Contabilitatea Si Analiza Creantelor Si Datoriilor la S.c. X
Cuprins
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………2
CAP.I. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI A
DATORIILOR LA S.C SARAMI S.A………………………………………………….3
1.1.Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile comerciale……………………….3
1.1.1. Creanțe: definiție, conținut, rol, clasificare………………………………………..4
1.1.2. Datorii: definiție, conținut, rol, clasificare………………………………………….6
1.2. Prezentarea generală a societății………………………………………………………………..10
1.2.1. Forma juridică……………………………………………………………………………….10
1.2.2. Sediul societății………………………………………………………………………………10
1.2.3. Obiectivele principale de activitate…………………………………………………..10
1.2.4. Capitalul social……………………………………………………………………………….10
1.2.5. Conducerea și administrare societății…………………………………………………11
1.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil la SC SARAMI SA……………13
1.4. Organizarea contabilității la S.C. SARAMI S.A ………………………………………….15
1.5. Prezentarea documentelor utilizate pentru creanțe și datorii…………………………..20
CAP.II. CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA CREANȚELOR ȘI
DATORIILOR COMERCIALE………………………………………………………….22
2.1. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind
creanțele comerciale……………………………………………………………………………………22
2.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind
datoriile comerciale……………………………………………………………………………………..24
2.3. Studiu de caz privind contabilitatea creanțelor și datoriilor
comerciale la S.C SARAMI SA……………………………………………………………………27
2.3.1. Contabilitatea creanțelor comerciale………………………………………………………28
2.3.2. Contabilitatea datoriilor comerciale……………………………………………………….30
CAP.III. ANALIZA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
LA S.C SAMIRA SA……………………………………………………………………………………33
3.1. Analiza creanțelor comerciale………………………………………………………………………..34
3.2. Analiza datoriilor comerciale…………………………………………………………………………39
3.3. Analiza corelației creanțe-datorii……………………………………………………………………..46
3.4. Analiza lichidității și solvabilității la S.C SARAMI S.A……………………………………48
3.5. Analiza situației financiare la S.C SARAMI SA………………………………………………..49
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………..51
INTRODUCERE
În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își creează datorii; de asemenea vinde produsul activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele. Creanțele pe termen scurt reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice sau fizice, relații în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, într-o perioadă de timp de până la un an.
Creanțele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu.
Datoria reprezintă sursa de finantare externă pusă la dispoziția întreprinderii de instituții financiare, furnizori sau terți.
În prima parte a lucrării se intră mai în amănunt în partea de contabilitate. În acest capitol sunt prezentate creanțele, clasificarea acestora și felul cum apar înregistrate în contabilitate și, de asemena, se regăsește prezentarea societății unde a fost întocmită lucrarea, modul cum a luat ființă societatea, dar și modul de organizare și obiectul de activitate al societății.
Începând cu capitolul doi și trei sunt prezentate datoriile la fel ca și la creanțe acestea sunt clasificate și exemplificate (o parte dintre acestea). De asemenea, sunt prezentate situațiile financiare care fac referire la creanțe și datorii, la modul cum sunt prezenate creanțele și datoriile în societatea SC SARAMI SA.
CAP.I. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI A DATORIILOR LA S.C SARAMI SA
Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile comerciale
În cadrul activității economice se realizează schimburi de valori. Una din părți oferă bunul sau serviciul spre vânzare iar cealaltă parte remite contravaloarea sa. Putem deosebi doua fluxuri de valori de sens contrar, adică fluxul de mărfuri (bunuri si servicii) si contrafluxul valorilor de schimb, în general al banilor. Conform Standardului Internațional de Contabilitate 32 „Banii (numerarul) sunt un activ financiar deoarece reprezintă un mijloc de schimb si de aceea este baza de evaluare si raportare in situațiile financiare a tuturor tranzacțiilor”.
Aceste fluxuri de valori sunt controlate prin contabilitate. În jocul social al contabilității, utilizatorii interpretează un rol extrem de important, ei reprezentând categoria de actori care dinamitează „disputa” impunând in anume contexte regulile lor. În primele pagini ale lucrării „Îmblânzirea junglei contabilității”, autorul Niculae Feleagã afirma: „………… volens – nolens”, recunoașterea utilizatorului preferențial al unui sistem contabil ne aratã stadiul ( nivelul ) în care se aflã progresul contabilității într-o țarã sau alta :
lumea anglo-saxonã, unde contabilitatea financiarã este orientatã spre satisfacerea cerințelor informaționale ale investitorilor, se plasează la nivelul cel mai înalt. Abordarea fundamentalã a contabilității britanice se bazează pe relația:
ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII
– țările Europei Comunitare Continentale, unde s-a organizat un sistem de informare privind întreprinderea și pentru întreprindere
– țările în care contabilitatea își menține, cu prioritate, un rol instrumentalist ăn folosul realizării interesului statal prin diferite pârghii fiscale .
Plasat în a – III – a categorie, sistemul contabil românesc a intrat într-un stadiu al reformei sale prin deschidere către investitori, dinamizarea activității pieței financiare, introducerea spiritului și a soluțiilor normelor contabile internaționale. Cadrul contabil b#%l!^+a?conceptual al Comisiei Internaționale a Standardelor Contabile vizează satisfacerea necesitaților informaționale ale unui complex de șapte categorii de utilizatori: investitorii, salariații, creditorii, furnizorii si alți creditori, clienții, guvernele, administrațiile și publicul.
1.1.1. Creanțe: definiție, conținut, rol, clasificare
Creanța reprezintă un drept contractual de a primi bani la vedere sau la date fixate si determinabile. Creanța este o resursã controlatã de întreprindere care provine din evenimente trecute si este purtătoare de avantaje economice viitoare ce trebuie sa fie benefice întreprinderii.
Creanțele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu. Creanțele sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv cu dreptul de proprietate. Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacții.
Întreprinderile obțin activele prin cumpărarea sau producerea lor, dar și sub formă de proprietăți primite de la guvern ca parte a unui program de încurajare a creșterii economice. Tranzacțiile sau evenimentele ce sunt așteptate în viitor nu generează active, de exemplu intenția de a cumpăra un bun nu satisface definiția unui activ.
Există o strânsă legătură între ieșirile de numerar și generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca cele două să coincidă. În momentul în care se produce o ieșire de numerar, aceasta poate însemna că se urmărește obținerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obținut corespunde definiției unui activ.
Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanțele comerciale rezultã ca urmare a vânzării producției, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor ce constituie obiect al activității de exploatare. Creanțele si datoriile unitatii se înregistrează in contabilitate la valoarea lor nominala. Creanțele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate în lei, la cursul valutar de schimb in vigoare la data efectuării operațiunilor.
Diferentele de curs valutar, între data înregistrării creanțelor și datoriilor în devize și data încasării, respectiv a plății lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
Contabilitatea furnizorilor și a clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de încasare (termen lung – peste 5 ani, mediu – de la 1 la 5 ani și scurt – sub 1 an).
În cadrul conturilor de furnizori și clienți se grupează distinct datoriile și creanțele izvorâte din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienții și furnizorii la care unitatea patrimonială deține titluri de participare. Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări în cadrul unităților de grup și debitori, de regulă, la finele exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor, care se regularizează.
Creanțele din vânzări de bunuri și servicii au o structurã variatã funcție de natura creditelor acordate de furnizori cu ocazia vânzării și în funcție de exigibilitatea lor .
Creanțele comerciale se clasificã astfel:
creanțe în termen din vânzarea pe credit comercial
creanțe în termen din vânzarea pe credit cambial
a) după exigibilitate creanțe neexigibile
creanțe al căror termen de exigibilitate a expirat
creanțe interne
b) după locul vânzării
creanțe externi
creanțe cu încasare imediatã
c) după vechime
creanțe cu încasare la termen
creanțe ordinare
d)după respectarea termenului de platã creanțe dubioase
creanțe litigioase
creanțe irecuperabile
creanțe certe
e) după certitudinea încasării
creanțe incerte
Creanțele ordinare sunt creanțele care nu prezintă riscuri privind încasarea, în timp ce creanțele incerte sunt creanțele a căror recuperare este incertã, deoarece situația financiarã a debitorului este compromisã (situație de faliment sau incapacitate temporarã de platã). Acestea din urmã pot deveni litigioase când se contestã valoarea lor de către debitori urmând ca instanțele judecãtoresti sã rezolve conflictul deschis în acest sens.
primite de la guvern ca parte a unui program de încurajare a creșterii economice. Tranzacțiile sau evenimentele ce sunt așteptate în viitor nu generează active, de exemplu intenția de a cumpăra un bun nu satisface definiția unui activ.
Există o strânsă legătură între ieșirile de numerar și generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca cele două să coincidă. În momentul în care se produce o ieșire de numerar, aceasta poate însemna că se urmărește obținerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obținut corespunde definiției unui activ.
Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanțele comerciale rezultã ca urmare a vânzării producției, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor ce constituie obiect al activității de exploatare. Creanțele si datoriile unitatii se înregistrează in contabilitate la valoarea lor nominala. Creanțele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate în lei, la cursul valutar de schimb in vigoare la data efectuării operațiunilor.
Diferentele de curs valutar, între data înregistrării creanțelor și datoriilor în devize și data încasării, respectiv a plății lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
Contabilitatea furnizorilor și a clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de încasare (termen lung – peste 5 ani, mediu – de la 1 la 5 ani și scurt – sub 1 an).
În cadrul conturilor de furnizori și clienți se grupează distinct datoriile și creanțele izvorâte din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienții și furnizorii la care unitatea patrimonială deține titluri de participare. Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări în cadrul unităților de grup și debitori, de regulă, la finele exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor, care se regularizează.
Creanțele din vânzări de bunuri și servicii au o structurã variatã funcție de natura creditelor acordate de furnizori cu ocazia vânzării și în funcție de exigibilitatea lor .
Creanțele comerciale se clasificã astfel:
creanțe în termen din vânzarea pe credit comercial
creanțe în termen din vânzarea pe credit cambial
a) după exigibilitate creanțe neexigibile
creanțe al căror termen de exigibilitate a expirat
creanțe interne
b) după locul vânzării
creanțe externi
creanțe cu încasare imediatã
c) după vechime
creanțe cu încasare la termen
creanțe ordinare
d)după respectarea termenului de platã creanțe dubioase
creanțe litigioase
creanțe irecuperabile
creanțe certe
e) după certitudinea încasării
creanțe incerte
Creanțele ordinare sunt creanțele care nu prezintă riscuri privind încasarea, în timp ce creanțele incerte sunt creanțele a căror recuperare este incertã, deoarece situația financiarã a debitorului este compromisã (situație de faliment sau incapacitate temporarã de platã). Acestea din urmã pot deveni litigioase când se contestã valoarea lor de către debitori urmând ca instanțele judecãtoresti sã rezolve conflictul deschis în acest sens.
