. Contabilitatea Relatiilor Si Decontarilor cu Bugetul Statului (s.c. Xyz S.a.)

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

ACTIVITATEA S.C. COMMETCAR S.A.

. ISTORICUL ȘI PROFILUL SOCIETĂȚII

S.C. COMMETCAR S.A. Caransebeș este persoană juridică română având forma juridică de societate pe acțiuni , cu personalitate juridică proprie constituită în baza Legii nr. 31/1990 , ale cărei obligații sociale sunt garantate cu întregul patrimoniu social.

Sediul societății este în România , localitatea Păltiniș nr. 187 , județul Caraș –Severin.

Societatea s-a înființat prin transformarea S.C. COMMETCAR S.A. cu capital din sectorul public în societate comercială pe acțiuni cu capital privat, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 613/22 decembrie 1994 , între Fondul Proprietății de Stat , cu sediul în București , str. C.A. Rosetti , nr. 21 , sector 2 și Asociația Cometcar – Programul Acțiunii Salariaților , cu sediul în comuna Păltiniș nr. 187 , jud. Caraș-Severin și în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1031/07.02.1995 între Fondul Proprietății private nr. 1 Banat-Crișana , cu sediul în Arad, str. Calea Victoriei nr. 33-35 , jud. Arad și Asociația Cometcar – Programul Acțiunii Salariaților , cu sediul în comuna Păltiniș nr. 187 , jud. Caraș-Severin .

Contractele au fost negociate și semnate de cele două părți în baza Normelor Metodologice nr. 1/1992 privind procedeul Standard de privatizare al societăților mici și mijlocii , prin vânzarea de acțiuni .

Asociația COMETCAR – PAS a cumpărat acțiunile pentru și în numele asociaților ei, care devin de drept acționari ai societății comerciale COMMETCAR S.A. Caransebeș.

Obiectul de activitate

Obiectul de activitate îl constituie atât activitatea de producție cât și cea de comerț .

În domeniul producției , unitatea produce :

281- Construcții metalice și părți componente ;

287- Fabricarea altor articole prelucrate din metal ;

366- Fabricarea altor produse ;

371- Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile ;

372- Recuperarea deșeurilor și resturilor nemetalice reciclabile ;

454- Lucrări de finisare.

Comerțul cu ridicata și cu amănuntul cuprinde :

501- Comerț cu autovehicule ;

502- Întreținerea și repararea autovehiculelor ;

503- Comerț cu piese și accesorii pentru autovehicule ;

511- Activități de intermediere în comerțul cu ridicata ;

514- Comerț cu ridicata al bunurilor de consum ,altele decât cele alimentare ;

515- Comerț cu ridicata al produselor intermediare neagricole și a deșeurilor ;

516- Comerț cu ridicata al mașinilor, echipamentelor și furniturilor ;

517- Comerț cu ridicata al altor produse ;

521- Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate ;

522- Comerț cu amănuntul al produselor alimentare ;

523- Comerț cu amănuntul în magazine specializate al produselor farmaceutice și medicale, al produselor cosmetice și de toaletă ;

524- Comerț cu amănuntul în magazine specializate al altor produse ;

525- Comerț cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazin ;

526- Comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine ;

527- Reparații de articole personale și uz gospodăresc ;

601- Transporturi pe calea ferată ;

602- Transporturi terestre ;

631- Manipulări și depozitări ;

701- Activități imobiliare asupra bunurilor proprii sau închiriate ;

702- Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate ;

713- Închirierea mașinilor și echipamentelor ;

714- Închirierea bunurilor personale și gospodărești ;

930- Alte activități de servicii ;

950- Activități ale personalului angajat în gospodării personale .

Realizarea obiectului de activitate se face în țară și străinătate prin : magazine , depozite , unități de producție , alte spații comerciale , mașini , utilaje , mijloace de transport proprii sau închiriate , în piețe, târguri, oboare și sub formă de comerț stradal sau la domiciliul clientului .

Societatea comercială are un capital social de 3.715.420.000 lei și este împărțit în 148.617 acțiuni , numerotate de la 001 la 148617 cu o valoare de 25.000 lei fiecare , nominative și indivizibile și cuprind în conținutul lor următoarele mențiuni : denumirea și durata societății , numărul de înmatriculare al societății în Registrul Comerțului , numărul MO în care s-a făcut publicarea constituirii societății , capitalul social , numărul acțiunilor și numărul de ordine , valoarea nominală a acțiunii . Acțiunile sunt nominative până la data achitării obligațiilor financiare către FPS , iar după această dată vor fi la purtător având aceleași mențiuni .

Societatea funcționează pentru o perioadă de timp nelimitată .

Fiecare acționar primește din beneficii un dividend pentru fiecare acțiune deținută, dividendul se stabilește de către Adunarea Generală a Acționarilor . În ceea ce privește pierderile , acestea vor fi suportate de acționari , proporțional cu cota lor de participare la capital .

Din beneficiul anual realizat , societatea va constitui un fond de rezervă în procent de 10% aprobat de AGA înainte de stabilirea dividendului .

Ordinea de preferință la împărțirea beneficiului este următoarea : crearea fondului de dezvoltare , constituirea fondului de rezervă și constituirea fondului statutar .

În toate actele care emană de la societate se va face mențiunea despre : numărul și anul înmatriculării , forma juridică , sediul și capitalul social .

Despre acționari

Toți acționarii sunt egali în drepturi și obligații .

Acționarii fondatori , până la achitarea plăților către FPS nu pot înstrăina acțiunile subscrise , acest lucru fiind posibil numai în caz de deces când moștenitorii legali preiau acțiunile cu drepturile și obligațiile titularului.

După data achitării prețurilor față de FPS pot fi acționari și alte persoane fizice și juridice , altele decât angajații cu contract de muncă la societatea comercială și care își însușesc statutul și contractul societății .

Acționarii fondatori sunt răspunzători față de societate și de terți , pentru integritatea capitalului existent .

Calitatea de acționar se dobândește prin semnarea contractului de societate de către acționarii fondatori , prin subscrierea acțiunilor .

Fiecare acționar va primi din beneficiul net realizat un dividend pentru fiecare acțiune deținută . Obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul societății , creditorii putându-se îndrepta împotriva acestui patrimoniu . Creditorii personali ai acționarilor nu se pot îndrepta împotriva părților sociale decât din beneficiilor ce se cuvin acelui debitor .

Răspunderea pentru pagube aduse societății este în raport cu paguba efectivă produsă în calitatea sa de angajat și de acționar . Recuperarea pagubei se face în conformitate cu normativele legale în vigoare la care se adaugă beneficiul nerealizat.

Acționarii care au calitatea de gestionari și pentru care legea instituie obligația constituirii garanției în numerar , vor institui garanția în cuantumul și la termenul stabilit de Consiliul de Administrație .

În situația diminuării garanției ori producerii de pagube acționarii gestionari au obligația reîntregirii acesteia , în termen . Garanția în numerar se depune în cont la bancă .

Acționarii au următoarele drepturi :

să convoace , să participe la Adunările generale și să-și exercite dreptul de vot în orice problemă proporțional cu numărul de acțiuni ;

să supună dezbaterii Adunării generale orice problemă pe care o consideră necesară și să ia parte la discuții ;

să aleagă și să fie aleși administratori în concordanță cu criteriile etnice și profesionale impuse în administrarea funcției de administrator precum și să ceară revocarea acestora atunci când o anumită situație o impune ;

să aleagă și să fie aleși cenzori precum și să ceară revocarea acestora atunci când consideră că aceștia nu-și îndeplinesc obligațiile ;

să primească un dividend corespunzător pentru acțiunile dobândite ;

să reclame cenzorilor faptele ce consideră că trebuie clarificate ;

să sesizeze Adunarea generală când săvârșesc fapte ilegale ;

să se adreseze organelor judecătorești când a fost prejudiciată societatea ;

să solicite retragerea din societate și excluderea unui acționar care a prejudiciat intenționat interesele societății ;

să hotărască asupra majorării sau diminuării capitalului cesiunii de acțiuni , modificării sau completării obiectului de activitate , diviziunii , fuziunii sau dizolvării societății;

drept de vot proporțional cu numărul de acțiuni posedate .

Obligațiile acționarilor :

să realizeze aportul social subscris ;

să nu întrebuințeze capitalul , creditele societății în folos personal ;

să suporte proporțional cu numărul acțiunilor deținute pagubele produse în patrimoniu precum și efectele stării de faliment .

Adunarea Generală a Acționarilor

Conducerea societății se face de către Adunarea Generală ordinară și exraordinară . Convocarea se face de către Consiliul de administrație . Data ținerii se face prin publicare în ziarul local .

Atribuțiile Adunării generale ordinare :

să aprobe raportul administratorilor și cenzorilor ;

să aprobe bilanțul și contul de profit și pierdere ;

să aleagă administratorii și cenzorii ;

să fixeze salariile administratorilor și cenzorilor ;

să delibereze asupra oricăror probleme date în competență prin Legea 31/1990 .

Adunarea Generală extraordinară are următoarele atribuții :

mărirea capitalului social , modificarea obiectului de activitate al societății , schimbarea formei juridice , schimbarea sediului ;

fuziunea sau diviziunea societății ;

reducerea capitalului social , dizolvarea societății ;

emisiunea de acțiuni ;

aprobarea înființării de sucursale sau filiale ;

hotărăște în orice alte probleme prevăzute de Legea 31/1990 .

Acționarii își exercită dreptul de vot proporțional cu numărul de acțiuni posedate ; ei putând fi reprezentați de alți acționari pe bază de procură – mandat .

Ședințele Adunării generale se deschid de către președintele Consiliului de administrație care va desemna doi secretari supuși votului Adunării generale pentru a efectua toate operațiunile și formalitățile cerute de lege în vederea desfășurării Adunării generale .

Hotărârile Adunării generale se iau prin vot deschis . Votul secret se folosește pentru alegerea și revocarea administratorilor răspunderilor unuia sau mai mulți dintre administratori sau în alte condiții prevăzute de lege .

Cuantumul voturilor necesare , precum dreptul la vot și modul de exercitare nu poate fi decât cel prevăzut de Legea 31/1990 .

Dezbaterile Adunării generale se consemnează într-un proces verbal semnat de președinte și cei doi secretari .

Administrarea societății

Societatea este administrată de 5 administratori aleși pentru o perioadă de 2 ani . Administratorii se constituie într-un consiliu de administrație condus de un președinte, care este și directorul general al societății . Ceilalți 4 administratori îndeplinesc și funcțiile deținute în organigrama societății pentru perioada amintită .

Administratorii sunt obligați să depună o garanție prevăzută de Legea 31/1990 .

Convocarea Consiliului de administrație este în sarcina președintelui . În caz de concediu a unui număr de administratori pot fi numiți administratori provizorii.

Consiliul de administrație răspunde pentru prejudiciile cauzate societății și pentru greșelile de administrație . În relațiile cu terții , societatea este reprezentată de președintele Consiliului de administrație .

Atribuțiile Consiliului de administrație sunt :

angajează și concediază personalul , stabilește nivelele de salarizare ;

stabilește drepturile și obligațiile personalului ;

aprobă încheierea contractelor societății ;

stabilește strategia de marketing a societății ;

supune spre aprobarea Adunării generale raportul cu privire la activitatea societății , bilanțul și contul de profit și pierdere ;

ține evidența registrelor prevăzute de lege ;

rezolvă orice alte probleme date în competență de Adunarea generală.

Gestiunea societății este controlată de acționari și de Comisia de cenzori formată din 3 mefuziunii sau dizolvării societății;

drept de vot proporțional cu numărul de acțiuni posedate .

Obligațiile acționarilor :

să realizeze aportul social subscris ;

să nu întrebuințeze capitalul , creditele societății în folos personal ;

să suporte proporțional cu numărul acțiunilor deținute pagubele produse în patrimoniu precum și efectele stării de faliment .

Adunarea Generală a Acționarilor

Conducerea societății se face de către Adunarea Generală ordinară și exraordinară . Convocarea se face de către Consiliul de administrație . Data ținerii se face prin publicare în ziarul local .

Atribuțiile Adunării generale ordinare :

să aprobe raportul administratorilor și cenzorilor ;

să aprobe bilanțul și contul de profit și pierdere ;

să aleagă administratorii și cenzorii ;

să fixeze salariile administratorilor și cenzorilor ;

să delibereze asupra oricăror probleme date în competență prin Legea 31/1990 .

Adunarea Generală extraordinară are următoarele atribuții :

mărirea capitalului social , modificarea obiectului de activitate al societății , schimbarea formei juridice , schimbarea sediului ;

fuziunea sau diviziunea societății ;

reducerea capitalului social , dizolvarea societății ;

emisiunea de acțiuni ;

aprobarea înființării de sucursale sau filiale ;

hotărăște în orice alte probleme prevăzute de Legea 31/1990 .

Acționarii își exercită dreptul de vot proporțional cu numărul de acțiuni posedate ; ei putând fi reprezentați de alți acționari pe bază de procură – mandat .

Ședințele Adunării generale se deschid de către președintele Consiliului de administrație care va desemna doi secretari supuși votului Adunării generale pentru a efectua toate operațiunile și formalitățile cerute de lege în vederea desfășurării Adunării generale .

Hotărârile Adunării generale se iau prin vot deschis . Votul secret se folosește pentru alegerea și revocarea administratorilor răspunderilor unuia sau mai mulți dintre administratori sau în alte condiții prevăzute de lege .

Cuantumul voturilor necesare , precum dreptul la vot și modul de exercitare nu poate fi decât cel prevăzut de Legea 31/1990 .

Dezbaterile Adunării generale se consemnează într-un proces verbal semnat de președinte și cei doi secretari .

Administrarea societății

Societatea este administrată de 5 administratori aleși pentru o perioadă de 2 ani . Administratorii se constituie într-un consiliu de administrație condus de un președinte, care este și directorul general al societății . Ceilalți 4 administratori îndeplinesc și funcțiile deținute în organigrama societății pentru perioada amintită .

Administratorii sunt obligați să depună o garanție prevăzută de Legea 31/1990 .

Convocarea Consiliului de administrație este în sarcina președintelui . În caz de concediu a unui număr de administratori pot fi numiți administratori provizorii.

Consiliul de administrație răspunde pentru prejudiciile cauzate societății și pentru greșelile de administrație . În relațiile cu terții , societatea este reprezentată de președintele Consiliului de administrație .

