Contabilitatea Sc

CAPTOLUL I

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

S.C. “ELARS” S.A. RM. SĂRAT

I. 1. Obiectul juridică și de activitate, forma juridică și compartimentele de producție:

S.C. “ELARS” S.A. RM. SĂRAT s-a constituit în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1104 din 18.10.1990 și Legii din 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în societate.

Societatea este situată în vestul orașului Rm. Sărat cu acces la D.N. Rm. Sărat – Brăila (0,3 km), având sediul în str. Industriei nr. 4.

În conformitate cu statutul de funcționare, scopul societății este producerea și comercializarea de produse și lucrări care fac obiectul de activitate al societății comerciale, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în domeniul fabricației de organe de asamblare și aparataj electric de joasă tensiune și realizarea de beneficii.

Obiectul de activitate al societății este:

fabricația de organe de asamblare

fabricarea de aparataj electric de joasă tensiune

efectuarea de lucrări de proiectare în domeniu

Obiectul de activitate a fost extins la alte activități din domeniul prelucrărilor mecanice, electrotehnicii, comerțului cu ridicata și en-detail, a unei diversități de produse electrotehnice, mecanice, de uz casnic și industrial, prin modificările de statut și cererile de înscriere de mențiuni interioare.

Produsele societății sunt destinate în special agenților economici din industria producătoare de mobilă, a pielăriei, a bunurilor de larg consum și mașinilor unelte, unități de reparații auto.

Aceste produse, în special organe de asamblare care ocupă 80 – 85% din capacitățile existente s-au realizat pe baza unor liciențe achiziționate la nivelul anilor 1975 și diversificate pe parcursul existenței întreprinderii.

Tehnlogiile de execuție care predomină la realizarea produselor sunt din gama celor de prelucrări mecanice pe mașini specializate.

Fabricația organelor de asamblare de mici dimensiuni (maxim 6) necesară produselor în cadrul industriei electrotehnice, s-a organizat într-o singură unitate din țară: I.O.A. Rm. Sărat.

Forma juridică a unității este societate comercială pe acțiuni. Capitalul social al societății este de 10.590.650 mii lei. Capitalul social cuprinde 423.626 acțiuni cu o valoare nomilală de 2.500 lei/acțiune.

Participarea capitalului social este următoarea:

SIF OLTENIA – 73,99%

Acționari P.F. – 25,94%

Dascălu C.tin – 0,07%

Structura organizatorică a societății este de tip piramidal. Aceasta asigura transmiterea rapidă a deciziilor, dar este nefavorabilă fundamentării acestora. De asemenea este nefavorabilă circulației informațiilor și interacțiunii dintre structurile funcționale.

IMOBILIZĂRILOR

Organigrama S.C. “ELARS” S.A., aprobată de AGA este prezentată în anexa nr. 1.

Societatea este organizată pe șase nivele ierarhice, din care unul corespunde conducerii colective.

Directorul general, desemnat de consiliul de administrație, are în subordine doi director executive: economic și de producție. Directorii executivi coordonează serviciile funcționale de specialitate. Directorul de producție își subordonează secțiile de prelucrări și de întreținere prin intermediul serviciului de programare și pregătire a fabricației.

Cu ocazia analizei privind organizarea și calitatea activității de conducere a societății, s-a căutat să se determine gradul de adecvare a structurii organizatorice la mărimea și specificul firmei, calitatea relațiilor funcționale dintre compartimentele de conducere, stabilitatea conducerii, gradul de adaptabilitate la cerințele specifice unei economii de piață, gradul de comunicare între conducere și personalul firmei, gradul de organizare și stabilitate a relațiilor cu partenerii de afaceri.

Societatea este structurată în următoarele comartimente:

A)Compartimente direct productive

Secțiile care cuprind activitățile de bază sunt:

deformare plastică I

deformare plastică II

prese mecanice

așchiere

tratament termic

Funcționarea acestor secții asigură:

deformarea plastică la rece pentru șuruburi (M2 – M6), nituri (2 – 6) și piulițe (M2 – M6)

ștanțare pentru șaibe, capse, inele de siguranță, cadre sudate din tablă de oțel și neferoase cu grosimea de până la 3 mm și a căror forță de ștanțare este cuprinsă între 6 – 100 tf, precum și piese obținute prin ambutisarea cu profile asimetrice cu dimensiuni până la 500 mm.

prelucrarea prin așchiere pentru șuruburi și piulițe speciale, borne, capse, alte repere specifice industriei electrotehnice, executate de strunguri automate și semiautomate. Dotarea tehnică permite prelucrarea de repere cu diametrul de la 2 la 6, iar lungimea între 4 și 80 mm.

Întreprinderea dispune de un atelier de montaj pentru subansamble de accesorii (zăvore, balamale, mufe) specifice aparatajeor electrice și de automatizări.

În dotarea întreprinderii intră și un atelier pentru injectarea materialelor termoplastice, deasemenea specifice industriei electrotehnice.

B) Compartimente indirect productive

În această grupă sunt cuprinse următoarele secții:

sculărie

mecano – energetic

procese speciale

cercetare – proiectare

C) Comparimente responsabile cu stocare și transport

D) Compartimente responsabile cu asigurarea calității

Societatea are toate dotările necesare pentru fabricația de organe de asamblare de tipul șuruburilor, buloanelor și aparatajelor electrice de joasă tensiune (conectate pe suport plastic, papuci, rigle și șiruri de conectoare), clădiri de tipul halelor industriale pentru prelucrări mecanice, pentru laboratoare și birouri precum și clăriri pentru laboratoare și echipament de birou.

Pentru a cunoaște activitatea ecomomică a întreprinderii e necesar să urmărim evoluția principalilor indicator economici în ultimii patru ani

Așa cum reiese din datele prezentate, cifra de afaceri în prețuri curente a crescut de 3,5 ori.