Creanțele irecuperabile reprezintă creanțe definitiv pierdute de întreprindere (din cauza dispariției debitorului, procedurile de recuperare au eșuat, renunțarea la o creanță datoritã modicitãtii sumei etc.)
1.1.2. Datorii: definiție, conținut, rol, clasificare
Datoria reprezintă o obligație actualã a unei întreprinderi care provine din evenimente trecute si care trebuie sa antreneze cu ocazia plații sale o ieșire de resurse generatoare de avantaje economice.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacțiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forței de muncă, plata impozitelor și taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestație într-o perioadă de timp de până la un an.
Datoriile contingente reprezintă o obligație potențială aparută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului și a căror existență se confirmă numai de apariția sau neapariția mai multor evenimente.
Prin noțiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o anumită persoană de a plăti o sumă de bani, livra un bun, execută o lucrare sau a presta un serviciu. O persoană fizică sau juridică care are o datorie este denumită în general debitor. Într-o altă abordare a acestui termen, datoria reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. Este vorba de datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale societății cu alte persoane juridice. Acestea reprezintă o obligație curentă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute si prin lichidarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
Ca sursă străină de finanțare, datoriile sunt prezente și funcționează din momentul nașterii angajamentelor și până în momentul plății lor. De multe ori, firma nu dispune de resursele necesare de a-și achita obligațiile față de partenerii externi chiar și la scadență. În acest caz putem sa amintim despre noțiunea de arierat, care reprezintă datorii scadente, ajunse la termenul de plată, dar încă neachitate.
Evenimentul angajat reprezintă evenimentul care generează o obligație legală sau implicită, astfel încât întreprinderea să onoreze obligația respectivă.
Obligația legală este cea rezultată din contract, legislație sau alt efect al legii.
Obligație implicită reprezintă obligația rezultată din acțiunile unei întreprinderi bazată pe practici anterioare, pe politici sau declarații prin care indică partenerilor ei, că își asumă și onorează anumite responsabilități.
Obligația contingentă este o obligație curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute și a carei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția uneia sau mai multor evenimente viitoare care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii.
Realizarea activităților specifice activității de exploatare impune ca întreprinderea să se angreneze în mediul economico- social în care activează, să intre în relație cu o multitudine de persoane fizice și juridice (cunoscute sub denumirea generică de “terți”), cum sunt: furnizorii, clienții, personalul, organisme de asigurări și protecție socială, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații, diverși debitori și creditori. Legăturile stabilite între întreprindere și terții săi se concretizează în raporturi economico – juridice, cunoscute sub denumirea generică de „datorii și creanțe”. Datorită impactului pe care îl au datoriile și creanțele asupra mărimii și structurii patrimoniului, contabilitatea financiară a relațiilor cu terții deține locul central în sistemul informațional contabil al fiecărei unități. Informațiile furnizate de această componentă a contabilității sunt utile, în egală măsură, conducerii întreprinderilor și terților cu care aceasta intră în relații.
Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii. În procesul de aprovizionare ,întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la persoane fizice și juridice din afara unității sau din interiorul ei, bunuri pentru care își crează obligații (datorii).
Derularea operațiilor de cumpărări de bunuri și servicii pentru activitatea curentă a întreprinderii presupune selecția furnizorilor în funcție de o serie de parametri, dintre care menționăm: prețurile și tarifele practicate de furnizori, termenele de livrare, mod de livrare, capacitate de plată, capacitate de producție pentru a face față cererii, calitatea produselor, garanțiile de bună execuție, etc.
Cumpărările de bunuri și servicii destinate consumului pentru obținerea de alte bunuri și servicii sunt desemnate prin noțiunea economică de consum intermediar (echivalentă cu denumirea contabilă de “consumație provenind de la terți”).
O datorie reprezintă o obligație actualã a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea căreia se asteaptã o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
Legea poate impune întreprinderii sã își respecte obligațiile ce decurg ca o consecința a unui contract sau dintr-o cerință legalã. În mod normal acestea reprezintă sume ce trebuie plătite pentru bunurile si serviciile primite si poartã numele de datorii comerciale.
Datoriile provenind din cumpărări au o structurã variatã în funcție de natura cumpărărilor si a creditului , de termenul de exigibilitate , precum si în funcție de alți factori si de aceea necesitã o abordare sistematicã .
Datoriile comerciale se clasificã astfel:
după natura creditelor obținute la cumpărare
datorii din cumpărări pe credit cambial
datorii provenind din cumpărări de bunuri si servicii
după natura activelor cumpărate pe credit
datorii provenind din cumpărări de imobilizări
datorii din cumpărări pe credit comercial, care au un termen de platã stabilit
după scadentã
datorii din cumpărări pe credit comercial neexigibile
după natura furnizorului
datorii interne de mărfuri
datorii externe
1.2. Prezentarea generală a societății SC SARAMI SA
1.2.1. Forma juridică
Din punct de vedere juridic, această societate este o societate comercială pe acțiuni, persoană juridică româna, organizată în conformitate cu legile țării și are o durată de funcționare nelimitată.
1.2.2. Sediul societații
Societatea comercială “SARAMI”S.A. are sediul în Buzau, strada Cuza-Voda, nr.3-5 și a fost înmatriculată la Registrul Comertului nr. J10/69 din 24 ian. 1991 cod Sirues 101026465, cod fiscal R1158174.
1.2.3.Obiectivele principale de activitate
Obiectul de activitate al S.C. “SARAMI” S.A. cuprinde:
exercitarea comerțului cu amănuntul a produselor nealimentare
efectuarea de operațiuni import-export cu produse alimentare și nealimentare
prestări servicii, turism și alimentație publică.
Societatea comercială “SARAMI” S.A. va practica prețurile aprobate de guvern în cadrul contractelor încheiate pentru mărfurile supuse sistemului de repartiție prin balanțe, iar la marfurile libere la contractare, prețurile la învoială.
1.2.4. Capitalul social
Capitalul social inițial al S.C. “SARAMI” S.A. este de 346.395 mii lei și se compune din :
mijloace fixe în valoare de 90.920 mii lei
mijloace circulante în valoare de 217.491 mii lei
investiții în curs de realizare în valoare de 2826 lei.
Pentru asigurarea sistemului informațional societatea comercială “SARAMI”S.A. angajează pe baza de contract, prelucrarea datelor cu unități specializate în tehnica de calcul.
Obiectul de activitate poate fi completat sau modificat de Adunarea Generală a Acționarilor sau Consiliul împuternicitilor Statului, în
raport de cerințe și posibilități, în concordanță cu scopul constituirii societații.
În ceea ce privește procesul de privatizare al societății, structura acționariatului fiind de :#%l!^+a?
Fondul Proprietatii de Stat 39,98%
Societatea de Investiții Financiare Transilvania 36,14%
Acționari PPM 23,86%
Echipa manageriala 0,02%.
1.2.5.Conducerea și administrare societații
Conducerea societății comerciale “SARAMI” S.A. se realizează de către Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație.
În perioada în care societatea comercială este constituită cu capital integral de stat, atribuțiile Adunării Generale a Acționarilor se vor exercita de Consiliul împuternicitilor Statului care se compune din 11 persoane numite prin decizie de organul competent.
Consiliul împuternicitilor Statului își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile statului referitoare la Adunarea Generala a Acționarilor.
Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asupra politicii economice și comerciale.
Adunările generale sunt ordinare și extraordinare.
Adunarea ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an în cel mult trei luni de la închiderea exercițiului financiar. Are următoarele atribuții principale:
aprobă sau modifică bilanțul după ascultarea raportului Consiliului de Administratie și al cenzorilor, dupa care fixeaza dividendul
alege Consiliul de Administrație și cenzorii
fixează salariile cuvenite pentru exercițiul în curs membrilor Consiliului de Administrație
se pronunță asupra gestiunii societății
stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli pe exercitiul următor
hotărăște gajarea, încheierea sau desființarea uneia sau mai multora din subunitățile societății.
Adunarea extraordinară se întrunește ori de cate ori este nevoie, pentru rezolvarea oricăror probleme ale societății.
Adunările ordinare și cele extraordinare sunt valabil constituite în prezența a trei patrimi din b#%l!^+a?numărul acționarilor sau a membrilor societății, iar hotărârile se iau cu jumătate plus unu din numărul total al asociaților sau membrilor societății.
Convocarea Adunării Generale ordinare sau extraordinare se face de catre Consiliul de Administratie cu 15 zile înainte de data fixată și se publică în Monitorul Oficial , precum și într-unul din ziarele locale, arătându-se locul, data și ordinea de zi cu problemele principale ce se vor discuta.
Adunările Generale ordinare sau extraordinare se convoacă și la cererea acționarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social și va avea loc la o lună de la cerere.
Între sedințele Adunării Generale a Acționarilor sau ale Consiliului împuternicitilor b#%l!^+a?Statului, organul de conducere al societății este Consiliul de Administrație compus dintr-un număr de 9 membri aleși de Adunarea Generală a Acționarilor sau de Consiliului împuternicitilor Statului .
Consiliul de Administrație poate avea 1-2 vicepreședinti din care unul reprezintă în diferite situații președintele.
Președintele numește un secretar fie din membrii Consiliului de Administrație, fie din afara acestora.
Consiliul de Administrație se întrunește cel puțin o dată pe lună sau de cate ori este necesar, la convocarea președintelui sau a unei treimi din numărul membrilor săi, adoptă decizii cu majoritate simplă de voturi din numărul total al membrilor săi.
Pentru valabilitatea deciziilor este necesară prezența la sedințe a cel putin 3/4 din totalul membrilor Consiliului de Administrație.
Dezbaterile Consiliului de Administrație au loc conform ordinei de zi stabilite.
Consiliul de Administrație poate delega unuia sau mai multor membri ai săi unele împuterniciri de probleme limitate și poate decurge la experți pentru studierea anumitor probleme.
Consiliul de Administrație va putea exercita orice act care este legat de administrarea societății în interesul acesteia în limita drepturilor care i se conferă.
Consiliul de Administratie are următoarele atribuții principale:
aprobă orientările în politica de comercializare și operațiile de import-export
aprobă operațiile de credit
semnează și înaintează spre examinare Adunării Generale a Acționarilor sau Consiliului împuternicitilor Statului bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul și contul de profit și pierdere
numește acțiunile importante și care se angajează societății
rezolvă alte probleme curente. b#%l!^+a?
Conducerea executivă se realizează prin directori ale căror atribuții sunt stabilite de Consiliul de Administrație. Numirea funcționarilor societății se face de către Consiliul de Administratie.
Directorii societății nu vor putea fi, fără autoritatea Consiliului de Administratie, membri ai Comitetului de Directie, cenzori sau asociați în alte societăți concurente sau având același obiect, nici exercită același comerț cu altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării și răspunderii pentru daune.
Consiliul de Administratie și directorii sunt răspunzatori pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite prin lege și statutul societății.
Controlul societății se realizează în perioada cât statul este unicul titular al acționarilor, de catre cenzori numiți pe o perioada de 2 ani, reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.
