Contabilitatea Si Auditul Decontarile cu Bugetul

Contabilitatea și auditul decontările cu bugetul

CUPRINS

Declarația privind propria răspundere

Lista abrevierilor (opțional)

Lista figurilor (opțional)

Lista tabelelor (opțional)

INTRODUCERE

Capitolul I. NOȚIUNI GENERALE, CARACTERISTICA ȘI CLASIFICAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR GENERALE DE STAT ȘI LOCALE

1.1 Principiile de aplicare și administrare a impozitelor și taxelor generale de stat și locale

1.2 Noțiuni generale, caracteristica și clasificarea impozitelor și taxelor generale de stat și locale

Capitolul II. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENIT AL PERSOANELOR JURIDICE ȘI FIZICE, TVA, ACCIZE ȘI ALTE IMPOZITE ȘI TAXE GENERALE DE STAT ȘI LOCALE

2.1 Documentarea și contabilitatea impozitului pe venit al persoanei juridice și fizice

2.2 Documentarea și contabilitatea taxei pe valoarea adăugată și accizelor

2.3 Documentarea și contabilitatea altor impozite și taxe generale de stat și locale

2.4 Prezentarea informațiilor privind impozitele și taxele generale de stat și locale în declarațiile fiscale și situațiile financiare. Formularea concluziilor analitice privind tensiunea sistemului fiscal

Capitolul III. AUDITUL DECONTĂRILOR CU BUGETUL

3.1 Planificarea auditului decontărilor cu bugetul

3.2 Colectarea probelor de audit privind decontările cu bugetul

3.3 Raportarea rezultatelor auditului decontărilor cu bugetul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În cadrul activității economice a întreprinderii se formează un sistem complex și diversificat de raporturi patrimoniale, care reflectă schimbări în formele de existență a patrimoniului și implică creanțe și datorii.

În condițiile economiei de piață rezultatele activității oricărei întreprinderi sunt condiționate de eficacitatea decontărilor cu bugetul. Aceste decontări constituie o latură importantă în derularea normală a tranzacțiilor întreprinderilor, asigurând minimalizarea riscurilor de insolvabilitate, promovând tehnici moderne de decontare, contribuind la soluționarea problemelor interne și la desfășurarea eficientă a activității de întreprinzător. În acest context, rolul contabilității și auditului crește semnificativ în luarea deciziilor operaționale și pe termen lung, deoarece informațiile despre decontările cu bugetul sunt furnizate de contabilitate

și confirmate în cadrul auditului rapoartelor financiare.

Impozitele sunt cunoscute din antichitate și se presupune că au apărut în cadrul primelor formațiuni statale, fiind determinate de necesitățile întreținerii materiale a celor ce exercitau forța publică, îndeplinind atribuțiile autoritare de conducere statală.

Aceste argumente și multe altele au stat la baza alegerii de către autor a prezentei teme, care este destul de actuală în Republica Moldova.

Scopul prezentei teze îl constituie elaborarea și fundamentarea științifică a indicațiilor metodice și recomandărilor practice privind contabilitatea și auditul decontărilor cu bugetul în entitățile economice.

Realizarea acestui scop a condiționat stabilirea următoarelor sarcini:

analiza actelor normative cu privire la contabilitatea și auditul decontărilor cu bugetul;

componența impozitelor și taxelor și modul general de reflectare a acestora în conturile contabile;

studierea penalităților și amenzilor privind impozitele, taxele și alte plăți la buget.

Obiectul cercetării il formeaza contabilitatea impozitele si taxele locale a intreprinderii „PROINIT-CONSULTING" S.R.L inființată în anul 2007 conform Actului de constituire al societății și înregistrată la data de 25.01.2007 sub numărul de identificare de stat 1007600005559 conform Certificatului de înregistrare.

În cele ce urmează autorul va face o analiză a principalilor indicatori ai activității economico-financiare ai întreprinderii „Proinit – Consulting” S.R.L. pe anii 2009-2010. Indicatorii calculați în tabelul de mai jos se conduc de datele din rapoartele financiare ale întreprinderii pe anul 2009 și pe anul 2010 (Anexa 1 și 2).

Tabelul 1. Activitatea economico-financiară a întreprinderii „Proinit – Consulting” S.R.L. pe anii 2009-2010 [elaborat de autor]

Analiza activității economico-financiare a întreprinderii „Proinit – Consulting” S.R.L. prezentată prin calcularea indicatorilor expuși mai sus, presupune o examenare a principalelor componente ale întreprinderii cu scopul cercetării și determinării influenței acestora și în baza cărora se formează deciziile privind activitatea ei. În vederea analizei surselor de finanțare a activelor, adică a pasivelor, este necesar de a se calcula indicatorul coeficientul de autonomie, nivelul îndestulător al căruia este 0,5. La „Termogazgrup” S.R.L. în anul 2009 acest indicator este de 0,18 ceea ce reflectă o lipsă a surselor proprii și gradul mare de îndatorare.

Rata solvabilității generale caracterizează gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de care dispune întreprinderea. Nivelul acestui coeficient trebuie să nu fie mai mic de 2. La „Termogazgrup” S.R.L. acest coeficient este de 1,07 în 2009 și 1,32 în 2010, adică întreprinderea se caracterizează printr-un grad mic de acoperire a surselor împrumutate.

Rentabilitatea economică exprimă eficiența utilizării mijloacelor financiare și materiale a întreprinderii. La „Termogazgrup” S.R.L. acest indicator în 2009 este 0,36 ceea ce indică o rentabilitate scăzută, în timp ce în 2010 nivelul a crescut și a constituit 1,98 fiind aproape de nivelul recomandat.

Suportul metodologic al lucrării. Baza informațională a investigațiilor au constituit-o legile, regulamentele, standartele naționale de contabilitate, standartele internaționale de raportare financiară. La elaborarea acestei lucrări științifice au fost utilizate lucrări în domeniul contabil, elaborate de autori autohtoni și internaționali, precum : Burcă V., Bojian Octavian, Bodarev P., Crețoiu Gh., Botnari N., Nederița Alexandru, Țurcanu Viorel, Bucur V., Feleagă N., Ionașcu I., Belverd E., Stoian A., Țurlea E.

Scopul și sarcinile tezei au determinat structura logică a lucrării, care este formată din introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie, și anexe.

În capitolul I autorul definește principalele noțiuni ce ține de caracteristica și clasificarea impozitelor și taxelor locale.

În capitolul II se caracterizează activitatea generală a întreprinderii „Proinit – Consulting” S.R.L. Este reflectată evidența contabilă a impozitelor și taxelor la întreprindere și se analizează ponderea acesteia pe parcursul ultimilor doi ani de activitate.

În capitolul III se analizează procesul de control și audit al decontărilor cu bugetul și se dau soluții de perfecționare a decontărilor cu bugetul.

Tabelul 1

Analiza activitatii economico-financiara a intreprinderii „Regatex-Grup"S.R.L.

pe anii 2010-2011

Sursa : elaborat de autor

Capitolul I. NOȚIUNI GENERALE, CARACTERISTICA ȘI CLASIFICAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR GENERALE DE STAT ȘI LOCALE

1.1 Principiile de aplicare și administrare a impozitelor și taxelor generale de stat și locale

Impozitele și taxele de stat și locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea și completarea Codului Fiscal.

Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite și taxe de stat și locale, în afară de cele prevăzute de prezentul cod, sau anularea ori modificarea impozitelor și taxelor în vigoare privind determinarea subiecților impunerii și a bazei impozabile, modificarea cotelor și aplicarea facilităților fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat și a bugetelor unităților administrativ-teritoriale.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor următoarele atribuții:

efectuează supravegherea activității inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și a inspectoratelor fiscale de stat specializate în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea și funcționarea unui sistem informațional unic privind contribuabilii și obligațiile fiscale;

asigură organizarea și îndrumarea activității inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și a inspectoratelor fiscale de stat specializate prin elaborarea ghidurilor, manualelor, normelor metodologice ce țin de aplicarea procedurilor de administrare fiscală, în scopul aplicării unitare și nediscriminatorii a legislației fiscale;

controlează și/sau auditează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și a inspectoratelor fiscale de stat specializate, examinează scrisorile, cererile și reclamațiile referitoare la acțiunile acestora, ia măsuri în vederea eficientizării activității lor;

emite ordine, instrucțiuni și alte acte în vederea executării legislației fiscale;

organizează popularizarea legislației fiscale, răspunde la scrisorile, reclamațiile și la alte petiții ale contribuabililor în modul stabilit;

organizează asigurarea gratuită a contribuabililor cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, iar contra plată – cu formulare de facturi fiscal pe suport de hîrtie;

sigilează mașinile de casă și de control ale contribuabililor, ține evidența lor, efectuează controale privind utilizarea mașinilor de casă și de control la decontările în numerar și privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;

defectuează verificarea softurilor instalate în mașinile de casă și de control ridicate de la contribuabili;

efectuează controale fiscale;

asigură administrarea fiscală a marilor contribuabili;

organizează și efectuează, după caz, executarea silită a obligațiilor fiscale, precum și verifică corectitudinea acțiunilor și procedurii de alăturare și raportare, realizate de către executorul judecătoresc;

examinează contestații și emite decizii pe marginea lor;

exercită controlul asupra respectării legislației fiscale în activitatea organelor vamale și serviciilor de colectare a impozitelor și taxelor locale și prezintă autorităților competente propuneri vizînd tragerea la răspundere a funcționarilor acestor autorități care au încălcat legislația fiscală;

emite decizii asupra cazului de încălcare fiscală stabilit în urma aplicării metodelor și surselor indirecte de estimare a obligației fiscale;

organizează diferite concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, și-au adus contribuția la îmbunătățirea procesului de administrare fiscală și/sau la majorarea încasărilor la bugetul public național. Organizarea concursurilor se efectuează în modul stabilit de Guvern;

colaborează cu autorități din alte state în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte și activează în cadrul organizațiilor internaționale de specialitate al căror membru este;

prezintă informații și rapoarte asupra obligațiilor fiscale, inclusiv asupra restanțelor, în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Finanțelor;

deleagă atribuții inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și inspectoratelor fiscale de stat specializate;

preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe;

stabilește criteriile de selectare a marilor contribuabili și aprobă lista acestora;

exercită alte atribuții prevăzute de legislație.

Inspectoratul fiscal de stat teritorial, precum și inspectoratul fiscal de stat specializat exercită următoarele atribuții:

întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligațiilor fiscale;

popularizează legislația fiscală și examinează scrisorile, cererile și reclamațiile contribuabililor;

asigură evidența integrală și conformă a contribuabililor și a obligațiilor fiscale, cu excepția celor administrate de alte organe;

efectuează controale fiscale;

emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor și surselor indirecte de estimare a obligației fiscale;

efectuează executarea silită a obligațiilor fiscale;

asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fționale de specialitate al căror membru este;

prezintă informații și rapoarte asupra obligațiilor fiscale, inclusiv asupra restanțelor, în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Finanțelor;

deleagă atribuții inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și inspectoratelor fiscale de stat specializate;

preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe;

stabilește criteriile de selectare a marilor contribuabili și aprobă lista acestora;

exercită alte atribuții prevăzute de legislație.

Inspectoratul fiscal de stat teritorial, precum și inspectoratul fiscal de stat specializat exercită următoarele atribuții:

întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligațiilor fiscale;

popularizează legislația fiscală și examinează scrisorile, cererile și reclamațiile contribuabililor;

asigură evidența integrală și conformă a contribuabililor și a obligațiilor fiscale, cu excepția celor administrate de alte organe;

efectuează controale fiscale;

emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor și surselor indirecte de estimare a obligației fiscale;

efectuează executarea silită a obligațiilor fiscale;

asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, elaborate în conformitate cu instrucțiunile respective;

eliberează, contra plată, subiecților impunerii formulare de facturi fiscale pe suport de hîrtie în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

sigilează mașinile de casă și de control ale contribuabililor, ține evidența lor, efectuează controale privind utilizarea mașinilor de casă și de control la decontările în numerar și privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;

examinează contestații, cereri prealabile și emite decizii asupra lor;

exercită alte atribuții prevăzute de legislație.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar inspectoratul fiscal de stat teritorial sau inspectoratul fiscal de stat specializat poate să-și exercite atribuțiile în afara teritoriului stabilit numai cu autorizarea conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Atribuțiile serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale

În cadrul primăriilor funcționează serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale cu atribuții de administrare a impozitelor și taxelor.

Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate. Atribuțiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus și a sumelor care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituite, executarea silită a obligațiilor fiscale și tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul fiscal.

Drepturile serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale

Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate, cu dreptul de a efectua controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală, de a cere explicațiile și informațiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului, de a aplica majorări de întîrziere (penalități), de a încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalități) și/sau amenzi.

Obligațiile serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale

Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale este obligat:

să execute prevederile lit.a), b), c), d), e), i), j), l), precum și la lit.h) referitor la obligațiile fiscale a căror evidență este ținută de el;

să țină evidența contribuabililor, ale căror obligații fiscale sînt calculate de serviciul respectiv și evidența acestor obligații fiscale, inclusiv a restanțelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalități), amenzi, conform legislației fiscale și în modul stabilit de Guvern;

să întocmească, cu concursul organului fiscal, avizele de plată a obligațiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale;

să remită contribuabililor, conform legislației fiscale, avizele de plată a obligațiilor fiscale, precum și deciziile emise;

să execute în comun cu organul fiscal prevederile lit.g) și m);

să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de fiecărei luni, în modul stabilit de Guvern, organului fiscal dare de seamă privind impozitele și taxele administrate;

să execute alte obligații prevăzute expres de legislația fiscală.

