Contabilitatea Rеzultatеlоr Fіnanсіarе Ре Сarе Lе Оbtіnе Intrерrіndеrеa Ре Рarсursul Реrіоadеі Dе Gеstіunе
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. IMPOZITAREA PROFITULUI
1.1.Evoluțiа modului de impozitаre а profitului
1.2.Prezentаreа locului impozitului pe profit în Româniа
CAPITOLUL II. DISPOZITII REFERITOARE LA IMPOZITUL PE PROFIT
2.1 IMPOZITUL PE PROFIT, RESURSĂ FINANCIARĂ ȘI PÂRGHIE FISCALĂ
2.2 Impozitul asupra rezultatului – relația cu principiul independenței exercițiului
2.3 Reflectarea în contabilitate a impozitului pe profit
CAPITOLUL III. DETERMINAREA PROFITLUI IMPOZABIL
3.1 Reguli generale
3.2 Venituri neimpozabile
3.3 Cheltuieli deductibile
3.4. Cheltuieli cu deductibilitate limitată
3.5 Cheltuieli nedeductibile
3.6. Provizioane și rezerve
3.7 Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs
3.8 Amortizarea fiscală
3.9 Contracte de leasing
3.10 Pierderi fiscale
3.11 Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ . DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ȘI IMPOZITAREA LA SC SMART PRINT SRL
CAPITOLULV. REPARTIZAREA PROFITULUI NET
CONCLUZII
INTRODUCERE
Scopul principal al acestei lucrări îl constituie studierea detaliată a contabilității rezultatelor financiare pe care le obține întreprinderea pe parcursul perioadei de gestiune.
Profitul constituie rațiunea activității de producție și practic determină prosperarea întreprinderii în perioada previzională. De regulă, toate unitățile de producție, care se dovedesc a fi neprofitabile, și deci, nerentabile, sunt supuse falimentului.
Prin tematică, conținut și structura sa, lucrarea conține aspecte teoretice privind definirea cheltuielilor precum și structura veniturilor pe care le suportă întreprinderea în conformitate cu actele normative și legislative în vigoare, modul de determinare a impozitului pe profit și repartizarea acestuia.
Contabilitatea, este considerată, activitatea specializată în măsurarea, evaluarea, cunoșterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii precum și a rezultatelor obținute din administrarea persoanelor juridice și fizice. Ea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții instituțiile guvernamentale și alți utilizatori.
Astăzi, orice întreprindere aplică principii și reguli de bază pentru orice impozit la care aceasta este supusă, contabilitatea fiind cea care înregistrează rezultatul obligației de plată și a viramentelor, fiind principala sursă de informație pentru stat în ceea ce privește calculul, înregistrarea și decontarea obligațiilor fiscale și nefiscale.
Partea practică a lucrării este elaborată în baza materialelor Tipografiei SMART PRINT, una dintre primele tipografii private înfiintate în București cu o experienta de peste 20 ani de activitate neintrerupta în domeniul tiparului offset.
CAPITOLUL I. IMPOZITAREA PROFITULUI
1.1.Evoluțiа modului de impozitаre а profitului
Dintre categoriile diferite de impozite întâlnite în lucrările de specialitate, impozitele directe (categorie în care se înscrie și impozitul pe profit) reprezintă forma cea mai veche de impunere, practicându-se și în perioadele premergătoare epocii moderne, odată cu apariția primelor forme ale instituției statului. Însă o extindere mai mare au cunoscut abia în epoca modernă, în special în primele decenii ale secolului al XX-lea, când în locul impozitelor așezate pe obiecte materiale sau pe diferite activități (impozite de tip real), și-au făcut apariția impozitele de tip personal, stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, rentă) sau pe avere, conducând la extinderea impunerii asupra marii mase a muncitorilor și funcționarilor.
Introdus pentru prima dată în SUA în 1920, impozitul pe profit s-a răspândit în Germania și apoi în toate țările europene, mai ales după al doilea război mondial (în Franța în 1948). Cu toate că americanii au fost promotorii acestui tip de impozit, tot ei au fost cei care au pus la îndoială existența unei taxe asupra corporațiilor, formulând chiar propuneri pentru integrarea venitului pe venitul corporațiilor cu impozitul pe venitul personal într-un singur sistem, dintre care cea mai radicală abordare este „metoda parteneriatului” – toate veniturile unei corporații erau atribuite acționarilor, iar fiecare dintre aceștia datora impozit pe venitul personal, metodă criticată în principal datorită dificultăților administrative. Printre argumentele care susțineau aplicarea impozitului pe profit se numără:
societățile sunt entități separate de acționarii lor, mai ales cele cu mulți acționari unde proprietatea și controlul sunt separate;
o corporație este beneficiară a anumitor privilegii (precum răspunderea limitată a acționarilor), fapt pentru care trebuie să plătească un profit;
netaxarea veniturilor corporației cre ează oportunități pentru reducerea sarcinii fiscale rezultate din impozitul pe venitul personal (câștigurile nerealizate de capital ar fi excluse de la impozitare).
În România, în cadrul amplului proces al reformei fiscale de după anul 1989, impozitului pe profit i-a revenit un loc deosebit, atât prin prisma contribuției sale la formarea veniturilor bugetului public, cât și prin influența asupra activităților economico-sociale generatoare de profit și asupra structurii de ansamblu a economiei naționale. Tocmai de ace ea, instituirea acestui impozit în practica fiscală românească s-a realizat încă în faza de început a perioadei de tranziție, având în vedere și faptul că redefinirea dreptului de proprietate și apariția agenților economici cu capital privat și mixt în procesul privatizării a necesitat eliminarea transferului subiectiv și automat a beneficiilor către bugetul de stat.
Necesitatea acestui impozit a reieșit așadar din inechitatea situației în care la același profit obținut de agenții economici din diferite domenii de activitate, aceștia plăteau un impozit diferit – unitățile de stat datorau impozit pe beneficiu, stabilit în cote progresive, pe tranșe de rentabilitate, unitățile cooperatiste meșteșugărești datorau un impozit pe venit stabilit în cote progresive, dar mai accentuate, iar unitățile cooperatiste de consum plăteau un impozit în cote proporționale de 25%, în timp ce societățile comerciale cu participare străină plăteau un impozit pe beneficiu în cotă fixă.
După apariția Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a legii 31/1990 privind societățile comerciale, prelevările pentru societate din valoarea producției nete și vărsămintele din beneficii au fost înlocuite prin introducerea începând cu anul 1991 a impozitului pe profit (legea 12/1991).
Inițial, s-au instituit cote progresive compuse, cu un minim neimpozabil – scala impunerii număra 67 de tranșe de profit, cărora le corespundeau tot atâtea cote de impozit, care variau de la 5% la 77%, tranșa până la 25000 lei (ROL) fiind exonerată. Cu toate că a vizat asigurarea echității fiscale, diferențierea foarte mare a cotelor de impunere și numărul lor ridicat nu a asigurat o previzionare optimă a cuantumului monetar al fluxurilor fiscale și a incidenței acestora asupra gestiunii financiare a întreprinderilor, fapt care a condus la aplicarea, de la 1 ianuarie 1992, a două cote proporționale, astfel:
30 % – până la 1 milion lei;
45 % – peste 1 milion lei.
Deși a contribuit la simplificarea administrării impozitului, și a prognozării dimensiunii prelevării, această decizie nu a fost corelată cu dimensiunea și potențialul financiar real al agenților economici, având în vedere facilitățile fiscale acordate în anii următori. Cu toate că prin acordarea acestora s-a dorit stimularea apariției unui sector privat viabil și atragerea capitalului străin, acestea au rămas simple costuri fiscale, care în loc să genereze creșterea capitalului productiv și a materiei impozabile, au facilitat evaziunea fiscală. Mai mult, ponderea impozitului pe profit în PIB a scăzut de la 5,3% în 1991 la 3,6% în 1993, multe din firme aproape nemaiplătind impozit pe profit, iar pe piață au fost înființate societăți comerciale cu profilul cerut pentru a beneficia de perioada de scutire. Mai mult, regimul fiscal a fost de natură să atragă numai investitori străini de talie redusă, întrucât cei strategici erau interesați de existența unui mediu economic stabil și a unui cadru legislativ clar, coerent și respectat, decât de facilități fiscale. Toate aceastea au contribuit la creșterea costurilor de gestiune a impozitelor la nivelul administrației fiscale, la care s-au adăugat costurile determinate de acordarea facilităților.
Începând cu anul 1995, s-a introdus o cotă proporțională de 38%, cu anumite excepții, încercându-se totodată influențarea deciziei investitorilor de capital în alegerea de către aceștia a persoanelor juridice române sau străine, pornind de la baze relativ egale din punctul de vedere fiscal legat de impozitarea profitului.
Metodologia de calcul a profitului impozabil era diferită pentru cele două grupe de contribuabilii (mari și mici), iar exonerările temporare acordate agenților economici nou înființați erau eliminate. În același timp, prin intermediul cotei, amortizării deductibile fiscal, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflație și de plată s-a urmărit obținerea unor facilități de natură economică. Sistemul de evidență creat a fost însă greu de aplicat și costisitor, fiind înlăturat ulterior prin OG 70/1994.
Începând cu anul 1997, tehnica de impozitare a profitului s-a simplificat: distincția dintre contribuabilii mici și mari a fost anulată, iar tehnica impunerii profitului a devenit aproape identică cu cea aplicată anterior contribuabililor mici, cu unele excepții. În anul 2000, impozitul pe profit suferă iarăși modificări ca urmare a aplicării OUG 217/1999, care a stabilit o cotă generală de 25% și cote adiționale în cazul unor excepții (precum BNR sau cazinouri). Totodată, se modifica și lista cheltuielilor deductibile, luându-se deopotrivă și măsuri de stimulare a activității de export.