1.3.Organizarea compartimentului financiar-contabil la SC S.C. SARAMI SA
Servind ca ghid în gestiune și furnizând informații, contabilitatea poate fi considerată ca o formă tradițională a informației de gestiune. Nici o informație nu rezolvă, însă, singură, problemele gestiune, dar permite un calcul economic, al cărui studiu rațional dă posibilitatea luării deciziilor.
Contabilitatea tratează informația într-o manieră completă și continuă. Ea descrie datele observate sub toate aspectele și calculează imediat consecințele. Este, deci, un instrument de gestiune și o bază de previziune remarcabilă.
În timp ce contabilitatea generală calculează rezultatul global al întreprinderii la sfârșitul exercițiului și descrie situația patrimonială furnizând baza analizei financiare, contabilitatea specială permite plata personalului, întocmirea facturilor sau înregistrarea devizelor, iar contabilitatea analitică se ocupă de calculul costului furnizând baza de calcul economic.
Contabilitatea generală sesizează relațiile întreprinderii cu exteriorul, deci fluxurile externe.
Contabilitatea nu poate oferi însă toate soluțiile pentru gestiune: ea nu ne dă informații privind starea cererii, costul de renunțare la o decizie, anticipațiile asupra unor fapte și evenimente.
În concluzie, contabilitatea înseamnă cunoașterea, tratarea și interpretarea informațiilor interesând întreaga gestiune sau părți ale patrimoniului. Metodele aplicate de contabilitate se pot aprecia după cantitatea de informații pe care le furnizează, precizia acestora, rapiditatea cu care sunt furnizate, eficiența deciziilor. b#%l!^+a?
Activitatea financiar – contabilă este împarțită pe compartimente și direcții respectându-se normele legale ce prevăd organizarea acestui sector pe unități distincte, compartimente pe grupe de probleme, sub formă de servicii, birouri, etc.
O astfel de organizare trebuie să fie elastică și adaptabilă la condițiile concrete ale economiei românești.
In cadrul SC SARAMI SA, activitatea economică cuprinde o singură direcție .
Direcția economică este condusă de un director economic și este împarțită pe următoarele servicii și birouri:
Serviciul buget – finanțe, contabilitate;
Biroul comercial – aprovizionare;
Biroul patrimoniu – administrativ.
Datorită folosirii tehnicii de calcul, munca desfășurată în domeniul financiar – contabil este organizată astfel încât necesită un consum minim de efort.
În cadrul direcției prezentate, serviciul este, la rândul său, împărtit în birouri specifice tipului de activitate desfășurată de personalul biroului respectiv, în funcție de natura, volumul și complexitatea lucrărilor.
Contabilitatea generală, denumită și financiară, are la bază norme unitare privind organizarea și conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesitațile proprii, cât și în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, bancile, organele fiscale și alte persoane juridice și fizice.
Obiectul contabilității îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, alte bunuri cu potențial economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile unităților patrimoniale, precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea.
Contabilitatea se ține în limba româna și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valuta se ține atât în moneda naționala, cât și în valuta.
Persoanele juridice organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoana împuternicită să b#%l!^+a?îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreuna cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilitații, în condițiile legii.
Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe baza de contracte de prestări de servicii și de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.
Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte și care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestari de servicii în domeniul contabilitații încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanțelor Publice stabilește, în funcție de evoluția inflației și de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care exista obligația de a încheia contracte pentru întocmirea situațiilor financiare anuale numai de catre persoane fizice sau juridice calificate, autorizate.
În acest scop, persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilitații trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiunile economice, organizarea și conducerea corecta și la zi a contabilitații, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele în drept și publicarea lor; păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare anuale simplificate; organizarea contabilitații de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.
Organizarea contabilitații la S.C. SARAMI SA
Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.
Contabilitatea datoriilor provenind din cumpărări pe credit comercial se ține cu ajutorul a două conturi sintetice, în funcție de natura cumpărărilor:
contul 401 „Furnizori” cont de datorii provenind din cumparari de bunuri și servicii;
contul 404 „Furnizori de imobilizari” cont de datorii provenind din cumparari de imobilizari.
În funcție de moneda în care se evaluează cumpararile, în factura furnizorului vom distinge:
datorii fața de furnizori interni, a caror exprimare valorica se face în lei;
datorii față de furnizori a caror exprimare valorica se face în devize.
În regulamentul de aplicare a Legii Contabilitații se menționează că este necesară deschiderea b#%l!^+a?a două serii de conturi analitice, una pentru furnizorii interni și alta pentru furnizorii externi, datorită operațiilor specifice privind datoriile în devize și pentru obținerea unor informații contabile detaliate.
Contul 401 „Furnizori” se folosește la evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și servicii prestate. Din punct de vedere al funcției contabile sunt elemente de pasiv.
Se creditează cu datoriile create față de terți (valoarea la prețul de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime și materialelor consumabile, a obiectelor de inventar, a mărfurilor intrate în patrimoniu, consumul de energie și apa, valoarea lucrărilor executate, TVA înscrisă în facturile furnizorilor etc.) și se debitează cu plățile efectuate către furnizori, valoarea biletelor de ordin sau cambiilor subscrise acceptate de furnizori, valoarea sconturilor obținute de la furnizori. Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile în curs de decontare.
Contul 403 „Efecte de plătit” evidențiază obligațiile de plată stabilite pe baza efectelor comerciale (bilet la ordin, cambie). Dupa funcția contabilă este cont de pasiv. Se creditează cu valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise și se debitează cu plățile efectuate la scadența a acestor efecte comerciale. Soldul contului este creditor și prezintă valoarea efectelor de plătit.
Contul 408 „ Furnizori – facturi nesosite” evidențiază decontările cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și lucrări prestate pentru care nu s-au primit facturi.
Are funcția contabilă de pasiv. Se creditează cu valoarea bunurilor aprovizionate și alte servicii prestate de catre furnizori, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori și cu datoriile nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturi și se debitează cu valoarea facturilor sosite, diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturile și cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exercițiului anterior, aferente datoriilor catre furnizori pentru care nu s-au primit facturile. Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.
Contul 409 „Furnizori debitori”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrari și prestări de servicii.
Are funcția contabilă de activ. Se debitează cu valoarea avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări diferențe favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori, și se creditează cu valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, b#%l!^+a?nerestituite furnizorilor, reținute în stoc, cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor și înregistrarea degradărilor la ambalaje. Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate furnizorilor, nedecontate.
Creanțele din vânzările de bunuri și servicii au o structură variată în funcție de natura creditelor acordate de furnizor cu ocazia vânzării și în funcție de exigibilitatea lor.
Conturile aferente creanțelor evidențiază relațiile de decontare cu clienții și alte terțe persoane privind creanțele unității patrimoniale. Furnizează informația de reflectare și control privind mărimea elementelor patrimoniale delimitate sub forma creanțelor.
Din categoria conturilor de creanțe fac parte:
Contul 411 „Clienți”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru produsele, mărfurile vândute, lucrările executate și serviciile prestate.
Are funcție contabilă de activ. În debitul contului se înregistrează valoarea la preț de vânzare a mărfurilor, produselor etc. livrate, lucrărilor efectuate și serviciilor prestate și TVA colectată aferentă, diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor exprimate în devize la închiderea exercițiului financiar, reluarea diferențelor de curs valutar nefavorabile aferente clienților, exprimate în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sisteme de restituire, facturate clienților.
În creditul contului se înregistrează sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la închiderea exercițiului, valoarea cecurilor și efectelor comerciale acceptate, valoarea sconturilor acordate clienților, sumele datorate de clienții rau platnici, incerți, dubioși sau aflați în litigiu, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize existente la închiderea exercițiului, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți, decontarea avansurilor încasate de la clienți.
Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de la clienți.
Contul 413 „Efecte de primit de la clienți ” prezintă dreptul de creanță stabilit pe baza de efecte comerciale. Are funcție contabilă de activ. Se debitează cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate, cu diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe baza de efecte comerciale și cu reluarea diferențelor de curs nefavorabile, aferente creanțelor din conturile de clienți și se creditează cu efectele comerciale primite de la clienți, cu reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, aferente creanțelor cu devize, a căror decontare se face pe baza de efecte comerciale, cu diferențe nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize și cu sumele încasate de la clienți prin conturile curente. b#%l!^+a?
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” evidențiază clienții incerți, rau platnici, dubioși sau aflați în litigiu. Are funcție contabilă de activ. Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienților incerți, cu valoarea bunurilor livrate, prestațiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc rău platnici, dubioși și se creditează cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților incerți, cu sumele încasate în conturile de disponibilități sau în numerar de la clienții incerți sau în litigiu, cu sumele trecute de pierderi cu prilejul scăderii din evidența a clienților incerți sau în litigiu, inclusiv TVA. Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de clienții incerți sau în litigiu.
Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit” evidențiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrari, inclusiv TVA pentru care nu s-au întocmit facturi.
Are funcție contabilă de activ. Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exercițiului, cu valoarea livrărilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți aferente exercițiului în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA și cu diferențe favorabile de curs valutar pentru care nu s-au întocmit facturi, înregistrate la închiderea exercițiului.
Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienți, cu diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului și cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize, nefacturate la închiderea exercițiului. Soldul final este debitor și reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 419 „Clienți – creditori” evidențiază avansurile încasate de la clienți.
Are funcție contabilă de pasiv. Se creditează cu sumele încasate de la clienți reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților, cu diferențele favorabile/nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize primite de la clienți la închiderea exercițiului. Se debitează cu diferențele favorabile sau nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize, primite de la clienți, la închiderea exercițiului, cu decontarea avansurilor încasate de la clienți, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți sau nerestituite de clienți. Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate clienților.b#%l!^+a?
În planul de conturi general creanțele comerciale sunt reflectate prin grupa 41 „ Clienți si conturi asimilate „ ce cuprind următoarele conturi sintetice:
411 Clienți
4111 Clienți
4118 Clienți incerți sau in litigiu
413 Efecte de primit de la clienți
418 Clienți – facturi de întocmit
419 Clienți – creditori
Astfel SC SARAMI S.A. folosește urmatorul sistem de conturi:
grupa 41 “Clienți si conturi asimilate “ se detaliază astfel :
411 Clienți
4111 Clienți
4111.02 Clienți externi
4111.02.02 Clienți din activ. de gosp. comunală și de locuințe
4111.02.04 Clienți din vânzări de alte materiale
4111.02.06 Clienți din alte activități
4118 Clienți incerți sau în litigiu
413 Efecte de primit
418 Clienți – facturi de întocmit
419 Clienți – creditori
Conturile prezentate mai sus sunt conturi ce reflectă creanțe, cu funcție contabilă de activ, cu excepția contului 419 „Clienți creditori” ce are funcție contabilă de pasiv. In debitul lor oglindesc prețul de facturare (negociat) al bunurilor livrate/lucrări executate/servicii prestate sau orice altă cheltuială efectuată ce se facturează clienților, inclusiv TVA colectată aferentă vânzărilor. In credit sunt reflectate operațiile prin care se diminuează sau dispar creanțele comerciale. Soldurile debitoare ale conturilor de clienți, se referă la creanțele comerciale încasate. Suma soldurilor finale debitoare ale conturilor de creanțe din vânzări, existența la sfârșitul exercițiului financiar, diminuată cu provizioanele aferente creanțelor în cauză, se înscrie în activul bilanțier, în grupa a II-a de active circulante, la contul numit „Clienți și conturi asimilate”
Utilizarea conturilor de creanțe comerciale presupune existența unor corespondente cu alte conturi, cum ar fi: conturi de stocuri, conturi de venituri, conturi de trezorerie, conturi de taxa pe valoarea adaugată, etc. b#%l!^+a?
