contra incendiilor;

& prețurile și tarifele la produsele cumpărate prelucrate precum și la serviciile executate în unitățile proprii în condițiile asigurării eficienței economice;

& orice alte acțiuni și măsuri pentru realizarea obiectivelor prevăzute în statut și care nu contravin legilor în vigoare;

Pentru buna desfășurare a activității sale, unitatea poate să-și înființeze :

– magazine;

– cofetării;

– depozite de mărfuri și materiale;

– laboratoare de cofetărie, patiserie, carmangerie;

– ateliere și secții de producție;

– unități prestatoare de servicii;

– formații și loturi de construcții;

– parc auto;

– centre de achiziții, de industrializare și semiindustrializare a produselor agricole;

– ferme, crescătorii și îngrășătorii de animale și păsări;

– stații de incubație și orice alte unități necesare.

Capitalul social al S.C.C.A. „Pencoop” Timișoara este de 1.033.103 mii lei, din care :

1.017.909 mii lei mijloace fixe;

15.194 mii lei mijloace circulante;

Întregul capital este proprietatea Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum și de Credit – CENTROCOOP și este atribuit în administrare operativă S.C.C.A. „Pencoop” Timișoara.

Din „Raportul privind analiza pe bază de bilanț a principalilor indicatori economico-financiari” obținuți în 2000 rezultă că activitatea economico-financiară a „Pencoop” Timișoara a continuat să se desfășoare în condițiile economiei de piață și a blocajului financiar ce trenează în economia națională, situație ce s-a repercutat și asupra activității S.C.C.A.”Pencoop” Timișoara.

După cum rezultă din bilanțul contabil în anul 2000 S.C.C.A. „Pencoop” Timișoara și-a realizat principalii indicatori economico-financiari după cum urmează :

Cifra de afaceri realizată în 2001 a fost de 5.672.990 mii lei cu ocreștere

față de 2000 în cifre absolute de 1.222.019 mii lei, respectiv 78,45% .

Veniturile totale realizate în 2000 au fost de 6.696.387 mii lei cu o

creștere față de 1999 în cifre absolute de 4.544.648 mii lei, respectiv 147,34 % .

Cheltuielile totale realizate în 2000 au fost de 5.586.727 mii lei cu o

creștere față de 1999 în cifre absolute de 3.959.320 mii lei, respectiv 141,10% .De aici rezultă că nivelul de creștere a veniturilor a fost cu 6,24 % mai mare decât cel al cheltuielilor. Cheltuielile totale la 1000 lei la venituri totale au fost 830 lei.

Veniturile din exploatare realizate în 2000 reprezintă 6.382.604 mii lei,

în creștere față de 1999 în cifre absolute cu 4.483.786 mii lei, respectiv 142,34 % .

Pe acceași perioadă cheltuielile din activitatea de exploatare realizate în

2000 au fost de 5.054.065 mii lei, în creștere față de 1999 în cifre absolute cu 1.156 mii lei, respectiv 129,64 % . Cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare în 2000 au fost de 790 lei.

Indicatorii de eficiență realizați în 2000 de S.C.C.A. „Pencoop” Timișoara sunt după cum urmează :

Profitul brut realizat în 2000 a fost de 1.109.660 mii lei, în creștere față

de 1999 în cifre absolute cu 524.332 mii lei, respectiv 189,57 % .

Profitul net realizat în 2000 a fost de 605.088 mii lei, în creștere față de

1999 cu 231.063 mii lei, respectiv 161,77 % .

Rata rentabilității în 2000 a fost de 16,50 % în creștere față de 1999 cu

3,70 % .

Numărul mediu de salariați scade de la 182 în 1999 la 179 în 2000 .

Datoriile totale la închiderea exercițiului financiar sunt în sumă de

712.660 mii lei . Această situație s-a creat în special datorită nerecuperării integrale a debitelor.

Creanțele la sfârșitul anului sunt 169 mii lei reprezentând clienți

neîncasați .

Unitatea a achitat în termene legale TVA, impozitele pe salarii, impozitele și taxele locale, impozitul pe profit.

Din bilanțul pe 2000 rezultă o taxă pe valoarea adăugată de 55.468 mii lei rezultată din operațiuni de export, recuperat de la bugetu statului în februarie 2001 .

Pentru evitarea scăderii rentabilității, se impune :

– menținerea costului de producție în limita necesarului, acționându-se cu precădere pe linia redimensionării și reducerii cheltuielilor cu caracter administrativ-gospodăresc și a cheltuielilor neeconomice, neoportune și inutile și analiza permanentă a tuturor elementelor de cheltuieli și luarea de măsuri operative de reducere a acestora;

– o mai bună corelare între operațiunile de aprovizionare, producție și desfacere, accelerarea desfacerii mărfurilor și implicit reducerea stocurilor și imobilizărilor în acestea.

B) Organizarea S.C.C.A. „PENCOOP” Timișoara

În conformitate cu statutul aprobat de Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum și de Credit S.C.C.A. „Pencoop” are ca organ suprem de conducere Adunarea Generală a Membrilor Cooperatori .

Adunarea Generală se întrunește anual pentru a aproba bilanțul contabil, repartizarea beneficiului net, bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul următor, precum și orice alte modificări sau completări în vederea desfășurării în bune condiții a activității societății cooperatiste .

Atribuțiile acesteia sunt stabilite în statut cu drept de delegare a unei părți dintre ele Consiliului de Administrație numit prin decizie a președintelui Uniunii la propunerea Biroului Executiv a acesteia .

Consiliul de Administrație are următoarele atribuții :

supune spre aprobare Uniunii Cooperativelor de Consum și de Credit programul

privind activitatea economico-financiară a unității și stabilește măsuri necesare pentru îndeplinirea acestuia;

Încheie contracte cu partenerii de afaceri pentru producția sau desfacerea de

bunuri care fac obiectul său de activitate ;

Analizează activitatea economico-financiară, organizatorică și socială a

S.C.C.A. „Pencoop” și stabilește măsuri pentru creșterea eficienței acestora ;

Stabilește și modifică în limita competențelor, prețurile la unele produse

cumpărate de la populație și vândute pe piață precum și tarifele la unele produse și servicii executate de „Pencoop” ;

Stabilește structura organizatorică și numărul de personal, angajează și

concediază personalul întreprinderii și stabilește nivelul de salarizare al personalului angajat ;

Aprobă concesionarea în mandat sau alte forme de organizare a unor unități a

„Pencoop” unor persoane particulare pe bază de licitație cu păstrarea integrității patrimoniului;

Organizează acțiuni de cooperare cu alte unități cooperatiste, alte firme precum

și cu particulari.