Existența unui regim diferențiat de impunere a unităților din economia românească în funcție de natura capitalului social și forma de proprietate – de stat sau privată – nu a favorizat concurența loială și nici gradul de acumulare și creștere a investițiilor productive. Pe acest fond, în perioada 1997-2003, ponderea impozitului pe profit în total venituri bugetare a înregistrat o scădere, ajungând în anul 2003 la un procent de doar 17.3%, ritmul de creștere al veniturilor bugetare fiind mai mare decât cel al impozitului pe profit.
Implementarea politicii fiscale pentru perioada de preaderare a determinat unele modificări și în cazul impozitului pe profit. Începând cu 1 ianuarie 2004, a intrat în vigoare Codul fiscal, care a realizat o unificare a legislației în materie de impozite și taxe și armonizarea acesteia cu legislația fiscală a Uniunii Europene: cota de impozit pe profit s-a menținut la 25%, însă s-a mărit lista cheltuielilor deductibile și s-au instituit reguli fiscale favorabile și în ce ea ce privește profitul persoanelor juridice române sau străine obtinut din vânzarea de proprietăți imobiliare, impozitată cu o cotă de 10%. De la începutul anului 2005, prin OUG 138/2004, s-a introdus cota unică de impozitare de 16%, măsură care a avut în vedere susținerea întreprinzătorilor privați și stimularea liberei inițiative, cu efect asupra consolidării și dezvoltării economiei de piață în România. În 2006, s-a introdus impozitul pe veniturile microintreprinderilor, cu titlu opțional (acestea pot opta pentru plata a 16% din profitul impozabil) și având o cotă de 2% în anul 2007, 2,5% în anul 2008, 3% în anul 2009.
Aderarea României la Uniunea Europeană a adus modificări semnificative Codului fiscal: cota unică de 16% a fost generalizată, iar baza de impunempozite și taxe și armonizarea acesteia cu legislația fiscală a Uniunii Europene: cota de impozit pe profit s-a menținut la 25%, însă s-a mărit lista cheltuielilor deductibile și s-au instituit reguli fiscale favorabile și în ce ea ce privește profitul persoanelor juridice române sau străine obtinut din vânzarea de proprietăți imobiliare, impozitată cu o cotă de 10%. De la începutul anului 2005, prin OUG 138/2004, s-a introdus cota unică de impozitare de 16%, măsură care a avut în vedere susținerea întreprinzătorilor privați și stimularea liberei inițiative, cu efect asupra consolidării și dezvoltării economiei de piață în România. În 2006, s-a introdus impozitul pe veniturile microintreprinderilor, cu titlu opțional (acestea pot opta pentru plata a 16% din profitul impozabil) și având o cotă de 2% în anul 2007, 2,5% în anul 2008, 3% în anul 2009.
Aderarea României la Uniunea Europeană a adus modificări semnificative Codului fiscal: cota unică de 16% a fost generalizată, iar baza de impunere a fost extinsă, în încercarea de a prelua directivele UE. De asemenea, în 2007, s-a implementat posibilitatea plății impozitului pe profit anticipat pentru instituțiile bancare, pornind de la rezultatele exercițiului financiar precedent, regularizarea urmând să fie realizată pe 15 aprilie a următorului an, posibilitate ce prezintă perspective de aplicare și în cazul societăților comerciale. Avantajul adus de noile modificări constă în anularea necesității de calcul a profitului curent de către agentul economic, ci plata impozitului pe baza rezultatelor din anul precedent.
În 2009, modificarile operate au vizat în continuare corelarea legislației românești cu cea europeană, prin majorarea perioadei de recuperare a pierderii fiscale de la 5 la 7 ani pentru pierderea fiscală realizată începând cu anul 2009, având în vedere că există domenii de activitate în care înființarea și dezvoltarea unei afaceri necesită o perioadă mai lungă de timp până la înregistrarea veniturilor din exploatare. Însă cea mai importantă și totodată controversată modificare o reprezintă introducerea impozitului minim pe profit. Aspectul cel mai mediatizat al aplicării acestei măsuri a fost cel legat de impactul ei asupra întreprinderilor mici și mijlocii în condițiile economice actuale: pe fondul scăderii cererii și a profiturilor, impunerea unui impozit minim nu a condus decât la creșterea șomajului prin falimentele generate. Din aceste motive, introducerea nivelului minim al impozitului pe profit este considerată de către majoritatea economiștilor, ca fiind o măsură inoportună în condițiile crizei economice, reprezentând doar expresia neputinței autorităților fiscale de a colecta la bugetul de stat taxele și impozitele.
Ritmul de creștere al impozitului pe profit a încetinit după anul 2007 (ca și ponderea sa în veniturile bugetare totale), iar în anul 2010 față de anul 2009 a avut loc o scădere, pe fondul contextului economic dificil.
Codul fiscal aferent anului 2010 a instituit, conform normelor UE, reglementări privind regimul impozitului pe profit aplicabil "societăților europene" și "societăților cooperative europene" înființate potrivit legislației europene și includerea acestor tipuri de societăți în categoria contribuabililor obligați la plata impozitului pe profit.
În ce ea ce privește impozitul pe profit, modificările aduse potrivit noului Cod Fiscal, aplicabile începând cu 1 ianuarie 2014, sunt:
1. Scutirea câștigurilor de capital, dacă contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare, pentru:
– veniturile din dividende primite de la persoane juridice din state terțe cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri;
– câștigurile de capital realizate de contribuabili din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare;
– veniturile obținute de o persoană juridică română din lichidarea unei alte persoane juridice.
2. Au fost introduse, respectiv modificate, și prevederile referitoare la:
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică română;
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică străină situată într-un stat membru;
– neimpozitarea dividendelor distribuite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române.
3. Modificarea condițiilor de schimbare a anului fiscal pentru contribuabilii care solicită modificarea exercițiului financiar, potrivit art. 27 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare;
4. Revizuirea regimului fiscal aplicabil cheltuielilor cu sponsorizarea, în sensul reportării sumelor care rămân nededuse în anul fiscal, întrucât depășesc limita minimă care se scade din impozitul pe profit, 3 la mie din cifra de afaceri dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit, în următorii 7 ani consecutivi;
5. Revizuirea regimului fiscal aplicabil veniturile impozitate în străinătate, incluse în profitul impozabil atribuibil sediului permanent din Romania al unei persoane juridice din alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din Spațiul Economic European, vor beneficia de avantajul fiscal al creditului fiscal extern acordat unei persoane juridice române, indiferent dacă convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă încheiată între România și statul sursă a veniturilor prevede sau nu în mod explicit acest avantaj fiscal în favoarea sediului permanent.
1.2.Prezentаreа locului impozitului pe profit în Româniа
Impozitul pe profit manifestă o influență activă atât asupra formării veniturilor publice, cât mai ales asupra activităților economico-sociale care generează profit și a structurii economiei în ansamblu. Prin urmare, rolul categoriei economice menționate se manifestă pe plan financiar, economic și social, însă modul concret de manifestare a acestuia se diferențiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. În particular, impozitului pe profit îi revin o serie de funcții prin care se conturează rolul său în economie, acestea cuprinzând:
statutul de sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public, în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare finanțării acțiunilor social-culturale și a altor bunuri și servicii publice (apărare națională etc.) șicontribuția la creșterea ponderiiimpozitelor directe în total venituri fiscale ale bugetului de stat.
În acest sens, necesită menționat faptul că randamentul fiscal al impozitului pe profit este în general, scăzut. Cauza rezidă în existența posibilităților multiple de evaziune fiscală, ca urmare a lipsei unui control permanent asupra agenților economici de către organele fiscale. Ponderea cea mai mare de resurse colectate în cadrul impozitelor directe o reprezintă impozitul pe profit, în ultimii ani ponderea sa oscilând între 70% și 80%.
Evoluția sinusoidală a veniturilor din impozitul pe profit ca participare la formarea veniturilor fiscale a fost determinată de mai mulți factori, precum: inconsecvența legislației fiscale (cu referire la persoanele impozabile și la cotele de impunere), instabilitatea monedei naționale, introducerea de facilități fiscale pentru întreprinzători, lipsa legislației referitoare la evaziunea fiscală și a unui control clar asupra perceperii impozitelor și taxelor. Pe de altă parte, după anul 2005 ponderea impozitului pe profit a fost constantă, ca urmare a tendinței de “stabilizare” a legislației fiscale și a mediului de afaceri, dar și a încercărilor de aliniere la standardele Uniunii Europene în domeniu.
funcția de sprijin a politicii de stabilizare – impozitul pe profit acționează ca un stabilizator automat în sens keynesian: întrucât profiturile societăților fluctuează mai mult ca alte venituri, în perioadele de expansiune economică, impozitul devine, în valoare absolută, o parte mai mare din venitul intern decât în perioadele de recesiune.
În timpul unei perioade de expansiune, impozitul pe profit are rolul de a împiedica o creștere excesivă a veniturilor agenților economici și, implicit, a cererii, temperând tendința de boom economic, în timp ce în perioadele de recesiune, prin acest impozit se retrag relativ mai puține resurse financiare din sectorul privat, fiind astfel un important instrument de politică fiscală.
