Contabilitatea Relatiilor CU Tertii

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

MASTER: CONTABILITATEA AGENTILOR ECONOMICI ȘI A INSTITUTIILOR PUBLICE

Disciplina: DOCUMENTARE – CERCETARE ÎN DOMENIUL CONTABILITĂȚII

REFERAT

CU TEMA:

CONTABILITATEA RELATIILOR CU TERTII

Conducător științific:

Conf. univ.dr. Aurelian Virgil Băluță

Masterand:

Bălan (Ivan) Alexandra

-BUCURESTI-

2015-2016

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TERȚI

1.1. Conceptul de terți

1.2. Delimitari și structuri privind terții

CAPITOLULII

2.ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR CATRE FURNIZORI

2.1. Creanțe și datorii-aspecte teoretice

2.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni economice privind creanțele si datoriile

2.2.1. Reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni economice privind creantele

2.2.2. Reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni economice privind datoriile

CAPITOLULIII

1. ORGANIZAREA CONTABILITATII RELATIILOR CU TERTII LA S.C. EOS S.R.L.

3.1. Prezentarea generală a societății

3.1.1. Organizarea societății

3.1.2. Politici și proceduri contabile la S.C. EOS S.R.L.

3.2. Organizarea si analiza contabilității relațiilor cu terții

3.2.1. Analiza creanțelor comerciale

3.2.2. Analiza lichidității și solvabilității la SC EOS S.R.L.

3.2.3. Analiza situației financiare la SC EOS S.R.L.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Realizarea de catre fiecare întreprindere a unei ridicate performante economice și financiare și a unei inalte și durabile competivitati, în condițiile unui tot mai accentuat caracter concurențial al economiei, impune, nu in ultimul rand un management eficient.

Asigurarea unui management performant este condiționata in primul rand, și in mare masură, de exisienta unui sistem informațional capabil să produca și să ofere factorilor de decizie a întreprinderii (ca și altor utilizatori), informații cat mai exacte, complete, relevante si operative.

Contabilitatea întreprinderii, in calitatea sa de principal subsistem informațional al sistemului informațional economic al acestuia, trebuie sa constituie și ea, obiect al preocupariior specialistilor menite sa asigure cresterea contribuției ei la consolidarea situafiei financiare a entitații patrimoniale, la cresterea performanței financiare a acesteia.

Un domeniu în care contabilitatea, prin funcțiile ei de reflectare, calcul, analiză si control, poate și trebuie sa duca la optimizarea deciziilor economice, la întarirea disciplinei și simtului de responsabilitate in gestionarea resurselor il constituie contabilitatea și gestiunea datoriilor si creanțelor cormerciale.

Demersul cognitiv si aplicativ debuteaza -în primul capitol- cu definirea conceptelor de creanța și datorie și sunt prezentate obiectivele contabilitații și gestiunii datoriilor si creanțelor comerciale, precum și evaluarea acestora, în finalul acestui capitol sunt caracterizate relațiile juridico-patrimoniale cu terții.

Cadrul organizatoric al studiului îl reprezinta o societate comerciala din domeniul produselor farmaceutice destinate terapiilor parenterale si medicinei de urgenta, respectiv Sante S.R.L., la baza acestuia aflandu-se și documentarea din realitatile practice, concrete ale societatii.

Caracteristicile tehnologice, organizatorice, economice și financiare ale întreprinderii luate in studiu și modul cum acestea influențeaza asupra obiectivelor și organizării contabilitații, cu referire expresa la contabilitatea datoriilor si creanțelor comerciale, constituie conținutul capitolului al II-lea al lucrării.

Capitotul al III-lea reprezinta substanța principală a lucrarii, aici sunt supuse analizei problemele esențiale ale organizării și conducerii contabilității, respectiv, purtatorii primari de informatii, sistemul de conturi utilizat și reflectarea, în contabilitate a operațiilor privind datoriile și creanțele comerciale.

Tot in cadrul acestui capitol este prezentată metodologia de valorificare a informației contabile pe calea analizei economico-financiare.

In încheierea lucrarii sunt prezentate concluziile reținute in urma studiului întreprinderii.

CAPITOLUL I

1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TERȚI

1.1 Conceptul de terți

În vederea realizării obiectivului lor de activitate, agenții economici intră în relații economice diverse, atât în cadrul procesului de aprovizionare cât și de desfacere, din aceste relații rezultând atât drepturi (creanțe) cât și obligații (datorii). În urma acestor relații, fiecare agent economic se regăsește în dublă ipostază atât de vânzător cât și de cumpărător.

