Contabilitatea Si Analiza Veniturilor Si Cheltuielilor Aferente Vanzarilor (pe Baza Materialelor I.m. „calarasi Divin”, Raionul Calarasi)”
„Contabilitatea și analiza veniturilor și cheltuielilor aferente vânzărilor
(pe baza materialelor Î.M. „Călărași Divin”, raionul Călărași)”
SUMAR
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Activitatea economico-financiară a agentului economic are un caracter continuu determinând o permanenta mișcare și transformare în masă a elementelor patrimoniale și a patrimoniului în ansamblu. Această activitate se caracterizează printr-o varietate mare de operații economico-financiare.
Operațiile economico-financiare modifică elementele patrimoniului de activ sau de pasiv în sensul ca elementele patrimoniului (posturile de bilanț) cresc sau scad sub influența oricărei operații cu valori egale.
Integrarea Republicii Moldova în spațiul economic european condiționează necesitatea armonizării contabilității cu Directivele Europene și Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Aceasta se referă, în special, la contabilitatea veniturilor și cheltuielilor care, după metodologia și mecanismul de realizare, este unul dintre cele mai importante și dificile sectoare de evidență a oricărei întreprinderi.
În cadrul sectorului de evidență nominalizat se formează un șir de indicatori financiari (cifra de afaceri, costul vînzărilor, profitul brut, veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare din diferite tipuri de activități și evenimente) care servesc drept bază pentru determinarea obligațiilor fiscale, elaborarea bugetelor întreprinderii, luarea deciziilor manageriale și economice. În exactitatea și oportunitatea calculului indicatorilor enumerați sînt cointeresate toate categoriile de utilizatori ai rapoartelor financiare.
Informațiile contabile despre venituri au o deosebită valoare și la nivel macroeconomic. Ele contribuie la soluționarea celor mai diverse probleme cum ar fi: crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru atragerea investițiilor străine; estimarea performanțelor întreprinderilor în onorarea obligațiilor față de stat și partenerii de afaceri; dezvoltarea sectorului public prin majorarea veniturilor bugetare datorită colectării impozitelor, taxelor și altor plăți calculate în baza datelor contabile; monitorizarea și exercitarea controlului asupra întreprinderilor cu proprietate de stat etc .
Administrarea banilor unei întreprinderi are o importanță deosebită într-un stat modern, deoarece de buna desfășurare a acestui proces depinde în mare parte prosperarea întregii societăți. Cu cît mai mare este venitul obținut de un agent economic, cu atât vor crește veniturile publice, prin incasarea impozitelor și taxelor la bugetele locale și republicane.
Exercitarea auditului asupra veniturilor întreprinderii devine astfel inerent asigurării unei gestionări eficiente a finanțelor în scopul satisfacerii scopului propus de întreprindere la înființare, în formele și metodele prevăzute de legislația în vigoare.
Actualitatea temei este completată de necesitatea studierii în profunzime a aportului contabilității veniturilor și cheltuielilor operaționale.
Scopul lucrării constă în elucidarea aspectelor contabilității veniturilor și cheltuililor aferente vinzarilor în unitățile economice autohtone sub aspectul convențiilor fundamentale, principiilor de bază ale contabilității și caracteristicilor calitative ale rapoartelor financiare prin prisma activității practice a ÎM „Călărași Divin” SA.
Realizarea acestui scop a condiționat următoarele sarcini ale cercetării:
examinarea suportului teoretic și metodologic actualmente existent și a opiniilor specialiștilor aferent contabilității veniturilor și cheltuielilor;
reflectarea modului de documentare a operațiunilor de încasare a veniturilor și plata cheltuielilor;
examinarea componenței și clasificării veniturilor și cheltuielilor pe tipuri de activități ale întreprinderii;
fundamentarea în baza conceptelor teoretice și metodologice al modului de ținere a contabilității veniturilor și cheltuielilor întreprinderii;
Obiectul cercetării îl constituie particularitățile organizării evidenței contabile a veniturilor și cheltuielilor în cadrul întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA.
Metodologia cercetării științifice s-a bazat pe utilizarea următoarelor metode: abstacția științifică, clasificarea și compararea, analiza și sinteza, inducția și deducția, metodele tabelare și grafice, investigării evolutive a evenimentelor și fenomenelor investigate etc.
Suportul metodologic și teoretico-științific: baza teoretică și metodologică pentru investigații au servit lucrările fundamentale în domeniul investițiilor, doctrine, concepții și lucrări practice ale specialiștilor din Moldova, România, publicațiile periodice, actele legislative și normative în materie.
Baza informațională au alcătuit-o informațiile economic-financiare ale întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA.
Fabrica de vinuri și coniacuri – ÎM „Călărași Divin” SA este una din cele mai vechi fabrici vinicole din Republica Moldova, care s-a dezvoltat pe baza unei distilării construite la Călărași în anul 1896.
Tehnologia de preparare pentru distilatele de vinuri a fost adusă din Franța de David Zakharievich Sardzhishvili, fondator al industriei vinicole în Rusia țaristă. El a fondat, de asemenea prima fabrica pentru producția de distilate de vin pe o bază industrială în 1888 la Tbilisi (Georgia), Kizlyar (Rusia).
Stocurile majore de băuturi spirtoase din Moldova, permit companiei ÎM „Calarasi Divin” SA să fie unicul producător din Republică, care nu utilizează distilate spirtoase importate,ci lucreaza cu materii prime proprii, asigurând calitatea înaltă și stabilă a produselor, controlând de asemena întreg procesul de producere, (începând de la strângerea roadei de vita de vie și treminând cu oferirea produsului finit către consumator).
Fiind situat în zona Codrilor, orașul Călărași cu împrejurările lui dispune de cele mai avantajoase condiții climaterice și de sol pentru fabricarea băuturii Divin. Baza bună de materie primă și cei trei factori ai calității – tradiția de peste 100 de ani, butoiul și omul sunt condițiile ce contribuie la producerea calitativă a vinurilor, divinurilor și băuturilor tari, de care dispune SA "Călărași Divin".
Întreprinderea mixtă „Călărași Divin” SAa fot înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la 20 martie 2000 în baza certficatului de înregitrare cu seria A numărul 0011600, fiindu-i atribuit codul fiscal 1003609001637.
Activitățile principale ale întreprinderii sînt:
1. Fabricarea, păstrarea și comercializarea alcoolului etilic;
2. Distilarea de vin și producerea alcoolului, inclusive depozitul specializat.
Principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA se prezintă în tabelul ce urmează:
Tabelul 1
Indicatorii marimii entității ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2011-2013
Surse de date: Situațiile financiare pe anii 2011-2013 (Anexa 16; 17, 18 și 20 ).
Analizînd datele tabelului 1 putem menționa că întreprinderea este una de proporții medii. Pe parcursul anilor 2011, 2012 și 2013 la suprafața terenurilor agricole nu au fost modificări.
Ca un factor pozitiv putem menționa creșterea numărului de salariați ai întreprinderii implicați în activitate de cultivare a strugurilor de la 171 persoane la 217 persoane, aceasta se datorează mecanizării activităților de recoltare fapt confirmat și prin creșterea nivelului mijloacelor fixe. Valoarea mijloacelor fixe în anul 2013 a constituit 90396 mii lei, care față de anul 2011 a crescut cu 98 mii lei și față de anul 2012 cu 100 mii lei
O caracteristică specifică a întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA este că nu comercializează producția agricolă cultivată ci o folosește în procesul de fabricare a vinurilor și alcoolului etilic pentru divinuri.
Așa cum veniturile realizate de întreprindere ne denotă gradul de efectivitate a întreprinderii în continuare vom face o analiză succintă a componenței, structurii și dinamicii veniturilor realizate de întreprinderea ÎM „Călărași Divin” SA în perioada anilor 2011-2013.
Întreprinderea realizează venituri din următoarele surse: produse finite (fabricarea divinului); comercializarea mărfii; prestarea serviciilor.
Principala sursă de venit este fabricarea și realizarea divinurilor pe piețele autohtone și pesta hotarele țării.
În tabelul ce urmează vom reflecta componența, structura și dinamica veniturilor din vînzări pe tipuri de activități la ÎM „Călărași Divin” pe anii 2011 – 2013.
Tabelul 2
Componența, structura și dinamica veniturilor din vînzări pe tipuri de activități
a ÎM „Călărași Divin” pe anii 2011 – 2013
Surse de date: Situațiile financiare pe anii 2011-2013 (Anexa 16; 17 și 18 ).
Analizînd mărimea veniturilor din vinzări totale observăm o tendință de creștere, acestea atingînd nivelul de 81750 lei în anul 2013, în creștere cu 27679 lei față de anul 2011.
Din componența veniturilor întreprinderii cea mai mare parte au fost încasate din fabricarea și vînzarea dinamica veniturilor totale observăm o tendință de creștere, acestea atingînd nivelul de 41157263 lei în anul 2012, în creștere cu 14935349 lei față de anul 2010.
Din componența veniturilor întreprinderii cea mai mare parte au fost încasate din fabricarea și vînzarea divinurilor, divinul fiind produsul strategic al întreprinderii.
Totodată în anul 2013 se observă majorarea veniturilor totale față de anii precedenți cu 54071 și respective cu 40593, ponderea cea mai mare îi revine venitului din vînyarea produsului finit cca 87,2 % sau 0,13% mai mult față de 2011 și 6,5% față de anul 2012. Această majorare se datorează sporirii veniturilor din vînzarea produselor finite.
Necătînd la rezultatele financiare nesatisfăcătoare ținem să menționăm că activitatea întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA este importantă pentru economia autohtonă deoarece produsele de vinificație sunt resurse importante și strategice cu care Republica Moldova poate să pătrundă pe piața europeană și să de dezvolte economia autohtonă.
Organizarea și funcționarea contabilității în întreprindere se realizează în conformitate cu actele legislative și normative prin care se asigură o reglementare unitară a acesteia la scara întregii economii.
Majorarea utilizării factorilor de producție contribuie la dezvoltarea performanțelor economice a activității întreprinderii și influențează la mărimea rezultatelor financiare, care includ indicatorii profitului și a rentabilității.
După conținutul economic noțiunea de profit reprezintă un indicator sintetic de eficiență și se calculează ca diferența dintre venituri și cheltuieli.
În tabelul ce urmează vom reflecta indicatorii profitului și calculul indicatorilor rentabilității a ÎM „Călărași Divin” pe anii 2011 – 2013.
Analizînd datele obținute în tabelul 3 se poate constata că entitatea în perioada analizată a avut o pierdere netă, acest fapt a fost cauzat de faptul că rezultatul obținut din activitatea financiară a fost negativ. Indicatorii profitului s-au schimbat astfel:
Profitul brut a crescut cu 15793 mii lei față de anul 2011 și respectiv cu 12621 mii lei față de anul 2012.
Profitul pînă la impozitare și profitul net a scăzut cu 43286 mii lei față de anul 2011 și respectiv cu 1800 mii lei față de anul 2012.
Tabelul 3
Analiza rezultatelor financiare și a rentabilității în entitatea
ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2011-2013
Surse de date: Situațiile financiare pe anii 2011-2013 (Anexa 16; 17 și 18 ).
Din analiza efectuată se constată valori negative la indicatorii de rentabilitate în perioada analizată, deoarece indicatorii de profit pînă la impozitare și profit net sunt cu valori negative.
Totodată indicatorul nivelul recuperabilității a costului are valori pozitive constituind în anul 2013 – 43,22%, reducîndu-se față de anul 2011cu 3,98 puncte %, iar față de anul 2012 crescînd cu 1,84 puncte %.
CAPITOLUL 1 noțiuni generale privind CONTABILITATEA
veniturilOR DIN VÂNZĂRI ȘI A costului vânzăriLOR
CONȚINUTUL ECONOMIC AL VENITURILOR DIN VÂNZĂRI ȘI A COSTULUI VÂNZĂRILONZĂRILOR
Informаțiile contаbile despre venituri și cheltuieli аu o deosebită vаloаre lа nivel micro și mаcroeconomic. Ele contribuie lа soluționаreа celor mаi diverse probleme cum аr fi:
creаreа unui mediu de аfаceri fаvorаbil pentru аtrаgereа investițiilor străine;
estimаreа performаnțelor întreprinderilor în onorаreа obligаțiilor fаță de stаt și pаrtenerii de аfаceri;
dezvoltаreа sectorului public prin mаjorаreа veniturilor bugetаre dаtorită colectării impozitelor, tаxelor și аltor plăți cаlculаte în bаzа dаtelor contаbile;
monitorizаreа și exercitаreа controlului аsuprа întreprinderilor cu proprietаte de stаt;
combаtereа trаnzаcțiilor ilegаle;
аsigurаreа lа nivel internаționаl а compаrаbilității indicаtorilor mаcroeconomici etc.
