Contabilitatea Si Analiza Cheltuielilor DE Distribuire Si Administrative LA Intreprindere
CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎNTREPRINDERE
CUPRINS
ABSTRACT
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
ÎNTRODUCERE
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ CU PRIVIRE LA CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎNTREPRINDERE
Noțiuni generale aferente cheltuielilor de distribuire și administrative
Probleme întâlnite la înregistrarea în evidența contabilă a cheltuielilor
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎS SSVEPC
2.1. Tratamentul contabil al cheltuielilor de distribuire și administrative în cadrul ÎS SSVEPC
2.2. Analiza cheltuielilor ÎS SSVEPC
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
ABSTRACT
Tema proiect de licență: Contabilitatea și analiza cheltuielilor de distribuire și administrative.
Structura proiectului de licență: introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 20 surse, 18 anexe, 39 pagini de text de bază (până la Bibliografie), 2 figuri și 4 tabele.
Cuvintele cheie: cheltuieli, distribuire, administrative, economie, profit, venit, rentabilitate, pondere, deductibil, performanță.
Scopul proiectului de licență constă în cercetarea cheltuielilor de distribuire și a cheltuielilor administrative din punctul de vedere al evidenței contabile, al gestiunii cheltuielilor entităților, organizarea corectă a acestor cheltuieli.
Obiective: analiza și aprofundare noțiunilor cheltuielilor de distribuire și administrative; cercetarea cheltuielilor de distribuire și administrative în cadrul entităților; înregistrarea, recunoașterea, evaluarea și decontarea cheltuielilor de distribuire și administrative; rezolvarea problemelor apărute în contabilitatea entităților, referitoare la cheltuielile de distribuire și administrative în cadrul entităților; abordarea aspectelor metodologice generale ale contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative; aplicarea documentelor primare, generalizarea cheltuielilor de distribuire și administrative în situațiile financiare, etc.
Metodologia cercetării reprezintă metodele și instrumentele specifice științelor economice ca: observația, analiza logică, comparația, statistica, inducția și deducția, analiza și sinteza, abstracția științifică, etc. Pentru elaborarea proiectului de licență au fost examinate numeroase surse bibliografice, printre care acte normative și legislative, articole din reviste de specialitate, manuale ale autorilor autohtoni și de peste hotarele țării.
Recomandări propuse: clasificarea criteriilor de delimitarea a cheltuielilor de distribuire și celor administrative; îmbunătățirea cadrului normativ și legislativ a contabilității cheltuielilor; propuneri privind ridicarea performanțelor entității pe baza calității și cantității cheltuielilor de distribuire și administrative, etc.
ANNOTATION
The theme of Diploma Project: Accounting and Analysis of Distribution and Administrative Costs.
The structure of the Diploma Project: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, Bibliography of 20 sources, 18 annexes, 39 basic text pages (up to Bibliography), 2 figures and 4 tables.
Keywords: costs, distribution, administrative, administrative, economy, profit, income, profitability, share, deductible, performance.
The aim of the Diploma Project is about the research of the Analysis of Distribution and Administrative Costs about the bookkeeping, administration and the right organization of this costs point view.
Objectives: the analysis, the study and research of Distribution and Administrative Costs concepts in an entity; record, recognition, valuation and settlement of Distribution and Administrative Costs; the solution of the problems that appear in the entity accountancy; the approach of the general methodological aspects of Distribution and Administrative Costs; the application of the primary documents, generalization of Distribution and Administrative Costs in financial situations, etc.
The research Methodology shows the specific methods and instruments of the economical science, such as: observation, logical analysis, comparison, statistics, induction and deduction, analysis and synthesis, scientific abstraction, etc. For the elaboration of the Diploma Project, there was examined numerous scientific sources, such us legislative acts and articles in journals, books and local and from abroad authors.
The proposed recommendations: the classification of criteria about delimitation of Distribution and Administrative Costs; legislative and normative framework improving of accountancy costs; proposals to improve the performance of the entity based on the quality and quantity of Distribution and Administrative Costs, etc.
LISTA ABREVIERILOR
DUE – Directivele Uniunii Europene
IFRS – Standardele Internaționale de Raportare Financiară
ÎS SSVEPV – Întreprinderea de Stat Serviciul de Stat pentru Verificarea și Expertizarea Proiectelor și Construcțiilor
RM – Republica Moldova
SNC – Standardele Naționale de Contabilitate
SUA – Statele Unite ale Americii
TVA – Taxa pe valoare adăugată
LISTA FIGURILOR
Fig. 2.1. Diagrama evoluției cheltuielilor, venitului și profitului pe parcursul ultimilor ani……31
Fig. 2.2. Graficul evoluției cheltuielilor pe tipuri……………………………………………….33
LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1. Analiza cheltuielilor, venitului și a profitului ………………………………………30
Tabelul 2.2. Ponderea indicatorilor în comparație cu profitul net………………………………..32
Tabelul 2.3. Abaterile ponderilor cheltuielilor, venitului și profitului față de anul 2011………..34
Tabelul 2.4. Performanțele personalului pentru anii 2012-2014…………………………………36
INTRODUCERE
Cheltuielile de distribuire și cheltuielile administrative joacă un rol important în lumea actuală și nu doar în domeniul contabilității ci și în majoritatea domeniilor întâmpinate într-o lume modernă, cum ar fi: economie, management, gestiune, administrare, organizare, planificare, luarea deciziilor, finanțare, etc. Chiar și în cazul unui individ, care încearcă pentru a economisi orice, de a primi ceva folos dintr-o investiție minimală, deși este conștient că fără o cheltuială adecvată no sa capete nimic, încearcă să nu întreacă limita minimă a acestei cheltuieli și să o facă bine chibzuită.
Actualitatea și importanța temei constă în influența cheltuielilor de distribuire și celor administrative asupra celor mai dificile decizii care urmează a fi luate nu doar la nivel de întreprindere ci și la nivel mondial. Acestea poartă un caracter decisiv atunci când se are în vedere supraviețuirea entității, sau cel puțin aprecierea favorabilă a stării în care se află la momentul actual.
Din punct de vedere al entității economice, cheltuielile sunt parte componentă a oricărei activități, a cărei scop final este obținerea profitului. Posibil cel mai important aspect al existenței și dezvoltării unei entități este planificarea cheltuielilor, urmărirea planului întocmit inițial, cu efectuarea unor divergențe față de planul inițial, în caz de necesitate, însă aceste divergențe trebuie să fie bine analizate, să corespundă îmbunătățirii planului inițial..
Scopul proiectului de licența constă în cercetarea cheltuielilor de distribuire și a cheltuielilor administrative din punctul de vedere al evidenței contabile, al gestiunii cheltuielilor entităților, organizarea corectă a acestor cheltuieli, influența lor asupra dezvoltării întreprinderii din punct de vedere microeconomic și influența asupra dezvoltării țării și dezvoltării mondiale la nivel macroeconomie.
Pentru a atinge aceste scopuri, au fost puse în practică studiile obținute pe parcursul anilor de învățământ, au fost investigate și informații noi, cum ar fi legi, hotărâri, regulamente, alte acte normative, tratate, cercetări ale savanților, explicațiile unor acte normative, etc. Informația obținută a fost adaptată la cerințele proiectului de licența. Din păcate baza normativă a Republicii Moldova nu este destul de aproape de perfecțiuni, un lucru este cert, aceasta se perfecționează tinzând spre o dezvoltare spre bine a țării și orientându-se spre țările occidentului, care au experiență de secole în dezvoltarea economiei de piață. Anume trecerea spre economia de piață a adus noile cerințe și asupra contabilității și asupra altor ramuri care luate împreună formează baza spre dezvoltarea țărilor și bunăstarea oamenilor care muncesc pentru a obține ceva.
Obiectivele propuse au fost studierea problemelor pe care le preîntâmpină entitățile la momentul actual în domeniul economiei, precum și rezolvarea unor probleme care apăreau în practica entităților, până la momentul actual, toate soluțiile erau în defavoarea entităților, deoarece orice entitate era considerată un potențial infractor de către inspectorii fiscali. Această mentalitate se datora de cele mai multe ori economiei de comandă prin care a trecut țara și a lăsat amprente puternice asupra mentalității societății. Deși societatea noastră merge cu pași lenți spre dezvoltare și deoarece orice schimbare necesită timp și efort, totuși, comparația între ceea ce a fost cândva și posibilitățile noi care apar la moment este evidentă, societatea alege oportunitățile care sunt disponibile spre a obține un viitor dorit. La moment, Republica Moldova se află în perioada de tranziție, folosindu-se de situația creată, capătă un avantaj față de celelalte state, are în ajutor experiența proaspătă a economiei de comandă și cea nouă a economiei de piață și poate lua tot ceea ce e mai bun din ambele.
Alte obiective propuse au fost prezentarea generală a entității unde a fost petrecută practica, prezentarea modului de contabilizare și evidență a cheltuielilor de distribuire și cheltuielilor administrative, analiza cheltuielilor de distribuire și administrative, identificarea problemelor care demonstrează dependența cheltuielilor de distribuire și celor administrative asupra venitului și profitului, analiza cantitativă și calitativă a cheltuielilor la ÎS SSVEPC, tratarea diferită a bazei normative, problemele apărute asupra tratării normelor prescrise de legislația în vigoare. Tot odată problemele și soluțiile discutate nu au fost atribuite doar ÎS SSVEPC, ci și altor întreprinderi care le preîntâmpină, după părerea autorului, orice entitate nu acționează izolat de alte entități, experiența unei întreprinderi este transmisă altora și o părerea unei întreprinderi privind tratarea actelor normative și legislative depinde de părerea celorlalte care au întâmpinat situații similare.
Metodologia cercetării își propune să găsească soluții la problemele apărute. La cercetarea cheltuielilor de distribuire și administrative au fost culese informații și cunoștințe pe cât este de posibil. Anumite aspecte esențiale ale fenomenului au fost luate în considerație și au fost descrise într-un mod detaliat și fundamental. Această colecție duce asupra cercetarea unei varietăți de opinii și permite să fie dezvoltate ipoteze care au fost testate.
Revista literaturii de specialitate indică informațiile utilizate la practica de licență care au fost selectate în baza literaturii care a fost studiată pe parcursul anilor de studii, de asemenea au fost studiate reviste și articole recente, privind ultimele probleme apărute în domeniul contabilității.