În acest sens contabilitatea financiară are menirea de a furniza informații atât pentru necesități proprii cât și în relații cu întreprinderi, asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organismele fiscale și alte persoane fizice sau juridice.

Datoriile și creanțele față de partenerii de afaceri se sting atât prin achitarea și încasarea contravalorii acestora în numerar cât și prin diverse efecte de comerț. Astfel în economia de piață o amploare deosebită o iau vânzările de bunuri și servicii pe credit comercial, acesta fiind acordat pe termen scurt și mijlocit de utilizarea efectelor de comerț.

Printre efectele de comerț cele mai des întâlnite, exemplificăm: cambia, biletul la ordin, warantul, ul, biletul la purtător, acreditivul, etc.

Informațiile contabilității au semnificații majore, ce stau la baza fundamentării deciziilor ce provin fie din conturile sintetice și analitice, fie din calculele de sinteză, balanța de verificare, bilanț contabil, cont de profit și pierderi, calculul costurilor și analize comparative.

Categoria economică a decontărilor (a transferului între societați) și a unor relații patrimoniale adiacente acestora îmbraca o varietate de forme ca urmare a intensificării cooperarii schimburilor comerciale, creării permanente de drepturi și obligatii urmate apoi de stingerea lor.

Plasat la intersecția circuitului de bunuri și valori destinate schimbului de drepturi și obligații decurgând din relații firesti cu partenerii de afaceri (terți) agentul economic se afla simultan atât in ipostaza de creditor în unele relații, cât și în cea de creditor pentru alte relații în funcție de sensul circuitului valorilor materiale, drepturilor și obligațiilor și implicit a banilor.

În condiții normale ar trebui să funcționeze regula potrivit căreia dacă cumperi – plătești, iar dacă vinzi – încasezi. În realitate există abateri de la această regulă cauzate de adaptări sau întârzieri de sincope și inversări ale ordinei circuitului de schimb, pentru care contabilitatea este chemată să facă ordinea necesară și să implice gestionar și monetar – financiar atât agentul cât și terții ei.

Relațiile ce se stabilesc între întreprinderi și terți generează anumite drepturi și obligații, creanțe și datorii care duc la o modificare permanentă a structurii patrimoniului și la o continuă transformare.

Evidențierea efectivă a creanțelor și datoriilor în contabilitate se face la valoarea lor nominala, adica valoarea efectivă în momentul apariției lor. Exista posibilitatea ca, la inventariere valoarea unor astfel de creanțe sau datorii să fie diferită de valoarea lor nominală. În acest caz, aplicând principiul prudenței, se va ține seama de deprecierea creanțelor, îndeosebi, și se vor constitui provizioane pentru depreciere.

Apariția și deci, evidențierea efectiva a creanțelor și datoriilor se înregistrează pe baza documentelor justificative (factură, chitanță, stat de plată, decont, listă de avans etc.). Daca operațiunea are loc înainte ca documentul justificativ să fi sosit, sau înainte de întocmirea acestuia, atunci înregistrarea se va face în conturi distincte de așteptare, pâna la apariția documentului, când va avea loc transferul în conturile de creanță sau de datorii.

Potrivit art. 15 din Legea contabilitații 82/1991, republicată, modificată și completată prin O.G. 61/2001, contabilitatea furnizorilor și cliențiilor, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii și clienți se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.

Pentru evidența creanțelor și datoriilor, în planul de conturi a fost rezervată o clasă anume de conturi, clasa IV “ Conturi de terți”, în cadrul căreia conturile au fost sistematizate în mai multe grupe corespunzătoare diferitelor categorii de decontări:

GRUPA 40- Furnizori și conturi asimilate

GRUPA 41- Clienți și conturi asimilate

1.2 DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND TERȚII

Obictivul principal al contabilității financiare este furnizarea informațiilor atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile întreprinderii cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice și fizice.

Creanța se definește ca actul prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anumit termen o sumă de bani sau alte bunuri economice. Titularul unei creanțe este numit în mod genetic creditor. În desfăsurarea activitații sale, întreprinderea înregistrează creanțe în relațiile cu clienții (creanțe-clienți,efecte de primit), cu debitorii, cu personalul, cu bugetul statului (TVA de recuperat, vărsaminte de impozite peste suma reala), cu bugetul asigurărilor sociale, precum și în cadrul grupului, cu asociații, cu subunitățile și chiar cu furnizorii (furnizori-debitori).