Din punct de vedere contabil, venitul reprezintă creșteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de gestiune sub formă de active sau majorare a valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care contribuie la creșterea capitalului propriu, cu excepția creșterilor legate de contribuțiile proprietarilor (SNC „ Venituri”).
Veniturile constituie elemente contabile legate direct de determinarea rezultatului activității economico-financiare a întreprinderii. Această noțiune este caracteristică economiei de piață și au început să fie aplicate în teoria și practica contabilă autohtonă o dată cu implementarea actualului sistem contabil.
În corespundere cu prevederile SNC „Venituri” venitul cuprinde numai creșterile de beneficii obținute sau care urmează să fie încasate de întreprinderile în conturile ei. În standardul invocat se enumeră de asemenea elementele care nu se includ în componența venitului. La ele se referă:
aporturile proprietarilor în capitalul social al întreprinderii sau pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți;
T.V.A. și accizele care sunt percepute de întreprindere din numele organelor de stat și transferate apoi la buget.
Sumele enumerate nu se includ în venit din motiv că acestea nu constituie un beneficiu al întreprinderii și nu influențează capital propriu al ei.
SNC „Venituri” delimitează veniturile astfel:
Venituri din vînzarea produselor și mărfurilor. La ele se referă veniturile din comercializarea bunurilor produse de entitate sau cumpărate pentru a fi revîndute, inclusiv terenurile și alte imobilizări deținute în scopuri revînzării.
Venituri din prestarea serviciilor. Aici se includ veniturile din executarea de către entitate a unor lucrări pe parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport, reparație, intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet, turism).
Venituri din utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobînzi, redevențe și dividende. Acestea, la rîndul lor, includ.
venituri sub formă de dobînzi. Includ veniturile din utilizarea numerarului sau a echivalentelor acestuia, precum și din deținerea obligațiunilor și a altor sume datorate entității;
venituri sub formă de redevențe – (royalty). Cuprind veniturile din utilizarea imobilizărilor necorporale ale entității cum ar fi brevetele, mărcile, drepturile de autor (copyright) și software-ul pentru computere etc.;
venituri sub formă de dividende. Includ veniturile din cotele deținute în capitalul social al altor entități.
În afară de aceasta, veniturile se mai delimitează astfel:
1. Venituri din activitatea operațională;
2. Venituri din alte activități.
Componența veniturilor respective se prezintă în figura 1.
Figura 1. Componența veniturilor
La rîndul său, veniturile din activitatea operațională includ:
Veniturile din vânzări. Aici se referă: veniturile din vânzarea produselor și mărfurilor, inclusiv și a terenurilor, altor imobilizări deținute în scopul revînzării; veniturile din prestarea serviciilor și executarea lucrărilor; veniturile aferente contractelor de leasing financiar și operațional; veniturile sub formă de dividende, cote de participație și dobînzi – numai în cazul cînd pentru entitate reprezintă o activitate operațională (de exemplu, fonduri de investiții etc.).
Alte venituri din activitatea operațională. Acestea reprezintă veniturile obținute de întreprindere din activitatea de bază care, însă, nu fac parte din componența veniturilor din vânzări. În componența altor venituri din activitatea operațională se includ: veniturile din ieșirea altor active circulante; sumele reclamațiilor înaintate și acceptate de alte întreprinderi pentru nerespectarea clauzelor contractuale; sumele care urmează a fi vărsate de persoanele culpabile în scopul recuperării prejudiciului material condiționat întreprinderii; valoarea de piață a plusurilor de active imobilizate și circulante constatate cu ocazia inventarierii; amenzile, penalitățile calculate pentru neachitarea în termen a creanțelor; suma depășirii valorii realizabile nete a stocurilor asupra estimării lor precedente prin aceeași metodă cu condiția că valoarea realizabilă netă este mai mică decât costul efectiv; valoarea materialelor obținute din produsele rebutate; veniturile sub formă de subvenții sau mijloace cu destinație specială.
Conform SNC „Cheltuieli” cheltuielile reprezintă diminuarea avantajelor economice în decursul perioadei de gestiune sub formă de reflux sau utilizare a activelor, fie apariție a datoriilor care conduc la micșorarea capitalului propriu, cu excepția diminuărilor rezultate din repartizarea capitalului între proprietarii întreprinderii.
Standardul menționat clasifică cheltuielile astfel:
l. Cheltuieli ale activității operaționale;
2. Cheltuieli ale altor activități;
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
În punctul 18 din SNC „Cheltuieli” se stabilește că cheltuielile activității operaționale sînt generate de fabricarea și comercializarea produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziționarea și vânzarea mărfurilor etc. La ele se referă
costul vânzărilor. Include valoarea contabilă a mărfurilor și produselor vîndute și/sau transmise în schimbul altor active; costul serviciilor prestate și lucrărilor executate terților; costurile aferente contractelor de leasing financiar și operațional; alte cheltuieli corelate cu veniturile din vînzări;
cheltuieli de distribuire. Acestea includ cheltuielile aferente promovării și comercializării produselor, mărfurilor și serviciilor și anume: cheltuieli privind serviciile de marketing; cheltuieli de publicitate, costul materialelor utilizate în procesul de ambalare, marcare, etichetare și comercializare a produselor;
cheltuieli administrative. Reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii și gestionării entității în ansamblu și includ: cheltuielile ce țin de retribuirea muncii personalului administrativ, cheltuielile privind delegarea personalului administrativ, costul diferitor servicii prestate întreprinderii (bancare, juridice, informaționale etc.), cheltuielile pentru paza obiectelor administrative etc;
alte cheltuieli din activitatea operațională. Acestea cuprind valoarea contabilă a altor active circulante vândute (de exemplu, materiale, obiecte de mică valoare și scurtă durată), cheltuielile sub formă de sancțiuni, dobânzi pentru credite și împrumuturi primite, lipsurile de active imobilizate și circulante etc.
În scopul prezentării informațiilor, în notele la situațiile financiare, cheltuielile se grupează potrivit naturii lor astfel:
1) cheltuieli materiale;
2) cheltuieli cu personalul;
3) cheltuieli privind amortizarea și deprecierea;
4) alte cheltuieli.
În continuare se vor caracteriza succint principalele acte legislative și normative ce reglementează contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor.
Standardul Național de Contabilitate „Venituri” este elaborat în baza Directivelor UE, Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară și IAS 18 „Venituri”. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a veniturilor generate de anumite tipuri de fapte economice și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.
Prezentul standard se aplică la contabilizarea veniturilor provenite din:
vînzarea produselor și mărfurilor;
prestarea serviciilor;
utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobînzi, redevențe (royalty) și dividende.
În punctul 8 din SNC „Venituri” se menționează că în cazul tranzacțiilor pe bază de barter (schimburi de bunuri și servicii) entitatea-vînzător înregistrează în contabilitate următoarele operațiuni distincte:
vînzarea bunurilor și serviciilor cu recunoașterea și evaluarea veniturilor în modul stabilit pentru vînzările ordinare;
procurarea bunurilor și serviciilor cu determinarea valorii acestora în modul stabilit de standardele de contabilitate;
decontarea reciprocă a creanțelor și datoriilor aferente tranzacțiilor pe bază de barter.
Veniturile se recunosc, de regulă, separat pentru fiecare tranzacție. În anumite situații, veniturile pot fi recunoscute pe componentele distincte ale unei tranzacții (de exemplu, dacă prețul de vînzare a bunurilor include o sumă identificabilă pentru servicii ulterioare, această sumă este inițial înregistrată ca venituri anticipate și recunoscută ca venituri curente pe măsura prestării serviciilor de deservire a bunurilor comercializate).
Veniturile și cheltuielile aferente unora și acelorași fapte economice se recunosc în aceiași perioadă de gestiune (de exemplu, valoarea bunurilor vîndute și costul acestora se contabilizează și se reflectă în situația de profit și pierdere într-o singură perioadă de gestiune).
În corespundere cu punctul 11 din standardul invocat, contabilitatea veniturilor este condiționată de sursa de obținere a acestora – vînzarea produselor și mărfurilor; prestarea serviciilor; utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobînzi, redevențe și dividende.
Conform SNC „Venituri” în situațiile financiare ale entității se prezintă cel puțin următoarele informații privind veniturile:
metodele de recunoaștere a veniturilor, inclusiv a procedeelor aplicate pentru determinarea stadiului de execuție a tranzacțiilor de prestări servicii;
suma fiecărei categorii semnificative de venit recunoscute în perioada de gestiune, inclusiv veniturile provenite din vînzarea produselor și mărfurilor, prestarea serviciilor, dobînzi, redevențe, dividende;
suma veniturilor rezultate din tranzacțiile pe bază de barter incluse în fiecare categorie semnificativă de venit.
Obiectivul Standardului Național de Contabilitate „Cheltuieli” constă în stabilirea componenței și modului de contabilizare a cheltuielilor și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.
În corespundere cu punctul 9 din standardul respectiv, cheltuielile se recunosc în baza următoarelor principii:
1) contabilitatea de angajamente;
2) prudența.
Conform principiului contabilității de angajamente, cheltuielile se recunosc în perioada în care au fost suportate, indiferent de momentul plății numerarului sau compensării sub altă formă.
Conform principiului prudenței, cheltuielile se recunosc astfel încît mărimea acestora să nu fie subevaluată. În contabilitate se înregistrează toate cheltuielile, inclusiv pierderile aferente perioadei de gestiune, indiferent de faptul dacă există sau nu posibilitatea recuperării acestora.
Entitatea recunoaște cheltuielile concomitent cu veniturile care provin din aceleași operațiuni economice (de exemplu, costul bunurilor vîndute se recunoaște ca cheltuieli concomitent cu veniturile obținute din comercializarea acestora).
Potrivit punctelor 16-17, contabilitatea cheltuielilor se ține după destinații (funcții) pe următoarele grupe:
1) cheltuieli ale activității operaționale;
2) cheltuieli ale altor activități;
3) cheltuieli privind impozitul pe venit.
În scopul prezentării informațiilor, în notele la situațiile financiare, cheltuielile se grupează potrivit naturii lor astfel:
1) cheltuieli materiale;
2) cheltuieli cu personalul;
3) cheltuieli privind amortizarea și deprecierea;
4) alte cheltuieli.
În situațiile financiare ale entității se prezintă cel puțin următoarele informații:
sumele cheltuielilor grupate după destinații (funcții);
suma cheltuielilor activității de bază grupate după natură (elemente);
natura și suma cheltuielilor care au o mărime semnificativă, cum ar fi: suma oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor recunoscută drept cheltuială în perioada de gestiune; suma cheltuielilor suportate în perioada de gestiune pe seama provizioanelor; suma pierderilor din decontarea creanțelor compromise; suma pierderilor din ieșirea imobilizărilor corporale; suma pierderilor din ieșirea investițiilor; suma cheltuielilor aferente restructurării entității etc.
Potrivit Legii contabilității contabilitatea reprezintă un sistem complet de colectare, identificarea, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară.
Contabilitatea se ține în moneda națională.
Conform prevederilor Legii contabilității fiecare entitate trebuie:
a) să organizeze și să asigure ținerea contabilității în mod continuu din momentul înregistrării până la lichidarea entității;
b) să asigure elaborarea și respectarea politicii de contabilitate în conformitate cu cerințele prezentei legi, ale S.I.R.F. și ale S.N.C.;
c) să asigure elaborarea și aprobarea:
planului de conturi contabile de lucru al entității;
procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
formularelor documentelor primare și registrelor contabile, în cazul lipsei formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesitățile entității;
regulilor circulației documentelor și tehnologiei de prelucrare a informației contabile;
d) să asigure întocmirea și prezentarea oportună, completă și corectă a documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor stabilite de Ministerul Finanțelor, precum și integritatea și păstrarea acestora conform cerințelor Organului de Stat pentru Supravegherea și Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova;
e) să organizeze sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
f) să asigure documentarea faptelor economice ale entității și reflectarea acestora în contabilitate;
g) să asigure întocmirea și prezentarea rapoartelor financiare în conformitate cu prezenta lege și cu standardele de contabilitate etc.
Planul general de conturi contabile reglementează modul de înregistrare a faptelor economice în conturi care rezultă din prevederile SNC și altor acte normative contabile. Înregistrarea faptelor economice în conturi se efectuează în funcție de conținutul economic al acestora, cu respectarea principiilor, normelor și politicilor contabile ale entității.
Planul general de conturi contabile cuprinde trei capitole:
1. Dispoziții generale;
2. Nomenclatorul conturilor contabile;
3. Caracteristica și modul de aplicare a conturilor contabile.
În capitolul I este prezentat modul general de clasificare, funcționare și simbolizare a conturilor contabile.
Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I (conturile sintetice) și conturilor de gradul II (subconturile).