Prezentarea documentelor utilizate pentru creanțe și datorii
Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune.
Documentele justificative cuprind, cel puțin, următoarele elemente principale:
a) denumirea documentului;
b) denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul;
c) numărul și data întocmirii acestuia;
d) menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice (când este cazul);
e) conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;
f) datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate;
g) numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;
h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar și cartea mare. Acestea se utilizează în stricta concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel complectate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate în funcție de natura operațiunilor și în ordine cronologică, în cadrul exercițiului financiar la care acestea se referaă. Arhivarea documentelor contabile trebuie sa asigure pastrarea și consultarea acestora în termenele prevazute de lege. b#%l!^+a?
CAP.II. CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind creanțele comerciale
Activele circulante denumite și active curente, cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor și productiei în curs de execuție, creanțelor, valorilor mobiliare de plasament și disponibilităților bănești.
Din punct de vedere economic și financiar, activele circulante se află într-o continuă fluență valorică, ele își schimbă forma materială și utilitatea (marfă, creanță, bani) în cadrul circuitului economic al patrimoniului.
Cu ocazia finalizării fiecărui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de active circulante sunt înlocuite continuu cu exemplare noi de aceeași speță. Astfel, în faza de aprovizionare, activele circulante sub formă de bani se transformă în stocuri de materii prime și materiale, în faza de producție, stocurile de materii prime și materiale se consumă integral, rezultând stocuri de productie în curs de execuție, care, după ultima operație de prelucrare, devin produse finite, iar în faza de desfacere sunt vândute clienților, operație care generează drepturi față de aceștia.
Sub aspectul lichidității, caracteristica de bază a activelor circulante este aceea că perioada de rotație este mai mică de un an. Ele intră și ies din întreprindere de mai multe ori sau cel puțin o singură dată în cursul unui exercițiu financiar.
În raport de forma concretă pe care o îmbracă și destinația pe care o capătă în cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se împart în> stocuri și producție în curs de execuție, creanțe, plasamente și disponibilități bănești.
Creanțele pe termen scurt sau activele în curs de decontare reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau serviciu. De exemplu, pentru mărfurile vandute clientilor echivalentul valoric consta dintr-o suma de bani egală cu valoarea mărfii facturate, în schimb, pentru un avans de bani acordat salariaților care se deplasează în interes de serviciu, echivalentul valoric primit constă în munca prestată care este evaluată prin însumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea și diurna delegatului.
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată , urmând b#%l!^+a?să dea echivalentul corespunzator, sunt denumite generic prin noțiunea de debitori. Deci debitorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a primit o valoare și urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestație.
Toti debitorii unității sub forma creanțelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitati prin structura de “Clienți și valori asimilate”.
În cadrul acestora, clienții reprezintă creanțele față de terți, determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dintre întreprindere și client intervine ulterior.
Sunt asimilate clienților creanțele privind efectele comerciale de primit. Acestea reprezintă titlurile de valoare negociabile care atestă existența unei creanțe în cadrul relațiilor comerciale ce poate fi decontată imediat sau pe termen scurt. Ele circulă sub diferite denumiri, cum ar fi> înscrisuri, polițe, cambii, instrumente de plată și de credit. Fiind negociabile, pot fi cedate, vândute ori transmise.
Cambia este un titlu de credit autonom, susceptibil de a circula pe calea girului, cuprinzand ordinul dat de o persoana numita tragator , catre o persoana numita tras de a plati neconditionat, o suma de bani determinata, la scadenta si locul mentionat in cuprinsul titlului. :n limbaj comercial cambia mai este denumita si trata.
Biletul la ordin este un înscris sau un titlu de credit, prin care o persoană, numită subscriitor, semnatar sau emitent, se obliga expres si neconditionat sa plateasca intr-un anumit loc si la o data precis stabilita, o suma de bani datorata unei persoane, numita beneficiar.
De exemplu, întreprinderea a vândut produse unui client și dorește confirmarea în scris a capacității de plată a acestuia. În acest caz va solicita semnarea de către client a unei trate sau va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin. În continuare, aceste efecte pot fi decontate la termenul de scadență înscris în cadrul lor, pot fi scontate imediat la bancă, caz în care banca devine la rândul său proprietatea efectului și va încasa la scadență creanțe de la client, pot fi valorificate ca titluri de valori la bursa de valori sau transferate altei persoane cu dreptul de creanță.
În contabilitate sunt delimitate și evidențiate, ca o structura distinctă, toate creanțele sub forma clienților incerti și în litigii. b#%l!^+a?
Clientii devin incerți în cazul în care creanțele nu s-au incasat la termenul fixat și există condiții care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali (se află în situația de lichidare, succesiune). Clienții sunt litigiosi în situația în care s-a deschis o acțiune juridică pentru decontarea creanțelor. De asemenea, se mai utilizează și noțiunea de creanțe dubioase în cazul clienților incerți care pot deveni irecuperabili.
Din categoria creanțelor asupra clienților fac parte și cele determinate de produsele lucrările și serviciile vândute, dar nefacturate.
Evidența relațiilor de decontare cu terții se înfăptuiește cu ajutorul conturilor ce formează conținutul clasei a 4-a din Planul de conturi general, denumită “Conturi de terți”. În cadrul acestei clase se evidențiază subgrupa 41 “Clienți și conturi asimilate”.
411 “Clienți”
413”Efecte de primit”
416 “Clienți incerți”
418 “Clienți facturi de întocmit”
419 ”Clienți – creditori”.
Similar cu celelalte conturi care reflectă activele unității patrimoniale, furnizează informația de reflectare și control privind mărimea elementelor patrimoniale delimitate sub forma creanțelor.
Prețul de evaluare și înregistrare al creanțelor este denumit valoare nominală și este egal cu suma de lichidități de încasat pentru valoarea de întrebuințare a valorii economice încasate.
Conturile de creanțe au funcție contabilă de activ. În debitul lor se înregistrează crearea creanțelor asupra terților privind bunurile vândute, efectele comerciale primite, avansurile și aconturile acordate, precum cele asupra acționarilor din operațiunile privind capitalul subscris și nevărsat. Se creditează la decontarea creanțelor prin încasare sau anulare. Soldul conturilor este debitor și reprezintă creanțele unității patrimoniale asupra terțelor persoane.
Prin structura sa, sistemul de conturi se diferențiază pe categorii de creanțe, iar în cadrul fiecărei categorii conturile analitice se creează pe fiecare persoană fizică sau juridică. De asemenea, conturile analitice se grupează și pe termene de încasare (termen lung – peste 5 ani si b#%l!^+a?
scurt – sub un an). De asemenea, prin conturi distincte sunt evidențiate creanțele incerte și în litigii.
2.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind datoriile comerciale
Din punct de vedere teoretic, datoriile reprezintă surse externe de finanțare puse la dispozitia întreprinderii fie de o instituție de credit (datorii financiare), fie de un furnizor (datorii comerciale), fie de terți (datorii fiscale, salariale).
Datoriile sau capitalul străin exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terți pentru care unitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric. Este vorba de credite contractate de la bănci sau alte instituții financiare, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, precum și datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale unității patrimoniale cu alte persoane fizice sau juridice.
Datoriile ca suma de finanțare sunt prezente și functionează din momentul nașterii obligațiilor față de terți și până în momentul rambursării (în cazul creditelor).
Toate datoriile cu termen de scadență mai mare de un an sunt purtătoare de dobânzi. De asemenea, sunt purtătoare de dobandă creditele primite de la banca sau alte instituții financiare, chiar dacă sunt pe termen scurt.
Din masa patrimonială a datoriilor mai semnificative sunt următoarele structuri:
datorii financiare
datorii comerciale
datorii fiscale, salariale și sociale
datorii privind relațiile de decontare cu alți asociați și creditori diverși.
Datoriile comerciale se creează în cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru b#%l!^+a?aprovizionari de bunuri si servicii primite.
Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub forma “Furnizorilor” si “Efectelor de plătit”.
Furnizorii reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor primite de la terți.
Prin denumirea generică “Furnizori” se înțelege datoria întreprinderii față de terții de la care a cumpărat pe credit bunuri și servicii.
Înregistrarea datoriei față de furnizori se face pe bază de factură. Operațiile care afectează contul “Furnizori” sunt legate exclusiv de cumpărarea de bunuri și servicii. În consecință, dacă întreprinderea a obținut de la un furnizor un împrumut, această datorie se înregistrează într-un cont corespunzator de împrumuturi.
În virtutea aplicării principiului necompensării, rezultatul trebuie să se aprecieze (beneficiu sau deficit) la nivelul fiecărui contract.
Regulamentul nostru contabil, ca și Planul Contabil General francez, care ne-a inspirat nu fac precizări suplimentare asupra non-compensabilității. Dacă urmărim însă experiența franceză prin intermediul Ordinului Expertilor Contabili se poate constata că există totuși posibilitatea de a regrupa diferite contracte sau de a diviza un contract atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Astfel de regrupări sau divizări pot fi efectuate sub rezerva respectării principiului prudentei. Conditiile suficiente pentru a se permite regruparea contractelor sunt :
contractele să fi fost semnate în condiții economice identice
durata încheierii contractelor regrupabile să fie scurtă
regruparea să fie adoptată înaintea primei înregistrări contabile relative la aceste contracte
să existe o legătură economica strânsă între diferitele contracte recuperabile
La rândul ei, divizarea unui contract poate fi acceptată în următoarele condiții:
fiecare parte a contractului să fi facut obiectul unei oferte diferite in relatiile cu clientul
clientul să fi avut posibilitatea tehnică și comercială de a refuza încheierea b#%l!^+a?subcontractului
Non-compensabilitatea este stipulată de norme cu caracter internațional (Norma nr. 11 a IASC). Conditiile fixate de norma IASC sunt mai largi decat cele ale organismului profesiei contabile libere din Franța.
“Poate să apară ca necesară considerarea ca un ansamblu unic al contractelor încheiate cu același client sau cu clienți diferiți, în măsura în care aceste contracte sunt negociate ca un ansamblu unic sau când ele se atașează unuia și aceluiași proiect. Invers, dacă un contract include diferite proiecte și dacă veniturile și cheltuielile specifice fiecăruia dintre ele pot fi distinse, fiecare dintre proiecte poate fi considerat ca asimilabil unui contract distinct.”