Atribuțiile Consiliului de administrație sunt :

angajează și concediază personalul , stabilește nivelele de salarizare ;

stabilește drepturile și obligațiile personalului ;

aprobă încheierea contractelor societății ;

stabilește strategia de marketing a societății ;

supune spre aprobarea Adunării generale raportul cu privire la activitatea societății , bilanțul și contul de profit și pierdere ;

ține evidența registrelor prevăzute de lege ;

rezolvă orice alte probleme date în competență de Adunarea generală.

Gestiunea societății este controlată de acționari și de Comisia de cenzori formată din 3 membri .

Comisia de cenzori are următoarele atribuții :

în cursul exercițiului financiar , verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante , portofoliul de efecte ;

la încheierea exercițiului financiar controlează bilanțul și contul de profit și pierdere ;

la lichidarea societății controlează operațiunile de lichidare ;

asupra tuturor problemelor financiare se pronunță într-un raport scris care se supune aprobării Adunării generale .

Comisia de cenzori se întrunește la sediul societății și ia decizii în unanimitate. În cazul în care se constată o diminuare a capitalului social , Comisia de cenzori convoacă Adunarea generală .

Cenzorii vor răspunde pentru daunele provocate societății când se dovedește că acestea nu s-ar fi produs dacă nu și-ar fi îndeplinit obligațiile .

Majorarea și reducerea capitalului social

Capitalul social poate fi majorat pe baza hotărârii Adunării generale a acționarilor , prin emiterea de noi acțiuni reprezentând aportul în numerar .

Reducerea capitalului social se poate face în baza hotărârii Adunării generale a acționarilor . Propunerea de reducere trebuie comunicată de Consiliul de administrație comisiei de cenzori cu cel puțin 30 de zile înainte de data adunării generale , care va decide asupra acestei reduceri .

Activitatea societății

Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an . Societatea va ține evidența contabilă în lei și va întocmi anual bilanțul și contul de profit și pierderi care se va publica în M.O.

Plata profitului cuvenit acționarilor se face de societate în condițiile legii. Dividendele se pot acorda acționarilor, după determinare, oricând în cursul anului.

Consiliul de administrație stabilește, în condițiile legii, modul de amortizare a fondurilor fixe.

Despre sucursale și filiale

Adunarea generală este competentă să hotărască deschiderea și închiderea de sucursale și filiale în țară și străinătate.

Sucursalele au personalitate juridică, răspunzând de producerea de pagube, societatea având dreptul în regres împotriva persoanelor conducătoare vinovate, ale sucursalei.

Filiala nu are personalitate juridică, fiind condusă de o persoană împuternicită de Consiliul de administrație al societății. Răspunderea pentru actele filialei revine societății în măsura în care conducerea filialei a respectat împuternicirile acordate, în caz contrar societatea va avea dreptul la acțiune în regres împotriva persoanei care și-a depășit mandatul.

Dizolvarea și lichidarea societății

Dizolvarea societății are loc în caz de :

faliment;

imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

hotărârea AGA;

reducerea capitalului social în condițiile art. 110 din Legea 30/1990 sau micșorarea sub minimum legal;

desfășurarea unei activități ilegale care contravine statutului și legilor.

Dizolvarea societății în cazurile de mai sus va fi hotărâtă de către Adunarea generală cu votul acționarilor în condițiile legii.

Hotărârea de dizolvare va fi comunicată la Camera de Comerț a județului Caraș-Severin și va fi publicată în M.O. După ce societatea a fost dizolvată, administratorii vor începe procedura de lichidare.

Pentru lichidarea și repartizarea patrimoniului, AGA va numi un lichidator. Poate fi numit lichidator o persoană străină de unitate, un acționar sau un administrator. După numirea lichidatorului, administrația va prezenta o dare de seamă asupra gestiunii.

După intrarea în funcțiune, lichidatorul ajutat de administrație va întocmi un inventar al bunurilor societății și va încheia un bilanț în care se va consemna situația exactă a pasivului și activului . După întocmirea lor, lichidatorul va primi în păstrare patrimoniul stabilit, urmând a consemna toate operațiunile de lichidare pe care le-a făcut în ordinea datei lor.

Se interzice lichidatorului:

să facă noi operațiuni care nu țin de lichidare;

să plătească sume acționarilor în contul acțiunilor ce le dețin și li se cuvin prin lichidare mai înainte de achitarea creditorilor. Nerespectarea acestor interdicții atrage răspunderea personală a lichidatorului.

După terminarea lichidării, lichidatorul va întocmi un bilanț final, în care va arăta partea care se cuvine fiecărei acțiuni, din repartizarea activului. Bilanțul final semnat de lichidator împreună cu raportul cazurilor se depune la Registrul Comerțului și se publică în M.O.

Plata sumelor cuvenite acționarilor prin repartizarea activului lichidat, se face personal persoanei care deține acțiunea nominativă sau posesorul acțiunii la purtător reținându-se titlul. Sumele neîncasate în termen de 2 luni de la publicarea bilanțului , vor fi depuse la CEC, cu arătarea numelui și prenumelui acționarului sau numărul acțiunii la purtător.

Dispoziții finale

Contractul de societate și statutul pot fi modificate și completate de acționari cu respectarea condițiilor de fond și publicitate care au fost cerute pentru încheierea lor.

Pe data înregistrării la Registrul Comerțului a prezentului Statut, societatea pe acțiuni preia întregul activ și pasiv al SC COMMETCAR S.A. cu capitalul public în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu FPS și FPP.

Dispozițiile Statutului de societate se completează cu prevederile legii societăților comerciale, cu cele ale Codului comercial și ale Codului civil și a altor acte normative.

CAPITOLUL 2

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII

RELAȚIILOR CU BUGETUL DE STAT

2.1. CARACTERIZAREA RELAȚIILOR DE DECONTARE CU BUGETUL DE STAT

Relațiile de decontare cu bugetul statului sunt de două feluri:

– relații de natura obligațiilor cu bugetul de stat,

– relații de natura drepturilor cu bugetul de stat.

2.1.1. Relații de natura obligațiilor cu bugetul de stat

2.1.1.1. Considerații generale asupra rolului impozitului în viața social – economică

Pentru toate societățile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri bănești a bugetului public, dar și importante instrumente de politică financiară, economică și socială.

Inițial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară, impozitul constituie principalul mijloc de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

În țările dezvoltate, impozitele și taxele reprezintă între 8 și 10 zecimi din totalul resurselor financiare ale statului.

În țările în curs de dezvoltare, ponderea impozitelor și taxelor cunoaște diferențieri mai mari în totalul resurselor financiare variind între 5 și 9 zecimi din totalul resurselor financiare ale statului.

În perioada modernă impozitele au dobândit un nou rol, fiind folosite ca instrument de intervenție a statului în viața economică, au devenit o metodă de conducere prin care se reglementează mecanismele pieței.

Impozitele se pot manifesta ca instrumente de stimulare sau frânare a unor activități, de creștere ori reducere a producției sau a consumului unui anumit produs.

Ele servesc ca metode intervenționiste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evoluției, pentru stabilizarea și echilibrarea creșterii economice.

În toate cazurile când se urmărește o activitate a vieții economice prin intermediul impozitelor, se acționează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmărește temperarea creșterii se procedează la suprataxare prin majorarea nivelului impozitelor și multiplicarea numărului lor. Interesează, în mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de încurajare, de stimulare a activității.

În ultimul timp s-au impus modalități specifice cum sunt:

– reducerea progresivității impozitelor, care are ca efect sporirea profiturilor ce rămân la dispoziția agenților economici;

– practicarea de bonificații sau facilități fiscale;

– practicarea amortizării accelerate a mijloacelor fixe, care lasă agenților economici o parte mai mare din profit.

Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite înlesniri cu caracter fiscal, menite a stimula agentul economic în creșterea eficienței activității desfășurate și nu numai, creșterea profitului acestei activități prin investirea mai multor fonduri.

Modalitățile enunțate mai sus îndeplinesc un însemnat rol în politica statală antiinflaționistă. O măsură care lovește direct în puterea de cumpărare a cetățeanului este retragerea unei părți din numerarul aflat în circulație pe calea majorării impozitelor.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între categorii și grupuri sociale, între persoanele fizice și juridice. În acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanțelor între nivelurile veniturilor ce revin diferitelor categorii sociale.

Măsurile care fac posibil acest lucru sunt numeroase, mai ales practicate fiind următoarele:

– practicarea uni nivel minim de venit neimpozabil

– acordarea de înlesniri fiscale categoriilor defavorizate

– reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de primă necesitate

– majorarea impozitelor pentru acele bunuri al căror consum trebuie ținut sub control (alcool, tutun, bunuri de lux).

În cazul consumului dacă se dorește stimularea cererii se acționează prin reduceri de impozite și prin micșorarea numărului impozitelor, iar dacă se dorește diminuarea cererii se procedează la o majorarea a impozitului pe bunurile sau serviciile respective și la o multiplicare a numărului de impozite.

Folosirea impozitelor pe plan social urmărește asigurarea bunăstării, securității și justiției sociale.

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta. Astfel după cel de-al doilea război mondial se consideră că această limită reprezintă 25% din produsul național brut. în a doua jumătate a anilor '80, această pondere reprezintă, în majoritatea țarilor dezvoltate din Europa între 35% și 45%.

Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri; slăbește inițiativa și multiplică fenomenele de evaziune și fraudă fiscală, generează inflație.

De aceea se consideră un nivel rațional al impozitelor limita dincolo de care s-ar înregistra descreșteri în randamentul acestora.

Limita impozitelor este influențată atât de factori externi sistemului de impozite, cât și de factori interni ai acestuia.

Din categoria factorilor externi ai sistemului de impozite, care influențează limita impozitelor, se pot menționa:

– nivelul produsului intern brut pe locuitor;

– nivelul mediu al impozitului și progresivitatea impunerii;

– priorități stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa.

În cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, care influențează limita impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere.

În țările în care impozitele cu o pondere mai ridicată în produsul intern brut, întâlnim și cote de impunere cu o progresivitate mai accentuată.

Un alt factor propriu sistemului de impozite este modul de determinare al materiei impozabile.

Concluzionând, putem spune că în viața economică, impozitele îndeplinesc un însemnat rol financiar, constituind principalul instrument fiscal de alimentare cu fonduri a bugetului de stat și un important rol nefinanciar reprezentând în mâna statului o pârghie politică economică cu mare însemnătate în reglarea vieții economice, în dirijarea creșterii și preîntâmpinarea crizelor economice.

2.1.1.2. Clasificarea impozitelor și elemente ale acestora

0 schemă a principalelor impozite și taxe directe și indirecte la scară largă în practica fiscală ar fi:

fig.nr. 2.1.1.2

impozit financiar

impozit pe clădiri

reale impozit pe activități industriale, comerciale și

profesii libere

impozit pe capitalul mobiliar

Impozite directe

impozit pe venit

impozit pe avere

impozit pe succesiuni

impozit pe donații

personale impozit pe suflet (capitația)

pe bunuri de consum

taxe de consumație pe obiecte de lux

pe alte bunuri

impozit pe cifra de

afaceri

asupra producției

monopoluri fiscale asupra vânzării

Impozite indirecte asupra producției și vânzării

de import

taxe vamale de export

de tranzit

de timbru

alte taxe de înregistrare

pe circulația averii

alte taxe

Există și se folosesc numeroase impozite. Gruparea lor în clase după trăsături comune constituie o necesitate deopotrivă teoretică și utilitară. Pot fi avute în vedere criterii variate.

După forma în care se percep, impozitele se clasifică în:

– impozite în natură, nu sunt specifice activități financiare, îmbrăcând forma prestațiilor în natură în societățile precapitaliste;

– impozite în bani, în perioada orânduirilor vechi s-au folosit sporadic, dar odată cu dezvoltarea capitalismului cunosc o mare amploare constituind baza fiscală a statului modern.

După obiectul impunerii, impozitele se grupează în:

impozite pe avere;

impozite pe venit;

impozite pe consum.

Aceasta este așa-numita clasificare economică. Ea prezintă o mare însemnătate pentru că arată materia asupra căreia se așează impozitele (sursa acestora).

In funcție de scopul urmărit, există:

– impozite fiscale, care se constituie în vederea realizării de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice;

– impozite de ordine, introduse cu atenția limitării unor acțiuni sau pentru atingerea unui țel ce nu are caracter fiscal, cum ar fi impozitele ridicate pe importul unor produse, se urmărește protejarea unor produse autohtone.

În raport cu frecvența realizării lor, impozitele pot fi:

a) permanente, adică se instituie și se încasează periodic, prezintă o anumită regularitate cuprinzând impozitele obișnuit practicate;

b) incidentale, se introduc și se percep o singură dată (impozitul pe averea și câștigul de război).

După instituția care le administrează, impozitele se pot clasifica în:

– impozite de stat, care în statele de tip federal sunt ale federației, ale statelor, ale provinciilor sau regiunilor acestuia, iar în statele de tip unitar aparțin administrației centrale de stat. Cele mai importante și numeroase impozite sunt incluse în această categorie.

– impozite locale, care sunt comunale și ale organului teritorial administrativ sunt considerate impozite de interes local.

În funcție de aria de cuprindere a materiei supuse impozitării, impozitele pot fi grupate în:

– impozite sintetice, care se așează asupra ansamblului materiei impozabile aparținând unei persoane fizice ori juridice, fără considerațiuni privind natura componentelor, cum ar fi: impozitul pe venit, fie pe consum.

– impozite analitice, care se instituie asupra fiecărei componente a materiei impozabile în proprietatea unui contribuabil. Acestea sunt impozite particulare, adică impozite pe câte venituri obține o persoană sau câte elemente de patrimoniu posedă.

Clasificarea de față are în vedere preponderent impozitele asupra venitului și asupra prețurilor (pe consum, cheltuieli), dar se poate extinde și asupra impozitelor pe avere.

După incidența asupra plătitorului, impozitele se pot grupa în:

a) impozite directe asupra veniturilor și averilor,

b) impozite indirecte pe vânzări.

Distincția între cele două impozite, deși dificil de realizat, este esențială pe plan psihologic.

Impozitele îndeplinesc trei funcții importante:

– în toate statele, indiferent de sistemul economiei reale, de formele de organizare a economiei, impozitele au îndeplinit, în primul rând, o funcție fiscală;

– funcția socială, impozitul joacă un rol important în viața socială. Principiul impunerii fiscale în raport de capacitatea de plată a indivizilor a generat sistemul impunerii progresive, cu cât este mai mare venitul, cu atât mai mare este partea ce se ia din acesta sub formă de impozite. Ratele regresive ale impozitului înseamnă diminuarea ratei pe măsura creșterii venitului. Impozitul pe profitul corporațiilor și pe veniturile personale se stabilesc în mod progresiv. Cotizațiile sociale și impozitul asupra proprietății au caracter proporțional. Impozitele indirecte sunt profund inechitabile din punct de vedere social. Pe măsura perfecționării sistemului fiscal, însăși organismele de stat acordă avantaje și înlesniri fiscale unor grupe sociale pentru a atenua inegalitățile sociale.

