Contabilitatea Si Analiza Cheltuielilor Si Veniturilor din Vanzari la Entitatea Economica S.r.l. Impertitan

Economie

Contabilitatea Si Analiza Cheltuielilor Si Veniturilor din Vanzari la Entitatea Economica S.r.l. Impertitan

Byadmin ianuarie 1, 2024

CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR DIN VÎNZĂRI LA ENTITATEA ECONOMICĂ (S.R.L. „IMPERTITAN”)

PROIECT DE LICENȚĂ

CUPRINS

ABSTRACT

la Proiectul de licență a studentei Mazurean Diana

cu tema: „Contabilitatea și analiza cheltuielilor și veniturilor din vînzări la entitatea economică (S.R.L. „Impertitan”)”

Specialitatea: 361.1 – Contabilitate

Locul susținerii: orașul Chișinău, Universitatea Liberă Internațională din Moldova.

Structura lucrării: introducere, 2 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 17 surse, 37 pagini text de bază (până la Bibliografie), xxx anexe, 6 figuri, 4 tabele și 8 formule.

Cuvintele cheie: cheltuieli, venit, costul vânzărilor, venituri din vânzări, Standarde Naționale de Contabilitate, evaluarea, constatare.

Scopul lucrării: aprofundarea bazelor teoretice, prezentarea metodologiei contabilității veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor și fundamentarea direcțiilor principale de perfecționare a acesteia în conformitate cu cerințele economiei de piață și normele internaționale.

Obiectivele lucrării: prezentarea conceptelor fundamentale aferente veniturilor și cheltuielilor entității economice; delimitarea și analiza problemelor privind recunoașterea și evaluarea diverselor elemente de venituri și cheltuieli; prezentarea aspectelor metodologice generale ale contabilității cheltuielilor și veniturilor din vânzări; fundamentarea economică a recomandărilor cu privire la ajustarea veniturilor înregistrate eronat în cursul perioadei de gestiune; efectuarea analizei și aprecierea mărimii și dinamicii cheltuielilor și veniturilor din vânzări.

Metodologia cercetării a servit pentru prezentarea abordărilor generale și specifice privind noțiunile, clasificarea, recunoașterea, evaluarea, fundamentarea documentară, reflectarea cheltuielilor și veniturilor din vânzări ale entității economice în registre, conturi contabile și în situațiile financiare. Pentru efectuarea cercetărilor s-a utilizat metoda dialectică de cunoaștere a materiei, fenomenelor și proceselor cu componentele ei – analiza, sinteza, precum și metodele inerente disciplinelor economice – observarea, compararea, selectarea, gruparea etc.

Recomandările propuse entității: procurarea factorilor de producție la prețuri pe cât posibil mai mici, însă fără a neglija calitatea produsului final; majorarea randamentului utilizării resurselor; înlocuirea utilajelor uzate moral și fizic cu utilaje noi; perfecționarea tehnologiilor de producere; stimulare materială a angajaților; instruirea personalului pentru a asigura eficiența muncii prestate de către acesta; etc.

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

AFAS – soft pentru evidența contabilă

IASB – International Accounting Standards Board (Consiliul Standardelor Internaționale de Contabilitate)

O.M.V.S.D. – obiecte de mică valoare și scurtă durată

S.N.C. – Standarde Naționale de Contabilitate

S.R.L. – societate cu răspundere limitată

T.V.A. – taxa pe valoarea adăugată

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

Actualitatea și însemnătatea temei constă în faptul că informațiile contabile despre venituri și cheltuieli au o valoare importantă atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic. Anume acestea oferă posibilitatea soluționării celor mai variate probleme cum ar fi: crearea unui mediu de afaceri avantajos pentru atragerea investițiilor străine; estimarea performanțelor entităților economice în onorarea obligațiilor față de bugetul de stat și partenerii de afaceri; dezvoltarea sectorului public prin augmentarea veniturilor bugetare prin colectarea impozitelor și taxelor, precum și altor plăți calculate în baza datelor din evidența contabilă; supravegherea și exercitarea controlului asupra entităților economice cu proprietate de stat; combaterea tranzacțiilor neconforme legislației în vigoare; asigurarea la nivel internațional a comparabilității indicatorilor macroeconomici etc.

De asemenea, unul din motivele alegerii acestei teme a proiectului de licență este faptul că nu sunt suficient abordate și soluționate problemele contabilității veniturilor și cheltuielilor (mai cu seamă venituri din vânzări și costul vânzărilor) la întreprinderile micului business, organizațiile de transport auto, în companiile de leasing și cooperativele de întreprinzător.

Scopul lucrării constă în aprofundarea bazelor teoretice, prezentarea metodologiei contabilității veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor și fundamentarea direcțiilor principale de perfecționare a acesteia în conformitate cu cerințele economiei de piață și normele internaționale.

Realizarea acestui scop a condiționat stabilirea următoarelor obiective:

prezentarea conceptelor fundamentale aferente veniturilor și cheltuielilor entității economice;

delimitarea și analiza problemelor privind recunoașterea și evaluarea diverselor elemente de venituri și cheltuieli;

prezentarea aspectelor metodologice generale ale contabilității cheltuielilor și veniturilor din vânzări;

fundamentarea economică a recomandărilor cu privire la ajustarea veniturilor înregistrate eronat în cursul perioadei de gestiune;

efectuarea analizei și aprecierea mărimii și dinamicii cheltuielilor și veniturilor din vânzări.

Metodologia cercetării a servit pentru prezentarea abordărilor generale și specifice privind noțiunile, clasificarea, recunoașterea, evaluarea, fundamentarea documentară, reflectarea cheltuielilor și veniturilor din vânzări ale entității economice în registre, conturi contabile și în situațiile financiare. Pentru efectuarea cercetărilor s-a utilizat metoda dialectică de cunoaștere a materiei, fenomenelor și proceselor cu componentele ei – analiza, sinteza, precum și metodele inerente disciplinelor economice – observarea, compararea, selectarea, gruparea etc.

Baza experimentală a cercetării practice o reprezintă S.R.L. „Impertitan”.

Pentru elaborarea proiectului de licență autorul a utilizat și informație din literatura de specialitate, care au permis dezvoltarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale aferente veniturilor și cheltuielilor entității economice; delimitarea și analiza problemelor privind recunoașterea și evaluarea acestora; prezentarea aspectelor metodologice generale ale contabilității cheltuielilor și veniturilor din vânzări. Printre sursele bibliografice utilizate se enumără: actele legislative și normative în vigoare, precum și lucrările autorilor Nederița A., Țiriulnicov N., Paladi V., Burlea E.

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CHELTUIELILE ȘI VENITURILE DIN VÂNZĂRI

1.1. Conținutul economic al cheltuielilor și veniturilor din vânzări

Încă la începutul secolului XX, în teoria și practica contabilă internațională, noțiunile de venituri și cheltuieli au căpătat o răspândire largă. Aceasta a avut loc concomitent cu apariția concepției dinamice, conform căreia rezultatul financiar se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile entității economice.

Prin urmare, veniturile și cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinarea rezultatului activității economico-financiare (profitului/pierderii) a entității economice.