Activitatea operativă este condusă de Directorul General care este și președintele Consiliului de Administrație, iar pe domenii de activitate de trei directori de specialitate economică, tehnică și comercială.

Structura funcțională e formată din șase compartimente din care :

unul în subordinea Directorului General,

două în subordinea Directorului Economic,

unul în subordinea Directorului Tehnic,

două în subordinea Directorului Comercial.

Structura de producție e organizată pe trei secții care cumulează activități similare sau de continuitate a procesului de producție .

În structura secțiilor de producție există patru formații de lucru pe activități distincte organizate cu șefi de formație care, pe lângă atribuția de coordonator are o atribuție de gestionare a materiilor prime, semifabricatelor și produselor finite.

Directorul General are în subordine :

Directorul Tehnic,

Directorul Comercial,

Directorul Economic,

Compartimentul personal – învățământ – salarizare, administrativ –

juridic, C.F.I., protecția muncii, pază, prevenirea și stingerea incendiilor.

Principalele atribuții ale Directorului General sunt :

Prevederea :

– stabilirea obiectivelor,

– determinarea concretă și programarea acțiunilor cu :

* prioritate;

* durată;

* influență;

– stabilirea resurselor umane, financiare, materiale și a modului lor de utilizare.

Organizarea :

analiza obiectivelor;

studiul critic al situației existente;

proiectarea și aplicarea sistemului îmbunătățit.

Coordonarea :

determinarea riguroasă a atribuțiilor, competențelor, responsabilităților;

stabilirea sistemului de comunicații.

Decizia :

fixarea obiectivelor ;

analiza informațiilor ;

luarea și aplicarea deciziei;

urmărirea și controlul aplicării deciziei;

Controlul :

stabilirea obiectivelor controlului și planificarea acestuia ;

verificarea și măsurarea diferiților parametri față de limitele prestabilite

interpretarea critică a abaterilor :

* amploare;

* natură;

* consecință.

Directorul Tehnic are în subordine :

Secția de prelucrare pene și a produselor din pene ;

Secția de tranșare și prelucrare a produselor din carene;

Secția prestări servicii;

Compartimentul tehnic.

Atribuții, lucrări, sarcini :

Conduce activitatea tehnico – productivă din societate;

Retolvă problemele de dezvoltare tehnică și a capacităților de producție ;

Introduce tehnici noi;

Asigură și răspunde de îndeplinirea programului de producție la secții în

condiții de eficiență ridicată ;

Asigură utilizarea rațională a materiilor prime și materialelor, sculelor,

combustibililor și energiei;

Propune măsuri pentru creșterea rentabilității, atât total cât și pe fiecare produs,

activitate, serviciu;

Este șeful comisiei tehnice P.S.I.

Directorul Comercial are în subordine :

Compartimentul de aprovizionare ;

Compartimentul de desfacere – transport.

Atribuții, lucrări, sarcini :

Răspunde de buna organizare și desfășurare a activității de aprovizionare,

depozitare, desfacere și transport, precum și de realizarea cu maximum de eficiență a activității de import – export ;

Ia măsuri pentru asigurarea bazei materiale pentru întreaga activitate;

Organizează prospectarea pieței interne și externe ;

Stabilește relații directe cu beneficiarii interni sau externi și cu societățile

exportatoare pentru constituirea portofoliului de comenzi;

Face reclamă comercială;

Prezintă periodic directorului general analiza activităților din subordine și

propune măsuri de îmbunătățire;

Efectuează împreună cu directorul tehnic și directorul economic analize

economice de rentabilitate pe grupe de produse.

Directorul Economic are în subordine :

Compartimentul financiar, analiză economică ;

Compartimentul contabilitate .

Directorul economic are următoarele atribuții :

Organizează, conduce, coordonează și controlează activitatea financiar –

contabilă ;

Organizează contabilitatea generală sau financiară ;

Organizează contabilitatea analitică sau internă de gestiune ;

Asigură înregistrarea în contabilitate a operațiilor patrimoniale;

Urmărește înregistrarea cronologică, prelucrarea, publicarea și păstrarea

informațiilor cu privire la situația patrimonială;

Asigură inventarierea patrimoniului ;

Asigură evaluarea și reevaluarea patrimoniului ;

Asigură întocmirea la timp și în conformitate cu dispozițiile legale a balanțelor

de verificare, bilanțurilor anuale patrimoniale ;

Asigură îndeplinirea obligațiilor societății către bugetul statului, unități bancare,

terți ;

Participă la organizarea sistemului informațional ;

Organizează și conduce activitatea de control financiar preventiv pe societate .

Contabilitatea principalelor operațiuni privind TVA la S.C.C.A.”Pencoop” Timișoara

I . Aprovizionări cu materii prime și materiale

Factura din data de 03.03.2000 emisă de Federalcoop Timișoara cuprinde :

– materii prime și materiale 258.209.000 lei

* făină 140.722.500 lei

* pene 17.097.000 lei

* melci 21.568.000 lei

Subtotal 179.387.500 lei

* drojdie, sare : 78.821.500 lei

Total : 258.209.000 lei

TVA 19% : 49.059.710 lei

Total de plată : 307.268.710 lei

% = 401 „Furnizori” 307.268.710

300.1 „Materii prime – Făină” 140.722.500

300.2 „Materii prime – Pene” 17.097.000

300.3 „Materii prime – Melci” 21.568.000

301.1 „Materiale auxiliare – Drojdie, sare” 78.821.500

4426 „TVA deductibilă” 49.059.710

II . Aprovizionări cu combustibil

Factura emisă de S.C. Peco S.A. Timișoara în data de 07.03.2000 cuprinde :

cantitate 10.250 litri

preț unitar 2.033 lei

valoarea combustibilului cumpărat 20.838.250 lei

TVA 19% 3.959.267 lei

cheltuieli de transport 200.400 lei

TVA aferentă cheltuielilor de transport 38.076 lei

– Total de plată 25.035.993 lei

% = 401 „Furnizori” 25.035.993

301.2 „Materiale consumabile – benzină” 20.838.250

624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal” 200.400

4426 „TVA deductibilă” 3.997.343

III . Aprovizionări cu energie electrică

Factura emisă de Renel în data de 10.03.2000 conține :

– valoarea totală 29.063.000 lei

– TVA 19% 5.521.970 lei

– Total de plată 34.584.970 lei

% = 401”Furnizori” 34.584.970

605 „Cheltuieli cu energia și apa” 29.063.000

4426 „TVA deductibilă” 5.521.970

IV . Intrare de marfă pentru desfacere la preț cu amănuntul (marfă în magazin)

Unitatea se aprovizionează cu marfă pe baza facturii F.427715 din data de 25.03.2000 de la furnizorul S.C. Alemania” S.R.L.