Deciziile autorităților administrației publice – ale municipiilor, orașelor, satelor (comunelor), precum și ale altor unități administrativ-teritoriale instituite în condițiile legislației, – cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenței lor, a cotelor, a modului și termenelor de achitare și la aplicarea facilităților se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale.

Contribuabilii care au subdiviziuni în afara unității administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa juridică) prezintă pentru acestea din urmă dări de seamă fiscale și plătesc impozite și taxe (cu excepția taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, a taxelor destinate transferării în fondul rutier și a impozitului pe venit din activitatea operațională) la bugetele unităților administrativ-teritoriale de la sediul subdiviziunilor.

Subdiviziunile amplasate în unitățile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public național, plătesc impozitele și taxele la bugetul unității administrativ-teritoriale unde se află reședința de bază a întreprinderii, instituției, organizației.

1.2 Noțiuni generale, caracteristica și clasificarea impozitelor și taxelor generale de stat și locale

Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

Alte plăți efectuate în limitele relațiilor reglementate de legislația nefiscală nu fac parte din categoria plăților obligatorii, denumite impozite și taxe.

În Republica Moldova se percep impozite și taxe de stat și locale.

Sistemul impozitelor și taxelor de stat include:

impozitul pe venit;

taxa pe valoarea adăugată;

accizele;

impozitul privat;

taxa vamală;

taxele rutiere.

Sistemul impozitelor și taxelor locale include:

impozitul pe bunurile imobiliare;

impozitul privat;

taxele pentru resursele naturale;

taxa pentru amenajarea teritoriului;

taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale;

taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei);

taxa de aplicare a simbolicii locale;

taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii;

taxa de piață;

taxa pentru cazare;

taxa balneară;

taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orășenești și sătești (comunale);

taxa pentru parcare;

taxa de la posesorii de cîini;

taxa pentru parcaj;

taxa pentru salubrizare;

taxa pentru dispozitivele publicitare.

Relațiile ce țin de toate impozitele și taxele se reglementează de prezentul cod și de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilitățile acordate de patron, obținut de contribuabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepția deducerilor și scutirilor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislației fiscale.

Venit estimat – venit apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor și surselor indirecte în cadrul controalelor fiscale, inclusiv ca urmare a instituirii posturilor fiscale.

Venit din investiții – venit obținut din investițiile de capital și din investițiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activități nu este regulată, permanentă și substanțială.

Venit financiar – venit obținut sub formă de royalty (redevență), anuități, de la darea bunurilor în arendă, locațiune, de la uzufruct, pe diferența de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obținute ca rezultat al activității financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activități nu este regulată, permanentă și substanțială.

Deducere – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor legislației fiscale.

Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului.

Trecere în cont – sumă reținută și/sau achitată prealabil cu care contribuabilul are dreptul să micșoreze suma impozitului.

Cîștiguri – veniturile obținute de la jocurile de noroc, loterii și de la campaniile promoționale atît în formă monetară, cît și nemonetară.

Desemnare procentuală – proces în care contribuabilii care nu au datorii la bugetul public național pentru perioadele fiscale anterioare direcționează un cuantum procentual de pînă la 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către organizațiile necomerciale de utilitate publică, cultele religioase și părțile componente ale acestora care sînt în drept să participe la desemnarea procentuală.

Cotele de impozit

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru persoane fizice și întreprinzători individuali, în mărime de:

– 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 29640

– 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 29640;

b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;

c) pentru gospodăriile țărănești (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;

d) pentru agenții economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 și 2251 – în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în evidența contabilă de agentul economic.

Impozitele și taxele se bazează pe următoarele principii:

a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislația fiscală a condițiilor egale investitorilor, capitalului autohton și străin;

b) certitudinea impunerii – existența de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate și precizie a termenelor, modalităților și sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permițînd acestuia o analiză ușoară a influenței deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale;

c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice și juridice, care activează în condiții similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;

d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări și completări ale prevederilor legislației fiscale nemijlocit prin modificarea și completarea prezentului cod;

e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor și taxelor cu minimum de cheltuieli, cît mai acceptabile pentru contribuabili.

La stabilirea impozitelor și taxelor se determină următoarele elemente:

a) obiectul impunerii – materia impozabilă;

b) subiectul impunerii (contribuabilul) – persoana specificată;

c) sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa;

d) unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil;

e) cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul impozabil;

f) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plății;

g) facilitățile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ține seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum și la încasarea acestuia, sub formă de:

– scutire parțială sau totală de impozit sau taxă;

– scutire parțială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;

– cote reduse ale impozitelor sau taxelor;

– reducerea obiectului impozabil;

– amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;

– eșalonări ale obligației fiscale.

Scutirile specificate și cota zero la aplicarea TVA nu se consideră facilități (înlesniri) fiscale.

Impozitele și taxele percepute în conformitate cu prezentul cod și cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale. Impozitul privat se virează la bugetul de stat sau la bugetul unității administrativ-teritoriale, în funcție de apartenența bunului. Impozitul pe venitul persoanelor fizice și taxele rutiere (în partea ce ține de taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova) reprezintă surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar. Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sînt de asemenea impozitul pe venitul persoanelor juridice (colectat pe teritoriul unității teritoriale autonome), taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ține de taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse și serviciile prestate de agenții economici din unitatea autonomă) și accizele la mărfurile (producția) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unității date.

Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

Marfă, valori materiale – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum și produse cu destinație tehnico-economică, clădiri, construcții și alte bunuri imobiliare, activele nemateriale.

Livrare de mărfuri – transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepția mijloacelor bănești, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăți în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului și de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.

Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale și nemateriale, de consum și de producție, inclusiv darea proprietății în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional, transmiterea drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parțială sau gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcții și montaj, de reparație, de cercetări științifice, de construcții experimentale și a altor lucrări contra plată, cu plată parțială sau gratuit; activitate de prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului și de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară. Se consideră livrare efectuată de către fondatorul administrării fiduciare administratorului fiduciar serviciile prestate de către administratorul fiduciar cumpărătorului în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară.

Plata parțială – îndeplinirea incompletă de către cumpărător a obligațiunilor sale față de furnizor.

Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător.

Import de mărfuri – introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislația vamală.

Import de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

Export de mărfuri – scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislația vamală.

Export de servicii – prestare de către persoane juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova de servicii al căror loc de livrare nu este Republica Moldova.

Relații specifice – relații speciale, caracteristice și aplicabile numai unui anumit subiect sau unei circumstanțe concrete, care se deosebesc de relațiile caracteristice pentru subiecți și circumstanțe analogice.

Cotă zero – cota T.V.A. ce constituie zero procente.

Agent – persoană care acționează în numele altei persoane și nu este angajatul acesteia.

Factură fiscală – formular tipizat de document primar cu regim special, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, prezentat cumpărătorului (beneficiarului) de către subiectul impozabil, înregistrat în modul stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile.

Subiecții impozabili sînt:

a) persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, nerezidenții care desfășoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanței permanente, care sînt înregistrați sau trebuie să fie înregistrați în calitate de plătitori de T.V.A.;

b) persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, nerezidenții care desfășoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanței permanente, care importă mărfuri, cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare;

c) persoanele juridice și fizice, nerezidenții care desfășoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanței permanente, care importă servicii, indiferent de faptul dacă sînt sau nu sînt înregistrați în calitate de plătitori de T.V.A.

Obiecte impozabile constituie:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentînd rezultatul activității lor de întreprinzător în Republica Moldova;

b) importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepția mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare, importate de către persoanele fizice.

c) importul serviciilor în Republica Moldova.

Nu constituie obiecte impozabile:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere sau în cadrul regimului de antrepozit vamal;

b) venitul sub formă de dobîndă obținut de către locator în baza unui contract de leasing;

c) livrarea de mărfuri și servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate și/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din vînzări obținut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare;

d) transmiterea proprietății în cadrul reorganizării agentului economic.

Cotele T.V.A.

Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.:

a) cota-standard – în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor și serviciilor importate și a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

b) cote reduse în mărime de:

– 8% – la pîinea și produsele de panificație (190120000, 190540, 190590300, 190590600, 190590900), la laptele și produsele lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepția produselor alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A.;

– 8% – la medicamentele de la pozițiile tarifare 3001–3004, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît și autorizate de Ministerul Sănătății , la alcoolul etilic nedenaturat de la pozițiile tarifare 220710000 și 220890, destinat producerii farmaceutice și utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate și/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum și medicamentele preparate în farmacii conform prescripțiilor magistrale, cu conținut de ingrediente (substanțe medicamentoase) autorizate;

– 8% – la mărfurile, importate și/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

– 8% – la gazele naturale și gazele lichefiate de la poziția tarifară 2711, atît la cele importate, cît și la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

– 8% – la producția din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie și horticultură în formă naturală, produsă, importată și/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova;

– 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat și/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova;

c) cota zero – la mărfurile și serviciile livrate în conformitate cu art.104 a Codului Fiscal.

Valoarea impozabilă a livrării impozabile, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.).

Dacă plata pentru livrare este, în totalitate sau parțial, achitată în expresie naturală, valoarea impozabilă a livrării impozabile constituie valoarea ei de piață.

Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor și taxelor care urmează a fi achitate, cu excepția T.V.A.

În cazul aplicării metodelor și surselor indirecte de estimare a sumei obligației fiscale, valoarea impozabilă a livrării impozabile se consideră valoarea estimată în conformitate cu art.225.

Valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor supuse uzurii reprezintă valoarea cea mai mare din valoarea lor contabilă și valoarea de piață.

Modul de calculare și achitare a T.V.A.

Subiecții impozabili stipulați la art.94 lit.a) sînt obligați să declare, conform art.115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținîndu-se cont de dreptul de trecere în cont conform art.102.

Dacă suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depășește suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate, diferența se reportează în următoarea perioadă fiscală și devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale.

Dacă suma T.V.A. la valorile materiale și la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc pîine și produse de panificație și întreprinderile ce prelucrează lapte și produc produse lactate depășește suma T.V.A. la livrările de pîine, produse de panificație, lapte și produse lactate, diferența se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulțite cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. T.V.A. se restituie în modul stabilit de lege, într-un termen ce nu va depăși 45 de zile.

Subiecții impozabili care importă servicii achită T.V.A. la data efectuării plății, inclusiv a plății prealabile pentru serviciul de import.

Dacă depășirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depășită T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului bancar și/sau al stingerii sumelor din contul restituirii impozitelor, în limitele cotei-standard a T.V.A., sau cotei reduse a T.V.A., înmulțite cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de lege, într-un termen care nu depășește 45 de zile. La exportul mărfurilor supuse accizelor, fabricate din materia primă supusă accizului, limita valorii maxime a T.V.A. apreciate spre restituire se majorează cu suma ce se apreciază prin înmulțirea cotei standard a T.V.A. la valoarea accizelor achitate furnizorilor la procurarea materiei prime utilizate la producerea mărfurilor exportate.

Dacă suma T.V.A. la valorile materiale și/sau la serviciile procurate de către întreprinderile ce desfășoară activitate de leasing depășește suma T.V.A. la livrările de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar și/sau operațional, diferența se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A. înmulțite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va depăși 45 de zile.

Persoanele juridice și fizice care importă mărfuri pentru desfășurarea activității de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declarației vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri a căror valoare depășește limita neimpozabilă de 300 de euro achită T.V.A. în funcție de valoarea impozabilă a mărfurilor (limita neimpozabilă nu micșorează valoarea impozabilă a mărfurilor).

Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează în contul stingerii datoriilor agenților economici (sau ale creditorilor lor) față de bugetul public național, iar în caz contrar, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor obligații ale acestora față de bugetul public național sau la contul bancar al agentului economic.

Acciz – impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.

Certificat de acciz – document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului impunerii, care atestă înregistrarea acestuia și îi atribuie dreptul de a efectua tranzacții cu mărfurile supuse accizelor.

Încăpere de acciz – totalitatea locurilor ce aparțin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sînt situate separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează și/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către subiecții impunerii.

Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

Informație despre expediere (transportare) – înscriere făcută în registrul de evidență a producției expediate (transportate).

Cotele accizelor, conform anexelor la prezentul titlu, se stabilesc:

a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;

b) valoarea în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ține cont de accize și T.V.A., sau de la valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în considerare impozitele și taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ține cont de accize și T.V.A.

Cotele accizelor la produse petroliere importate și/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova. Coeficientul de indexare constituie creșterea anuală a produsului intern brut nominal prognozat pentru anul respectiv față de anul precedent.

Capitolul II. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENIT AL PERSOANELOR JURIDICE ȘI FIZICE, TVA, ACCIZE ȘI ALTE IMPOZITE ȘI TAXE GENERALE DE STAT ȘI LOCALE

2.1 Documentarea și contabilitatea impozitului pe venit al persoanei juridice și fizice

Impozit pe venit din activitate
Una din etapele finale ale ciclului contabil al entității este întocmirea rapoartelor financiare (art. 18, lit. f) din Legea contabilității). Pentru prezentarea informației în bilanțul contabil (compartimentul „Capitalul propriu”) aferentă „profitului net (pierdere netă) al perioadei de gestiune" este necesar de calculat cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit și respectiv datoriile/activele față de buget aferente impozitul pe venit. 