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ CU PRIVIRE LA CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎNTREPRINDERE
1.1. Noțiuni generale aferente cheltuielilor de distribuire și administrative
Cheltuielile sunt orice pierdere de bunuri, valori, drepturi, bani, estimată în valoare bănească asupra căreia entitatea î-și pierde drepturile, de obicei utilizată în schimbul obținerii, sau pentru desfășurarea activității economice sau filantrope ale entității, aceasta este recunoscu au fost testate.
Revista literaturii de specialitate indică informațiile utilizate la practica de licență care au fost selectate în baza literaturii care a fost studiată pe parcursul anilor de studii, de asemenea au fost studiate reviste și articole recente, privind ultimele probleme apărute în domeniul contabilității.
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ CU PRIVIRE LA CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎNTREPRINDERE
1.1. Noțiuni generale aferente cheltuielilor de distribuire și administrative
Cheltuielile sunt orice pierdere de bunuri, valori, drepturi, bani, estimată în valoare bănească asupra căreia entitatea î-și pierde drepturile, de obicei utilizată în schimbul obținerii, sau pentru desfășurarea activității economice sau filantrope ale entității, aceasta este recunoscută în scopuri fiscale dacă nu capătă un interes particular sau personal care nu are nimic comun cu activitatea entității și poate fi evaluată în mod credibil.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieșiri, reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor. Se recunosc ca cheltuieli nu orice diminuări ale capitalului propriu ci doar acelea care afectează rezultatul financiar [19].
După părerea autorului, noțiunea cheltuielilor abordată în reglementările contabile naționale nu poartă un caracter definitiv, ci poate fi completată și modificată pe parcursul dezvoltării științei contabilității în Republica Moldova. În ajutor pot veni noțiunile savanților străini. Savanții Needles B., Anderson H., Caldwell J. consideră cheltuielile ca reduceri din capitalul propriu care rezultă din activitatea de exploatare a unei întreprinderi [16, p. 32].
Nobes Ch. din SUA consideră că cheltuielile sunt toate plățile efectuate care se referă la perioada examinată [17, p. 97]. În fine, este o definiție corectă a cheltuielilor la general, însă nu și din punct de vedere contabil, nu orice plată constituie o cheltuială contabilă, și nu orice cheltuială contabilă este plătită în perioada de examinare.
Americanii Hendriksen S. și Van Breda M. afirmează cheltuielile ca fiind – consumuri suportate pentru obținerea veniturilor [7, p. 231]. Este o noțiune aproape de adevărul cheltuielilor contabile, unele cheltuieli, cum ar fi impozitele și taxele sunt făcute nu pentru a mări veniturile întreprinderii, însă și acesta constituie un fapt subiectiv, în cazul când fără aceste plăți activitatea întreprinderii ar putea suporta perioade nefavorabile, care ar putea duce la pierderi mari, astfel orice cale de a căpăta venit poate fi îndreptățită, chiar dacă se referă la amenzi, sau ceva asemănător. Nu orice consum este înregistrat ca cheltuială, depinde ce se înțelege prin cuvântul consum în situații particulare.
Cheltuielile de distribuire și cheltuielile administrative fac parte din clasa 7 „Cheltuieli”, grupa 71 „Cheltuieli ale activității operaționale”, conturile 712 „Cheltuieli de distribuire” și 713 „Cheltuieli administrative” ale Planului general de conturi contabile [18], sunt conturi de activ, în debitul cărora se înregistrează sumele cheltuielilor, iar în credit trecerea cheltuielilor, la finele anului de gestiune la rezultatul financiar.
Cheltuielile de distribuire sunt cheltuielile aferente comercializării produselor, mărfurilor, aferente prestării serviciilor. Acestea nu se includ în costul obiectelor prestate, ele se efectuează la momentul livrării/prestării și participă la vânzare, sunt ca un ajutor pentru a facilita procesul vânzărilor. Cheltuielile de distribuire pot fi suportate:
Până la momentul vânzării, ca de exemplu publicitatea, calcularea amortizării și deprecierii și reparația imobilizărilor necorporale și corporale, care participă nemijlocit în procesul comercializării/prestării, cheltuieli de participare la târguri, cheltuieli privind distribuirea gratuită a mostrelor precum și valoarea mostrelor, cheltuieli aferente întreținerii depozitelor, spațiilor comerciale, pregătire pentru comercializare, provizioane pentru pierderi la reparația și deservirea în perioada de garanție a obiectelor vândute, lucrărilor executate și returnare obiectelor vândute, etc.,
În procesul comercializării/prestării – cheltuieli de transportare a mărfurilor la punctul de destinație, cheltuieli cu personalul care participă la procesul comercializării, taxele pentru ocuparea locului de comercializare, cheltuieli la achitarea serviciilor persoanelor terțe care participă la comercializare, ca de exemplu distribuitori, brokeri, reducerii prețurilor, etc.,
După comercializare – cheltuieli aferente reparației și deservirii în perioada de garanție a obiectelor vândute, lucrărilor executate și returnării obiectelor vândute din voința cumpărătorului într-un termen anumit sau din motivul necorespunderii obiectului calităților la care este predestinat, cheltuieli privind creanțe comerciale compromise, etc.
Orice tip de cheltuială distribuită pe perioade poate participa la oricare din trei perioade, perioadele date nu sunt indicate în contabilitatea sintetică însă pot fi indicate în cea analitică după necesitățile evidenței contabile.
La momentul actual în vigoare au intrat noile reglementări contabile, inclusiv Standardele Naționale de Contabilitate (în continuare SNC) [19] noi și Planul general de conturi contabile [18]. Contabilitatea cheltuielilor se include în SNC „Cheltuieli”, care nu are analog în nomenclatorul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și substituie SNC 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” vechi (în continuare SNC 3), care nu mai sunt în vigoare, SNC în vigoare permit o mai mare libertate privind evidența contabilă, totul în limitele rezonabilului. Multe noțiuni sunt modificate căpătând o înțelegere mai vastă, uneori mai adecvată, sau mai îngustă, după necesitatea pe care o întruchipează noțiunea, ca de exemplu „uzura” a fost înlocuit cu „amortizarea”, uzura este un termen fizic mai apropiat de termeni ca degradarea, distrugerea, schimbarea caracteristicelor chimice, fizice, etc., pe când amortizarea este un termen mai apropiat de contabilitate [12] și include nu doar sensul uzurii ci și sensuri contabil de diminuare a părții mijlocului fix, care poate fi inclusă în costul producției, sau în alt cost, sau raportată la cheltuieli [20].
În SNC „Cheltuieli”, este utilizată terminologia din Directivele Uniunii Europene (DUE) și IFRS. Astfel, la capitolul cheltuielilor de distribuire și administrative în SNC „Cheltuieli” față de SNC 3 vechi apar anumite devieri, cum ar fi: „cheltuieli ale perioadei de gestiune curente” care au fost numite „cheltuieli curente”, „cheltuielile comerciale” au fost numite „cheltuieli de distribuire”, „cheltuielile generale și administrative” au fost redenumite în „cheltuieli administrative”. Se observă că s-a ajuns la reducerea în multe cazuri a cuvintelor utilizate uneori în plus, s-au folosit noțiuni care sunt mai aproape de cerințele actuale, de asemenea sunt clarificate multe lucruri, care posibil nu au fost exhaustiv analizate în SNC vechi. Aceste noțiuni sunt utilizate și în alte reglementări contabile noi, inclusiv în Planul general de conturi contabile [15].
În comparație cu SNC 3, în componența cheltuielilor de distribuire au fost incluse comisioanele mandatarului sau comisionarului, provizioane, taxe și impozite, amortizarea și reparația.
Tranziția la SNC „Cheltuieli” s-a efectuat după întocmirea rapoartelor financiare și reformarea Bilanțului contabil, după perioada de gestiune precedentă. Acesta a fost un pas simplu, deoarece toate conturile de cheltuieli la sfârșitul perioadei precedente nu au avut sold la data tranziției.
Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii și gestionării entității în ansamblu [19]. Acestea de obicei sunt cheltuieli suportate doar pentru necesitățile secțiilor care nu participă nemijlocit la crearea bunurilor, ci dirijează, urmăresc, analizează, administrează, pot fi efectuate în sectorul sau compartimentul de administrare, sau orice compartiment în afara compartimentelor referitoare la producere, desfacere, livrare, etc. a bunurilor pe baza cărora entitatea obține venit. Adeseori poartă un caracter subiectiv, mai ales în cazurile când compartimentele, secții, sectoarele, lucrul efectuat nu sunt strict delimitate, ca în entitățile unde nu sunt sau sunt incorect organizate funcțiile personalului sau a sectorului, sau entitatea face parte din micul business cu personal redus. Delimitarea cheltuielilor pot purta și un caracter pur simbolic, în dependență de cunoștințele și capacitățile personalului care decide aceste nuanțe, deci la discreția persoanei responsabile.
Nomenclatorul cheltuielilor de distribuire poate fi modificat în funcție de necesitățile informaționale proprii. Deși acest lucru este util, e necesar să fie făcut cu raționament, deoarece în mare măsură acționează la gestiunea entității, așa cum însuși decizia referitor la cheltuielile efectuate capătă o importanță majoră, pentru a gestiona corect această decizie e nevoie de a avea o informație reală, cantitativă și calitativă asupra faptelor care se întâmplă în cadrul entității.
În componența cheltuielilor administrative pot fi incluse următoarele cheltuieli: orice sume datorate personalului administrativ, inclusiv salariile, premiile, recompense, indemnizații, ajutoare materiale, sporuri, amortizarea, întreținerea și reparația (cu excepția costurilor capitalizate aferente reparației) imobilizărilor necorporale și corporale, obiectelor de mică valoare și scurtă durată cu destinație administrativă, cheltuieli pentru paza obiectelor administrative și asigurarea securității antiincendiare a acestora, cheltuieli privind delegarea personalului administrativ, etc.
În componența cheltuielilor de distribuire și administrative, de asemenea pot fi incluse cheltuieli care în perioadele de gestiune precedente au fost incluse în cheltuieli anticipate.
La organizarea contabilității cheltuielilor, se ține seama de următoarele principii:
Principiul prudenței – cheltuielile sunt recunoscute astfel ca mărimea lor să nu fie subevaluată,
Principiul contabilității de angajamente – orice cheltuială se recunoaște la data apariției, indiferent de data când este achitată,
Principiul necompensării – nu se admite efectuarea compensărilor între cheltuieli și venituri.