Informațiile privind cheltuielile sunt furnizate de către serviciul contabil al entităților economice și este influențată de doi factori principali:

identificarea elementelor care corespund definiției cheltuielilor și veniturilor și în consecință pot fi incluse în componența acestora;

clasificarea cheltuielilor și veniturilor după diferite criterii în scopul obținerii informațiilor necesare pentru întocmirea situațiilor financiare și luarea deciziilor manageriale și economice.

Noțiunea, componența și modul general de clasificare a cheltuielilor și veniturilor entităților economice din Republica Moldova sunt reglementate de prevederile mai multor acte normative, acestea referindu-se atât la reglementările contabile care mai sunt în vigoare până la finele anului 2014, cât și la noile reglementări contabile, tranziția către care se efectuează benevol de la 1 ianuarie 2014 și în mod obligatoriu de la 1 ianuarie 2015.

Prin urmare, nomenclatorul reglementărilor contabile aferente cheltuielilor și veniturilor (inclusiv cheltuielilor și veniturilor din vânzări) ce urmează a fi abrogate din 01.01.2015 dar de care entitățile economice încă continuă să se folosească sunt: Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare [1], S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor” [15], S.N.C. 18 „Venituri” [14], S.N.C. 12 „Contabilitatea impozitului pe venit” [13] și alte acte normative. Iar nomenclatorul reglementărilor contabile noi se referă la: S.N.C. „Prezentarea Situațiilor financiare”, S.N.C. „Cheltuieli” și S.N.C. „Venituri” [12].

În paragraful 66(b) din Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, cheltuielile sunt definite fie ca „diminuarea avantajelor economice în decursul perioadei contabile sub formă de reflux sau utilizare a activelor, fie ca apariția datoriilor care conduc la micșorarea capitalului propriu, cu excepția diminuărilor rezultate din repartizarea veniturilor între proprietarii capitalului propriu” [1]. Această definiție diferă de noțiunea de cheltuieli cuprinsă în paragraful 5 din S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, potrivit căreia acestea includ toate „cheltuielile și pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune” [15].

Conform Standardului Național de Contabilitate 18 „Venitul”, venitul reprezintă un aflux de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul desfășurării activității ordinare a întreprinderii care conduc la creșterea capitalului propriu cu excepția sporurilor de la contribuțiile proprietarilor întreprinderii [14].

O definiție similară este dată în capitolul II „Terminologia” al Planului de Conturi Contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor: „Venit – aflux global de avantaje economice (mijloace bănești sau altă formă de compensare) obținute sau care urmează să fie obținute de întreprindere pe conturile acesteia, cu excepția sumelor încasate în numele terților (T.V.A., accize etc.)” [9].

Din motiv că definiția cheltuielilor și veniturilor prevăzută în reglementările contabile ce urmează a fi abrogate începând cu 01.01.2015 a fost formulată la etapa inițială a reformei contabilității care, în Republica Moldova, a derulat în anii 1996–1997, are un caracter general, a apărut necesitatea unor precizări și completări. Această necesitate derivă totodată și din faptul, că în normele contabile internaționale, în literatura de specialitate noțiunea sus-menționată este interpretată în mod diferit.

Astfel, în Cadrul general al IASB cheltuielile sunt definite ca diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari [11, p. 48].

Pe când veniturile sunt definite ca creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor, sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor, [11, p. 48].

Prin urmare, dacă e să se analizeze conținutul noilor S.N.C., atunci se observă o mai mare asemănare și racordare a reglementărilor contabile naționale la cele internaționale. Spre exemplu, în S.N.C. „Cheltuieli”, cheltuielile sunt definite deja ca: diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieșiri, reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietaproprietarilor [12], iar în S.N.C. „Venituri”, veniturile sunt definite ca creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția creșterilor legate de contribuțiile proprietarilor [12].

Deci definiția cheltuielilor și veniturilor din S.N.C. noi este practic identică cu cea prezentată în Cadrul general IASB.

Activitatea de întreprinzător a l entității economice l generează diverse tipuri de l venituri și cheltuieli care trebuie să fie clasificate după diverse criterii, în funcție de scopul utilizării informațiilor contabile: reflectarea în conturile contabile, l întocmirea situațiilor financiare și dărilor de l seamă statistice, efectuarea controlului, determinarea rezultatului financiar, l efectuarea analizei activității l economico-financiare a entității l economice etc.

Clasificarea veniturilor totale și a cheltuielilor totale ce pot fi obținute de către entitatea economică pe parcursul perioadei de gestiune poate fi reflectată după mai multe criterii.

În continuare se prezintă două figuri, elaborate în baza S.N.C. noi pentru a prezenta locul cheltuielilor și veniturilor din vânzări în totalul cheltuielilor și veniturilor entității economice:

Fig. 1.1. Clasificarea cheltuielilor potrivit prevederilor SNC „Cheltuieli”

[elaborat de autor, în baza sursei bibliografice [12]]

Din câte se vizualizează în figura 1.1. Clasificarea cheltuielilor potrivit prevederilor SNC „Cheltuieli”, se observă că costul vânzărilor face parte din categoria cheltuielilor activității operaționale, adică activitatea de bază a entității economice. Prin urmare, mărimea acestui indicator este direct influențată de eficiența activității entității economice, de eficiența utilizării resurselor.

Fig. 1.2. Clasificarea veniturilor potrivit prevederilor SNC „Venituri”

[elaborat de autor, în baza sursei bibliografice [12]]

Din figura 1.2. Clasificarea veniturilor potrivit prevederilor SNC „Venituri”, la fel se urmărește informați că veniturile din vânzări, ca și costul vânzărilor, face parte din categoria veniturilor activității operaționale.

Cheltuielile și veniturile din vânzări, sunt, în cadrul entităților economice, acele categorii de cheltuieli și venituri ce ocupă ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor și veniturilor, fiind legate nemijlocit de activitate de bază a entității.

Costul vânzărilor cuprinde: valoarea contabilă (costul efectiv) a (al) mărfurilor și produselor vândute și/sau transmise în schimbul altor active; costul serviciilor (lucrărilor) prestate (executate) terților în cadrul activității operaționale; alte cheltuieli corelate cu veniturile din vânzări. Pe când, veniturile din vânzări includ în componența sa: venituri din prestarea serviciilor – venituri din executarea de către entitate a unor lucrări pe parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport, reparație, intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet, turism); venituri din vânzarea produselor și mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor produse de entitate sau cumpărate pentru a fi revândute, inclusiv terenurile și alte imobilizări deținute în scopuri revânzării [8, p. 473].

1.2. Particularitățile recunoașterii și evaluării cheltuielilor și veniturilor din vânzări

Contabilizarea cheltuielilor și veniturilor este destul de complicată și cere din partea contabililor răspunzători atenție și prudență maximă. Anume din acest motiv, contabilității veniturilor din vânzări și costului vânzărilor l trebuie să i se l acorde o l atenție deosebită pentru a nu admite careva l erori în evaluarea și recunoașterea acestora. În acest sens în continuare, se examinează modul general de recunoaștere și evaluare a veniturilor și cheltuielilor entităților economice (inclusiv a l cheltuielilor și veniturilor l din vânzări).

A recunoaște, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, înseamnă a identifica un lucru [4]. Recunoașterea este un proces de includere în bilanț sau situația de profit și pierderi a postului care corespunde definiției elementului situației l financiare l și corespunde criteriilor de constatare [1].