Astfel profit (pierdere) pînă la impozitare indicat în Raportul „Situația de profit și pierdere” se reflectă în Declarația cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12), în continuare (Declarație) și se ajustează veniturile și cheltuielile conform legislației fiscale. Modul de completare a Declarației este prevăzut în HG nr. 596 din 13.08.2012. 

Ținem să mentionăm, că agenții economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii nu întocmesc Declarația (forma VEN 12), dar întocmesc Darea de seamă privind impozitul pe venit din activitatea operațională (forma IVAO), conform prevederilor art.541 din CF și Ordinului MF nr. 16 din 11.02.2013.

Despre utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale în art. 5, alin (1) al Legii contabilității se prevede, că datele contabile ajustate în conformitate cu prevederile CF servesc drept bază pentru întocmirea declarațiilor fiscale. Venitul impozabil se determină potrivit prevederilor stabilite de legislația fiscală.

Totodată SNC „Cheltuieli” prevede că, cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent. Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului, stabilită în CF pentru perioada fiscală respectivă. În conformitate cu politicile contabile, entitatea poate aplica metoda impozitului pe venit amînat, potrivit IAS 12 „Impozitul pe profit”.

Pentru generalizarea informației privind existența și modificarea datoriilor cu bugetul privind impozitul pe venit este destinat contul 534 „Datorii față de buget”, care este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se înregistrează apariția/majorarea datoriilor față de buget, iar în debit se înregistrează stingerea/diminuarea datoriilor față de buget.

Așadar, la calcularea impozitului pe venit din activitate înregistrăm formula contabilă:

Debit 713 „Cheltuielile privind impozitul pe venit”

Credit 534.1 „Datorii față de buget”.

Conform cartii mari a subcontului 534.1 pentru anul 2014 (anexa ) se observa achitarea impozitului pe venit din activitate la buget la data de 03.01.2014 in suma de 4000 lei, si la 26.03. 2014 in suma de 61619.13 lei si se înregistreaza formula contabilă la suma totala:

Debit 534.1 „Datorii față de buget” – 65619.13 lei,

Credit 242.1 „Conturi curente în monedă națională” – 65619.13 lei.

Pentru plățile aferente impozitului pe venit achitat în rate pe parcursul perioadei de gestiune, conform prevederilor art. 84 din CF se contabilizează contul 225 „Creanțe ale bugetului” concomitent cu „Conturi curente în monedă națională”. Astfel, la sfîrșitul perioadei de gestiune aceste sume se trec în cont înregistrînd formula contabilă:

Debit „Datorii față de buget”

Credit „Creanțe ale bugetului”.

Un aspect important la completarea declarației este calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, care diferă de uzura calculată în scopuri financiare (În rîndul 03012 din Declarație).

Uzura mijloacelor fixe în scopuri fiscale se determină conform prevederilor Regulamentului privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin HG nr. 289 din 14 martie 2007.

Trebuie de menționat că, conform prevederilor acestui Regulament, obiectul calculării uzurii sunt mijloacele fixe folosite (aflate în exploatare) în activitatea de întreprinzător și supuse uzurii.

Nu se calculează uzura terenurilor, vitelor productive și de muncă (cu excepția cailor de muncă, cîinilor de pază), fondurilor de bibliotecă, plantațiilor perene, care nu au intrat pe rod, mijloacelor fixe, care sunt conservate, construcțiilor capitale nefinalizate, mijloacelor fixe primite ca donație sau cu titlu gratuit.

De asemenea, nu se calculează uzura mijloacelor fixe procurate, pentru care nu au fost determinate obligațiuni privind plata lor. În cazul finanțării parțiale a procurărilor, uzura se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. În cazul în care există finanțarea totală a procurărilor mijloacelor fixe, uzura aferentă acestora nu se calculează. Dacă la sfîrșitul perioadei de gestiune mijloacele fixe nu se află în exploatare, dar sînt supuse reconstrucției sau reutilării tehnice sau funcționarea întreprinderii este suspendată complet, uzura aferentă acestora la fel nu se va calcula.

Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social și folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării uzurii.

Sînt considerate mijloace fixe, pentru care se calculează uzura, investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune și arendă.

În cazul în care valoarea autoturismului depășește plafonul stabilit (conform prevederilor art. 26 alin (9) plafonul este de 200000 lei), deducerea uzurii se limitează la suma calculată a uzurii, pornind de la valoarea autoturismului egală cu suma plafonului. Prevederea respectivă nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază, care reprezintă prestare de servicii, a căror uzură constituie parte componentă a prețului de cost al vînzărilor.

Totodată vom examina și unele exemple convenționale privind modul de determinare a uzurii mijloacelor fixe, în scopuri financiare și în scopul impozitării. Exemplu 1. Să admitem, că valoarea unui strung cumpărat de întreprinderea „AB” în luna februarie 2014 constituie 5000 lei, valoarea probabilă rămasă 100 lei, iar durata de funcționare utilă, conform Catalogului (poziția 14 8458 91), constituie 7 ani. Metoda de calculare a uzurii va fi cea liniară. 

În baza acestor date uzura anuală calculată în evidența financiară va constitui 700 lei (5000-100):7, și uzura lunară — 58,33 lei (700:12). Conform prevederilor politicii de contabilitate a întreprinderii, uzura se va calcula începînd cu 1 martie 2014 și va constitui pentru anul 2014 (de la 01.03.2014 pînă la 31.12 2014) suma de 583,33 lei. La această sumă se înregistrează în evidența financiară următoarea formula contabilă:

Dt „Consumuri indirecte de producție”

Ct „Amortizarea mijloacelor fixe”.

Potrivit prevederilor art. 27 (3) al CF, includerea inițială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare. Așadar, în scopuri fiscale strungul dat se atribuie la categoria 5 (200:7=28,57%), deoarece în cazul în care CA este mai mare ca N4 (20%), dar nu mai mare decît N5 (30%), atunci mijlocul fix se atribuie la categoria a 5 și uzura anuală în scopuri fiscale pentru anul 2014 va constitui 1500 lei (5000 x 30%). Astfel, uzura calculată în scopul impozitării pentru anul 2014 și pe următorii ani se prezintă în următoarea tabelă: 

Calcularea uzurii în scopul impozitării

Din analiza calculului uzurii mijlocului fix (strung) efectuat în evidența financiară și în scopuri de impozitare observăm, că suma uzurii diferă pe toată durata de funcționare utilă a mijlocului fix. Diferențele de sumă a uzurii pe fiecare an se prezintă în următoarea tabelă: 

Diferențele de sumă a uzurii mijlocului fix (strung) calculate în evidența financiară și în scopul impozitării

Reieșind din datele tabelului 3 se observă, că în anul 2014 diferența de sumă a uzurii mijlocului fix, calculată în evidența financiară și în scopul impozitării, constituie 916,67 lei (1500 — 583,33). Această sumă reprezintă o diferență impozabilă și se supune impozitării. În Declarația cu privire la impozitul pe venit această diferență (916,67 lei) urmează să fie reflectată în rindul 03012 al Anexei 2D, respectiv: 

în col. 2 — suma constatată in contabilitatea financiara în mărime de 583,33 lei,

in col. 3 – suma calculată în scopuri fiscale în mărime de 1500 lei,

în col. 4 – suma diferenței de 916-67 lei.

Entitățile, care au prevăzut în Politica de contabilitate, că țin contabilitatea conform prevederilor IAS 12 „Impozitul pe profit”, la această sumă (916,67 lei) urmează să calculeze datoria amînată privind impozitul pe venit, înregistrînd următoarea formula contabilă:

Dt “Cheltuieli privind impozitul pe venit”

Ct “Alte datorii pe termen lung” — la suma 110 lei (916,67 înmulțită cu suma impozitului pe venit pe anul 2014 în mărime de 12 %).

Cu această sumă se va micșora profitul net al întreprinderii în anul 2014.

După cum am menționat mai sus că, calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale influențează determinarea sumelor aferente cheltuielilor pentru reparație permise la deducere, precum și determinarea rezultatului fiscal, în cazul ieșirii mijloacelor fixe. Aceste modalități sunt descrise în Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin HG nr. 289 din 14 martie 2007. 

În scopul evidenței mijloacelor fixe pe categorii de proprietate și calculării uzurii acestora în scopuri fiscale, se utilizează formularul „Registrul de evidență a mijloacelor fixe pe categorii de proprietate și a uzurii acestora în scopuri fiscale” (Anexa nr. 1 la Regulament, în continuare Registru). 

În continuare vom examina un alt exemplu convențional privind modul de determinare a uzurii mijloacelor fixe în scopuri financiare și în scopul impozitării. 

Exemplu 2. Să admitem, că baza valorică a mijloacelor fixe ale întreprinderii “Constuct” SRL la începutul perioadei de gestiune constituie 8400 mii lei, care se raportează în col 2 din Registrul pe categoriile de proprietate, după cum urmează: 

În perioada de gestiune întreprinderea a mai efectuat următoarele operațiuni economice:

a procurat:

un cîntar cu valoarea de intrare 26 mii lei (poziția 14 842389),

autocărucioare– 2 unități cu valoarea de întrare de 80 mii lei (poziția 158709);

a fost vîndut și un utilaj pentru tuns gazon (categoria de proprietate V) la valoarea de 5 mii lei, fără T.V.A.;

a casat 3 obiecte uzate 100 % și valoare restantă este zero, care nu mai pot fi utilizate;

s-a efectuat reparația capitală a clădirii depozitului (categoria de proprietate I) în sumă de 130 mii lei (care a fost reflectată în evidența contabilă la majorarea costului obiectului de mijloc fix) și reparația curentă a unui autocamion (categoria de proprietate V) în sumă de 6 mii lei (care a fost trecută la cheltuielile perioadei).

Conform Catalogului cîntarul se raportează la categoria de proprietate IV (200 / 15) ani, iar autocărucioarele la categoria de proprietate V (200 / 8) ani.

Suma utilajului vîndut se reflectă în evidența contabilă la venituri din activitatea de investiții și, totodată, la micșorarea bazei valorice a categoriei de proprietate respective (în col. 14 din Registru).

În cazul lichidării mijloacelor fixe aflate la evidență contabilă, în legătură cu uzura totală, suma valorii de lichidare va fi zero, în cazul cînd valoare probabilă rămasă este zero, sau baza valorică a categoriei de proprietate respective se diminuează cu suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cauză (prevederile art. 27 alin. (10) lit. b)).

În cazul în care mijloacele fixe sînt lichidate, în legătură cu scoaterea din uz a acestora, înainte de a expira durata de funcționare utilă, baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune pe fiecare categorie de proprietate va fi micșorată cu baza valorică a activelor respective determinată în scopuri fiscale, conform modului expus în punctul 24 al Regulamentului.

În scopuri fiscale, pentru a determina suma cheltuielilor privind reparația permisă spre deducere, se înmulțește baza valorică a categoriei respective la începutul perioadei de gestiune cu norma de 15% (art. 27 alin. (8) din CF). 

Astfel, normele privind deducerea cheltuielilor de reparație calculate sunt următoarele: pentru clădirea depozitului — 117900 lei (786000 x 15% :100%) și pentru autocamion — 54000 lei (360 000 x 15% :100%). Prin urmare, suma depășirii limitei cheltuielilor de reparație aferente clădirii depozitului constituie 12100 lei (130 000 — 117900) și se trece la majorarea bazei valorice a categoriei respective (a clădirii depozitului rînd. 2 col. 9 din Registru). În ceea ce privește reparația autocamionului nu s-a stabilit depășirea limitei, deoarece limita depășește suma de facto a reparației. (Aceste calcule se văd în Anexa 2). 

În Declarație cheltuielile constatate în contabilitatea financiară ca cheltuieli ale perioadei se reflectă în rîndul 03011 în coloana 2, iar ajustarea cheltuielilor pentru reparația proprietății se reflectă în coloana 3 – cheltuielile în mărimea lor efectivă, dar nu mai mult de limita stabilită la art. 27 din CF.

Se consideră cheltuieli constatate în contabilitatea financiară cheltuielile care, conform prevederilor SNC sau SIRF, au fost atribuite la cheltuielile perioadei, adică au influențat rezultatul financiar. În coloana 2 nu se reflectă suma cheltuielilor capitalizate.

Conform alin. (8) lit. a) art. 27 din CF, la deducere se recunosc cheltuielile pentru reparația proprietății, dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale nu depășesc norma stabilită în articolul 27 alin. (8) lit. a) din CF din baza valorică a categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune. 

Dacă cheltuielile, suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparația proprietății, depășesc norma stabilită din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei de proprietate I și baza valorică a categoriilor II-V de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul anului fiscal respectiv), mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiționare și se reflectă la majorarea bazei valorice a categoriei respective de proprietate (în col. 9 din Registru). Excepție fac cheltuielile pentru reparația drumurilor. Se permite deducerea cheltuielilor pentru reparația drumurilor drept cheltuieli curente în mărimea efectivă suportată.

Conform prevederilor Regulamentului, cheltuielile privind deservirea tehnică nu se consideră cheltuieli pentru reparație. Deservirea tehnică include controlul îndreptat spre asigurarea securității traficului rutier, precum și lucrările privind menținerea stării exterioare, alimentarea cu combustibil, uleiuri și alte substanțe lichide, iar pentru unele tipuri de transport auto — prelucrarea sanitară a caroseriei, lucrările ce țin de control și diagnosticare, asigurarea elementelor de fixare, de reglare, de gresare și alte lucrări privind preîntîmpinarea și depistarea defectelor.