Impozitul pe veniturile firmei nu afectează însă numai nivelul rezultatelor financiare ale acestora, ci prezintă implicații și asupra consumatorilor sau a angajaților agentului economic. O creștere a impozitului pe profit descurajează investițiile societăților de capital, astfel încât producția lor scade, totodată scăzând nivelul salariilor sau crescând prețul bunurilor societăților de capital, în final putând fi afectați negativ și consumatorii. Prin urmare, impozitul poate fi transferat asupra consumatorilor prin creșterea prețurilor, dar și asupra acționarilor prin reducerea părții distribuite din profit.
rolul de stimulent al activităților economice ale agenților economici producători de profit;
Premisele de manifestare a impactului politicii fiscale prin intermediul impunerii impozitului pe profit asupra activității desfășurate de agenții economici și, în final, asupra economiei în ansamblul ei, trebuie considerate în inter relațiile dintre veniturile disponibile ale persoanelor juridice după impozitare și cheltuielile pe care le presupun efectuarea de investiții sau cheltuieli pentru consum.
O politică fiscală mai relaxată în ce ea ce privește impozitul pe profit, precum și aplicarea concretă de facilități fiscale în cazul acestei impuneri, determină implicit o diminuare a prelevărilor obligatorii, fiind de natură să cointereseze agenții economici în realizarea unor obiective economice și sociale, între care și finanțarea de investiții, care pot fi creatoare de locuri de muncă și de creștere a economiei naționale.
Din punctul de vedere al agentului economic, resursele financiare lăsate la dispoziție au impact major atât asupra structurii capitalurilor, cât și asupra valorii întreprinderii. Structura capitalurilor este influențată prin faptul că existența unor resurse financiare suplimentare conduce la creșterea capacității de autofinanțare, nemaifiind necesar apelul la unele modalități de finanțare externă. Pe de altă parte, impozitul pe profit mai redus conduce la îmbunătățirea indicatorilor de eficiență (rentabilitatea economică și financiară, gradul de îndatorare, lichiditatea etc), cu efecte favorabile asupra creșterii valorii întreprinderii (a activului net contabil). Totuși, aceste consecințe manifestate la nivelul întreprinderii, prin urmare la nivel microeconomic, sunt subordonate intereselor macroeconomice ale politicilor statului.
Aplicarea unor rate de impozite mai reduse asupra profiturilor, precum și scutirile de impozite pe profituri (un caz particular fiind adoptarea unei rate zero) sunt facilități frecvent practicate, în special în țările în curs de dezvoltare în vederea incurajării investițiilor productive (în ansamblul economiei, pe sectoare economice sau pe regiuni), în special cele cu durată îndelungată de funcționare, care să conducă la o dezvoltare durabilă și echilibrată a economiei, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă. Pe de altă parte, acestea vor constitui, în mod indirect, noi surse de venituri bugetare.
Rata mai redusă de impozit pe profit poate fi prevăzută uniform pentru toate întreprinderile sau aplicată diferențiat în funcție de sfera de activitate, proprietarul capitalului social etc. Sporul de resurse rezultat, aflat la dispoziția întreprinderii, poate contribui la finanțarea de investiții, efectul concretizându-se în reducerea costului financiar de capital antrenat de diminuarea necesarului de finanțat ce trebuie acoperit de pe piața financiară. Efecte pozitive se manifestă și asupra fluxurilor financiare nete obținute din exploatarea investițiilor, determinând majorarea indicatorilor de eficiență economică și reflectând impactul stimulator asupra investițiilor. Această facilitate poate fi aplicată fie la nivelul întregii economii, fie numai în anumite zone geografice, în încercarea de a reduce decalajele economice regionale și de a stimula dezvoltarea afacerilor.
Practic, o reducere a ratei de impozit pe profit față de un nivel anterior reprezintă un semnal către agenții economici, fie autohtoni sau străini, pentru promovarea investițiilor, in special dacă noul nivel se află sub cel practicat pe plan internațional.
Alături de investiții, impozitul pe profit poate avea implicații și asupra altor activități, precum cea de export: în acest caz, opțiunea de reinvestire a profiturilor nete mai ridicate în vederea sporirii producției pentru export se realizează în funcție de mărimea avantajului fiscal comparativ pe care îl oferă diferența dintre rata de impozit pe profitul aferent acestei activități și rata corespunzătoare producției cu desfacere internă.
În contextul dificil din prezent, dominat de criza economică și financiară globală, procesul de redresare a economiilor naționale reclamă necesitatea realizării și păstrării unei situații stabile a finanțelor întreprinderilor. Considerat o pârghie fiscală, impozitul pe profit, alături de celelalte categorii deimpozite, reprezintă un instrument util în dirijarea activităților economice. Pe acest fond, nivelul impunerii prin impozitul pe profit ar trebui adaptat situației economice, având în vedere necesitatea asigurării creșterii producției și a locurilor de muncă – în contextul economic actual, reducerea gradului de fiscalitate ar fi o masură binevenită, deoarece disponibilitățile monetare ar rămâne la agentul economic, ce poate demara o investiție sau își poate acoperi costurile unei restructurări a afacerii. Cu toate acestea, nu multe din statele Uniunii Europene au optat pentru reducerea impozitului pe profit în contextul crizei, deoarece aceasta ar produce efecte pe termen lung. În schimb, unele state au ales să susțină investițiile prin diferite măsuri adresate în special întreprinderilor mici și mijlocii, care vizează perioade clar stabilite pentru a stimula afacerile și investițiile doar până la ieșirea din criză.
CAPITOLUL II. DISPOZITII REFERITOARE LA IMPOZITUL PE PROFIT
2.1 IMPOZITUL PE PROFIT, RESURSĂ FINANCIARĂ ȘI PÂRGHIE FISCALĂ
Eficienta muncii, intr-o perioada istorica, este exprimata de urmarirea profitului obtinut in sfera productiei materiale, raportat la capitalul social investit. O parte din acest profit revine statului sub forma deimpozit, ca sursa de venit, la care nicio organizare nu a renuntat vreodata.Agenț iieconomici care desfășoară activitate economică în vederea obținerii de profit sunt obligați la plata impozitului pe profit, după cum urmează:
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
− trezoreria statului;
− instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;
− persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
− fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;
− cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, alte venituri obținute din activități economice, venituri din despăgubiri înformă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiția ca sumele respective să fie utilizateîn scopurile prevăzute în Codul fiscal;
− instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii educației;
− asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute dinactivități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;
− Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
− Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;
− Banca Națională a României;
− Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii.
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;
d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;
e) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate dinvenituri scutite;
g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
h) resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;
i) veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
j) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
k) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
l) sumele primite ca urmare a nerespectării condițiilor cu care s-a făcut donația/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizațiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului și obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;
m) veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;
n) sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III din Codul fiscal.
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Aceste organizații datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât scutite.
Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. Cota deimpozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru aceste activități este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
2.2 Impozitul asupra rezultatului – relația cu principiul independenței exercițiului
Impozitul calculat pe baza rezultatului impozabil reprezintă o datorie dacă rezultatul a fost pozitiv sau o creanță (un activ) dacă rezultatul a fost negativ. În numele rezultatului impozabil al exercițiului curent se calculează impozitul curent sau exigibil. Pe lângă impozitul exigibil, standardele internaționale solicită și calculul impozitelor amânate, rezultate din diferențele dintre politicile contabile și regulile fiscale. Aceste diferențe pot avea caracter permanent său temporar. De exemplu, amenzile reprezintă cheltuieli din punct de vedere contabil, însă nu sunt recunoscute ca fiind deductibile din punct de vedere fiscal, prin urmare reprezintă diferențe permanente și afectează doar impozitul exigibil. Pe de altă parte, dacă o instalație se amortizează contabil diferit față de modul de amortizare fiscală, această diferență este temporară , deoarece pe parcursul duratei de viață suma amortizărilor este ace eași atât contabil cât și fiscal (diferă anul sau momentul recunoașterii). Diferența temporară generează impozite amânate.
Conform IAS 12 paragr.12-14 – impozitul exigibil aferent perioadei curente sau trecute se recunoaște că datorie, iar dacă s-a înregistrat o pierdere fiscală care poate fi recuperată din sumele de plată din perioadele anterioare se recunoaște un activ. Datoriile de impozit amânat se recunosc pentru diferențele temporare impozabile, cu următoarele excepții: recunoașterea fondului comercial și recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii care nu afectează, la data tranzacției, nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil. Creanțele (activele) de impozit amânat se recunosc pentru diferențele temporare deductibile, cu următoarele excepții: recunoașterea fondului comercial și recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii care nu afectează, la data tranzacției, nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil. O creanță de impozit amânat se recunoaște în limita în care este probabil că un beneficiu impozabil, asupra căruia vor putea să fie imputate diferențele temporare deductibile, să fie disponibil.
Impozitele amânate se contabilizează deoarece reprezintă o datorie sau o creanță generată de consecințele fiscale viitoare ale elementelor contabile .
Diferențele care apar între rezultatul contabil și cel fiscal se delimitează în diferențe permanente și diferențe temporare.
Diferențele permanente cuprind următoarele tipuri de venituri și cheltuieli:
cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este definitivă ;
venituri pe care fiscul renunța în mod definitiv să le impoziteze, datorită faptului că ele provin din rezultate deja impozitate (dividendele primite de la o filială);
degrevările fiscale acordate în scopul încurajării anumitor acțiuni economice promovate de stat.
O altă categorie de diferențe sunt cele care, de regulă, se resorb în cursul unui exercițiu ulterior. Aceste diferențe sunt denumite diferențe temporare și provin din decalajul în timp între momentul contabilizării unui element și includerea sa în rezultatul fiscal. Având în vedere faptul că diferențele temporare reprezintă de fapt diferențe între valoarea contabilă și cea fiscala a unui activ sau a unei datorii, norma IAS 12, prezintă două tipuri de diferențe temporare:
diferențe temporare impozabile, care vor genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare (atunci când valoarea contabilă a unui activ va fi încasata sau plătită);
diferențe temporare deductibile, care vor genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare (atunci când valoarea contabilă a unui activ va fi încasata sau plătită).