Aceste principii ajută la o înregistrare și evidență corectă a cheltuielilor în cadrul entității.
Planul general de conturi contabile al Republicii Moldova diferă de Planul de conturi general al României. În privința cheltuielilor de distribuire și administrative, în planul de contul al României, acestea s-ar fi inclus nu doar în două conturi, ca în cel național, ci ar face parte din mai multe grupe de conturi cum ar fi: subconturile „Cheltuielile cu personalul comercial”, „Cheltuieli cu personalul administrativ” și „Cheltuieli privind delegarea personalului administrativ” ar face parte din grupa „Cheltuielilor cu personalul”, care este o grupă mult mai largă și include cheltuieli cu personalul tuturor domeniilor, „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație comercială/administrativă” ar fi fost incluse în grupa „Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustarea la inflație”, „Cheltuieli cu ambalajele și alte materiale utilizate la comercializarea produselor și mărfurilor” ar aparține contului „Cheltuieli cu ambalajele”, „Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise” ar aparține contului „Pierderilor din creanțe”, etc. Din acest fapt rezultă că majoritatea subconturile cheltuielilor planului de conturi național sunt enumerate ca conturi în planul de conturi românesc, neanalizând conturile celorlalte clase. Diferența se constituie în faptul că contabilitatea națională distribuie cheltuielile după funcțiile întreprinderii, iar cea românească după natura economică. În țările comunitare, aproximativ jumătate din întreprinderi clasifică cheltuielile după natura economică, iar cealaltă jumătate – după funcțiile întreprinderii. Se presupune că distribuirea cheltuielilor după natura economică reprezintă un avantaj pentru întreprinderile mici, iar cheltuielile clasificate după funcțiile întreprinderii reprezintă un avantaj pentru întreprinderile mari. Orice stat are dreptul de a alege și a stabili modul de clasificare și prezentare a cheltuielilor în rapoartele financiare.
Orice cheltuială poate fi înregistrată în contabilitatea entității doar în baza documentelor primare care atestă legătura cheltuielilor cu activitatea entității, în caz contrar, cheltuială nu v-a fi deductibilă în scopuri fiscale.
Documentele primare utilizate la înregistrarea cheltuielilor pot fi:
Factura fiscală,
Factura de expediție,
Foaia de parcurs,
Tabelul de pontaj,
Nota contabilă,
Bonul de consum al materialelor, etc.
1.2. Probleme întâlnite la înregistrarea în evidența contabilă a cheltuielilor
Cele mai importante probleme întâlnite la înregistrarea cheltuielilor pot fi: perioada de gestiune în care trebuie înregistrate cheltuielile corect, închiderea corectă a cheltuielilor cu reflectarea corectă în evidența contabilă a acestui fapt, neajunsurile legislative și normative privind evidența cheltuielilor, evidența tuturor documentelor primare referitoare la cheltuieli, deductibilitatea anumitor cheltuieli, care stă de cele mai multe ori sub semn de întrebare.
O problemă majoră legată de înregistrarea cheltuielilor este lipsa documentelor primare. Subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul Republicii Moldova este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză [3]. Factura fiscală se întocmește în momentul apariției obligației fiscale. Sunt cazuri prezentate în Codul fiscal [3] când factura fiscal nu este eliberată și înregistrarea cheltuielilor se face în baza altor documente primare. Dacă întreprinderea procură un obiect sau un serviciu inclusiv TVA, aceasta are dreptul la trecerea TVA în cont, dacă subiectul este impozabil, înregistrat în calitate de plătitor TVA. Însă suma TVA pe care o conțin materialele sau serviciile procurate, care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA, nu se trece în cont, ci se raportează la consumuri sau cheltuieli. În instrucțiunea privind modul de completare a facturii, în contextual modificărilor operate, factura se întocmește și în cazul livrărilor impozitate la cota zero [5].
Adeseori determinarea cheltuielilor deductibile devine o dilemă. Deoarece legislația în vigoare prezintă un șir de neclarități.
Un caz particular ar fi unele cheltuielile aferente deplasării persoanelor angajate și neangajate în cadrul entității. Venitul persoanei fizice, ce nu desfășoară activitatea de întreprinzător, este considerat drept salariu, din care este reținut impozit conform cotelor prevăzute de lege [3].
În conformitatea cu art. 24 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, deducerea cheltuielilor de delegații se permite în limitele stabilite de Guvern, prevăzute în Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova [2].
Cheltuielile suportate de către agentul economic pentru delegarea persoanelor care îndeplinesc lucrări și servicii în conformitate cu contractul încheiat, se permit spre deducere în scopuri fiscale, în limitele stabilite de regulament.
Compensarea cheltuielilor care întrec limitele prevăzute în regulament, reprezintă surse din venituri impozabile.
Compensarea cheltuielilor de deplasare în limitele stabilite de legislație, suportate de pentru persoanele fizice care nu sunt angajați la entitate, dar prestează servicii entității, vor constitui surse de venit neimpozabil [1] și entitatea le va putea utiliza în scopuri fiscale, doar dacă aceste cheltuieli sunt incluse în Regulamentul cu privire la limitarea cheltuielilor de reprezentanță permise spre deducere din venitul brut și în limită de până la 0,5% din suma venitului brut, fără TVA și accize și 1% din suma celorlalte tipuri de venit brut [8]. Aici apare întrebarea asupra celorlalte cheltuieli care nu sunt menționate în regulament, ca de exemplu plata pentru cazare a unui nerezident în Republica Moldova, nu este deductibilă, ci se consideră ca venit al nerezidentului obținut în Republica Moldova, în toate cazurile, însă sunt cazuri când reprezentantul este rugat să se prezinte în RM pentru a oferi un ajutor informațional pentru anumite probleme, cu condiția că țara gazdă suportă cheltuieli de cazare și transport [6]. Cheltuielile date, conform Regulamentului, nu reprezintă cheltuieli de reprezentanță, care sunt suportate în cadrul activității de antreprenoriat, sunt necesare pentru a asigura calitatea înaltă a serviciilor întreprinderii și sunt ordinare [3]. Potrivit punctului 39 al Regulamentului cu privire la determinarea obligațiunilor fiscale aferente impozitului pe venit, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuieli, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atât cu indici calitativi, cât și cu indici cantitativi. Aceste cheltuieli ar trebui să fie permise spre deducere.
Mijloacele bănești obținute din fonduri speciale sau sub formă de grant, prin intermediul programelor aprobate de guvern, utilizate conform destinației prescrise, constituie surse de venit neimpozabile. Fondurile speciale sunt fonduri în care se colectează veniturile cu destinație specială pentru realizarea unor scopuri și programe ale Guvernului sau ale autorităților administrației publice locale. Crearea fondurilor special este stabilită prin legi aparte sau prin decizii ale consiliilor locale. Fondurile speciale sunt incluse în bugetele respective în conformitate cu principiile și regulile de elaborare, aprobare și executare a acestor bugete.
Sursele obținute din fondul de subvenționare a producătorilor agricoli sunt calificate ca surse de venit neimpozabil. Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obținerea venitului scutit de impozitare [3].
Se permite deducerea cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru hrană, transportul și studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.
Regulamentul cu privire la cuantumul și criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul hrana și studiile profesionale ale angajatului [9] (în continuare Regulament) stabilește că angajatorul la care salariul mediu brut este egal sau depășește ¾, adică 3375 lei din salariul mediu lunar pe economie, prognozat pe fiecare an, este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaților [11]. Salariul mediu lunar pe economie pentru anul 2015, este de 4500 lei [10]. Salariul mediu brut este calculat pornind de la fondul lunar de salarizare a angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de angajați în acea lună. Totodată, limita maximă de deducere nu va depăși 35 lei, fără TVA pentru hrană, și 25 lei, fără TVA pentru transport, pentru fiecare angajat, pentru o zi lucrată. Această sumă nu se v-a considera drept recompensă și facilități acordate de angajator și respectiv nu va implica careva obligații fiscale, de rețineri sau calculări adiționale pentru angajați. Angajatorul, pentru a putea face acest lucru, trebuie să demonstreze că aceste cheltuieli sunt organizate și utilizate în scopurile definite, totul se face în baza documentelor enumerate în Regulament: ordinul angajatorului, acordul angajatului, foi de parcurs, facturi fiscale, contratul privind prestarea serviciilor de catering, etc.
Toate aceste cheltuieli reprezintă un avantaj la momentul actual, deoarece până în 2014 astfel de cheltuieli se considerau venituri ale angajaților, din care urma să fie calculat impozitul, cotizații, etc., asta era părerea până recent a inspectorilor fiscali. Lucrurile s-au schimbat, posibil din cauza presiunilor tendințelor noi de dezvoltare a afacerilor. Apărea întrebarea, un angajator investește în mijloace fixe pentru a obține un profit mai mare, cheltuielile aferente sunt deductibile fiscale, însă atunci când dorea să investească în persoana muncitoare, pentru a mări productivitatea și calitatea muncii, nu poate fi comparată cu mijlocul fix, apăreau probleme descrise anterior. E mai ușor și mai puțin costisitor să mărești profesionalismul angajatului actual, să ai grijă de sănătatea lui, pentru ca acesta să ofere maximum productivitate, decât să îl eliberezi și sa aduci altul nou, care are nevoie de timp și resurse pentru a ajunge la nivelul cuvenit profesional. Poate Regulamentul nou ieșit va provoca angajatorii să privească cu alți ochi spre angajați.
Se permite de asemenea deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente plății salariilor pentru zilele de odihnă stabilite de legislația în vigoare [4].
În cadrul activității de întreprinzător pot apărea creanțe compromise care urmează a fi docontate în scopuri fiscale și contabile [13].
Creanțele compromise sunt depistate, de regulă, la efectuarea inventarierii. Creanțele se consideră compromise în cazurile în care termenul de prescripție prevăzut în legislația în vigoare a expirat sau cumpărătorul se află în situație financiară nefavorabilă [19]. Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Creanțele compromise sunt docontate pe fiecare creanță și debitor la data expirării termenului de prescripție. Restabilirea sau stingerea creanțelor compromise decontate se recunosc ca venituri curente sau ca majorarea a provizioanelor pentru recuperarea cheltuielilor din decontarea creanțelor compromise. Decontarea creanțelor compromise se face în baza următoarelor documente: lista de inventariere, procesul verbal al comisiei de inventariere, notă informativă, actul instanței de judecată sau al executorului judecătoresc, potrivit căruia perceperea creanțelor nu este posibilă, ordinul conducătorului entității, etc.