Indicatorii din exemplele din text vor fi utilizați la completarea formularului Declarației cu privire la impozitul pe venit, precum și la completarea Registrului de evidență a mijloacelor fixe pe categorii de proprietate și a uzurii acestora în scopuri fiscale (Anexa 1).

Conform alin. (5) art. 26 din CF, mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la finele perioadei de gestiune, ce se raportează la o anumită categorie de proprietate, cu norma de uzură respectivă:

Pentru proprietatea raportată la categoria I, mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină pe fiecare obiect separat, iar pentru proprietatea raportată la categoriile II-V uzura se determină reieșind din baza valorică la finele perioadei de gestiune pe categoria de proprietate respectivă. 

Dacă uzura mijloacelor fixe pe perioada de gestiune reflectată la cheltuielile perioadei constatată în contabilitatea financiară constituie 645,5 mii lei, ea se reflectă în rîndul 03012, coloana 2 a Declarației, iar suma uzurii calculată în scopuri fiscale (col. 2 din registru, Anexa 1) care constituie 631,3 mii lei se va reflectă în rîndul 03012, coloana 3 a Declarației. Astfel, în rîndul 03012, coloana 4 a Declarației se va obține suma de 14,2 mii lei cu minus (631,3 – 645,5), cu care se va majora venitul impozabil.

Venit impozabil pentru contribuabil – persoană fizică – angajat reprezintă plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare.

Persoanele fizice rezidente ale Republicii Moldova, care activează pe bază de contract de muncă sau prestări servicii în cadrul misiunilor diplomatice, acreditate în Republica Moldova, achită impozitul pe venit din plățile primite pentru munca efectuată și serviciile prestate.

Totodată, în cazul în care persoanele în cauză sunt scutite expres de la impozitarea veniturilor (în acord se stipulează că se scutesc rezidenții Republicii Moldova pentru munca efectuată în cadrul proiectelor date sau la prestarea serviciilor acestora), potrivit prevederilor acordurilor încheiate între Republica Moldova și una din organizațiile internaționale (PNUD, OSCE, UNICEF și altele), acestea urmează să prezinte copia acordului respectiv, drept confirmare a scutirii de la plata impozitului pe venit. Copia acordului se depozitează la IFS teritorial în raza căruia își are domiciliul persoana citată.

Venitul impozabil din plățile sub formă de salariu se determină după următoarea formulă:

VI = Vb + F – (S + D)

unde, VI – venitul impozabil

Vb – venitul brut

F – suma facilităților acordate de patron

S – suma scutirilor

D – suma deducerilor.

În componența facilităților acordate lucrătorului de către patron se includ (art.19 Codul fiscal):

plățile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum și plățile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepția plăților în bugetul asigurărilor sociale de stat și a primelor de asigurare obligatorie de stat;

sumele anulate a datoriei salariatului față de patron;

sumele plătite suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuința acordată de către patron;

sumele dobînzii și rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către angajator salariatului, în funcție de termenul lor de acordare;

cheltuielile patronului pentru darea proprietății în folosință salariatului în scopuri personale.

Totodată, fiecare contribuabil – persoană fizică – rezident al Republicii Moldova, pe parcursul anului fiscal are dreptul la scutiri și deduceri.

În baza datelor de la entitate autorul prezintă un exemplu (anexa 16) de calcul a impozitului pe venit a angajatului Balan Denis Anton:

Suma venitului pînă la impozitare = 32823,64 – 9120 – 1014,08 – 1738,52= 20951,04 lei

Suma impozitului pe venit = 20951,04 x 7% = 1466,69 lei

Salariul angajatului Balan Denis Anton = 28604,35 lei

Contabilizarea………

TVA

Trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată se reflectă în toate operațiunile de cumpărare inclusiv importul impus cu taxa pe valoarea adăugată indiferent de faptul a fost plătita suma T.V.A. de cumpărător sau urmează a fi plătită. Această abordare este fundamentată prin respectarea principiului contabilității de angajamente care prevede înregistrarea venitului, concomitent și T.V.A aferentă acesteia în perioada în care a fost cîștigat, indiferent dacă banii au fost încasați de către beneficiar sau nu.

Dreptul la trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorilor materiale și serviciilor procurate apare numai în cazurile în care:

procurările de valori materiale și servicii sînt destinate livrărilor impozabile;

procurările de valori materiale și servicii sînt destinate în procesul desfășurării activității de întreprinzător;

subiectul impozabil dispune de factura fiscală privind valorile materiale sau serviciile procurate pentru care a fost achitată sau urmează a fi achitată T.V.A.

subiectul impozabil dispune de documentul eliberat de autoritățile vamale care confirmă achitatea T.V.A. aferentă mărfurilor importate.

Conform art. 116 al Codului Fiscal dacă după includerea în Declarația privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislației, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A. Suma T.V.A. care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A. achitată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.

Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după primirea dreptului de a o trece în cont, această sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei compromise.

T.V.A. nu se trece în cont dacă:

valorile materiale, serviciile procurate impozabile cu T.V.A. sunt utilizate pentru livrările scutite de T.V.A. (suma T.V.A. se raportează la consumuri și/sau la cheltuieli);

valorile materiale, serviciile impozabile cu T.V.A. și procurate pentru desfășurarea activității de întreprinzător au fost sustrase, sau au constituit pierderi supranormative (T.V.A. se recunoaște ca cheltuieli ale perioadei);

valorile materiale, serviciile au fost procurate în scopul organizării acțivității distractive ce

nu țin de domeniul activității de întreprinzător (T.V.A. se trece la cheltuieli).

Suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît și scutite de TVA se trece în cont dacă se referă la livrările impozabile.

Mărimea trecerii în cont a TVA se determină lunar prin aplicarea proratei față de suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt utilizate pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît și scutite de TVA. Prorata se determină prin aplicarea următorului raport:

la numărător se indică valoarea livrărilor impozabile (fără TVA), cu excepția avansurilor primite, pentru a căror efectuare se utilizează valorile materiale, serviciile în cauză;

la numitor se indică valoarea totală a livrărilor impozabile (fără TVA) și a livrărilor scutite, cu excepția avansurilor primite, pentru efectuarea cărora se utilizează valorile materiale,

serviciile în cauză.

Prorata definitivă se determină în modul descris mai sus la completarea declarației privind TVA pentru ultima perioadă fiscală a anului și se bazează pe indicatorii anuali ai livrărilor. Diferența dintre suma TVA trecută în cont în perioadele fiscale precedente și suma TVA determinată drept urmare a aplicării proratei definitive se reflectă în declarația pentru ultima perioadă fiscală a anului.

Exemplu convențional. Se admite că întreprinderea a efectuat procurari pentru livrari impozabile – 215 000 lei, TVA din care (35833,33 lei) se trece în cont, procurari pentru livrari scutite – 65 000 lei, TVA din care (10833,33 lei) se trece la cheltuieli, procurari pentru livrari mixte

– 640 000 lei, TVA din care (106666,67 lei) urmează să fie repartizat în baza proratei și informației

privind livrarile de mărfuri impozabile cu TVA – 240 000 lei, inclusiv TVA și livrarile de mărfuri

neimpozabile cu TVA – 110 000 lei. Astfel, se va calcula:

prorata TVA = 200 000 : (200 000 + 110 000) x 100% = 64,52%

suma TVA trecută în cont = (640 000 : 6) x 64,52% : 100% = 68821,33 lei

suma TVA trecută la cheltuieli = (640 000 : 6) x 35,48% : 100% = 37845,33 lei

Pentru evidența și calcularea sumei T.V.A în contabilitate sunt utilizate un șir de documente primare, care ulterior se sintetizează în registre și rapoarte.

Printre documentele primare fac parte următoarele: documente însoțitoare aferente valorilor aprovizionate, declarațiile vamale de import, cecuri fiscale, documente de expedierii a producției, documente de plată.

Documentul primar cel mai des întîlnit, cel mai des practicat în practica contabilă, pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor livrate cît și procurate reprezintă

Factura fiscală.

Factura fiscală a fost elaborată în varianta nouă și pusă în circulație în conformitate cu ordinul cu privire la aprobarea și completarea formularului tipizat de document primar cu regim special “Factură fiscală“ nr. 115 din 06.09.2010.

Factura fiscală se completează în conformitate cu anexa 4 la ordinul 115 „Instrucțiunea cu privire la întocmirea formularului documentului primar cu regim special al facturii fiscale pentru efectuarea livrărilor de mărfuri și servicii impozabile cu taxa pe valoarea adăugată”.

Conform art. 117 al Codului Fiscal subiectul impozabil care efectuiază o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efetuiază la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art. 108 al Codului Fiscal cu excepția cazurilor determinate de Inspectoratul Fiscal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) al Codului Fiscal.

În livrările impozabile cu T.V.A., factura fiscală servește drept document:

în baza căruia se fac decontările executate, serviciilor prestate;

care însoțește marfa în timpul transportării;

în baza căruia se înregistrează operațiile de ieșire a bunurilor materiale la furnizor și de intrare la cumpărător;

ce confirmă obligațiile privind transportarea mărfurilor la cererea furnizorului sau cumpărătorului;

ce confirmă dreptul la trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată la cumpărătorul valorilor materiale și beneficiarul de servicii.

Blanchetele facturilor fiscale sunt eliberate subiecților impozabili cu T.V.A. de către

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat contra plată și contra semnăturii persoanei autorizate – reprezentantului subiectului impozabil.

Procurarea facturilor fiscale de la Inspectoratul Fiscal de Stat:

Dt 918 „Formulare cu regim special”

Pentru livrările de mărfuri și servicii factura fiscală se completează în 3 sau 5 exemplare (după caz), iar pentru livrările de servicii în 2 exemplare și anume:

pentru livrările de mărfuri, în cazul cînd se perfectează 3 exemplare, primul exemplar rămîne la furnizor, exemplarul 2 se transmite cumpărătorului, exemplarul 3 transportatorului;

pentru livrările de mărfuri cînd se completează 5 exemplare, primul rămîne la furnizor, exemplarul 2, 3, 4 se transmite șoferului, din care exemplarul 2 se transmite în contabilitate – 3 și 4 rămîne la dispoziția transportatorului și se anexează la factura pentru transportul efectuat și foaia de parcurs. Al cincilea exemplar servește drept autorizație de ieșire a autovehiculului de la locul de încărcare;

pentru livrările de servicii, primul exemplar rămîne la prestatorul de servicii, iar

exemplarul 2 se eliberează beneficiarului de servicii.

Factura fiscală și anexa la aceasta conține informații despre furnizor și cumpărător, caracteristica mărfii, cota și sumele taxei pe valoarea adăugata și accizelor daca întreprinderea are livrări impozabile cu accize.

La livrarea cu amănuntul contra numerar în locurile special amenajate eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie în cazul respectării următoarelor condiții:

– Subiectul impozabil contabilizează sumele încasate în numerar pe fiecare punct comercial

și de prestări de servicii în conformitate cu legislația în vigoare cu utlizarea mașinilor de casă și control. Înregistrarea sumei încasate se efectuează la momentul încasării în numerar. La sfîrșitul zilei de lucru cifrele înregistrate se totalizează;

– În baza totalului calculat (volumul vînzărilor) la sfîrșitul zilei se determină și se înscrie suma totală a taxei pe valoarea adăugată aferente livrărilor efectuate.

La livrarea serviciilor contra numerar, factura fiscală se eliberează în momentul încasării banilor sau pînă la încasarea acestora.

La livrarea valorilor materiale în contul retribuirii muncii factura fiscală se eliberează o singura data pentru fiecare perioada de plată.

Nu se eliberează factura fiscala dacă lipsește transmiterea dreptului patrimonial aferent livrărilor efectuate de la proprietar la cumpărător și la operațiunile interne.

Conform legislației fiscale în factura fiscală nu se admit ștersături și radieri. Corectările și radierile se confirmă cu semnătura conducătorului și ștampila furnizorului cu indicarea datei corectării.

De întocmirea și eliberarea facturilor fiscale precum și veridicitatea datelor ce se conține în ele poartă răspunderea persoana care este împuternicita printr-un ordin eliberat de către conducătorul întreprinderii.

Facturile fiscale primite de la furnizor și eliberate cumpărătorilor se păstrează timp de cinci ani în arhiva întreprinderii.

Conform ordinului IFS Nr. 446 din din 21.06.2012 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind modul de înregistrare a facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul general electronic al facturilor fiscale, în forma și în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat,

în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depășește suma de 100000 lei.

Pentru evidența taxei pe valoarea adăugată se mai utilizează și alte documente primare ca de exemplu bonul fiscal și dispoziția de plata trezorerială.

Conform art.118 al Codului Fiscal evidența facturilor fiscale aferentă livrărilor de mărfuri se ține într-un registru special, numit Registru de evidență a livrărilor. Facturile fiscale se numerotează în ordine succesivă, după ce se înregistrează în registru nominalizat în aceeași ordine. Copiile facturilor fiscale deteriorate sau anulate se păstrează în acelaș mod, iar originalele facturilor deteriorate se păstrează împreună cu copiile.

Un alt document este Registrul de evidență a procurărilor, care reflectă totalitatea procurărilor efectuate de persoana fizică sau juridică într-o perioadă fiscală și se întocmește în baza facturilor fiscale aferente procurărilor.

Pentru contabilizarea operațiunilor legate de TVA se utilizează conturile sintetice de gradul

I: 225 “ Creanțe ale bugetului”; 232 “Creanțe preliminate”; 534 “Datorii față de buget”; 541

“Datorii preliminate”; și subconturile acestora.