Mijloacele economice au crescut cu aproximativ 24% ceea ce reflectă, o dinamică accentuată a activelor firmei. Pentru a aprecia însă aceasă creștere este necesar să se constate grupele de bază care au contribuit la această creștere. Sporirea activului s-a datorat creșteii cu 352,67% a activelor circulante în condițiile reducerii cu 18,53% a activelor imobilizate. Acest fapt a condus la reducerea ratei de imobilizare de la 80% la 56% fiind apreciat ca favorabil pentru activitatea firmei.

Durata medie de imobilizare a creanțelor în medie de 65 de zile a avut tendința de depășire a duratei medii de folosire a surselor atrase în medie de 555 de zile în 1997.

CAPITOLUL II

DELIMITĂRI PRIVIND CONTABILITATEA

ACTIVELOR IMOBILIZATE

Activele imobilizate cuprind valorile economice de investigație ale agenților economici, a căror perioadă de utilitate are un termen mai lung și nu se consumă la prima întrebuințare, fiind exploatabile pe o perioadă mai mare de un an.

Aceste active rămân în patrimoniul unității, păstrându-și starea inițială și de aceea sunt considerate active stabile sau fixe.

În concordanță cu planul de conturi general, activele imobilizate sunt diferențiate astfel:

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

II. 1. Imobilizări necorporale: stuctură și contabilizare

Imobilizările necorporale sunt variate și nu sunt reprezentate prin bunuri concrete, ci printr-un document juridic sau comercial.

Pentru evidența lor, au fost introduse mai multe conturi, care cuprind următoatele elemente patrimoniale:

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de cercetare – dezvoltare

Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare

Fond comercial

Alte imobilizări necorporale

II. 1.1. Cheltuieli de constituție

Contul 201 „Cheltuieli de constituire”, cuprinde cheltuieli ocazionate cu înființarea, dezvolatarea și fuzionarea unității patrimoniale, cum ar fi: taxe și diverse cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli cu emitera și vânzarea de acțiuni, cheltuieli de prospectare a pieței, de colectare și așteptare, care se debitează pe măsura efectuării cheltuielilor respective și se creditează eșalonat.

* înregistrarea cheltuielilor de constituire

201 „Cheltuieli de constituire” = %

5.311 „Casa în lei”

5.121 „Cont la bancă în lei”

5.126 „Carnete de CEC-uri

cu limită de sumă”

II. 1.2. Cheltuieli de cercetare – dezvoltare

Contul 203 „Cheltuieli de cercetare – dezvoltare” evidențiază cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare, care trebuie să prezinte garanția realizării eficienței scontate de pe urma acestora, pentru necesitățile proprii ale unității patrimoniale. Acestea reprezintă resursele economice alocate pentru tehnologii noi, investiții utile și eficiente, pentru activitatea viitoare.

* realizarea obiectivelor de cercetare – dezvoltare prin producția proprie

203 „Cheltuieli de cercetare – = 721 „Venituri din producția de

dezvoltare” imob. necorporale”

II. 1.3. Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare

Contul 205 „Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare” evidențiază cheltuielile cu brevetele, licențele, mărcile de fabrică și alte drepturi de proprietate industrială și intelectuală.

* realizarea unei licențe sau a unui brevet în producție proprie

205 „Concesiuni, brevete și alte = 721 „Venituri din producția de

drepturi și valori similare” imob. necorporale”

II.1.4. Alte imobilizări necorporale

Contul 208 „Alte imobilizări necorporale” evidențiază cheltuielile care se fac cu Programele informatice, create de unitate sau achiziționate de la terți.

* procurarea de programe informatice

% = 404 „Furnizori de imobilizări”

208 „Alte imobilizări necorp.”

4.426 „TVA deductibilă”

II.2. Imobilizări corporale: contabilizare

Un loc important în economia unitățior patrimoniale îl ocupă mijloacele de producție, de natura imobilizărilor corporale sau a capitalului permanent.

Ele reprezintă acea componentă a patrimoniului care definește capacitatea tehnică de producție sau potențialul de a crea venituri, în concordanță cu obiectivul de activitate.

Planul de conturi general desfășoară grupa imobilizărilor corporale pe două categorii și anume:

Terenuri

Mijloace fixe

II.2.1 Contabilitatea terenurilor

Contul 211 „Terenuri”, evidențiază terenurile pe care le deține societatea comercială ca active fixe. Debitul contului cuprinde valoarea terenurilor cumpărate, valoarea cheltuielilor cu amenajările, iar creditul contului cuprinde ieșirea ternurilor.

* înregistrarea intrării terenurilor în activul societății

211 „Terenuri” = %

456 „Decontări cu asociații

privind capitalul”

404 „Furnizorii de imobilizări”

131 „Subvenții ptr. investiții

primite cu titlu gratuit”

II.2.2. Contabilizarea mijloacelor fixe

S.C. „ELARS” S.A. Rm. Sărat, fiind o unitate industrială (producătoare de elemnte de asamblare pentru industria electrotehnică), ponderea cea mai mare în cadrul imobilizărilor corporale o au mijloacele fixe.

Acele valori materiale a căror valoare de inventar depășește suma de 8.000.000 lei și au durată normală de folosire mai mare de un an, definesc mijloacele fixe.

Mijloacele fixe se caracterizează prin următoarele particularități:

au o valoare mai mare și o durată de folosire îndelungată

participă la mai multe cicluri de producție în cadrul proceselor economice

nu-și schimbă forma fizică în timpul folosirii lor

își transmit treptat valoarea lor, sub formă de amortizare, asupra producției executate, serviciilor prestate sau altor activități desfășurate.

Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie organizată astfel încât să răspundă unor cerințe și anume:

cunoașterea mijloacelor fixe de care dispune unitatea

asigurarea controlului gestiunii mijloacelor fixe când este nevoie

cunoașterea locului de folosință a fiecărui mijloc fix

calcularea exactă a amortizării și includerea acesteia în cheltuielile de producție.

Toate operațiunile privind existența și mișcarea mijloacelor fixe, calculul amortizării și a provizioanelor constituite prin deprecierea acestora, sunt înregistrate în contabilitate.

Planul de conturi general le-a clasificat și simbolizat în cadrul clasei a II a, grupa 21 „imobilizări corporale”, cont 212 „mijloace fixe”, astfel:

contul 2121 „construcții”

contul 2122 „echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)”

Contul 2123 „aparate și instalații de măsurare, control și reglare”

Contul 2124 „mijloace de transport”

Contul 2125 „animale și plantații”

Contul 2126 „mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”

În contabilitate mijloacele fixe sunt clasificate după mai multe criterii:

după particularitățile constructive și destinație

după apartenența lor

după sera de activitate

S.C. „ELARS” S.A. Rm. Sărat se înregistrează cu următoarele mijloace fixe:

a) după particularitățile constructive și destinație:

grupa 1

grupa 2

grupa 3

grupa 4

grupa 6

b) după apartenența lor – mijloace proprii

c) după sfera de activitate – mijloace productive

Evidența existenței și mișcării mijloacelor fixe se ține cu ajutorul contului de activ 212 „mijloace fixe”, care în debit preia valoarea mijloacelor fixe cedate sau din producție proprie, iar în credit evidențiază valoarea mijloacelor fixe existente.

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ține cu ajutorul fișei mijlocului fix, care stă la baza întocmirii registrului numerelor de inventar și a registrului pentru evidența mijloacelor fixe prevăzute de nomenclatorul formularelor elaborate pe baza Legii contabilității nr. 82/1991.

APLICAȚIA 1:

1) intrarea mijlocelor fixe:

a) de la furnizor, cnf. F. F.nr. 072152, TVA ded. 19%

în data de 07.03.2003

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 59.500.000

212 „Mijloace fixe 50.000.000

4.426 „TVA deductibilă” 9.000.000

09.03.2003

b) executate în ateliere proprii, a mijl. fixe de tipul garajelor

212 „Mijloace fixe” = 722 „Venituri din producția 100.000.000

de imob. necorporale”

c) constatare ca plus de inventar, conform listei de inventar de la data de 31.dec 2002, omise a se înregistra

212 „Mijloace fixe” = 131 „Subvenții pentru investiții” 8.000.000

2) Ieșirea mijlocelor fixe

20.03.2003

a) scoaterea din funcțiune – mijloc complet amortizat, conform scadențarului, la valoarea de intrare

281 „Amortizarea imobilizărilor = 212 „Mijloace fixe” 50.000.000

corporale”

25.03.2003

b) scoaterea din funcțiune – mijloc neamortizat integral, conform fișei contabile „mijloace fixe”

% = 212 „Mijloace fixe”

281 „Amortizarea imobilizărilor 100.000.000

corporale” 80.000.000

6.871 „Cheltuieli excepționale 20.000.000

privind amortizarea

imobilizărilor”

26.03.2003

c) vânzarea mijloacelor fixe la un preț negociat, cu factură fiscală

461 „Debitori diverși” = %

772 „Venituri din operațiuni de 10.000.000

capital” 8.403.361

4427 „TVA colectată” 1.596.639

3) a) Un caz particular privind creșterea valorii contabile a imobilizărilor corporale, se referă la adăugarea unor aparate de măsură și control ori părți componente ale celor existente, pentru care intervin următoarele operațiuni contabile.

Aparate sau accesorii cumpărate și recepționate din 27.03.2003

3014 „Piese de schimb” = 404 „Furnizori de imobilizări 15.000.000

Încorporarea în valoarea imobilizărilor corporale

212 „Mijloace fixe” = 3014 „Piese de schimb” 15.000.000

Înregistrarea sistematică în „T” – uri

D 212 C D 4426 C

50.000.000 50.000.000 9.500.000 9.500.000

100.000.000 100.000.000

8.000.000

15.000.000

173.000.000 150.000.000

D 404 C D 722 C

59.500.000 100.000.000 100.000.000

15.000.000

74.500.000

D 131 C D 461 C

8.000.000 10.000.000

D 6871 C D 3014 C

20.000.000 20.000.000 15.000.000 15.000.000

D 4423 C D 722 C

7.903.361 8.403.361 8.403.361

D 281 C D 4427 C

50.000.000 1.596.639 1.596.639

80.000.000

130.000.000

* se înregistrează închiderea ct. de ch. și de v. compa lui 121 „Profit și pierdere”

121 = 6871 20.000.000

% = 121 108.403.361

722 100.000.000

772 8.403.361

* se regularizează TVA în remanența închiderii lunii martie 2003

D 4426 C D 4427 C

9.500.000 9.500.000 1.596.639 1.536.639

X X

D 4424 C

7.903.361

X

4426 > 4427 4424 (TVA de recuperat)

% = 4426 9.500.000

4427 1.596.639

4424 7.903.361

b) Creșterea valorii contabile prin modernizare

Pentru că imobilizările corporale pot suporta și unele reparații, care se înregistrează pe cheltuielile unităților patrimoniale, se precizează că „modernizarea” care să mărească valoarea contabilă de intrare a unui bun sau mijloc, poate cuprinde numai cheltuielile care contribuie la creșterea capacității viitoare de a produce beneficii, cum ar fi creșterea duratei de serviciu normală a mijloacelor fixe, sporirea capacității de producție, diminuarea cheltuielilor de exploatare.