Deci se poate spune că, aplicarea acestui principiu presupune:
necompensarea creanțelor cu datoriile față de același terț
necompensarea între elementele valorice neomogene (de exemplu> între valoarea de intrare și provizionul pentru depreciere).
Avansurile primite de la clienți reflectă sumele datorate clienților pentru avansurile sau aconturile încasate de la acestia.
Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a întreprinderii în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.
Creditorii diverși cuprind toate obligațiilor care prin natura lor nu se includ în categoriile prezentate. În această situație se află datoriile privind achiziționarea titlurilor de plasament, sumele încasate și necuvenite.
2.3. Studiu de caz privind contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale la S.C SARAMI SA
La data de 31.12.2013, SC SARAMI SA înregistrează creanțe în valoare de 11.3 mld. lei, astfel:
Tabelul 4 – mld. lei –
Din analiza datelor prezentate rezulta ca soldul creanțelor la data de 31.12.2013, a scăzut fatã de 31.12.2012 cu 3,7 mld. lei.
Aceasta scădere se datorează redresări (progresului) economiei la nivel național.
Analiza obligațiilor nefinanciare ale societati
La 31.12.2013 obligațiile nefinanciare ale societății sunt de 10,2 mld.lei, astfel:
1. Clienți creditori 0,3 mld. lei ( 2,95 % )
2. Furnizori și conturi asimilate 6,9 mld. lei ( 67,64 % )
3. Alte datorii 3,0 mld. lei ( 29,41 % )
1. Clienți creditori în suma de 0,3 mld. lei reprezintă avansuri încasate de la clienți pentru livrări de bunuri.
2. Furnizori si conturi asimilate
Obligațiile societății față de furnizori la 31.12.2002 sunt de 6,9 mld. lei, structurate astfel:
Tabelul 5 – mld. lei –
Se constatã astfel, o scădere a datoriilor societatii în anul 2013 fațã de anul 2012.
Se poate constata din cele prezentate mai sus faptul că SC SARAMI SA, și-a concentrat atenția asupra încasării în termen a creanțelor comerciale, precum și achitării la scadentã a datoriilor comerciale.
Contabilitatea creanțelor comerciale
Creanțele din vânzările de bunuri și servicii au o structură variată în funcție de natura creditelor acordate de furnizor cu ocazia vânzării și în funcție de exigibilitatea lor.Conturile aferente creanțelor evidențiază relațiile de decontare cu clienții și alte terțe persoane privind creanțele unității patrimoniale.
Furnizează informația de reflectare și control privind mărimea elementelor patrimoniale delimitate sub forma creanțelor.
Din categoria conturilor de creanțe fac parte:
Contul 411 „Clienți”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru produsele, mărfurile vândute, lucrările executate și serviciile prestate.
Are funcție contabilă de activ.
În debitul contului se înregistrează valoarea la preț de vânzare a mărfurilor, produselor etc. livrate, lucrărilor efectuate și serviciilor prestate și TVA colectată aferentă, diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor exprimate în devize la închiderea exercițiului financiar, reluarea diferențelor de curs valutar nefavorabile aferente clienților, exprimate în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sisteme de restituire, facturate clienților.
În creditul contului se înregistrează sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la închiderea exercițiului, valoarea cecurilor și efectelor comerciale acceptate, valoarea sconturilor acordate clienților, sumele datorate de clienții rău platnici, incerți, dubioși sau aflați în litigiu, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize existente la închiderea exercițiului, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți, decontarea avansurilor încasate de la clienți.
Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de la clienți.
Contul 413 „Efecte de primit de la clienți ” prezintă dreptul de creanță stabilit pe bază de efecte comerciale.
Are funcție contabilă de activ.
Se debitează cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate, cu diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale și cu reluarea diferențelor de curs nefavorabile, aferente creanțelor din conturile de clienți și se creditează cu efectele comerciale primite de la clienți, cu reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, aferente creanțelor cu devize, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, cu diferențe nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize și cu sumele încasate de la clienți prin conturile curente.
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 4118 „Clienți incerți sau in litigiu” evidențiază clienții incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu.
Are funcție contabilă de activ.
Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienților incerți, cu valoarea bunurilor livrate, prestațiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc rău platnici, dubioși și se creditează cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților incerți, cu sumele încasate în conturile de disponibilități sau în numerar de la clienții incerți sau în litigiu, cu sumele trecute de pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu, inclusiv TVA.
Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de clienții incerți sau în litigiu.
Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit” evidențiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv TVA pentru care nu s-au întocmit facturi.
Are funcție contabilă de activ.
Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exercițiului, cu valoarea livrărilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți aferente exercițiului în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA și cu diferențe favorabile de curs valutar pentru care nu s-au întocmit facturi, înregistrate la închiderea exercițiului.Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienți, cu diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului și cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize, nefacturate la închiderea exercițiului. Soldul final este debitor și reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 419 „Clienți – creditori” evidențiază avansurile încasate de la clienți.
Are funcție contabilă de pasiv.Se creditează cu sumele încasate de la clienți reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților, cu diferențele favorabile/nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize primite de la clienți la închiderea exercițiului.Se debitează cu diferențele favorabile sau nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize, primite de la clienți, la închiderea exercițiului, cu decontarea avansurilor încasate de la clienți, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți sau nerestituite de clienți.
Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate clienților.
Contabilitatea datoriilor comerciale
Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.
Contabilitatea datoriilor provenind din cumpărări pe credit comercial se ține cu ajutorul a două conturi sintetice, în funcție de natura cumpărărilor:
contul 401 „Furnizori” cont de datorii provenind din cumpărări de bunuri și servicii;
contul 404 „Furnizori de imobilizări” cont de datorii provenind din cumpărări de imobilizări.
În funcție de monedă în care se evaluează cumpărările, în factura furnizorului vom distinge:
datorii față de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;
datorii față de furnizori a căror exprimare valorică se face în devize.
În regulamentul de aplicare a Legii Contabilității se menționează că este necesară deschiderea a două serii de conturi analitice, una pentru furnizorii interni și alta pentru furnizorii externi, datorită operațiilor specifice privind datoriile în devize și pentru obținerea unor informații contabile detaliate.
Contul 401 „Furnizori” se folosește la evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și servicii prestate. Din punct de vedere al funcției contabile sunt elemente de pasiv.
Se creditează cu datoriile create față de terți (valoarea la prețul de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime și materialelor consumabile, a obiectelor de inventar, a mărfurilor intrate în patrimoniu, consumul de energie și apă, valoarea lucrărilor executate, TVA înscrisă în facturile furnizorilor etc.) și se debitează cu plățile efectuate către furnizori, valoarea biletelor de ordin sau cambiilor subscrise acceptate de furnizori, valoarea sconturilor obținute de la furnizori.
Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile în curs de decontare.
Contul 403 „Efecte de plătit” evidențiază obligațiile de plată stabilite pe baza efectelor comerciale (bilet la ordin, cambie).
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise și se debitează cu plățile efectuate la scadență a acestor efecte comerciale.
Soldul contului este creditor și prezintă valoarea efectelor de plătit.
Contul 408 „ Furnizori – facturi nesosite” evidențiază decontările cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și lucrări prestate pentru care nu s-au primit facturi.
Are funcția contabilă de pasiv.
Se creditează cu valoarea bunurilor aprovizionate și alte servicii prestate de către furnizori, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori și cu datoriile nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturi și se debitează cu valoarea facturilor sosite, diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturile și cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exercițiului anterior, aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturile.
Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.
Contul 409 „Furnizori debitori”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii.
Are funcția contabilă de activ.
Se debitează cu valoarea avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări diferențe favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori, și se creditează cu valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc, cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor și înregistrarea degradărilor la ambalaje.
Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate furnizorilor, nedecontate.
CAP.III. ANALIZA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE LA S.C SARAMI SA
La închiderea exercițiului financiar pe baza bilanțului contabil se determină situația financiară și rezultatul obținut.
Relatia de principiu prin care se evaluează situația patrimoniului este de forma>
Situația netă a patrimoniului = activul patrimoniului – datoriile
(capital propriu)
Situația financiară se dezvăluie pe baza relației:
Trezorerie = fond de rulment – necesarul de fond de rulment
b#%l!^+a?
În ceea ce privește rezultatul, acesta se calculează prin relația:
rezultatul contabil = capitalul propriu la închiderea exercițiului financiar – aportul proprietarului în cursul exercițiului.
Documentul oficial folosit pentru finalizarea închiderii exercițiului este bilanțul contabil. Pe baza lui se asigură o imagine fidelă, clară și competentă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului. Pentru a răspunde acestei cerințe bilanțul contabil a fost conceput și structurat ca un set de modele (situații de sinteză), rangul de model de bază fiind atribuit bilanțului în calitatea sa de cont al situației patrimoniale.
Celelalte componente au căpătat diverse conținuturi și denumiri în raport de latura patrimoniului reprezentată sau de cerințele informaționale formulate cu privire la gestiunea patrimoniului. Astfel, în modelul de contabilitate din România, bilanțul contabil în formația sa completă este alcătuit din> bilanț, cont de profit și pierdere, anexa la bilanț și raportul de gestiune, toate formează un tot indivizibil.
Analiza financiară trebuie să utilizeze toate sursele de informații susceptibile să clarifice caracteristicile financiare ale întreprinderii.
Materialele esențiale utilizate în diagnosticul financiar sunt furnizate prin contabilitate. Analistul va utiliza diferite instrumente tradiționale: bilanțul la închiderea exercițiului contabil, soldurile intermediare de gestiune, tabloul de finanțare, tabloul de fluxuri, tabloul de rulaje și contul de rezultate.
Contabilitatea generală are ca obiect să înregistreze toate operațiunile care afectează patrimoniul întreprinderii. Ea permite, deci, obținerea unui rezultat la finele anului sau al oricărei perioade.
În mod traditional, studiul echilibrului financiar al unei întreprinderi presupune în prealabil o clasificare a elementelor activului sau, în special a creanțelor sale în ordinea lichidității și o clasificare a elemetelor pasivului sau, în special a datoriilor sale, în ordinea exigibilității.
Directiva a 4-a europeană se bazează pe o clasificare a elementelor de activ prin destinația lor și o repartizare a pasivelor între capitaluri proprii si datorii, fără ca acestea din urma să fie clasificate conform termenului lor.
Totuși, notele de la baza bilanțului precizează în mod global suma imobilizărilor b#%l!^+a?financiare, creanțele activului circulant pe mai mult și mai puțin de un an.
Aceste note de la baza bilanțului, deși importante, sunt mult prea globale pentru a clarifica cu adevarat analistul. De unde interesul acestei situații detaliate a scadenței creantelor și datoriilor.