În practica contabilă conturile 232 “Creanțe preliminate” și 541 “Datorii preliminate” au un cerc restrîns de utilizare, pe cînd conturile 225”Creanțe ale bugetului” și 534”Datorii față de buget “ sunt pe larg folosite în practica contabilă de zi cu zi a agenților economici.

Contul 232 "Creanțe preliminate" este un cont de activ destinat generalizării informației privind sumele impozitului pe venit, accizelor de recuperat, taxei pe valoarea adăugată aferentă valorilor materiale și serviciilor procurate de întreprindere, dar care nu sînt obligatorii spre trecerea în cont pînă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de contract sau de legislația în vigoare.

În debitul acestui cont se reflectă sumele taxei pe valoarea adăugată, impozitului pe venit, accizelor calculate, sursele prevăzute în buget, iar în credit, pe măsura apariției dreptului de trecere în cont, acestea se înregistrează la decontările cu bugetul, precum și în plățile de la conturile de trezorerie. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă sumele impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor achitate și/sau calculate față de clienți, alocațiile din buget neutilizate la finele perioadei de gestiune. Evidența analitică se ține pe fiecare impozit și taxă de achitat.

Conturile de gradul II ale contului 225”Creanțe ale bugetului” sunt destinate generalizării informației privind existența, înregistrarea și achitarea creanțelor privind decontările cu bugetul aferente T.V.A., cuvenite întreprinderiii de la buget în conformitate cu legislația fiscală în vigoare.

Contul 225 “Creanțe ale bugetului” este un cont de activ în debitul căruia se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor stabilite de legislației (cu excepția T.V.A.), precum și sumele plătite în plus la buget și diferențele între sumele taxei pe valoarea adăugată plătită și primită, iar în credit ─ sumele trecute în cont pentru stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul realizate în perioadele de gestiune curente sau ulterioare, precum și plățile în plus recuperate din buget. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă datoria bugetului față de întreprindere la finele perioadei de gestiune.

Evidența analitică a creanțelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul se ține pe feluri de impozite, plăți și pe termene de recuperare a acestora din buget.

Contul sintetic 534 “Datorii față de buget” este destinat generalizării informației referitoare la decontările cu bugetul privind impozitele și taxele și sancțiunile economice aferente achitării impozitelor.

Generalizarea informației privind decontările cu bugetul aferente T.V.A. pe parcursul perioadei de gestiune se efectuiază în contul 534 “Datorii față de buget”, subcontul 534.4

“Datoriile privind taxa pe valoarea adăugată”.

Contul 534 “Datorii față de buget”, subcontul 534.4 “Datoriile privind taxa pe valoarea adăugată” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă suma T.V.A. înscrisă în facturile emise de către clienți, iar în debit lui – sumele, reprezentînd taxa pe valoarea adăugată deductibilă și T.V.A. plătită bugetului. Prezintă sold creditor care reflectă taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului statului.

Evidența analitică a datoriilor privind decontările cu bugetul se ține pe feluri de impozite și taxe.

Contul 541 „Datorii preliminate” este un cont de pasiv destinat generalizării informației privind sumele impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală calculate, dar care nu sînt obligatorii spre plată pînă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de legislația în vigoare.

Procurarea de bunuri și servicii pe piața internă reprezintă elementul principal în desfășurarea activității normale a tuturor agenților economici.

În practica economică, contabilitatea TVA începe cu prelucrarea documentelor primare care, conform legislației în vigoare, permit trecerea în cont a acesteea.

Contabilitatea TVA aferentă procurărilor la cota standard

Exemplu convențional. S.R.L. „ALFA” procură de pe teritoriul Republicii Moldova produse alimentare și nealimentare care se impozitează la cota standard de 20% pe data de 18.02.2013 de la

S.R.L. „BETA” beton în valoare de 7666,67 lei fără T.V.A.. La întreprinderea cumpărătoare se efectuiază înscrierile în Registru de evidență a procurărilor, iar pentru suma T.V.A. ce urmează a fi achitată furnizorului se întocmește formula contabilă înregistrată în Registrul contului 534 ”Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”, totalizîndu-se la sfîrșitul lunii în Registrul de evidență sintetică a contului 534 ”Datorii față de buget”, subcontul

534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”.

Această operație se va reflecta prin următoarele formule contabile:

Reflectarea valorii mărfurilor procurate fără TVA, analitic pe fiecare tip de marfă:

Reflectarea sumei T.V.A. aferente procurării de beton (7666,67×20%)

Dt 534 ”Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 1533,33 lei

Ct 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Facturi de achitat în țară”

– 1533,33 lei

Contabilitatea TVA aferentă procurărilor la cote reduse

Printre produsele alimentare procurate sînt multe care se impozitează la cote reduse conform

articolului 96 (b), în special 8% cum ar fi următoarele produse:

pîinea și produsele de panificație, livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepția produselor alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);

laptele și produsele lactate;

gazul lichefiat – la cota de 8%.

Exemplu convențional. S.R.L. „ALFA” pe data de 28.02.2013 a procurat de la Tirex Petrol S.A. gaz, cu TVA la cota 8% și motorină la cota de 20%, în valoare de 8407,08 lei fără T.V.A..

Reflectarea valorii mărfurilor procurate fără TVA, analitic pe fiecare tip de marfă:

În baza ordinului de plată are loc decontarea cu furnizorul întocmindu-se următoarea formulă

Aceste formule contabile se vor întocmi în cazul cînd ambele persoane prezente la operațiunea economică au relații cu sistemul bugetar.

În caz cînd furnizorul nu este plătitor de T.V.A., iar cumpărătorul este înregistrat ca plătitor de T.V.A., cumpărătorul nu poate trece în cont suma T.V.A. aferente procurărilor efectuate, deoarece taxa pe valoarea adăugată se trece în cont numai în baza facturii fiscale. În loc de acest document în baza contractului de cumpărare-vînzare vor fi scrise facturi de expediție, proces verbal de executare a lucrărilor și alte documente. Suma T.V.A. nu va fi reflectată în registrul fiscal nici în contabilitatea financiară la furnizor, nici la cumpărător.

Exemplu convențional. ALFA S.R.L. a procurat servicii care se scutesc de TVA în sumă de

36,1 lei care au fost contabilizate astfel:

Contabilitatea TVA aferentă serviciilor impozabile procurate

Un rol important în procesul de evidență contabilă a procurărilor îl reprezintă determinarea taxei pe valoare adăugată aferentă serviciilor procurate.

Întreprinderea ALFA S.R.L. poate beneficia de servicii în scopuri administratve. Pentru serviciile acordate din partea firmelor prestatoare de servicii, care sunt plătitoare de TVA, la factura fiscală se anexează Actul de îndeplinire a lucrărilor, unde se indică tipul serviciilor prestate, contractul în baza căruia a fost prestat serviciul, valoarea serviciilor.

La procurarea de servicii, contabilizarea taxei pe valoare adăugată se calculează ca și la procurarea de bunuri calculîndu-se 20% din valoare impozabilă.

Exemplu convențional. S.R.L. „ALFA” a benenficiat de servicii de telefonie mobilă la impozitate la cota 20% de la S.A. „Orange Moldova” în valoare de 4463,96 lei fără TVA, suma TVA fiind egală cu 892,79 lei.

În acest caz au fost întocmite următoarele formule contabile:

Reflectarea valorii serviciilor procurate:

Dt 713 „Cheltuieli administrative” – 4463,96 lei

Ct 521„Datorii comerciale curente” subcontul 521.1 „Facturi de achitat în țară”

– 4463,96 lei

Reflectarea taxei pe valoarea adăugată:

Dt 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 892,79 lei

Ct 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Facturi de achitat în țară”

– 892,79 lei

Serviciile achiziționate de la agenții economici care nu sunt înregistrați ca subiecți impozabili cu TVA, sunt luate la evidență în baza facturii și a Actului de Îndeplinire a Lucrărilor.

Un moment de intrare a bunurilor ce sunt impozitate cu taxa pe valoarea adăugată ce se impozitează cu tva la cota „zero” procente sunt și procurările de la întreprinderile ce își desfășoară activitatea de antreprenoriat în zona economica liberă sau în cazul serviciilor de transport internațional.

Art. 8 (11) al Legii cu privire la zonele economice libere precum și art. 104. (f) din Codul Fiscal prevede că mărfurile (serviciile) livrate în zona liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum și mărfurile (serviciile) livrate din zona liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt impozitate la cota zero a taxei pe valoarea adăugată.

În cadrul intrărilor de bunuri și servicii se includ și operațiile de primire a bunurilor sub formă de aport în capitalul social, primite cu titlu gratuit. În acest caz aporturile date sînt impozabile cu TVA. Unicele bunuri care sunt scutite de impozitarea cu T.V.A. sunt mijloacele fixe predate în capitalul statutar și bunurile reflectate în art.103 Cod Fiscal. În anul 2013 această facilitate a fost exclusă.

În cazul primirii bunurilor cu titlu gratuit, beneficiarul nu are dreptul de trece în cont taxa pe valoarea adăugată, fiindcă nu dispune de document ce ar justifica trecerea în cont, deoarece la primirea bunurilor sub formă gratuită beneficiarului i se eliberează factura de expediție ceea ce nu permite deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente acestei operațiuni efectuîndu-se următoarea înregistrare:

Dt 217 „Mărfuri”

Ct 622 „Venituri financiare”

Așadar, deducerea taxei pe valoarea adăugată, din volumul bunurilor procurate reprezintă momentul principal în determinarea taxei pe valoarea adăugată, aferente diferitor tipuri de aprovizionări, deoarece de modul de calculare, reflectare a acestora în contabilitate precum și în Declarația privind taxa pe valoarea adăugată, depinde suma de achitare sau trecere în cont a acesteia.

Contabilitatea TVA aferentă ajustării valorii impozabile a procurărilor

Între partenerii de afaceri, adeseori apar dificultăți legate de neîndeplinirea unor condiții contractuale în ce privește cantitatea sau calitatea mărfurilor livrate.

Atît în Registrul Evidenței Procurărilor, precum și în Declarația privind TVA, există posturi aparte privind ajustarea TVA aferentă procurărilor.

Conform art.98 al Codului Fiscal, ajustarea valorii impozabile la procurările de mărfuri sau servicii achiziționate e posibilă, cu condiția prezentării documentelor de confirmare, adică:

valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării

prețurilor;

livrarea impozabilă a fost, în totalitate sau parțial, restituită subiectului impozabil care a

efectuat livrarea;

3) livrarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte de termen.

Suma corecției valorii impozabile poate fi atît favorabilă cît și nefavorabilă, adică facturile fiscale pot fi cu semnul plus sau minus. Valoarea impozabilă se supune atît cotei standard cît și cotei micșorate, în dependență de cota la care a fost supusă livrarea inițială. La factura fiscală se anexează Actul de Corecție a valorii impozabile. În Registrul evidenței procurărilor, facturile se înscriu cu semnul plus sau minus în postura „Corectări”.

Returnarea sau reducerea de preț a mărfurilor, produselor vândute are loc până la sau după achitarea contravalorii acestora.

Dacă returnarea produselor, mărfurilor sau reducerea de preț a fost efectuată până la achitarea acestora de către cumpărător, înregistrarea aferentă va fi reflectată prin diminuarea datoriei comerciale. Când returnarea sau reducerea de preț a avut loc după achitarea contravalorii produselor, mărfurilor, înregistrarea aferentă va cuprinde majorarea concomitentă a creanței furnizorului față de cumpărător, deoarece datoria cumpărătorului fusese stinsă deja la achitarea acestuia.

Exemplu convențional. Din cauza calității necorespunzătoare au fost returnate produse din carne către compania “Alfa” S.R.L. în baza Actului de return în sumă de 1800 lei, inclusiv TVA. La data transportării mărfii la firma furnizor a eliberat factura de expediție, unde se indică „return”. La rîndul ei, “Alfa” S.R.L.este obligată să scrie factura fiscală cu semnul minus la valoarea mărfurilor returnate. În acest caz au fost înregistrate formulele contabile:

Dt 521 „Datorii comerciale curente” subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară”, la valoarea impozabila a facturii returnate fara TVA – 1500 lei;

Ct 217 „Mărfuri” la valoarea impozabila a facturii returnate fara TVA – 1500 lei;

La suma TVA din factura fiscală cu minus se reflectă:

Dt 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind TVA”, analitica „TVA

20%” – (300) lei

Ct 521 „Datorii comerciale curente” subcontul 5211 „Facturi de achitat în țară”, la

valoarea TVA, cu semnul minus – (300) lei.

Corecția valorii impozabile, ca rezultat al acordării discontului de firma furnizor, pentru plata în avans, este posibilă, dacă aceasta constă una din condițiile contractuale.

În procesul activității economice pot fi constatate fie cu ocazia inventarierii sau la sesizarea unor persoane responsabile valori materiale lipsă.

Trebuie de menționat că contribuabilul are dreptul la trecerea în cont doar a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate aferente valorilor materiale, serviciilor procurate pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător.

Valorile materiale lipsă se consideră livrare care nu este efectuată în activitatea de întreprinzător. Ca urmare suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, care nu sunt utilizate în activitatea de întreprinzător, au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormative, nu se trece în cont, ci se atribuie la rezultatele activității întreprinderii.