Înregistrările cheltuielilor ocaziționate de modernizarea mijlocelor fixe sunt identice intrărilor de imobilizări.

II.3. Imobilizările în curs de execuție

Conturile 230 și 231, evidențiază operațiunile privind evidența imobilizărilor necorporale și corporale în curs.

Imobilizările necorporale în curs reprezintă costul de producție, respectiv de achiziție, privind imobilizările necorporale, neterminate până la finele exercițiului.

Imobilizările corporale în curs reprezintă investițiile neterminate, care se evaluează la costul de producție, respectiv la costul de achiziție, reprezentând prețul de deviz al investiției.

Imobilizările corporale în curs se trec în categoria mijloacelor fixe, după efectuarea recepției, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora.

Imobilizările corporale în curs sunt investiții care reprezină totalitatea cheltuielilor, ocaziționate de crearea de noi mijloace fixe în scopul modernizării celor existente sau crearea de noi capacități.

APLICAȚIA 2:

Achiziționarea de utilaje care nu necesită montaj

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 23.800.000

231 „Imobilizări corporale în curs” 20.000.000

4426 „TVA deductibilă” 3.800.000

Execuția investiției în unitate

Lunar, trimestrial sau anual se decontează costul efectiv al lucrărilor, indiferent de stadiu, urmând ca la terminarea lucrării să aibe loc decontarea finală.

231 „Imobilizări corporale în curs” = %

722 „Venituri din prod. de imob. 11.900.000

corporale” 10.000.000

4427 „TVA cedată” 1.900.000

Recepția definitivă a obiectivului

212 „Mijloace fixe” = 231 „Imobilizări corporale în 11.900.000

curs”

4426 „TVA deductibilă” = 4427 „TVA colectată” 1.900.000

II. 4. Imobilizările financiare: contabilizare

Imobilizările financiare reprezintă o formă de plasare a capitalului social disponibil, cu scopul de a se realiza venituri sub diferite forme.

În această categorie avem:

Contul 261 „Titluri de participare”

Contul 262 „Titluri imobiliare în activitatea de portofoliu”

Contul 263 „Alte titluri imobiliare”

Contul 267 „Creanțe imobiliare”

Titlurile de participare sunt hârtii de valoare, prin care o societate comercială participă la formarea capitalului altor societăți, prin cumpărarea de acțiuni sau părți sociale emise de acestea.

Contul 261 „Titluri de participare” evidențiază aceste categorii de imobilizări, debitul contului conținând contravaloarea acțiunilor sau părților sociale, iar creditul, conținând contravaloarea participanților recuperate din diverse motive (retragei, lichidare). Soldul debitor reprezintă acțiunile și părțile sociale investite în capitalul altor comerciale.

1) angajarea paricipării prin subscriere la formarea capitalului unei societăți comerciale cu părți sociale sub forma titlurilor de participare.

261 „Titluri de participare” = 269 „Vărsăminte de efectuat

pentru imobilizări financiare”

2) efectuarea vărsămintelor pentru imobilizări financiare achiziționate

269 „Vărsăminte de efectuat = %

pentru imobilizări financiare”

5121 „Conturi la bănci în lei”

5124 „Conturi la bănci în devize”

5126 „Carnete de CEC-uri cu

limite de sumă”

5311 „Casa în lei”

3) înregistrarea dividendelor cuvenite

5121 „Conturi la bănci în lei” = 761 „Venituri din participații”

4) restituirea de către titulari a titlurilor de participații

5121 „Conturi la bănci în lei” = 261 „Titluri de participare”

Este de remarcat că imobilizările financiare, deși cu riscurile respective, sunt aducătoare de dividende sau dobândă și chiar obținerea unor facilități sau priorități (asigurarea de mărfuri, materii prime) în lanțul cooperării productive sau comerciale.

II. 5. Organizarea documentelor primare

privind activele imobilizate

Organizarea documentelor primare necesită elaborarea nomenclatorului și a circuitului rațional al acestora pentru toate operațiile care antrenează imobilizări, indiferent de natura lor.

În funcție de operațiile care intervin în evidențierea existenței, mișcării și deprecierii activelor imobilizate, de căile de intrare și ieșire din patrimoniu, se întocmesc documente specifice, care se pot grupa pe trei categorii:

documente privind intrarea în patrimoniu a imobilizărilor

documente ce consemnează deprcierea lor

documente privind ieșirea din gestiune

Documente primare privind activele imoibilizate

Activele imobilizate pot intra în patrimoniul unităților prin achiziționare, aport în natură de la asociați și acționari la constituirea capitalului social, producție proprie, donații cu titlu gratuit, plusuri în gestiune la inventariere etc.

Ieșirea imobilizărilor din patrimoniu poate fi cauzată de scoatere din folosință la expirarea duratei de amortizare sau înainte de acest termen, cesiune (vânzare), cedarea cu titlu gratuit sub formă de donații, retrase de către asociați, minusuri în gestiune la inventariere, sau ca urmare a unor situații de forță majoră (calamități, incendii) etc.

CAPITOLUL III

AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR

Sistemul de contabilitate actual introdus pe baza Legii contabilității nr. 82/1991, se sprijină pe direcția a IV-a a Comunității Europene din 1978 referitoare la amortizarea reglementărilor contabile în cadrul Uniunii Europene, pe normele Comitetului Internațional de Standarde contabile (IASC) și pe tradițiile românești.

IASC s-a constituit în 1973 și a stabilit ca obiective:

elaborarea și publicarea de standarde contabile în scopul alcătuirii și prezentării situațiilor financiare;

actualizarea și armonizarea reglementărilor, normelor contabile și procedurilor de prezentare a situațiilor financiare;

Standardele internaționale de contabilitate reprezintă instrumente de armonizare și perfecționare a metodologiei de contabilitate aplicabile statelor cu economie de piață.