În capitolul III sînt caracterizate clasele, grupele de conturi și conturile de gradul I și prezentate principalele conturi corespondente pe debitul și creditul fiecărui cont sintetic.
Planul de conturi cuprinde 9 clase. Clasele 1-7 cuprind conturile contabilității financiare, clasa a 8-a – conturile de gestiune, iar clasa a 9-a conturi extrabilanțiere.
Conturile contabilității financiare se utilizează pentru generalizarea informației care urmează să fie reflectată în situațiile financiare. Acestea se divizează în conturi de bilanț (clasele 1-5) și conturi de rezultate (clasele 6-7).
Conturile de rezultate sunt destinate contabilizării veniturilor și cheltuielilor întreprinderilor. La finele perioadei de gestiune rulajele lor se trec în situația de profit și pierdere.
Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” reglementează modul de întocmire și prezentare a situațiilor financiare complete și simplificate ale entităților care aplică Standardele Naționale de Contabilitate.
Situațiile financiare au drept scop prezentarea informațiilor utile în luarea deciziilor economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acționarii, asociații), creditorii, clienții, salariații, autoritățile publice și publicul. Pentru realizarea acestui scop situațiile financiare oferă informații despre:
active;
capital propriu;
datorii;
venituri și cheltuieli;
fluxuri de numerar.
Informațiile din situațiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:
inteligibilitatea – informațiile trebuie clasificate, caracterizate și prezentate în mod clar și concis;
relevanța – informațiile trebuie să fie importante pentru utilizatori și să-i ajute pe aceștia să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare;
credibilitatea – informațiile trebuie să fie complete, neutre și fără erori semnificative;
comparabilitatea – situațiile financiare trebuie să conțină informații comparative aferente perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă Standardele Naționale de Contabilitate nu permit altfel.
Pentru ca informațiile din situațiile financiare să corespundă caracteristicilor calitative prevăzute în punctul 11 este necesar ca:
să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informațiilor financiare;
informațiile să fie oportune pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
beneficiile provenite din utilizarea informațiilor să depășească costul obținerii acestora.
Situațiile financiare se aprobă de către adunarea generală a proprietarilor și/sau de alt organ împuternicit în conformitate cu legislația în vigoare. Acestea se semnează și se prezintă utilizatorilor în conformitate cu prevederile Legii contabilității.
Standardul Național de Contabilitate „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare” se aplică la selectarea politicilor contabile, modificarea estimărilor contabile, corectarea erorilor și contabilizarea evenimentelor ulterioare.
În corespundere cu punctele 5-7 din standardul respectiv:
politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător și se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ținerea contabilității și raportarea financiară;
entitatea nou-creată aprobă politicile contabile pînă la prezentarea situațiilor financiare pentru prima perioada de gestiune;
politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziție (hotărîre, dispoziție, ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ținerea contabilității și raportarea financiară și se aplică tuturor subdiviziunilor entității începînd cu prima zi a perioadei de gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale entității nou-create se aplică de la data înregistrării de stat a acesteia;
politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare normativă a contabilității care prevede diferite variante de recunoaștere, evaluare și contabilizare a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaștere a veniturilor din prestarea serviciilor).
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilității nu stabilește metodele de ținere a contabilității referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă. În acest caz, se aplică, în următoarea consecutivitate, prevederile:
Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS în care sînt reglementate aspecte similare;
altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.
Standardul Național de Contabilitate „Diferențe de curs valutar și de sumă” este elaborat în baza Directivelor UE și IAS 21 „Efectele variației cursurilor de schimb valutar”. Acesta stabilește modul de contabilizare a diferențelor de curs valutar și de sumă și de prezentare a informațiilor aferente în situațiile financiare.
În articolul 5 se expune componența operațiunilor în valută străină. La ele se referă:
exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operațiuni de comerț internațional;
primirea/acordarea creditelor și împrumuturilor în valută străină;
efectuarea investițiilor financiare în valută străină (procurarea valorilor mobiliare, cotelor de participație în capitalul social al entității străine etc.);
primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină;
eliberarea avansurilor spre decontare, primirea/transmiterea bunurilor în leasing și alte operațiuni în valută străină între rezidenții Republicii Moldova permise de legislația în vigoare.
Operațiunile în valută străină se contabilizează inițial în monedă națională prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data înregistrării inițiale, care se determină în funcție de tipul operațiunii:
1) operațiunile bancare și de casă – data încasării (eliberării) numerarului;
2) exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operațiuni de comerț internațional:
– data întocmirii declarației vamale, sau
– data întocmirii documentului primar care confirmă trecerea dreptului de proprietate asupra activelor sau prestarea serviciilor, lucrărilor, sau
– altă dată prevăzută de legislația în vigoare;
3) primirea/acordarea de credite și împrumuturi – data primirii/acordării creditelor și împrumuturilor;
4) efectuarea investițiilor financiare – data procurării investițiilor;
5) primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină – data înregistrării de stat a constituirii (modificării) capitalului social sau altă dată permisă de legislație.
Erorile și modificările estimărilor contabile aferente diferențelor de curs valutar și de sumă se contabilizează în conformitate cu prevederile SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”.
Potrivit Codului Fiscal în venitul brut se includ:
venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare;
venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și venitul obținut de către acționarii fondurilor de investiții.
Venitul brut obținut sub formă monetară se evaluează la prețuri de piață conform prezentului Cod fiscal și în modul stabilit de Guvern.
În articolului 97 se stipulează că valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri, efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decât cheltuielile pentru producerea lor sau decât prețul de procurare al mărfurilor vândute, cu excepția cazurilor când marfa și-a pierdut calitățile de consum, cu condiția confirmării acestui fapt de către organele și serviciile abilitate cu astfel de funcții
În același timp, prevederile articolului 97 nu se aplică:
pentru livrările de produse din fitotehnie și horticultură în formă naturală și produsele din zootehnie în formă naturală, masă vie și sacrificată, efectuate de agenții economici producători agricoli;
în cazul vânzării la licitație a bunurilor debitorilor în contul stingerii restanțelor acestora etc.
În corespundere cu prevederile articolului 117 din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin articolul 108, cu excepția cazurilor determinate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor.
În cazul calculării venitului impozabil, venitul brut și alte încasări, precum și cheltuielile suportate în valută străină se recalculează în valută națională la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data tranzacției. Pentru unele grupuri de operațiuni, Ministerul Finanțelor poate stabili un curs de schimb mediu.
1.2 RECUNOAȘTEREA ȘI MĂSURAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe). Un alt criteriu de recunoaștere a cheltuielilor se bazează pe asocierea directă între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoașterea simultană sau combinată a veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din aceleași tranzacție sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sînt recunoscute în același timp cu venitul din vânzarea bunurilor.
În corespundere cu punctul 6 din SNC „Cheltuieli”, cheltuielile se recunosc dacă se respectă următoarele 2 criterii:
1) există o certitudine întemeiată privind diminuarea beneficiilor economice ale entității;
2) mărimea cheltuielilor poate fi evaluată în mod credibil.
Totodată în standard se menționează că cheltuielile se recunosc concomitent cu:
diminuarea activelor fără o reducere concomitentă a datoriilor sau o creștere a altor active (de exemplu, valoarea contabilă a stocurilor depistate lipsă la inventariere se înregistrează ca majorare a cheltuielilor curente și diminuare a activelor);
majorarea datoriilor fără o creștere concomitentă a activelor (de exemplu, salariile calculate personalului administrativ se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor și datoriilor curente);
calcularea amortizării și înregistrarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate contabilizate conform SNC „Imobilizări necorporale și corporale”, SNC „Deprecierea activelor”.
Evaluarea cheltuielilor este reglementată prin punctul 14 din SNC „Cheltuieli”. Astfel, cheltuielile se evaluează la:
valoarea contabilă a activelor ieșite;
costul efectiv al serviciilor prestate/lucrărilor executate;
suma retribuțiilor calculate efectiv personalului, suma contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente;
suma amortizării calculate și deprecierii activelor imobilizate;
suma provizioanelor constituite;
costul serviciilor primite etc.
Potrivit SNC „Venituri” veniturile din vînzarea produselor și mărfurilor se recunosc dacă sînt respectate simultan următoarele condiții:
entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor. transferul riscurilor și beneficiilor de regulă, coincide cu momentul predării bunurilor către cumpărător;
entitatea nu mai gestionează bunurile vîndute și nu deține controlul efectiv asupra acestora;
mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacției vor fi generate către entitate; și
costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
Veniturile din vînzarea bunurilor se ajustează prin stornarea valorii bunurilor returnate și/sau cu suma reducerii prețurilor acestora în cazul în care livrarea și returnarea (reducerea prețurilor) bunurilor au avut loc în aceiași perioadă de gestiune. În cazul în care vînzarea și returnarea (reducerea prețurilor) bunurilor au avut loc în perioade de gestiune diferite veniturile nu se ajustează, iar pierderile din returnarea bunurilor vîndute sau din reducerea prețurilor acestora se înregistrează ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri.
Noțiunea de „principiu“ înseamnă normă, regulă care trebuie să fie respectată la organizarea contabilității și întocmirea situațiilor financiare.
La contabilizarea cheltuielilor și veniturilor este necesar a ține cont de un și de principii.
Astfel, contabilitatea de angajamente prevede recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în perioada cînd acestea au avut loc indiferent de momentul încasării sau plății numerarului. De aici rezultă că toate operațiunile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în momentul efectuării lor (de exemplu, veniturile aferente comercializării produselor, mărfurilor în perioada curentă se înregistrează în contabilitate în aceeași perioadă curentă chiar dacă numerarul va fi încasat în perioada viitoare ).
Permanența metodelor constă în faptul că metodele și regulile de contabilizare alese de întreprindere trebuie să fie aplicate de la o perioadă de gestiune la alta. Conform acestui principiu întreprinderea pe parcursul anului de gestiune utilizează unele și aceleași metode și reguli de reflectare a operațiunilor economice la evaluarea activelor și datoriilor, de calculare a amortizării mijloacelor fixe și imobilizărilor necorporale stabilite potrivit politicilor contabile.
Continuitatea activității prevede că entitatea își va continua în mod normal activitatea în viitorul previzibil, fără a intra în stadii de lichidare sau reducere substanțială a activității. În acest caz la întocmirea situațiilor financiare se aplică metode ordinare de evaluare și contabilizarea activelor, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare.
Prioritatea conținutului asupra formei prevede că toate operațiunile trebuie reflectate reieșind din conținutul și situația lor economică în care ele au fost efectuate, dar nu numai după forma juridică a acestora.
Esențialitatea presupune că toată informația reflectată în contabilitate și în situațiile financiare să fie esențială pentru evaluări și luarea deciziilor de către utilizatori. Informația se consideră esențială atunci cînd lipsa sau insuficiența acesteia poate să influențeze deciziile utilizatorilor aprobate de ei în baza situațiilor financiare, și neesențială atunci cînd informația sau gradul de exactitate a ei nu are importanță mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare.
Imaginea fidelă presupune că activitatea economică a entităților trebuie să fie reflectată în situațiile financiare obiectiv și imparțial. În cazul cînd informația conținută în situațiile financiare este destinată numai unei categorii speciale de utilizatori sau contribuie la obținerea unor rezultate prestabile, care pot influența negativ la luarea unor decizii concrete de către utilizatori, principiul imaginii fidele ne se respectă.
Necompensarea interzice compensarea reciprocă între elemente de activ și pasiv, precum și de venituri și cheltuieli. Adică veniturile și cheltuielile rezultate din efectuarea unor operațiuni omogene se includ în situații financiare separat. Nu se admite modificarea veniturilor și cheltuielilor constante și reflectate anterior în situațiile financiare.
Concordanța presupune că veniturilor și cheltuielile ocazionate de unele și aceleași operațiuni economice să fie reflectate simultan în contabilitate și situațiile financiare. De exemplu: costul vînzărilor produselor, mărfurilor vîndute, serviciilor prestate se constată și se reflectă în conturi și situații financiare concomitent cu veniturile din vînzări, adică într-o singură perioadă de gestiune.
Separarea patrimoniului și a datoriilor constă în reflectarea separată a patrimoniului și datoriile întreprinderii în contabilitate și situațiile financiare, de patrimoniul și datoriile altor entități.
1.3 STAREA DE CERCETARE A TEMEI ÎN LITERATURA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ
Aspectele și problemele contabilizării veniturilor și cheltuielilor sînt abordate de numeroși savanți autohtoni și din străinătate.
Astfel, A. Nederița și A. Apostu în articolul „Contabilitatea cheltuielilor conform noilor SNC și Planului general de conturi contabile” menționează că SNC „Cheltuieli” nu are analog în nomenclatorul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și substituie S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” (care a fost aplicat până la 31 decembrie 2014).
SNC „Cheltuieli” reglementează componența și modul general de contabilizare a cheltuielilor entității.