La procurarea valorulor materiale nu este cunoscut faptul că ele vor fi sustrase, acestea fiind procurate cu destinație de vînzare sau producere. De aceea suma TVA aferentă procurărilor în conformitate cu prevederile art.102 se trece în cont în momentul înregistrărilor la intrări a bunurilor primite. Ulterior, cînd valorile materiale se constată lipsă este necesar restabilirea sumei TVA care a fost anterior trecută în cont. Suma TVA în cazul dat se determină din valoarea bunurilor materiale lipsă, cu excepția pierderilor în limita normelor de perisabilitate naturală.

Exemplu convențional. Se admite că întreprinderea ALFA S.R.L. a înregistrat în urma inventarierii materiale lipsă la valoarea de bilanț de 3600 lei, din care lipsa în limita normelor de perisabilitate naturală a constituit 1100 lei, lipsuri din cauza neachitării cumpărătorilor – 100 lei, lipsuri din vina gestionarului – 2400 lei. Valoarea la preț de piață a materialelor lipsă spre despăgubire de către gestionar constituie 4000 lei, inclusiv TVA. Culpabilul a recunoscut vina sa și a depus cererea de a-i reține din salariu în recuperarea daunei materiale cîte 400 lei.

Valorile materiale lipsă se recunosc drept cheltuieli în perioada (luna) în care au fost depistate. Veniturile din despăgubirea daunei materiale de către culpabil se recunosc în perioada în care entitatea va dispune de o certitudine fermă că recuperarea va fi efectuată.

Obligația fiscală privind TVA aferentă valorilor materiale lipsă spre despăgubire apare în luna recuperării daunei materiale de către gestionar.

Astfel, vor fi întocmite următoarele înregistrări contabile: Recunoașterea materialelor lipsă drept cheltuieli ale perioadei

Calcularea TVA la buget din valoarea materialelor lipsă ce depășește limita normelor de perisabilitate naturală spre compensare în mărime de 720 lei (3600 x 0,2):

Dt 713 “Cheltuieli administrative” – 720 lei

Ct 534 “Datorii față de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” – 720 lei.

În cazul depistării lipsurilor de active uzurabile sau amortizabile, în afară de înregistrările contabile expuse, mai este necesar de reflectat decontarea uzurii (amortizării) acumulate și casarea valorii de bilanț a activelor lipsă.

Subiecții trebuie să achite la buget suma T.V.A. care se determină ca diferența dintre sumele T.V.A. achitate de către consumatori pentu mărfurile, serviciile livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează să fie achitate furnizorilor pentru valorile materiale și serviciile procurate.

Dacă suma deductibilă a taxei pe valoarea adăugată depășește suma T.V.A. aferentă volumului total al livrărilor în perioada fiscală dată, atunci apare un sold preliminar al contului 534 “Datorii față de buget”, subcontul 534.4 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”. În contabilitatea financiară diferența în cauză se raportează în subconturile respective ale contului

sintetic 225 “Creanțe ale bugetului”, subcontul 225.3 “Creanțe pe termen scurt privind taxa pe

valoarea adăugată pentru trecerea în cont”.

ACCIZE

Contabilitatea analitică și sintetică a accizelor la nivelul sistemului de conturi contabile este organizată cu ajutorul următoarelor conturi sintetice de gradul I, destinate operațiilor aferente bugetului:

225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”;

226 “Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”;

534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Contabilitatea operațiilor de procurare a mărfurilor supuse accizelor este organizată în funcție de calitatea subiectului impozabil sau intenția acestuia de a prelucra, produce marfă supusă accizelor sau de a o revinde. Din acest punct de vedere cumpărătorul poate fi agent economic care procură marfă supusă accizelor în scopul:

comercializării ei ulterioare;

prelucrării acesteia sau producerii altor mărfuri supuse accizelor, numit producător (prelucrător);

consumului intern.

În dependență de scopul urmărit în acest domeniu, suma accizelor calculate la 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” pentru trecere ulterioară în cont.

1. Așadar, la procurarea mărfurilor supuse accizelor pe piața internă sau prin import în scopul revinderii lor ulterioare, suma accizelor calculată este inclusă în prețul de procurare a mărfurilor supuse accizelor.

Procurarea mărfurilor supuse accizelor poate avea loc pe piața internă sau prin import.

În cazul când importatorul execută importul în scopul revinderii mărfurilor, suma accizelor se include în valoarea de procurare a mărfurilor. Astfel, în luna ianuarie 2010, întreprinderea Busuioc SRL, care este subiect impozabil cu TVA și accize, a importat benzină auto cu conținut în plumb 0,013 g cu cifra octanică mai mică 98 în cantitate 50 tone. Conform declarației vamale, valoarea în vamă a mărfii supuse accizelor constituie 310 dolari SUA pentru o tonă. Valoarea totală vamală recalculată la cursul oficial la data vămuirii de 12,35 lei/1$ constituie 191425 lei (310$ x 12,35 lei x 50 tone). Suma totală a accizelor este egală cu 60 000 lei (50 tone x 1200 lei pe tonă). Procedurile vamale (0,4%) constituie 15,31 lei pe tonă (3828,5 lei x 0,25% : 100%) sau 765,5 lei în sumă totală. Taxa pentru ecologie (0,5%) achitată la importul de benzină a fost calculată în mărime de 957 lei [(3828,5 lei x 0,5% x 50 tone) : 100%]. Cheltuielile de transport aprovizionare până la vamă constituie 15 dolari SUA pe tonă sau 185,25 lei (15$ x 12,35 lei). Suma TVA, calculată la cota 20%, este 1045,81 la o tonă [(3828,5 + 1200 + 15,31 + 185,25) x 0,2] sau 52290,6 lei în sumă totală.

Reflectările privind importul de benzină în contabilitatea importatorului Sindbad SRL au fost următoarele:

La valoarea în vamă a benzinei auto:

Debit contul 217 “Mărfuri” 191425 lei

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 191425 lei

La suma cheltuielilor de transport aprovizionare (185,25 lei x 50 tone):

Debit contul 217 “Mărfuri” 9262,5 lei

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 9262,5 lei

La suma procedurilor vamale privind importul de benzină:

Debit contul 217 “Mărfuri” 765,5 lei

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”, subcontul “Vama” 765,5 lei

La suma accizelor calculate:

Debit contul 217 “Mărfuri” 60000 lei

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”, subcontul “Vama” 60 000 lei

La suma TVA calculată:

Debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” 52290,6 lei

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”, subcontul “Vama” 52290,6 lei

La suma taxei pentru ecologie:

Debit contul 217 “Mărfuri” 957 lei

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”, subcontul “Vama” 957 lei

Analizând operațiile economice și contabilizarea lor se poate constata că accizele incluse în valoarea de procurare a mărfii majorează costul mărfii și oblgațiile fiscale privind TVA.

2. Agentul economic procură marfă supusă accizelor cu intenția de o prelucra sau produce altă marfă:

neimpozabilă cu accize;

supusă accizelor.

În cazul când agentul economic procură marfă supusă accizelor pentru a o prelucra sau produce altă marfă care nu este impozabilă cu accize, suma accizelor calculate la procurare se include în valoarea de procurare a acestora care se reflectă prin formula contabilă:

Debit contul 217 “Mărfuri”

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”

La procurare de marfă supusă accizelor în scopul prelucrării și/sau producerii mărfurilor supuse accizelor, suma accizelor poate fi trecută în cont și se reflectă în debitul contului 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”; , pentru a fi trecută în cont la respectarea condițiilor în conformitate cu Titlul IV al Codului fiscal “Accize”:

Dreptul la trecere în cont are numai producătorul (prelucrătorul) mărfurilor supuse accizelor care a utilizat ca materie primă mărfuri supuse accizelor;

Suma accizelor trecute în cont este egală cu mărimea accizelor calculate de la cantitatea mărfurilor supuse accizelor, care a fost utilizată la prelucrarea sau producerea altor mărfuri supuse accizelor, conform normelor tehnologice, cu condiția că această suma a accizelor a fost achitată, fiind indicată în factura de expediție.

Data trecerii în cont este momentul livrării (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz care reprezintă totalitatea locurilor ce aparțin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sânt situate separat, determinate de certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează și/sau se fabrică, se expediază de către subiecții impunerii. Nu este luată în considerație data producerii, stocării mărfurilor supuse accizelor sau data achitării accizelor.

Trecerea în cont a accizelor presupune o legătură reciprocă directă obligatorie dintre materia primă supusă accizelor și produsul fabricat din aceasta supus accizelor. Agenții economici neplătitori de accize nu au dreptul la trecerea în cont.

Este important a menționa că calcularea și trecerea în cont a sumei accizelor nu are loc la trecerea dreptului de proprietate asupra mărfii supuse accizelor în comparație cu contabilitatea taxei pe valoarea adăugată. Accizele sânt calculate la orice livrare de mărfuri supuse accizelor din încăperea de acciz, expediere care poate avea forma unei vânzări, donări, mișcări interne, transmitere spre vânzare în comision și restituire, transmitere în contul salariului.

În luna ianuarie, 2010, întreprinderea Moldova SRL a procurat de la furnizorul producător de pe teritoriul Moldovei must nefermentat în cantitate de 1000 decalitri la un preț de 3 lei litru, fără TVA și accize, în scopul producerii vinurilor spumante clasice.

Mustul nefermentat este o marfă supusă accizelor conform Anexei la Titlul IV, care prevede o cotă a accizelor egală cu 1,0 lei la un litru. Suma calculată spre achitare și indicată în factura de expediție și factura TVA este formată din Valoarea procurării -30 000 lei, Suma accizelor – 10 000 lei, Suma TVA – 8 000 lei. Total -48000 lei

În baza informației indicate, în contabilitatea întreprinderii la sumele indicate în documentele însoțitoare se întocmesc formulele contabile:

La valoarea de procurare a mărfurilor supuse accizelor, fără TVA și accize:

Debit contul 217 “Mărfuri” 30 000 lei

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 30 000 lei

La suma accizelor calculate la mărfurile procurate:

Debit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” 10 000 lei

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 10 000 lei

La suma TVA calculată aferentă procurărilor:

Debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” 8 000 lei

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 8 000 lei

Una din condițiile importante a trecerii în cont a accizelor este achitarea datoriei comerciale, inclusiv accizele, aferentă mărfurilor supuse accizelor până la livrarea din încăperea de acciz. În acest caz pot apărea două situații:

I – întreprinderea producător a achitat furnizorului suma totală a accizelor până la vânzarea mărfurilor produse supuse accizelor;

II – întreprinderea producătoare a achitat accizele după vânzarea produselor supuse accizelor.

În condițiile primei situații suma accizelor se trece în cont la momentul livrării din încăperea de acciz a produselor fabricate supuse accizelor. La calcularea sumei accizelor trecute în cont, pot apărea trei cazuri legate de mărimea și forma de achitare a datoriei comerciale privind accizele: achitare cu mijloace bănești în mărime totală, parțială sau prin schimb cu alte active.

a) În cazul când datoria față de furnizorul mărfurilor supuse accizelor se achită total, suma accizelor trecută în cont este egală cu suma totală a accizelor aferentă materiei prime utilizate pentru producerea mărfurilor supuse accizelor vândute.

Astfel, ca urmare a operațiilor descrise mai sus, în luna februarie 2010, întreprinderea Moldova SRL a fabricat 925 decalitri de vin spumos clasic din toată cantitatea de must procurat. Conform procesului tehnologic pentru obținerea unui decalitru de vin se utilizează 1,081 decalitri de must nefermentat. La 10 martie 2010 din cantitatea de vin produs au fost vândute 400 decalitri la un preț de 5 lei litru, inclusiv TVA. Cota accizelor la vinurile spumante clasice este 2,0 lei la un litru. Valoarea de bilanț a vinului produs 16 000 lei. Suma datoriei comerciale a fost achitată complet.

În luna martie întreprinderea are dreptul la trecerea în cont a sumei accizelor în sumă determinată astfel:

Cantitatea de must utilizat pentru fabricarea vinului vândut este 432,4 decalitri (1,081 x 4000).

Suma accizelor calculate de la cantitatea de must utilizat la fabricarea vinului vândut constituie 4324 lei (4324 x 1).

Operațiile de vânzare a vinului sânt înregistrate la întreprinderea analizată prin formulele contabile următoare:

La suma datoriei achitată integral față de furnizorul materiei prime:

Debit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 48 000 lei

Credit contul 242 «Conturi curente în valută națională” 48000 lei

La valoarea de vânzare a vinului, inclusiv TVA și accize:

Debit contul 221 “Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 20000 lei (4000 x 5)

Credit contul 611 “Venituri din vânzări” 8666,67 lei

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” 3333,33 lei

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 3 “Datorii privind accizele, taxele” 8000 lei (4000 x 2)

La valoarea de bilanț a vinului produs, vândut:

Debit contul 711 “Costul vânzărilor” 16 000 lei

Credit contul 216 “Produse” 16 000 lei

La suma accizelor, trecută în cont:

Debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 3 “Datorii privind accizele, taxele” 4324 lei

Credit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” 4324 lei

În caz dacă apare sold debitor la contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind accizele și taxele” în legătură cu trecerea în cont a accizelor, suma acestuia nu e transferată pe perioadele viitoare când are loc achitarea datoriei, ci se trece la cheltuielile perioadei:

Debit contul 713 “Cheltuieli generale și administartive”

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind accizele și taxele”

Agenții economici, inclusiv întreprinderile prelucrătoare/producătoare sau comerciale, pot utiliza mărfurile supuse accizelor procurate total sau parțial pentru necesități interne. Suma accizelor achitată sau de achitat se include în costul mărfurilor supuse accizelor, înregistrându-se formula contabilă:

Debit contul 217 “Mărfuri” sau 211 “Materiale”

3.3 Contabilitatea accizelor în cadrul livrărilor de mărfuri supuse accizelor

Modul de calculare și contabilizare a accizelor în cazul livrărilor e în dependență de regimul de vânzare și calitatea vânzătorului.