Pot apare mai multe situații, și anume:
1) elementele contabilizate în cursul exercițiului N au fost luate în calculul rezultatului impozabil al unui exercițiu precedent (N-l);
elemente incluse în rezultatul exercițiului N, dar care au fost contabilizate în cursul unei perioade anterioare (N-l);
elemente contabilizate în cursul exercițiului N, dar care vor fi impozabile sau deductibile fiscal în cursul unui exercițiu viitor (N+l);
elemente incluse în rezultatul fiscal al exercițiului N, dar care vor fi
contabilizate ulterior.
Privite în raport cu principiul independenței exercițiilor, diferențele dintre rezultatul contabil și rezultatul fiscal se divid în două categorii:
– diferențe care nu au incidenta asupra impozitelor exercițiilor viitoare; diferențe susceptibile să modifice impozitul unui exercițiu ulterior.
Din prima categoric fac parte diferențele permanente și diferențele temporare constatate anterior pentru care s-a stabilit un termen (situațiile 2) și nu ridica probleme privind contabilizarea și deductibilitatea.
Probleme apar pentru diferențele din a doua categorie, care intra în contradicție cu principiul contabil menționat. Este cazul diferențelor temporare care nu au fost încă resorbite (situațiile 3 și 4) și a pierderilor reportate. Întrebarea este când trebuie luate în calcul consecințele fiscale aferente acestor tipuri de diferențe: la apariția diferențelor sau în exercițiul în cursul căruia impozitul aferent va fi afectat. Pentru rezolvarea acestei probleme s-au conturat două metode: impozitul exigibil și reportul de impozit.
2.3 Reflectarea în contabilitate a impozitului pe profit
Profitul impozabil stabilit potrivit prevederilor în vigoare se calculează și evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului.
Impozitul datorat pentru trimestrul în curs, se determină pe baza relației:
Impozit datorat pentru trimestrul curent = Impozit pe profit calculat asupra profitului impozabil cumulat de la începutul anului – Impozit aferent profitului impozabil cumulat până la sfârșitul trimestrului precedent
Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face astfel:
Plata impozitului către bugetul statului:
Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit, în vederea stabilirii profitului net, se realizează în contabilitate astfel:
CAPITOLUL III. DETERMINAREA PROFITLUI IMPOZABIL
3.1 Reguli generale
Profitul impozabil (PI) se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă (VT) și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri (CT), dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile (Vn )și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (CN). La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. La determinarea profitului impozabil se mai iau în calcul deducerile fiscale (D), precum și pierderea fiscală din anii precedenți(Pf). Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
3.2 Venituri neimpozabile
Unele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil. Dintre acestea fac parte:
− dividendele primite de la o persoană juridică română;
− veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere;
− veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;
− veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum și veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere pentru care un s-a acordat deducere;
− veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.
Exemplu: Presupunem că un contribuabil a înregistrat într-un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli, înainte de determinarea impozitului pe profit:
PI = VT – CT –Vn + CN – D = 100.000 lei – 84.000 lei – 10.000 lei = 6.000 lei
Impozitul pe profit datorat = 16% × 6.000 lei = 960 lei
3.3 Cheltuieli deductibile
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Pe lângă cheltuielile efectuate în mod normal, evident, în scopul realizării veniturilor (cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile personalului etc.), se adaugă și alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri. Din această listă menționăm, cu titlu de exemplu:
− cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
− cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;
− cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;
− cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;
− cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;
− pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele cazuri:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;
2. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. Conform normelor, dificultățile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situații excepționale determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și în caz de război.
− cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării proratei, în conformitate cu prevederile privind "Taxa pe valoarea adăugată" din Codul fiscal, precum și în alte situații când taxa pe valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situația în care taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor bunuri sau servicii achiziționate în scopul realizării de venituri impozabile;
− dobânzile și daunele-interese, stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor.
3.4. Cheltuieli cu deductibilitate limitată
Unele cheltuieli au deductibilitate limitată, fiind deductibile la calculul profitului impozabil în limitele indicate în Codul fiscal. Dintre acestea fac parte:
− cheltuielile de protocol, care sunt deductibile la calculul profitului impozabil în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;
Conform normelor, baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferența dintre totalul veniturilor (VT) și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile (CT), la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent și amânat (IP), cheltuielile de protocol (CP), cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile (Cvn), iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile (Vn).
Exemplu: Presupunem că un contribuabil, scutit de plata TVA fără drept de deducere, a înregistrat într-un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli, înainte de determinarea impozitului pe profit:
Cheltuieli de protocol deductibile la calculul profitului impozabil:
2%(VT – CT – Vn + Cvn + IP + CP) = 2%(100.000 – 86.000 + 2.000) = 320 lei
Cheltuieli de protocol nedeductibile la calculul profitului impozabil:
2.000 lei – 320 lei = 1.680 lei
PI = VT – CT –Vn + CN – D = 100.000 lei – 86.000 lei + 1.680 lei = 15.680 lei
Impozitul pe profit datorat:
16% × 15.680 lei = 2.508,8 lei, rotunjit 2.509 lei
suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;
− cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
− perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;
− cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
− cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevăzută de Codul fiscal;
− cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută de Codul fiscal;
− amortizarea, în limita prevăzută de Codul fiscal;
− cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
− cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant.
3.5 Cheltuieli nedeductibile
La calculul profitului impozabil, în ceea ce privește determinarea cheltuielilor nedeductibile ne putem afla în mai multe situații:
a) anumite cheltuieli sunt nedeductibile în totalitate, prin natura lor;
b) anumite cheltuieli au o deductibilitate limitată.
Dintre cheltuielile care nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, prevăzute în Codul fiscal, fac parte:
− cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;
− cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor privind TVA, cu excepția stocurilor și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
− dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;
Exemplu: Presupunem că un contribuabil a înregistrat într-un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli, înainte de determinarea impozitului pe profit:
PI = VT – CT –Vn + CN – D = 100.000 lei – 85.000 lei + 1.000 lei = 16.000 lei
Impozitul pe profit datorat = 16% × 16.000 lei = 2.560 lei
− cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;
− cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția celor prevăzute la art. 20 de Codul fiscal;
− cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;
− cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:
1. 3 la mie din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele respective se încadrează și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcției de localuri, al dotărilor, achizițiilor de tehnologie a informației și de documente specifice, finanțării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese internaționale;
Exemplu: Presupunem că un contribuabil a înregistrat într-un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli, înainte de determinarea impozitului pe profit:
PI = VT – CT –Vn + CN – D = 100.000 lei – 85.000 lei + 1.000 lei = 16.000 lei
Impozitul pe profit datorat înaintea scăderii cheltuielii cu sponsorizarea:
16% × 16.000 lei = 2.560 lei
Avându-se în vedere condițiile de deducere prevăzute în Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:
– 3 la mie din cifra de afaceri reprezintă 300 lei (100.000 ×3/1000);
– 20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare = 20% × 2.560 lei = 512 lei.
Suma de scăzut din impozitul pe profit este 300 lei.
Impozitul pe profit datorat de contribuabil este de:
2.560 lei – 300 lei = 2.260 lei
− cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală;
− cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.
3.6. Provizioane și rezerve
Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor, numai în conformitate cu prevederile art. 22 din Codul fiscal. Rezerva legală este deductibilă la calculul profitului impozabil în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta (rezerva legală) va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare.
Cota de 5% se aplică asupra diferenței dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, și totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepția celor prevăzute la lit. c). Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului și este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. Prin constituirea unei rezerve se înțelege și majorarea acesteia. Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcție de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.
Majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează și în funcție de nivelul capitalului social subscris și vărsat sau al patrimoniului. În situația în care, ca urmare a efectuării unor operațiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depășește a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.
În cazul în care rezerva legală este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. De la această regulă există unele excepții. Reducerea sau anularea rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Aceste prevederi nu se aplică dacă un alt contribuabil preia o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările articolului 22 din Codul fiscal aplicându-se în continuare pentru acea rezervă.
Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale și rezerve reprezentând facilități fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În caz contrar, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii.
La calculul profitului impozabil sunt deductibile următoarele provizioane:
− provizioanele pentru garanții de bună execuție acordate clienților;
− provizioanele constituite în limita unui procent de 30% din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depășește 270 de zile de la data scadenței;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
− provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanța este deținută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
− provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare și funcționare, de către instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ținut de Banca Națională a României, precum și provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare;
− provizioanele de risc pentru operațiunile pe piețele financiare, constituite potrivit reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;
− altele provizione și rezerve specifice unor sectoare de activitate prevăzute la art. 22 din Codul fiscal.
Prin constituirea unui provizion se înțelege și majorarea acelui provizion. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior dedus se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului, distribuirii provizionului către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Aceste prevederi nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările articolului 22 din Codul fiscal aplicându-se în continuare acelui provizion.
3.7 Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar se deduc limitat la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor art. 23 din Codul fiscal. Aceste limite nu se aplică pentru dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în norme, și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
În condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condițiile de mai sus, până la deductibilitatea integrală a acestora.
În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitei de mai sus. Cheltuielile din diferențele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
Prevederile de mai sus nu se aplică societăților comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care își desfășoară activitatea în România, societăților de leasing pentru operațiunile de leasing, societăților de credit ipotecar, instituțiilor de credit, precum și instituțiilor financiare nebancare.
În cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; și
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 6%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului. Aceste limite se aplică înainte de reportarea dobânzii în funcție de gradul de îndatorare.