– impozitul ca instrument de reglare statală.

Funcțiile reglatoare ale impozitului constau în următoarele:

stabilirea și schimbarea sistemului de impunere fiscală;

determinarea tarifelor fiscale, diferențierea lor;

aprobarea și promovarea facilităților fiscale.

Impozitele, ca și taxele se caracterizează fiecare prin anumite trăsături specifice, dar și prin însușiri comune tuturor care sunt elementele lor.

Elementele impozitului sunt:

a) subiectul impozitului sau contribuabilul – reprezintă persoana fizică sau juridică obligată de lege la plata impozitului.

De regulă, contribuabilul este una și aceeași persoană cu plătitorul impozitului. In anumite împrejurări însă, plata impozitului se face de către altă persoană ori de către firme, chiar de către administrații care colectează și varsă impozite. De exemplu, la impozitul pe salarii, vărsarea se face de către întreprinderea unde este angajat contribuabilul, iar nu de către acesta. De asemenea, distincție între subiect de impozit și plătitor există în toate cazurile când prin dispoziții legale sunt prevăzute exonerări de impozit. In acest caz, calitatea de plătitor nu mai acționează, dar cea de subiect impozabil continuă să se păstreze.

b) Suportatorul sau destinatarul impozitului – este persoana care suportă în ultimă instanță impozitul. Suportatorul impozitului poate fi sau nu aceeași persoană cu subiectul impozitului. Dacă acesta din urmă , plătind impozitul, îl și suportă efectiv, atunci se identifică cu destinatarul. În practică se întâlnește situația când suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. Acest lucru este posibil deoarece există numeroase căi și mijloace prin care plătitorul își poate recupera impozitele plătite de el, parțial sau total, de la alte persoane fizice sau juridice. Transferul de impozite se practică în cazul impozitelor indirecte. în această situație, suportatorul impozitelor este consumatorul, iar subiectul (plătitorul) este întreprinderea.

c) obiectul impozitului – constituie materia supusă impunerii, adică elementul concret care stă la baza acestuia.

Poate fi obiect al impunerii, venitul sau averea persoanelor fizice și juridice, actele și faptele economice generatoare.

De exemplu: în cazul impozitului pe salarii, obiectul impozitului îl constituie salariul, la impozitul pe clădiri, obiectul îl constituie actul sau faptul generator.

d) sursa impozitului – arată din ce anume se plătește, respectiv din venit sau pe avere. în nivel normal, sursa impozitului este venitul și numai în cazuri excepționale este averea. Veniturile ca sursă de impozite îmbracă diferite forme: salariu, profit, dividende, rentă, chirie, dobânda, altele pe care contribuabilul le-a obținut într-o anumită perioadă de timp, averea ca sursă a impunerii apare sub formă de capital (acțiuni emise la societățile de capital) și de bunuri (imobile, mobile).

La impozitele pe venituri, obiectul coincide cu sursa, în schimb la impozitele pe avere care se plătesc, de regulă, din venitul obținut în urma exploatării acesteia, obiectul impozitului nu coincide cu sursa. Numai dacă impozitul se plătește din proprietate, obiectul impunerii se identifică cu sursa și are drept consecință diminuarea substanței acestuia.

e) Baza de impunere (de calcul ) – constituie elementul în funcție de care se evaluează impozitul. Are determinare cantitativă, este cuantumul materiei impozabile. Exprimarea impozitului în cote fixe constă în aceea că statul stabilește un impozit în suma fixă, care cade în sarcina fiecărei persoane. Această apare sub forma unei dări pe locuitor ce nu ține seama nici de venit, nici de averea și nici de situația personală a contribuabilului. Cota procentuală, ca modalitate de exprimare a mărimii impozitului pe unitatea de impunere, este o formă avansată de evaluare a cuantumului impozitului. Ea semnifică un procent de impozit asupra bazei de impunere.

La rândul ei poate lua forma: cotă proporțională, cotă progresivă și cotă regresivă după cerințele de echitate în materie de impozite.

h) Asieta sau modul de așezare a impozitului – constituie totalitatea măsurilor promovate de organele fiscale pentru identificare subiectelor de impozit și pentru evaluarea materiei impozabile.

Prin asietă se constată existența unei creanțe fiscale și se evaluează baza de impunere.

Creanța fiscală reprezintă dreptul statului de a încasa prin organele fiscale impozite, taxe, alte venituri în contul bugetului de la persoane fizice și juridice potrivit prevederilor legale. Pentru aceasta din urmă, în virtutea raporturilor juridice ce apar între ele și stat, se naște obligația fiscală, care are înțelesul de îndatorire de a plăti către buget impozite, taxe, alte venituri stabilite prin reglementări.

Stingerea obligației poartă numele de lichidare.

Lichidarea creanței fiscale se face, de regulă, prin încasarea impozitelor. Evidența creanțelor fiscale, a lichidărilor și încasării lor pe fiecare subiect de impozit se ține de organele fiscale într-un document numit registru de rol.

i) termenul de plată – indică data până la care sau la care impozitul trebuie achitat față de stat. In stabilirea termenului de plată se are în vedere încasarea ritmică a impozitului și posibilitățile de plată a contribuabilului. El poate apare fie ca un interval de timp (an, trimestru, lună, decadă), în cadrul căruia sumele datorate trebuie plătite integral la buget, fie ca dată fixă la care obligațiile trebuie achitate statului. Nerespectarea termenului de plată atrage după sine sancțiuni aplicate contribuabilului aflat în culpă.

În legătură cu termenul de plată sunt noțiunile de obligație de plată și exigibilitate.

Obligația de plată este îndatorirea de a vărsa impozitul la buget, pe când exigibilitatea înseamnă obligație de plătit la datele stabilite prin lege.

Între momentul nașterii obligației de plată (când se înregistrează faptul generator de impozit) și cel când impozitul devine exigibil (trebuie vărsat), poate exista decalaj m timp, uneori însă, coincid. De pildă, în cazul taxei pe valoarea adăugată, obligația de plată este, obișnuit, simultană cu momentul când ea devine exigibilă. Dacă cele două momente nu coincid, există două situații: fie obligația de plată prevede exigibilitatea impozitului, cel mai adesea (la impozitele pe venit), fie exigibilitatea este anterioară obligației de plată, mai rar (la T.V.A.).

2.1.2. Relații de natura drepturilor cu bugetul de stat

Pe parcursul existenței lor, unitățile patrimoniale intră în permanență în relații cu salariații lor, iar societățile de tip comercial întrețin și evidențiază totodată și relații cu asociații și acționarii lor. La toate acestea se mai adaugă și relațiile financiare ale unităților patrimoniale cu: organismele de asigurări și protecție socială, cu bugetul administrației centrale, cu societăți de asigurări, etc.

Așa cum am mai amintit, în funcție de natura juridică, relațiile pot fi :

generatoare de obligații (datorii);

generatoare de drepturi (creanțe).

0 creanță reprezintă un drept personal care permite titularului sau (creditorul) să permită unei alte persoane (debitorul) execuția unei obligații. În vederea acoperirii, o creanță poate să fie (sau nu) însoțită de garanții de natură reală (ipotecară, gaj) sau personală (privilegii generale și speciale). În varianta în care creanța nu este însoțită de o anume garanție, creditorul (calificat drept kirografar) beneficiază de un gaj asupra totalității patrimoniului debitorului, la concurență însă cu alți creditori, fiind deci plătit numai după ce au fost achitate creanțele asortate de garanții.

0 problemă serioasă o ridică atașarea creanțelor la exercițiul financiar corespunzător. In acest sens sunt de relevat două obligații distincte, una legată de patrimoniu, iar cealaltă de rezultat:

a) conform primeia și în legătură cu inventarul anual și în principiul independenței exercițiului, creanțele sunt înregistrate în momentul în care au apărut din punct de vedere juridic;

b) cealaltă obligație stipulată de dreptul comercial vizează aplicarea principiului prudenței conform căruia:

– trebuie ținut cont de riscurile și pierderile intervenite în cursul exercițiului sau într-un exercițiu anterior,

– numai beneficiile realizate la data de închidere a exercițiului pot fi înscrise în conturile anuale.

Evaluarea creanțelor se face conform următoarelor reguli:

– în momentul intrării în patrimoniu, ele sunt înscrise în conturile de activ la valoarea nominală. Totodată trebuie făcută o disociere între nominalul creanței și dobânzile eventual stipulate;

– în momentul inventarului, riscul de ne încasare al creanței dă naștere la înregistrarea unui provizion;

– în cazul evaluării creanțelor exprimate în monede străine, intervin reguli particulare de evaluare, în special legate de evaluarea pierderilor și câștigurilor latente sub forma diferențelor de conversie – activ, respectiv pasiv, precum și a provizioanelor pentru riscuri.

În concluzie, putem defini creanțele din exploatare ca fiind drepturi pe termen scurt ale unităților patrimoniale ce se nasc față de terți și bugetul de stat ca urmare a desfășurării ciclului de exploatare și care au în contrapartidă în general venituri din exploatare. Uneori creanțele au în contrapartidă conturi fără incidență asupra contului de rezultate, dar totuși se referă la operațiuni de exploatare.

Principiul continuității activității întreprinderi poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului financiar dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți.

Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlarea permanentă a capacității de plată a unității, a ratei autonomiei financiare, etc.Pe parcursul realizării acestui obiectiv se urmărește în permanență respectarea principiului noncompensării. Așa cum nu este permisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanțe și datorii.

Dintre creanțele ce se nasc m cursul desfășurării activității de exploatare a unui agent economic amintim:

. – creanțe față de bugetul statului, reflectate prin conturile 445 „Subvenții”, 4424 „TVA de recuperat”, 4422 „TVA deductibilă", 4428 „TVA neexigibilă" ;

– creanțe față de personal, reflectate prin contul 425 ,,Avansuri acordate personalului".

Statul și alte organisme publice pot acorda subvenții întreprinderilor, în funcție de politica promovată.

Subvențiile primite sunt sume de bani obținute cu titlu gratuit (nerambursabile și nepurtătoare de dobândă) destinate să acopere anumite cheltuieli:

de investiții;

pentru acoperirea diferențelor de preț;

pentru acoperirea pierderilor.

Subvențiile ce urmează a se primi în cursul exercițiului sunt înregistrate în debitul contului 445 „Subvenții" în corespondență cu un cont de subvenții ce indică natura subvenției: 131 ,,Subvenții pentru investiții", 741 ,,Venituri din subvenții de exploatare".

Contul 445 ,,Subvenții" se creditează la încasarea subvenției prin debitul unui cont de trezorerie.

Soldul debitor al contului reprezintă subvențiile ce urmează a se primi de unitatea patrimonială de la bugetul statului sau alte organisme publice.

2.2. OBIECTIVE ȘI FACTORI DE ORGANIZARE A CONTABILITĂȚII RELAȚIILOR CU BUGETUL DE STAT

Principiul continuității activității întreprinderii poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului financiar dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți. Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlarea permanentă a capacității de plată a unității, a ratei autonomiei financiare.

Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea relațiilor cu bugetul de stat are următoarele obiective:

– cunoașterea în orice moment a nivelului datoriilor și creanțelor (dacă este cazul) agentului economic, relațiile financiare cu bugetul de stat;

– urmărirea achitării la timp a tuturor sumelor și în termen față de bugetul de stat și bugetele locale;

– soluționarea corectă și la timp a decontărilor din curs de clarificare;

– soluționarea corectă a deprecierilor constatate asupra datoriilor și creanțelor.

Pe parcursul realizării acestor obiective se urmărește în permanență respectarea principiului necompensării; așa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri nu este admisă nici compensarea între creanțe și datorii.

În final, ținând seama de majorările de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale față de bugetul de stat și bugetele locale, de cauțiunile, de amenzile și penalitățile aferente impozitului pe profit, pe dividende, este necesar de a organiza cât mai bine și corect contabilitatea relațiilor cu bugetul de stat și a face tot posibilul pentru:

– depunerea la termen a situațiilor de calcul și a decontărilor;

– depunerea în termen a declarațiilor lunare și a bilanțurilor;

– plata cu prioritate a obligațiilor cu bugetul de stat până la stingerea acestora.

2.3. ORGANIZAREA DOCUMENTELOR PRIVIND CONTABILITATEA CU BUGETUL DE STAT

CAPITOLUL 3.

CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT

3.1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante impozite directe, în condițiile actuale din statul nostru fiind în același timp o sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public, în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare îndeplinirii drepturilor fundamentale ale cetățenilor cu privire la învățământ, sănătate, cultură și artă, sport, apărare națională și ordine publică, ocrotire socială și protecție ecologică, precum și pentru finanțarea unor acțiuni și obiective economice de interes național, mai ales în domeniul infrastructurii.

El reprezintă o prelevare cu caracter obligatoriu pe care statul o realizează din veniturile rezultate din activitatea de producție și de prestări servicii desfășurate pe teritoriul său.

Impozitul pe profit are un rol important la creșterea participării impozitelor directe și formarea veniturilor bugetului public din România.

În același timp prin modul m care este reglementat impozitul pe profit se urmărește a se stimula activitățile agenților economici producătoare de profit în vederea dezvoltării economice și creării de noi locuri de muncă, creșterii producției și, în consecință, a venitului agenților economici și, deci, în final, și a profitului impozabil.

Repartiția profitului este reglementată prin legi speciale sau prin statutele diferitelor societăți și asociații de persoane și capitaluri. Modul de repartiție este astfel conceput încât să pună în evidență atât conținutul noțiunii cât și al indicatorului de măsurare.

Sunt obligați la plata impozitului pe profit și denumiți în continuare ,,contribuabili"1:

a) persoanele juridice române pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât în România cât și în străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România, ca partener într-o asociere ce dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile realizate din activitatea desfășurata în România;

d) persoanele juridice și fizice române, pentru veniturile dintr-o asociere, care nu dă naștere unei persoane juridice. în acest caz, impozitul datorat pe persoanele fizice se calculează, se reține și se varsă de persoana juridică.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

1) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

2) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit legii privind finanțele publice dacă legea nu prevede altfel;

3) organizațiile de nevăzători și de invalizi, asociațiile persoanelor handicapate și unitățile economice ale acestora, constituite potrivit Legii nr. 21/1994 pentru persoanele juridice;

4) asociațiile de binefacere;

5) cooperativele care funcționează ca unități protejate special organizate, potrivit legii;

6) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificare obiectelor și produselor necesare activității de cult.