– Marfă cu TVA 19% (sucuri, condimente)

* valoare marfă 86.635.800 lei

* TVA 19% 16.460.802 lei

– Marfă cu TVA 19% (mezeluri)

* valoare marfă 11.819.200 lei

* TVA 19% 2.245.648 lei

Total valoare marfă 98.455.000 lei

Total TVA 19% 18.706.450 lei

Total de plată 117.161.450 lei

Recepția a stabilit realitatea datelor din factură.

Adaosul comercial practicat este de 10%.

– La marfă cu TVA 19%, sucuri, condimente, adaosul comercial este :

86.635.800 *10% = 8.663.580

– La marfă cu TVA 19%, mezeluri, adaosul comercial este :

11.819.200 * 10% = 1.181.920

S.C.C.A. „Pencoop” a înregistrat factura în felul următor :

Pentru sucuri, condimente; mărfuri cu TVA 19% :

371 „Mărfuri” = % 113.406.262

401 „Furnizori” 86.635.800

378 „Dif. de preț la mărfuri 8.663.580

4428”TVA neexigibilă” 18.106.882

4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 16.460.802

Pentru mezeluri; mărfuri cu TVA 19% :

371 „Mărfuri” = % 15.471.332

401 „Furnizori” 11.819.200

378 „Dif. de preț la mărfuri” 1.181.920

4428 „TVA neexigibilă” 2.470.212

4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 2.245.648

Conform normelor se înregistrază astfel :

% = 401 „Furnizori” 117.161.450

371 „Mărfuri” 98.445.000

4426 „TVA deductibilă” 18.706.450

a) 371 „Mărfuri” = 378 „Diferențe de preț 9.845.500

la mărfuri”

b) 371 „Mărfuri” = 4428 „TVA neexigibilă” 20.577.094

V . Aprovizionare cu obiecte de inventar

Factura emisă în data de 26.03.2000 de S.C. Moțul S.R.L. cuprinde :

– valoarea obiectelor de inventar : set pentru grup sanitar 188.500 lei

– TVA 19 % 35.815 lei

Total de plată 224.315 lei

% = 401 „Furnizori” 224.315

321 „Obiecte de inventar” 188.500

4426”TVA deductibilă” 35.815

Darea în consum a obiectelor de inventar :

602 „Cheltuieli cu obiectele = 322 „Uzura obiectelor 188.500

de inventar” de inventar”

VI . Achiziționare mijloc fix din import – utilaj pentru panificație

Factura emisă în data de 29.03.2000 de furnizorul „Tagliavini” Italia cuprinde :

– valoarea în vamă – transformată în lei la cursul de schimb, în valoare de

14.000.000 * 2.14 lei = 29.960.000 lei

– taxa vamală și comisionul vamal = 6.000.000 lei

– TVA 19 % 29.960.000 + 6.000.000 = 35.960.000 lei

35.960.000 * 19% = = 6.832.400 lei

– valoarea totală a mijlocului fix = 29.960.000 lei

– cheltuieli de transport pe parcursul intern, inclusiv TVA = 1.000.000 lei

– TVA aferentă cheltuielilor de transport = 190.000 lei

– Total valoare factură emisă = 29.960.000 lei

* mijloc fix :

212 „ Mijloace fixe” = % 36.960.000

404 „Furnizori de imobilizări” 29.960.000

446 „Alte impozite, taxe și 6.000.000

vărsăminte”

401 „Furnizori” 1.000.000

* TVA achitat în vamă :

4426 „TVA deductibilă” = 5121”Conturi la bănci în lei” 6.832.400

* TVA achitat la prestatorul transportului :

4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 190.000

VII . Desfacere către beneficiari interni :

* Vânzarea de produse finite cu TVA 19% (pene, perini)

– produse finite la preț de livrare 69.858.900 lei

– produse finite la preț de cost 50.800.000 lei

– ambalaje nerestituibile 300.000 lei

– transport, manipulare 120.000 lei

– TVA 19 % 19.273.191 lei

Total de plată 83.552.091 lei

Descărcare gestiunii :

711 „Venituri din producția stocată” = 345”Produse finite” 50.800.000

Încasarea facturii :

5121”Conturi la bănci în lei” = 411”Clienți” 83.552.091

* Vânzare de produse finite cu TVA 19% (ouă, mezeluri, produse lactate)

– produse finite la preț de livrare 13.001.119 lei

– TVA 19 % 2.470.212 lei

Total de plată 15.471.331 lei

411 „Clienți” = % 15.471.331

701 „Venituri din vânz. prod. finite” 13.001.119

4427”TVA colectată” 2.470.212

* Vânzare cu încasare avans clienți (sucuri, condimente)

Încasare în avans :

5121 „Conturi la bănci în lei” = % 23.800.000

419 „Clienți creditori” 20.000.000

4427”TVA colectată” 3.800.000

Facturarea :

411 „Clienți” = % 23.800.000

707”Venituri din vânzarea mărfurilor” 20.000.000

4427”TVA colectată” 3.800.000

Decontare avans conform precizărilor Ministerului de Finanțe nr.4175/15.09.1993.

% = 411 „Clienți” 23.800.000

419 „Clienți creditori” 20.000.000

4427”TVA colectată” 3.800.000

VIII . Desfacere de produse din producția proprie prin magazine de desfacere cu amănuntul (sucuri) .

– Nota de transfer a produselor finite din depozit în gestiunea magazinului.

S.C.C.A. „Pencoop” vinde mărfuri în valoare de 13.090.000 lei.