3.8 Amortizarea fiscală
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c) are o durată normală de utilizare5 mai mare de un an. Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
− investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau altele asemenea;
− mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
− investițiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere și pregătire a extracției în subteran și la suprafață;
− investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
− investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparținând domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
− amenajările de terenuri.
Nu reprezintă active amortizabile:
− terenurile, inclusiv cele împădurite;
− tablourile și operele de artă;
− fondul comercial;
− lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;
− bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare;
− orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii;
− casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.
Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:
a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și instalațiilor, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
Amortizarea fiscală se calculează:
– începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;
– pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;
– pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;
– pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
– mijloacele de transport pot fi amortizate și în funcție de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcționare prevăzut în cărțile tehnice, pentru cele achiziționate după data de 1 ianuarie 2004.
Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și înființării și funcționării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcțiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare.
În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului (1.800 lei), contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare. În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabilește prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5 ani;
2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 și 10 ani;
2,5, dacă durata normală de utilizare a mijl. fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
În cazul metodei de amortizare accelerată:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
3.9 Contracte de leasing
În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing).
3.10 Pierderi fiscale
Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființați ori de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu își încetează existența ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părți din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de acești contribuabili și de cei care preiau parțial patrimoniul societății cedente, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menținute de persoana juridică cedentă. La calculul profitului impozabil, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare se acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil în proporție de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit regulilor prezentate;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.
3.11 Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale
Declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii pot opta pentru declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit. Această opțiune se efectuează la începutul anului fiscal și este obligatorie pentru cel puțin 2 ani fiscali consecutivi.
Contribuabilii societăți comerciale bancare – persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor – persoane juridice străine au obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit.
Următorii contribuabili au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, astfel:
a) organizațiile nonprofit au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;
b) contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, pomicultură și viticultură au obligația de a declara și de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;
c) contribuabilii prevăzuți la art. 13 lit. c) – e) au obligația de a declara și plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1).
Contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, determină plățile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele prețurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declarației privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plățile anticipate efectuate în acel an.
În cazul următoarelor operațiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de determinare a plăților anticipate, potrivit următoarelor reguli:
a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceștia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru același an de celelalte societăți cedente;
b) contribuabilii înființați prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societățile cedente. În situația în care toate societățile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înființați determină plățile anticipate,
c) contribuabilii înființați prin divizarea unei persoane juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporțional cu valoarea activelor și pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situația în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înființați determină plățile anticipate,
d) contribuabilii care primesc active și pasive prin operațiuni de divizare a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceștia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporțional cu valoarea activelor și pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii;
e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăți beneficiare, începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporțional cu valoarea activelor și pasivelor menținute de către persoana juridică care transferă activele.
Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (5) lit. a) și b), alin. (14) și (15), care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
Contribuabilii prevăzuți la art. 13 lit. c) și e) au obligația de a depune și declarația privind distribuirea între asociați a veniturilor și cheltuielilor.
Contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (3) au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat.
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ . DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ȘI IMPOZITAREA LA SC SMART PRINT SRL
4.1. Scurt istoric și obiectul de activitate al SC SMART PRINT SRL
Tipografia Smart Print este una dintre primele tipografii private înfiintate în București si echipa sa are o experienta de peste 20 ani de activitate neintrerupta în domeniul tiparului offset. În fiecare an firma a introdus pe piață produse noi ceea ce a presupus investiții continue în tehnologie. Din februarie 2010 deține o nouă linie de tipar total automatizată, foarte performantă cu ajutorul căreia își susține angajamentele față de clienții săi (și distruge mituri) – „tiparim ieftin, bine si foarte repede”. Tratăm cu seriozitate orice proiect și avem un departament de grafică foarte creativ, specializat, capabil să preia și să dezvolte orice comandă.
Tipărim cataloage, reviste, broșuri, pliante, afise, mape, carți, materiale de identitate , agende și calendare. Smart Print este un brand local dar lucrează pentru companii din întreaga țară datorită specificului activității noastre – suntem unul din cei mai importanți producători români de agende și calendare.
De la înființare până în prezent, societatea a executat în special lucrări de tipărire de documente tipizate cu ajutorul mașinii de tipar OFSET achiziționată la început. Totodată a existat tendința de extindere și de realizare de investiții. Astfel și-au făcut apariția:
ghilotine;
mașini de fălțuit;
mașini de poleit;
mașini de capsat;
mașini de biguit;
mașini de cusut cu ață;
mașini de plastifiat;
o mașina de tipar OFSET.
Actualmente societatea execută și tipărire de cărți și reviste precum și lucrări de legătorie (coperte, proiecte, lucrări de diplomă) și editare de cărți, broșuri și cataloage. Tiparirea produselor se face cu tipare de tip OFFSET (tiparire pe plan). Unitatea s-a dotat si a pus in functiune doua masini performante de tiparit de tip HEIDELBERG, complet automatizate si o masina de tiparit HEIDELBERG IV ultraperformanta. De asemenea are in dotare 2 masini RIOBI pentru tiparire tipizate si 2 stante HEIDELBERG montate în sala nouă de productie.
Alte dotari:
-5 calculatoare PENTIUM IV;
-3 imprimante speciale (min 1200 Dpi) Brother, Minolta
-scaner pentru preluarea imaginilor ofertelor;
-imprimanta PAGO cu cap termic pentru etichete pe rola;
-masini de faltuit, canelat, perforat, legat, lipit, etc.
Tehnologia relativ nouă, realizată după anul 1999 de capacitate medie, cu performanțe tehnologice competitive, atrage o mulțime de clienți, atât firme mici și persoane fizice cât și firme de prestigiu. Aceasta atrage după sine nevoia unei bune organizări și gestionari a întregii activități pe care o implică procesul de producție și ca atare nevoia unui program competent.
Societatea produce imprimate de toate tipurile: cărți, etichete, cărți de vizită, material publicitar, hârtie sau scrisori, plicuri, ambalaje, afișe, illustrate, invitații, bibliorafturi cu activitate principală.
Societatea cumpăra și vinde mărfuri comerciale, mașini și unelte anexe producției. Societatea prestează servicii grafice de orice tip, culegere de texte, oferind servicii complete ale unei edituri: redactarea și editarea cărților, a revistelor, a ilustratelor și a tipăriturilor de orice fel.
Societatea are încheiate contracte cu principalii clienți și furnizorii de materie primă. Multe materiale sunt procurate de pe piața liberă.
Societatea are un regulament de funcționare și un regulament de ordine interioară. Datorită numărului redus de personal unii angajați au pe lângă funcția de bază și alte atribute complementare.
4.2. Structura organizațională și funcțională a Smart Print
În vederea realizării unei conduceri eficiente, firma este organizată intr-un ansamblu de compartimente de muncă, funcții de conducere și relațiile dintre acestea. Structura de organizare a societății este concretizată prin organigrama elaborată de conducerea societății și aprobată de Administrator. Structura de organizare este rezultatul unor analize și studii complexe care au la bază principiile competenței profesionale și manageriale.
Organizarea este făcută pe centre de profit și este ierarhic funcțional. La proiectarea structurii de organizare s-a avut în vedere incărcarea și gruparea omogenă a centrelor de decizie prin delegarea de autoritate către subunitățile de producție și creșterea răspunderii acestora.
În acest mod, subunitățile de producție au fost organizate ca centre de profit fără personalitate juridică, pe criterii teritoriale și tehnologice, fără condiționări reciproce în realizarea producției. Structura de organizare adoptată la nivelul societății asigură o mai bună funcționare a societății și o desfășurare corespunzătoare a principalelor activități.
Centrele de decizie de la primele doua niveluri ierarhice asigură o coordonare unitară a funcțiilor societății, dupa cum urmează:
managerul realizează o coordonare de ansamblu: strategia și planificarea, legislația, management general, cercetare-dezvoltare, asigurarea calității, laboratoarele;
directorul comercial coordonează: aprovizionarea, transporturile, marketingul, import-export, perfectarea contractelor interne și externe;
directorul administrativ asigură coordonarea organizării personalului, perfecționarea pregătirii profesionale, salarii administrativ, protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului;
directorul tehnic coordonează: lansarea și urmărirea producției, controlul calității, control instalații, asistență tehnică, desfacere, reparația și intreținerea mijloacelor fixe, a construcțiilor și instalațiilor de deservire generală, reparații și intreținere a mijloacelor fixe la terții existenți pe platformă, gestionarea depozitelor, execuție matrițe și piese de schimb precum și reparația lor.
4.3. Organizarea și conducerea compartimentului financiar –contabil
Departamentul financiar-contabil și administrativ se ocupă cu evidența financiar contabilă a firmei, calcularea salariilor, calcularea veniturilor și cheltuielilor din firmă politică de personal, și aprovizionarea cu imprimatele, rechizitele, materialele de întreținere necesare.
El este condus de către directorul economic și este organizat la nivelul următoarelor birouri:
Biroul de financiar-contabil;
Biroul administrativ;
Biroul juridic;
Biroul personal.
Biroul financiar-contabil are următoarele atribuții:
întocmește evidența financiar-contabilă, bilanțul și contul de profit și pierderi în condițiile legii;
urmărește efectuarea plăților la bugetul statului (impozite, taxe, etc.);
urmărește efectuarea plăților de către clienți și a deconturilor cu furnizorii ;analizează cheltuielile și urmărește încadrarea acestora în limitele stabilite de bugetul aprobat;
se ocupă de întocmirea documentelor pentru stabilirea și modificarea prețurilor în conformitate cu legislația în vigoare.