Această procedură cuprinde atât descrierea textuală a postului, cât și expresia lui bănească și reflectarea acestei sume în bilanț și situația de profit și pierderi.

Postul care corespunde definiției elementului din situațiile trebuie să fie constatat în cazul când:

orice avantaj economic viitor aferent postului poate fi obținut la întreprindere sau ieși din acesta;

postul are valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate [1].

Cheltuielile l se constată în situația de profit și pierderi în cazul când diminuarea avantajelor economice viitoare este legată de diminuarea activelor sau constituie o majorare a datoriilor, care pot fi măsurate l cu un grad înalt de l l exactitate. Aceasta înseamnă că constatarea cheltuielilor apare concomitent cu constatarea l majorării datoriilor sau micșorării activelor l (de exemplu, calcularea plăților colaboratorilor sau l amortizarea utilajului) [1].

Conform S.N.C. 18 „Venitul”, veniturile din vânzări se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obținut, indiferent de momentul încasării mijloacelor bănești sau obținerii unei alte forme de compensare [14].

În cazurile când se l prevede că avantajele economice vor fi l obținute în decursul câtorva perioade de gestiune, l iar legătura cu venitul poate fi determinată în accepția largă a cuvântului sau indirect, cheltuielile se constată în situația de profit și pierderi în baza procedurilor l sistematice raționale de l repartizare [1]. Aceasta deseori este necesar la constatarea cheltuielilor l legate de utilizarea activelor, cum sunt imobilizările corporale (clădirile și utilajul) și l imobilizările necorporale; înl aceste cazuri cheltuielile se consideră ca amortizare. Prin l urmare, procedurile de periodizare sunt l create pentru a constata cheltuielile în perioadele de gestiune în decursul l cărora aceste avantaje economice aferente posturilor sus-numite se cheltuiesc sau l se epuizează.

Problema evaluării reprezentă, unul din cele mai discutabile subiect din contabilitate. Evaluarea are în vedere conferirea unei valori monetare unui fapt economic în general, și cheltuielilor, în particular.

A evalua, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, înseamnă a examina calitativ și cantitativ stabilind prețul sau valoarea [4].

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în măsurarea valorică a activelor, datoriilor, capitalului propriu, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare. Necesitatea evaluării cheltuielilor este impusă de necesitatea determinării cheltuielilor de distribuire a produselor/mărfurilor, de necesitatea determinării veniturilor, de necesitatea determinării rezultatului financiar etc. De asemenea, centralizarea și generalizarea informațiilor privind cheltuielile și veniturile, calcularea unor indicatori economico-financiari sintetici este posibilă numai dacă acestea sunt exprimate valoric.

La evaluarea cheltuielilor și veniturilor entității economice, apar mai multe probleme, printre care: selectarea bazei de evaluare; adoptarea conceptului de menținere a capitalului; stabilirea modelului contabil utilizat; respectarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale.

Credibilitatea evaluării cheltuielilor și veniturilor depinde în mare măsură de respectarea principiilor contabile fundamentale. De menționat este faptul că în reglementările contabile internaționale dar și în cele naționale (S.N.C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” și S.N.C. „Venitul”), nu sunt concretizate principiile contabile ce trebuiesc aplicate nemijlocit la evaluarea cheltuielilor și veniturilor.

În literatura de specialitate autohtonă, de asemenea, lipsesc studii complexe aferente acestor probleme. Abia în conținutul noilor S.N.C. au fost incluse prevederi aferente principiilor de care ar trebuie să țină cont contabilii anume la evaluarea cheltuielilor și veniturilor.

Potrivit prevederilor noilor S.N.C., și anume pct. 6 al S.N.C. „Cheltuieli”, cheltuielile se recunosc dacă se respectă următoarele criterii:

1) există o certitudine întemeiată privind diminuarea beneficiilor economice ale entității;

2) mărimea cheltuielilor poate fi evaluată în mod credibil [12].

Cheltuielile trebuie recunoscute în evidența contabilă concomitent cu:

diminuarea activelor fără o reducere concomitentă a datoriilor sau o creștere a altor active (de exemplu, valoarea contabilă a stocurilor depistate lipsă la inventariere se înregistrează ca majorare a cheltuielilor curente și diminuare a activelor);

majorarea datoriilor fără o creștere concomitentă a activelor (de exemplu, salariile calculate personalului administrativ se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor și datoriilor curente);

calcularea amortizării și înregistrarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate contabilizate conform SNC „Imobilizări necorporale și corporale”, SNC „Deprecierea activelor” [12].

Iar potrivit pct. 12 din S.N.C. „Venituri”, veniturile din vânzarea produselor și mărfurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor. Transferul riscurilor și beneficiilor semnificative aferente drepturilor de proprietate asupra bunurilor, de regulă, coincide cu momentul predării bunurilor către cumpărător sau, la respectarea altor condiții contractuale, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărători;

entitatea nu mai gestionează bunurile vândute ca în cazul deținerii în proprietate a acestora și nu deține controlul efectiv asupra bunurilor;

mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacției vor fi generate către entitate; și

costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil [12].

O modificare esențială în ceea ce privește recunoașterea cheltuielilor, este că potrivit prevederilor noilor S.N.C., cheltuielile suportate în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele de gestiune următoare și depășesc pragul de semnificație (criteriul prestabilit de către entitate pentru determinarea necesității de a prezenta sau corecta informații în situațiile financiare, luând în considerare posibilitatea influenței acestor prezentări sau corectări asupra deciziilor economice ale utilizatorilor) stabilit în politicile contabile ale entităților economice, se recunosc ca cheltuieli anticipate. Pe măsura survenirii perioadelor corespunzătoare, cheltuielile anticipate se decontează la cheltuielile curente prin metoda liniară sau prin altă metodă stabilită de entitate. Prim urmare, cheltuielile ce se referă la perioadele de gestiune ulteriore dar nu depășesc pragul de semnificație stabilit în politicile de contabilitate ale entităților economice se vor recunoaște în anul de gestiune [12].

O altă noutate a noilor S.N.C. este includere în conținutul acestora a principiilor de recunoaștere în evidența contabilă în special a cheltuielilor și veniturilor. Aceste principii sunt prevăzute în pct. 9 al S.N.C. „Cheltuieli” și pct. 32 al S.N.C. „Venituri”: contabilitatea de angajamente; prudența [12].

Principiului contabilității de angajamente presupune faptul că cheltuielile se recunosc în evidența contabilă perioada în care au fost suportate, indiferent de momentul plății numerarului sau compensării sub altă formă. Acest principiu se bazează pe independența exercițiului potrivit căruia toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține cont de data plății cheltuielilor. Prin urmare, Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informații nu numai despre tranzacțiile și evenimentele trecute care au determinat plăți dar și despre obligațiile de plată viitoare. Potrivit noilor S.N.C., acest principiu este utilizat și la recunoașterea în evidența contabilă a creanțelor, investițiilor, datoriilor, veniturilor.

Pe când principiului prudenței presupune faptul că cheltuielile se recunosc în evidența contabilă astfel încât mărimea acestora să nu fie subevaluată iar veniturile astfel încât mărimea acestora să nu fie supraevaluată. Adică, în contabilitate se înregistrează absolut toate cheltuielile, inclusiv pierderile aferente perioadei de gestiune, indiferent de faptul dacă există sau nu probabilitatea recuperării acestora și absolut toate categoriile de venituri.