Creanțele compromise pot fi contabilizate prin metoda directă sau metoda provizioanelor. Metoda directă prevede decontarea creanțelor compromise la cheltuieli în perioada când au fost recunoscute. Această metodă are anumite neajunsuri, unul fiind în încălcarea concordanței veniturilor și cheltuielilor. În oarecare măsură, metoda provizioanelor este mai corectă deoarece asigură concordanța veniturilor și cheltuielilor pe perioade de gestiune. Provizioanele sunt constituite pe seama cheltuielilor de distribuire curente pe măsura vânzării bunurilor sau prestării serviciilor. În cadrul acestei metode apar probleme privind ajustarea provizioanelor constituite în scopuri fiscale.
Una din cele mai mari probleme referitoare la decontarea creanțelor compromise apare la recunoașterea creanțelor compromise ca deduceri în scopuri fiscale. În scopuri fiscale [3], se consideră datorie compromisă creanța care este nerambursabilă și care nu mai poate fi recuperată din motivul insolvabilității, nedeținerii bunurilor după insolvabilitate, decesului, dispariției, sau există actul respectiv al instanței de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă, etc. Dacă nu sunt respectate aceste condiții, creanțele compromise pot fi decontate în contabilitate, dar nu și în scopuri fiscale. Marea majoritate a întreprinderilor însă nu au dovadă de nici una dintre condițiile enumerate, în acest caz aceste întreprinderi ar trebuie să treacă la cheltuieli sumele TVA și acestea creanțe nu pot participa la diminuarea impozitului pe venit.
În practica unor țări, constituirea provizioanelor privind creanțele compromise reprezintă o cheltuială deductibilă în scopuri fiscale. Această abordare asigură veridicitatea informației utilizate la întocmirea rapoartelor fiscale și a situațiilor financiare. În țări ca România, Ungaria, Turcia, Rusia și alte țări provizioanele privind creanțele compromise sunt deductibile în scopuri fiscale, în proporție de la 20% până la 100% din mărimea acestora.
În practica autohtonă nu se permite deducerea provizioanelor privind creanțele compromise.
Imposibilitatea de a deduce creanțele compromise în scopuri fiscale limitează semnificativ vânzările în credit sau în rate, ceea ce afectează negativ situația financiară a entității. O rezolvare a problemei date ar fi revizuirea mecanismului deducerilor creanțelor compromise în scopuri fiscale.
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA ȘI ANALIZA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE LA ÎS SSVEPC
2.1. Tratamentul contabil al cheltuielilor de distribuire și administrative în cadrul ÎS SSVEPC
Pentru a descrie tratamentul contabil al cheltuielilor de distribuire și administrative la ÎS SSVEPC, este nevoie de a face o mică descriere a entității care ar oferi o imagine mai clară asupra întregii întreprinderi și ar conduce spre înțelegerea faptelor economice desfășurate în cadrul acestei entități din punct de vedere contabil.
ÎS SSVEPC se organizează și funcționează ca Întreprindere de Stat, fondată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, ca persoană juridică, în subordinea Ministerului, care:
asigură controlul de Stat a documentațiilor de proiect pentru construcții de orice categorie, tip de proprietate sau destinație;
elaborează expertize tehnice pentru construcțiile din fondul existent, având ca scop general:
evaluarea nivelului de asigurare la acțiuni seismice acționând concomitent cu încălcările gravitaționale și cu alte acțiuni cu intensități semnificative;
fundamentarea și propunerea deciziei de intervenție;
contribuie la armonizarea implementării politicii Statului în domeniul construcțiilor potrivit obiectivelor domeniului de activitate.
Pe parcursul anului la ÎS SSVEPC sunt înregistrate cheltuieli de distribuire care includ punctele 1), 2), 4), 5), 8), 9), 17) și administrative, care sunt indicate în toate punctele descrise mai jos înafara punctului 17) cheltuielilor privind creanțele compromise:
Cheltuieli privind retribuirea muncii;
Asigurarea socială și medicală a patronului;
Procurarea materialelor de lucru, rechizitelor de birou, formularelor contabile și produse de uz gospodăresc;
Consumul combustibilului pentru automobilele ÎS SSVEPC;
ÎS SSVEPC dispune de 12 numere de telefon fix și un număr de telefon mobil și înregistrează cheltuieli pentru menținerea lor;
Cheltuieli privind arenda încăperilor;
Cheltuieli privind serviciile comunale;
Amortizarea mijloacelor fixe care este calculată prin metoda liniară;
Asigurarea, deservirea tehnică în perioada de exploatare a automobilelor ÎS SSVEPC;
Cheltuieli de reprezentare;
Abonarea la literatura de specialitate;
Comision pentru deservirea bancară Web-clientului și achitării salariului angajaților la card;
Impozitele și taxele;
Cheltuieli de filantropie;
Conform contractului de arendă a spațiilor și oficiilor, reparația curentă este efectuată de către arendaș, cheltuielile sunt ale ÎS SSVEPC;
Cheltuieli pentru plata controlului de audit, la cerința acționarilor,
Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise
Multe puncte se intersectează, aparțin și cheltuielilor de distribuire și celor administrative, ca de exemplu ÎS SSVEPC remunerarea unui lucrător poate fi atribuită la cheltuieli de distribuire și a altui lucrător la cheltuieli administrative, de fapt o delimitare clară nu este în cadrul ÎS SSVEPC, la fel și celelalte puncte care sunt comune și pentru cheltuielile de distribuire și pentru cele administrative.
Cheltuielile de distribuire apar în procesul de vânzare a produselor, mărfurilor și de prestare a serviciilor.
Pentru evidența cheltuielilor de distribuire este utilizat contul 712 „Cheltuieli de distribuire” al Planului general de conturi contabile [18], acesta cont face parte din grupa de conturi „Cheltuieli ale activității operaționale” , care este un cont de activ, în debitul căruia sunt înregistrate cheltuielile apărute, iar în credit stingerea cheltuielilor. Cheltuielile activității operaționale sunt creditate doar în ultima zi a anului de gestiune, la 31 decembrie prin creditarea contului 351 „Rezultatul financiar total”, pe parcursul anului înregistrările sunt făcute doar în debit. Cheltuielile diminuează Rezultatul financiar total și profitul întreprinderilor.
În Planul general de conturi contabile cheltuielile de distribuire conțin 8 subconturi, însă ÎS SSVEPC poate organiza evidența în subconturi după necesitățile care le întâmpină sau după viziunea care o are.
La 29.04.2015 Î. S. „Serviciul de Stat pentru Verificarea și Expertizarea Proiectelor și Construcțiilor” a procurat materiale – rechizite de birou, pentru sectorul de prestări servicii, în baza facturii fiscale din aceeași dată (Anexa 1), în contabilitate a fost înregistrată operațiunea:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 211.9 „Alte materiale” – 561,67 lei,
Debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 112,33 lei,
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în țară” – 674 lei.
În baza actului de trecere la pierderi materialele urmează să fie casate la momentul dării în exploatare în debitul contului 712 „Cheltuieli de distribuire” prin metoda identificării specifice, acest lucru nu s-a făcut până la moment. [14]
La darea în exploatare a Obiectelor de mică valoare și scurtă durată, conform SNC noi [18] în cazul când valoarea lor nu depășește 1/6 din plafonul stabilit de legislație – 6000 lei, acestea sunt trecute direct la cheltuieli sau la majorarea activelor imobilizate, este și posibilitatea decontării pe măsura transmiterii în exploatare prin calcularea uzurii, în cazul când aceasta prevăd politicile contabile ale ÎS SSVEPC. Dacă valoarea Obiectelor de mică valoarea și scurtă durată întrece pragul de 1/6, uzura este calculată în proporție de 50% la transmiterea în exploatare și 50% la ieșirea din exploatare și sunt majorate cheltuielile perioadei.
ÎS SSVEPC nu are politica de contabilitate întocmită pentru ultimii ani. Indiferent de valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată, la darea în exploatare este calculată uzura la valoarea totală a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, în unele cazuri, alteori uzura este calculată lunar până la momentul când valoarea contabilă obiectelor de mică valoare și scurtă durată ajunge la 0 lei, fără estimarea valorii reziduale nici la obiectele de mică valoare și scurtă durată, unde de fapt nici nu trebuie calculată valoarea reziduală, nici la mijloacele fixe. Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată care participă în sectorul de producere este decontată uneori la cheltuielile de distribuire. În cazurile când obiectele de mică valoare și scurtă durată sunt defectate, valoare lor rămasă poate fi trecută la cheltuieli. ÎS SSVEPC nu are un principiul prescris pentru cazurile menționate, totul este făcut la discreție entității.
ÎS SSVEPC utilizează până la momentul actual planul vechi de conturi și SNC vechi, deși aceasta contravine legislației în vigoare, însă să presupune că pe parcursul anului se va trece la Standardele Naționale de Contabilitate Noi și la Planului general de conturi contabile actual.
La 27.01.2015, în baza actului de dare în exploatare (Anexa 2) a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, au fost înregistrate obiectele de mică valoare și scurtă durată în contul de dare în exploatare:
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, subcontul 213.2 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată în exploatare” – 3333,33 lei,
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, subcontul 213.1 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată în stoc” – 3333,33 lei.
După care în contabilitate este calculată uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată și trecută la cheltuieli de distribuire:
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire” – 3333,33 lei,
Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”, subcontul 214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – 3333,33 lei.
În cazul descris mai sus, deoarece procurarea obiectului de mică valoarea și scurtă durată s-a făcut când Standardele Naționale de Contabilitate noi erau obligatorii, începând cu 01.01.2015 și conform acestora obiectul de mică valoarea și scurtă durată costa mai mult de 1000 lei (6000/6), la darea în exploatare trebuia să fie calculată uzura doar la valoarea de 1666,67 lei (3333,33/2) și la restul sumei uzura urma să fie calculată la casarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată. Următoarele operațiuni ar fi corecte:
La darea în exploatare a obiectelor de mică valoare și scurtă durată:
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire” – 1666,67 lei,
Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”, subcontul 214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – 1666,67 lei.