371 „Mărfuri” = % 13.090.000

345”Produse finite” 10.000.000

378”Dif. de preț la mărfuri” 1.000.000

4428”TVA neexigibilă” 2.090.000

– Încasări din vânzarea mărfurilor la prețul de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA .

5311 „Casa în lei” = % 13.090.000

707”Venituri din vânz. mărfurilor” 11.000.000

4427”TVA colectată” 2.090.000

– Descărcarea gestiunii :

% = 371 „Mărfuri” 13.090.000

607 „Cheltuieli privind mărfurile” 10.000.000

378”Diferențe de preț la mărfuri” 1.000.000

4428”TVA neexigibilă” 2.090.000

IX . Desfaceri către beneficiari externi (carne, melci)

Factura de livrare la export a produselor finite conține :

– Valoarea produselor finite 35.000.000 lei

– TVA cota zero 0 lei

– Total de plată 35.000.000 lei

– Cheltuieli de transport până la frontiera română 100.000 lei

facturate de S.C.C.A. „Pencoop”

TOTAL 35.100.000 lei

411 „Clienți” = % 35.100.000

701”Venituri din vânz. prod. finite” 35.000.000

704”Venituri din lucrări executate 100.000

și servicii prestate”

X . Lucrări de reparații în construcții efectuate la persoane fizice cu plata în rate :

– conform devizului de lucrări (reparații acoperiș, 14.000.000 lei

reparații instalații, canalizare)

– TVA 19 % 2.660.000 lei

Plata a fost convenită în 12 rate lunare din care 30% avans

– Avansul (14.000.000 * 30%) 4.200.000 lei

– TVA aferantă avansului 19% 798.000 lei

(4.200.000 * 19%)

– Total avans (4.200.000 + 798.000) 4.998.000 lei

– Restul (14.000.000 – 4.200.000) 9.800.000 lei

se plătește în 12 rate lunare

– TVA aferentă ratelor 19% 1.862.000 lei

(9.800.000 * 19%)

Înregistrarea :

411 „Clienți” = % 16.660.000

704”Venituri din lucrări executate 14.000.000

și servicii prestate”

4427”TVA colectată” 798.000

4428”TVA neexigibilă” 1.862.000

5311 „Casa în lei” = 411 „Clienți” 4.998.000

Rata lunară 9.800.000 / 12 = 817.000 lei /an

TVA neexigibilă aferentă unei rate lunare 19% = 155.230 lei

(817.000 * 19%)

TOTAL = 972.230 lei

Diferența se va regla la ultima rată.

TVA aferentă ratelor este exigibilă la colectare în luna în care rata devine scadentă, și se înregistrează :

4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată” 155.230 lei

JURNAL PENTRU VÂNZĂRI tabelul nr. 1

JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI tabelul nr. 2

Decontarea taxei pe valoarea adăugată

În situația în care, în cadrul unei luni, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor

este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă ieșirilor, diferența se regularizează pe bază de decont de TVA prin următoarele modalități :

Compensarea efectuată de către contribuabil în limita taxei de plată rezultate

din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare.

Compensarea efectuată de către organul fiscal pe bază de cerere depusă de către

contribuabil. Compensarea trebuie soluționată în termen de 30 de zile de la data cererii de compensare și se efectuează astfel :

cu alte impozite și taxe datorate de contribuabil la bugetul de stat;

cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat de către

furnizorii și prestatorii de servicii ai contribuabilului în cauză. Compensarea se face în limita taxei înscrise în facturile fiscale ale furnizorilor emise în favoarea beneficiarului care solicită compensarea, neachitate până la data efectuării controlului.

c) Compensarea cu taxa pe valoarea adăugată datorată de agenții economici pentru serviciile contractate și prestate de diverși furnizori cu sediul sau domiciliul în străinătate. În această situație se încadrează serviciile care se impozitează după principiul teritorialității, respectiv România, locul unde beneficiarul își are sediul sau domiciliul. Concret, în această categorie se încadrează :

închirierea de bunuri mobile corporale ;

operațiunile de leasing ;

cesiunile și/sau concesiunile dreptului de autor, de brevete, de licențe,

de mărci de fabrică și de comerț, precum și alte drepturi similare ;

serviciile de publicitate ;

serviciile consultanților, inginerilor, birourilor de studii, avocaților,

experților contabili, precum și alte servicii similare;

prelucrarea de date și/sau furnizarea de informații;

operațiunile bancare, financiare, de asigurare și/sau de reasigurare;

punerea la dispoziție de personal;

prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor din

această categorie;

d) Compensarea cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate, pentru care s-a obținut inițial aprobare pentru suspendarea plății la organele vamale, în baza certificatului obținut de la Ministerul Finanțelor Publice.

e) Rambursarea efectuată de organele fiscale pe bază de cerere depusă de contribuabil, termenul de soluționare a cererii de rambursare fiind de 30 de zile de la data depunerii.

CAPITOLUL 3 CONTROLUL FISCAL

3.1. Rolul și importanța controlului fiscal

Controlul fiscal este instrumentul pe care îl au la îndemână puterile publice pentru supravegherea și determinarea, prin metode și tehnici specifice, asigurării constituirii resurselor financiare publice.

Controlul fiscal permite administrației fiscale ca în termenul de prescripție să constate și să înlăture omisiunile, subevaluările sau erorile de impozitare.

Controlul fiscal este un instrument important de realizare a veniturilor fiscale cuprinse în bugetul de stat și bugetele locale. Includem aici și bugetele locale întrucât prin Legea finanțelor publice la art.52 alin.3 se stipulează : „ Constatarea, așezarea și urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se realizează prin organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor, dacă legea nu prevede altfel.”

În mod concret, controlul fiscal urmărește :

încasarea tuturor impozitelor și taxelor datorate de contribuabili la

termenele prevăzute în legi și în cuantumul stabilit în funcție de baza de impozitare și cotele care se aplică asupra acesteia;

depistarea impozitelor și taxelor sustrase de la plata către bugetul de stat

ori bugetele locale și atragerea lor la aceste bugete în funcție de destinația prevăzută prin lege sau norme;

semnalarea unor carențe legislative care favorizează evaziunea fiscală

sau îngreunează încasarea la buget a veniturilor fiscale pentru a furniza fundamente pentru îmbunătățiri lrgislative.