Potrivit prevederilor pct. 20 al S.N.C. „Venituri”, veniturile se evaluează, de regulă, în mărimea valorii acestora, stabilită de părțile contractante și confirmată documentar. Iar, potrivit pct. 14 al S.N.C. „Cheltuieli”, cheltuielile se evaluează la:

valoarea contabilă a activelor ieșite – vândute, distruse, acordate cu titlu gratuit, constatate lipsuri, etc.;

costul efectiv al serviciilor prestate/lucrărilor executate;

suma retribuțiilor calculate efectiv personalului, suma contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente – calculate muncitorilor încadrați în cadrul entității pentru munca prestată de către aceștia;

suma amortizării calculate – pentru imobilizările corporale și necorporale, precum și pentru O.M.V.S.D. utilizate pentru desfășurarea activității;

suma deprecierii activelor imobilizate – diferența cu care valoarea contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vânzare a unui activ sau a unui grup de active;

costul serviciilor primite etc. [12].

Generalizând sursele de specialitate aferente evaluării elementelor de cheltuieli și venituri, autorul propune în figura de mai jos principiile care trebuie respectate (precum și esența acestora) pentru ca evaluarea să se dea o imagine fidelă patrimoniului, situației financiare și rezultatelor.

Fig. 1.3. Principiile evaluării cheltuielilor și veniturilor și esența acestora

[elaborat de autor]

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR DIN VÎNZĂRI ALE S.R.L. „IMPERTITAN”

2.1. Caracteristica activității de bază a S.R.L. „IMPERTITAN”

S.R.L. „Impertitan” a fost înregistrată de către Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova la data de 06.06.2008 (Anexa Certificat înregistrare) își are sediul în mun. Chișinău, str. Armenească 84. Codul fiscal – 1008600029578.

S.R.L. „Impertitan” desfășoară două genuri de activități și anume:

producerea: ușilor de exterior, ușilor de interior, geamurilor, caloriferelor, aragazelor, etc.;

servicii de alimentație publică prin deținerea unei cafenele.

Pentru desfășurarea activității cafenelei de care dispune, S.R.L. „Impertitan” a obținut următoarele autorizații: Autorizația sanitară de funcționare, Certificat de conferire a categoriei unității de alimentație publică, Autorizația sanitară veterinară de funcționare, Autorizația de funcționare.

Forma organizatorico-juridică a entității-bază de realizare a stagiului de practică este societate cu răspundere limitată (societatea comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părți sociale conform actului de constituire și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății) cu proprietate privată.

Entitatea este localizată în centrul capitalei ceea ce îi asigură accesibilitatea la zona comercială. Centrul municipiului se mai caracterizează prin flux ridicat pietonal ceea ce contribuie la sporirea vânzărilor.

Regimul de lucru al unității economice nu este unul obișnuit, dat fiind particularitatea alimentației publice. Ziua de muncă începe la orele 6.00 și sfârșește la 24.00, angajații entității lucrând în schimburi.

S.R.L. „Impertitan” dispune de o pagină web, dar care la moment nu este accesibilă, fapt ce influențează negativ asupra nivelului vânzărilor și încasărilor entității. Aceasta din urmă trebui să acorde o deosebită atenție paginii sale web, deoarece în condițiile de utilizare maxilă a tehnologiilor informaționale, aceasta riscă să piardă o mare parte din clienți.

Evidența contabilă în cadrul S.R.L. „Impertitan” este organizată respectându-se prevederile:

Legii contabilității [6];

Standardelor Naționale de Contabilitate [11, 12, 13, 14, 15, 16];

Planului de conturi contabile al activității economico – financiare a întreprinderii [9];

Codului Fiscal al Republicii Moldova [3];

Altor acte cu caracter legislativ și normativ ce reglementează organizarea evidenței contabile.

Potrivit Politicii de contabilitate, contabilitatea este organizată de către serviciul contabil. Operațiunile economico – financiare se perfectează documentar cu ajutorul documentelor tipizate și cu ajutorul celor elaborate de întreprindere.

Răspunderea pentru organizarea contabilității o poartă conducătorul entității, care:

creează condițiile necesare pentru organizarea contabilității și prezentării corecte și la timp a rapoartelor financiare;

asigură respectarea strictă de către subdiviziunile, ce au tangență cu evidența contabilă, a cerințelor contabilului-șef privind întocmirea documentelor și prezentarea informațiilor necesare pentru elaborarea rapoartelor financiare la finele perioadei de gestiune.

Conducătorul asigură controlul și reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economico – financiare avute loc; prezentarea informațiilor operative și elaborarea în termenii corespunzători a rapoartelor financiare; poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a evidenței contabile.

La fel, conducătorul, semnează documentele ce servesc drept bază pentru eliberarea din depozitele entității a valorilor materiale, a mijloacelor bănești, precum și a documentelor cu referire la operațiunile de contractare a creditelor și împrumuturilor și de stingere a obligațiilor (fie pe termen lung fie pe termen scurt).

În cadrul S.R.L. „Impertitan” evidența contabilă se ține cu ajutorul mijloacelor tehnice și a programei informatice AFAS (Anexa Politica), fapt ce ușurează munca contabilului.

S.R.L. „Impertitan” utilizează Planul propriu de conturi contabile elaborat în baza Planului de conturi contabile al activității economico – financiare al entităților economice. Documentele primare se întocmesc și se păstrează pe format de hârtie. Pe când, registrele contabile se elaborează și se păstrează în format electronic. Registrele obligatorii de evidență contabilă elaborate în cadrul S.R.L. „Impertitan” sunt jurnalele-ordere, balanța de verificare.

Situațiile financiare se aprobă și se semnează de către conducătorul S.R.L. „Impertitan”.

Inventarierea generală a patrimoniului se efectuează o dată în an, dar nu mai târziu de data 25 decembrie.

Perioada de gestiune coincide cu anul calendaristic.

Amortizarea activelor nemateriale și uzura mijloacelor fixe se calculează prin metoda casării liniare.

2.2. Contabilitatea cheltuirilor și veniturilor din vânzări în cadrul S.R.L. „Impertitan”

Pentru generalizarea informației privind cheltuielile întreprinderii, contabilitatea S.R.L. „Impertitan” utilizează conturile clasei a 7 “Cheltuieli” a Planului de Conturi. Conturile de evidență a cheltuielilor sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi pe parcursul perioadei de gestiune se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului suma cheltuielilor recunoscute în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate respective, iar în credit – decontarea la finele anului de gestiune a cheltuielilor acumulate la rezultatul financiar total.

Conturile de cheltuieli se închid la finele anului de gestiune și la începutul noului an nu au sold.

Printre documentele primare ce servesc pentru reflectarea cheltuielilor activității operaționale în contabilitate S.R.L. „Impertitan” se enumără:

Facturi fiscale – privind vânzarea produselor terțelor persoane sau mișcarea acestora către punctele de realizare a S.R.L. „Impertitan”, întocmită în conformitate cu cerințele Instrucțiunii privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală” [5] (Anexa factura vânzare).

Procese-verbale de returnare a produselor, mărfurilor – în caz de returnare a acestora de către cumpărători.