Casarea obiectului de mică valoarea și scurtă durată încă a fost făcută, dar la casare, conform actualei legislații în vigoare, formula precedentă s-ar fi dublat, deci valoarea uzurii ar fi fost deja calculată pentru costul total al obiectului 3333,33 lei.
La 31.01.2015 în baza facturii fiscale (Anexa 3) suma datorată pentru serviciile de telefonie fixă a fost trecută la cheltuieli de distribuire:
Debit contul 712 „Costul vânzărilor”, subcontul 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire” – 1561,67 lei,
Debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 312,33 lei,
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în țară” – 1874 lei.
La 22.12.2014 creanțele compromise au fost trecute la cheltuieli, în baza ordinului cu privire la decontarea creanțelor compromise (Anexa 4), în contabilitate au fost înregistrate operațiunile:
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 712.7 „Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise” – 6200 lei,
Credit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 221.1 „Creanțe comerciale din țară” – 6200 lei.
După decontarea creanțelor compromise, acestea urmează să fie înregistrate la intrări în contul extrabilanțier 919 „Creanțe compromise decontate” pentru a ține evidența asupra creanțelor compromise, acest lucru nu se face la ÎS SSVEPC.
Deși la apariția creanței, TVA a fost plătit de ÎS SSVEPC, la decontarea creanței TVA nu poate fi recunoscut în scopurile fiscale ale ÎS SSVEPC, deoarece nu există documente justificative pentru a face acest lucru, poate nici nu se încearcă a fi clarificată situația dată, din motivul dificultății, deci suma TVA aferentă este decontată la cheltuieli și nu micșorează datoria față de bugetul de stat aferentă TVA, nici impozitul pe venit aferent bugetului.
La restabilirea creanțelor compromise suma restabilită este trecută la venituri și corect ar fi, să fie făcută și ieșirea din contul 919 „Creanțe compromise decontate”, ceea ce nu s-ar face la ÎS SSVEPC.
Creanțele compromise care nu sunt recunoscute în scopuri fiscale, nu pot participa la diminuare impozitului pe venit, la fel și restabilirea creanței compromise nerecunoscută în scopuri fiscale, nu poate majora impozitul pe venit.
ÎS SSVEPC poate folosi, de asemenea, metoda provizioanelor pentru creanțele compromise, care la constituire sunt reflectate în creditul contului de pasiv 222 „Corecții (provizioane) privind creanțele compromise”, și în debitul contului cheltuielilor de distribuire, la decontarea creanțelor compromise, suma este luată din contul provizioanelor cu ajutorul debitării contului 222 „Corecții (provizioane) privind creanțele compromise” și creditează contul 221 „Creanțe comerciale”. La sfârșitul anului, suma rămasă în contul 222 „Corecții (provizioane) privind creanțele compromise” este stornată. ÎS SSVEPC preferă să nu utilizeze metoda provizioanelor, probabil deoarece sunt necesare operațiuni suplimentare și cheltuieli estimative, care sunt dificil de a fi prognozate.
La sfârșitul anului 2014, prin operațiunile de închidere a anului, cheltuielile trec automat la Rezultatul financiar total:
Debit contul 351 „Rezultatului financiar total”, – 6200 lei,
Credit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 712.7 „Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise” – 6200 lei.
De asemenea în cadrul ÎS SSVEPC contul 712 „Cheltuieli de distribuire” ar putea fi utilizat la înregistrarea cheltuielilor privind reducerile oferite Beneficiarilor, recunoașterea creanței compromise, stornarea operațiunii de decontare a creanțelor compromise prin efectuarea aceleiași operațiuni de decontare a creanței cu semnul minus, suma fiind în paranteze rotunde, creditarea cheltuielilor anticipate, etc.
Cheltuielile administrative sunt cheltuieli operaționale, fac parte din activitatea de bază a ÎS SSVEPC, la fel ca și cheltuielile de distribuire și sunt înregistrate în contul 713 „Cheltuieli administrative”, cont de activ, în debitul căruia sunt înregistrate cumulativ sumele cheltuielilor suportate pe parcursul anului, iar în credit, la sfârșitul anului este înregistrată închiderea sumei soldului debitului cu trecerea acestuia în creditul contul 351 „Rezultat financiar total”. În Planul general de conturi contabile cheltuielile administrative conțin 8 subconturi, însă ÎS SSVEPC poate organiza evidența în subconturi după necesitățile care le întâmpină sau după viziunea care o are.
La 31.01.2015 a fost calculată amortizarea lunară a imobilizărilor necorporale:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.2 „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă” – 318,02 lei,
Credit contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”, subcontul 113.5 „Amortizarea programelor informatice” – 318,02 lei.
Calculul amortizării imobilizărilor necorporale la ÎS SSVEPC nu se face în baza unui document primar, acesta se face automat la închiderea lunii de către programă.
La 28.02.2015, în baza facturii fiscale (Anexa 5) primite de la furnizor, privind deservirea încăperilor (electricitate, apă, energie termică, etc), în contabilitate au fost calculate cheltuielile referitoare la deservirea ÎS SSVEPC și trecute la cheltuieli generale:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 10907,46 lei,
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.3 „Alte datorii comerciale” – 10907,46 lei.
La 21.04.2015 lucrătorul a luat din casa o sumă de bani pentru a achita cheltuielile referitoare la obiecte de gospodărie și cheltuieli referitoare la legalizarea semnăturii la bancă. Înregistrările în contabilitate au fost făcute în baza planului vechi de conturi, însă în continuare înregistrările v-or fi întocmite în baza planul general de conturi contabile nou. În baza decontului de avans (Anexa 6), sunt făcute următoarele înregistrară:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 600 lei,
Credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” subcontul 532.1 „Datorii față de titularul de avans” – 600 lei.
Lucrătorul a primit bani datorați de către ÎS SSVEPC pentru cheltuielile suportate, în baza dispoziției de plată (Anexa 7):
Debit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” subcontul 532.1 „Datorii față de titularul de avans” – 600 lei,
Credit contul 241 „Casa”, subcontul 241.1 „Casa în monedă națională” – 600 lei.
La 26.02.2015 a fost reparat automobilul ÎS SSVEPC. În baza facturii fiscale primite de la furnizor (Anexa 8), ÎS SSVEPC a înregistrat următoarele operații:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” –1999,50 lei,
Debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind Taxa pe valoare adăugată” – 399,90 lei,
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în țară” – 2399,40 lei.
Reparația capitală a mijloacelor fixe presupune modificarea, restabilirea, sau menținerea calităților obiectului. Cheltuielile cumulative, aferente reparației sunt trecute la majorarea costului obiectului, sau la cheltuieli ale perioade. Deseori, astfel de reparații necesită revizuirea calculului amortizării.
La 31.12.2014 ÎS SSVEPC a calculat amortizarea acumulată pentru mijloacele prin metoda liniară, a câte 20% anual, în baza borderoului a mijloacelor fixe și calcularea uzurii lor (Anexa 9).
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.2 „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă” – 10313,84 lei,
Credit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”, subcontul 124.3 „Amortizarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor de transmisie” – 10313,84 lei.
La data de 18.12.2014 a fost înregistrată casarea materialelor, în baza actului de trecere la pierderi (Anexa 10):
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 551,59 lei,
Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 211.9„Alte materiale” – 551,59 lei.
La 30.09.2014 în baza actului de dare în exploatare a obiectelor de mică valoare și scurtă durată (Anexa 11) a fost calculată uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 2216,67 lei,
Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”, subcontul 214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – 2216,67 lei.
La 27.02.2015 a fost înregistrată factura fiscală privind deservirea programei 1C (Anexa 12):
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 500 lei,
Debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată” – 100 lei,
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în țară” – 600 lei.
La 30.04.2015 a fost calculat salariul pentru membrul consiliului de administrare a ÎS SSVEPC, în baza tabelei de pontaj (Anexa 13) au fost înregistrată operațiunea:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.1 „Cheltuieli cu personalul administrativ” – 3000 lei,
Credit contul 531 ”Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – 3000 lei.
Reținerea contribuțiilor obligatorii de stat în mărime de 4,5% – asigurări medicale, 6% – asigurări sociale, 7% – impozit pe venit din suma de până la 29640 lei anual și 18% – impozit pe venit din suma salariului ce depășește cuantumul de 29640 lei anual [3], sunt reținute din salariu, fiind diminuată prin debitare contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”. ÎS SSVEPC achită contribuția obligatorie de asigurare de stat în mărime de 23% și primele de asistență medicală plătite de către ÎS SSVEPC 4,5%, calculând aceste cheltuieli în debitul conturilor 811”Activități de bază”, în cazul lucrătorilor din sectorul de producere și 713 „Cheltuieli administrative” în cazul celorlalți lucrători.
La 30.04.2015 ÎS SSVEPC calculează contribuția obligatorie de asigurare de stat în mărime de 23%, ca document primar trebuie servește statul de plată și calcul (Anexa 18):
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.1 „Cheltuieli cu personalul administrativ” – 690 lei,
Credit contul 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”, subcontul 533.1 „Datorii față de bugetul asigurărilor sociale de stat” – 690 lei.
Tot la aceeași dată este calculată datoria preliminară față de CNAM privind primele de asistență medicală care urmează a fi plătite de ÎS SSVEPC, ca datorii curente aceste ajung doar când este achitat salariu personalului:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.1 „Cheltuieli cu personalul administrativ” – 135 lei,
Credit contul 541 „Datorii preliminarii”, subcontul 541.2 „Datorii preliminarii privind primele de asigurare obligatorie de asistență medicală” – 135 lei.
La 07.04.2015 a fost plătit comision băncii, în baza borderoului de plată (Anexa 14) în contabilitate s-a înregistrat:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 8 lei,
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar la conturi nelegat” – 8 lei.
La utilizarea unei facturi fiscale (Anexa 15), valoarea acesteia este decontată la cheltuieli administrative:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.8 „Alte cheltuieli administrative” – 1,22 lei,
Credit contul 262 „Alte active circulante” – 1,22 lei.
La 31.03.2014 a fost calculată taxa pentru amenajare, în baza notei contabile în contabilitate au fost înregistrate următoarele operațiuni:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.3 „Cheltuieli cu impozitele și taxele, cu excepția impozitului pe venit” – 660 lei,
Credit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.6 „Datorii privind alte impozite și taxe” – 660 lei.