Autorii susțin că la implementarea acestui standard este necesar de a acorda atenție următoarelor momente:
În SNC „Cheltuieli” este utilizată terminologia din Directivele UE și IFRS.
În comparație cu reglementările contabile precedente, definiția cheltuielilor nu s-a modificat semnificativ. Din conținutul definiției din standard rezultă că se recunosc ca cheltuieli nu orice diminuări ale capitalului propriu, ci doar acelea care afectează rezultatul financiar (profitul/pierderea).
Pentru evidența cheltuielilor sînt destinate conturile clasei 7 „Cheltuieli” din Planul general de conturi contabile. Modul de aplicare a acestor conturi nu s-a modificat, cu excepția posibilității ajustării cheltuielilor înregistrate eronat prin creditarea lor, ceea ce anterior nu era prevăzut. Posibilitatea efectuării înregistrărilor în creditul conturilor de cheltuieli pe parcursul perioadei de gestiune rezultă din pct. 33 al SNC ”Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”.
Tranziția la SNC „Cheltuieli” și alte reglementări contabile noi se efectuează după întocmirea rapoartelor financiare și reformarea bilanțului contabil pentru perioada de gestiune precedentă.
În conformitate cu SNC „Cheltuieli”, cheltuielile se clasifică după două criterii de bază:
destinații (funcții);
natură (elemente economice).
Componența cheltuielilor grupate după destinații este stabilită de SNC „Cheltuieli” și SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, precum și în anexele la acestea și are un caracter de recomandare.
În SNC „Cheltuieli” sînt prevăzute criteriile de recunoaștere și regulile de evaluare a cheltuielilor. Astfel, cheltuielile suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune ulterioare și depășesc pragul de semnificație stabilit în politicile contabile, se recunosc ca cheltuieli anticipate. În perioadele de gestiune ulterioare cheltuielile anticipate se decontează la cheltuielile curente prin metoda liniară sau în alt mod stabilit de entitate.
Pragul de semnificație poate fi stabilit în mărime absolută sau relativă. Modalitatea de determinare acestuia se stabilește în mod individual de către entitate în politicile contabile [17, p. 41-52].
Profesorul universitar A. Nederița în monografia „Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică” elucidează un șir de probleme aferente contabilizării veniturilor și cheltuielilor întreprinderilor și sectoarelor importante ale economiei naționale a Republicii Moldova (micul business, transportul auto, companiile de leasing și companiile de întreprinzător). Manuscrisul constă din 4 capitole:
primul capitol – relevă problemele teoretice cu privire la noțiunile, clasificarea, recunoașterea și evaluarea veniturilor și cheltuielilor entității. Autorul acordă atenție aspectelor metodologice privind documentarea, aplicarea registrelor contabile, generalizarea informației privind veniturile în rapoartele financiare;
capitolul doi – generalizează aspectele metodologice și aplicative ale contabilității veniturilor și cheltuielilor aferente vânzării bunurilor, prestării serviciilor, utilizării activelor de către terți, precum și a veniturilor rezultate din inventarierea bunurilor, recuperarea prejudiciului material etc.;
capitolul trei – redă problemele aferente contabilizării cheltuielilor întreprinderii:
capitolul patru – cuprinde particularitățile contabilizării veniturilor și cheltuielilor întreprinderilor micului business, organizațiilor de transport auto, companiilor de leasing și companiilor de întreprinzător.
Materialele teoretice sunt însoțite de exemple concrete, aplicații practice, scheme tabele etc. Anexele din această lucrare concretizează și detaliază aspectele teoretice, metodologice și aplicative ale contabilității veniturilor și cheltuielilor [14,p.280-300].
Profesorul universitаr А. Frecăuțeаnu în mаnuаlul „Contаbilitаte finаnciаră – 2” dezvăluie particularitățile contabilizării veniturilor (inclusiv veniturile din vînzări) și а cheltuielilor (inclusiv а costului vînzărilor).
Astfel, cаpitolul 13 аl mаnuаlului este dedicat contаbilității veniturilor, iаr cаpitolul 14 – contаbilității cheltuielilor din аctivitatea operаționаlă.
Autorul sugerează că contаbilitаteа veniturilor și cheltuielilor întreprinderii reprezintă unul din cele mаi importаnte sectoаre аle аctuаlului sistem de colectаre și prelucrаre а dаtelor destinаte întocmirii situațiilor finаnciаre. Sub acest aspect expune componențа veniturilor și a cheltuielilor, precum și modul lor de măsurаre și recunoaștere în corespundere cu prevederile actelor normative care au fost abrogate din 1 ianuarie 2015.
Pentru dezvăluirea amănunțită a materialului autorul a dedicat cîte o întrebare separat eviednței veniturilor din vînzări și respectiv а costului vânzărilor. În cadrul întrebărilor în cauză s-au abordat următoarele aspecte:
noțiunile de venituri din vînzări și а costului vînzărilor;
principiile privind recunoаștereа veniturilor și a cheltuielilor;
nomenclatorul și caracteristica documentelor primаre cаre recunoаștereа veniturilor din vînzări și а costului vânzărilor;
cаrаcteristicа conturilor 611 „Venituri din vînzări” și 711 „Costul vânzărilor”
cele mаi frecvente operațiuni economice și formule contаbile cаre țin de recunoașterea veniturilor din vînzări și а costului vânzărilor, precum și decontаreа lor după destinаție [12, p. 171-175, 193-197].
Deși manualul are o valoare didactică și aplicativă semnificativă și un suport valoros în obținerea deprinderilor de ținere a contabilității, oricum conținutul acestuia urmează a fi racordat la cerințele actelor normative noi intrate în vigoare din 1 ianuarie 2014.
Abordările metodologice și practice privind modul de contabilizare a veniturilor și cheltuielilor înregistrate de agenții micului business care țin evidența în partidă simplă sînt expuse de către profesorul universitar A. Nederița în articolul „Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative”.
Autorul propune de a contabiliza veniturile și cheltuielile în partidă simplă astfel:
a organiza evidența veniturilor și cheltuielile conform regulilor prevăzute de legislația fiscală;
a aplica un impozit unic pentru toate entitățile care aplică sistemul contabil în partidă simplă.
Profesorul universitar A. Nederița consideră că veniturile și cheltuielile nerecunoscute în scopuri fiscale nu trebuie constatate în contabilitatea financiară. În plus, metoda de casă poate fi aplicată de întreprinderile cu statut de persoană fizică, întrucît în așa caz nu afectează rezultatul fiscal al acestora, prezentând în acest sens un șir de argumente.
Indiferent de metoda de evidență selectată, autorul propune de a utiliza un registru pentru a ține evidența veniturilor și cheltuielilor. Comparativ cu formularul existent, registrul recomandat are o structură mai simplă și conține indicatori ce caracterizează rezultatele activității unui agent economic pe perioada de gestiune respectivă. Acesta nu contravine cerințelor actelor normative în vigoare și se înscrie în prevederile Legii contabilității conform cărora agenții economici pot să adapteze de sine stătător registre contabile sau să întocmească registre suplimentare [13, p. 57-60].
CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA VeniturilOR DIN VÂNZĂRI
și a costului vânzăriLOR în Î.M. „Călărași Divin”
2.1 DOCUMENTELE PRIMARE ȘI GENERALIZAREA LOR
Cunoașterea contabilă începe, în primul rînd, cu alegerea informațiilor, culegerea datelor despre patrimoniul entității. Pentru reflectarea tuturor operațiunilor economico-financiare ce au loc la nivelul subdiviziunilor și sectoarelor unei entități pe parcursul perioadei de gestiune, contabilitatea utilizează o gamă largă de documente și registre ce alcătuiesc evidența primară și operativă.
Informația cuprinsă în documentele primare urmează să fie reflectată și concentrată în documentele centralizatoare. Documentele primare pot fi întocmite atît pe suport de hîrtie, cît și în formă electronică, ambele avînd aceeași putere juridică. Dacă entitatea a întocmit un document primar în formă electronică, atunci la cererea utilizatorului, aceasta este obligată să tipărească copia documentului pe suport de hîrtie.
Un procedeu folosit de metoda contabilității este documentația care prevede că tranzacțiile economice trebuie înregistrate pe deplin și pe măsura apariției lor, pentru a putea fi posibilă culegerea datelor privitoare la un fapt economic dintr-o entitate, precum și controlul sigur asupra acestora.
Cuprinsul documentelor variază de la o operațiune economică la alta, precum și de la un agent economic la altul. Documentul contabil trebuie să conțină elemente obligatorii, dar la dorința și necesitatea întreprinderii pot fi incluse și elemente suplimentare. Conform Legii contabilității documentele primare trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii:
denumirea și numărul documentului;
data perfectării documentului;
denumirea, adresa și codul fiscal al entității care întocmește acest document;
conținutul faptelor economice;
etaloanele cantitative și valorice în care se exprimă operațiunile economice;
funcția, numele, prenumele și semnătura (inclusiv cea digitală) persoanelor gestionare de efectuarea și contabilizarea faptelor economice.
Documentele trebuie perfectate lizibil, cu precizie, fără radieri și corectări. Persoanele ce întocmesc sau semnează documentele primare poartă răspundere administrativă sau penală pentru ignorarea regulilor de întocmire, prezentare sau primire conform legislației în vigoare.
Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanțelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei.
Fiecare operațiune economică trebuie perfectată printr-un document corespunzător care servește drept bază pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate și, prin urmare, îndeplinește rolul de indemn care confirmă începutul informației contabile. Pentru contabil trebuie să fie regulă – daca nu există document, atunci nu există nici înregistrare.
În continuare vom examina documentele primare privind recunoașterea costului vânzărilor și a veniturilor din vânzări.
Documentul principal care confirmă apariția costului vânzărilor și a veniturilor din vânzări prezintă factura fiscală (anexele 1-2).
De menționat că formularele de facturi fiscale și a anexelor respective la acestea se eliberează întreprinderilor plătitoare de T.V.A. de către subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Facturile fiscale se eliberează contra plată și numaidecât contra semnăturii persoanelor autorizate.
Factura fiscală se eliberează la momentul apariției obligației fiscale, cu excepția cazurilor determinate de Serviciul Fiscal de Stat. Prin urmare, subiectul impozabil care vinde bunuri supuse T.V.A. este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea corespunzătoare. Documentul se completează de către furnizor pentru fiecare cumpărător separat. În acest caz trebuie efectuate înscrieri în toate boxele necesare care confirmă pentru scoaterea din gestiune a bunurilor livrate, precum și pentru confirmarea faptului livrării serviciilor impozabile.
La vînzarea produselor și mărfurilor factura fiscală se completează în 3 sau 5 exemplare – în funcție de caz. Dacă se folosește transport propriu la transportarea bunurilor vândute, atunci documentul se completează în 3 exemplare, dintre care:
primul exemplar se transmite cumpărătorului;
al doilea exemplar rămâne la furnizor (adică la Î.M. „Călărași Divin”);
al treilea exemplar – la foaia de parcurs a transportatorului.
În număr de 5 exemplare se întocmește factura fiscală atunci, cînd se folosește transportul atras. În acest caz:
primul exemplar se transmite cumpărătorului;
al doilea – rămâne la furnizor și servește drept bază juridică pentru scoaterea din gestiune a bunurilor vîndute;
exemplarele 3 și 4 rămân la dispoziția transportatorului și se anexează la factura pentru transportul efectuat și foaia de parcurs;
ultimul exemplar servește drept autorizație de ieșire a autovehiculului de la locul de încărcare.
Factura fiscală cuprinde un șir de informații. O parte din aceste date se înregistrează în contabilitatea vânzătorului și a cumpărătorului. Alte informații nu se reflectă în contabilitate, ci servesc drept instrument de probă, urmând a se face referință la ele în caz de litigiu (de exemplu, condițiile generale de vânzare). Prin urmare, pentru a citi o factură fiscală, este necesar să se facă delimitare între informațiile cu caracter general și datele cu caracter contabil.
Factura fiscală și anexa la ea conțin informații despre furnizor și cumpărător, caracteristica bunurilor vândute, cota și sumele T.V.A.