Unul dintre aceste standarde este E 4 „Contablizarea amortismentelor”. Acesta se referă la definirea și sfera de aplicare a amortismentului, limita de amortizare, particularitățile privind amortizarea terenurilor și construcțiilor, informațiile furnizate de situațiile financiare și contabilitatea amortismentului.

III. 1. Amortizarea și fiscalitatea

În conceptul standardului, amortismentul semnifică o repartizare a valorii amortizablie a unei imobilizări pe durata de utilizare estimată (previzionată).

Accentul este pus pe aspectul economic al amortismentului, ca și componentă a cheltuielilor exercițiului care grevează rezultatul financiar.

Deși amortismentul prin natura sa economică nu este creator de valoare, el are și un aspect financiar contribuind la reconstituirea anulă a fondurilor investite în imobilizările uzate, în vederea înlocuirii lor, sau pentru a realiza noi investiții.

În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se înțelege „Constatarea contabilă a scăderii valorii unui element de activ, rezultat al trecerii timpului, progresului tehnic și de orice altă cauză”. Ea constă în „corectarea valorii imobilizărilor cu suma deprecierilor pe care le-au suferit pe durata exercițiului și imputarea sumei acestor deprecieri, rezultatul exercițiului în cauză”.

În literatura de specialitate din România, amortizarea este definită ca o cotă anuală din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii, ca urmare a utilizării, a factorilor naturali, progresului tehnic sau a altor cauze și care se recuperează prin includerea sau trecerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu și apoi deducera acestor cheltuieli din veniturile obținute.

Rezultă că sensul noțiunii de amortizare nu este diferit, ea reprezentând o recuperare din cheltuielile fiecărui exercițiu a deprecierii ireversibile a imobilizărilor.

Standardul nr. 4 precizează că sunt supuse amortizării, imobilizările:

deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate pentru producția sau aprovizionarea bunurilor și prestarea serviciilor, pentru a fi închiriate terților sau foloste în scopuri administrative;

au o durată de utilizare previzionată care depășește un exercițiu (an);

au o durată de utilizare în timp.

Pentru delimitarea în general a imobilizărilor de stocuri se au în vedere durata de utilizare care în cazul imobilizărilor de stocuri trebuie să fie superioară unui exercițiu financiar (an), spre deosebire de stocuri (materii prime, materiale consumabile) care se consumă și se impută direct în cheltuielile de exploatare, cu întreaga lor valoare. Delimitarea în timp (an) a duratei de utilizare este criteriul convențional de separare a imobilizărilor de stocuri, iar al doilea criteriu este valoarea mare a lor.

Referitor la durata de utilizare a imobilizărilor, standardul precizează că durata de utilizare este perioada în care întreprinderea estimează să utilizeze imobilizarea amortizabilă sau numărul de unități de producție care se estimează a se obține și care se apreciază pe baza experienței practice, chiar dacă ea este redusă. Ea poate fi mai mică decât durata fizică de viață a imobilizărilor, întrucât pe lângă uzura fizică care depinde de condițiile de utilizare numărul de schimburi preconizat, reparații, modernizări, se are în vedere uzura morală ce decurge din schimbările tehnologice, cererea pieței, îmbunătățirea structurii producției.

Pentru refacerea capitalului angajat, agenții economici (S.C. ELARS S.A. Rm. Sărat) calculează, înregistrează în contabilitate și recuperează uzura fizică și morală a acestora. Sunt supuse amortizăii bunurile și valorile destinate să servească actvitatea pe o perioadă mai mare de un an, care se consumă treptat.

Sistemul de amortizare adoptat este în mare măsură dominat de sistemul fiscal.

Evaluarea imoblizărilor, sistemele de amortizare, duratele normale de utilizare, gradul de deductibilitate este în favoarea creșterii masei profitului impozabil.

Pentru imoblizările corporale legislația prevede cote de amortizare, iar pentru imobilizările necorporale s-au stabilit perioade maxime de amortizare între 3 – 5 ani.

Controlul fiscal urmărește respectarea duratelor, la determinarea amortizării contabile și fiscale.

Pentru contabilitatea din România, potrivit legislației sunt supuse amortizării:

imobilizările necorporale, inclusiv cheltuielilor de cercetare și dezvoltare;

imoblizările corporale de natura mijloaceor fixe și a amenajărilor, la terenuri.

Sunt asimilate mijloacelor fixe, în scopul amortizării, investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie, capacitățile puse în funcțiune total sau parțial.

Legislația din România prevede că amortizarea se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare (costul de producție, costul de achiziție, valoarea actulă), pe baza unui plan de amortizare începând cu luna următoare punerii în funcțiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare.

III. 2. Amortismentul, obiectul amortizării, sfera de aplicare

Imobilizările corporale, de natura mijlocaelor fixe, își pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuințare și în mod nemijlocit, o parte din valoarea lor.

Această pierdere se cunoaște sub numele de uzură, a cărei expresie valorică se include în cheltuielile de exploatare sub formă de amortizare.

Determinarea amortizării la mijlocaele fixe – ca cea mai mare parte a activelor ce sunt afectate de uzură, are în vedere trei factori:

valoarea, care cuprinde:

valoarea inițială, de bilanț sau de intrare la darea în folosință a mijlocului;

valoarea rămasă (reală) formată din valoare de intrare, diminuată cu uzura, calculată mijlocului fix;

valoarea reziduală, formată din valoarea materialelor și pieselor recuperate la scoaterea din folosință a unui mijloc fix, diminuată cu cheltuielile efectuate cu demolarea și demontarea mijlocului fix.

b) reglementarea stabilită prin Legea amortizării nr. 15/1994, completată prin Ordonanța Guvernului nr. 54/1997 și Ordonanța Guvernului nr. 964/1998, de repartizare a amortizării pe ani, în funcție de durata de viață economică probabilă, dar stabilită prin lege.