Pentru realizarea finalității controlului fiscal este necesară îndeplinirea următoarelor cerințe :

un cadru organizatoric care să definească responsabilitățile celor cărora li se

conferă atribuții de control fiscal, precum și să asigure garanții de realizare a acestor atribuții în afara oricăror imixtiuni din afara sistemului fiscal în realizarea activității de control, dar și în afara oricăror abuzuri din partea organelor de control fiscal ;

un cadru legislativ cât mai simplu, mai complet și mai elastic ( în sensul

permiterii perfecționării rapide a cadrului legislativ în vederea închiderii oricăror portițe de evaziune) ;

un personal calificat și motivat care să realizeze în condițiile cele mai bune

activitatea de control ;

o dotare tehnică care să sprijine operativitatea și eficacitatea administrației

fiscale în general și a controlului fiscal în special.

În general, structura organizării controlului fiscal dintr-o anumită țară este dependentă de o serie de factori : structura economică a economiei naționale și a diferitelor zone, densitatea populației, caracteristici geografice, elemente de tradiții, etc. Totuși esențială rămâne legătura dintre activitățile generatoare de impozite și taxe și cantitatea de muncă considerată necesară autorității fiscale pentru colectarea tuturor impozitelor și taxelor. Această relație trebuie să țină seama de unele restricții cum ar fi : eficiență cât mai mare pe agent fiscal, precum și limitarea cât mai mult posibil a evaziunii și fraudei fiscale.

O urmare firească a structurii adoptate a aparatului fiscal o constituie numărul de personal fiscal cuprins într-o structură sau alta.

Organizarea controlului fiscal în țara noastră nu corespunde, la această dată, nici ca structură organizatorică și număr de personal de control și nici ca nivel de pregătire profesională în domeniul financiar, contabil și fiscal. Din această cauză nici o inițiativă de îmbunătățire a acestei situații nu trebuie să rămână neaplaudată.

3.2. Taxa pe valoarea adăugată

3.2.1. TVA – impozit indirect

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect pe care, suportându-l consumatorul final, îl achită la bugetul statului întreprinderile vânzătoare de produse sau prestatoare de servicii.

Cu ocazia vânzării produselor sau prestării serviciilor, întreprinderea furnizoare percepe (facturează și încasează) și TVA de 19% asupra livrărilor. Această sumă reprezintă ceea ce numim TVA colectată. Cum fiecare întreprindere în calitatea ei de client, în momentul aprovizionării a plătit la rându-i furnizorului său TVA, această TVA deductibilă se va scade din TVA colectată, rezultând TVA de plată la bugat. Dacă TVA colectată este mai mică decât TVA deductibilă, diferența reprezintă TVA de recuperat de la buget.

Pentru evidența decontărilor cu bugetul statului privind TVA se folosește contul 442”Taxa pe valoarea adăugată”, respectiv subconturile :

4423 „TVA de plată” – cont de pasiv;

4424 „TVA de recuperat” – cont de activ;

4426 „TVA deductibilă” – cont de activ;

4427 „TVA colectată” – cont de pasiv;

4428 „TVA neexigibilă” – cont bifuncțional.

3.2.2. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

Se supun taxei pe valoarea adăugată următoarele operațiuni referitoare la :

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul

României ;

achiziționarea bunurilor din import la intrarea în România conform

declarației vamale ;

prestările de servicii când locul prestării se consideră a fi în România pe

baza unor criterii specifice de teritorialitate ;

diverse operațiuni asimilate cu livrările de bunuri și prestări de servicii .

În sfera de aplicare a TVA sunt cuprinse toate operațiunile cu plată și cele asimilate acestora de contribuabili, care pot fi : persoane juridice, persoane fizice, asociații civile fără personalitate juridică, autorizate, care realizează venituri în România din activități desfășurate pe baza liberei inițiative, asociații sau organizații de orice fel care desfășoară în România activități cu caracter economic, social, cultural, politic, sindical, filantropic, religios, instituții publice, reprezentanțele societăților comerciale sau ale organizațiilor străine, alte organizații și organisme internaționale care funcționează în România .

Prin Decizia nr.1 din 8.10.2001 a Comisiei cenrale fiscale constituite la nivelul Ministerului Finanțelor Publice a fost aprobată soluția privind încadrarea la operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, conform prevederilor art.6 lit.h și art.6 lit.b din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, prin asimilare cu operațiunile bancare, a împrumuturilor acordate societăților comerciale în vederea asigurării resurselor financiare de către :

asociații sau acționarii, persoane fizice și/sau juridice, din țară sau din

străinătate ;

persoane juridice, autorizate, străine, inclusiv de organisme financiar –

bancare internaționale.

În conformitate cu prevederile art.6 lit.A.h și art. 6 lit.B.f din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată și a soluției aprobate prin Decizia nr.1/2001 a Comisiei centrale fiscale constituite la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, împrumuturile primite de societatea comercială cu răspundere limitată beneficiază de scutire de taxă pe valoarea adăugată.

Societatea comercială cu răspundere limitată din România care a primit împrumuturile nu va evidenția operațiunile bancare în decont sau în registrul pentru vânzări, întrucât operațiunile impozabile au fost efectuate de cei doi asociați care au acordat împrumuturile, respectiv persoana fizică română și ăersoana juridică străină.

De asemenea, fiind operațiune scutită de taxa pe valoarea adăugată, societatea comercială cu răspundere limitată din România nu are de plătit taxa pe valoarea adăugată pentru împrumutul primit de la asociatul persoană juridică străină, conform prevederilor art.4 din OUG nr.17/2000 și pct.34 lit.g și pct. 7.7. din Normele de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin H.G. nr.401/2000.

3.2.3. Geneza taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit care a fost adoptat începând cu 1 ianuarie 1970 de către țările Comunității Europene, dar și de alte state din Europa, America Latină, Africa, Asia, Israel, Noua Zeelandă și a fost conceput pentru a evita impozitarea în „cascadă” , cum se făcea prin celelalte impozite indirecte.

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în țara noastră începând cu data de 1 iulie 1993, care a înlocuit impozitul pe circulația mărfurilor.

3.2.4. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

În ce privește taxa pe valoarea adăugată exigibilitatea este definită ca fiind „dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat”.