Procese-verbale de modificare a prețurilor produsele și mărfurilor vândute, serviciile prestate.

Nota de contabilitate – privind decontarea cheltuielilor la finele perioadei de gestiune (închiderea cu 351 „Rezultat financiar total”).

Pentru evidența sintetică a costului vânzărilor, în contabilitatea S.R.L. „Impertitan” este utilizat conul de activ 711 „Costul vânzărilor”.

Acest cont este destinat generalizării informației privind valoarea contabilă a produselor finite vândute în cadrul activității operaționale a entității și alte costuri corelate cu veniturile din vânzări.

În debitul contului 711 „Costul vânzărilor” se înregistrează costul vânzărilor recunoscut pe parcursul perioadei de gestiune, iar în creditul contului 711 „Costul vânzărilor” se înregistrează decontarea costului vânzărilor la finele perioadei de gestiune.

În cadrul acestui cont, pot fi deschide mai multe subconturi. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos, remarcându-se deosebirile dintre prevederile Planul de conturi în vigoare până la 31.12.2014 și Planul de conturi nou utilizabil cu titlu de recomandare începând cu 01.01.2014 și cu titlu obligatoriu începând cu 01.01.2015:

Tabelul 2.1. Subconturile contului 711 „Costul vânzărilor”

[elaborat de autor, în baza surselor bibliografice 9, 10]

Din câte se observă din tabelul de mai sus, componența subconturilor potrivit Planului general de conturi contabile este mai diversificată.

Pentru a exemplifica modul de reflectare în evidența contabilă a S.R.L. „Impertitan” a cotului produselor vândute, se vor întocmi următoarele înregistrări contabile:

La reflectarea produselor trimise spre vânzare (Anexa 35):

debit contul 217 „Mărfuri” – 11081,49 lei

credit contul 216 „Produse” – 11081,49 lei

Reflectarea costului mărfurilor vîndute (Anexa 35):

debit contul 711 „Costul vânzărilor” – 66213,16 lei

credit contul 217 „Mărfuri” – 66213,16 lei

Reflectarea mărfurilor returnate de la cumpărători (Anexa 35):

debit contul 217 „Mărfuri” – 2734,89 lei

credit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute” – 2734,89 lei

Pentru generalizarea informației privind veniturile, contabilitatea S.R.L. „Impertitan” utilizează conturile clasei 6 “Venituri” a Planului de Conturi.

Conturile de evidență a veniturilor sunt conturi de pasiv. În creditul acestora se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului suma veniturilor recunoscute în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate respective, iar în debit – decontarea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate la rezultatul financiar total.

Conturile de venituri se închid la finele anului de gestiune și la începutul noului an nu au sold.

Veniturile din activitatea operațională includ veniturile rezultate din activitatea de bază a S.R.L. „Impertitan”, acestea cuprind: veniturile din vânzări și alte venituri operaționale.

Veniturile din vânzări de produse și mărfuri se constată în baza metodei calculării în cazul livrării și transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra acestora. La S.R.L. „Impertitan”, veniturile din vânzări includ veniturile din vânzarea și alte ieșiri de produse, mărfuri.

Principalele documente ce servesc drept temei pentru înregistrarea operațiilor economico – financiare aferente veniturilor din vânzări în evidența contabilă a S.R.L. „Impertitan” servesc:

Facturi fiscale, facturi de expediție – la reflectarea valorii de vânzare (fără T.V.A.) a produselor, serviciilor vândute altor întreprinderi sau persoane (Anexa factu).

Facturi fiscale, facturi de expediție – la reflectarea valorii de vânzare (fără T.V.A.) a produselor, serviciilor transmise spre vânzare gheretelor de care dispune S.R.L. „Impertitan”.

Facturi fiscale, facturi de expediție – la reflectarea valorii contractuale (fără T.V.A.) a produselor, serviciilor transmise ca aport la capitalul statutar al altor întreprinderi.

Facturi fiscale, facturi de expediție – la reflectarea valorii (fără T.V.A.) a produselor, serviciilor transmise altor întreprinderi sau persoane în schimbul altor active.

Facturi fiscale, facturi de expediție – la reflectarea valorii de vânzare (fără T.V.A.) a produselor, serviciilor vândute angajaților entității.

Dispoziții de încasare, registrul de casă, facturi fiscale, facturi de expediție – la încasarea mijloacelor bănești (fără T.V.A.) din vânzarea produselor și prestarea serviciilor (Anexa disp incasare).

Facturi fiscale – la calcularea plății (fără T.V.A.) pentru bunurile transmise în arendă operațională.

Contracte de arendă finanțată, note de contabilitate – la calcularea dobânzilor aferente contractelor de arendă finanțată.

Facturi fiscale, note de contabilitate – la decontarea valorii de răscumpărare a bunurilor transmise în arendă finanțată, reflectată anterior în componența veniturilor anticipate pe termen lung.

Note de contabilitate – la reflectarea altor venituri din vânzări, obținute în perioadele anterioare.

Analiza contului 611 – pentru prezentarea tuturor operațiunilor aferente debitării și creditării contului pentru o anumită perioadă.

Borderou de evidență a rulajelor și soldului privind contul 611.

Note de contabilitate – la decontarea la finele anului de gestiune a veniturilor din vânzări acumulate la rezultatul financiar total.

Evidența sintetică a veniturilor din vânzări se duce în contul destinat pentru aceasta – 611 „Venituri din vânzări”, iar evidența analitică a venitului din vânzări se ține pe tipurile lor, regiuni de vânzare și pe alte direcții stabilite în politica de contabilitate a S.R.L. „Impertitan”.

În cadrul acestui cont, pot fi deschide mai multe subconturi. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos, remarcându-se deosebirile dintre prevederile Planul de conturi în vigoare până la 31.12.2014 și Planul de conturi nou utilizabil cu titlu de recomandare începând cu 01.01.2014 și cu titlu obligatoriu începând cu 01.01.2015:

Tabelul 2.2. Subconturile contului 611 „Venituri din vânzări”

[elaborat de autor, în baza surselor bibliografice 9, 10]

Din câte se observă din tabelul de mai sus, componența subconturilor potrivit Planului general de conturi contabile este, la fel, mai diversificată.

Din totalitatea subconturilor enumerate anterior, S.R.L. „Impertitan” utilizează doar subcontul 6111 „Venituri din vânzarea produselor” (Anexa 10).