Normele privind amortizarea impun trei sisteme de recuperare a valorii imobilizărilor corporale prin amortizare:

III. 2.1. Sistemul de amortizare liniar presupune repartizarea în cote egale a valorii de recuperat, pe toată durata de viață normală, stabilită de lege.

Suma anuală a amortizării este determinată de raportul între valoarea de intrare și durata de viață.

S.C. ELARS S.A. Rm. Sărat, folosește sistemul de amortizare liniar.

Pentru exemplificare vom lua un mijloc fix achiziționat în anul 1999 de S.C. ELARS. S.A. de la S.C. TRIFAN COMPUTERS S.R.L. București: Echipament automatizare factor de punere, în valoare de 26.645.200 lei.

Caracteristici: valoare de intrare – 26.645.200 lei

Durata normală de funcționare – 10 ani

III. 2. 2. Sistemul amortizării degresive asigură a accelerare a progresului de recuperare a valorii mijlocului fix în primii ani de la punerea în funcțiune. Are avantajul că atenuează efectul uzurii morale. Sistemul constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară, cu anumiți coeficienți prevăzuți de lege, astfel:

1,5 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare între 2 – 5 ani;

2,0 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare între 5 și 10 ani

2,5 pentru mijloace fixe cu durata normală de utilizare de peste 10 ani.

Același mijloc fix de la sistemul liniar, cu o valoare de intrare de 26.645.200 lei și o durată normală de utilizare rămasă de 10 ani.

Amortizarea liniară anuală = 2.664.520

Cota medie anuală în sistem liniar este de 10% conform normelor de aplicare a Legii nr. 15/1994, multiplicată cu coeficientul de 2 înseamnă amortizarea anuală în sistem degresiv este de 20%.

Același mijloc fix, cu o valoare de intrare de 26.645.200 lei și o durată normală de utilizare rămasă de 15 ani.

Cota medie anuală în sistem liniar este de 6,67%, multiplicată cu coeficientul de 2,5 înseamnă că amortizarea anuală în sistem degresiv este de 16,7%.

Reglementarea, de unde începe amortizarea liniară, se verifică în cele două cazuri, în care suma de amortizat, raportată la anii rămași este mai mare sau egală, cu aplicarea procentului amortizării degresive, astfel:

la durata de 10 ani, amortizarea liniară începe din anul al cincilea, în care suma de 1.819.006, rezultată prin împărțirea la 6 ani rămasă a sumei de amortizat de 10.914.038, este egală cu suma rezultată din aplicarea cotei de 20%

la durata de 15 ani, amortizarea liniară începe din anul al șaselea în care suma de 1.068.670 anual, aferentă fiecăruia din cei 10 ani rămași este mai mică decât suma de 1.784.680 rezultată prin aplicarea cotei de 16,6% asupra sumei de 10.686.709 rămasă de amortizat.

În exemplul nostru, la durata normală de 10 ani, cu o cotă de amortizare de 10% în regim degresiv, durata de utilizare este de 6 ani, în care se realizează amortizarea integrală.

La durata de 15 ani, cu o cotă de amortizare de 6,7% în regim liniar și 16,7% în regim degresiv, durata de utilizare este de 10 ani iar durata până la amortizarea integrală este de 15 ani, din care în regim degresiv, 5 ani iar în regim liniar 10 ani.

În ambele cazuri, mijloacele fixe se amortizează înainte de 6 și respectiv 10 ani, timp în care societatea poate folosi mijlocul fix dar nu calculează amortizarea.

Introducerea în cheltuielile de exploatare a amortizării anuale se face în corelație cu gradul de utilizare al mijloacelor fixe de bază.

Diferențele de amortizare se evidențiază în cheltuielile excepționale și nu vor fi luate în calcul la determinarea profitului impozabil, anual.

III.2. 3. Amortismentul derogatoriu

Înregistrarea amortizării degresive anuale presupune compararea amortizării degresive cu cea lineară și determinarea amortizării suplimentare (derogatorii) astfel:

Exemplificare: valoarea inițială = 26.645.200 lei

Durata = 10 ani

Amortizarea suplimentară este amortizarea degresivă față de cea liniară, deci totalul abaterilor este 0.

Provizionul derogatoriu se înregistrează astfel: cu semnul „+” pe cheltuieli privind amortizarea și provizioanele și cu semnul „ – „ pe venituri.

Anul I 6874 = 141 2.664.520

Anul II 6874 = 141 1.598.776

Anul III 6874 = 141 764.117

Anul IV 141 = 7874 63.989

Anul V 141 = 7874 845.514

Anul VI 141 = 7874 845.514

Anul VII141 = 7874 845.514

Anul VIII141 = 7874 845.514

Anul IX 141 = 7874 845.514

Anul X 141 = 7874 845.514

Astfel încât (2.664.520 + 1.598.776 + 746.117 + 63.969) – (845.514 x 6) = 0

În concluzie pe toată durata de 10 ani de înregistrare a amortizării, provizionul reglementat constituit se anulează.

III. 2. 4. Evidențierea operațiunilor contabile privind amortizarea imobilizărilor.

Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale și corporale este realizată cu ajutorul conturilor din grupa 28 „Amortizări privind imobilizările” și anume 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” și 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”.