Ca regulă generală taxa pe valoarea adăugată este exigibilă pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, prestărilor de servicii. Ca atare, în principiu, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă concomitent cu faptul generator pentru livrările sau cumpărările de bunuri și se situează în momentul trecerii bunurilor respective în posesia cumpărătorului sau delegatului său, ori când a avut loc transferul dreptului de proprietate indiferent sub ce formă juridică.

Legislația taxei pe valoarea adăugată prevede derogări în ce privește exigibilitatea concomitantă cu faptul generator pentru următoarele situații :

exigibilitatea poate fi anterioară faptului generator atunci când factura

este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor, deoarece orice act juridic prin care se realizează transferul unui drept de proprietate determină exigibilitatea taxei, fără a fi obligatorie și livrarea concomitentă a bunurilor ;

pentru prestările de servicii, inclusiv pentru lucrările imobiliare, la care se

încasează avansuri sau se fac decontări succesive, exigibilitatea intervine la data încasării sumelor, iar cu autorizarea organului fiscal, la data stabilirii debitului ce revine subiectului impozabil pe bază de factură sau alt document înlocuitor;

antreprenorii de lucrări imobiliare pot să opteze pentru plata taxei pe

valoarea adăugată la efectuarea lucrărilor. Această opțiune se poate exercita în condițiile și pentru lucrările stabilite prin Hotărâre a Guvernului.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, precum și pentru cele care se încasează, de regulă, avansuri, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului pe bază de factură sau alt document legal, pe bază de cerere aprobată de organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

3.2.5. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Baza de impozitare este determinată de :

prețurile negociate între vânzător și cumpărător, precum și alte cheltuieli

datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri și care nu au fost cuprinse în preț. Aceste prețuri cuprind și accizele stabilite potrivit normelor legale ;

tarifele negociate pentru prestările de servicii ;

suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între

parteneri pentru operațiunile de intermediere ;

prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurilor de producție ale bunurilor

preluate din activele societății de către contribuabili pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurate de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit ;

valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxa vamală, alte

taxe și accizele datorate pentru bunurile importate ,

prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurile aferente serviciilor prestate de

contribuabili în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit ;

prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau prețurile stabilite prin

licitație .

3.2.6. Cotele de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de prezenta ordonanță de urgență asupra bazei de impozitare .

În România se aplică următoarele cote :

Cota de 19 % pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și

transferurile proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, precum și importul de bunuri, cu excepția celor prevăzute la lit.B .

Cota zero pentru :

exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct

de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României . Prin derogare de la aceste prevederi, beneficiază de cota zero exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter .

transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de

contribuabili autorizați prin curse regulate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta ;

transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și

aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate ;

trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și de călători cu

mijloace de transport fluvial specializate, între România și statele vecine ;

transportul și prestările de servicii accesorii transportului aferente

mărfurilor din import, efectuate pe parcurs extern și pe parcurs intern până la punctul de vămuire și întocmire a declarației vamale ;

livrările de carburanți și/sau de alte bunuri destinate utilizării sau

încorporării în nave și aeronave care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri ;

prestările de servicii efectuate în aeroportuei, aferente aeronavelor în

trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi, aferente navelor de comerț maritim, și pe fluvii internaționale, facturate direct armatorilor sau agenților de nave, marfă și/sau containere care îi reprezintă pe armatori ;

reparațiile la mijloacele de transport, contractate cu beneficiari din

stăinătate ;

alte prestări de servicii efectuate de contribuabili cu sediul în

România, contactate cu beneficiari din străinătate, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de BNR .

materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din

teritoriul vamal al României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităților de export ;

bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a

oficiilor consulsre și reprezentanțelorinternaționale, interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate ;

bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și

din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România ;

bunurile și serviciile finanțate din ajutoare sau împrumuturi

nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice

construcția de locuințe, extinderea și consolidarea și reabilitarea

locuințelor existente ;

construcția de lăcașuri de cult religios.

Pentru operațiunile prevăzute la lit. k, l, m, n și o, aplicarea cotei zero de taxă pe

valoarea adăugată se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor .

CAPITOLUL 4 ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

4.1. Pregătirea controlului fiscal

Pregătirea conrolului fiscal are la bază dosarele fiscale și toate informațiile obținute sau ce se pot obține în legătură cu contribuabili preconizați a fi luați în control ( date de identitate, natura activității, modul de conducere a evidențelor, rezultatele altor controale, antecedente fiscale etc.).

Un element intermediar între momentul pregătirii controlului fiscal și cel al organizării controlului îl constituie înaintarea avizului de verificare și intervenție inopinată. Deși avizarea contribuabilului nu esta prevăzută în nici un act normativ, este preferabil, totuși, să se procedeze la înștiințarea acestuia pentru a exista garanția desfășurării controlului în intervalul prevăzut și în condițiile corespunzătoare. Bineînțeles că nu este necesară înștiințarea contribuabilului în caz de existență a unor indici de evaziune fiscală .

Procesul controlului poate fi reprezentat astfel :

4.2. Organizarea controlului fiscal

Organizarea controlului fiscal începe cu contactul organului fiscal cu contribuabilul. Acest contact are o importanță deosebită deoarece este de natură să influiențeze atât derularea, cât și eficiența controlului.

Interviul cu reprezentantul contribuabilul trebuie să ofere informații, în special în legătură cu :

– dacă respectivul contribuabil mai desfășoară și alte activități pe lângă cea declarată penreu care are obligația să se înregistreze și să plătească impozite și taxe la buget ;

– dacă are sucursale, filiale sau este asociat cu alte persoane juridice sau fizice ;

– dacă au intervenit schimbări în structura sau organizarea întreprinderii de la data ultimului control, care să aibă implicații fiscale ;

– dacă informațiile și dispozițiile primite cu ocazia controalelor precedente au fost corecte și respectate de către contribuabil, se vor trece, în unele cazuri, punctele neclarificate la controlul precedent ;

– dacă există un precedent de nerespectare a obligațiilor fiscale de către contribuabil și din ce cauză etc.

Interviul trebuie de obicei urmat de vizitarea locului unde se realizează activitățile impozabile, pentru a se putea realiza o primă apreciere asupra volumului și a specificului activității agentului economic .

Următoarea subetapă din cadrul organizării controlului o reprezintă verificarea registrelor societății, a evidențelor primare, a evidențelor contabile ( a registrelor contabile și a bilanțului contabil), declarații de impunere, deconturi fiscale etc.