Pe parcursul perioadei de gestiune – 2013, în contabilitatea S.R.L. „Impertitan” au fost întocmite următoarele formule contabile:

Reflectarea venitului din vânzarea mărfurilor concomitent cu datoria cumpărătorilor (Anexa 1):

debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 93520,00 lei

credit contul 611 „Venituri din vânzări” – 93520,00 lei

La reflectarea valorii T.V.A. ce urmează a fi încasată de la cumpărători pentru mărfurile vândute acestora (Anexa 1):

debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 18704,00 lei

credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 18704,00 lei

Stingerea creanțelor cumpărătorilor cu achitarea în numerar în casieria entității (Anexa 1):

debit contul 241 „Casa” – 7100,00 lei

credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 7100,00 lei

Stingerea creanțelor cumpărătorilor cu achitarea în numerar în casieria entitățiidin contul avansului anticipat primit (Anexa 1):

debit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite” – 8200,00 lei

credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 8200,00 lei

Stingerea creanțelor cumpărătorilor cu valoarea mărfurilor returnate (Anexa 1):

debit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute” – 2900,00 lei

credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 2900,00 lei

La finele anului de gestiune, totalul cumulativ de la contul 711 „Costul vânzărilor” se trece prin închiderea contului la creditul contului 351 „Rezultat financiar total”. În acest caz, formula contabilă întocmită este:

debit contul 351 „Rezultat financiar total” – 2352679,67 lei

credit contul 711 „Costul vânzărilor”, subcontul 711.1 „Costul produselor finite vîndute” – 2352679,67 lei

Același lucru se întâmplă și cu totalul cumulativ de la contul 611 „Venituri din vânzări”, care se trece prin închiderea contului la creditul contului 351 „Rezultat financiar total”. În acest caz, formula contabilă întocmită este:

debit contul 611 „Venituri din vînzări”, subcontul 611.1 „Venituri din vânzarea produselor” – 2682722,80 lei

credit contul 351 „Rezultat financiar total” – 2682722,80 lei

După închiderea acestor conturi, se închid și celelalte conturi de evidență a veniturilor și cheltuielilor, în scopul determinării profitului net (pierderii) al perioadei de gestiune.

Urmează apoi, întocmirea Balanței de verificare și a Cărții mari. În cazul în care în acestea nu se depistează erori de evidență atât a veniturilor și cheltuielilor cât și a celorlalte conturi utilizate în contabilitatea financiară și de gestiune, se trece la întocmirea Raportului financiar.

Indicatorii aferenți temei: costul vânzărilor și veniturile din vânzări nu se reflectă în Bilanțul contabil (forma nr. Raportului financiar), în schimb se reflectă în Raportul de profit și pierderi completat în baza prevederilor S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” [16], și anume:

veniturile din vânzări se reflectă în rândul 010 „Venituri din vânzări” și reprezintă principala sursă de venit a entității economice;

costul vânzărilor se reflectă în rândul 020 „Costul vânzărilor” și reflectă costul produselor fabricate (alcătuit din consumurile de materiale suportate, consumurile privind retribuirea muncii și consumurile indirecte producție) (Anexa Raport fin).

Diminuarea veniturilor din vânzări cu costul vânzărilor permite determinarea profitului brut, care potrivit Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se numește marja de exploatare, și reflectă surplusul veniturilor din vânzări asupra costului vânzărilor entități economice.

În cadrul S.R.L. „Impertitan” acest profit brut este în descreștere (382460 lei în anul 2012 față de 438718 lei în anul 2011), fapt ce relevă diminuarea eficienței activității de comercializare a produselor.

În concluzie la acest paragraf se poate spune că contabilitatea costului vânzărilor și a veniturilor din vânzări, în mare parte este organizată în corespundere cu actele legislative și normative în vigoare, cu mici excepții:

se întârzie întocmirea documentelor – acestea se întocmesc după câteva zile de după ce operațiunea economico – financiară a avut loc (cu toate că art. 19 al Legii contabilității stabilește că documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după producerea evenimentului [6]);

la finele anului de gestiune nu s-a efectuat inventarierea, care avea scopul de confirmare a datelor din evidența contabilă cu cele faptice. Această inventariere este obligatorie, și ar fi ajutat S.R.L. „Impertitan” în depistarea lacunelor comise la contabilizarea veniturilor și cheltuielilor; ar fi permis verificarea soldului stocurilor de produse (pentru a putea confirma costul vânzărilor); ar fi permis verificarea creanțelor comerciale (pentru a putea confirma datoriile debitoare).

În scopul înlăturării neajunsurilor existente la S.R.L. „Impertitan”, autorul propune:

respectarea principiilor privind delimitarea corectă a veniturilor și cheltuielilor în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și includerea lor în categoriile respective. Această delimitare ar contribui la îmbunătățirea sistemului contabil și ar asigura veridicitatea calculelor privind rezultatele financiare;

sporirea măsurilor luate de întreprindere privind verificarea informației înregistrate în contabilitate (mai cu seamă în Raportul financiar anual, care ar trebui să reflecte situația veridică la întreprindere pentru o anumită perioadă de gestiune).

În general, făcând abstracție de la neajunsurile depistate, contabilitatea S.R.L. „Impertitan”, se ține cu respectarea principalelor prevederi ale actelor normative și legislative; iar o dată cu îndeplinirea măsurilor menționate anterior, Rapoartele financiare ale acesteia, inclusiv informația cu privire la veniturile și cheltuielile înregistrate pe parcursul unei anumite perioade gestionare, va reflecta situația reală a întreprinderii.

2.3. Analiza cheltuielilor și veniturilor din vânzări în cadrul S.R.L. „Impertitan”

Obținerea veniturilor maxime cu consumuri și cheltuieli minime este scopul de bază al fiecărui agent economic. Cerințele pieței sunt destul de dure, ceea ce necesită respectarea unei concordanțe întemeiate între prețurile la produsele finite și eforturile depuse în activitățile desfășurate.

Prin urmare, analiza veniturilor și cheltuielilor servește, pentru entitățile economice, drept punct de pornire la întocmirea diferitelor materiale analitice de uz intern și extern, întrucât de mărimea, evoluția, structura și stabilitatea veniturilor depind consumurile, cheltuielile întreprinderii și profitul [2, p. 437].

Necesitatea analizei cheltuielilor și veniturilor din vânzări mai rezultă și din importanța informației analitice ce poate fi preluată pentru luarea deciziilor de către conducerea entității economice și de utilizatorii externi ai informației conținute în Rapoartele financiare ale acestora, oferind posibilitatea aprecierii următoarelor aspecte:

Care este mărimea și evoluția veniturilor și cheltuielilor (inclusiv a cheltuielilor și veniturilor din vânzări) în ultimii ani de gestiune?

Care sunt sursele principale de obținere a veniturilor de către entitatea economică și categoriile predominante de cheltuieli?

Cât de diversificată este activitatea operațională a entității economice și cât de constante sunt sursele de venituri sau direcțiile de suportare a cheltuielilor?

Prin urmare, este remarcabil faptul că, indiferent de perioada în care își desfășoară activitatea entitatea, suportarea cheltuielilor și generarea de venituri reprezintă unii din cei mai importanți indicatori, adică criteriul de bază de luare a deciziei privind continuarea sau nu a activității entității economice.

Astfel, urmărirea dinamicii veniturilor și supravegherea unei structuri echilibrate a cheltuielilor, precum și elaborarea unor politici de adaptare la mediul sunt prerogativele oricărei entități economice.

La prima etapă a analizei cheltuielilor și veniturilor din vânzări, se propune analiza și aprecierea dinamicii acestor indicatori în totalul rezultatului financiar obținut de către S.R.L. „Impertitan” în ultimii 2 ani de gestiune.

În acest sens se întocmește următorul tabel:

Tabelul 2.3. Analiza dinamicii cheltuielilor și veniturilor S.R.L. „Impertitan”

[elaborat de autor]

(lei)

Din tabelul de mai sus se urmărește cele spuse anterior, și anume că cheltuielile și veniturile din vânzări sunt acele categorii de cheltuieli și venituri ce ocupă ponderea maximă în totalul cheltuielilor și veniturilor înregistrate de către entitate. Autorul afirmă bazându-se pe mărimea diferitor categorii de cheltuieli și venituri reflectate în tabelul dat.