Contul 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” se dezvoltă pe categorii de imobilizări necorporale astfel:

2801 „Amortizarea cheltuielilor de constituire”

2803 „Amortizarea cheltuielilor de cercetare – dezvoltare”

2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor și altor drepturi și valori similare”

2807 „Amortizarea fondului comercial”

2808 „Amortizarea altor imobilizări corporale”

Aceste conturi au funcție de pasiv. În credit se înregistrează valoarea amortizării imobilizărilor necorporale prin trecerea pe cheltuielile de exploatare ale exercițiului, iar în debit se înregistrează amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale vândute sau scoase din activ. Soldul reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale.

Contul 281 „Amortizarea privind imobilizările corporale”, ține evidența amortizării imobilizărilor corporale și au funcție contabilă de pasiv. Se desfășoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

2810 „Amortizarea terenurilor”

2811 „Amortizarea construcțiilor”

2812 „Amortizarea echipamentelor tehnologice”

2813 „Amortizarea aparate și instalații de măsurare, control și reglare”

2814 „Amortizarea mijloacelor de transport”

2816 „Amortizarea mobilier, aparatură birotică, echipamente protecție a valorilor umane și materiale și altor active corporale”

În creditul acestor conturi se înregistrează cheltuielile amortizării imobilizărilor corporale, iar în debit se înregistrează valoarea amortizării imobilizărilor corporale vândute sau scoase din uz.

Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.

* se înregistrează amortizarea cheltuielilor cu programe informatice în valoare de 5.000.000 lei.

6811 „Cheltuieli de expl. privind = 2808 „Amortizarea 5.000.000

amortizarea imobilizărilor” altor imob. necorp.”

* se înregistrează amortizarea unui mijloc fix cu regim de amortizare liniară, cunoscându-se următoarele date: valoare de intrare: 15.000.000 lei, durata de funționare: 5 ani.

Amortizarea totală = 12.000.000 lei/5 = 2.500.000 lei/an

– evidențierea amortizării anuale

6811 „Cheltuieli de expl. privind = 2812 „Amortizarea 2.500.000

amortizarea imobilizărilor” echipamentelor tehnologice

* se înregistrează amortizarea anuală a mijloacelor fixe trecute în conservare în valoare de 10.000.000. lei.

6871 „Cheltuieli excpț. privind = 2812 „Amortizarea 10.000.000

amortizarea imobiliz.” echipamentelor tehnologice

III. 2. 5. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor

Provizioanele reprezintă rezerve (provizii) cert constituite de unitățile patrimoniale cu scopul de a anihila sau atenua diversele categorii de riscuri, deprecieri și necesități intervenite în perioadele viitoare.

Pentru reflectarea în contabilitate a operațiilor economice legate de constituirea, majorarea, diminuarea sau anularea provizioanelor se folosesc conturile din grupa 29 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”, și anume:

290 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”

291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”

293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs”

296 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare”

Toate aceste conturi sunt conturi rectificative a valorii imobilizărilor cu depreciere ireversibilă contabilă, având funcție contabilă de pasiv. În creditul lor se înregistrează sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor, iar în debit se înregistrează sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor.

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor.

* se înregistrează constituirea de provizioane pentru deprecierile de valoare constatate la echipamentele tehnologice – 50.000.000 lei.

6813 „Cheluielile excepț. privind = 291 „Provizioane pentru 50.000.000

amortizarea imobiliz.” deprecierea imob. corprale”

* se înregistreză majorarea provizionului pentru deprecierea la echipamente tehnologice

6813 „Cheluielile excepț. privind = 291 „Provizioane pentru 25.000.000

amortizarea imobiliz.” deprecierea imob. corprale”

* se înregistrează constituirea de provizioane pentru deprencierea titlurilor de participare în sumă de 9.000.000 lei.

6863 „Cheltuieli financiare priv. = 296 „Provizioane pentru 9.000.000

provizioane ptr. deprec.” deprecierea imob. financiare”

* se înregistrează anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale

291 „Provizioane pentru deprec. = 7813 „Venituri din prov. 75.000.000

imobiliz. corporale” pentru deprec. imob.”

* se diminuează provizionul constituit pentru deprecierea titlurilor de participare cu suma de 5.000.000 lei.

296 „Provizioane pentru deprec. = 7863 „Venituri din prov. 5.000.000

imobiliz. financiare” pentru deprec. imobilizărilor”

Cu ajutorul datelor înregistrate în conturile de provizioane se poate determina valoarea netă a activelor imobilizate scăzând din valoarea de intrare mărimea provizionului existent la acea dată. Valorile nete ale activelor imobilizate se regăsesc în bilanțul contabil ce se întocmește obligatoriu de agenți economici la fiecare sfârșit de exercițiu financiar.

III. 3. Contabilitatea amortizării capitalului imobilizat

Amortizarea este o problemă de fiscalitate, găsindu-și expresia atât în regimurile de amortizare opozabile societăților comerciale, cât și gradul de deductabilitate al amortizării, la determinarea profitului impozabil. O asemenea situație se explică atât prin subiectivismul duratelor de folosință, reglementate prin norme, la care trebuie să se alinieze toți agenții economici, cât și prin metodele de amortizare folosite.

În mod deosebit, în această perioadă de tranziție, sistemul de amortizare reglementat la noi este dominat de interesul fiscal și mai puțin de interesul menținerii capacității de finanțare a capitalului.

Cunoscându-se că amortizarea și profitul formează sursele de bază ale capacității de finanțare – pentru acoperirea valorii activelor imobilizate în mijloace fixe și dezvoltarea capacității pentru obținerea de profit, sistemul de amortizare, corijat prin intermediul duratelor de utilizare, limitelor de amortizare și gradului de deductabilitate, este în favoarea creșterii masei profitului impozabil și în detrimentul amortizării. Opțiunea asupra unei metode de amortizare și duratei de utilizare a imobilizărilor este o problemă de apreciere.