Biroul administrativ are următoarele atribuții:
răspunde de circulația corespondenței, întreținerea imobilelor din administrarea să și buna funcționare a instalațiilor, organizarea protecției muncii;
efectuează în colaborare cu compartimentul contabilitate inventarierii periodice, casarea sau transformarea de mijloace fixe și obiecte de inventar;
participă la întocmirea necesarului de aprovizionare cu materiale de întreținere, piese de schimb, rechizite de birou pentru administrarea societății comerciale.
Biroul juridic este asigurată de personalul de specialitate, care reprezintă interesele societății în raport cu persoane fizice și juridice, precum și în fața instanțelor judecătorești și a notarilor de stat.
Biroul de personal se ocupă cu:
angajarea personalului și în cazuri extreme cu desfacerea contractului de muncă;
organizează concursurile pentru angajările care se fac, elaborează bibliografia și tematica concursurilor de angajare în colaborare cu alte compartimente ca de exemplu compartimentul juridic;
completarea cărților de muncă;
analizarea și soluționarea conflictelor de muncă semnalate în cadrul societății;
participă la acțiunea de negociere a salariilor dintre managementul societății și personalul angajat;
controlul societății este realizat de către asociați direct sau de către experți desemnați de către aceștia sau unul dintre ei dacă este cazul;
personalul agenției.
La selecția și încadrarea personalului sunt folosite următoarele criterii de selecție și anume:
studiile atestate de certificate sau diplome;
vechimea în muncă;
postul deținut anterior;
cunoștințele, deprinderile, aptitudinile și comportamentul persoanei în cauză.
Organizarea resurselor umane presupune gruparea activităților necesare pentru atingerea obiectivelor societății prin formarea mai multor colective de muncă prin diviziunea muncii în cadrul firmei. Documente care circulă prin departamente: contract de vizionare, ante –contract, contract de comision.
Efectuarea corectă și la zi a înregistrărilor în contabilitate a format obiectul unor sondaje repetate din partea cenzorilor, constatându-se respectarea legalității în toate cazurile, astfel încât datele contabile reflectă situația reală a patrimoniului societății. Contabilitatea mijloacelor fixe se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidentă. Contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric, intrarea și ieșirea din gestiune se face la prețul de achiziție al materiilor prime. Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, de asemenea și contabilitatea veniturilor.
Structura personalului
Personal TESA 2
Muncitori direct productivi 6
Muncitori indirect productivi 3
Muncitori auxiliari 2
Recrutarea forței de muncă se face de regulă din cadrul persoanelor cu domiciliul aflat în București sau comunele și satele învecinate, eliminându-se astfel deplasarea și transportul muncitorilor de la distanțe mari față de sediul întreprinderii.
Prezentarea setului de situații financiare anuale ale societății pentru perioada 2009 -2013, o vom face prin două tabele în care vom centraliza toate datele furnizate de formularele „Bilanț contabil” și „Contul de Profit și Pierdere” din perioada 2009- 2013.
Tabelul 4.1 „Contul de Profit și Pierdere” pentru perioada 2009 – 2013
Sursa: Datele au fost preluate din situațiile financiare anuale ale societății din perioada 2009 – 2013.
Tabelul 4.2 Bilanț pentru perioada 2009 – 2013
Sursa: Datele au fost preluate din situațiile financiare anuale ale societății din perioada 2009 – 2013.
4.4 Determinarea profitului net pentru perioada 2009- 2013
Pe baza indicatorilor din Tabelul 4.1. și Tabelul 3.2, în acest subcapitol ne vom ocupa de calcularea rezultatul exercițiului financiar pentru perioada 2009 – 2013.
ANUL 2009
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2009
Calculul rezultatului contabil pe anul 2009 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „ Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2009 :
Venituri din exploatare 12.518.719 lei
Cheltuieli de exploatare 11.080.896 lei
Profit din exploatare 1.437.823 lei
Venituri financiare 37.652 lei
Cheltuieli financiare 905.295 lei
Rezultat financiar ( pierdere) 867.643 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 12.556.371 lei
TOTAL CHELTUIELI 11.986.191 lei
PROFIT CONTABIL 570.180 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2009
Pentru anul fiscal 2009 nu avem venituri neimpozabile, avem cheltuieli cu deductibilitate limitată și avem cheltuieli nedeductibile.
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiunile sociale
Cheltuieli realizate 29.542 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2%
Cheltuieli deductibile 2.831.229 x 2 % = 56.625 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 29.542 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 56.625 lei
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2%
Cheltuieli realizate = 10.242 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = ( Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol)
( 12.556.371 – 11.986.191 + 10.242 ) = 580.422 x 2% = 11.608 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 11.608 lei.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar
Determinarea cheltuielii cu dobânzile nedeductibile se face în două cazuri:
gradul de îndatorare al contribuabilului este mai mic sau egal cu 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile
gradul de îndatorare a capitalului este peste 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile în momentul realizării lor până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10 % din celelalte venituri ale contribuabilului.
Capital împrumutat 70.473
GÎ cap = ————————— = ——————— = 0,017
Capital propriu 4.201.090
Capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 70.473 lei
Capital propriu = 4.201.090 lei
GÎ cap =.0,017
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel :
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x ( Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar).
18.042 + 10 % ( 12.556.371 – 18.042 ) = 18.042 + 1.253.833 = 1.271.875 lei
Cheltuieli realizate = 204.197 lei sunt deductibile în totalitate.
Cheltuieli cu diurna
Societatea acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Alte cheltuieli nedeductibile:
cheltuieli cu amortizarea 230.424 lei
cheltuieli cu provizioane 12.910 lei
cheltuieli de sponsorizare 6.500 lei
cheltuieli cu amenzi și penalități 38.182 lei
casări mijloace fixe 120.750 lei
TVA aferent cadouri – salariați 5.510 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 414.276 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 570.180 + 414.276 = 984.456 lei
Impozit pe profit calculat pentru anul 2009 = Profit impozabil x 16 %
984.456 x 16 % = 157.513lei
Determinarea impozitului pe profitul datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 6.500 lei
3‰ din cifra de afaceri = 12.300.301 x 3 ‰ = 36.901 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
570.180 + 6.500 ( cheltuieli de sponsorizare) = 576.680 x 16 % = 92.269 lei
20 % din impozit profit 92.269 x 20 % = 18.454 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 18.454 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 6.500 lei
Impozit pe profit de plată anul 2009 = 157.513 – 6.500 = 151.013 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2009
Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 570.180 – 151.013 = 419.167 lei
ANUL 2010
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2010
Calculul profitului contabil în anul 2010 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „ Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2010:
Venituri din exploatare 12.362.837 lei
Cheltuieli din exploatare 11.115.542 lei
Profit din exploatare 1.247.295 lei
Venituri financiare 36.068 lei
Cheltuieli financiare 842.946 lei
Rezultat financiar (pierdere) 806.878 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 12.398.905 lei
TOTAL CHELTUIELI 11.958.488 lei
PROFIT CONTABIL 440.417 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2010
Pentru anul 2010 nu avem venituri neimpozabile, avem doar cheltuieli cu deductibilitate limitată și cheltuieli nedeductibile.
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 24.254 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2%
Cheltuieli deductibile = 2.968.846 x 2% = 59.377 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 24.254 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 59.377 lei.
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2%
Cheltuieli realizate = 9.423 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol
2.398.905 – 11.958.488 +9.423 = 449.840 x 2% = 8.997 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile doar la nivelul sumei de 8.997 lei iar diferența până la 9.423lei, adică 426 lei este nedeductibilă la fel și TVA aferent valorii de 426 x 19% = 81 lei
Cheltuieli cu diurna
S.C. acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențele de curs valutar
Determinarea cheltuielilor cu dobânzile nedeductibile se face în două cazuri:
gradul de îndatorare al contribuabilului este mai mic sau egal cu 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile
gradul de îndatorare a capitalului este peste 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile în momentul realizării lor până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului.
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 192.361 / 4.277.856 = 0,045
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 192.361 lei
Capital propriu = 4.277.856 lei
GÎ cap = 0.045
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar +10% x Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar
+ 10% (12.398.905 – 19.143 ) = 19.143 + 1.237.976 = 1.257.119 lei
Cheltuielile realizate = 347.350 lei sunt deductibile în totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 145.859 lei
– cheltuieli cu provizioane 358 lei
– cheltuieli cu sponsorizarea 6.320 lei
– cheltuieli cu amenzi și penalități 30.390 lei
– casări mijloace circulante 367 lei
– TVA aferente cadouri – salariați 1.290 lei
TOTALUL cheltuielilor nedeductibile = 185.091 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 440.417 – 0 + 185.091 = 625.508 lei
Impozit pe profit = Profit impozabil x 16%
Impozit pe profit calculat pentru anul 2010 = 625.508 x 16% = 100.081 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Contribuabilii care efectuează sponsorizări potrivit legii privind sponsorizara, scad din impozitul pe profit calculat suma cea mai mică dintre următoarele condiții:
3 ‰ din cifra de afaceri
20 % din impozitul pe profitul calculat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 6.320 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 11.559.793 x 3 ‰ = 34.679 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
440.417 + 6.320 (cheltuieli de sponsorizare) = 446.737 x 16 % = 71.478 lei
20 % din impozitul pe profit 71.478 x 20 % = 14.296 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 14.296 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 6.320 lei
Impozit pe profit de plată pentru anul 2010 = 100.081 – 6.320 = 93.761 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2010
Rezultatul net = Rezultatul brut – impozitul pe profit
Rezultatul net = 440.417 – 93.761 = 346.656 lei
ANUL 2011
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2011
Calculul profitului contabil în anul fiscal 2011 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2011:
Venituri din exploatare 14.821.576 lei
Cheltuieli din exploatare 1.234.043 lei
Profit din exploatare 1.729.859 lei
Venituri financiare 21.238 lei
Cheltuieli financiare 750.574 lei
Rezultatul financiar (pierdere) 729.336 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 14.842.814 lei
TOTAL CHELTUIELI 13.842.291 lei
PROFIT CONTABIL 1.000.523 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2011
Pentru anul fiscal 2011 avem rezerve legale neimpozabile, cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
În anul 2011 societatea a majorat capitalul social de la 817.435 lei la 1.353.758 lei iar conform legislației trebuie să reântregim rezerva legală până la nivelul de 20 % a capitalului social, dar nu mai mult de 5 % anual din profitul brut contabil.