În funcție de constatările reieșite în timpul organizării controlului, organul de control fiscal încheie această activitate la contribuabilul în cauză prin întocmirea actului de control (proces verbal, notă de constatare sau alte asemenea).

CAPITOLUL 5 EXERCITAREA CONTROLULUI FISCAL PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

5.1. Tipuri de control fiscal

În ceea ce privește tipurile de control, în general, există trei tipuri :

control preliminar (preventiv)

control concomitent

control ulterior ( feedback control)

Controlul preliminar are loc anterior începerii operațiunilor (activităților) și include

politici, proceduri și reguli desemnate să garanteze că sunt condiții ca activitățile (operașiunile) să se desfășoare conform prevederilor .

Controlul concomitent are loc în timp ce operațiunile (activitățile) se realizează și include direcționarea, urmărirea și realizarea în condiții cât mai bune a operațiunilor (activităților) .

Controlul ulterior își concentrează atenția pe utilizarea informației în legătură cu realizările precedente în vederea corectării devierilor de la standardul acceptat .

În funcție de criteriile care sunt puse la baza analizei formelor de control fiscal se poate delimita :

Din punctul de vedere al aprofundării cunoașterii realității fiscale se disting :

control fiscal documentar (la biroul administrației fiscale);

control fiscal efectiv;

Din punct de vedere al gradului de extindere al verificărilor asupra operațiunilor

impozabile, se disting :

control fiscal total (complet);

control fiscal prin sondaj (selectiv);

În funcție de sfera de cuprindere a impozitelor și taxelor controlul fiscal poate fi

control fiscal general;

control fiscal parțial;

În funcție de scopul urmărit prin controlul fiscal, acesta poate fi :

control fiscal de informare (informativ);

control fiscal de rutină;

control fiscal propriu-zis (de fond);

În funcție de momentul controlului fiscal față de depunerea declarațiilor fiscale,

de efectuarea plății etc., acesta poate fi :

control apriori;

control aposteriori.

5.2. Obiectivele controlului fiscal

Controlul fiscal este organizat și desfășurat în stictă și strânsă concordanță cu necesitatea alocării fondurilor necesare activității publice prin intermediul bugetelor. Această alocare poate avea loc în măsura în care pentru cheltuielile publice se găsesc surse corespunzătoare de acoperire .

Controlul fiscal documentar are ca obiective examinarea elementelor componente ale dosarului contribuabilului. Acest dosar poată să conțină erori sau anomalii care să justifice, în anumite cazuri, începerea unui control exterior . Controlul poate, de asemenea, compara informațiile transmise de patroni /salariați, instituții financiare/venituri din dobânzi, din valori mobiliare. Controlul cheltuielilor permite să se stabilească dacă sumele deduse se încadrează în prevederile legii și dacă actele justificative sunt conforme cerințelor impuse acestora.

Controlul fiscal efectiv presupune deplasarea la contribuabil pentru a obține informații suplimentare necesare. În cadrul acestei forme de control se disting trei proceduri :

verificări contabile la societăți comerciale, profesiuni libere ;

controlul încrucișat al situației fiscale personale care vizează verificarea

aprofundată a situației fiscale a tuturor contribuabililor cu referire la totalitatea veniturilor ;

percheziția sau dreptul de a face vizite la domiciliu este o procedură

excepțională pusă în aplicare, în general, în caz de infracțiuni grave .

Controlul fiscal total are ca obiectiv verificarea tuturor operațiunilor, documentelor, probelor care stau la baza stabilirii cuantumului unui impozit sau taxă ori a tuturor impozitelor plătite de un agent economic; această formă de control permite depistarea, dacă este cazul, a evaziunii/fraudei fiscale deoarece presupune efectuarea unui examen complet al tuturor aspectelor activității desfășurate de unul sau mai mulți agenți economici luând în considerare documentele de interes, examinând conturile bancare.

Controlul fiscal de informare are drept scop intenția administrativă de a informa agenții economici în legătură cu drepturile și obligațiile de natură fiscală .

Controlul fiscal de rutină urmărește menținerea legăturii cu contribuabilul și urmărirea modului în care acesta își respectă obligațiile fiscale. Scopul principal al acestei forme de control este de a compara evidențele primare și contabile cu datele din declarațiile și deconturile depuse de contribuabil în vederea verificării corectitudinii sumelor plătite, precum și verificarea modului de respectare a termenelor legale de plată .

Controlul fiscal propriu-zis are drept scop urmărirea prevenirii și combaterii cazurilor de sustragere de la stabilirea și plata impozitelor prin orice mijloace de către oricare din contribuabili .

Competența, drepturile și obligațiile organului de control fiscal

Singura lege care reglementează activitatea de control în cadrul Ministerului

Finanțelor este Legea nr.30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, lege care atribuie numai Gărzii Financiare în mod expres sarcini de control fiscal . Astfel, art.15 stipulează : „Garda Financiară exercită controlul operativ și inopinat în legătură cu aplicarea și executarea legilor fiscale…”.

Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, precum și a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanță se efectuează de organele fiscale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București.

Prin control se înțelege verificare, supraveghere. Sensul vizat pentru control este cel de verificare, interpretare atentă a regularității unui act, valabilitate a unui document.

În consonanță cu definițiile ce se pot da controlului, trei par a fi, în principal, obligațiile controlului :

– furnizarea de informații privind cunoașterea realității, a stării de fapt, a minusurilor, aranjamentelor etc.

– propunerea de măsuri în vederea corijării stării de fapt în sensul dorit de cel care a dispus controlul ;

– luarea unor măsuri de către instituția controlului pentru descurajare, îndreptare, pedepsire.

5.4. Proceduri de verificare privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit de consum care este încorporat în prețul de vânzare al produselor și serviciilor. Consumatorul final este, deci, cel ce suportă în realitate sarcina fiscală respectivă. Firma are, în această privință o poziție intermediară :

este consumator și plătește TVA asupra cumpărărilor de bunuri și

servicii ;

este vânzător și colectează TVA asupra vânzărilor de bunuri și servicii.