La sfârșitul anului 2014, prin operațiunile de închidere a anului, cheltuielile trec automat la Rezultatul financiar total:
Debit contul 351 „Rezultatului financiar total”, – 18860,83lei,
Credit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 713.3 „Cheltuieli cu impozitele și taxele, cu excepția impozitului pe venit” – 18860,83lei.
Deoarece cheltuielile de distribuire și cele administrative ocupă un loc important în contabilitatea unei întreprinderi, acestea sunt analizate în situațiile financiare cum ar fi: situația de profit și pierdere, notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură, informații cerute de Standardele Naționale de Contabilitate, Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VEN 12), Consumuri, cheltuieli și investițiile întreprinderii (forma 5-Cl), etc.
Până la momentul actual ÎS SSVEPC întocmește rapoarte financiare vechi, unde denumirile diferă față de rapoartele financiare noi cu terminologie nouă propuse de Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” [19].
Cheltuielile de distribuire sunt prezentate în Raportul de profit și pierdere (Anexa 16) conform SNC vechi în rândul 050 care se numește Cheltuieli comerciale conform Planului de conturi contabile vechi. În Situația de profit și pierdere, cheltuielile de distribuire trebuie de asemenea să fie introduse în rândul cu numărul 050, cu aceeași denumire – cheltuieli de distribuire, în coloanele 3 și 4 a Raportului de profit și pierdere ca și în Situația de profit și pierdere, sunt înscrise sumele cheltuielilor de distribuire pentru perioada de gestiune precedentă și respectiv pentru cea curentă. La fel se întâmplă și cu cheltuielile administrative, care se înscriu în rândul următor 060 al Raportului de profit și pierdere, unde ele se numesc cheltuieli generale și administrative și în Situația de profit și pierdere sub aceeași denumire ca și în Planul general de conturi contabile. Conform anexei 16 în rândul 60 este indicată mai întâi suma perioadei de gestiune din anul 2012 – 2493460 lei, după care suma din perioada de gestiune precedentă, anul 2011 care constituie 3387119 lei, în rândul 080 se scad sumele de rândurile 050 și 060 împreună cu alte cheltuieli și participă la diminuarea rezultatului din activitatea operațională: profit. Suma rândului 080 – 2134727 lei pentru perioada curentă este adăugată la suma rândului 110 „Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit”, la fel și cea din perioadele precedente, care sunt scrise în coloana următoare. Rândul 110 este adăugat la rândul 130 „Profit (pierdere) perioadei de gestiune până la impozitare” din care este scăzut impozitul pe venit, în valoare de 12% și se inclus în rândul 150 „Profit net (pierdere)”, a cărui sumă constituie 3154033 pentru anul 2012 și 5362027 pentru anul precedent 2011.
În rapoartele financiare vechi există tabelul numit „Cheltuieli generale și administrative” (Anexa 17) unde sunt indicate toate cheltuielile administrative și sunt clasificate după natura lor, ca de exemplu rândurile 1380 și 1381 sunt indicate suma amortizărilor mijloacelor fixe pentru perioada de gestiune curentă și precedentă, cheltuieli privind reparația mijloacelor fixe și întreținerea, rândurile 1390 și 1400, amortizarea imobilizărilor necorporale, care conform terminologiei vechi se numea amortizarea activelor nemateriale, rândul 1410, cheltuielile de întreținere a personalului administrativ și de conducere, rândul 1420, etc.
Cheltuielile de distribuire ÎS SSVEPC le indică în raportul financiar nr.1.5. Cheltuieli comerciale. Unicele cheltuieli înregistrate la cheltuielile de distribuire, pentru ultimele perioade de gestiune, sunt cele ale creanțelor comerciale compromise, care sunt scrise în rândul 1340 sub denumirea de cheltuieli comerciale privind datoriile dubioase.
Conform Standardelor Naționale de Contabilitate curente cheltuielile sunt introduse în Anexa 8 „Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură”, aici cheltuielile de asemenea sunt clasificate după natura lor. Unele cheltuieli de distribuire și cele administrative referitoare la Cheltuielile cu personalul privind remunerarea muncii urmează să fi înregistrate în rândul 080, pentru perioada de gestiune precedentă și curentă, Contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală urmează să fie introduse în rândul 090, Cheltuieli cu amortizarea și deprecierea activelor imobilizate, rândul 100 și Alte cheltuieli, rândul 110. Cheltuielile de distribuire și cheltuielile administrative, de asemenea fac parte din Totalul cheltuielilor, rândul 130, care la rândul lor participă la Profit (pierdere) până la impozitare, rândul 140 și Profit (pierdere) net al perioadei de gestiune, rândul 160.
ÎS SSVEPC urmează să prezinte și Informațiile cerute de Standardele Naționale de Contabilitate unde urmează a fi prezentate de asemenea cheltuielile conform SNC „Cheltuieli”, anume se cere distribuirea cheltuielilor după destinație – pe funcții, așa cum sunt aranjate conturile cheltuielilor în Planul general de conturi contabile și gruparea cheltuielilor activității de bază după natură (elemente), care pot fi extrase din combinațiile subconturilor cheltuielilor, ca de exemplu subcontul 712.1 „Cheltuieli cu personalul comercial” poate fi grupat cu subcontul 713.1 „Cheltuieli cu personalul administrativ” și ambele indicate la „Cheltuieli cu personalul”, subcontul 712.2 „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație comercială” poate fi combinat cu subcontul 713.2 „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă” și indicate la „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate”, etc.
De asemenea ÎS SSVEPC prezintă dări de seamă referitoare la cheltuieli și la alte activități contabile la cerințele organelor cărora se supune și acționarilor, uneori prezintă o analiză a cheltuielilor efectuate, alteori o planificare a cheltuielilor pentru următoarea perioadă de gestiune.
2.2. Analiza cheltuielilor ÎS SSVEPC
Pentru a fi la curent cu situația cheltuielilor la ÎS SSVEPC, e necesar de a analiza cheltuielile ÎS SSVEPC, în deosebi ponderea cheltuielilor de distribuire și administrative, care constituie tema acestui proiect de licență.
Tabelul 2.1. reprezintă analiza cheltuielilor, venitului și a profitului, aici sunt indicate valorile pe ani ale cheltuielilor, veniturilor și profitului brut și net, cheltuielile fiind cel mai detaliat desfășurate. De asemenea aici este arătată nu doar valoarea indicatorilor după ani, ci și variația lor față de anul de bază 2011. Informația este extrasă din bilanț, situația de profit și pierdere, Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură, documente de inventariere, balanțe de verificare a conturilor, etc. pentru ultimii ani 2011-2014.
Tabelul 2.1. Analiza cheltuielilor, venitului și a profitului [elaborat de autor]
În figura 2.1. este analizată mișcarea indicatorilor principali cheltuieli, venituri și profit pe parcursul ultimilor patru ani, conform liniilor trasate se poate observa micșorarea sau mărirea indicatorilor principali. Se observă că cel mai mare profit net se datorează anului 2011 deoarece venitul a fost destul de mare, cel mai mic profit net s-a datorat anului 2013 când profitul net nu a atins nici jumătate din profitul anului de bază, e un lucru greu explicabil, deoarece venitul nu a căzut drastic față de anul 2011, diferența fiind de aproximativ 30%, pe când diferența dintre profiturile este de aproximativ 55%, cheltuielile operaționale de asemenea au diminuat cu 17%, la prima vedere ponderea cheltuielilor operaționale au fost destul de mare, însă dacă sunt adăugate asupra 17% + 12% care înseamnă mărirea cu 12% a impozitului pe venit pentru persoanele juridice, v-om primi cheltuieli în proporție de aproximativ 29%, ceea ce ar însemna că scăderea veniturilor total a reflectat scăderea cheltuielilor operaționale în aceeași măsură și a profitului în cantitate dublă. Acest lucru confirmă ipoteza că fără cheltuieli nu are de unde apărea venit, contrarul nu este întotdeauna adevărat, cantitatea cheltuielilor nu întotdeauna aduce venit, sau venitul nu depinde numai de cheltuieli, posibil depinde de calitatea cheltuielilor în armonie cu cantitatea lor, însă calitatea este un factor subiectiv și psihologic, depinzând de deciziile luate, dintr-o sumedenie de posibilități.
Fig. 2.1. Diagrama evoluției cheltuielilor, venitului și profitului pe parcursul ultimilor ani [elaborat de autor]
Anul 2012 prezintă cele mai mari cheltuieli operaționale, creșterea lor fiind de 1,5% (8531201*100/8403223) față de anul de bază – 2011, veniturile totale la fel au scăzut, din care cauză a scăzut și profitul net.
În tabelul 2.2. Ponderea indicatorilor în comparație cu profitul net sunt indicate ponderilor fiecărui element, partea pe care indicatorii o dețin în profitul net pentru fiecare an, de exemplu, în anul 2012 totalul cheltuielilor este cu 170% mai mare decât profitul net, sau constituie 270% din profitul net. Aici se observă că la prima vedere pare să fie mărite cheltuielile de delegare ale contului 713 „Cheltuieli administrative”, însă ponderea lor conform tabelului 2.2. nu ajunge nici la jumătate de procent în totalul venitului, deci au o influență prea redusă și nu merită să fie analizate. Cea mai mare pondere asupra profitului o au costurile vânzărilor ale contului 711 „Costul vânzărilor”, față de anul 2011, acestea au crescut în baza variației din tabelul 2.1. cu 18%. Deoarece profitul net s-a micșorat pentru anul 2012 cu aproximativ 40%, ponderea costului vânzărilor față de profit net s-a mărit considerabil cu 88%. Principalul motiv de micșorare a venitului și profitului net sunt cheltuielile suportate, posibil neadecvat, în nefolosul ÎS SSVEPC.
Tabelul 2.2. Ponderea indicatorilor în comparație cu profitul net [elaborat de autor]
Pentru anul 2014 profitul net deține locul doi, fiind mai mic decât în anul de bază cu aproximativ 32%, conform variației din tabelul 2.1. Veniturile totale și cheltuielile operaționale acestui an ocupă locul trei, deci cel mai mare rol aici nu îl joacă cantitatea veniturilor și cheltuielilor ci diferența pozitivă dintre acestea care indică spre eficiența medie a utilizării cheltuielilor pentru obținerea venitului, deoarece cea mai mare eficiență de utilizare a cheltuielilor este în anul de bază.
Pentru a analiza mai atent eficiența utilizării factorilor din figura 2.1., se analizează rentabilitatea cheltuielilor și a veniturilor față de profitul obținut:
Rc2011 = *100% = *100% = 63,81% (2.1.)