Cotele de impozit

Cota de impozit pe profit este de 25% cu excepțiile prevăzute de lege .

Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități m volumul total al veniturilor.

Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.

În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.

Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%.

3.2. CALCULAREA ȘI DECONTAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

Impozitul pe profit și implicit modul de determinarea a profitului impozabil este reglementat prin Ordonanța de Guvern nr. 70/1994, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr. 249/1998.

Aplicarea legislației contabile în vigoare pe de o parte și a legislației fiscale pe de altă parte, conduce la înregistrarea a două tipuri de rezultate diferite din punct de vedere al conținutului acestora: rezultatul contabil și rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a rezultatului din exploatare, a celui financiar și a celui excepțional, respectiv diferența între veniturile totale și cheltuielile totale.

Rezultatul fiscal este egal cu rezultatul contabil la care se adaugă cheltuielile nedeductibile din care se scad deducerile fiscale.

Conform legii în vigoare, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În categoria veniturilor se include:

a) venituri din exploatare, respectiv din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate, și din alte activități, din producția stocată, din producția de imobilizări, din subvenții de exploatare, precum și orice alte venituri sau câștiguri de exploatare;

b) venituri financiare, respectiv venituri din participații, titluri de plasament, acțiuni, diferențe favorabile de curs valutar, dobânzi, scontări, creanțe imobilizabile, alte venituri financiare;

c) venituri excepționale, respectiv din operațiuni de gestiune ( din despăgubiri și penalități), din operațiuni de capital (subvenții pentru investiții virate la venituri, venituri din cedarea activelor și alte venituri excepționale).

În categoria cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se include:

a) cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuielile cu materiile prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli de personal, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;

b) cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar nefavorabile, cheltuieli cu dobânzi, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli financiare;

c) cheltuieli excepționale, respectiv cheltuieli privind operațiunile de capital și cele din operațiunile de gestiune;

d) cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat.

Cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal sunt:

– depășirea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate;

– depășirea cheltuielilor de deplasare, detașare, transferare;

– amenzi și penalități neimputabile suportate pe cheltuieli;

– alte cheltuieli nedeductibile, ca urmare a depășirii plafoanelor admisibile;

– pierderi din creanțe (clienți, debitori, etc)

– TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite m scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale, precum și ce aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor m natură, înregistrate pe cheltuieli;

– impozitul pe profit datorat conform legii , precum și impozitul pe venitul realizat din străinătate;

– amortizarea peste limitele prevăzute de lege;

– alte cheltuieli nedeductibile prevăzute de dispozițiile legale;

– cheltuielile cu perisabilitățile peste limitele legale;

– sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor și rezervelor, peste limitele prevăzute de lege;

– cheltuielile de sponsorizare ce depășesc limita stabilită prin Legea nr. 32/1994 cu modificările ulterioare;

– cheltuielile cu lipsurile în gestiune neimputabile.

Principal însă, cheltuielile nedeductibile se pot clasifica în două tipuri:

-Cheltuieli nedeductibile în sumă absolută – lipsuri neimputabile, amenzi și penalități, impozitul pe profit, etc.

-Cheltuieli nedeductibile determinate prin aplicarea unor cote stabilite de reglementări speciale – cheltuieli de protocol, cele cu sponsorizarea, cheltuieli pentru acțiuni social-culturale.

Sumele deductibile din punct de vedere fiscal, potrivit prevederilor legale sunt:

– rezervele legale

– pierderi din anii precedenți

– cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în legea privind sponzorizarea

– suma maximă a cheltuielilor cu dobânzile care poate fi dedusă de către contribuabili

– cheltuieli de delegare, deplasare în țară

– cheltuieli cu diurna

– cheltuieli de asigurare a activelor corporale și circulante și pentru personal împotriva accidentelor de muncă

– cheltuieli cu reparațiile sunt deductibile la nivelul lor efectiv, dar nu mai mult de 5% din valoarea rămasă a mijloacelor fixe înscrise în bilanțul de la începutul anului. Suma ce depășește această limita se consideră și se adaugă la valoarea mijloacelor fixe reparate.

– sumele încasate din vânzarea mijloacelor fixe, mai puțin valoarea neamortizată a acestora, precum și a cheltuielilor de valorificare acestora

– sumele rezultate din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune, mai puțin cheltuielile efectuate, în limita valorii de intrare rămasă de amortizat

– sumele încasate din vânzarea activelor, mai puțin impozitul aferent acestora, costul proiectelor de evaluare și cheltuielile ocazionate de vânzarea acestora, precum și valoarea neamortizată a acestora

– fondurile de dezvoltare la regiile autonome

– provizioanele nedeductibile fiscal, trecute la venituri

– alte sume deductibile legal.

Limitele cheltuielilor deductibile se aplica lunar, astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului și în limitele prevăzute de legislația în vigoare.

Când o cheltuială este aferentă mai multor activități ea se repartizează pe activitățile respective.

Profitul impozabil se calculează lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Impozitul pe profit se reduce astfel:

– impozitul pe profitul aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricație sau extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și pentru investiții destinate protejării mediului înconjurător se reduce cu 50% urmând ca sumele echivalente reducerii să fie folosite cu aceeași destinație;

– proporțional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacității lor fizice și intelectuale, pentru contribuabilul cu peste 250 de salariați care a creat locuri de muncă protejată, special organizate și are angajate cel puțin 3% persoane handicapate.

Reducerile se calculează lunar, cumulat de la începutul anului, iar suma totală a reducerilor nu poate depăși 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor.

Toate acestea diferă de la o întreprindere la alta, de la formă juridică de organizare la alta.

În cadrul unei întreprinderi proprietate personală profitul net revine proprietarului întreprinzător . Într-o societate de persoane, distribuția venitului este reglementată prin acordul de constituire, respectiv prin hotărârea asociaților. Profitul net al societăților pe acțiuni se repartizează după anumite reguli și principii care se concretizează într-o anumită ordine de constituire a fondurilor ca și în mărimea diferitelor cote atribuite acestora.

Ordinea constituirii veniturilor derivate din profit suscită mari dispute, de pildă mulți acționari ar dori ca întreg profitul net să li se împartă sub formă de dividende; unii dintre ei nu mai doresc să contribuie la fondul de dezvoltare, iar alții declară că este în spiritul libertății de acțiune să participe la acest fond.

Întreprinzătorii și managerii – administratori încearcă să aloce o cotă cât mai mare pentru dezvoltare, pentru a asigura o situație mai bună a firmei în viitor.

În ceea ce privește impunerea profiturilor realizate de persoanele străine este necesară menționarea unor precizări asupra veniturilor aferente activităților desfășurate în România, și anume aceste venituri sunt:

atribuibile unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente. Prin sediu permanent se înțelege locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, total sau parțial, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent. Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursală, o agenție, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un loc de extracție a gazelor și a petrolului sau orice alt loc din care extrag resursele naturale.

obținute din sau în legătură cu proprietățile imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți și câștigul obținut în vânzarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți;

plătite ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

plătite de un rezident român ca urmare a unor servicii prestate;

obținute din înstrăinarea unui drept de proprietate;

obținute din înstrăinarea de către un rezident român a unei proprietăți personale situată în străinătate, alta decât activele aferente desfășurării în afara teritoriului României;

dobânzi, în cazul m care: datoria este aferentă cu proprietăți imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizică în România;

Creditul se referă la o afacere desfășurată în România.

Persoanele juridice străine care nu desfășoară activități printr-un sediu permanent în România și peroanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reținerea la sursă, conform legislației în vigoare.

Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalentă cu impozitul pe venitul din sursă externă plătit direct sau prin reținere la sursă în străinătate, pe bază de documente care atestă plata, confirmate de autoritățile fiscale străine.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate, pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

Completarea de către contribuabili a unei declarații de impunere este considerată drept o stabilire a impozitului pe profit și ca o cerere de plată a impozitului conform declarației.

Contribuabilul trebuie să plătească impozitul pe profit pe baza înștiințării de plată la data și locul stabilit de înștiințare.

Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform căruia, acestuia din urmă îi este permis să plătească impozitul pe profit în rate împreună cu majorările de întârziere prevăzute în ordonanța privind impozitul pe profit.

Plata impozitului pe profit se va face în lei.

Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitului, precum și a majorărilor de întârzieri aferente, se efectuează de organele fiscale din subordinea Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București.

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

În situația în care plata veniturilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, a taxelor sau eventualelor majorări de întârziere și a amenzilor se efectuează în lei proveniți din schimb valutar la cursul în vigoare la data plății. Dovada plății acestora se face cu documente de plată la extern de către contribuabilul care are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozitul aferent veniturilor în valută, însoțit de documentele de schimba valutar.

În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor ordonanței privind impozitul pe profit, organele fiscale au dreptul de a controla și:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociațiilor, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați sau de persoanele ce acționează în numele acestora;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili sau acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor prevăzute de Ordonanța privind impozitul pe profit este de cinci ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației de impunere.

Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin această calitate, sunt obligați să păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu, referitor la un contribuabil. Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.

Un contribuabil care consideră că impunerea făcută de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat județene sau în scris, în termen de 20 zile de la data când contribuabilul a primit înștiințarea.

Cererea trebuie motivată să fie motivată și însoțită de acte doveditoare. Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit și a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată.

În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligați să specifice în scris cuantumul sumei contestate.

Constituie contravenții fiscale și se sancționează următoarele fapte:

a) depunerea cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declarației de impunere se sancționează cu amendă egală cu 1% din impozitul datorat;

b) nefurnizarea informațiilor necesare pentru a determina obligația fiscală se sancționează cu amendă egală cu 2% din suma impozitului datorat;

c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută se sancționează cu o amendă egală cu 3% din impozitul neplătit. Impozitul neplătit înseamnă diferența dintre o obligație fiscală și suma impozitului plătit la data la care contribuabilul era obligat să o facă;

d) neplata impozitului stabilit prin reținere la sursă se sancționează cu o amendă de 100% din impozitul ce trebuie reținut și vărsat.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor fiscale se fac de către organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

Concret, la S.C. COMMETCAR S.A., calculul impozitului pe profit se face astfel:

Deoarece impozitul pe profit se calculează lunar, dar se plătește trimestrial cumulat, luăm ca exemplu de calcul a impozitului pe profit a lunii septembrie 2001.

Relația de calcul a impozitului pe profit este:

Ipr=Pri *Ci/100 , unde:

Pri – profit impozabil

Ci – cota de impozitare

Pri = Vt – Cht – De + Chnf , unde:

Vf – venituri totale

Cht – cheltuieli totale

De – deduceri fiscale

Chnf- cheltuieli nedeductibile fiscal

Vt=Vexploatare+Vfinanciare+Vexcepționale

Cht=Chexploatare+Chfinanciare+Chexcepționale

Deci, profitul impozabil rezultă deducând din veniturile totale, cheltuielile aferente veniturilor la care se adaugă cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal și se scad sumele deductibile din punct de vedere fiscal.

1. VENIT DIN EXPLOATARE 19885326489

2. CHELTUIELI AFERENTE VENITURILOR DIN EXPLOATARE

18948567426

3. PROFIT AFERENT VENITURILOR DIN

EXPLOATARE (1-2) 936759063

4. VENITURI FINANCIARE 3145432

5. CHELTUIELI FINANCIARE 45509419

6. PROFIT FINANCIAR -42367987

7. VENITURI EXCEPȚIONALE 58085576

8. CHELTUIELI EXCEPȚIONALE 12845493

9. PROFIT EXCEPȚIONAL 45240083

10. TOTAL PROFIT 939635159

11. PIERDERE FISCALĂ DE RECUPERAT DIN ANII PRECEDENȚI –

VENITURI DEDUCTIBILE:

12. COTĂ DE REPARTIZARE FOND DE REZERVĂ:5%DIN PROFITUL IMPOZABIL 46262047

13. BONIFICAȚII VENITURI NEIMPOZABILE 893373112

CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE:

14. AMENZI, PENALITĂȚI, SPONSORIZARE 6114210

15. PROFIT IMPOZABIL 1199316430

16. IMPOZIT PE PROFIT 299829108

Ipr=Pri • Ci/100

Ipr = 1199316430• 25% = 299829108

Deci impozitul pe profit datorat de S.C. COMMETCAR S.S.. pe luna septembrie 2001 a fost de 299829108 lei .

3.3. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT

Contabilitatea impozitului pe profit se conduce cu ajutorul contului 441 „Impozit pe profit", cont bifuncțional.

Se creditează cu:

– sumele înregistrate ca fiind datorate de unitatea patrimonială bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit, prin debitul contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”.

Se debitează cu:

– sumele virate bugetului statului reprezentând achitarea impozitului pe profit prin creditul contului 5121 ,,Conturi la bănci în lei".

Soldul creditor reprezintă impozitul pe profit datorat de unitățile patrimoniale bugetului de stat, iar soldul debitor reflectă sumele vărsate în plus față de cele efectiv datorate.

Evidența cheltuielilor cu impozitul pe profit datorat de unitățile patrimoniale se realizează cu ajutorul contului 691 ,,Cheltuieli cu impozitul pe profit", cont de activ.

Se debitează cu:

– valoarea impozitului de profit datorat în corespondență cu creditul contului 441 ,,Impozit pe profit”.

Se creditează cu:

– la sfârșitul lunii prin debitul contului 121 ,,Profit și pierdere" o dată cu determinarea rezultatului exercițiului.

Înregistrarea contabilă la S.C. COMMETCAR S.A. Caransebeș a fost:

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”= 441 ,,Impozit pe profit”. 299829108 lei

121 ,,Profit și pierdere"=691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” 299829108 lei

441 ,,Impozit pe profit”=5121”Conturi la bănci în lei” 299829108 lei

CAPITOLUL 4.

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ȘI

EVIDENȚIEREA ÎN CONTABILITATE

4.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

În cadrul măsurilor de promovare a reformei economice și financiare din țara noastră, taxei pe valoarea adăugată îi revine un loc major – fiind considerată o componentă esențială a unui sistem fiscal modern.

Sub aspectul conținutul său, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect cu caracter universal sau general, iar instituirea sa în practica financiară românească a fost realizată cu începere de la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor.

Pentru actualul sistem fiscal românesc, taxa pe valoarea adăugată reprezintă o preluare a unui impozit ce și-a dovedit eficacitatea în cadrul economiilor de tip concurențial al țărilor din această zonă.