I. Dacă agentul economic este prelucrător sau producător de marfă supusă accizelor, care indiferent dacă a utilizat sau nu materie primă (sau primită spre prelucrare) supusă accizelor este obligat a calcula și include în prețul de vânzare a mărfurilor produse (prelucrate) suma accizelor la expedierea lor din încăperea de acciz. La suma accizelor calculate la vânzarea mărfurilor supuse accizelor pe piața internă se înregistrează:

Debit contul 221 “Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 3 “Datorii privind accizele, taxele”

În cazul vânzărilor de mărfuri supuse accizelor către întreprinderile ce n-au relații cu sistemul ei bugetar vânzătorul este obligat a achita accizele până la efectuarea transportării din încăperea de acciz.

II. Întreprinderea comercială poate procura marfă supusă accizelor sau primită în comision în scopul revinderii. În caz dacă în documentele mărfare însoțitoare nu este indicată informația privind achitarea accizelor la fazele anterioare de mișcare a mărfurilor supuse accizelor (import, livrare de la producător), întreprinderea comercială este obligată să calculeze la vânzarea ulterioară a acestora suma accizelor.

La suma accizelor calculate la livrarea mărfurilor supuse accizelor procurate fără documente care confirmă achitarea accizelor se întocmește aceeași formulă contabilă întocmită la punctul precedent.

Accizele la mărfurile importate sau procurate pe piața internă se calculează și se plătesc o singură dată la procurare, de aceea la livrarea ulterioară a lor nu are loc calcularea accizelor.

Întrepridnerea analizată nu a avut tranzacții cu marfă supusă accizelor de aceea datele practice se prezintă în baza unor exemple.

Astfel, Bucuria SRL realizează benzina auto în cantitate de 50 tone, prin stațiile de alimentare cu combustibil pe piața Moldovei la un preț de 12 lei litru, inclusiv TVA, care nu include accize calculate la vânzare. Benzina realizată a fost importată anterior și asupra ei au fost calculate și achitate accize la data vămuirii. Valoarea de bilanț a benzinei constituie 410 000 lei. În baza operațiilor indicate, în contabilitatea întreprinderii se înregistrează următoarele formule contabile:

la suma prețului de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA:

Debit contul 221“Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 600000 lei

Credit contul 611 “Venituri din vânzări” 500 000 lei

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” 100 000 lei

la valoarea de bilanț a benzinei auto livrate:

Debit contul 711 “Costul vânzărilor” 410 000 lei

Credit contul 217 “Mărfuri” 410 000 lei

Deci, accizele nu se calculează și nu se reflectă deoarece au fost achitate la import.

III. La efectuarea exportului de marfă supusă accizelor livrarea e scutită de accize conform articolelor 124 (3) și 123 (5) ale Codului fiscal, titlu IV “Accize”. În cadrul operațiilor de export, calcularea și aplicarea accizelor în Republica Moldova se efectuează conform principiului destinației, de aceea pentru stimularea operațiilor de export legislația fiscală prevede restituirea sumei accizelor și taxei pe valoare adăugată la livrările de export în cazul respectării condițiilor impuse de legislația fiscală și vamală. La livrarea pentru export nu sânt calculate accizele dacă exportatorii sânt prelucrători și/sau producători de marfă supuse accizelor. Comparativ cu regimul de aplicare a TVA restituirea se calculează nu la cota zero dar în cazul scutirii.

Întreprinderile care dețin certificate de acciz și care exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent pot pretinde la restituirea sumei accizelor achitată anterior la mărfurile supuse accizelor, utilizate pentru prelucrarea și/sau fabricarea produselor supuse accizelor, expediate pentru export, în termen de 10 zile cu condiția:

repatrierii mijloacelor bănești din export în conformitate cu legislația în vigoare;

prezentării la Inspectoratul fiscal de Stat a următoarelor documente:

contractul comercial și contractul de comision sau copia acestora încheiat cu partenerul străin privind livrarea mărfurilor supuse accizelor;

documentele de plată și extrasul băncii, care confirmă repatrierea efectivă a mijloacelor bănești pe contul subiectului impunerii, a mijloacelor bănești rezultate din vânzarea mărfurilor supuse accizelor partenerului străin;

în cazul efectuării operațiilor de export în baza contractelor de comision sau mandat se prezintă documentele de plată și extrasul băncii, care confirmă repatrierea efectivă a mijloacelor bănești pe contul comisionarului sau mandatarului și transferul lor la contul bancar a comitentului (mandatului);

declarația vamală sau copia ei, confirmată de conducătorul și contabilul șef ai subiectului impunerii, cu mențiunile organului vamal al Republicii Moldova care a eliberat marfa pentru export care confirmă primirea altor active în scopul repatrierii mijloacelor din export;

declarația vamală a mărfurilor supuse accizelor sau copia ei, confirmată de conducătorul și contabilul șef ai subiectului impunerii, cu mențiunile organului vamal al Republicii Moldova care a eliberat marfa pentru export.

De rând cu aceste documente, în opinia noastră, trebuie impusă prezentarea unor documente de achitare a accizelor la marfa procurată. Restituirea accizelor în urma exportului de mărfuri supuse accizelor are loc numai subiecților impozabili prelucrători și/sau producători. Modul de determinare a sumei accizelor de restituit este asemănător regimului de restituire a TVA, cu unele excepții. Pe lângă condițiile impuse de legislația fiscală suma accizelor de restituit nu poate fi mai mare decât suma accizelor achitate pentru marfa supusă accizelor utilizate la producerea/prelucrarea mărfurilor supuse accizelor exportate.

Pentru determinarea sumei accizelor de restituit se operează astfel:

se determină suma accizelor calculate asupra mărfurilor supuse accizelor, exportate;

se compară suma accizelor achitate cu mijloace bănești cu suma accizelor determinate în punctul 1 și ca urmare se restituie cea mai mică sumă, dar nu mai mult ca suma accizelor achitate.

Conform Titlului IV al Codului fiscal “Accize”, restituirea accizelor nu are loc cu mijloace bănești, suma lor fiind trecută în cont pentru alte impozite.

În caz dacă documentele necesare confirmării exportului nu sânt prezentate pe perioada repatrierii valutei din export conform legislației în vigoare sau nu sânt în totalitate și corespundere, suma accizelor se calculează spre plată, inclusiv amenda și penalitatea pentru perioada neachitării în termen a accizelor. Suma dată a accizelor se raportează la cheltuielile perioadei:

Debit contul 713 “Cheltuieli generale și administrative” sau

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaționale”

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 3 “Datorii privind accizele, taxele”

În urma analizei modului de restituire a accizelor se poate constat că condițiile de restituire defavorizează întreprinderile care nu au datorii față de buget, deoarece în acest caz restituirea își pierde sensul ca mecanism economico – fiscal.

După cum s-a menționat, livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecții impunerii, sunt scutite de acciz. Însă dreptul la această scutire îl au numai agenții economici care produc și/sau prelucrează mărfuri supuse accizelor.

Pentru a obține dreptul la această scutire subiecții impunerii trebuie să dispună de documentele necesare: contractul încheiat cu partenerul străin (sau contractul de comision), documentele de plată, declarația vamală a încărcăturii sau copia ei.

Totodată suma accizului aferentă materiei prime accizate, utilizate conform normelor tehnologice aprobate în modul stabilit la producerea (prelucrarea) producției finite accizate destinate exportului, pentru care există confirmarea documentară cu privire la achitarea ei de facto la buget, se supune restituirii integrale din buget.

Restituirea accizului în acest caz și în alte situații se efectuează în termen de 10 zile din momentul prezentării documentelor justificative corespunzătoare, aplicând mecanismul stabilit în Regulamentul cu privire la restituirea sumelor accizelor nr.07 din 3 aprilie 2001.

Potrivit prevederilor art.123 (3) din Codul fiscal, precum și ale compartimentului VIII “Modul de aplicare a accizelor la exportul de mărfuri supuse accizelor și mecanismul de restituire a accizelor” din Instrucțiunea cu privire la modul de calculare și achitare a accizelor nr.03 din 6 august 2002 în cazul nerespectării condițiilor menționate în termen de 90 zile din momentul livrării mărfurilor supuse accizelor la export, subiectul impozabil va fi obligat să calculeze de sine stătător și să achite accizul aferent mărfurilor supuse accizelor exportate.

În cazul exportului de mărfuri supuse accizelor obligațiunea de achitare a accizelor, conform art.123 (5) din Codul fiscal, este valabilă până la momentul repatrierii valutei și prezentării documentelor justificative specificate în art.125 (4) din Codul fiscal în termenele stabilite de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (documentele de plată și extrasul băncii care confirmă încasarea de facto pe contul subiectului impozabil a sumei rezultate din vânzarea mărfurilor supuse accizelor către partenerul străin) când livrările de mărfuri la export se suprapun cu art.124 (3) din Codul fiscal, obținând statut de livrare scutită de plata accizelor.

În cazul agenților economici care procură mărfuri supuse accizelor de la întreprinderile producătoare de mărfuri accizate fără prelucrare sau mărfuri accizate care ulterior sunt exportate, marfa exportată se va comercializa fără dreptul de restituire sau trecere în cont a accizului achitat anterior la procurare.

Plătitorii de accize țin evidența mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) în registre stabilite de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat:

Registrul de evidență a mărfurilor accizate expediate;

Registrul de evidență a mărfurilor accizate primite de persoanele care nu sunt subiecți ai impunerii.

Primul registru se ține doar de către persoanele fizice și juridice care produc sau prelucrează mărfuri supuse accizelor și dețin certificatul de acciz.

Registrul se ține pentru fiecare încăpere de acciz și se îndeplinește în baza facturii de expediție (facturii fiscale) până la expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de aciz.

În acest caz în documentele menționate, în coloana „Accize, lei” se înscrie suma accizului calculat pentru fiecare fel de marfă accizată livrată, iar la rubrica 14 – suma totală a accizului calculat.

Registrul de evidență a mărfurilor accizate primite se ține de către agenții economici care nu sunt subiecți ai impunerii, inclusiv întreprinderile comerciale, care vând mărfuri accizate livrate, expediate anterior de către persoanele fizice și juridice, pentru care nu există confirmare documentară la achitarea accizelor la buget.

CONTABILITATEA ALTOR

IMPOZITE ȘI TAXE

2.1. Contabilitatea taxei vamale

Taxa vamală este un impozit plătit la trecerea mărfurilor prin frontieră. Acte normative care reglementează modul de determinare a taxei vamale sunt: Codul vamal nr.1349-XIV din 20 iulie 2000, Legea privind taxa în vamă nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, Legea bugetului pe anul respectiv, Legea cu privire la tarifele vamale nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 și Regulamentul privind modul declarării valorii în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul Republicii Moldova aprobată de către Guvern la 14 mai 2002, nr.600.

Codul vamal reglementează bazele juridice, economice și organizatorice ale activității vamale.

Există mai multe regimuri vamale pentru mărfurilor și mijloacele de transport:

import, reimport, tranzit, depozitul vamal, magazin duty (comercializează fără taxă vamală), prelucrare pe teritoriul vamal, prelucrare sub controlul vamal, intrare (ieșire) temporară, zona liberă, prelucrare în afara teritoriului vamal, export, reexport, nimicire, refuz în folosul statului.

Persoanele au dreptul să-și aleagă de sine stătător regimul vamal.

Toate mărfurile și mijloacele de transport sunt supuse perfectării documentare și controlului vamal în conformitate cu cerințele Codului vamal.

Conform regulilor Codului vamal agenții economici care importă mărfuri plătesc taxa vamală. La efectuarea operațiilor în celelalte regimuri, inclusiv exportul mărfurilor, taxa vamală nu este prevăzută. Însă la exportul mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova agenții economici plătesc taxa pentru executarea procedurilor vamale în mărime de 0,2% din valoarea în vamă a mărfurilor care depășește 1000 euro și suma acestei taxe nu poate fi mai mare de 900 euro.

Baza de calcul a taxei pentru efectuarea procedurilor vamale o constituie valoarea în vamă a mărfurilor sau tarifele fixe, prevăzute de legislația în vigoare.

Exemplu. Firma „Nistru” a exportat vin în valoare de 70 000 euro. Pentru procedurile vamale întreprinderea a plătit 140 euro (70000 x 0,2 : 100). Cursul oficial valutar pentru 1 euro la data efectuării procedurilor vamale era de 15,432 lei, ceea ce constituia 2160,40 lei (140 x 15,432).

Taxa penru executarea procedurilor vamale se varsă în bugetul de stat.

Această sumă în baza documentelor de plată va fi conta-bilizată astfel:

Debit 229 „Alte creanțe pe termen scurt” – 2160,40 lei

Credit 242 „Cont de decontare” – 2160,40 lei

Trecerea la cheltuieli a taxei privind procedurile vamale:

Debit 712 „Cheltuieli comerciale” – 2160,40 lei

Credit 229 „Alte creanțe pe termen scurt” – 2160,40 lei.

Mărimea și modul de determinare a taxei vamale sunt prevăzute de Legea cu privire la tarifele vamale.

Baza calculării taxei vamale la importul mărfurilor este cantitatea naturală a mărfurilor sau valoarea în vamă a acestora, determinată în conformitate cu legislația în vigoare.