Completarea facturii fiscale se efectuează în felul următor:
în rândul „data eliberării / data livrării” entitatea reflectă ziua, luna, anul eliberării documentului și efectuării livrării;
în rândul 1 „Furnizor” se înscrie denumirea entității – furnizor, numărul contului curent, codul băncii, codul fiscal, precum și numărul de înregistrare ca plătitor de T.V.A.;
în rândul 2 „Cumpărător” se indică denumirea entității la care trece dreptul de proprietate asupra bunurilor, numărului contului curent deschis în banca licențiată, codul băncii, precum și codul fiscal;
în rândul 3 „Delegația” se înscrie seria și numărul delegației, numele și prenumele persoanei delegate pentru a ridica bunurile;
în rândul 4 „Documente anexate” se reflectă denumirea, numărul și data documentelor anexate la factura fiscală (certificate, adeverințe, facturi etc.) ce urmează a fi transmise cumpărătorului concomitent cu livrarea produselor și mărfurilor;
în rândul 5 „Punct încărcare” se înscriu adresa locului, unde inițial produsele sau mărfurile au fost încărcate în autovehicul;
în rândul 6 „Punct descărcare” se înscrie adresa, unde produsele se descarcă;
în rândul 7 „Redirijare” se stipulează informația privitor la cazurile când pe traseu are loc schimbarea punctului de descărcare a bunurilor;
în rândul 8 „Foia de parcurs” se stipulează seria, numărul și data foii de parcurs ce se anexează la factura fiscală;
în rândul 9 „Transportator” se indică denumirea, adresa și codul fiscal al transportatorului prin intermediul căruia are loc livrarea de bunuri;
în coloanele 10.1-10.4 și 10.6 pentru fiecare denumire a bunurilor livrate se indică unitatea de măsură, cantitatea și cota unui articol fără T.V.A., pentru fiecare tip de produs sau marfă – valoarea totală fără T.V.A., suma totală a T.V.A .aferentă și valoarea totală spre plată pentru fiecare tip de produs;
în rândul 11 „Total pe pagină” se înscriu totalurile pe pagină ale indicatorilor reflectați în calculele 10.7-10.10. și anume valoarea totală a livrării fără T.V.A.; cota T.V.A.; suma totală a T.V.A.; valoarea totală a livrării, inclusiv T.V.A.;
în rândul 12 „Total pe factura fiscală” se indică aceleași date ca și pe rândul 11, întrucât totalul pe pagină corespunde totalului facturii fiscale, adică valoarea totală a livrării fără T.V.A.; cota T.V.A.; suma totală a T.V.A.; valoarea totală a livrării, inclusiv T.V.A.;
în rândurile 15, 16, 17 șoferul (după descărcarea autovehiculului) confirmă prin semnătură că a predat încărcătura, iar persoana de răspundere a cumpărătorului adeverește prin semnătură și ștampilă primirea încărcăturii de la șofer.
La prestarea serviciilor diferitor terți se perfectează de asemenea factura fiscală. În baza ei se determină și se înregistrează obligația fiscală privind taxa pe valoarea adăugată. Documentul se completează în 2 exemplare. Primul exemplar se eliberează beneficiarului de servicii, iar al doilea – rămâne la prestatorul de servicii.
Pentru livrările neimpozabile efectuate de către subiectul impozabil factura fiscală nu se eliberează, iar înscrierea în registrul livrărilor se efectuează în baza facturii. În același timp, dacă în cadrul unei livrări de către subiectul impozabil se efectuează livrare de mărfuri impozabile cu T.V.A. la cote diferite sau mărfuri impozabile și neimpozabile, atunci în factura fiscală se indică toate livrările – impozabile la cota standard, cotele reduse, zero și scutite de T.V.A. care pe deplin se reflectă în registrul livrărilor.
Comercializarea produselor și mărfurilor la entitate se efectuează prin două modalități de achitare a plății:
1. Cu plată imediată. În acest caz achitarea se efectuează nemijlocit în casieria întreprinderii în baza dispoziției de încasare la care se anexează documentul justificativ în baza căruia s-a înregistrat tranzacția. De regulă, în calitatea de document justificativ servește factura fiscală;
2. Cu plată ulterioară. În acest caz achitarea urmează după livrarea produselor și/sau prestarea serviciilor. Astfel de achitări se documentează în baza ordinelor de plată perfectate de cumpărător în baza facturii fiscale care justifică livrarea respectivă.
Dacă încasarea sumelor din vânzarea produselor și mărfurilor are loc în numerar, atunci se întocmește dispoziția de încasare (anexa 3). Se perfectează într-un singur exemplar. În ea se indică:
denumirea entității;
data încasării numerarului;
numele și prenumele persoanei de la care s-a încasat numerarul;
suma depusă în casierie și destinația plății.
Chitanța la dispoziția de încasare se întocmește identic ca și dispoziția și se eliberează plătitorului ca confirmare în depunerea numerarului.
Dispoziția de încasare este semnată de contabilul-șef și casier.
La achitarea creanței cumpărătorului prin virament se întocmește ordinul de plată (anexele 4-5) care este perfectat de cumpărător și prezentat de către acesta la bancă. Ordinul de plată se folosește la efectuarea transferului de credit și anume: la transferarea numerarului în achitarea datoriilor furnizorilor (pentru mărfurile livrate, lucrările efectuate, serviciile prestate), bugetului, organelor de asigurare socială și medicală etc. Documentul se întocmește în limba de stat. Responsabilitatea privind veridicitatea și corectitudinea informației indicate în el îi revine emitentului. Se întocmește 2 exemplare și se prezentă spre executare băncii în ziua în care a fost emis. Primul exemplar al documentului se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept de semnătură și cu amprenta ștampilei emitentului. În el se indică:
Numărul și data documentului;
Denumirea titularului;
Numerele conturilor corespondente;
Suma operațiunii cu cifre și litere;
Destinația plății;
Semnăturile persoanelor împuternicite;
Amprenta ștampilei.
Primul exemplar al ordinului de plată se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept de semnătură și cu amprenta ștampilei emitentului. Întreprinderea poate revoca ordinul de plată până la momentul executării acestuia de către banca plătitoare.
Împreună cu ordinele de plată banca eliberează întreprinderii extrase de cont (anexa 6). Extrasele de cont se primesc zilnic de la bancă. La ele se anexează toate documentele primare cu mențiunea băncii despre executarea lor. În fond, extrasul de cont reprezintă exemplarul doi al contului personal al întreprinderii deschis la bancă. De menționat că în extrasul de cont intrările de numerar se reflectă în rubrica „credit”, iar ieșirile – în rubrica „debit”. Prin urmare, în el se indică: data, luna, anul efectuării operațiunilor economice, soldul inițial de numerar, numărul contului personal, suma de numerar primită sau eliberată conform documentelor de plată sau de încasare, soldul de numerar la finele zilei.
În contabilitate extrasele sînt verificate minuțios, stabilindu-se, în particular:
dacă împreună cu extrasul au fost primite toate documentele respective;
dacă sumele indicate în documente sunt identice cu sumele din extras;
dacă documentele se referă la entitate;
dacă a fost reportat corect soldul la începutul zilei etc.
În contabilitate documentele primare privind cheltuielile înregistrate și veniturile recunoscute se supun unor verificări minuțioase care au drept scop determinarea eventualelor erori sau acțiuni ilegale. Documentele sunt verificate în mod obligatoriu după conținut, după formă și aritmetic.
Verificarea conținutului operațiunii economice are drept scop să descopere dacă operațiunea s-a efectuat la data, locul și condițiile prevăzute în document. De exemplu, se verifică suma constatată din vânzarea produselor cu cantitatea de produse livrate. Verificarea sub aspectul formei constă în controlul întocmirii documentelor pe formulare corespunzătoare naturii operațiunii economice, completarea tuturor rubricilor, existența tuturor semnăturilor persoanelor împuternicite să vizeze, dacă nu au avut loc ștersături sau corectări. Verificarea aritmetică constă în controlul preluării corecte în documente a datelor cifrice și dacă s-au efectuat corect calculele aritmetice presupuse la întocmirea documentului.
Apoi documentele se prelucrează și se înregistrează. Procesul de prelucrare a documentelor în contabilitate include: taxarea; gruparea; simbolizarea.
În cadrul taxării are loc transformarea etaloanelor naturale într-un etalon bănesc generalizator.
În procesul grupării documentele se selectează după criteriul omogen al faptelor economice. Caracterul grupării este condiționat de scopul obținerii informației în baza documentelor primare.
Astfel, facturile fiscale aferente venitului recunoscut pot fi grupate pe direcții de proveniență, cumpărători, astfel stabilind suma venitului spre încasare sau încasat. Totodată facturile fiscale aferente bunurilor vândute și serviciilor prestate se înregistrează în Registrul de evidență a livrărilor (anexa 7). Înregistrările în acest registru se efectuează în succesiunea cronologică. Registru cuprinde informație privind numărul și seria facturilor fiscale, data, denumirea cumpărătorilor, descrierea succintă a livrărilor, valoarea impozabilă a bunurilor și suma T.V.A. calculată la cota respectivă.
La încasarea avansului în contul livrării ulterioare a produselor apar unele particularități aferente înregistrării sumei T.V.A. în Registrul de evidență a livrărilor. În acest caz pot să apară două variante :
În aceeași perioadă fiscală;
În diferite perioade fiscale.
Dacă avansul a fost încasat și livrarea de produse a fost efectuată în una și aceeași perioadă fiscală (lună), suma T.V.A. calculată din valoarea impozabilă va fi înregistrată în Registrul de evidență a livrărilor în baza facturii fiscale. Când suma avansului a fost încasată într-o perioadă fiscală, iar livrarea produselor a fost efectuată în altă perioadă fiscală, în registrul de evidență a livrărilor vor fi făcute următoarele înregistrări:
În luna încasării avansului – după toate înregistrările efectuate în baza facturilor fiscale va fi înscrisă suma T.V.A. calculată din avansul încasat;
În luna livrării produselor – se înregistrează suma T.V.A. calculată de la valoarea impozabilă a produselor conform facturii fiscale; concomitent cu valoarea livrării se înscrie suma avansului; în coloana „suma T.V.A.” se înscrie suma T.V.A. aferentă avansului încasat în luna precedentă, dar cu semnul minus (în paranteze), justificând-o cu trimiterea la numărul ordinului de plată, calculul contabilității sau altor documente.
În final, simbolizarea reprezintă indicarea conturilor corespondente care rezultă din conținutul operațiunii economice concrete.
2.2 EVIDENȚA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A VENITURILOR DIN VÂNZĂRI ȘI A COSTULUI VÂNZĂRILOR
Generalizarea informației privind veniturile din vânzări și costul vânzărilor recunoscute are loc la conturile:
611 „Venituri din vânzări”;
711 „Costul vânzărilor”.
Contul 611 „Venituri din vânzări” este destinat pentru generalizarea informației privind veniturile obținute din vânzarea produselor și mărfurilor, serviciilor prestate, lucrărilor executate, precum și operațiunilor de leasing. În creditul contului se înregistrează pe parcursul perioadei de gestiune cu totalul cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit – trecerea lor la finele perioadei de raportare la rezultatul financiar total.
Planului general de conturi contabile recomandă la contul 611 „Venituri din vânzări” următoarele subconturi:
6111 „Venituri din vînzarea produselor finite”;
6112 „Venituri din vînzarea mărfurilor”;
6113 „Venituri din prestarea serviciilor”;
6114 „Venituri din executarea lucrărilor”;
6115 „Venituri din contracte de construcție”;
6116 „Venituri din contracte de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune)”;
6117 „Venituri din contracte de microfinanțare”;
6118 „Alte venituri din vînzări”.
Î.M. „Călărași Divin” ține evidența veniturilor din vânzări în baza primelor 3 subconturi recomandate oficial. În componența venitului calculat și încasat taxa pe valoarea adăugată nu se include, ci se reflectă ca datorie față de buget.
Contul 711 „Costul vânzărilor” este destinat pentru generalizarea informației privind costul produselor și mărfurilor vândute, serviciilor prestate, lucrărilor executate, precum și operațiunilor de leasing. În debitul contului se reflectă pe parcursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul anului cheltuitele respective, iar în credit – trecerea la sfârșitul perioadei de raportare a acestora la rezultatul financiar total.
La contul 711 „Costul vânzărilor” Planul general de conturi contabile recomandă următoarele subconturi:
7111 „Valoarea contabilă a produselor finite vîndute”;
7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute”;
7113 „Costul serviciilor prestate terților”;
7114 „Costul lucrărilor executate terților”;
7115 „Costuri aferente contractelor de construcție”;
7116 „Costuri aferente contractelor de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune)”;
7117 „Costuri aferente contractelor de microfinanțare”;
7118 „Alte costuri corelate cu veniturile din vînzări”.
Î.M. „Călărași Divin” prelucrează și sistematizează informația contabilă în condițiile formei automatizate de evidență. Potrivit formei de contabilitate automatizată datele din documentele primare aferente veniturilor și cheltuielilor recunoscute se introduc în memoria computerului, în urma căreia se obțin diverse registre sintetice și analitice.
Borderoul cu solduri la contul 611 „Venituri din vânzări” (anexa 8) este prevăzut pentru ținerea evidenței analitice a veniturilor din vânzări. Se obține în mod automatizat. Pentru fiecare tip de produse și mărfuri comercializate în registru este prevăzut cîte un rînd, în care se reflectă soldul veniturilor obținute din vânzărea acestora la începutul lunii, precum și rulajul creditor din luna curentă.