Totodată, se vizualizează faptul că veniturile din vânzări înregistrate de către S.R.L. „Impertitan” în anul 2013 s-au majorat față de anul 2012 cu 1563821 lei, fapt ce se apreciază pozitiv. Paralel cu această majorare se observă și o majorare a costului vânzărilor, aceste crescând în anul 2013 față de anul 2012 cu 1674363 lei. Chiar din start se urmărește că costul vânzărilor a crescut mai mult decât au crescut veniturilor din vânzări, fapt ce deja se apreciază negativ.

Regula esențială a costului marginal presupune că orice leu investit în activitate trebuie să asigure entității economice rambursarea acestuia paralel cu o recompensă. Pe când, în cazul S.R.L. „Impertitan” situația dată nu se atestă.

Pentru a putea aprecia evoluția veniturilor din vânzări față de evoluția costului vânzărilor, se va folosi indicatorul numit: indicele de creștere, care se calculează prin formula:

(2.1.)

unde:

– indicele de creștere al veniturilor din vânzări;

– venituri din vânzări aferente perioadei de gestiune curente;

– venituri din vânzări aferente perioadei de gestiune precedente.

(2.2.)

unde:

– indicele de creștere al costului vânzărilor;

– costul vânzărilor aferent perioadei de gestiune curente;

– costul vânzărilor aferent perioadei de gestiune precedente.

(2.3.)

unde:

– indicele de creștere al profitului brut;

– profitul brut aferent perioadei de gestiune curente;

– profitul brut aferent perioadei de gestiune precedente.

Se va elabora următorul tabel:

Tabelul 2.4. Analiza evoluției veniturilor din vânzări vizavi de evoluția costului vânzărilor [elaborat de autor]

Datele conținute în tabelul 2.4. sunt destul de elocvente în prezentarea unei situații deloc pozitive pentru rezultatele financiare ale S.R.L. „Impertitan”.

Autorul afirmă dat fiind faptul că ritmul de creștere al veniturilor din vânzări de 1,370307 se explică prin creșterea acestora în anul 2013 față de anul 2012 cu 37,03% – o creștere aparent favorabilă pentru rezultatele entității economice. Însă analiza acestora paralel cu evoluția costului vânzărilor schimbă situația din una pozitivă în una complet negativă, deoarece indicele de creștere al costului vânzărilor de 1,491975 se explică prin creșterea acestora cu 49,19%, adică se urmărește a creștere net superioară a costului vânzărilor față de veniturile din vânzări. Fapt, ce generează diminuarea profitului brut în dinamică cu 13,49% (100%-86,51%).

Pentru a putea cu ușurință vizualiza această dinamică se elaborează următorul grafic:

Fig. 2.1. Evoluția veniturilor din vânzări vizavi de evoluția costului vânzărilor

[elaborat de autor]

Din prezenta figură se înțelege că odată ce ritmul de creștere al veniturilor de vânzări va fi inferior ritmului de creștere al costului vânzărilor, entitatea economică nu va reuși să înregistreze o dinamică pozitivă a profitului brut.

La următoarea etapă a analizei cheltuielilor și veniturilor din vânzări, se consideră necesară determinarea consumurilor nejustificate, adică a mărimii cheltuielilor înregistrate de către S.R.L. „Impertitan” dar care nu îi aduc acesteia venituri. În acest sens se va folosi metoda de analiză – metoda recalculării și în baza datelor inițiale conținute în tabelul 2.4. se vor calcula următorii indicatori:

1. Costisitatea anului precedent (adică valoarea costului suportat de către S.R.L. „Impertitan” pentru obținerea unui leu de venituri din vânzări):

Costisitatea0 = 3403351 lei / 4223037 lei = 0,81 lei (2.4.)

0,81 lei – reflectă că S.R.L. „Impertitan” cheltuia 0,81 bani în anul 2012 pentru a obține 1 leu venituri din vânzări.

2. Costul vânzărilor cu păstrarea costisității anului precedent (costisitatea anului precedent se înmulțește cu veniturile din vânzări ale anului 2013 – pentru a determina care ar fi fost costul vânzărilor dacă S.R.L. „Impertitan” ar fi fost respectat costisitatea anului precedent):

Costul vânzărilor I = ei / 0,81 lei = 4663636,37 lei (2.5.)

Se observă că dacă S.R.L. „Impertitan” ar fi fost păstrat costisitatea anului precedent, aceasta ar fi înregistrat în anul 2013 un cost al vânzărilor echivalent cu 4663636,37 lei. Deoarece costul vânzărilor înregistrat de facto este mai mare, urmează determinarea următorului indicator:

3. Supraconsumurile (mărimea costului vânzărilor care nu aduce entității economice nici un aflux de avantaje economice, și se determină ca diferență dintre costul vânzărilor înregistrat de facto și costul vânzărilor obținut prin păstrarea costisității):

Supraconsumurile = 5077714 lei / 4663636,37 lei = 414077,63 lei (2.6.)

Se observă că suma obținută a supraconsumurilor este una destul de impunătoare, și ar trebui să reprezinte pentru S.R.L. „Impertitan” un semnal de alarmă. Conducerea entității ar trebui să înțeleagă faptul că mărimea costului marginal este de 4663636,37 lei și mai sus de aceasta orice leu suplimentar investit nu îi aduce entități absolut nici un avantaj economic.

Pentru a putea determina cât consumă entitatea pentru a produce un leu venituri din vânzări, autorul consideră necesară determinarea costisității de facto, adică a costisității anului curent 2013, prin raportarea costului vânzărilor înregistrat în anul 2013 la veniturile din vânzări obținute, la fel, în acest an:

Costisitatea1 = 5077714 lei / 5786858 lei = 0,88 lei (2.7.)

Adică, entitatea consumă cu 7 bani mai mult în anul 2013 pentru a obține același leu ca și în anul 2012. La prima vedere, acești 7 bani nu par atât de importanți și influențabili, însă, la un nivel înalt al veniturilor din vânzări, acești 7 bani s-au transformat în 414077,63 lei.

Aceeași informați poate fi vizualizată în figura de mai jos:

Fig. 2.2. Evoluția costisității (lei) [elaborat de autor]

Prin urmare, entitatea economică, trebuie să acorde o deosebită atenție costului vânzărilor și să contribuie la diminuarea acestuia, însă nu în detrimentul calității produselor oferite cumpărătorilor săi.

Odată ce se înregistrează un ritm de creștere al veniturilor din vânzări față de cel al costului vânzărilor, devine necesară determinarea rentabilității comerciale (rentabilității vânzărilor). Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care exprimă capacitatea entității economice de a câștiga profit. Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de entitatea economică și eforturile depuse de către aceasta pentru obținerea lor. Determinarea rentabilității vânzărilor este destul de importantă, deoarece acesta este indicatorul principal de apreciere a performanțelor activității operaționale ale unei entități economice. Rentabilitatea vânzărilor reflectă capacitatea entității de a obține profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului obținut la un leu venituri din vânzări.