În cadrul regimului fiscal al României, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect ce vizează operațiunile de transfer a proprietății asupra bunurilor și asimilatelor acestora, precum și prestările de servicii.

Operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plată, precum și cele asimilate acestora să intre în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică având drept scop obținerea de profit, desfășurată de persoane juridice cum sunt:

a) regiile autonome;

b) societățile comerciale;

c) unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale;

d) societățile agricole;

e) unitățile cooperatiste;

f) asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

g) liber-profesioniștii autorizați, persoane fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative.

4.2. SFERA DE APLICARE A T.V.A.

Operațiunile efectuate de agenții economici din punct de vedere al sferei de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se pot grupa în:

– operațiuni impozabile

– operațiuni ce nu intră în sfera de aplicare a T.V.A.

– operațiuni scutite de T.V.A.

– operațiuni opționale.

4.2.1. Operațiuni impozabile

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile privind:

1) Livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate m cadrul exercitării activității profesionale.

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiarul direct sau prin cei care acționează în numele acestora. Livrarea cuprinde toate operațiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societății comerciale.

Gazele, energia electrică și termică și altele similare sunt considerate bunuri mobile corporale.

Prin prestare de servicii impozabilă, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înțelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obținerii de profit și care nu reprezintă un transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.

Astfel de activități pot avea ca obiect:

a) lucrări de construcții-montaj;

b) transport de persoane și mărfuri;

c) servicii de poștă și telecomunicații;

d) închiriere de bunuri mobile sau imobile;

e) operațiuni de intermediere sau de comision;

f) reparații de orice natură;

g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabricație și de comerț, de titluri de participare;

h) operațiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări și expertize;

i) operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.

Mai intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile realizate de unitățile care îndeplinesc condițiile unei activități economice, precum cele privind:

– activitatea comercială cu bunuri cumpărate sau realizate în unități proprii;

– activitatea hotelieră;

– alimentația publică;

– activitatea de turism;

– prestările de servicii.

Pentru activitățile economice de natura celor de mai sus se înregistrează ca plătitoare de taxă pa valoarea adăugată numai partea din structura asociației, organizației sau instituției (magazin, hotel, atelier) prin care se realizează operațiunile respective și pentru care este obligatorie organizarea distinctă a evidenței gestiunilor și contabilității care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Nu se admite stabilirea taxei pe valoarea adăugată deductibilă pe bază de pro-rată. Subunităților respective li se atribuie cod fiscal potrivit reglementărilor în vigoare.

2) Transferul proprietății bunurilor imobile între agenți economici, precum și între aceștia și instituțiile publice sau persoane fizice.

Intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind transferul proprietății bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin care se realizează.

În categoria bunurilor imobile se cuprind:

a) toate construcțiile prin natura lor, cum sunt:

locuințele, vilele, construcțiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activități;

b) terenurile pentru construcții și cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente localităților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcții sau alte amenajări;

c) bunurile de natură mobiliară care nu pot fi detașate fără a antrena deteriorarea imobilelor înseși.

3) Operațiuni asimilate cu livrări de bunuri și prestări de servicii.

Vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată.

Prelucrarea de către agentul economic a unor bunuri din producția proprie sau, după caz, achiziționate, pentru care a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice m mod gratuit.

Același regim se aplică și prestărilor de servicii. Se exceptează de la prevederile de mai sus bunurile și serviciile acordate, în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege.

Încadrarea în plafoanele în limita cărora pot fi predate bunuri și prestate servicii cu titlu gratuit se determină pe baza datelor raportate prin bilanțul contabil anual. Depășirea plafonului reprezintă operațiune impozabilă.

Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri și servicii are efectul a două livrări separate și se impozitează distinct, în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

4) În cadrul importului de bunuri și servicii

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intră:

a) bunurile introduse în țară direct sau prin intermediari autorizați, de către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute de regulamentul vamal al României;

b) serviciile scontate de persoane juridice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România cu persoanele fizice sau juridice cu sediul sau cu domiciliul în străinătate.

Unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, autorizate să desfășoare activități cu caracter comercial, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, cu excepția operațiunile al căror venit este destinat autofinanțării.

Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public național cu specific deosebit, Regia Autonomă „Administrația Națională a Drumurilor din România" și regiile autonome de interes local, având ca obiect de activitate construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor și a podurilor de interes național, județean, orășenesc și comunal intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată numai pentru veniturile proprii obținute din prestări de servicii pentru terți, dacă acestea depășesc 50 milioane lei anual și reprezintă mai mult de 10% din totalul prestărilor de servicii efectuate.

4.2.2. Operațiuni ce nu intră în sfera de aplicare a T.V.A.

Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:

a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având un caracter social-filantropic;

b) organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;

c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea intereselor colective, materiale și morale ale membrilor lor;

d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive;

e) Camera de Comerț și Industrie a României, camerele de comerț și industrie teritoriale și Registrul Comerțului.

Același regim se aplică și vânzării către populație a imobilelor sau parților de imobile construite și date în folosință înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată, închirierii de imobile sau de părți ale acestora în scop de locuință.

Sumele aferente lucrărilor executate și decontate de constructor până la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuințe aflate în diferite stadii de execuție nu se includ în baza de impozitare la vânzarea către populație a locuințelor terminate.

Prestările de servicii efectuate cu finanțare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adăugată.

După terminarea lichidării societăților comerciale în nume colectiv, m comandită simplă sau cu răspundere limitată, conform Art. 186 din Legea nr. 31/1990, repartizarea activului între asociați nu intră m sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată dacă pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere conform legii.

Unitățile care realizează din activitățile enumerate mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile și evidențele care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă, aferentă activităților respective, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

4.2.3. Operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată

Privind operațiunile scutite de TVA se precizează următoarele:

Cu privire la livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică efectuate în țară:

– operațiunile efectuate de unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare, inclusiv veterinare, și de asistență socială, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, salvări și altele autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială; unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice, serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către agenții economici autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament Sunt scutite, de asemenea, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare sau de alte unități special autorizate.

În cazul în care unitățile enumerate mai sus desfășoară și alte activități decât cele sanitare și de asistență socială, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ținând seama de prevederile normelor legale.

Astfel, operațiunile efectuate în mod sistematic în vederea obținerii de profit, cum ar fi: livrări de medicamente, de bunuri din gospodării anexe, prestările hoteliere, inclusiv pensiunile, activitățile de comerț se supun taxei pe valoarea adăugată, dacă unitatea în cauză realizează din aceste activități un venit total de peste 50 milioane lei anual.

– operațiunile efectuate de unitățile cuprinse, potrivit legii, în sistemul național de învățământ. Nu se încadrează în operațiunile scutite de lege cursurile organizate cu plată de către agenții economici în scopul obținerii de profit;

– unitățile care desfășoară activitate de cercetare-dezvoltare și cărora li s-a atribuit, potrivit legii, spre execuție, programe, subprograme și teme componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, precum și acțiuni cuprinse în acesta;

– livrările de bunuri efectuate de gospodăriile agricole individuale cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole și care le folosesc și le exploatează în mod individual;

– livrările de bunuri efectuate de asociațiile constituite conform art. 2 din Legea nr. 36/1991;

– organizațiile de nevăzători și asociațiile persoanelor handicapate care desfășoară activități în scop social, precum și unitățile protejate, special organizate în baza Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate;

– vânzările de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care își desfășoară activitatea în unitățile ce participă la finanțarea cheltuielilor de regie ale cantinelor.

Același regim se aplică și cantinelor care nu sunt organizate pe lângă o unitate, însă numai pentru meniul propriu servit pe bază de abonament personalului unor unități cu care s-a încheiat contract m acest sens și la prețuri stabilite fără profit.

Vânzarea preparatelor culinare proprii la alte persoane decât cele prevăzute mai sus, precum și a altor produse achiziționate în vederea revânzării, care nu sunt cuprinse în meniul propriu, este supusă taxei pe valoarea adăugată dacă aceste operațiuni depășesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifră de afaceri anuală.

Cantinele care realizează o cifră de afaceri anuală de peste 50 milioane lei din activitățile impozabile prevăzute la alineatul precedent vor fi luate în evidență ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și vor prezenta deconturi distincte pentru întreaga activitate desfășurată de acestea.

– operațiunile de tipărire a timbrelor, vânzare a timbrelor la valoarea declarată. Nu sunt scutite vânzările de timbre filatelice pentru colecții la alte valori decât cele declarate;

– vânzarea de cărți, inclusiv dicționare și enciclopedii, ziare și reviste, indiferent de modul de realizare: directă, prin intermediari, pe bază de abonament. Nu sunt scutite încasările pentru reclamă și publicitate, precum și tipăriturile realizate exclusiv în scopuri comerciale, de reclamă și publicitate;

– activitățile posturilor de radio și de televiziune, altele decât cele de reclamă și publicitate, atât la unitățile care realizează programele, cât și la cele care le difuzează. Lucrările efectuate pentru recepția programelor audiovizuale sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.

– unitățile scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit legii, care realizează operațiuni impozabile vor fi luate în evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dacă din aceste operațiuni obțin o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 milioane lei.

4.2.4. Operațiuni impozabile prin opțiune

Unitățile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectuează operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit legii pot opta pentru plata acestei taxe.

Aprobarea se dă de către Ministerul Finanțelor prin organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, pe bază de cerere și de justificare economică prezentate de solicitant, numai în condițiile în care închiderea operațiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu influențează negativ alte activități specifice sau produse scutite de taxa pentru protecția socială.

Se aprobă de către organele fiscale numai în condițiile organizării distincte a evidenței gestiunilor și contabilității, care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

4.3. TERITORIALITATEA T.V.A.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului de servicii.

În baza prevederilor de mai sus se stabilesc criteriile în funcție de care se determină locul prestării pentru serviciile utilizate în România.

De regulă, locul prestării de servicii se consideră a fi locul unde prestatorul de servicii își are stabilit sediul activității economice, iar în lipsa acestuia, acolo unde este situat domiciliul stabil al prestatorului de servicii, cu excepția următoarelor servicii pentru care locul prestării este:

1. Locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară.

Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată lucrările de construcții-montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobile existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului în țară sau în străinătate.

Același regim se aplică și închirierii de bunuri imobile, serviciilor de arhitectură-proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcții, precum și serviciilor prestate de alți agenți economici cu activitate în domeniul bunurilor imobiliare (studii, expertize, reparații și alte prestări de servicii ale agenților imobiliari).

2. locul unde se practică transportul de persoane și de mărfuri

Pentru activitatea de transport de persoane și de mărfuri, locul prestării de servicii este locul unde se efectuează transportul în funcție de distanțele parcurse de la punctul de plecare la cel de sosire.

3. locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității economice sau, m lipsa acestuia, domiciliul stabil al beneficiarului

În această categorie se încadrează:

a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe bază de contracte de leasing;

b) cesiuni de licențe, de mărci de fabrică și de comerț și de alte drepturi similare;

c) servicii de publicitate;

d) prestațiile consultațiilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaților, experților contabili și alte prestații similare;

e) prelucrare de date și furnizare de informații;

f) operațiuni bancare, financiare, de asigurare și reasigurare;

g) punere la dispoziție de personal;

h) prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prestărilor la literele a) – g) de mai sus.

4) Locul unde serviciile sunt prestate efectiv.

În această categorie se cuprind următoarele activități:

a) culturale, artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități;

b) prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza și depozitarea mărfurilor, reparațiile, alimentarea cu carburant și lubrifianți, întreținerea și alte servicii aferente mijloacelor de transport;

c) expertize privind bunurile mobile corporale;

d) lucrări efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Pentru operațiunile enumerate mai sus se aplică regulile și cotele de impozitare prevăzute de lege.

4.3.1. Faptul generator și exigibilitatea T.V.A.

Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată iau naștere, de regulă, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator al taxei pe valoarea adăugată, atunci când:

a) factura este emisă efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

c) se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru:

– plata importurilor și taxelor datorate în vamă,

– realizarea producției destinate exporturilor,

– efectuarea de plăți în contul clientului,

– activitatea de intermediere în turism,

– livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxe pe valoarea adăugată.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, care se efectuează continuu sau succesiv, precum și pentru cele la care se încasează, de regulă, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factură sau alt document legal aprobat.

Pentru lucrările de construcții pentru care se încasează avansuri și se fac decontări parțiale pe bază de situații de lucrări facturate, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naștere la data facturării situațiilor de lucrări.

Antreprenorii de lucrări imobiliare pot opta pentru plata taxei pe valoarea adăugată la livrarea imobilelor, pentru lucrările și în condițiile următoare:

a) lucrările imobiliare să aibă caracter deosebit și să fie executate în cadrul unui contract unic care prevede obligația antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;

b) lucrările imobiliare la care materialele și aparatele indispensabile pentru funcționarea instalațiilor sau încorporatele în lucrare depășesc 50% din prețurile negociate între antreprenor și beneficiar.

Opțiunea se aprobă de către organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pe baza unei declarații, prin care antreprenorul se obligă să achite, la efectuarea livrărilor, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor, care se încadrează în prevederile de mai sus. Aprobarea opțiunii se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate între agenții economici plătitori de T.V.A. cu încasare la termen de peste 90 zile, exigibilitatea T.V.A. colectată la furnizor și deductibilă la beneficiar ia naștere la data scadenței plății stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadenței plății se încheie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit.

4.3.2. Baza de impozitare și cotele de impozitare

Ca regulă generală, baza de impozitare pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, este constituită din toate sumele, valorile și bunurile sau serviciile primite sau care urmează a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartidă pentru livrările sau prestările de servicii efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Pentru determinarea bazei de impozitare aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii în devize, furnizorul este obligat să emită concomitent factura, atât în devize, cât și în lei, utilizând cursul de referință stabilit de

Banca Națională a României, valabil pentru ziua în care a avut loc livrarea sau prestarea.

Baza de impozitare se determină integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, după caz, la întocmirea facturilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene.

Agenții economici care realizează atât livrări de bunuri și prestări de servicii, cât și operațiuni de intermediere determină baza de impozitare corespunzător fiecărei categorii de operațiuni.

Pentru vânzările de bunuri în regim de consignație, baza de impozitare se determină după cum urmează:

a) suma obținută din vânzarea bunurilor cumpărate de la agenții economici sau încredințate de aceștia pentru a fi vândute. Pentru bunurile încredințate vândute, agenții economici respectivi sunt obligați să emită facturi conținând elemente prevăzute în prezenta ordonanță, cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;

b) suma reprezentând comisionul aplicat asupra vânzărilor de bunuri aparținând persoanelor fizice neînregistrate ca agenți economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plata T.V.A.