Profitul brut contabil 1.000.523 x 5 % = 50.026 lei
Calculul cheltuielilor ce deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiunile sociale
Cheltuieli realizate = 33.860 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 3.416.600 x 2 % = 68.332 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 33.860 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă admisă este de 68.332 lei.
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 10.034 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de
protocol
14.842.814 – 13.842.291 + 10.034 = 1.010.557 x 2 % = 20.211 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 10.034 lei iar limita admisă este 20.211 lei
Cheltuieli cu diurna
Societatea acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențele curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 363.750 / 5.508.471 = 0,066
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 363.750 lei
Capital propriu = 5.508.471 lei
GÎ cap = 0,066
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x (Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar)
17.469 + 10 % ( 14.842.814 – 17.469 ) = 17.469 + 1.482.535 = 1.500.004 lei
Cheltuieli realizate = 224.179 lei sunt deductibile in totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 48.810 lei
– cheltuieli cu provizioane 19.158 lei
– cheltuieli de sponsorizare 25.650 lei
– cheltuieli cu amenzi și penalități 40.286 lei
– casări mijloace circulante 16.718 lei
TOTALUL cheltuielilor nedeductibile: 150.622 lei
Profitul impozabil = Profitul contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 1.000.523 – 50.026 + 150.622 = 1.101.119 lei
Impozitul pe profit = Profitul impozabil x 16 %
Impozitul pe profit calculat pentru anul 2011 = 1.101.119 x 16 % = 176.179 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 25.650 lei
3‰ din cifra de afaceri = 13.649.605 x 3 ‰ = 40.949 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
1.000.523 + 25.650 ( cheltuieli de sponsorizare) = 1.010.557 x 16 % = 161.689 lei
20 % din impozit profit 161.689 x 20 % = 32.338 lei
Cheltuielile cu sponsorizarea admise sunt 32.338 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 25.650 lei
Impozit pe profit de plată pe anul 2011 = 176.179 – 25.650 = 150.529 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar pe anul 2011
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net al exercițiului financiar = 1.000.523 – 150.529 = 849.994 lei
ANUL 2012
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2012
Calculul profitului contabil în anul 2012 s-a facut conform următoarelor date din formularul “Contul de Profit și Pierdere “aferent anului 2012:
Venituri din exploatare 16.981.230 lei
Cheltuieli din exploatare 15.091.247 lei
Profit din exploatare 1.889.983 lei
Venituri financiare 65.965 lei
Cheltuieli financiare 1.133.754 lei
Rezultatul financiar (pierdere) 1.067.787 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 17.047.195 lei
TOTAL CHELTUIELI 16.225.001 lei
PROFIT CONTABIL 822.194 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2012
Pentru anul fiscal 2012 avem rezerve legale neimpozabile, avem cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
Capital social 1.353.758 lei
Rezerva legală la 31.12.2007 213.513 lei
20 % din Capitalul social 1.353.758 x 20 % = 270.752 lei
Profit brut contabil 822.194 x 5 % = 41.109 lei
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 47.420 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 4.229.195 x 2 % = 84.584 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în de 47.420 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă admisă este 84.584 lei.
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 16.700 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol
17.047.195 – 16.225.001 + 16.700 = 838.894 x 2 % = 16.778 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 16.700 lei iar limita admisă este 16.778 lei .
Cheltuieli cu diurna
Societatea acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 % ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = —————————— = 771.014 / 5.826.794 = 0,13
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 771.014 lei
Capital propriu = 5.826.794 lei
GÎ cap = 0,13
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x (Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar)
54.550 + 10 % ( 17.047.195 – 54.550) = 54.550 + 1.699.265 = 1.753.815 lei
Cheltuielile realizate = 290.246 lei sunt deductibili în totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 7.684 lei
– cheltuieli cu ajustări 55.572 lei
– cheltuieli de sponsorizare 29.205 lei
– cheltuieli cu amenzi și penelități 4.331 lei
– alte cheltuieli (casări mijloace circulante) 4.830 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 101.622 lei
Profitul impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 822.194 – 41.109 + 101.622 = 822.707 lei
Impozit pe profit calculate pentru anul 2012 = Profit impozabil x 16 %
882.707 x 16 % = 141.233 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 29.205 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 15.505.386 x 3 ‰ = 46.515 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
822.194 + 29.205 ( cheltuieli de sponsorizare ) = 851.399 x 16 % = 136.224 lei
20 % din impozit 136.224 x 20 % = 27.244 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea effectuate 29.205 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 27.244 lei
Impozit pe profit de plată pentru anul 2012 = 141.233 – 27.244 = 113.989 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul 2012
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 822.194 – 113.989 = 708.205 lei
ANUL 2013
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2013
Calculul profitului contabil pentru anul fiscal 2013 s-a făcut conform următoarelor date din formularul “Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2013:
Venituri din exploatare 18.556.308 lei
Cheltuieli de exploatare 17.011.706 lei
Profit din exploatare 1.544.602 lei
Venituri financiare 144.975 lei
Cheltuieli financiare 1.386.778 lei
Rezultat financiar (pierdere) 1.241.803 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 18.701.283 lei
TOTAL CHELTUIELI 18.398.484 lei
PROFIT CONTABIL 302.799 lei
Determinarea profitului impozabil
Pentru anul fiscal 2013 avem reserve legale neimpozabile, avem cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
Capital social 1.353.758 lei
Rezervă legală la 31.12.2012 254.622 lei
20 % din Capitalul social 1.353.758 x 20 % = 270.752 lei
Profit brut contabil 250.634 x 5 % = 12.532 lei
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 27.310 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 4.601.861 x 2% = 92.037 lei
Cheltuieli realizate cu acțiunile sociale în suma de 27.310 lei sunt deductibile în totalitate , deoarece limita maximă admisă este 92.037 lei
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 6.100 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = ( Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli
de protocol)
( 18.701.283 – 18.398.484 + 6.100) = 308.899 x 2% = 6.178 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 6.100 lei iar limita admisă este 6.178 lei .
Cheltuieli cu diurna
Societatea acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurnal este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 1.048.721 / 5.809.159 = 0,18
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 1.048.721 lei
Capital propriu = 5.048.721 lei
GÎ cap = 0.18
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10% x ( Venituri
Totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar )
133.560 + 10 % ( 18.701.283 – 133.560 ) = 133.560 + 1.856.772 = 1.990.332 lei
Cheltuieli realizate = 1.186.209 sunt deductibile în totalitate.
Alte cheltuieli nedeductibile:
cheltuieli cu amortizarea 20.300 lei
cheltuieli cu ajustări 6.568 lei
cheltuieli de sponsorizare 9.500 lei
cheltuieli cu amenzi și penalități 28.620 lei
alte cheltuieli ( casări mijloace circulante ) 30.151 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 95.139 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 302.799 – 12.532 + 95.139 = 385.406 lei
Impozit pe profit calculat pentru anul 2013 = Profit impozabil x 16 %
385.406 x 16 % = 61.665 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 9.500 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 15.909.367 x 3 ‰ = 47.728 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
302.799 + 9.500 (cheltuieli de sponsorizare) = 312.299 x 16 % = 49.968 lei
20 % din impozit 49.968 x 20 % = 9.994 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 9.500 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 9.994 lei
Impozit pe profit de plata pe anul 2013 = 61.665 – 9.500 = 52.165 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2013
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 302.799 – 52.165 = 250.634 lei
CAPITOLULV. REPARTIZAREA PROFITULUI NET
Pentru a putea cunoaște în timpul exercițiului atât rezultatul realizat, ca mărime globală cât și repartizarea acestuia, planul de conturi general prevede și un cont de rectificare 129 ,,Repartizarea profitului’’.
Contul 129,,Repartizarea profitului’’ este un cont de activ și care se debitează cu:
– profitul net realizat la închiderea exercițiului precedent, destinat creșterii capitalului social în corespondență cu contul 101,,Capital social’’;
– rezervele constituite din profitul realizat în exercițiile precedente în corespondență cu contul 106,,Rezerve’’, respectiv cu constituirea rezervelor legale, suma distribuită fiind egală cu profitul brut înmulțit cu procentul de constituire în corespondență cu contul 1061,,Rezerve legale’’;
– acoperirea pierderilor din anii precedenți
– dividendele distribuite în corespondență cu contul 457,,Dividende de plată’’.
Acordarea dividendelor se realizează în raport cu acțiunile subscrise și vărsate. Acestea sunt supuse impozitării, prin reținere la sursă, cu o cotă de 16% din suma acestora.
Contul 129,,Repartizarea profitului’’ se creditează cu profitul net realizat în exercițiul precedent destinat repartizării, prin debitul contului 121,,Profit si pierderi’’, după închiderea și aprobarea bilanțului contabil de către A.G.A.