Pentru evidența sintetică a veniturilor din vânzări se ține este prevăzută analiza contului 611 „Venituri din vânzări” (anexa 9). De asemenea se obține în mod automatizat în urma introducerii datelor din documentele primare care confirmă recunoașterea și încasarea veniturilor din vînzări. Reflectă date privind:
perioada întocmirii;
corespondența conturilor;
sumele formulelor contabile.
Fișa contului 611 „Venituri din vânzări” (anexa 10) poate fi numită registru de evidență sintetică și analitică, întrucît îmbină concomitent date analitice și sintetice privind veniturile din vînzări. Conține date cu privire la:
perioada întocmirii;
soldul la începutul lunii;
numărul și data documentului care confirma obținerea veniturilor;
corespondența conturilor conform operațiunilor economice;
sumele formulelor contabile.
soldul la sfârșitul lunii.
Registrele caracterizate mai sus sînt specifice și pentru evidența costului vânzărilor. Astfel, în calitate de registru analitic pentru ținerea evidenței analitice a costului vînzărilor servește borderoul cu solduri la contul 711 „Costul vânzărilor” (anexa 11), pentru evidența sintetică – analiza contului 711 „Costul vânzărilor” (anexa 12) și respectiv fișa contului 711 „Costul vânzărilor” (anexa 13) – sistematizează datele sintetice și analitice.
În baza anexelor 9 și 12 se prezintă operațiunile economice și formulele contabile privind venitul din vânzări și costul vânzărilor care au avut loc în Î.M. „Călărași Divin” în iulie 2014.
S-a calculat venitul spre încasare de la cumpărători pentru produsele vîndute:
debit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 1 „Creanțe comerciale din țară” – 7055033,21 lei,
credit contul 611 „Venituri din vânzări”, subcontul 1 „Venituri din vînzarea produselor finite” – 7055033,21 lei.
S-a calculat venitul din vânzarea mărfurilor cumpărătorilor:
debit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 1 „Creanțe comerciale din țară” – 371720,19 lei,
credit contul 611 „Venituri din vânzări”, subcontul 2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” – 371720,19 lei.
S-a calculat venitul spre încasare de la cumpărători pentru serviciile prestate:
debit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 1 „Creanțe comerciale din țară” – 5581,59 lei,
credit contul 611 „Venituri din vânzări”, subcontul 3 „Venituri din prestarea serviciilor” – 5581,59 lei lei.
S-a casat valoarea contabilă a produselor vândute:
debit contul 711 „Costul vânzărilor”, subcontul 1 „Valoarea contabilă a produselor finite vîndute” – 3949879,15 lei,
credit contul 216 „Produse”, subcontul 1 ”Produse finite” – 3949879,15 lei.
S-a casat valoarea contabilă a mărfurilor vândute:
debit contul 711 „Costul vânzărilor”, subcontul 1 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute” – 322047,35 lei,
credit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2„Produse transmise spre vînzare magazinelor proprii” – 322047,35 lei.
S-au calculat accize aferente produselor și mărfurilor vîndute:
debit contul 711 „Costul vânzărilor” – 241352,60 lei,
credit contul 534 „Datorii față de buget” – 241352,60 lei.
Notă. Formula contabilă nu este corectă. Astfel, accizele calculate nu se raportează la costul vînzărilor, ci urmează a fi achitate de către cumpărători.
La finele perioadei de raportare costul vânzărilor și venitul din vânzări se decontează la rezultatul financiar total. În acest caz se întocmesc formulele contabile:
debit contul 351 „Rezultat financiar total”,
credit contul 711 „Costul vânzărilor” și respectiv,
debit contul 611 „Venituri din vânzări”,
credit contul 351 „Rezultat financiar total”.
La finele fiecărei luni datele din analiza contului 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vânzărilor” se sistematizează în rulajele contului 611 „Venituri din vânzări” și respectiv 711 „Costul vânzărilor” (anexele 14-15). Rulajele contului este un registru generalizator al conturilor sintetice întocmit în scopul controlului corectitudinii înregistrării în conturile contabile și întocmirii situațiilor financiare. Aceasta acumulează rulajele tuturor conturilor sintetice utilizate de entitate. Registrul este construit în așa mod, încât pentru fiecare cont sunt reflectate soldurile inițiale, rulajele și soldurile finale în formă desfășurată.
REFLECTAREA VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE
În corespundere cu prevederile Standardului Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” situațiile financiare reprezintă un set de rapoarte care conțin informații privind poziția financiară, performanța financiară, modificările capitalului propriu și fluxurile de numerar ale entității pe o perioadă de gestiune.
Pentru ca informațiile din situațiile financiare să corespundă caracteristicilor calitative în vigoare necesar ca:
să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informațiilor financiare;
informațiile să fie oportune pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
beneficiile provenite din utilizarea informațiilor să depășească costul obținerii acestora.
Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare cuprind următoarele etape:
efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare cum ar fi: inventarierea generală a elementelor contabile, decontarea cheltuielilor și veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune, determinarea și reflectarea diferențelor de curs valutar, întocmirea înregistrărilor de corectare, determinarea cotei curente a activelor imobilizate și datoriilor pe termen lung etc.;
completarea formularelor situațiilor financiare;
întocmirea notelor/notelor explicative la situațiile financiare;
aprobarea, semnarea și prezentarea situațiilor financiare;
reformarea bilanțului.
În corespundere cu prevederile Legea contabilității entitatea poate întocmi și prezenta:
situații financiare complete. Includ: bilanțul; situația de profit și pierdere; situația modificărilor capitalului propriu; situația fluxurilor de numerar; notele la situațiile financiare. Se perfectează în cazul când se aplică sistemul contabil complet în partidă dublă, cu excepția instituțiilor publice; sau
situații financiare simplificate. Includ: bilanțul; situația de profit și pierdere; nota explicativă. Se perfectează în cazul când se aplică sistemul contabil simplificat în partidă dublă.
Situația de profit și pierdere se consideră ca una dintre cele mai importante și esențiale părți a situațiilor financiare care prezintă un interes primordial atît pentru conducerea întreprinderii, cît și pentru alți utilizatori de informații. În formularul respectiv se generalizează faptele economice efectuate într-un interval de timp concret, denumit perioadă de raportare.
Tehnica de întocmire a situației de profit și pierdere constă în completarea fiecărui rînd în baza rulajelor aferente conturilor de venituri și cheltuieli din clasele 6 și 7 ale Planului de conturi contabile. În procesul completării situației respective, rezultatele financiare pozitive (profiturile) se înregistrează cu cifre obișnuite, fără paranteze, iar cele negative (pierderile) – în paranteze.
Astfel, în rîndul 010 „Venitul din vînzări” se reflectă suma veniturilor din activitățile de bază ale întreprinderii (rulajul creditor al contului 611 „Venituri din vînzări”). În conformitate cu cerințele standardelor naționale de contabilitate, venitul din vînzări se recunoaște în baza metodei contabilității de angajamente în perioada de gestiune în care acestea au fost cîștigate, indiferent de momentul efectiv de încasare numerarului sau a altei forme de compensare. Conform datelor prezentate în situația de profit și pierdere pentru anul 2013 în postul „Venituri din vînzări” se indică suma acestora în mărime de 81749901 lei.
În postul „Costul vânzărilor” (cod rd.020) se reflectă costul produselor finite și mărfurilor vîndute, precum și serviciilor prestate. Din punctul de vedere аl tehnicii de întocmire а situației de profit și pierderie costul vânzărilor reprezintă sumа rulаjului debitor аl contului 711 „Costul vânzărilor”, vаloаreа căruia lа finele аnului 2013 constituie 57082086 lei.
În rîndul 030 „Profit brut (pierdere globаlă)” se indică diferențа dintre mărimeа veniturilor din vînzări și costul vînzărilor. Pornind de lа dаtele prezentаte, profitul brut аl entității constituie 24667815 lei.
Anexa la situația de profit și pierdere constituie o parte componentă a situațiilor financiare anuale. Obiectul acestei anexe constă în prezentarea detailată a componenței veniturilor și cheltuielilor pe tipuri de activități ale întreprinderii.
Formularul-tip al anexei la situația de profit și pierdere cuprinde 5 capitole:
Activitatea operațională;
Activitatea de investiții;
Activitatea financiară;
Rezultatul excepțional;
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.
Toate capitolele din anexă constau din subcapitole, care corespund unui post din situația de profit și pierdere pe tipul de activitate respectiv. Pentru compararea rezultatelor întreprinderii, obținute în cursul perioadei de gestiune cu anul precedent toți indicatorii care formează rezultatul financiar se prezintă în două coloane; „Perioada de gestiune” și „Perioada precedentă”.
Veniturile din vînzări și costul vînzărilor sînt prezentate în capitolul 1 „Activitatea operațională”. Drept bază pentru completarea capitolului 1 servesc datele subconturilor deschise în cadrul conturilor de evidență a veniturilor din activitatea operațională a întreprinderii – 611 „Venituri din vînzări” și 612 „Alte venituri din activitatea operațională”.
Subcapitolul 1.1 „Venituri din vînzări” prezintă un tabel care constă din patru coloane: indicatori, codul rîndului, perioada de gestiune, perioada corespunzătoare a anului precedent. Venitul din vînzări se înregistrează pe postul 1010 și constituie în perioada de gestiune 81749901 lei. Pe rîndul 1020 sunt indicate veniturile din vînzarea produselor în mărimea de 71260853 lei, iar pe rîndul 1030 – veniturile din vînzarea mărfurilor în sumă de 4216701 lei.
Pe postul „Costul vânzărilor” (rândul 1150) se arată costul produselor, mărfurilor vândute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, reflectat de debitul contului 711 „Costul vânzărilor”. În Î.M. „Călărași Divin” suma costului vânzărilor în ultimul an analizat a constituie 57082086 lei.
CAPITOUL 3 ANALIZA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR AFERENTE VÎNZĂRILOR ÎN ENTITATEA ÎM „Călărași Divin” S.A.
3.1 ESENȚA ȘI NECESITATEA ANALIZEI VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ȘI A CHELTUIELILOR AFERENTE VÎNZĂRILOR
Veniturile din vînzări reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în anul de gestiune ca rezultat al vînzării produselor și mărfurilor, prestarea serviciilor etc. Totodată aceste avantaje pot avea diferite forme: încasări de numerar, intrări de active imobilizate, recepționarea a serviciilor prestate etc.
Necesitatea analizei veniturilor din vînzări rezultă din importanța informației analitice pentru administrația entității de-a lua decizii de informație prezentată în Situații financiare.
În urma rezultatelor analizei se poate constata cît de esențiale sunt pentru strategia de dezvoltare și organizare a activității curente a entității, cît și procesul decizional privind Situațiile financiare.
Din cele expuse rezultă că analiza veniturilor din vînzări reprezintă o parte componentă a contabilității manageriale, ce deservește necesitățile interne ale conducerii entității și reprezintă o direcție esențială de analiză a Situațiilor financiare.
Analiza veniturilor din vînzări servește drept punct de pronire pentru întocmirea diferitor materiale analitice atît de uz intern cît și cel extern, deoarece de mărimea, evoluția, structura și stabilitatea veniturilor din vînzări depind costurile și cheltuielile entității, profitul și indicatorii rentabilității, precum și situația financiară în cadrul entității.
Aprecierea generală a mărimii și evoluției veniturilor din vînzări are menirea de-a studia dimensiunea lor în valori absolute și relative pentru comparația cu anii precedenți și datele planificate din planul de afaceri.
Examinarea veniturilor din vînzări în dinamică ne permite să evaluăm volumul activității operaționale și de-a studia modificările apărute în ultima perioadă. Această analiză se poate efectua în baza informație din Situația de profit și pierdere. [18, p. 7-9]
Cheltuielile entității includ toate costurile și pierderile apărute ca rezultat al activității economico-financiare. Spre deosebire de costuri cheltuielile nu se includ în costul producției fabricate, ele se reflectă în Situații financiare, în urma scăderii din venituri obținem rezultatele financiare ale entității. Conform SNC cheltuielile după tipuri de activități se grupează în următoarele:
Cheltuielile activității operaționale includ costul vînzărilor și cheltuielile perioadei (cheltuieli comerciale, administrative și alte cheltuieli operaționale);
Cheltuielile activității de investiții sunt legate de mișcarea activelor imobilizate și reevaluarea acestora;
Cheltuielile activității financiare reflectă modificările în componența capitalului propriu și surselor împrumutate;
Cheltuielile activității excepționale includ toate pierderile provenite din calamități naturale și ale evenimente neprevăzute.
O categorie a cheltuielilor operaționale reprezintă costul vînzărilor, care reflectă costul efectiv al produselor vîndute, lucrărilor executate și serviciilor prestate.