În cazul în care anumite elemente accesorii ale prețului nu sunt determinate în mod precis în momentul livrării mărfurilor sau prestării serviciilor din țară sau din import, toate sumele percepute ulterior se impozitează separat. Reprezintă cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, comisioanele, cheltuieli de ambalare, de transport, de asigurare și altele de asemenea natură datorate de cumpărător în măsura în care nu au fost cuprinse în prețurile negociate.

Nu se cuprind în baza de impozitare:

1) remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor și serviciilor;

2) penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale;

3) dobânzile percepute pentru plățile cu întârziere, pentru vânzări cu plata în rate sau la termen de peste 90 de zile;

4) sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care se decontează acestuia;

5) ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare.

Baza de impozitare va fi redusă corespunzător în situațiile:

– refuzurilor totale sau parțiale rămase definitive;

– ambalajelor în care s-a expediat marfa, restituite și facturate de clienți;

– neîncasării totale sau parțiale a bunurilor sau serviciilor de la clienți, declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești definitive;

– sumele necuprinse în baza de impozitare la furnizori sau la prestatori, potrivit legii, atrag în mod corespunzător pierderea dreptului de deducere la beneficiari.

În acest scop, beneficiarilor le revin următoarele obligații:

1) să înregistreze în jurnalul pentru cumpărări valoarea facturilor și taxa pe valoarea adăugată, corectate cu reducerile acordate de furnizori și, respectiv, cu influențele rezultate din refuzurile făcute;

2) să solicite și să urmărească primirea de la furnizori a facturilor corectate.

Cotele de impozitare

Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de prezenta ordonanță de urgență asupra bazei de impozitare.

În România se aplică următoarele cote:

A. Cota de 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și transferurile proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestările de servicii, precum și impozitul de bunuri.

B. Cota de zero pentru:

– exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de contribuabilii cu sediul în România a căror contravaloare se încasează în valută;

– transportul internațional de persoane, în și din străinătate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta;

– transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România;

– prestările de servicii efectuate în aeroporturi;

– reparațiile la mijloacele de transport, contractate în străinătate

– alte prestări de servicii efectuate de contribuabili cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate a căror contravaloare se încasează în valută în conturi deschise la bănci autorizate de B.N.R.;

– bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România;

– construcția de lăcașuri de cult religios.

4.4. REGIMUL DEDUCERILOR

Plătitori de T.V.A. au dreptul la deducerea taxei aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de:

a) operațiuni supuse taxei pe valoarea adăugată;

b) bunuri și servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care prin lege se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;

c) acțiuni se sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și pentru alte acțiuni prevăzute în acestea.

Prestatorii de servicii de transport de mărfuri, de persoane sau de servicii accesorii transportului au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor de bunuri și servicii, indiferent de faptul că acestea au fost destinate transportului pe parcurs extern sau intern.

Pentru bunurile acordate de către furnizori clienților, în vederea stimulării vânzărilor în condițiile prevăzute în contractele încheiate, agenții economici vor executa dreptul de deducere a T.V.A. aferentă intrărilor, potrivit legii.

Bunurile și serviciile achiziționate cuprind materiile prime și materiale, combustibilul și energia, piesele de schimb, obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe, precum și alte bunuri și servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producție sau, după caz, de circulație.

Nu poate fi dedusă, potrivit legii, T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la:

a) bunuri și servicii destinate realizării de operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere;

b) bunuri și servicii achiziționate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant și altele, efectuate pentru agenții economici care desfășoară activități de intermediere în turism;

d) alte cheltuieli care nu au legătură directă și exclusivă cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distracție, divertisment, etc;

e) bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, constatate peste normele legale, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru preluarea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea agentului economic.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune în parte, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul lunii.

Operațiunile realizate de cantine, creșe, grădinile și cluburile sportive nu se exclud în decontul întocmit de unitatea pe lângă care sunt organizate.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe, materiilor prime, altor bunuri și servicii achiziționate înainte de punerea în funcțiune a unui obiectiv de investiții, dedusă potrivit prevederilor de mai sus, se recalculează la expirarea primului an de funcționare.

Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenții economici plătitori de T.V.A. sunt obligați:

A. Să justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei. Documentele legale sunt:

a) facturile, după caz, chitanța fiscală

b) declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale

c) documentul care confirmă achitarea T.V.A. de către agentul economic

d) documentele specifice privind aplicarea T.V.A. aprobate conform H.G. nr. 768/1992.

C. Să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru desfășurarea activității agentului economic și sunt proprietatea acestuia.

D. Cu privire la întocmirea documentelor de vânzare, agenții economici care realizează operațiuni impozabile sunt obligați să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau în documente specifice.

4.5. OBLIGATIILE PLĂTITORILOR

Să întocmească și să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare, decontul pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor. Ministerul Finanțelor poate stabili și alte termene de depunere a decontului în funcție de volumul taxei pe valoarea adăugată de plată și de alte situații specifice ale plătitorilor.

Agenții economici plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligați să depună deconturi la termenele stabilite, conform alineatului de mai sus, indiferent dacă au realizat sau nu operațiuni sau dacă suma de plată sau de rambursat este zero.

Să atribuie subunităților înregistrate în baza art.3 din H.G. nr. 224/1993 calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată numai dacă subunitățile respective au asigurate condiții pentru respectarea legii și numai în condițiile obținerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată.

Să achite taxa pe valoarea adăugata, datorată potrivit decontului întocmit, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor, sau la banca comercială, după caz.

Pentru bunurile de import, taxa pe valoarea adăugată se determină de câtre importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxe vamale, și se înscrie în declarația anuală de import care se prezintă organului vamal.

Ministerul Finanțelor poate aproba ca taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor de mărimi și utilaje tehnologice destinate investițiilor productive, precum și materiilor prime și materialelor destinate producției să fie incluse în decontul lunar și supusă acelorași reglementări ca și T.V.A. aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate de persoane juridice neînregistrate ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată se plătește la organul fiscal teritorial sau la banca comercială, în termen de 7 zile de la data primirii facturii externe.

Pentru materiile prime, materialele și accesoriile trimise de clienții externi în vederea executării comenzii de export pentru aceiași clienți nu se va calcula taxa pe valoarea adăugată și nu se va solicita garanție pentru aceasta.

4.6. CONTABILITATEA T.V.A.

Reflectarea în contabilitate a T.V.A. se face utilizând contul 442 „Taxa pe valoarea adăugată” care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

4423 „TVA de plată"

4424 „TVA de recuperat”

4426 „TVA deductibilă"

4427 „TVA colectată"

4428 „TVA neexigibilă"

Contul 4426 „TVA deductibila" este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența TVA înscrisă în facturi emise de furnizori, pentru bunurile, lucrările sau serviciile cu care se aprovizionează unitatea și care este deductibilă din punct de vedere fiscal.

Se debitează în cursul lunii cu:

– sumele reprezentând TVA înscris în facturi de furnizori, prin creditul contului: 401 „Furnizori" sau 404 ,,Furnizori de imobilizări";

– valoarea TVA aferentă ratelor devenite scadente, pentru aprovizionările făcute cu plata în rate, prin creditul contului 4428 ,,TVA neexigibilă"; la fel și pentru TVA aferentă previzionărilor făcute anterior și care se facturează abia acum de către furnizor;

– sumele reprezentând TVA aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie prin creditul contului 4427 ,,TVA colectată".

Se creditează la finele lunii cu:

– sumele constatate ca fiind nedeductibile, ca urmare a utilizării bunurilor și serviciilor pentru operațiunile scutite de TVA, prin debitul contului 635 ,,Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate";

– sumele ce reprezintă T.V.A. recunoscută la deducere și care pot fi reținute din T.V.A. colectată, prin debitul contului 4427 „T.V.A. colectată";

– sumele ce reprezintă T.V.A. deductibilă care depășește valoarea T.V.A. colectată și care urmează a se încasa de la bugetul statului, prin debitul contului 4424 ,,T.V.A. de recuperat".

Soldul debitor al contului arată că nivelul T.V.A. deductibilă pe cea colectată și ca atare reflectă creanța unității față de buget.

După virarea soldului m debitul contului 4424, contul 4426 ,,T.V.A. deductibilă" se soldează.

Contul 4427 „T.V.A. colectată” este un cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ține evidența T.V.A. înscrisă în facturi aferente vânzărilor de bunuri, prestări de servicii sau executării de lucrări.

Se creditează în cursul lunii cu:

– valoarea T.V.A. aferentă vânzărilor sau pentru lucrările executate sau serviciile prestate, facturate terților, prin debitul conturilor 411 ,,Clienți" sau 461 „Debitori diverși" și 531 „Casa";

– valoarea T.V.A. aferentă ratelor devenite scadente, la încasare, pentru livrările făcute cu plata în rate, sau T.V.A. aferentă livrărilor făcute anterior și care acum se facturează prin debitul contului 4428 ,,T.V.A. neexigibilă";

– valoarea T.V.A. aferentă mijloacelor fixe realizate în regim propriu prin debitul contului 4426 ,,T.V.A. deductibilă";

– valoarea T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scopul personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale neimputabile, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natura, prin debitul contului 635 ,,Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate".

Se debitează la sfârșitul lunii cu:

– sumele reprezentând T.V.A. deductibilă, recunoscută la deducere, prin creditul contului 416 ,,Clienți incerți";

– sumele ce reprezintă nivelul T.V.A. colectata care depășește nivelul T.V.A. deductibilă și care se datorează bugetului, prin creditul contului 4423 ,,T.V.A. de plată";

Soldul creditor al contului arată nivelul T.V.A. colectată care depășește pe cea deductibilă și, ca atare, se datorează bugetului de stat. După înregistrarea acestui sold în creditul contului 4423, contul ,,T.V.A. colectată" se soldează.

Contul 4423 ,,T.V.A. de plată" este un cont de pasiv și ține evidența T.V.A. datorată bugetului de stat și determinată la finele lunii.

Se creditează la finele lunii cu:

– diferența dintre T.V.A. colectată mai mare și T.V.A. deductibilă mai mică, prin debitul, prin debitul contului 4427 „T.V.A. colectată”.

Se debitează cu:

– sumele virate la bugetul de stat, reprezentând T.V.A. datorată, prin creditul contului 512 ,,Conturi curente la bănci";

– valoarea T.V.A. de recuperat, compensată, prin creditul contului 4424 ,,T.V.A. de recuperat”.

Soldul creditor al contului arată nivelul T.V.A. datorată bugetului.

Contul 4424 ,,T.V.A. de recuperat” este un cont de activ și ține evidența T.V.A. de recuperat de către unitățile patrimoniale de la bugetul statului.

Se debitează la finele lunii cu diferența dintre T.V.A. deductibilă mai mare și T.V.A. colectată mai mică, prin creditul contul 4426 „T.V.A. deductibilă".

Se creditează cu sumele încasate de la bugetul statului reprezentând T.V.A. cuvenită, pe baza cererii de rambursare, prin debitul contului 512 ,,Conturi curente la bănci", cu suma ce reprezintă T.V.A. cuvenită de la buget neîncasată până la finele perioadei și compensată în lunile următoare cu T.V.A. datorată bugetului, prin debitul contului 4423 „T.V.A. de plată".

Soldul debitor al contului reflectă contravaloarea T.V.A. cuvenită de la bugetul statului, deci creanța unității față de buget.

Contul „ T.V.A. neexigibilă ” este un cont bifuncțional și ține evidența T.V.A. neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate sau pentru vânzări și prestații efectuate și nefacturate încă clienților, precum și evidența T.V.A. neexigibilă aferentă cumpărărilor făcute pentru care nu au sosit facturile furnizorilor.

Se creditează cu:

– sumele reprezentând T.V.A. înscrisă în factură și emisă clienților, pentru livrările sau prestațiile cu plata în rate, prin debitul contului 411 ,,Clienți";

– sumele reprezentând T.V.A. aferentă lucrărilor sau prestațiilor efectuate de clienți, dar pentru care nu au fost întocmite documente, prin debitul contului 418 ,,Clienți-facturi de întocmit";

– sumele reprezentând T.V.A. devenită exigibilă, aferente ratelor devenite scadente la cumpărările făcute cu plata în rate, precum și cu T.V.A. înscrisă în facturi sosite de la furnizori și care anterior figurau la facturi nesosite, prin debitul contului 4426 „T.V.A. deductibilă";

– valoarea T.V.A. aferentă mărfurilor intrate în unitățile cu amănuntul, prin debitul contului 371 ,,Mărfuri".

Se debitează cu:

– sumele reprezentând T.V.A. înscrisa în facturile furnizorilor aferente cumpărărilor cu plata în rate, prin creditul contului 401 ,,Furnizori" sau contului 404 ,,Furnizori de imobilizări";

– sumele reprezentând T.V.A. aferentă cumpărărilor sosite fără factură, prin creditul contului 408 ,,Furnizori-facturi nesosite";

– sumele reprezentând T.V.A. devenită exigibilă, aferentă ratelor devenite scadente, pentru livrările făcute cu plata în rate, precum și cu T.V.A. înscrise în facturile emise clienților și care anterior figurau la facturi de întocmit, prin creditul contului 4427,,T.V.A. calculată",

– valoarea T.V.A. aferentă vânzărilor de mărfuri din unitățile comerciale cu amănuntul prin creditul contului 371 ,,Mărfuri";

Soldul contului reprezintă sume în așteptare care , pe măsură ce devin exigibile, se trec în debitul contului T.V.A. deductibilă, pentru cumpărări, sau m creditul contului T.V.A. colectată, pentru vânzări.

În luna septembrie 2001 s-a înregistrat TVA colectată în valoare de 507678495 lei și TVA deductibilă de 478924796 lei. Înregistrarea în contabilitate s-a făcut astfel :

4427 „TVA colectată” = 4426 „TVA deductibilă” 478924796 lei

Închiderea conturilor de TVA s-a înregistrat astfel:

4427 „TVA colectată” = 4423 „ TVA de plată” 28753699 lei

Din luna august societatea a avut de recuperat 13796960 lei , astfel se va face următoarea înregistrare:

4423 „TVA de plată” = 4424 „TVA de recuperat” 13796960 lei

Soldul contului 4423 „TVA de plată” este de 14956739 lei.

Deoarece societatea a virat în termen suma datorată statului, a beneficiat de o bonificație de 5% asupra sumei de virat in valoare de 747837 lei.