Taxa vamală se achită de către declarant până la prezentarea declarației vamale. În momentul perfectării documentelor vamale se permite plata numai a diferenței dintre suma calculată și suma plătită în avans (anterior).

Taxa vamală se achită atât în numerar, cât și prin virament (inclusiv și prin intermediul purtătorilor magnetici) în conturile respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanțelor.

Calcularea taxei vamale se efectuează reieșind din tarifele în vigoare stabilite de legislație la momentul declarării.

Persoanele juridice și fizice care trec frontiera sunt obligate să întocmească declarația vamală.

2.2. Contabilitatea impozitului pe bunurile

imobiliare și a impozitului funciar

Impozitul pe bunurile imobiliare se calculează și se plătește conform Titlului VI din Codul fiscal.

Subiecții impunerii sunt persoane juridice și persoane fizice – proprietari ai bunurilor imobiliare pe teritoriul Republicii Moldova. La acestea se referă deasemenea deținătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare și arendașii care arendează un obiect al impunerii.

Obiecte ale impunerii sunt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile și/sau obiectele de pe ele – clădirile, construcțiile, apartamentele și alte încăperi izolate, precum și obiectele aflate la o etapă de finisare a construcției de 80% și mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcție.

Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri.

Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul și în termenele stabilite de legislație. Evaluarea poate fi efectuată pe calea evaluarii în masă – în cazul obiectelor-tip, și pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).

În dependență de destinația bunurilor pot fi aplicate următoarele metode de determinare a valorii de piață:

analiza comparativă a vânzărilor;

a veniturilor;

a cheltuielilor.

O dată în 3 ani de către organele cadastrale teritoriale se efectuează reevaluarea bunurilor imobiliare, în modul stabilit de Guvern.

Cota maximă a impozitului constituie 0,5% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare. Cota concretă a impozitului se stabilește anual de către autoritatea reprezentativă a administrației publice locale și nu poate fi mai joasă de 50% din cota maximă.

Un alt impozit similar cu cel al bunurilor imobiliare este impozitul funciar.

Subiecții impunerii, conform art.277 al Codului fiscal, sunt persoane juridice și fizice – rezidenți și nerezidenți ai Republicii Moldova:

proprietari de pământ pe teritoriul Republicii Moldova;

posesori de drepturi patrimoniale asupra terenurilor de pământ pe teritoriul Republicii Moldova, care se află în proprietate publică a statului sau în proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, sau în proprietate privată, inclusiv arendatori.

Taxa pentru cazare

Plătitorii taxei hoteliere sunt persoane juridice și fizice – proprietari ai hotelurilor, precum și a altor încăperi oferite în calitate de hoteluri.

Baza impozabilă a taxei o constituie valoarea (fără T.V.A.) serviciilor prestate de către structurile cu funcții de cazare. Mărimea taxei este de 5% din această valoare.

Exemplu. Hotelul „Neptun” a prestat servicii de cazare în lunile ianuarie – martie în valoare de 375 000 lei (fără T.V.A.) și a întocmit darea de seamă conform următoarei forme:

Tabelul 4.8

Darea de seamă privind taxa pentru cazare

2.4 Prezentarea informațiilor privind impozitele și taxele generale de stat și locale în declarațiile fiscale și situațiile financiare. Formularea concluziilor analitice privind tensiunea sistemului fiscal

Capitolul III. AUDITUL DECONTĂRILOR CU BUGETUL

3.1 Planificarea auditului decontărilor cu bugetul

Auditul datoriilor privind decontările cu bugetul la întreprinderea „Termogazgrup” S.R.L. este un moment important în activitatea acesteia, mai ales că întreprinderea este plătitoare de anumite impozite și taxe la bugetul de stat.

Pentru achitarea în bugetul de stat a datoriilor, întreprinderile sunt obligate să transfere suma acestor datorii printr-un ordin de plată trezorerial la orice bancă comercială din Republica Moldova [1].

Ordinul de plată de tip trezorerial este un document tipizat și aprobat de Ministerul Finanțelor care se deosebește de ordinul de plată prin aceea că în ordinul de plată trezorerial se indică pe lîngă rechizitele bancare obligatorii și contul trezorerial unde urmează a fi achitate impozitele și taxele respective. Conturile bancare, conturile trezoreriale, precum și codurile bancare pentru plata impozitelor și taxelor la buget sunt stabilite de legile și actele normative în vigoare.

Întrucît întreprinderea „Termogazgrup” S.R.L. activează nu dispune de licență de audit, controlul datoriilor privind decontările cu bugetul se organizează și realizează de către un auditor extern, care poate fi chemat la solicitare. De asemenea auditul datoriilor privind decontările cu bugetul este efectuat și de către organele fiscale competente în realizarea controlului acestor datorii precum este Inspectoratul Fiscal Teritorial, Direcția Fiscală Generală, Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției.

Atunci cînd se verifică corectitudinea reflectării în bilanț a datoriilor privind decontările cu bugetul, auditorul nu se limitează doar la compararea soldurilor acestora în Cartea Mare cu datele bilanțului [16, p. 95].

Este cuvenit de efectuat un control riguros privind corectitudinea ținerii operațiunilor privind datoriile față de buget, nu mai puțin de o lună, cu participarea tuturor registrelor contabile și documentelor primare necesare. Aceasta va permite de a face concluzii cu privire la justețea ținerii evidenței contabile a resurselor financiare la entitatea economică și a determina acele operațiuni (conturi) care necesită un control amănunțit.

Pe parcursul verificării, auditorul trebuie neapărat să se convingă dacă modalitatea de ținere a evidenței datoriilor față de buget practicată la întreprindere corespunde cu legislația în vigoare [29, p. 26].

În așa fel, modalitatea de control și audit a datoriilor privind decontările cu bugetul ale întreprinderii „Termogazgrup” S.R.L. este determinată de prevederile regulamentelor, hotărîrilor elaborate și adoptate de către Banca Națională a Moldovei.

În cadrul unității patrimoniale „Termogazgrup” S.R.L., în scopul verificării conturilor 534 „Datorii pe termen scurt privind decontările cu bugetul” și 225 „Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, se controlează atît operațiunile de încasare/utilizare cît și documentele care implică operațiuni de decontare a datoriilor sau creanțelor față de buget și dările de seamă, rapoartele care sunt întocmite și prezentate la organele competente.

Astfel, principalele operațiuni supuse controlului sunt:

încasarea mijloacelor bănești în caserie în urma efectuării vânzărilor;

încasarea mijloacelor bănești în conturile bancare în urma vânzărilor;

calculul creanțelor privind decontările cu bugetul;

calculul datoriilor privind decontările cu bugetul;

corectitudinea elaborării și prezentării dărilor de seamă.

Exercitarea auditului datoriilor privind decontările cu bugetul presupune utilizarea unei scheme unice, precum [16, p. 110]:

1. Se determină obiectul auditului. Obiectul auditului în cadrul întreprinderii sunt datoriile privind decontările cu bugetul și anume conturile:

5341 „Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice”;

5342 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”;

5347 „Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor fizice”;

5348 „Datorii privind alte impozite și taxe”, adică taxa pentru amenajarea teritoriului.

2. Se stabilește scopul și sarcinile de realizare a acestui scop. Scopul auditului datoriilor privind decontările cu bugetul este verificarea corectitudinii întocmirii, înregistrării documentelor primare, a dărilor de seamă prezentate organelor fiscale teritoriale, a rapoartelor financiare ale întreprinderii. Sarcinile auditului dat vizează evaluarea evidenței sintetice și analitice aferente conturilor contabile, implicate în operațiunile cu mijloacele bănești, cît și evaluarea corectitudinii reflectării în conturi contabile a veniturilor și reflectării datoriilor privind decontările cu bugetul.

3. Elaborarea programului de audit (în baza planului de audit).

4. Cunoașterea actelor normative și legislative atît cele ce reglementează activitatea de audit, cît și cele cărora își desfășoară activitatea întreprinderea (Legea contabilității, Standardele Naționale de Contabilitate, Standardele Naționale de Audit, Regulamente, ș.a.).

5. Stabilirea surselor de informații ce urmează a fi utilizate la auditul datoriilor privind decontările cu bugetul (Raportul privind fluxul mijloacelor bănești, Bilanțul contabil, Raportul de profit și pierderi, Dările de seamă fiscale).

6. Presupune stabilirea metodelor de exercitare a auditului decontărilor cu bugetul ale întreprinderii (inventarierea, controlul reciproc, control cronologic).

Exercitarea auditului compartimentului finanțe al entității economice presupune stabilirea procedeelor de efectuarea a auditului.

3.2 Colectarea probelor de audit privind decontările cu bugetul

Principalele documente supuse verificării sunt:

ordinul de plată trezorerial;

extras bancar pe contul 242 „Conturi curente în valută națională” ;

Jurnalul-order pe contul 242 „Conturi curente în valută națională”;

Jurnal-order pe contul 534 „Datorii pe termen scurt privind decontările cu bugetul”;

Jurnal-order pe contul 225 „Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”;

Cartea Mare;

De asemenea, alte documente supuse verificării pot fi dările de seamă și declarațiile prezentate Inspectoratelor Fiscale Teritoriale, Casa Națională de Asigurări Sociale:

Declarația privind Taxa pe Valoarea Adăugată;

Anexa la Declarația privind Taxa pe Valoarea Adăugată;

Darea de seamă privind suma venitului achitat și impozitului pe venit reținut din acesta,;

Darea de seamă pe Taxa pentru Amenajarea Teritoriului;

Anexa la Darea de seamă pe Taxa pentru Amenajarea Teritoriului;

Raportul privind calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală;

Declarația privind impozitul pe venit al persoanelor juridice;

Declarația privind calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (forma 4-BASS);

Nota de informare privind plățile achitate rezidenților din sursele de venit altele decât salariul și privind impozitul pe venit reținut din аceste plăți;

Nota de informare privind salariu și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajaților și privind impozitul pe venit reținut din aceste plăți, etc.

3.3 Raportarea rezultatelor auditului decontărilor cu bugetul

Se recalculează venitul contabil (pierderea contabilă) care reprezintă profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare. Acest profit se determină în cursul anului de gestiune prin calcul în Raportul de profit și pierderi, iar la sfârșitul anului – în contul 351 “Rezultat financiar total”. Se verifică dacă în debitul acestui cont sunt integral reflectate toate cheltuielile acumulate pe tipuri de activități, iar în credit – dacă sunt înregistrate toate veniturile acumulate pe tipuri de activități. Apoi auditorul compară suma totală a veniturilor cu suma totală a cheltuielilor pentru a stabili dacă se obține rezultatul financiar al perioadei până la impozitare înregistrat în contabilitatea entității auditate.

Auditorul verifică dacă la completarea anexelor la Declarația cu privire la impozitul pe venit au fost respectate regulile de constatare a veniturilor și cheltuielilor în scopuri fiscale și regulile de calcul și constatare în scopurile contabilității financiare conform S.N.C. În procesul auditului se va compara: venituri și cheltuieli recunoscute conform legislației fiscale, dar care nu sunt recunoscute de regulile S.N.C.; venituri și cheltuieli recunoscute de S.N.C., dar care nu sunt recunoscute de regulile legislației fiscale.

La această etapă auditorul de sine stătător va recalcula venitul impozabil conform regulilor fiscale. De asemenea, se determină dacă venitul impozabil (pierderea fiscală) reprezintă venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislația fiscală. Acesta se determină la sfârșitul anului pe baza venitului contabil al perioadei de gestiune corectat cu mărimea diferențelor permanente și temporare.

Se examinează dacă datoriile curente privind impozitul pe venit în cursul anului se reflectă în felul următor: debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”, credit contul 535 “Datorii preliminate”. Achitarea în avans a impozitului pe venit se reflectă prin formula contabilă: debit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, credit contul 242 “Conturi curente în valută națională”.

Pentru agenții economici în baza art. 15 din Codul fiscal este stabilită cota 0 % a impozitului pe venit.

Se verifică înregistrările contabile la sfârșitul anului și dacă suma impozitului pe venit plătită în avans se înregistrează prin formula contabilă inversă: debit contul 535 “ Datorii preliminate ”, subcontul 5351“Datorii preliminate privind decontările cu bugetul”, credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”. Suma efectivă a impozitului pe venit se înregistrează prin formula contabilă: debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”, credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Trecerea în cont la finele perioadei de gestiune a sumelor impozitului pe venit achitate în avans pe parcursul anului se înregistrează prin formula contabilă: debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, credit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

Autorul a studiat Situația decontărilor cu bugetul a entității „Proinit – Consulting” S.R.L. la data data de 31 decembrie 2014. Auditul a fost desfășurat în concordanță cu Standardele de Audit. Aceste standarde cer planificarea și efectuarea auditului pentru a obține o certificare rezonabilă asupra sumei taxei pe valoarea adăugată, pentru a constata dacă acestea conțin denaturări semnificative. Un audit include examinarea, pe bază de teste, a dovezilor de audit ce susțin sumele și informațiile prezentate în Situația decontărilor cu bugetul privind TVA.

Considerăm că auditul nostru constitue o bază rezonabilă pentru exprimarea opiniei noastre. În opinia noastră, Situația decontărilor cu bugetul privind TVA prezintă o imagine fidelă (sau „prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative”) a societății la 31decembrie 2010 și sumele taxei pe valoarea adăugată din Registrul de procurări cât și a celei colectate din Registrul livrărilor, Bordiroul taxei din facturile de vânzări și cumpărări pentru anul 2010 sunt în conformitate cu prevederile legale.