Firma varsă la buget TVA colectată după deducerea TVA aferentă cumpărărilor, ceea ce corespunde, în principiu, impozitării valorii sale adăugate, astfel :

TVA asupra vânzărilor – TVA asupra cumpărărilor

În cadrul controluli pe linia taxei pe valoarea adăugată este important de a verifica dacă operațiunile efectuate de agentul economic și cuprinse în sfera de aplicare a TVA au fost corect delimitate în : operațiuni impozabile obligatoriu cu 19%, operațiuni la care se aplică cota zero și operațiuni scutite de TVA. Această delimitare este importantă pentru determinarea dreptului de deducere a TVA care se stabilește în raport cu participarea bunurilor și serviciilor respective la realizarea operațiunilor prevăzute la art.18 din O.G. nr.3/1992 republicată .

Un alt obiectiv important în verificarea TVA îl constituie controlul realittății tuturor intrărilor (cumpărărilor) de produse, de servicii, mărfuri, insistându-se mai ales pe intrările cu valori importante; se urmărește în acest fel, prin verificări încrucișate ( la furnizori și cumpărători), dacă nu s-a recurs la documente și operațiuni fictive. Rezultă că nu este suficient să se ia de bune datele înscrise în jurnalul cumpărărilor, ele putând acunde operațiuni și documente fictive. Din această cauză se impune verificarea intrării efective a bunurilo în gestiunea agentului economic, precum și data operațiunii de cumpărare la agentul economic verificat îi corespunde o operațiune de vânzare la un alt agent economic real (verificări încrucișate).

După verificarea intrărilor (cumpărărilor) urmează, în mod logic și necesar, verificarea modului de facturare, a produselor, serviciilor și mărfurilor ( a ieșirilor) de către agentul economic verificat, în urmărirea cazurilor în care s-a recurs la înscrierea de cantități mai mici decât cele livrate și/sau a unor prețuri diminuate față de prețurile normale ale pieței, diminuîndu-se în acest mod TVA colectată, cu urmări directe în determinarea TVA de plătit la buget, micșorând-o sau chiar anulând-o (apărând în mod nelegal dreptul de rambursare).

5.5. Valorificarea actelor de control

Valorificarea constatărilor prin urmărirea încasării creanțelor bugetare stabilite cu această ocazie, este de multe ori hotărâtoare în aprecierea activității administrației fiscale. Această afirmație are la bază constatarea că, la această dată doar o mică parte din veniturile fiscale suplimentare stabilite la controlul fiscal sunt încasate cât de cât operativ la buget.

Pe lângă remedierea operativă a deficiențelor constatate în timpul controlului, valorificarea se referă la aducerea la îndeplinirea de către unitatea controlată a sarcinilor trasate ulterior, precum și la acordarea de către organul de control a sprijinului necesar conducerii firmei ca pe baza materialului de control să se întocmească un plan concret asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru lichidarea deficiențelor a căror rezolvare nu a putu fi înfăptuită pe parcursul controlului deoarece necesită un timp mai îndelungat.

Remedierea operativă a deficiențelor în timpul controlului constituie una din laturile cele mai importante ale valorificării constatărilor de către organul de control .

CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Ca urmare a studiului problematicii teoretice și aplicative asupra contavilizării și controlului fiscal privind taxa pe valoarea adăugată se desprind următoarele concluzii :

Tema mi-a permis să aprofundez bazele teoretice și legislația TVA ;

La S.C.C.A. „Pencoop” evidența TVA deductibilă și a TVA colectată este

organizată separat pe puncte de lucru, iar totalurile se centralizează la sediul societății fără a se vedea din documentul centralizator furnizorii și clienții, precum și celelalte elemente cerute de Hotărârea Guvernului României nr.768/1992 .

La finele anului ianuarie 2002 senatorii au aprobat proiectul de lege privind taxa pe valoarea adăgată. Acest text urmează a fi aprobat și de către Camera Deputaților.

Întârzierea aprobării Legii taxei pe valoarea adăugate are la bază propunerea Ministerului Finanțelor de a ridica pragul până la care firmele pot fi scutite de plata acestei taxe de la 750 milioane lei (în varianta aprobată de Senat) la 1.5 miliarde lei, în raport cu cifra de afaceri. Această majorare a plafonului este necesară pentru că altfel cheltuielile de administrare a acestui impozit ar putea depășii sumele colectate la buget. Însă și agenții economici care au o cifră de afaceri mai mică de 1.5 miliarde lei pot opta pentru calitatea de plătitori de TVA, au precizat surse din Minister.

Principalul motiv care a condus la întârzierea aprobării lrgii îl constituie presiunile (inclusiv de natură politică) pentru introducerea unor cote reduse sau chiar menținerea cotei zero pentru activități din turism și construcții.

Numai că, atât Fondul Monetar Internațional, cât și Uniunea Europeană solicită introducerea unei cote unice de 19% pentru toate activitățile purtătoare de taxă pe valoarea adăugată.

Propuneri

În vederea îmbunătățirii evidenței și mecanismului taxei pe valoarea adăugată se propun următoarele măsuri :

– elaborarea unui sistem informațional modern cu evidențierea corelațiilor între compartimente și activitățile societății, informatizarea acesteia și implementarea în structura de coordonare și decizie în vederea elaborării elementului decizional.

– modificarea actelor normative aferente taxei pe valoarea adăugată cu

deducerea acesteia numai în momentul achitării furnizorilor și colectarea în momentul încasării clienților în vederea corelării obligațiilor de plată ale taxei pe valoarea adăugată cu fluxul de trezorerie.

Bibliografie

1. Condor I. – „Drept fiscal și financiar”, editura Tribuna economică, București 1996.

2. Darie V., Drehuță E., Gorbănescu C., Dr.V.Pătruț, Dr.A.Rotilă – „Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat”, ediția a 5-a actualizată, editura Agora 2000.

3. Hoanță N. – „Evaziunea fiscală” , editura Tribuna economică, București 1997.

4. Monitorul Oficial, partea I, nr. 769/3.12.2001.

5. Parlamentul României, Camera Deputaților – „Legislație Taxa pe valoarea adăugată”, Monitorul Oficial, București 2000.

6. Ristea Mihai, L. Olimid, A. Stoian, I. Nișulescu, V. Răileanu – „Contabilitatea societăților comerciale”, vol. II , C.E.C.C.A.R., București 1996.

7. Revista „Capital” nr.4/ 24 ianuarie 2002 – consultanță juridică.

8. Revista „Taxe și impozite”, februarie 2001, aprilie 2001, mai 2001, decembrie 2001.