Rc2012 = *100% = *100% = 36,97% (2.2.)
Rc2013 = *100% = *100% = 35,14% (2.3.)
Rc2014 = *100% = *100% = 47,01% (2.4.)
Rv2011 = *100% = *100% = 38,95% (2.5.)
Rv2012 = *100% = *100% = 25,74% (2.6.)
Rv2013 = *100% = *100% = 25,05% (2.7.)
Rv2014 = *100% = *100% = 30,61% (2.8.)
Rc – Rentabilitatea cheltuielilor operaționale.
Rv – Rentabilitatea venitului total.
Se observă că rentabilitatea banilor investiți este cea mai bună în anul 2011, după care urmează 2014, anii 2012, 2013 rămân la urmă, la fel și în cazul rentabilității venitului – banilor obținuți din investiții, la un leu din venit, se obține în medie 30 bani profit.
Pentru a observa eficiența utilizării cheltuielilor operaționale, se va analiza raportul dintre cheltuielilor operaționale și venituri.
Ef 2011 = cheltuieli 2011/venit 2011 = 8403223/13765250 = 0,61 (2.9.)
Ef 2012 = cheltuieli 2012/venit 2012 = 8531201/12254836 = 0,70 (2.10.)
Ef 2013 = cheltuieli 2013/venit 2013 = 6992904/9810176 = 0,71 (2.11.)
Ef 2014 = cheltuieli 2014/venit 2014 = 7721278/11858978 = 0,65 (2.12.)
Ef – eficiența utilizării cheltuielilor operaționale.
Cu cât indicele eficienței utilității cheltuielilor este mai mic cu atât este mai mic costul venitului obținut, la un lei venit au fost suportate între aproximativ 60 și 70 bani, cele mai mici cheltuieli pentru venitul obținut au fost în anul 2011, iar cele mai mari în 2013.
În figura 2.1. se observă că cheltuielile puțin s-au modificat pe parcursul ultimilor ani, doar în 2013 a apărut o mică deviere, care s-a restabilit în 2014, însă așa cum venitul depinde aproape în totalmente de eficiența utilizării cheltuielilor, posibil motivele nefavorabile scăderii profitului depind de fiecare cheltuială utilizată în parte.
Figura 2.2. Graficul evoluției cheltuielilor pe tipuri, reprezintă cele mai esențiale cheltuieli combinate după natura lor care aparțin cheltuielilor de distribuire și administrative, aici sunt arătate nivelul cheltuielilor de distribuire, de amortizare, cu personalul și alte cheltuieli administrative în fiecare ani, începând cu 2011 până în anul 2014.
Fig. 2.2. Graficul evoluției cheltuielilor pe tipuri [elaborat de autor]
În figura 2.2. se poate observa că cea mai mare pondere a cheltuielilor de distribuire și administrative o ocupă cheltuielile de distribuire și administrative cu personalul, apoi vin alte celelalte cheltuieli, cum ar fi cele cu amortizarea cheltuielile de distribuire care au influență mică asupra rezultatului final și au o dependență mai redusă în activitatea ÎS SSVEPC, însă ca de exemplu cheltuielile de distribuire și administrative cu amortizarea indică faptul că ÎS SSVEPC deține puține mijloace fixe, active nemateriale și/sau obiecte de mică valoare și scurtă durată, acest factor poate indica asupra unei influențe negative asupra profitului final. Se observă de asemenea că devierile cheltuielilor cu personalul din figura 2.2. se aseamănă cu mișcarea liniei profitului din figura 2.1., aici se ajunge la concluzia că profitul anual este în dependență directă cu cheltuielile de distribuire și administrative cu personalul anuale.
În tabelul 2.3 sunt prezentate abaterile ponderilor cheltuielilor, venitului și profitului față de ponderea anului 2011, de exemplu ponderea cheltuielilor operaționale față de profitul net a crescut cu 56% pentru anul 2014, față de aceea și pondere în anul 2011. Se observă că ponderea cheltuielilor cu personalul față de ponderea cheltuielilor cu personalul pentru anul 2011 deviază cel mai tare în anul 2013, cu aproximativ 20%, adică cheltuielile cu personalul s-au mărit față de profit cu 21% în anul 2013, cu 8,5% în anul 2012 și cu 5% în anul 2014, față de indicii ponderilor din anul 2011, care au fost cel mai aproape de rezultatele performanțelor perfecte pentru ultimii ani ai ÎS SSVEPC, și au avut cele mai majore performanțe la utilizarea factorilor pentru obținerea profitului în ultimii ani.
Tabelul 2.3. Abaterile ponderilor cheltuielilor, venitului și profitului față de anul 2011 [elaborat de autor]
În tabelul 2.3. sunt și alte abateri minime ale ponderilor față de anul 2011, cum ar fi cheltuielile de delegare, taxe și impozite, cheltuieli de sponsorizare, alte cheltuieli, etc., însă ponderea acestor cheltuieli în tabelul 2.2. sunt minore și nu joacă un rol important pentru ÎS SSVEPC la obținerea venitului. Deși abaterea ponderilor venitului au crescut față cel al anului 2011, aceasta nu a condus la o majorare a profitului.
Pentru a vedea influența cheltuielilor cu personalul asupra profitului, sunt analizate rentabilitățile cheltuielilor cu personalul față de profitul net.
Rcp 2011 = * 100% = *100% = 225,48% (2.13.)
Rcp 2012 = *100% = *100% = 189,15% (2.14.)
Rcp 2013 = *100% = *100% = 153,23% (2.15.)
Rcp 2014 = *100% = *100% = 201,19% (2.16.)
Rcp – Rentabilitatea cheltuielilor administrative cu personalul,
Cpa – Cheltuieli administrative cu personalul.
Cele mai mari investiții în personalul administrativ în comparație cu profitul obținut au fost în anul 2011, după care urmează anul 2014. Pentru a vedea indicele cu care a crescut sau s-a micșorat rentabilitatea investițiilor în personalul administrativ a anilor față de anul 2011 se fac următoarele calcule:
Id 2012 = Rcp 2012/Rcp 2011 = 189,15/225,48 = 0,84 (2.17.)
Id 2013 = Rcp 2013/Rcp 2011 = 153,23/225,48 = 0,68 (2.18.)
Id 2014 = Rcp 2014/Rcp 2011 = 201,19/225,48 = 0,89 (2.19.)
Id – indicele diferenței
Deci, cele mai mici investiții în personal au fost înregistrate în anul 2013, după care este anul 2012 apoi 2014. În 2013 investițiile au diminuat aproximativ cu 32%, în ceilalți ani cu 16% și 11%. La fel se mișcă și linia profitului în figura 2.1. La prima vedere pare să fie faptul că diminuarea investițiilor în personal diminuează profitul, și contrar majorează profitul, însă pentru a observa adevăratul motiv, este nevoie de a analiza mai adânc performanțele personalului pentru perioada care prezintă interes.
Tabelul 2.4. reprezintă analiza desfășurată a performanțelor anuale a personalului ÎS SSVEPC pentru anii 2012-2014, în comparație și în dependență cu remunerarea muncii executate.
Tabelul 2.4. Performanțele personalului pentru anii 2012-2014 [elaborat de autor]
Indicii tabelului 2.4. au fost extrași din rapoartele statistice SERV TS, indicii pentru anul 2011 nu sunt disponibili. Indicele abaterilor pentru anul 2012 este 1, deoarece 2012 este luat ca an de bază.
Se observă că media indicilor pentru anii 2013, 2014 este mai mare decât cea anului 2012 cu 4% și cu 18%, se presupune că indicii anului 2011 sunt cei mai mari, și indicii celorlalți ani sunt mai mici decât cei ai anului 2011, respectiv media indicilor in 2011 este mai mare ca 1,18, în cazul când media indicilor anului 2012 este 1, sau dacă media indicelor anului 2011 ar fi 1, atunci media celorlalți indici s-ar fi clasat sub 1, adică ar fi mai mică ca 1. Deci pe primul loc se află anul 2011, locul 2 anul 2014, locul 3 anul 2013 și locul 4 anul 2012 dacă sunt analizate performanțele personalului.
Din figura 2.1. se observă însă un invers proporțional pentru anii 2012 și 2013, profitul anului 2012 e mai mare ca cel al anului 2013, pe când performanțele personalului pentru anul 2013 sunt mai mari ca cei ai anului 2012. Prin următoarele formule urmează să fie analizați indicii profitului pentru anul 2012 și 2013, 2011 nu se v-a analiza, clasându-l cel mai sus, fapt esențial evident pe parcursul analizei.
IdP 2013 = = = 0,78 (2.20.)
IdP 2014 = = = 1,15 (2.21.)
IdP 2012 = 1
IdP – Indicele abaterii profitului față de profitul anului 2012.
Diferența dintre abaterile profitului și a indicelor performanțelor personalului este de 26% pentru anii 2012, și 2013, pentru acești ani profitul nu depinde de eficiența productivității personalului.
O altă explicație a profitului mic pentru anul 2013 ar fi micșorarea numărului total de salariați anual cu aproximativ 42% în 2013 față de 2012, deși ore totale de muncă au fost mult mai multe in 2013 față de 2012, salariații în mediu au lucrat aproximativ cu 72% mai multe ore în anul 2013 față de anul 2012, salariul mediu a fost aproximativ cu 25% mai mare în 2013 față de 2012, totuși costul unei ore de muncă s-a micșorat de la aproximativ 60 lei/H la 44 lei/H, cu aproximativ 27%, de aici rezultă că deși orele de muncă au fost mărite din contul micșorării numărului de personal, în scopul economisirii, costul fiecărei ore a fost diminuat, conform rezultatelor profitului însă orele lucrate au adus ÎS SSVEPC mult mai puțin profit, decât orele lucrate în 2012, costul cărora era mai mărit. Probabil cel mai mare rol îl joacă psihologia personalului, cu cât e mai slab plătită munca lui și cu cât mai mult lucrează, eficiența sa scade, acest lucru se observă din păcate abia la sfârșit, peste o perioadă mare de timp și de aici se ajunge la concluzia că diminuarea investițiilor în personal aduce la diminuarea mult mai mare a profitului.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În prezentul proiect de licență sunt analizate și dezvoltate noțiuni care formează fundamentul teoretic al contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative, și anume: sunt aprofundate definițiile generale ale cheltuielilor, apoi ale cheltuielilor de distribuire și cheltuielilor administrative.