4423 „TVA de plata”= 7718 „ Alte venituri excepționale” 747837 lei

Se virează TVA datorata conform extrasului de cont.

4423 „ TVA de plată” = 5121” Disponibil la bănci in lei” 14208902 lei

CAPITOLUL 5.

CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII

5.1. DEFINIREA VENIURILOR DIN SALARII

Conform legii, sunt considerate venituri din salarii, și denumite în continuare salarii toate veniturile în bani sau în natură, obținută de o persoană fizică se desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul privind îngrijirea copilului m vârstă de până la 2 ani.

Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:

a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

c) indemnizația lunară brută precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

d) sumele primite de membrii fondatori și societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

e) veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări de servicii;

f) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartide, conform legii;

h) alte drepturi și indemnizații de natură salarială.

5.2. DETERMINAREA VENITULUI DIN SALARII ȘI A IMPOZITULUI PE SALARII

Conform legislației în vigoare, venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.

Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli, după caz:

a) contribuțiile reținute, potrivit legii, pentru pensia suplimentară, pentru protecția socială a șomerilor și pentru asigurările sociale de sănătate;

b) o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurări sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

Impozitul calculat pe veniturile menționate este final în situația în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la organizațiile sindicale pe care le-a reprezentat.

5.3. OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI ȘI ALE CONTRIBUABILILOR

Impozitul pe veniturile din salarii pentru fiecare lună se calculează și se reține de angajatorii care au sediul sau domiciliul în România la data plății acestor venituri, indiferent de perioada la care se referă.

Veniturile în natură se consideră plățile la ultima plată a drepturilor salariale pentru luna respectivă. Impozitul aferent veniturilor și avantajelor în natură se reține din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeași lună.

în cazul în care un angajat care obține venituri din salariu la funcția de bază se mută în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare loc de realizare a venitului.

Deducerile personale și ale cheltuielilor profesionale se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate pentru acea lună, până la data lichidării, recalcularea urmând să se efectueze o dată cu calculul impozitului anual.

Plătitorii de venituri din salarii au obligația să vireze la bugetul de stat impozitul calculat și reținut pentru o lună la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale pentru luna respectivă, termenul de plată a ultimei plăți a drepturilor salariale pentru o lună putând fi cuprins între 1-15 ale lunii următoare plății acestora.

Deci, în concluzie, plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale, efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

De asemenea, plătitorii de venituri din salarii au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal pentru persoanele care au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul anului.

5.4. CALCULUL IMPOZITULUI PE VENITURILE DIN SALARII

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.

Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.

Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare, salariații vor beneficia de deducerea personală de bază urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii și asimilate acestora definite prin lege se stabilește următorul barem lunar.

Venit lunar impozabil Impozit lunar

Până la 1.500.000 18%

1.500.001 – 3.800.000 270.000+23% pt. ceea ce

depășește1.500.000lei

3.800.001 – 6.000.000 799.000+28% pt. ceea ce

depășește3.800.000lei

6.000.001 – 8.4000.000 1.415.000+34% pt. ceea ce

depășește6.000.000lei

peste 8.400.000 2.231.000+40% pt. ceea ce

depășește8.400.000lei

Deducerea personală de bază este de 1.300.000 lei pe lună.

Suma fixă neimpozabilă lunară pentru veniturile din pensii este de 2.900.000 lei.

Suma neimpozabilă pentru veniturile obținute din jocurile de noroc, premii și prime în bani și/sau în natură pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor într-o singură zi este de 5.000.000 lei inclusiv.

Sumele sunt calculate prin rotunjire la 1000 lei în sensul că fracțiunile sub 500 lei inclusiv, se neglijează, iar ceea ce depășește 500 lei se majorează la 1.000 lei.

Baremul lunar se aplică la baza de calcul prevăzută la articolul 24 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 astfel:

a) asupra diferenței dintre venitul brut din salarii realizat într-o lună la funcția de bază și următoarele sume reprezentând:

– contribuțiile obligatorii reținute pentru pensia suplimentară , pentru protecția socială a șomerilor și pentru asigurările sociale de sănătate;

– cheltuieli profesionale (15% din deducerea personală de bază);

– deduceri personale de bază și suplimentare acordată în luna respectivă, după caz.

Asupra diferenței dintre venitul brut realizat într-o lună, altul decât cel de la funcția de bază și contribuția la asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

5.5. INREGISTRAREA IN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE VENITURILE SALARIALE

Pentru reflectarea m contabilitate a S.C.COMMETCAR S.A.. Caransebeș a impozitului pe salarii se utilizează contul de pasiv 444 „Impozitul pe salarii", cont de obligații.

Contul 444 ,Impozitul pe salarii" are următoarea funcțiune:

Se creditează cu:

– sumele datorate bugetului statului, reprezentând impozitul pe salarii reținut din drepturile bănești cuvenite salariaților potrivit legii prin debitul conturilor:

421 „Personal – remunerații datorate"

423 ,,Personal – ajutoare materiale datorate"

424 ,,Participarea personalului la profit"

– sumele reținute de unitate reprezentând impozitul datorat bugetului de stat, de către colaboratorii unității pentru plățile efectuate către aceștia prin debitul contului 401 ,,Furnizori";

– sumele datorate bugetului de stat, reprezentând impozitul suplimentar datorat de unitate pentru depășirea fondului de salarii admisibil prin debitul contului 631 ,,Cheltuieli cu impozitul pe salarii".

Se debitează cu:

– cu sumele virate la bugetul statului prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată, 512 ,,Conturi curente la bănci".

Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate bugetului de stat reprezentând impozitul pe salarii.

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe salarii datorat de unitate se face astfel:

421 ,,Personal-remunerații datorate "= 444 ,,Impozit pe salarii" 3710929 lei

iar vărsarea lui,

444 ,,Impozit pe salarii" = 5121 „Conturi la bănci în lei” 3710929 lei

După cum se poate observa, în luna septembrie 2001 la un fond de salarii brut de 100726591 lei după ce se rețin contribuțiile salariaților la Asigurările Sociale, Fondul de Șomaj și Fondul de Sănătate, se scad deducerile personale și cele suplimentare de care beneficiază salariații, rezultă o bază de impozitare de 11930922 lei la care se plătește un impozit pe salarii de 3710929 lei. Se poate observa că impozitul a fost calculat corect și plătit de unitate la termen către bugetul statului.

CAPITOLUL 6.

ALTE DECONTĂRI CU ORGANISMELE SOCIALE

6.1. CONTRIBUȚIA UNITAȚII LA ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT

În România, sursa aproape exclusivă de formare a fondurilor asigurărilor sociale de stat, o reprezintă contribuția pentru asigurările sociale de stat, vărsate de agenții economici cu capital de stat, de instituții publice și într-o foarte mică măsură de beneficiarii înșiși.

Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depind în principal de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agentul economic plătește contribuția în funcție de aceste venituri.

Cota este diferențiată în funcție de condițiile de muncă, respectiv: condiții normale, condiții deosebite și condiții speciale.

– 40% – grupa I de muncă

– 35% – grupa II de muncă

– 30% – grupa III de muncă

Locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților, datorită gradului mare de expunere la risc.

Locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

Unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă;

Activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

Aviația civilă pentru personalul navigant;

Activitatea artistică potrivit prevederilor Legii.

Fondul total de salarii care reprezintă baza de calcul pentru contribuția la asigurările sociale cuprinde:

– salariile tarifare ale întregului personal angajat

– drepturile bănești pentru concedii de boală, pentru îngrijirea copilului, etc

– salariile pentru cei încadrați în muncă, dar trimiși la cursuri de pregătire

– sumele primite de la salariați din Fondul de participare a salariaților la profit

– pensiile primite de personal.

În fondul de salarii nu se includ:

– premiile și recompensele ocazionale

– diurnele de deplasare și detașare

– indemnizațiile și ajutoarele acordate personalului

– preavize pentru desfacerea contractului de muncă.

Calcularea și plata contribuției se face lunar în contul asigurărilor sociale de stat.

Termenele de plată a contribuției la asigurările sociale de stat sunt:

– odată cu lichidarea drepturilor de salarii pe luna expirată de către persoanele juridice

– în 20 zile de la expirarea lunii calendaristice.

S.C. COMMETCAR S.A.. Caransebeș virează sumele reprezentând CAS în contul Ministerului Muncii și Protecției Sociale pe fiecare lună și la termenele stabilite.

6.1.1. Contabilitatea contribuției unității la asigurările sociale de stat

Pentru înregistrarea în contabilitate a contribuției unității la asigurările sociale de stat se folosesc conturile:

– 645 ,,Cheltuieli privind asigurările și protecția socială"

– 431 „Asigurări sociale de stat"

Cu ajutorul contului 431 ,,Asigurări sociale de stat" se ține evidența decontărilor privind contribuția unității la asigurările sociale de stat.

Este un cont de pasiv și se creditează prin:

– debitul contului 645 ,,Cheltuieli cu asigurările și protecția socială" cu sumele datorate asigurărilor sociale.

Se debitează prin:

– creditul contului 5121 ,,Conturi la bănci în lei" cu sumele plătite la asigurările sociale;

– creditul contului 423 „Personal – ajutoare materiale datorate" cu sumele datorate personalului ce se suportă din asigurările sociale.

Soldul contului reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale de stat.

În cazul S.C. COMMETCAR S.A.. CARANSEBES se fac următoarele înregistrări contabile aferente lunii septembrie 2001:

– înregistrarea obligației de plată:

645 „Cheltuieli privind asigurările =4311 „Contribuția unității la asigurări sociale”

și protecția socială" 35048703 lei

– stingerea obligației de plată

4311 ,, Contribuția unității la = 5121„Conturi la bănci în lei" 35048703 lei

asigurări sociale "

6.2. CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE SĂNĂTATE

Sursele de constituire ale Fondului de sănătate sunt reprezentate de contribuții ale salariaților plătite din salariul individual de bază, precum și contribuții ale unității plătite din fondul de salarii în valoare brută constituit în cadrul unei unități economice.

Contribuția salariaților la Fondul de sănătate constă în reținerea la sursă a unei cote de 7% din salariul de bază lunar de încadrare, iar contribuția unității se realizează prin aplicarea unei cote de 7% asupra tuturor sumelor care formează fondul de salarii lunar în valoare brută.

6.2.1. Contabilitatea contribuției unității la Fondul de Sănătate

Pentru înregistrarea în contabilitate a contribuției unității la Fondul de sănătate se utilizează următoarele conturi:

– 6451 ,,Cheltuieli privind contribuția unității la Fondul de Sănătate"

– 4471 ,,Contribuția unității la Fondul de sănătate".

Formulele contabile la S.C.COMMETCAR S.A. CARANSEBES privind înregistrarea contribuției sunt aferente lunii septembrie 2001:

– înregistrarea datoriei de plată

6451,,Chelt. privind contribuția = 4471,,Contribuția unității 7345459 lei

unității la fondul de sănătate" la Fondul de sănătate"

– stingerea obligației de plată

4471 „Contribuția unității = 5121 „Conturi la bănci în lei" 7345459 lei

la fondul de sănătate"

6.2.2. Contabilitatea contribuției salariaților la Fondul de sănătate

Înregistrarea în contabilitate a contribuției salariaților la fondul de sănătate se realizează cu următoarele conturi:

– 421 ,,Personal – remunerații datorate"

– 4472 ,,Contribuția salariaților la Fondul de sănătate"

În contabilitatea S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBES s-au operat următoarele înregistrări contabile:

– reținerea din salarii a sumelor datorate

421 „ Personal – = 4472„Contribuția salariaților 7345459 lei

remunerații datorate" la fondul de sănătate"

– stingerea obligației de plată a unității

4472„Contribuția salariaților – = 5121„Conturi la 7345459 lei

la fondul de sănătate" bănci în lei"

6.3. CONTRIBUȚIA LA FONDUL PENTRU AJUTORUL DE ȘOMAJ

Sursele de constituire ale Fondului pentru ajutorul de șomaj sunt reprezentate atât de salariul individual de bază al personalului cât și de fondul de salarii în valoare brută constituit în cadrul unei unități economice.

Contribuția salariaților la constituirea Fondului pentru ajutorul de șomaj este reprezentată atât de salariul individual de bază al personalului angajat cât și de fondul de salarii în valoare brută constituit în cadrul unei unități economice.

Contribuția salariaților la Fondul de șomaj constă în reținerea la sursă a unei cote de 1% din salariul de bază lunar de încadrare.

Această sumă se calculează și se rețin din drepturile personalului, de către fiecare unitate patrimonială care plătește personal salariat și se datorează instituției de protecție socială în cadrul căruia se constituie fondul pentru ajutorul de șomaj.

Contribuția unității se realizează prin aplicarea unei cote de 5% asupra tuturor sumelor care include în fondul de salarii realizat lunar în valoare brută.

Fondul de salarii se compune din:

– salariile tarifare ale personalului angajat

– drepturile bănești pentru concedii

– prime și recompense

– sporuri de vechime, noapte, periculozitate, etc.

Contribuția unității reprezintă o cheltuială de exploatare.

6.3.1. Înregistrarea în contabilitate a contribuției unității la Fondul de șomaj

Pentru înregistrarea în contabilitate a contribuției unității la Fondul de șomaj se utilizează conturile:

– 6451 ,,Cheltuieli privind contribuția la Fondul de șomaj"

– 4371 ,,Contribuția unității la Fondul de șomaj".

În contabilitatea S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBES se înregistrează următoarele formule contabile aferente lunii septembrie 2001:

– pentru înregistrarea obligației de plată

6451 „Cheltuieli privind = 4371 „Contribuția unității 5010222 lei

contribuția la fondul de șomaj" la fondul de șomaj"

– pentru stingerea obligației de plată

4371„Contribuția la fondul = 5121„Conturi la bănci 5010222 lei

de șomaj" în lei"

6.3.2. Înregistrarea în contabilitate a contribuției salariaților la Fondul de șomaj

Pentru înregistrarea în contabilitate a contribuției salariaților la fondul de șomaj în luna septembrie 2001 se utilizează conturile:

– 421 ,,Personal-remunerații datorate"

– 4372 „Contribuția la Fondul de șomaj a salariaților".

Formula contabilă în luna septembrie 2001 la S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBES este:

– pentru reținerea din salarii a contribuției salariaților

421 ,,Personal- = 4372„Contribuția salariaților 795500 lei

remunerații datorate" la fondul de șomaj”

– pentru plata sumei datorate

4372„Contribuția salariaților = 5121„Conturi la 795500 lei

la fondul de șomaj" bănci în lei"

După cum se poate constata din declarațiile lunare S.C. COMMETCAR S.A CARANSEBES și-a achitat la zi obligațiile de plată către Fondurile de asigurări sociale, sănătate și șomaj, de asemenea a reținut și vărsat la termen și obligațiile salariaților față de aceste fonduri.