Aprecierea acestui indicator are o importanță deosebită atât pentru managerii entității cât și pentru fondatorii, deoarece permite determinarea:

nivelului și evoluției rentabilității veniturilor din vânzări pe parcursul mai multor perioade de activitate a entității economice;

eficienței cu care au fost promovate deciziile managementului financiar în obținerea profitului la un leu venituri din vânzări;

factorilor ce au contribuit la devierea rentabilității veniturilor din vânzări față de nivelul anilor precedenți și/sau cel prevăzut în Planul de afaceri;

măsurilor ce trebuie întreprinse pentru majorarea nivelului rentabilității veniturilor din vânzări.

În practica analitică, pot fi aplicate mai multe variante de calcul a rentabilității vânzărilor în funcție de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității. Astfel, se utilizează profitul brut, rezultatul din activitatea operațională, profitul până la impozitare sau profitul net.

Însă, formula generală a rentabilității vânzărilor, cea mai des utilizată în practică, este cea calculată în funcție de profitul brut, deoarece nivelul acestui indicator reflectă cât de efectiv entitatea economică gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare a produselor, mărfurilor și serviciilor prestate [17, p. 302]:

unde:

RV – rentabilitatea vânzărilor;

PB – profitul brut;

Vv – veniturile din vânzări.

Rentabilitatea vânzărilor calculă pentru activitatea desfășurată de către S.R.L. „Impertitan” pe parcursul anilor 2012 și 2013 se prezintă în următoarea figură:

Fig. 2.3. Evoluția rentabilității vânzărilor înregistrate de către S.R.L. „Impertitan” (%)

[elaborat de autor]

Urmărindu-se paralel figura 2.3. și figura 2.4. se constată că costisitatea este invers proporțională rentabilității vânzărilor și odată cu creștea costisității, rentabilitatea vânzărilor o să înregistreze în mod cert o dinamică negativă.

Ca rezultat a analizei cheltuielilor și veniturilor din vânzări, autorul conchide că rezerva S.R.L. „Impertitan” constă în consumurile în creștere pentru producerea produselor sale. Pentru redresarea situației, entitatea ar trebui să întreprindă măsuri de diminuare a acestora, prin următoarele căi :

procurarea factorilor de producție (materiali, umani) la prețuri pe cât posibil mai mici, însă fără a neglija calitatea produsului final;

majorarea randamentului utilizării resurselor prin diminuarea resurselor consumate la o unitate de produs obținut;

înlocuirea utilajelor uzate moral și fizic cu utilaje noi;

perfecționarea tehnologiilor de producere;

stimulare materială a angajaților;

instruirea personalului pentru a asigura eficiența muncii prestate de către acesta; etc.

Până la urmă, cea mai valoroasă dintre finalitățile analizei costului vânzărilor este creșterea eficienței consumurilor de resurse în procesele interne de creare a valorii. Aceasta înseamnă reducerea consumurilor de resurse în condițiile menținerii valorii create, sau, ideal, a creșterii acesteia [7].

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Ca rezultat al elaborării prezentului proiect de licență, autorul a reușit să atingă scopul propus: aprofundarea bazelor teoretice aferente contabilității și analizei cheltuielilor și veniturilor din vânzări, în baza datelor analitice oferite de către societate cu răspundere limitată „Impertitan”.

Pentru a atinge acest scop autorul a realizat următoarele obiective:

a prezentat concepte și principii contabile fundamentale aferente veniturilor și cheltuielilor entității economice;

a elucidat aspecte privind recunoașterea și evaluarea diverselor elemente de venituri și cheltuieli;

a prezentat metodologia generală de contabilizare a cheltuielilor și veniturilor din vânzări;

a analizat și apreciat mărimea și evoluția cheltuielilor și veniturilor din vânzări înregistrate de către S.R.L. „Impertitan” pe parcursul anilor de gestiune 2012 și 2013;

a elaborat măsuri de redresare a situației negative depistate prin eliminarea rezervelor.

Principalele concluzii aferente modului de contabilizare a cheltuielilor și veniturilor din vânzări ce pot fi formulate în rezultatul examinării acestui compartiment în cadrul serviciului contabil al S.R.L. „Impertitan” sunt:

Contabilitatea utilizează, pentru ținerea evidenței cheltuielilor și veniturilor din vânzări, conturile prevăzute de Planul de conturi al activității economico – financiare a întreprinderilor, și anume: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vânzărilor”;

Pentru contabilizarea faptelor economice aferente vânzărilor, entitate ține cont de toate prevederile actelor normative și legislative în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova;

Documentele primare ce confirmă faptele economice avute loc (facturi fiscale, dispoziții de încasare), se întocmesc la timp de către persoanele responsabile.

Unicul aspect negativ, depistat în procesul elaborării prezentului proiect de licență se referă la paragraful analitic al acestuia. Și anume, la faptul că veniturile din vânzări înregistrate de către S.R.L. „Impertitan” în anul 2013 cunosc un ritm de creștere inferior ritmului de creștere al costului vânzărilor, fapt ce a avut repercusiuni negative asupra rentabilității vânzărilor. Pentru a depăși situația creată și a o redresa autorul a propus următoarele soluții: procurarea factorilor de producție (materiali, umani) la prețuri pe cât posibil mai mici, însă fără a neglija calitatea produsului final; majorarea randamentului utilizării resurselor prin diminuarea resurselor consumate la o unitate de produs obținut; înlocuirea utilajelor uzate moral și fizic cu utilaje noi; perfecționarea tehnologiilor de producere; stimulare materială a angajaților; instruirea personalului pentru a asigura eficiența muncii prestate de către acesta; etc.

Condiția de care ar trebui să țină cont conducerea S.R.L. „Impertitan” se referă la respectarea soluției de reducere a costurilor cum ar fi realismul acesteia. Ceea ce presupune că entitatea economică trebuie să fie competentă în a efectua efortul prevăzut de o anumită soluție, iar acest efort să conducă fără dubii la rezultatul prevăzut în termeni de durabilitate și eficiență a reducerii costurilor.

BIBLIOGRAFIE

Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Burlea E. Analiza veniturilor din activitatea operațională. În: Revista științifică „Studii Economice”, ULIM, an. 5, nr. 1-2 (iunie), 2011, p. 437-441.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr.1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. ed. spec.

Dicționarul explicativ al limbii române. http://www.dex.ro/ (vizualizat 12.05.2014).

Instrucțiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală”, aprobată Ordinul ministerului Finanțelor. Nr. 115 din 06.09.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 194-196.

Legea contabilității. Nr. 113 din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 90-93.

Metode de reducere a costurilor. http://cuttingcost.wordpress.com/ (vizualizat 17.03.2014).

Nederița A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Combinatul poligrafic, 2007. 640 p.

Planul de conturi contabile al activității economico–financiare a întreprinderilor, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor, nr.174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 93–96.

Planul general de conturi contabile, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 119 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 177-181.

Standarde Internaționale de Raportare Financiară, inclusiv Standarde Internaționale de Contabilitate și Interpretări la 1 ianuarie 2005. București: CECCAR, 2005. 2422 p.

Standardele Naționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 177-181.

Standardul Național de Contabilitate 12 „Contabilitatea impozitului pe venit”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Standardul Național de Contabilitate 18 „Venitul”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Standardul Național de Contabilitate 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Standardul Național de Contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Țiriulnicov N., Paladi V. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 384 p.

Anexe