În concluzie, în proiectul de licență au fost arătate multe aspecte ale contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative, acțiunea lor asupra stării ÎS SSVEPC, au fost identificate anumite probleme, care pot acționa negativ asupra entității, consecințele ar fi grave dacă o greșeală minoră ar duce la alte greșeli majore, din motive că nu a fost depistată la timpul cuvenit și nu a fost corectată. De asemenea au fost cercetate unele acte normative și legislative, care sunt tratate de multe ori în mod diferit și nu întotdeauna corect, sau au fost întocmite doar pe baza punctului de vedere al unor persoane, care nu cunosc toata situația reală, sau nu o cercetează aprofundat, și toți trebuie să se conducă după normele indicate, deoarece părerea unora poate fi lege.
În baza acestui proiect de licența, s-ar putea evidenția următoarele aspecte pozitive petrecute în cadrul ÎS SSVEPC:
Stabilitatea situației financiare, deși rentabilitatea ultimilor ani a fost în cădere, în baza analizei rentabilităților, ÎS SSVEPC rămâne o întreprindere profitabilă, cu un profit adecvat,
Orice document primar este înregistrat în concordanță exactă cu datele din document, nu se poate spune și inversul, nu orice înregistrate contabilă are la bază documente primare,
Evidența contabilă a ÎS SSVEPV este simplificată aproape la maximum și operațiunile contabile sunt în majoritatea cazurilor corecte, deși neajunsuri sunt, etc.
De asemenea pot fi evidențiate și următoarele aspecte negative:
Utilizarea vechiului plan de conturi contabili și a SNC-urilor vechi, deși deja de la 01 ianuarie 2015 utilizarea Planului general de conturi contabile nou și SNC nou este obligatorie,
Lipsa politicii contabile la ÎS SSVEPC, care urmează a fi întocmită pentru toți ultimii anii,
Lipsa multor documente primare, cum ar fi borderoul de evidența al mijloacelor fixe și calcularea amortizărilor, sau lipsa documentelor primare originale, sau documente primare nesemnate de către conducătorul ÎS SSVEPC, sau de către cel care îl înlocuiește,
Calculul uneori incorect al uzurii obiectelor de mică valoare și scurtă durată,
Neajunsurile actelor normative și legislative,
Necercetarea problemelor apărute în cadrul ÎS SSVEPC,
Neexistența criteriilor de delimitare a cheltuielilor de distribuire și administrative,
Pentru îmbunătățirea evidenței cheltuielilor de distribuire și cheltuielilor administrative în entități, poate fi propus perfecționarea actelor normative și a celor legislative, întocmirea explicațiilor clare pentru majoritatea actelor normative și a celor legislative, care trebuie să fie pentru înțelesul tuturor, după părerea autorului, nu e nevoie să fii savant, pentru a înțelege contabilitatea, pe care orice contabil ar trebuie să o cunoască la acel nivel, încât limita necunoașterii să nu depășească punctul critic, adică să nu se ajungă la momentul când contabilul din neștiința sau deoarece nu înțelege foarte bine anumite legi, achită o amendă, de aceea cel puțin actele normative și legislative în domeniul cazurilor de achitare a amenzilor ar trebuie să fie cât mai pe înțelesul tuturor.
O altă problemă mare o prezintă reflectarea cheltuielilor conform destinației. În literatura de specialitate sunt puține cazuri care descriu contabilitatea în instituțiile de prestări servicii, posibil că acest domeniu prezintă un interes diminuat și se presupune că contabilitatea prestării serviciilor poate fi asociată cu contabilitatea vânzărilor. Însă desigur asocierile date nu sunt exacte, sunt făcute după discreția contabililor, a căror păreri diferă de la un contabil la altul și desigur unii contabil pot avea păreri diferite față de alții, deci trebuie admise metode mai exacte pentru situațiile întâlnite și dacă se permite adoptarea mai multor variante din care entitățile o pot alege pe cea mai convenabilă toate acestea trebuie reflectate în norme contabile.
Oricât ar fi de perfectă contabilitatea, aceasta necesită mereu să fie în dezvoltare, la fel ca și societatea, cerințele și posibilitățile acesteia, care se modifică din an în an datorită influenței din exterior sau presiunii timpului. Dezvoltarea aduce și la globalizare, globalizarea tinde spre unificarea perceperilor contabilității fiecărui stat în parte, la formarea acestei perceperi comune participă părerile oamenilor acestei țări, ceea ce arată că globalizarea înseamnă o părere asupra căreia au fost de acord marea majoritatea a oamenilor de pe întreg mapamondul.
BIBLIOGRAFIE
Apostu A. Întrebări – răspunsuri privind regimul fiscal al cheltuielilor de deplasare achitate persoanelor care nu sunt angajați al Întreprinderii. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 14-26.
Cebotarenco P. Întrebări – răspunsuri privind deducerile în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente delegării angajaților peste hotarele țării. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.6, 2014, p. 44.
Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.03.2005, nr. ed. spec.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind deducerea cheltuielilor aferente salariilor menținute în perioada sărbătorilor de Paști. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 37-38.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.11, 2014, p. 26-27.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind impozitarea plăților efectuate în folosul persoanelor fizice nerezidente pentru serviciile de perfecționare a cadrelor prestate pe teritoriul Republicii Moldova. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.12, 2014, p. 33-34.
Хендриксен Э. С., Ван Бреда М. Ф. Теория бухгалтерского учета. Перевод с английского. Москва: Финансы и статистика, 1997. 576 с.
Hotărârea Guvernului cu privire la limitarea unor tipuri de cheltuieli permise spre deducere din venitul brut. Nr. 130 din 06.02.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.03.1998, nr. 26.
Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cuantumul și criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul, hrana și studiile profesionale ale angajatului. Nr. 144 din 26.02.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.02.2014, nr. 49-52.
Hotărârea Guvernului privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2015. Nr. 974 din 04.12.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 09.12.2014, nr. 364-365.
Cheltuieli deductibile și nedeductibile: o nouă abordare.
http://www.contabilitate.md/?mod=article&id=4741 (vizualizat 06.04.2015).
Definiția amortizării. http://www.conta.ro/dictionar_online_amortizarea.html (vizualizat 06.04.2015).
Nederița A., Grabarovschi L. Recomandări practice privind contabilitatea și impozitarea creanțelor compromise. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 14-26.
Nederița A. Recomandări practice privind aplicarea SNC „Stocuri”. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.9, 2014, p. 21-34.
Nederița A., Apostu A. Contabilitatea cheltuielilor conform noilor SNC și Planului general de conturi contabile. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.4, 2014, p. 41-53.
Needles B., Anderson H., Caldwell J. Principiile de bază ale contabilității. Ediția a cincea. Traducere din limba engleză – Chișinău: ARC, 2000. – 1240 p.
Ноубс К. Карманный словарь – справочник бухгалтера. Перевод с английского. Москва: Аудит ЮНИТИ, 1997. 200 с.
Ordin privind aprobarea Planului general de conturi contabile. N. 119 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.10.2013, nr. 233-237-1534.
Ordin privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate. Nr. 118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.10.2013, nr. 233-237-1534.
Țiriulnicova N. Evaluarea ulterioară, amortizarea și derecunoașterea imobilizărilor corporale conform SNC noi. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.4, 2014, p. 35-40.
BIBLIOGRAFIE
Apostu A. Întrebări – răspunsuri privind regimul fiscal al cheltuielilor de deplasare achitate persoanelor care nu sunt angajați al Întreprinderii. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 14-26.
Cebotarenco P. Întrebări – răspunsuri privind deducerile în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente delegării angajaților peste hotarele țării. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.6, 2014, p. 44.
Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.03.2005, nr. ed. spec.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind deducerea cheltuielilor aferente salariilor menținute în perioada sărbătorilor de Paști. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 37-38.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.11, 2014, p. 26-27.
Griciuc P., Severin V. Întrebări – răspunsuri privind impozitarea plăților efectuate în folosul persoanelor fizice nerezidente pentru serviciile de perfecționare a cadrelor prestate pe teritoriul Republicii Moldova. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.12, 2014, p. 33-34.
Хендриксен Э. С., Ван Бреда М. Ф. Теория бухгалтерского учета. Перевод с английского. Москва: Финансы и статистика, 1997. 576 с.
Hotărârea Guvernului cu privire la limitarea unor tipuri de cheltuieli permise spre deducere din venitul brut. Nr. 130 din 06.02.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.03.1998, nr. 26.
Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cuantumul și criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul, hrana și studiile profesionale ale angajatului. Nr. 144 din 26.02.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.02.2014, nr. 49-52.
Hotărârea Guvernului privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2015. Nr. 974 din 04.12.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 09.12.2014, nr. 364-365.
Cheltuieli deductibile și nedeductibile: o nouă abordare.
http://www.contabilitate.md/?mod=article&id=4741 (vizualizat 06.04.2015).
Definiția amortizării. http://www.conta.ro/dictionar_online_amortizarea.html (vizualizat 06.04.2015).
Nederița A., Grabarovschi L. Recomandări practice privind contabilitatea și impozitarea creanțelor compromise. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.3, 2015, p. 14-26.
Nederița A. Recomandări practice privind aplicarea SNC „Stocuri”. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.9, 2014, p. 21-34.
Nederița A., Apostu A. Contabilitatea cheltuielilor conform noilor SNC și Planului general de conturi contabile. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.4, 2014, p. 41-53.
Needles B., Anderson H., Caldwell J. Principiile de bază ale contabilității. Ediția a cincea. Traducere din limba engleză – Chișinău: ARC, 2000. – 1240 p.
Ноубс К. Карманный словарь – справочник бухгалтера. Перевод с английского. Москва: Аудит ЮНИТИ, 1997. 200 с.
Ordin privind aprobarea Planului general de conturi contabile. N. 119 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.10.2013, nr. 233-237-1534.
Ordin privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate. Nr. 118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.10.2013, nr. 233-237-1534.
Țiriulnicova N. Evaluarea ulterioară, amortizarea și derecunoașterea imobilizărilor corporale conform SNC noi. În: Revista Științifică ”Contabilitatea și Audit”, ASEM, nr.4, 2014, p. 35-40.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Analiza Cheltuielilor DE Distribuire Si Administrative LA Intreprindere (ID: 112614)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.