DECONTĂRILE CU SALARIAȚII PE LUNA SEPTEMBRIE:

La un salariu de încadrare – 1800000 lei plus spor de vechime – 210000 lei, datoriile salariatului la bugetul statului sunt:

• Fondul de șomaj (1%) : 18000 lei

Contribuția personalului la fondul de șomaj este în cotă procentuală din salariul brut lunar. Fondul astfel calculat se varsă în mod obligatoriu integral până în ziua plății chenzinei a II-a salariilor.

• Contribuția la Asigurări Sociale (11,67%) : 234567 lei

Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul persoanelor care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă și al funcționarilor publici.

• Fondul de sănătate (7%) : 140700 lei

Contribuția salariatului la fondul de sănătate este într-o cotă procentuală egală cu contribuția angajatorului.

• Deducere personală (sumă fixă) : 1273000 lei

Deducerea personală se constituie în sumă fixă și a avut o evoluție crescătoare concomitentă cu cea a salariului minim pe economie.

• Cheltuieli profesionale (15%* Deducere personală) : 190950 lei

• Impozit pe venit : 27540 lei

Impozit pe venit = (1800000+210000-18000-234567-140700-1273000-190950)*18% = 152783*18%

Baza de calcul a venitului supus impozitării se calculează prin rotunjire, în sensul că fracțiunile sub 500 lei inclusiv, se neglijează, iar ceea ce depășește 500 lei se majorează la 1000 lei.

Impozit pe venit= 153000*18%=27540 lei

CONTRIBUȚIILE ANGAJATORULUI LA BUGETUL STATULUI CA URMARE A REMUNERĂRII SALARIAȚILOR PE LUNA SEPTEMBRIE:

La un fond brut de salarii a angajaților cu contract de muncă de 100204434 lei (fond salarii – 92204434 lei și fond de premiere – 8000000 lei) și colaboratori 4730655 lei, datoriile angajatorului sunt:

• Fondul de șomaj (5%) : 5010222 lei

Contribuția angajatorului la fondul de șomaj este în cotă procentuală din fondul de salarii lunar. Fondul astfel calculat se varsă în mod obligatoriu integral până în data de 20 a lunii următoare sau până în ziua plății chenzinei a II-a salariilor.

* Contribuția la Asigurări Sociale (35%) : 35048703 lei

Contribuția angajatorului (23,33%) : 23377694 lei

Contribuția salariaților (11,67%) : 11671009 lei

Baza lunară de calcul a contribuției societății la asigurările sociale o constituie fondul de salarii brute lunare, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.

• Fondul de sănătate (7%) : 7014314 lei (angajați)

: 331149 lei (colaboratori)

• Fond handicapați (2%) : 2004089 lei

• Comision la Inspectoratul Teritorial de Muncă (0,75%) : 691533 lei

CAPITOLUL 7

IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE

Impozitele si taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale .

Fondurile bănești constituite din impozitele și taxele locale se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor care se finanțează de la bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii.

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociațiile familiale, asociațiile agricole, unitățile economice ale unor persoane juridice, precum și cele ale organizațiilor politice si obștești, instituțiilor publice, fundațiilor și altora asemenea, unitățile de cult, filialele, sucursalele și reprezentanțele autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice și juridice străine, și altele similare, denumite contribuabili, au obligația de a plăti impozitele si taxele locale reglementate prin prezenta lege.

7.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora.

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosința, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unitățile care le administrează.

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, care poate fi cuprinsă între 1,0-1,5% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor și normelor de evaluare.

Pentru clădirile altor contribuabili decât cei prevăzuți mai sus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, ce poate fi cuprinsă între 0,5 – 1,0% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidența contabilă a acestora. Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării sunt supuse impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la care au fost înscrise în evidența contabilă. Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului. Clădirile demolate în condițiile legii, clădirile distruse și cele transmise în administrarea sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, distrusă sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili. Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabilește pe baza declarației de impunere, depusă în condițiile prezentei legi de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza căruia se afla clădirea. Pentru ceilalți contribuabili, impozitul se calculează de către aceștia prin declarație de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifica de către acestea.

Impozitul anual pe clădiri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Coeficientul stabilit de către Consiliul Local la impozitul pe clădiri datorat de către S.C. COMMETCAR S.A. este 0,625%.

Înregistrarea contabilă este următoarea:

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 446 „Alte impozite, taxe, 24756268 lei

taxe și vărsăminte” vărsăminte asimilate”

7.2. IMPOZITUL PE TEREN

Contribuabilii, definiți potrivit legii, care dețin în proprietate suprafețe de teren, situate în municipii, orașe și comune, datorează impozitul pe teren conform dispozițiilor legii.

Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, în intravilan, după cum urmează:

– lei/mp –

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Categoria localității

–––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Comune,

Zona sate-resedință

in cadrul Brașov, Municipii, Orașe, de comuna,

localită- București Cluj-Napoca, localități localități sate, compo-

ții Constanta, urbane, rurale, nente ale co-

Craiova, atestate ca atestate ca munelor și

Galați, stațiuni stațiuni sate aparți-

Iași, turistice*) turistice*) nând orașelor

Timișoara și munici-

piilor**)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

0 1 2 3 4 5

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

A 2.400 2.000 1.500 1.000 100

B 2.000 1.500 1.000 500 50

C 1.500 1.000 500 250 X

D 1.000 500 250 150 X

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

*) Potrivit dispozițiilor legale in vigoare.

**) Impozitul se va stabili numai pentru zona A sau B.

Contribuabilii, persoane fizice, care dețin în proprietate terenuri neocupate de clădiri și de alte construcții, situate în categoriile de localități 1 și 2, zonele A, B și C, datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparținând contribuabililor neocupate de clădiri și de alte construcții, situate în categoriile de localități 1 si 2, zona D, precum și în categoriile 3-5, în suprafața de până la 1.000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru suprafața care depășește 1.000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care dețin în proprietate terenuri, altele decât cele necesare desfășurării activității pentru care sunt autorizați potrivit legii, datorează pentru acestea impozit pe teren."

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități în parte.

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit această modificare.

Impozitul pe terenurile situate în orașele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria orașelor, după caz, se modifică corespunzător noii încadrări a localității în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

Impozitul pe teren nu se aplică terenurilor pentru care se plătește taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură, datorată potrivit legii.

Societatea se încadrează în zona 4 în cadrul localității Caransebeș.

Impozitul pe teren datorat de societate este evidențiat în următoarea înregistrare contabilă:

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 446 „Alte impozite, taxe, 3192714 ei

taxe și vărsăminte” vărsăminte asimilate”

7.3. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, aparținând contribuabililor, se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

– lei/an –

–––––––––––––––––––––

– autoturisme 4.000

– autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel 12.000

– autotrenuri de orice fel 14.000

– tractoare înmatriculate în evidențele organelor de poliție 8.000

– motociclete, motorete și scutere 2.000

– biciclete și tricicluri cu motor 1.500.

Pentru remorci de orice fel, semiremorci și rulote, aparținând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcție de capacitatea acestora, astfel:

Capacitatea – lei/an –

–––– –––-

a) până la o tonă inclusiv 6.000

b) între 1-3 tone inclusiv 20.000

c) între 3-5 tone inclusiv 30.000

d) peste 5 tone 38.000.

Pentru atașe, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataș și triciclurile cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora.

Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidențele organelor de poliție sau ale căpităniilor porturilor, după caz, taxa se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situații.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii își au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declarației de impunere, depusă în condițiile legii.

Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, din interiorul localităților, sunt scutite de plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităților, se referă și la cel care parcurge o distanță în afara localității, dacă se practică tarife stabilite în condițiile transportului în comun.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achita integral taxa datorată, la data luării în evidență de către organele fiscale.

Impozitul pe mijloacele de transport datorat de societate este cuprins în următoarea evidență contabilă:

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 446 „Alte impozite, taxe, 2350000 lei

taxe și vărsăminte” vărsăminte asimilate”

CAPITOLUL 8.

CONCLUZII, PROPUNERI ȘI OBSERVATII

Având în vedere multiplicarea de fluxuri financiare și contabile ce se creează între un agent economic și stat, am studiat în lucrarea de față doar fluxurile întreprindere – buget.

Studiul este realizat la nivelul S.C COMMETCAR S.A. CARANSEBES care este o societate care are ca obiect principal de activitate comerțul.

Societatea, în urma desfășurării activității de exploatare intră în relațiile de decontare cu bugetul statului evidențiindu – se relații de natura obligațiilor cum ar fi impozitul pe profit, T.V.A. de plată, impozitul pe salarii, contribuțiile la Asigurările Sociale de Stat, Fondul de Sănătate, Fondul de Șomaj și Fondul de Pensii.

Primul capitol al lucrării cuprinde considerații generale privind activitatea S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBES, modul de organizare atât a activității economice, cât și a celei manageriale.

Capitolul 2 vizează relațiile de natura obligațiilor cu bugetul de stat și relațiile de natura drepturilor cu bugetul de stat în prima parte, iar obiectivele și factorii de organizare a contabilității relațiilor cu bugetul de stat, precum și organizarea documentelor primare privind contabilitatea relațiilor cu bugetul de stat în partea a doua.

Capitolul 3 este rezervat prezentării, evidențierii și înregistrării în contabilitatea societății a impozitului pe profit.

În anul 2001 S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ a înregistrat un profit brut de 1542560 mii lei, plătind un impozit pe profit de 356130 mii lei, profitul net fiind de 1186430 mii lei.

Contabilitatea impozitului pe profit se conduce cu ajutorul contului 444 ,Impozit pe profit" care este bifuncțional.

Capitolul 4 prezintă T.V.A. și evidențierea ei în contabilitate, acestei taxe revenindu-i un loc major în cadrul măsurilor de promovare a reformei economice și financiare, fiind considerată o componentă esențială a unui sistem fiscal modern.

Reflectarea în contabilitate a T.V.A. se face utilizând contul 442 ,,Taxa pe valoarea adăugată" care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

4423 „T.V.A. de plată"

4424 ,,T.V.A. de recuperat”

4426 „T.V.A. deductibilă"

4427 „T.V.A. colectată"

4428 „T.V.A. neexigibilă".

TVA de plată al S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ pe anul 2001 a fost de 688690724 lei.

Capitolul 5 tratează contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii, ca parte integrantă a impozitului pe venitul anual global.

Impozitul pe veniturile din salarii este evidențiat cu ajutorul contului 444 ,,Impozit pe salarii". Acest impozit este plătit prin metoda stopajului la sursă, fiind o cheltuială salarială suportată de orice persoană juridică care folosește personal salariat.

Impozitul pe veniturile din salarii în anul 2001 a fost de 67113067 lei.

Capitolul 6 prezintă modul cum societatea a evidențiat și înregistrat în contabilitate alte decontări cu organismele sociale, cum ar fi: contribuția la Asigurările sociale de Stat, Fondul de Șomaj, Fondul de Sănătate.

Capitolul 7 evidențiază impozitele și taxele locale plătite de către societate în anul 2001.

În anul 2001 S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ a desfășurat o activitate profitabilă , obținând un profit net de 1186430 mii lei , fiind una din puținele societăți comerciale cu profil asemănător care a reușit să-și mărească domeniul de activitate și să facă investiții importante comparativ cu anul precedent.

Astfel, în anul 2001 s-a cumpărat un cântar electronic în valoare de 77419245 lei, fiind absolut necesar pentru desfășurarea în cele mai bune condiții a activității societății, la aceasta contribuind și betonarea unei platforme în valoare de 400732566 lei, investiția totală necesitând un fond de 478851811 lei .

Toate aceste investiții au fost necesare și implicit au condus la creșterea eficienței economice și a productivității muncii , obiectiv urmărit de către S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ.

Pe lângă cele două magazine de prezentare și vânzare cu amănuntul din municipiul Caransebeș , în anul 2001 s-a deschis un magazin de prezentare și în orașul Oțelu Roșu, iar pentru anul 2002 este prevăzută deschiderea unui magazin și în municipiul Lugoj.

Pentru anul 2002 S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ și-a propus o diversificare a obiectului său de activitate, observând și studiind cererea pieței, prin lărgirea gamei de materiale de construcții oferite spre vânzare și selectarea unor produse de o calitate ridicată oferite de către producătorii interni ca urmare a cererii crescânde manifestate de către clienți.

În concluzie, în perioada studiată S.C. COMMETCAR S.A. CARANSEBEȘ a calculat, reținut și vărsat corect toate obligațiile reieșite din activitatea de exploatare și datorate bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor de asigurări sociale, neavând întârzieri în achitarea obligațiilor datorate.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Valeria Băbăiță – Curs de contabilitate financiară,Timișoara, 1994

2. Mihail Epuran, Valeria Băbăiță, Corina Grosu – Contabilitatea financiară în

noul sistem contabil, vol. I, Editura de Vest, Timișoara, 1994

3. Mihail Epuran, Dumitru Cotleț, Felicia Ineovan, lon Pereș – Contabilitatea

financiară în noul sistem contabil, vol. II, Editura de Vest, Timișoara, 1995

4. loan Talpoș – Finanțele României, vol. I, Editura Sedona, Timișoara, 1995

5. Florian Cătineanu, Liliana Donath, Victoria Seulean -Finanțele publice,

Editura Mirton, Timișoara, 1997

6. Gh. Lambru, L. Possler, N. Cucui – Sistemul contabil al agenților

economici, îndrumar practic, Constanța, 1996

7. I. Condor – Drept fiscal și financiar, Editura Tribuna Economică, 1996

* * *

XXX – Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

XXX – Legea nr, 10/1991 privind finanțele publice

XXX – Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală

XXX – Instrucțiuni privind metodologia de calcul și formularistica

corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit

XXX – Norme privind metodologia de calcul și formularistica

corespunzătoare referitoare la așezarea și urmărirea impozitelor și

taxelor locale

XXX – Norme pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 privind taxa

pe valoarea adăugată

XXX – Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

XXX – Ordonanța Guvernului nr. 24/1995 privind modificări și completări la

impozitele și taxele locale

XXX – Ordonanța Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende

XXX – Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată

XXX – Ministerul Finanțelor – Sistemul contabil al agenților economici, 1994

XXX – Ministerul Finanțelor – Impozitul pe venitul global, Reșița, 1999