Câștigul de informație în raport cu bilanțul este foarte important în ceea ce privește datoriile. Într-adevăr, ele sunt clasificate în trei categorii de scadente> la mai puțin de un an, și la mai mult de cinci ani. În plus, tabelul face distincție între împrumuturile și datoriile aferente instituțiilor de credit contractate pentru mai mult de doi ani.
În țara noastra, “Anexa” este normalizată sub forma unei serii de tabele standardizate, nediferențiate pe ramuri sau sectoare de activitate, la care se adaugă un pachet de informații suplimentare nestandardizate în care natura și specificul activității fiecărei unități patrimoniale își poate regăsi locul cuvenit.
Sistemul de bază al bilanțului contabil cuprinde printre tabelele standardizate și “Situația creanțelor și datoriilor”, destinată analizei echilibrului financiar al unităților patrimoniale pe baza unor relații balanțiere cu privire la:
termenul de lichiditate a activului
Cb = Csa / Cpa unde:
Cb – creanțe brute din active imobilizate, active circulante și cheltuilei înregistrate în avans
Csa – creanțe sub un an
Cpa – creanțe peste un an.
termenul de exigibilitate al pasivului
3.1. Analiza creanțelor comerciale
În planul de conturi general creanțele comerciale sunt reflectate prin grupa 41 „ Clienți și conturi asimilate „ ce cuprind următoarele conturi sintetice, conform OMFP. Nr 3.512/2008 :
411 Clienți
4111 Clienți
4118 Clienți incerți sau în litigiu
413 Efecte de primit de la clienți
418 Clienți – facturi de întocmit
419 Clienți – creditori
Astfel SC SARAMI SAfolosește următorul sistem de conturi:
grupa 41 “Clienți si conturi asimilate “ se detaliază astfel :
411 Clienți
4111 Clienți
4111.02 Clienți externi
4111.02.02 Clienți din activ. de gosp. comunala și de locuințe
4111.02.04 Clienți din vânzări de alte materiale
Clienți din alte activitati
4118 Clienți incerți sau in litigiu
413 Efecte de primit
418 Clienți – facturi de întocmit
419 Clienți – creditori
Conturile prezentate mai sus sunt conturi ce reflectă creanțe, cu funcție contabilă de activ, cu excepția contului 419 „Clienți creditori” ce are funcție contabilă de pasiv. În debitul lor oglindesc prețul de facturare (negociat) al bunurilor livrate/lucrări executate/servicii prestate sau orice altă cheltuială efectuată ce se facturează clienților, inclusiv TVA colectată aferenta vânzărilor. În credit sunt reflectate operațiile prin care se diminuează sau dispar creanțele comerciale. Soldurile debitoare ale conturilor de clienți, se referă la creanțele comerciale încasate.
Suma soldurilor finale debitoare ale conturilor de creanțe din vânzări, existentă la sfârșitul exercițiului financiar, diminuată cu provizioanele aferente creanțelor în cauză, se înscrie în activul bilanțier, în grupa a II-a de active circulante, la contul numit „Clienți și conturi asimilate”
Utilizarea conturilor de creanțe comerciale presupune existența unor corespondente cu alte conturi, cum ar fi: conturi de stocuri, conturi de venituri, conturi de trezorerie, conturi de taxa pe valoarea adăugată, etc.
Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienții sunt următoarele:
1. CONTUL 411 '' CLIENTI ''
varianta a ):
1 – înregistrarea vânzării de mărfuri , produse și semifabricate livrate, lucrări
efectuate și servicii prestate ;
411 = 701
702
703
704
705
706
707
708
2 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugată colectatã aferente vânzărilor
înregistrate;
411 = 4427
3 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata neexigibilă corespunzătoare;
411 = 4428
4 – înregistrarea valorii bunurilor livrate sau serviciilor prestate evidențiate
anterior în contul '' Clienți -facturi de întocmit '';
411 = 418
5 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente creanțelor
exprimate în devize ;
411 = 765
6 – înregistrarea creanțelor reactivate;
411 = 754
7 – înregistrarea valorii ambalajelor, circulã în sistem de restituire, facturate
clienților;
411 = 419
varianta b ):
1 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți în contul de disponibilitãti bancare;
5121 = 411
2 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți în numerar;
5311 = 411
3 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în
devize ;
665 = 411
4 – înregistrarea cecurilor acceptate;
511 = 411
5 – înregistrarea efectelor comerciale acceptate;
413 = 411
6 – înregistrarea sconturilor acordate clienților;
667 = 411
7 – înregistrarea sumelor datorate de clienții incerți, dubioși, rău platnici sau aflați în
litigiu;
4118 = 411
8 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire , primite de
la clienți;
419 = 411
Soldul contului reprezintă creanțe neincasate.
2. CONTUL 413 '' EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENTI ''
varianta a ):
1 – înregistrarea sumelor datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor
comerciale, acceptate;
413 = 411
varianta b ):
1 – înregistrarea efectelor comerciale primite de la clienți;
511 = 413
2 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor
datorate de clienții externi, a căror decontere se face pe bazã de efecte
comerciale;
665 = 413
3 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți prin conturile curente;
512 = 413
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
3. CONTUL 4118 ''CLIENTI INCERȚI SAU ÎN LITIGIU''
varianta a ):
1 – înregistrarea valorii bunurilor livrate, prestațiilor efectuate clienților care se
dovedesc rău platnici, dubioși sau în litigiu;
4118 = 411
varianta b ):
1 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienților incerți
sau în litigiu;
665 = 4118
2 – înregistrarea sumelor încasate în contul de disponibilitãti de la clienții incerți sau
în litigiu;
512 = 4118
3 – înregistrarea sumelor încasate în contul de numerar de la clienții incerți sau în
litigiu;
531 = 4118
4 – înregistrarea sumelor trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidentã a
clienților incerți;
654 = 4118
5 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata aferentã operațiunii de mai sus;
4427 = 4118
Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienții incerți sau în litigiu.
4. CONTUL 418 ''CLIENTI – FACTURI DE INTOCMIT ''
varianta a ):
1 – înregistrarea valorii livrărilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate către clienți, aferente exercițiului în curs, pentru care nu s-au întocmit
facturi ;
418 = 701
702
703
704
705
706
707
708
2 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata neexigibila corespunzatoare;
418 = 4428
varianta b ):
1 – înregistrarea facturilor întocmite către clienți ;
411 = 418
2 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente clienților – facturi
de întocmit;
665 = 418
Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.
5. CONTUL 419 ''CLIENTI -CREDITORI''
varianta a ):
1 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți reprezentând avansuri pentru livrări
de bunuri prestări de servicii sau executări de lucrări ;
512 = 419
2 – înregistrarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate clienților;
411 = 419
3 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor primite de la clienți în devize, înregistrate la închiderea exercițiului;
665 = 419
varianta b ):
1 – înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în
devize de la clienți ;
419 = 765
2 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire,
primite de la clienți sau decontarea avansurilor încasate de la clienți;
419 = 411
3 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire ,
nerestituite de clienți;
419 = 708
Soldul contului reprezintă sumele datorate clienților.
3.2. Analiza datoriilor comerciale
Datoriile comerciale sunt elemente de pasiv, ce se regăsesc în bilanțul patrimonial în posturile bilanțiere „Furnizori si conturi similate” și „Clienți creditori”. Acestea sunt evidențiate in contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 40 „Furnizori și conturi similate”.
Conform planului de conturi general aprobat prin OMFP nr 306 / 2002, grupa 40 “Furnizori și conturi asimilate “ cuprinde următoarele conturi sintetice:
401 Furnizori
403 Efecte de plătit
404 Furnizori de imobilizări
405 Efecte de plătit pentru imobilizări
408 Furnizori – facturi nesosite
409 Furnizori – debitori
4091 Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092 Furnizori – debitori pentru prestări de servicii și execuție de lucrări
Conturile din grupa 40 “Furnizori și conturi asimilate “, cu excepția contului 409 „Furnizori – debitori” au funcție contabilă de pasiv.
Se creditează cu costul de achiziție, cu prețul prestabilit al cumpărărilor efectuate cu titlu oneros sau cu valoarea acceptată a efectelor de comerț subscrise, după caz.
Se debitează cu plățile directe efectuate către furnizori sau cu cele indirecte realizate la scadența cu efecte comerciale.
Soldul creditor reprezintă datorii nedecontate sau valoarea efectelor de plătit.
În bilanț, la sfârșitul exercițiului financiar, suma soldurilor finale creditoare se înscriu în pasiv, la grupa a III –a de datorii, respectiv în postul bilanțier „Furnizori și conturi asimilate”.
Cel mai important cont al acestei grupe este contul 401 “Furnizori”, cu ajutorul căruia se ține evidența operațiilor economice de natura datoriilor comerciale rezultate din relațiile cu furnizorii, atât interni cât și externi.
În ceea ce privește contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, acesta este utilizat atunci când există un decalaj de timp între recepția mărfurilor și momentul sosirii facturii, având rol de a separa sși a înregistra operațiile economice privind datoriile neexigibile provenite din cumpărările de bunuri/executariile de lucrări sau prestări de servicii.
Un cont special este contul 409 „Furnizori – debitori” , care, după cum am amintit, are funcție contabilă de activ și conținut economic de creanță. Acest cont este utilizat pentru a urmări avansurile acordate furnizorilor în vederea unei livrări de bunuri/executări de lucrări sau prestări de servicii.
Astfel SC SARAMI SA folosește următorul sistem de conturi:
grupa 40 “Furnizori si conturi asimilate “ se detaliază astfel :
401 Furnizori
401.02 Furnizori externi
401.27 Furnizori de RK
401.27.01 Furnizori de RK – facturi de achitat
401.27.02 Furnizori de RK – garanții de constituit
401.28 Furnizori de RC, RT si RA
401.28.01 Furnizori de RC – facturi de achitat
401.28.02 Furnizori de RC – garanții de constituit
401.31 Furnizori de materiale
401.32 Furnizori de servicii
401.32.01 Furnizori de servicii – facturi de achitat
401.32.02 Furnizori de servicii – garanții de constituit
403 Efecte de plătit – CEC de decontare
404 Furnizori de imobilizări
404.01 Furnizori imobilizări interne
404.01.01 Furnizori de imobilizări – facturi de achitat
404.01.02 Furnizori de imobilizări – garanții
408 Furnizori facturi nesosite
Trebuie specificat că, în cadrul contabilității analitice pe furnizori, individualizarea fiecăruia se face pe baza codului fiscal al fiecărui furnizor.
Utilizarea acestor conturi de datorii comerciale presupune existența unor conturi corespondente, cum ar fi: conturi de stocuri, conturi de imobilizări, conturi de trezorerie, conturi de taxa pe valoarea adăugată, conturi de cheltuieli și conturi de venituri.