Costul vînzărilor exprimă acea parte a resurselor care s-a consumat efectiv la producerea bunurilor și prestarea serviciilor, relevînd mărimea exactă a efortului depus la obținerea efectului scontat. [19, p.174-177]
În cele ce urmează vom analiza în primul rînd veniturile din vînzări obținute în urma relovării producției vinicole ale entității ÎM „Călărași Divin” S.A., iar apoi vom caracteriza cheltuielile operaționale și în special evoluția costului vînzărilor al producției vinicole.
3.2 ANALIZA STRUCTURALĂ A VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ÎN ENTITATEA ÎM „Călărași Divin” S.A.
Analiza structurală a veniturilor din vînzări permite de a determina contribuția activităților entității în formarea acestora, oferind utilizatorilor situațiilor financiare posibilitatea de a aprecia diverse aspecte ale activității entității.
În procesul de analiză structurală a veniturilor din vînzări se examinează variabilitatea structurii acestora pe tipuri de activități în dinamică.
În baza datelor din anexa la Situația pe profit și pierdere se întocmește următorul tabel.
Tabelul 4
Analiza structurii veniturilor din vînzări pe tipuri ale activității operaționale în dinamică în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Situațiilor financiare pe anii 2012-2013 (Anexa 17 și 18 ).
Din datele calculate în tabelul 4 se poate constata că valoarea veniturilor din vînzări totale s-a majorat cu 40593 mii lei.
Analizînd structura acestora se constată că ponderea cea mai mare revine veniturilor din vînzarea produselor finite 87,17% în anul 2013, valoarea cărora a crescut cu 38039 mii lei sau a crescut cu 6,45 puncte % față de anul precedent.
Veniturile din vînzarea produselor finite reprezintă acele venituri obținute din comercializarea divinului produs de către entitate.
Ponderea cea mai mică revine veniturilor din vînzarea mărfurilor 5,16 % în anul 2013, valoarea acestora s-a majorat cu 3492 mii lei, iar ponderea lor se majorează cu 3,4 puncte % față de anul precedent.
Veniturile din prestarea serviciilor constituie 7,67% în anul 2013, valoarea lor se reduce cu 938 mii lei, iar ponderea lor se micșorează cu 9,84 puncte % față de anul precedent. Majorarea veniturilor din vînzare s-a datorat creșterii volumului producției vinicole vîndute în anul 2013.
În figurile ce urmează se prezintă ponderea veniturilor din vînzări din perioada analizată.
Figura 1- Analiza structurală a veniturilor din vînzare , 2012.
Sursa: efectuat de autor în baza tabelului 4
Analizînd structura veniturilor din vînzări totale (figurile 1 și 2) se constată că în anul 2012 veniturilor din vînzarea produselor finite revine 81%, iar în anul 2013 ponderea lor s-a majorat pînă la 87%.
În ce privește veniturile din vînzarea mărfurilor ponderea lor crește de la 2% pînă la 5%. Ponderea veniturilor din prestarea serviciilor se reduce de la 17% pînă la 8%.
Figura 2- Analiza structurală a veniturilor din vînzare , 2013.
Sursa: efectuat de autor în baza tabelului 4
În baza datelor din anexa la Situațiile financiare se analizează structura altor venituri operaționale ale entității. ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013.
Tabelul 5
Analiza structurii altor venituri operaționale în dinamică în
entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Situațiilor financiare pe anii 2012-2013 (Anexa 17 și 18 ).
Din datele tabelului 5 se constată că valoarea altor venituri operaționale a crescut cu 13001 mii lei. În structura acestora se observă că ponderea cea mai mare revine altor venituri 94,75 %, care a crescut cu 66,95 puncte %, iar valoric crește cu 12528 mii lei.
Se observă o micșorare a veniturilor din vînzarea altor active curente, cu excepția produselor și mărfurilor cu 65,37 puncte %, constituind 5,24 % în anul 2013.
În ce privește venituri din arenda curentă, ponderea acestora scade cu 1,59 puncte %, constituind în anul 2013 o pondere de 0,01 %
3.3 ANALIZA FACTORIALĂ A VENITURILOR DIN VÎNZĂRI LA NIVEL DE PRODUS ÎN ENTITATEA ÎM „Călărași Divin” S.A.
La efectuarea analizei factoriale a veniturilor din vînzare se ia în considerație tipul activității operaționale în urma căreia au fost generate veniturile corespunzătoare.
Analiza factorială a veniturilor din vînzări poate fi detaliată pe feluri de produse, lucrări și servicii prestate. Selectînd datele inițiale pe activitatea entității se acumulează în următorul tabel pentru efectuarea analizei factoriale a venitului din vînzarea producției.
În tabelul ce urmează vom reflecta analiza influenței factorilor asupra veniturilor din vînzarea producției de vinuri întocmite în grupă sub denumirea „Divinuri de marca” în entitatea ÎM „Călărași Divin” SA. a următoarelor tipuri de mărci ca:
„Divin Luceafăr” – 10 ani,
„Călărași” – 12 ani,
„Călărași” – 6 ani,
Călărași” – 7 ani,
„Orfeu” – 7 ani,
Tabelul 6
Calculul influenței factorilor la modificarea venitului din vînzarea vinului de marca „Divin de marca” în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Anexa 19
Datele calculate în tabelul 5 se efectuează cu ajutorul metodei diferențelor absolute și se efectuează următoarele calculele:
Calculul influenței primului factor (cantitatea producției vîndute) asupra indicatorului rezultativ (venitul din vînzarea producției):
ΔVVp CPV = ΔCPV*P0
ΔVVp CPV = 61724 * 57,12 = 3526 mii lei
Calculul influenței factorului doi (prețul mediu de vînzare) asupra indicatorului rezultativ (venitul din vînzarea producției):
ΔVVp P= CPV1*ΔP
ΔVVp P= 280753 * 24,01 =6741 mii lei
Balanța influenței factorilor asupra indicatorului rezultativ:
ΔVVp = ΔVVp CPV + ΔVVp P
10267 = 3526 + 6741
10267 = 10267
Analizînd datele tabelului 5 se poate constata că venitul din vînzarea producției vinicole a crescut cu 10267 mii lei.
Asupra acestei creșteri au influențat doi factori. Creșterea cantității producție vîndute cu 61724 sticle a influențat creșterea venitului din vînzarea producției vinicole cu 3526 mii lei. Creșterea prețului mediu de vînzare a unui litru cu 24,01 lei a influențat creșterea venitului din vînzarea producției vinicole cu 6741 mii lei.
Deci creșterea venitului din vînzare a fost influențată de mărirea producției vinicole fabricate în perioada analizată în entitatea ÎM „Călărași Divin” SA.
3.4 ANALIZA STRUCTURII CHELTUIELILOR ACTIVITĂȚII OPERAȚIONALE ÎN DINAMICĂ ÎN ENTITATEA ÎM „Călărași Divin” S.A.
Analiza cheltuielilor din activitatea operațională se începe cu examinarea dinamicii și structurii acestora în baza datelor din forma nr. 2 a „Situației de profit și pierdere” a entității ÎM „Călărași Divin” S.A. în perioada analizată 2012-2013. Calculul și aprecierile respective se efectuează în următorul tabel analitic.
Tabelul 7
Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor din activitatea operațională în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Situațiilor financiare pe anii 2012-2013 (Anexa 17 și 18 ).
Din datele tabelului 7 se constată o creștere a cheltuielilor activității operaționale cu 30478 față de anul 2012. În structură o pondere de 60,99 % revine costului vînzărilor, care a crescut cu 14,87 puncte % față de anul 2012, iar valoric a crescut cu 27972 mii lei.
Ponderea cea mai mică revine cheltuielilor comerciale constituind 3,96 %, reducîndu-se cu 0,79 puncte %, iar valoric a crescut cu 706 mii lei. Cheltuielilor administrative revine o pondere de 9,04 %, care față de anul 2012 a scăzut cu 1,74 puncte %, iar valoric crește cu 1657 mii lei.
De asemenea se observă o reducere cu 12,33 puncte % a ponderii alte cheltuieli operaționale constituind în anul 2013 – 26,02 %.
Din cele analizate se poate concluziona că creșterea cheltuielilor se apreciază negativ, deoarece această creștere influențează negativ la calcularea profitului brut.
ANALIZA COSTULUI LA 1 LEU VENITURI DIN VÎNZĂRI
ÎN ENTITATEA ÎM „Călărași Divin” S.A.
Costul vînzărilor la entitate include: costuri directe de materiale, consumuri directe privind retribuirea muncii și costuri indirecte de producție. La prima etapă se examinează structura costului vînzărilor în dinamică pe tipuri de activități. [19, p.174-177]
Analiza costului vînzărilor vizează identificarea posibilităților de diminuare a costului vînzărilor în scopul sporirii rentabilității produselor finite, lucrărilor executate și serviciilor prestate. Utilizînd informația din anexa la Situația de profit și pierderi se întocmește următorul tabel.
Tabelul 8
Structura costului vînzărilor pe tipuri de activitate operațională în dinamică în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Situațiilor financiare pe anii 2012-2013 (Anexa 17 și 18 ).
Analizînd datele din tabelul 8 se constată că costul vînzărilor s-a majorat cu 27972 mii lei, acest fapt se datorează creșterii volumului producției vîndute în a. 2013.
Valoarea costului de vînzări a înregistrat un ritm de creștere de 96% față de anul 2012.
Analizînd structura costului vînzărilor se poate constata că 84,68 % revine vînzării produselor finite, care în structură s-au redus cu 12,66 puncte % față de anul precedent, totodată valoarea acestora a crescut cu 20003 mii lei.
Se observă o creștere a costului din comercializarea mărfurilor valoric cu 3393 mii lei, structura cărora s-a majorat cu 4,86 puncte % față de anul precedent. Se constată o creștere a costului privind prestarea serviciilor valoric cu 4576 mii lei, ponderea constituind 8,25%, față de anul 2012 crește cu 7,8 puncte %.
În figurile ce urmează se prezintă ponderea costului vinzarilor din perioada analizată.
Figura 3- Analiza structurală a costului vinzarilor, 2012.
Sursa: efectuat de autor în baza tabelului 8
Analizînd structura costului vinzarilor (figurile 3 și 4) se constată că în anul 2012 vînzării produselor finite revine 97%, iar în anul 2013 ponderea lor s-a micșorat pînă la 85%. În ce privește veniturile din vînzarea mărfurilor ponderea lor crește de la 2% pînă la 7%.
Ponderea veniturilor din prestarea serviciilor se mărește de la 1 % pînă la 8 %. Mărirea valorii veniturilor se apreciază pozitiv, deoarece influențează asupra măririi profitului brut.
Figura 4- Analiza structurală a costului vinzarilor, 2013.
Sursa: elaborat de autor în baza tabelului 8
La următoarea etapă se efectuează analiza costului la un leu venit din vînzări în dinamică conform următorului tabel.
Tabelul 9
Analiza dinamicii costului la 1 leu venituri din vînzări în
entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Situațiilor financiare pe anii 2012-2013 (Anexa 17 și 18 ).
Din datele tabelului observam ca veniturile din vinzari, au inregistrat o crestere considerabila față de anul 2012 cu 99 %, costul vinzarilor a crescut cu 96 %.
În urma calculelor efectuate s-a constat că indicatorul costul la 1 leu venituri din vînzări în anul 2012 s-a obținut în valoare de 70,72 bani, iar în anul 2013 acest indicator s-a obținut în valoare de 69,83 bani.
Se observă o micșorare a costului la un leu venituri din vînzări cu cca. 0,89 bani (un banuț), acest fapt se apreciază pozitiv.
Analiza factorială prevede determinarea modificarea costului la un leu venit din vînzări sub acțiunea următorilor factori:
modificării structurii și sortimentului produselor și mărfurilor vîndute, lucrărilor executate și serviciilor prestate;
modificării costului pe unitate de produs, marfă, lucrare, servicii;
modificării prețului unitar la produsele, marfurile vîndute, lucrărilor și serviciilor.
Pentru efectuarea analizei factoriale este necesară recalcularea veniturilor din vînzări și a costului vînzărilor, prezentate în tabelul 10.
Din datele tabelului 10 se constată că costul vînzării producției de vinuri în anul 2013 constituie 9669 mii lei, și a crescut cu 3457 mii lei față de anul 2012.
Venitul din vînzarea producției de vinuri în anul 2013 constituie 22444 mii lei, și a crescut cu 9934 mii lei față de anul 2012.
De asemenea se observă că costul unitar la tipurile de vinuri prezentate în tabelul 10, sunt mai mici de prețul unitar al produselor respective.
Din aceste considerente se poate constata că profitul obținut din vînzarea producției de vinuri „Divin de marca” în anul 2013 constituie 12775 mii lei, iar față de anul 2012 a crescut cu 6477 mii lei.