Pornind de la această realitate, constatăm că metoda amortizării liniare duce la determinarea amortizării economice, iar în orice sumă peste sau sub amortizarea liniară reprezintă o structură de amortizare derogatorie sub incidența diferențelor temporare între rezultatul contabil și rezultatul fiscal.

concluzii

Două sunt concluziile privind amortizarea imobilizărilor și anume:

amortismentul – reductor al imozitului

amortismentul – accelerator al autofinanțării

Amortismentul – reductor al impozitului

Felul în care întreprinderea își amortizează activele sale imobilizate prezintă interes, deoarece amortismentul este sarcină deductibilă din profitul impozabil. Acest statut fiscal al amortismentului reprezintă o variabilă importantă a politicii sale financiare putând contribui la stimularea investițiilor.

Rapiditatea amortizării are o influență dublă în gestiunea întreprinderii: creează la un nivel superior surse pentru investigații și reduce impozitul pe profit pe care ar trebui să-l plătească întreprinderea.

Efectul rapidității amortizării apare în alegerea între metoda liniară și cea degresivă de amortizare, prin nivelul valorii actualizate a degrevării fiscale.

Rolul amortismentului ca reductor de impozit apare mai evident în cazul folosirii unui sistem accelerat de amortizare, întrucât suma dedusă din asieta impozitului pe profit este mai mare imediat după punerea mijlocului fix în funcțiune, contribuind la întărirea situației financiare a întreprinderii prin degrevarea de la o plată sigură.

Mai mult utilizarea unei metode degresive de amortizare, în perioada de inflație, conduce la realizarea unui câștig pentru întreprindere, întrucât ea își plătește impozitele pe profit viitoare, în monedă depreciată.

Amortismentul – accelerator al autofinanțării

Amortismentul stă la baza unui fenomen remarcabil de amplificare a fluxurilor de autofinanțare.

La activele cu o durată de viață mai mică, proporția de finanțare a investițiilor din amortismente este mai mare și ea scade pe măsură ce se lungește durata de viață sau crește ritmul investițiilor.

Efectul multiplicator al amortismentului se înregistrează în condițiile unei economii cu prețuri stabile, perioadă în care întreprinderea înregistrează o cerere permanentă pentru produsele sale și în care se reinvestește permanent disponibilitățile bănești, obținute pe seama amortizării în echipamente de același fel și cu același preț.

În perioadele de inflație, întreprinderea va înregistra o decapitalizare, dacă nu-și reevaluează permanent activele imobilizate pentru creșterea sumei amortismentelor, nu-și constituie provizioane pentru depreciere sau nu-și actualizează amortismentul la inflație pentru calcularea lui, în funcție de valoarea de înlocuire a mijlocului fix.

Consecințele amortismentului în gestiunea financiară a întreprinderii, de reducere a impozitului pe profit și de creare a surselorde autofinanțare, sunt cu atăt mai semnificative cu cât amortismentul deține o proporție de circa 6% din totalul cheltuielilor de exploatare la nivel de economie națională, fiind mai ridicată în cazul proprietății de stat, unde întreprinderile dețin multe mijloace fixe, insuficient sau deloc utilizate.

bibliografie selectivă

Dr. Emil Nisulescu Amortizarea contabilității naționale cu cerințele standardelor internaționale – Tribuna Economică nr. 28/96 București

Vasile Darie, E. Drehuță Manualul Expertului Contabil și Contabilului

Dr. Vasile Petruț Autorizat – Editura Agora, Bacău, 1998

Dr. Aristița Rotila

O. Călin, I. Văduva Bazele contabilității – Editura Didactică și Pedagogică – București, 1996

M. Mazarachi, I. Luca Contabilitate aplicată – Editura Național, 1994

I. Pântea Contabilitate financiară a agenților economici din România – Editura Intel Credo, Deva, 1995

Dr. Nicolae Sichigea Dublul impact al amortizării capitalului fix în Dr. Marcel Drăcea gestiunea financiară a întreprinderii – Revista Finanțe, credit, contabilitate – București, 1997

Dr. Valeria Băbăiță Contabilitatea amortizării imobilizărilor în contextul standardelor internaționale – Revista Finanțe, credit, contabilitate, București, 1998

CUPRINS

CAPITOLUL I Prezentarea S.C. „ELARS” S.A. Rm. Sărat

Pag. 1…6

CAPITOLUL I.1. Obiectul de activitate, forma juridică și compartimentele de producție

Pag. 1…5

CAPITOLUL I.2. Organigrama S.C. „ELARS” Rm. Sărat

Pag. I

CAPITOLUL II Delimitări privind contabilitatea activelor imobilizate

Pag. 7…22

CAPITOLUL II.1. Imobilizări necorporale: structură și contabilizare

Pag. 7…9

CAPITOLUL II.2. Imobilizări necorporale: contabilizare

Pag. 10…17

CAPITOLUL II.3. Imobilizările în curs de execuție

Pag. 17…19

CAPITOLUL II.4. Imobilizările financiare: contabilizare

Pag. 19…21

CAPITOLUL II.5. Organizarea documentelor primare privind activele imobilizate

Pag. 22…25

CAPITOLUL III Amortizarea imobilizărilor

Pag. 26…42

CAPITOLUL III.1. Amortizarea și fiscalitatea

Pag. 27…29

CAPITOLUL III.2. Amortismentul, obiectul amortizării, sfera de aplicare

Pag. 30…41

CAPITOLUL III.3. Contabilitatea amortizării capitalului imobilizat

Pag. 42

CAPITOLUL IV Concluzii și propuneri

Pag. 43…45

CAPITOLUL V Bibliografie selectivă

Pag. 46