Corespondența între aceste conturi se realizează astfel: se debitează conturile de stocuri ( de imobilizări, etc.) și/sau conturile de cheltuieli cu valoarea la prețul de cumpărare fără TVA și se creditează contul 401 „Furnizori” sau conturi asimilate, la preț de cumpărare inclusiv TVA.
Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările furnizorilor sunt următoarele:
1. CONTUL 401 '' FURNIZORI ''
varianta a ):
1 – înregistrarea valorii la preț de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime și materialelor consumabile, a materialelor de natură obiectelor de inventar, a mărfurilor și ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bazã de facturi;
301 = 401
302
303
371
381
2 -înregistrarea valorii materialelor nestocate aprovizionate, incluse direct în cheltuieli consumul de energie si apã;
604 = 401
605
3 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate la furnizori;
409 = 401
4 – înregistrarea valorii lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți;
611 = 401
626
628
471
5 -înregistrarea valorii facturilor primite în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite ;
408 = 401
6 -înregistrarea taxei pe valoarea adăugata înscrisã în facturile furnizorilor;
4426 = 401
4428
7- înregistrarea valorii timbrelor fiscale si poștale, biletelor de tratament si cãlãtorie si a altor valori achiziționate;
532 = 401
varianta b ):
1 -înregistrarea plaților către furnizori;
401 = 512
531
541
-înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire predate furnizorului;
401 = 409
3 -înregistrarea valorii biletelor la ordin sau a cambiilor subscrise acceptate de furnizori;
401 = 403
4 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii externi;
401 = 765
5 -înregistrarea valorii avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plãților cu aceștia;
401 = 409
– înregistrarea valorii sconturilor obținute de la furnizori;
401 = 767
-înregistrarea sumelor nete achitate colaboratorilor si impozitul reținut;
401 = 512
531
444
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor.
2. CONTUL 403 '' EFECTE DE PLATIT ''
varianta a ):
– înregistrarea valorii acceptate a cambiilor sau a biletelor la ordin subscrise;
401 = 403
– înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului, aferente datoriilor fațã de furnizorii externi, exprimate în devize, ce urmează a se deconta pe bazã de efecte comerciale;
665 = 403
varianta b ):
– înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de platã în devize;
403 = 765
– înregistrarea plãților efectuate la scadentã pe bazã de efecte comerciale;
403 = 512
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit.
3. CONTUL 404 '' FURNIZORI DE IMOBILIZÃRI ''
varianta a ):
1 -înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, constatate la închiderea exercițiului , aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări;
665 = 404
2 -înregistrarea valorii imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate de terți pentru realizarea unor imobilizări;
201 = 404
203
205
207
211
212
213
214
3 -înregistrarea taxei pe valoarea adăugata înscrisã în factura furnizorilor de imobilizări;
4426 = 404
4428
varianta b ):
1 -înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii din imobilizări;
404 = 765
2 – înregistrarea valorii sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări;
404 = 767
3 – înregistrarea sumelor achitate furnizorilor de imobilizări;
404 = 512
531
541
4 -înregistrarea valorii efectelor comerciale subscrise, acceptate de către furnizorii de imobilizări;
404 = 405
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
4. CONTUL 405 ''EFECTE DE PLÃTIT PENTRU IMOBILIZÃRI''
varianta a ):
1 – diferențe nefavorabile de curs valutar aferente efectelor de platã pentru imobilizări neachitate la închiderea exercițiului;
665 = 405
2 – înregistrarea valorii acceptate de către furnizorii de imobilizări la cambiile sau biletele la ordin subscrise;
404 = 405
varianta b ):
1 -înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări;
405 = 765
2 – înregistrarea plãților efectuate de furnizorii de imobilizări pe bazã de efecte comerciale, la scadența acestora;
405 = 512
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.
5. CONTUL 408 '' FURNIZORI – FACTURI NESOSITE ''
varianta a ):
1 – înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori, pentru care nu s-au primit facturile;
665 = 408
2 -înregistrarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de către furnizori;
301 = 408
302
303
371
381
604
605
4428
611
–
–
626
varianta b ):
1 – înregistrarea valorii facturilor sosite;
408 = 401
2 -înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar stabilite la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizorii pentru care nu s-au primit facturile;
408 = 765
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.
6. CONTUL 409 '' FURNIZORI – DEBITORI ''
varianta a ):
1 -înregistrarea valorii avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări ;
409 = 512
531
2- înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire facturate la furnizori;
409 = 401
varianta b ):
1 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor;
665 = 409
2 -înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc;
381 = 409
3 -înregistrarea valorii avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor;
401 = 409
4 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire înapoiate furnizorilor, precum si înregistrarea degradărilor de ambalaje;
401 = 409
608
Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor , nedecontate.
3.3. Analiza corelației creanțe-datorii
În cadrul diagnosticului financiar se cercetează în primul rând evoluția creanțelor si obligațiilor, în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidențã raportul dintre imobilizarea capitalului firmei și cel care privește folosirea resurselor atrase.
Tabelul mai jos prezintă situația cifrei de afaceri, a creanțelor și obligațiilor precum și a raportului dintre ultimele douã în perioada 2012-2014 LA SC sarami srl. b#%l!^+a?
Tabelul 10 – mil lei –
Se poate observă din tabelul de mai sus cã în perioada analizatã creanțele și datoriile scad într-un ritm invers proporțional cu creșterea cifrei de afaceri, ceea ce influențează favorabil fluxul de disponibilitãti. Aceastã influențã este atenuatã parțial de raportul dintre creanțe și obligații, care deși în creștere este subunitar, fapt ce compensează parțial majorarea gradului de imobilizare a capitalului firmei.
Acest raport subunitar dintre creanțe și obligații rezultă în principal datorită faptului că în lungul proces dintre momentul producerii și momentul încasării contravalorii energiei electrice au loc o serie de pierderi atât tehnologice cât și de altă natură (furturi din sistem) care însumate ating valori foarte mari. Această valoare a pierderilor dintre cantitatea produsă și contravaloarea încasată se împarte procentual descrescător tuturor participanților acestui proces în sens invers către producator, funcție de valoarea contorizată și încasată.
Asemenea aspecte pot fi puse în evidențã cu ajutorul indicatorilor:
durata de imobilizare a creanțelor (Di)
Sd * 360 Sd – sold mediu al creanțelor
Di =
Rd sau CA Rd – rulaj debitor al conturilor
de creanțe
durata de folosire a resurselor atrase ( Df)
Sc – sold mediu al conturilor b#%l!^+a?
Sc * 360 de obligații
Df = Rc – rulaj creditor al conturilor
Rc sau CA de obligații
Creanțele si obligațiile trebuie sã fie analizate în raport cu gradul de vechime. Intervalele de vechime utilizate sunt diferite. În mod normal considerãm cã acestea trebuie sã fie: până la 30 de zile , între 30 si 90 de zile și peste 90 de zile.
În practicã, în țara noastră se folosesc în general intervalele: până la 90 de zile, între 90-360 zile și peste 360 zile.
Din acest punct de vedere situația SC SARAMI SA în anul 2012 se prezintă astfel:
Tabelul 11 – mil. lei –
b#%l!^+a?
În contabilitatea SC SARAMI SRL ponderea cea mai mare o dețin creanțele și obligațiile cu o durată de până la 90 de zile ceea ce asigurã o frecvențã corespunzătoare a încasărilor și plãtilor.
Încasarea și plata la un interval de până la 90 de zile constituie una din cauzele importante ale blocajului financiar în care au intrat majoritatea societãților comerciale.
Se poate constata din cele prezentate mai sus, faptul că, SC SARAMI SA, și-a concentrat atenția asupra încasãrii în termen a creanțelor comerciale, precum și achitãrii la scadentã a datoriilor comerciale.
3.4.Analiza solvabilității și lichidității S.C. Sarami S.A.
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț. Mai poate fi definită ca un raport între elementele de activ în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub forma lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât pot sa devină lichide imediat.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Aici intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații.
Lichiditate generală = Active curente / Datorii curente
Lichiditate imediată = (Active curente – Stocuri)/ Datorii curente
Lichiditate absolută
Lichiditate generală
Lichiditate imediată
Solvabilitate generală = Active curente / Datorii curente
Solvabilitate imediată = (Active curente – Stocuri)/ Datorii curente
Solvabilitate absolută =( Active circulante¡Active fixe) / Datorii totale.
Solvabilitate generală
Solvabilitate imediată
Solvabilitate absolută
Mărimea și evoluția indicatorilor arată ca S.C. Sarami S.A. din punct de vedere al lichidității înregistrează valori supraunitare ceea ce reflectă capacitatea acesteia de a-și transforma valorile materiale în lichidități pentru a-și acoperi in orice moment eventualele obligatii. Deasemena, reprezinta si un aspect favorabil în privința acordării de către bănci a creditelor pe termen scurt, mediu sau lung.
Din punct de vedere al solvabilității societatea se află pe o pantă descendentă, asigurându-și disponibilitatile necesare onorarii obligațiilor prescrise.
În privința solvabilității generale, aceasta înregistrează valori supraunitare și semnifică existența unui fond de rulment pozitiv si de valoare ridicată (îndepărtarea de 1 a ratei este foarte evidentă).
Analizand perioada 2012-2014 se observă ca solvabilitatea generală scade în 2013, pentru a reveni la o cotă mai ridicată în 2014. Pragul minim de 1,8 fiind depășit, putem aprecia ca S.C. “Sarami” S.A. are asigurată desfacerea, pentru a-și valorifica stocurile și neavând o imobilizare a acestora, precum și încasarea creanțelor într-un termen relativ scurt.
Solvabilitatea imediată înregistrează valori bune peste limita acceptabilității, aceasta semnificând posibilitatea asigurării în orice moment a reglării datoriilor, prin disponibilizarea lor. În perioada analizată, anul 2012 a înregistrat pragul maxim ceea ce semnifică situația disponibilităților bănești existente la un moment dat în raport cu obligațiile de plată exigibile în acelasi interval de timp. În anul 2014 se constată o scădere a indicatorului analizat, dar aceasta nu prezintă un pericol pentru firma, deoarece valoarea lui se află la limita acceptată, dar totuși se impune o analiză pentru aflarea cauzelor care au generat această scădere pentru ca în viitor să nu afecteze firma.
Datorită volumului mic al datoriilor, solvabilitatea generală este satisfacatoare. Se impune impulsionarea activității firmei pentru ca lichiditatea absolută să înregistreze valori supraunitare. În perioada analizată situația acestui indicator este nesatisfăcătoare.
3.5. Analiza situației financiare la S.C SARAMI SA
În perioada analizată, se constată ca S.C. “Sarami” S.A. din punct de vedere al autonomiei financiare se incadreaza in limitele normale, cu scăderea ei pe parcursul celor 3 ani. Acest fapt releva dezvoltarea societatii si independenta financiara a acesteia, având posibilitatea de a derula noi proiecte de investiții, acest lucru datorându-se unui managemet profesionist.
Stocurile fiind finanțate integral de fondul de rulment, acest lucru relevă faptul că o parte insemnata din acestea este plasat in alte active circulante.