În cele ce urmează vom calcula indicatorul rezultativ la producția vinului de marca „Divin de marca” – costul la un leu venit din vînzări, utilizînd datele din tabelul 10 după formula:
[19, p.176]
pentru anul 2012: Ccv=(6211880 / 12509885)*100= 49,66
pentru anul 2013: Ccv=(9669079 / 22443800)*100= 43,08
Tabelul 10
Recalculul costului vînzărilor și a veniturilor din vînzari a vinului din grupa de marca „Divin de marca”
în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat în baza datelor din Anexa 19
Utilizînd datele recalculate din tabelul 10 se determină influența factorilor asupra modificării costului la un leu venit din vînzări după algoritmul prezentat în următorul tabel:
Tabelul 11
Calculul influenței factorilor asupra
modificării costului la un leu venituri din vînzări a vinului de marca
„Divin de marca” în ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013
Sursa: elaborat în baza datelor din tabelul 10.
Balanța influenței factorilor:
43,08 – 49,66 = -0,28 + 9,04 + (-15,34)
-6,58 = -6,58
Analizînd datele din tabelul 11 se constată că indicatorul rezultativ – costul la un leu venituri din vînzări – a scăzut cu 6,58 bani, aceasta se apreciază pozitiv, deoarece arată că entitatea dispune de unele rezerve interne privind reducerea costului la un leu de venituri din vînzări
Asupra scăderii indicatorului rezultativ au influențat trei factori. Primul factor – structura și sortimentul producției – a scăzut indicatorul rezultativ cu 0,28 bani. Al doilea factor – costul unitar – a majorat indicatorul rezultativ cu 9,04 bani. Al treilea factor – prețul unitar – a scăzut indicatorul rezultativ cu 15,34 bani.
ÎNCHEIERE
Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor constituie unul dintre cele mai importante și dificile sectoare de evidență a oricărei întreprinderi ce desfășoară activitate de întreprinzător. În cadrul acestui sector se formează un șir de indicatori, cum ar fi: venitul din vânzări, costul vânzărilor, profitul brut, veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare din diferite tipuri de activități și evenimente care servesc drept bază pentru determinarea obligațiilor fiscale, elaborarea bugetelor întreprinderii, luarea deciziilor manageriale și economice. În exactitatea și oportunitatea calculului indicatorilor sus-menționați sunt cointeresați toți utilizatorii informațiilor contabile: investitorii, personalul angajat, furnizorii, clienții, autoritățile publice etc.
Studiul s-a efectuat în baza datelor Î.M. „Călărași Divin”. Entitatea analizată fabrica de vinuri și coniacuri – ÎM „Călărași Divin” SA este una din cele mai vechi fabrici vinicole din Republica Moldova, care s-a dezvoltat pe baza unei distilării construite la Călărași în anul 1896.
Activitățile principale ale întreprinderii sînt: fabricarea, păstrarea și comercializarea alcoolului etilic; distilarea de vin și producerea alcoolului, inclusive depozitul specializat.
Analizînd indicatori economico-financiari ai întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA
s-a constat că întreprinderea este una de proporții medii. Ca un factor pozitiv putem menționa creșterea numărului de salariați ai întreprinderii pe parcursul anilor 2011 -2013, implicați în activitate de cultivare a strugurilor de la 171 persoane la 217 persoane, aceasta se datorează mecanizării activităților de recoltare fapt confirmat și prin creșterea nivelului mijloacelor fixe. Valoarea mijloacelor fixe în anul 2013 a constituit 90396 mii lei, care față de anul 2011 a crescut cu 98 mii lei și față de anul 2012 cu 100 mii lei
O caracteristică specifică a întreprinderii ÎM „Călărași Divin” SA este că nu comercializează producția agricolă cultivată, ci o folosește în procesul de fabricare a vinurilor și alcoolului etilic pentru divinuri.
Analizînd indicatorii profitului și indicatorii rentabilității a ÎM „Călărași Divin” pe anii 2011 – 2013 se poate constata că entitatea în perioada analizată a avut o pierdere netă, acest fapt a fost cauzat de faptul că rezultatul obținut din activitatea financiară a fost negativ. Indicatorii profitului s-au schimbat astfel:
Profitul brut a crescut cu 15793 mii lei față de anul 2011 și respectiv cu 12621 mii lei față de anul 2012.
Profitul pînă la impozitare și profitul net a scăzut cu 43286 mii lei față de anul 2011 și respectiv cu 1800 mii lei față de anul 2012.
Din analiza efectuată se constată valori negative la indicatorii de rentabilitate în perioada analizată, deoarece indicatorii de profit pînă la impozitare și profit net sunt cu valori negative. Totodată indicatorul nivelul recuperabilității a costului are valori pozitive constituind în anul 2013 – 43,22%, reducîndu-se față de anul 2011cu 3,98 puncte %, iar față de anul 2012 crescînd cu 1,84 puncte %.
Prevederile Standardele Naționale de Contabile noi, Planul general de conturi contabile, precum și alte acte normative și legislative în vigoare stau la baza recunoașterii, evaluării și contabilizării veniturilor și cheltuielilor Î.M. „Călărași Divin”. La începutul fiecărui an de gestiune se elaborează politicile contabile, care se respectă integral.
La recunoașterea veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor se întocmesc documente primare tipizate. Astfel, costul vânzărilor și veniturile din vânzări sînt confirmate prin intermediul facturii fiscale. Achitarea creanțelor cumpărătorilor pentru produsele, mărfurile, precum și serviciile prestate se efectuează în numerar și prin virament. Achitarea prin virament a creanțelor se justifică prin intermediul ordinului de plată și a extrasului de cont, iar în numerar – cu dispoziția de încasare.
Prelucrarea și sistematizarea informației contabile are loc în condițiile formei de evidență automatizată. În această situație datele din documentele primare aferente veniturilor recunoscute și încasate, precum și costului vânzărilor se introduc în memoria computerului, în urma căreia se obțin diverse registre sintetice și analitice. Astfel, pentru ținerea evidenței analitice a veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor este prevăzut borderoul cu solduri respectiv la conturile 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vânzărilor”. Se obține în mod automatizat. pentru Evidența sintetică a veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor este prevăzută fișa contului 611 „Venituri din vânzări” și respectiv contului 711 „Costul vânzărilor”. Se completează în mod automatizat în urma introducerii datelor din documentele primare care atestă recunoașterea și încasarea veniturilor, precum și constatarea cheltuielilor.
Din analiza efectuată privind evoluția veniturilor din vînzări se poate constata că valoarea lor s-a majorat cu 40593 mii lei, față de anul 2012. Analizînd structura acestora se constată că ponderea cea mai mare revine veniturilor din vînzarea produselor finite 87,17% în anul 2013, valoarea cărora a crescut cu 38039 mii lei sau a crescut cu 6,45 puncte % față de anul precedent. Ponderea cea mai mică revine veniturilor din vînzarea mărfurilor 5,16 % în anul 2013, valoarea acestora s-a majorat cu 3492 mii lei, iar ponderea lor se majorează cu 3,4 puncte % față de anul precedent.
Majorarea veniturilor din vînzare s-a datorat creșterii volumului producției vinicole vîndute în anul 2013.
Analizînd evoluția cheltuielilor din activitatea operațională în entitatea ÎM „Călărași Divin” S.A. pe anii 2012-2013 s-a constat o creștere a cheltuielilor activității operaționale cu 30478 față de anul 2012, iar ponderea cea mai mare a revenit costului vînzărilor – 60,99 %, care a crescut cu 14,87 puncte % față de anul 2012, iar valoric a crescut cu 27972 mii lei. Se poate aprecia că creșterea acestora se apreciază negativ, deoarece influențează negativ la calcularea indicatorilor de profit.
De menționat că operațiunile economice aferente recunoașterii veniturilor și cheltuielilor nu totdeauna se reflectă corect în conturile contabile. De exemplu, accizele calculate se atribuie la costul vînzărilor, ceea ce nu este corect. Acestea urmează a fi incluse spre achitare de către cumpărători.
În scopul înlăturării neajunsurilor în ținerea evidenței se propun următoarele măsuri:
reflectarea operațiunilor economice în conturile contabile în corespundere cu cerințele actelor normative în vigoare, ceea ce va asigura recunoașterea și măsurarea obiectivă a veniturilor și entității;
frecventarea cursurilor de stagierii de către personalul contabil în scopul aplicării corecte a prevederilor actelor legislative și normative, precum și neadmiterii erorilor în ținerea evidenței;
c) monitorizarea sporită asupra încasării la timp a sumelor de la cumpărători.BIBLIOGRAFIE
ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA
Legea contabilității nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 (cu modificările și completările ulterioare). In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71 – 87
Codul fiscal. In: Contabilitate și audit. 2014, nr. 1, p. 6 – 59
Standardul Național de Contabilitate „Venituri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Cheltuieli”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Diferențe de curs valutar și de sumă”. ”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Planul general de conturi contabile. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
B. MANUALE MONOGRAFII, ARTICOLE ȘI ALTE PUBLICAȚII
Cojocaru, C. Analiza economico-financiară a exploatațiilor agricole și silvice. București: Editura Economică, 2000. 562p. ISBN 973-554-586-3
Contabilitatea financiară. Ch.: ACAP, 2003. 637 p. ISBN 9975-9702-1
Frecăuțeanu, A. Contabilitatea în ramurile prelucrătoare. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2005. 235 p. ISBN 9975-64-060-5
Frecăuțeanu, A. Contabilitate financiară – 2. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 250 p.
Nederița A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative. In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 4, p. 57 – 60
Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică. Ch.: ASEM, 2007. 300 p. ISBN 99-75-220-6
Nederița, A. Corespondența conturilor conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Ch.: Contabilitate și audit, 2007. 639 p. ISBN 978-9975-9546-4-8
Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică. Ch.: ASEM, 2007. 300 p. ISBN 99-75-220-6
Nederița, A.; Apostu, A. Contabilitatea cheltuielilor conform noilor SNC și Planului general de conturi contabile. In: Contabilitate și audit. 2014, nr. 4, p. 41 – 53
Țiriulnicova, N. ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Ch.:, 2011, 400 p. ISBN 978-9975-78-995-0
Tcaci Natalia, Tcaci Alexandru. „Analiza gestionară” (Suport de curs). Chișinău: CEP USM, 2013, 242 p.
Tcaci N., et.al. Îndrumări metodice privind elaborarea tezelor de licență pentru studenții specialității 361.1 „Contabilitate”, Chișinău, 2010, UASM, partea I, 91 p., și partea II, 109 p.
BIBLIOGRAFIE
ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA
Legea contabilității nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 (cu modificările și completările ulterioare). In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71 – 87
Codul fiscal. In: Contabilitate și audit. 2014, nr. 1, p. 6 – 59
Standardul Național de Contabilitate „Venituri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Cheltuieli”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Standardul Național de Contabilitate „Diferențe de curs valutar și de sumă”. ”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
Planul general de conturi contabile. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013
B. MANUALE MONOGRAFII, ARTICOLE ȘI ALTE PUBLICAȚII
Cojocaru, C. Analiza economico-financiară a exploatațiilor agricole și silvice. București: Editura Economică, 2000. 562p. ISBN 973-554-586-3
Contabilitatea financiară. Ch.: ACAP, 2003. 637 p. ISBN 9975-9702-1
Frecăuțeanu, A. Contabilitatea în ramurile prelucrătoare. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2005. 235 p. ISBN 9975-64-060-5
Frecăuțeanu, A. Contabilitate financiară – 2. Ch.: Centrul Editorial al UASM, 2007. 250 p.
Nederița A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă: aspecte metodologice și aplicative. In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 4, p. 57 – 60
Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică. Ch.: ASEM, 2007. 300 p. ISBN 99-75-220-6
Nederița, A. Corespondența conturilor conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Ch.: Contabilitate și audit, 2007. 639 p. ISBN 978-9975-9546-4-8
Nederița, A. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor întreprinderii: teorie și practică. Ch.: ASEM, 2007. 300 p. ISBN 99-75-220-6
Nederița, A.; Apostu, A. Contabilitatea cheltuielilor conform noilor SNC și Planului general de conturi contabile. In: Contabilitate și audit. 2014, nr. 4, p. 41 – 53
Țiriulnicova, N. ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Ch.:, 2011, 400 p. ISBN 978-9975-78-995-0
Tcaci Natalia, Tcaci Alexandru. „Analiza gestionară” (Suport de curs). Chișinău: CEP USM, 2013, 242 p.
Tcaci N., et.al. Îndrumări metodice privind elaborarea tezelor de licență pentru studenții specialității 361.1 „Contabilitate”, Chișinău, 2010, UASM, partea I, 91 p., și partea II, 109 p.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Analiza Veniturilor Si Cheltuielilor Aferente Vanzarilor (pe Baza Materialelor I.m. „calarasi Divin”, Raionul Calarasi)” (ID: 138251)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.