Înregistrările contabile efectuate pentru repartizarea profitului sunt următoarele:
129 ,,Repartizarea profitului’’ = %
101 ,,Capital social’’
1061 ,,Rezerve legale’’
117 ,,Rezultatul reportat’’
1063 ,,Rezerve statutare’’
1068 ,Alte rezerve’’
457 ,,Dividende de plată’’
După aprobarea bilanțului contabil are loc închiderea operațiilor de repartizare din anul precedent prin înregistrarea contabilă:
121 ,,Profit și pierderi’’ = 129 ,,Repartizarea profitului’’
Rezultatul net al activității economico- financiare a întreprinderilor se face la încheierea fiecărui exercițiu financiar pe baza bilanțului contabil anual și în conformitate cu prevederile din actele normative în vigoare.
Destinațiile prevăzute de normele legale pentru repartizarea profitului net sunt următoarele:
constituirea de rezerve legale;
acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;
vărsăminte la buget din profitul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale;
constituirea de rezerve statutare și alte rezerve;
dividende de plătit total din care:
dividende cuvenite altor societăți;
dividende cuvenite acționarilor.
La repartizarea profitului net se are în vedere înainte de toate necesitățile de constituire a fondurilor de mai sus, precum și posibilitățile de acoperire a acestora cu respectarea legislației în vigoare.
Analiza repartizării profitului net trebuie să plece de la faptul că toate destinațiile prezentate mai sus sunt la fel de importante și pentru care se constituie fondurile necesare, în funcție de specificul unor priorități majore cum ar fi sursele proprii de finanțare atunci când unitatea are în program dezvoltarea activității de investiții cu efecte favorabile pentru perioadele viitoare.
La repartizarea profitului Adunarea Generală a Acționarilor care aprobă bilanțul contabil anual, contul de profit și pierdere și repartizarea profitului net va avea în vedere și alte priorități cum ar fi: dividendele și alte repartizări pe destinații așa încât conducerea managerială să poată asigura o bună funcționare a activității de producție, comerciale și financiare.
Un alt obiectiv ce trebuie să fie în atenția conducerii executive este crearea condițiilor ca unitatea pe care o administrează să funcționeze cu cât mai puține surse atrase, urmărindu-se reducerea volumului de credite bancare purtătoare de dobânzi și plata la termen legal a datoriilor către bugetul de stat și alte organisme în vederea evitării plății de penalizări și majorări.
O repartizare cât mai justă a profitului net pe destinațiile legale poate avea influență favorabilă precum și realizarea unor obiective cum ar fi: dezvoltarea bazei tehnico-materiale, creșterea volumului de producție, stabilitatea personalului muncitor cu înaltă calificare și a specialiștilor în domeniu, sporirea rentabilități pe produse și a masei profitului, în concluzie asigurarea unei activități viabile pe termen mediu și lung.
ANUL 2009
Profitul net pe anul 2009 în sumă de 419.167 lei a fost reportat pe anul 2010, urmând ca după aprobarea propunerilor pe destinații a Adunării Generale a Acționarilor să fie reparizat pe destinații.
Repartizarea se regăsește în următorul tabel:
TABEL 5.1. Repartizarea profitului obținut în anul 2009
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2009 ale Societății
Consiliul de Administrație propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2005 în suma de 419.167 lei
– alte rezerve 419.167 lei
ANUL 2010
Profitul net obținut pe anul 2010 în suma de 346.656 lei a fost reportat pe anul 2011, urmând ca după aprobarea Adunării Generale a Acționarilor să fie repartizat pe destinații.
Repartizarea profitului obținut în anul 2010 se regăsește în următorul tabel:
TABEL 5.2 Repartizarea profitului obținut în anul 2010
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2010 ale Societății.
Consiliul de Administrație propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la data de 31.12.2010 în suma de 346.656 lei:
– fond surse finanțare – 190.954 lei
– dividente brute cuvenite acționarilor – 155.702 lei
ANUL 2011
Profitul net obținut pe anul 20011 în suma de 849.994 lei a fost repartizat după cum urmează:
– rezerve legale 50.026 lei
– profit nerepartizat 799.968 lei
Repartizarea se regăsește în următorul tabel:
TABEL 5.3. Repartizarea profitului obținut pe anul 2011
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2011 ale Societății
Consiliul de Administrație propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la data de 31.12.2011 în suma totală de 799.968 lei:
– dividente brute 389.882 lei
– profit reportat 410.086 lei
ANUL 2012
Profitul net obținut pe anul 2012 în suma de 708.205 lei a fost repartizat după cum urmează :
– rezerve legale 41.110 lei
– profit nerepartizat 667.095 lei
Această repartizare se regăsește în următorul tabel:
TABEL 5.4. Repartizarea profitului obținut pe anul 2012
Sursa:Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale din 2012 ale Societății
Consiliul de Administrație propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2012 în suma de 667.095 lei și a profitului reportat din 2010 în suma de 410.086 lei:
– dividente brute 324.902 lei
– prime privind participarea administratorilor
la profit conform contracte de administrare 21.637 lei
– fond de dezvoltare 730.642 lei
– din profit 2011 320.556 lei
– din profit reportat 2010 410.086 lei
ANUL 2013
Profitul net obținut pe anul 2013 în sumă de 250.634 lei a fost repartizat după cum urmează:
– rezerve legale 15.139 lei
– profit nerepartizat 235.495 lei
Această repartizare se regăsește în următorul tabel:
TABEL 5.4
Repartizarea profitului obținut pe anul 2013
Sursa : Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2013 ale Societății
Consiliul de Administrație propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2012 în suma totală de 235.495 lei:
– fond de dezvoltare 235.495 lei
– din profit 2009 235.495 lei
BIBLIOGRAFIE
Bistriceanu, Gheorghe, Sistemul fiscal al României, ed. Universitară, București, 2012,
Belean, Pavel ș.a., Finanțele publice ale României, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2011, p
Cocoș Greceanu, Virginia, Impozitarea profitului (venitului) la agenții economici, Tribuna Economică, București, 2013,
Caraiani C., Dumitrana M.& colectiv, Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2012,
Duca A., Duca E. – ”Soluții fiscale pentru perioada de criză. Reorganizarea afacerilor. Aspecte fiscale.”, Editura Universul Juridic, București, 2013,
Diaconu, Mihaela, Decizia financiară privind investitiile întreprinderii sub impactul politicilor bugetare, Ed. Lumen, Iași, 2012,
Ene, Adriana, Impozitul pe profitul firmei în condițiile aderării la UE, Tribuna Economică, București, 2011,
Moșteanu, Narcisa Roxana, Fiscalitate. Impozite și taxe. Studii de caz, Ed. Universitară, București, 2012,
Morariu Ana (coord), Gabriel Radu, Mirela Păunescu, Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura Ex Ponto, 2005,
Stoian A., Contabilitate și gestiune fiscală, Editura ASE, București, 2003,
Șerbu, Simona, Tulai Constantin, Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005,
Teodorescu M., Preda L.E., Mocanu F., Istudor I.I. Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Teodorescu M. și colab. – Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Teodorescu M., Preda L.E., Mocanu F., Istudor I.I. Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Țâțu L. și colab. – Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010,
Țâțu L., Brăgaru M, Sasu H., Impozite, taxe și contribuții: termene, documente, proceduri, Editura C.H. Beck, București, 2011,
Țâțu L., Șerbănescu C.,Ștefan D., Cataramă D.,Nica A., Miricescu E., Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010,
Văcărel, Iulian (coord.), Finanțe publice, ediția a VI-a, ed. Didactică și Pedagogică, București, 2011,
Ziarul Financiar, 09.10.2013, disponibil la http://www.zf.ro/eveniment/ce-aduce-nou-codul-fiscal-incepand-cu-2010-4973213
BIBLIOGRAFIE
Bistriceanu, Gheorghe, Sistemul fiscal al României, ed. Universitară, București, 2012,
Belean, Pavel ș.a., Finanțele publice ale României, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2011, p
Cocoș Greceanu, Virginia, Impozitarea profitului (venitului) la agenții economici, Tribuna Economică, București, 2013,
Caraiani C., Dumitrana M.& colectiv, Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2012,
Duca A., Duca E. – ”Soluții fiscale pentru perioada de criză. Reorganizarea afacerilor. Aspecte fiscale.”, Editura Universul Juridic, București, 2013,
Diaconu, Mihaela, Decizia financiară privind investitiile întreprinderii sub impactul politicilor bugetare, Ed. Lumen, Iași, 2012,
Ene, Adriana, Impozitul pe profitul firmei în condițiile aderării la UE, Tribuna Economică, București, 2011,
Moșteanu, Narcisa Roxana, Fiscalitate. Impozite și taxe. Studii de caz, Ed. Universitară, București, 2012,
Morariu Ana (coord), Gabriel Radu, Mirela Păunescu, Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura Ex Ponto, 2005,
Stoian A., Contabilitate și gestiune fiscală, Editura ASE, București, 2003,
Șerbu, Simona, Tulai Constantin, Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005,
Teodorescu M., Preda L.E., Mocanu F., Istudor I.I. Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Teodorescu M. și colab. – Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Teodorescu M., Preda L.E., Mocanu F., Istudor I.I. Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2012,
Țâțu L. și colab. – Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010,
Țâțu L., Brăgaru M, Sasu H., Impozite, taxe și contribuții: termene, documente, proceduri, Editura C.H. Beck, București, 2011,
Țâțu L., Șerbănescu C.,Ștefan D., Cataramă D.,Nica A., Miricescu E., Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010,
Văcărel, Iulian (coord.), Finanțe publice, ediția a VI-a, ed. Didactică și Pedagogică, București, 2011,
Ziarul Financiar, 09.10.2013, disponibil la http://www.zf.ro/eveniment/ce-aduce-nou-codul-fiscal-incepand-cu-2010-4973213
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Rеzultatеlоr Fіnanсіarе Ре Сarе Lе Оbtіnе Intrерrіndеrеa Ре Рarсursul Реrіоadеі Dе Gеstіunе (ID: 138230)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.