In acest context, o parte a activelor sunt finanțate din fondul de rulment și o parte din capitalul propriu.
Rata datoriilor are valori scăzute, fapt semnalat anterior și din analiza gradului de îndatorare a firmei.
În concluzie, echilibrul economico-financiar al S.C.”Sarami S.A. cunoaște o evoluție favorabilă astfel ca la finele perioadei se încadrează în parametrii care pot fi considerați normali, fapt ce atestă funcționarea corespunzătoare a societății.
CONCLUZII și PROPUNERI
Creanțele si datoriile comerciale se conditioneazã reciproc, încasarea creanțelor determinând plata datoriilor de către societãtile comerciale. Creanțele si datoriile comerciale sunt privite atât în contextul intern cât si extern al unei tãri. Prezenta lucrare analizează problematica creanțelor si datoriilor comerciale din mai multe puncte de vedere care interesează societãtile comerciale participante la relații comerciale. b#%l!^+a?
Se poate constata din cele prezentate pe parcursul lucrării, faptul că, SC SARAMI SA, și-a concentrat atenția asupra încasării în termen a creanțelor comerciale precum și achitării la scadentã a datoriilor comerciale.
În aceasta lucrare am încercat sã prezint importanța pe care o au creanțele și datoriile comerciale în cadrul activitãții desfãșurate de un agent economic, precum și principalele reguli care guverneazã buna gestionare a creanțelor și datoriilor comerciale.
Creanțele și datoriile comerciale constituie douã categorii de elemente patrimoniale, de activ, respectiv pasiv, având o structurã eterogenã și implicații semnificative în ceea ce privește situația financiarã a oricărui agent economic. Derularea activitãtii de comerț intern și extern angajează un circuit de fonduri materiale și bănești generate de rezultate economice.
Pentru echilibrarea raportului subunitar (0,96) dintre creanțe și obligații calculat pentru anul 2012 , cât și pentru atingerea și menținerea pragului de maxim 30 de zile calendaristice la următorii indicatorii: durata de imobilizare a creanțelor comerciale și viteza de rotație a datoriilor comerciale, s-ar impune o serie de trăsături:
urmărirea mai atentă în vederea efectuării plății datoriilor și încasării creanțelor existente prin orice mijloace, până la impunerea de sancțiuni sau restricții, având în vedere că orice furnizor este si beneficiar (consumator) de energie electrica;
ridicarea restrictiilor impuse sectorului privat la valorificarea produselor si materialelor auxiliare rezultate din instalatiile tehnologice;
acordarea unei atenții sporite în întocmirea procedurilor de achiziții și valorificare, finalizate prin contracte de vânzare – cumpărare ferme si nerevizuibile, cu termene de plată sau încasare de maxim 30 de zile și acceptarea ca modalități de plată a oricărei forme legale în vigoare cu respectarea clauzelor contractuale;
ridicarea obligațiilor impuse prin hotărâri politice și sociale de a livra energie către societăți rău platnice sau în faliment;
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
BIBLIOGRAFIE
Caraiani C., Dumitrana M. ”Bazele contabilității”, Editura Universitară, București, 2010;
Chirica Lefter Curs complet de contabilitate si fiscalitate, vol. I-II, Editura Economica, București, 2000
Ciucur E. – ”Contabilitate financiară”, Editura Cartea Studențească, București, 2009;
Diaconu A. – ”Valoarea justă. Concept contabil”, Editura Economică, București,
2009;
Elliot Barry, Elliot Jamie,- “Financial Accounting and Reporting”, 12 Edition,
Prentice Hall, London, 2008;
Feleagă L., Feleagă N. – ”Contabilitate financiară: o abordare europeană și
internațională”, Vol. I,II, Editura Economică, București, 2007;
Iacob Petru Pântea, Bodea Gh. – ” Contabilitate financiară”, Editura Intelcredo,
Deva, 2014;
Iacob Petru Pântea, Bodea Gh. – ” Contabilitate financiară”, Editura Intelcredo,
Deva, 2014
Lungu C., Caraiani C. & colectiv – ”Introducere în contabilitate”, Editura ASE,
București, 2013;
OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României nr.766/10.11.2009;
Popovici Ilie Contabilitatea economiei de piață, Editura Danubius, Brăila 2009
Ristea Mihai & colectiv – ”Contabilitatea societăților comerciale”, vol.I, II, Editura
Universitară, București, 2009
Anexe
ANEXA 1
Bilant (31 decembrie 2014)
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Anexa2
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Anexa3
Anexa 4
Anexa5
Balanță de verificare 01.04.2015
Solduri finale
Total 283,00,00 283,00,00
Anexa6
b#%l!^+a?
Situația financiară SC SARAMI SA 31.12.2014
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Anexa7
b#%l!^+a?
Anexa8
Situație clienți furnizori
b#%l!^+a?
Anexa9
POLITICI CONTABILE
Scopul politicilor contabile este de a stabili metode contabile(metode detaliate de evaluare, măsurare, și constatare) alese dintr-un cadru general acceptate de legislația în vigoare, care să fie utilizate permanent și care să ofere o imagine fidela a instituției publice, a poziției sale financiare, a performanțelor sale și a evoluției poziției sale financiare.
In acest context, conducerea primăriei consideră că aceste aspecte trebuie să se respecte și în modul de lucru al instituției respectând anumite reguli și practici specifice activității sale în scopul de a reflecta cu fidelitate efectele tranzacțiilor desfășurate.
Astfel, s-au stabilit următoarele:
b#%l!^+a?
1.Toate operațiile economice și financiare se înregistrează în contabilitate pe baza unor documente justificative(prevăzute de lege pentru diferite operațiuni), documente ce angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat in contabilitate.
2.Forma de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare este „maestru-sah”, iar principalele registre și formulare care se utilizează este: Registru-jurnal, Registru-inventar, Cartea Mare, Balanța de verificare.
3.Situațiile financiare trimestriale utilizate sunt: bilanțul, contul de rezultat patrimonial, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor în structura activelor, contul de execuție bugetar și anexe la situațiile financiare care includ politici contabile si note explicative.
4.Inventarierea patrimoniului instituției se face cel puțin o dată pe an, înaintea situațiilor financiare anuale. Evaluarea elementelor de activ și pasiv, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoarea de inventar.
5.Evaluarea și înregistrarea în contabilitate a bunurilor la data intrării în patrimoniu se face la valoarea de intrare(valoarea contabilă), care se stabilește:
-la cost de achiziție-pentru bunuri procurate cu titlu oneros;
-la cost de producție-pentru bunurile produse în instituție;
-la valoarea justă-pentru bunurile obținute cu titlu gratuit.
6.Activele fixe corporale și necorporale se prezintă în bilanț la valoarea de intrare. Amortizarea se calculează folosind metoda amortizării liniare. Valorificarea și scoaterea din funcțiune a activelor fixe se face numai cu aprobarea Hotărârea Consiliului Local
7.Stocurile se înregistrează în contabilitate la costul de achiziții Stocurile cuprind materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează să fie folosite în desfășurarea activității curente a instituției (rechizite, hârtie de scris, hârtie xerox, materiale cu caracter funcțional, alte bunuri pentru întreținere și funcționar), precum și cele de întreținere și curățenie, iar la sfârșit se b#%l!^+a?întocmesc bonuri de consum și se înregistrează la bunuri de natura cheltuielii pe capitole și articole bugetare.
Costul bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora, cu excepția materialelor de natura obiectelor de inventar al căror cost se recunoaște în momentul scoaterii din folosință.
8.Creanțele instituției se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de BNR, iar operațiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează schimbul valutar.
9.Datoriile instituției publice se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală. In activitatea instituției există
– datorii pe termen scurt(sub un an),
– datorii pe termen lung (peste un an).
10.Capitalurile instituției cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat, rezervele din reevaluare.
Fondurile instituției se includ în categoria fondurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităților administrativ teritoriale.
Rezultatul patrimonial se stabilește lunar prin închiderea conturilor de venituri- finanțări și a conturilor de cheltuieli. La începutul exercițiului, soldul contului de rezultat patrimonial de la sfârșitul anului se transferă asupra rezultatului reportat.
Rezultatul reportat, exprima rezultatul patrimonial al exercițiilor financiare anterioare.
Reevaluarea activelor fixe se face la valoarea determinată, în baza metodelor și procedurilor de evaluare și conform reglementărilor legale.
Modificarea politicilor contabile se va face doar dacă sânt cerute de lege sau au ca rezultat informații mai relevante referitoare la instituție. Această modificare va fi menționată în notele explicative care însoțesc situațiile financiare.
În situațiile financiare prezente sunt incluse rezultatele financiare ale instituțiilor publice b#%l!^+a?subordonate de primarie, centralizate pe baza situațiilor financiare prezentate de instituții. Toate situațiile financiare au fost întocmite și verificate pe baza balanțelor sintetice și analitice care se constituie ca anexe la situatiile financiare ale instituțiilor subordonate
NOTE EXPLICATIVE
Stocurile a crescut cu 61789 lei prin achiziții a obiectelor de inventar pe anul 2014.
NOTA NR. 1. CREANTE
CREANȚE LEI
b#%l!^+a?
NOTA NR. 4 DATORII
Situatia vechimii datoriilor nu avem datorii la data de 31 12 2014 este:
· Vechime 1 – 30 de zile nu avem lei
· Vechime 31-60 de zile nu avem lei
· Vechime mai mare de 90 de zile nu avem lei
BIBLIOGRAFIE
Caraiani C., Dumitrana M. ”Bazele contabilității”, Editura Universitară, București, 2010;
Chirica Lefter Curs complet de contabilitate si fiscalitate, vol. I-II, Editura Economica, București, 2000
Ciucur E. – ”Contabilitate financiară”, Editura Cartea Studențească, București, 2009;
Diaconu A. – ”Valoarea justă. Concept contabil”, Editura Economică, București,
2009;
Elliot Barry, Elliot Jamie,- “Financial Accounting and Reporting”, 12 Edition,
Prentice Hall, London, 2008;
Feleagă L., Feleagă N. – ”Contabilitate financiară: o abordare europeană și
internațională”, Vol. I,II, Editura Economică, București, 2007;
Iacob Petru Pântea, Bodea Gh. – ” Contabilitate financiară”, Editura Intelcredo,
Deva, 2014;
Iacob Petru Pântea, Bodea Gh. – ” Contabilitate financiară”, Editura Intelcredo,
Deva, 2014
Lungu C., Caraiani C. & colectiv – ”Introducere în contabilitate”, Editura ASE,
București, 2013;
OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României nr.766/10.11.2009;
Popovici Ilie Contabilitatea economiei de piață, Editura Danubius, Brăila 2009
Ristea Mihai & colectiv – ”Contabilitatea societăților comerciale”, vol.I, II, Editura
Universitară, București, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Analiza Creantelor Si Datoriilor la S.c. X (ID: 138244)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.