Pentru evidenta creanțelor unității patrimoniale, izvorîte din livrările de produse și mărfuri, executări de lucrari și prestări de servicii, se folosesc conturile:

411 Clienți

4111 Clienți

4118 Clienți incerți sau în litigiu

413 Efecte de primit de la clienți

418 Clienți- facturi de intocmit

419 Clienți- creditori

Datoria este obligația contractată față de un terț și care presupune plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea de servicii sau executarea de lucrări în folosul acestuia.Cel care are o datorie, poate fi numit debitor. Datoriile apar între relațiile dintre întreprindere și furnizori ( furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), cu personalul, cu bugetul statului, cu bugetul asigurărilor sociale, în cadrul grupului, cu asociații, cu creditorii diverși, precum și cu clienții (clienți-creditori).

Datoriile se înregistrează pe baza documentelor de livrare emise de furnizori, respectiv facturi. Decontarea datoriilor față de furnizori se poate face:

– prin achitarea lor pe bază de facturi și instrumente de plată corespunzatoare formelor de decontare utilizate

– pe seama creditului acordat de furnizor, în care scop beneficiarul emite furnizorului un bilet la ordin, sau acesta acceptă cambia emisă de furnizor. Aceste înscrisuri numite efecte de comerț sunt titluri negociabile care reprezintă creanțe decontabile la vedere sau pe termen scurt, în beneficiul persoanelor care le posedă.

Pentru evidența obligațiilor de plată, stabilite prin intermediul efectelor de comerț, după caz, sunt folosite urmatoarele conturi:

401 Furnizori

403 Efecte de plătit

404 Furnizori de imobilizări

405 Efecte de plătit pentru imobilizări

408 Furnizori– acturi nesosite

409 Furnizori debitori

4091 Furnizori–debitori pentru cumpărari de bunuri de natura stocurilor

4092 Furnizori–debitori pentru prestari de servicii și executări de lucrări

CAPITOLUL II

2. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR ȘI DATORIILOR CATRE FURNIZORI

2.1 Creanțe și datorii-aspecte teoretice

Creanțe – definiție, conținut, rol, clasificare

Creanțele, denumite și „active în curs de decontare” reprezintă drepturile pe termen scurt ale unității, respectiv mijloace în curs de încasare, adică drepturi ale creditorilor de a pretinde anumite sume, bunuri sau lucrări de la debitori.

Creanțele sau valorile în curs de încasare, conform altei definiții, reprezintă valori economice avansate temporar de către titularii de patrimoniu, creditori, altor persoane fizice sau juridice, debitori, pentru care urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, bani, lucrare sau serviciu. De exemplu:

– pentru mărfurile vândute clienților, echivalentul valoric este reprezentat de o sumă bani egală cu valoarea mărfurilor facturate;

– pentru un avans în bani acordat salariaților, echivalentul valoric este reprezentat de munca prestată.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” sugerează că, indiferent de durata de staționare în întreprindere , toate creanțele de tip comercial sa fie evidențiate la active curente, fără să fie impusă această regulă, astfel, un activ va fi încadrat la categoria activ curent atunci când:

– se așteaptă să fie realizat sau este deținut pentru vânzare sau consum, în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

– este deținut pe termen scurt sau în scopul comercializării și se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

– reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată, urmând să dea echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori, adică acele persoane care în cadrul unui raport patrimonial au primit o valoare economică și urmează a da un echivalent valoric sau o contraprestație.

Fenomenul apariției creanțelor are în amonte aporturile întreprinderii cu terții, caracterizate de un bogat conținut economic și o puternică natură juridică, cele mai importante creanțe fiind legate de activitatea de exploatare.

Astfel, putem defini creanțele de exploatare ca fiind drepturile pe termen scurt ale unității patrimoniale, care iau naștere ca urmare a desfășurării ciclului de exploatare și au în contrapartidă un venit de exploatare.

Premisa și condiția desfășurării unei activități de exploatare o constituie operațiile comerciale, respectiv operațiile de vânzare – cumpărare de bunuri materiale, lucrări executate, servicii prestate, etc., ceea ce presupune existența unei legături între diferiți agenți economici, dintre care unul vinde și este numit furnizor, iar celălalt cumpără și este numit client.

Astfel, creanțele comerciale legate de vânzarea de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii proprii ciclului de exploatare sunt delimitate patrimonial sub forma: clienților, efectelor de primit și avansurilor primite de la clienți.

Creanțele se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

I.După natura operațiilor care le generează

Clienți și valori assimilate.

Clienții reprezintă creanțele determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității întreprinderii, în cadrul acestei forme de vânzare, decontarea cu clientul intervenind ulterior .

În funcție de scadență pot fi :

Clienți cu încasare imediată, în numerar sau după un număr normal de zile de decontare a facturilor -3-5 zile-;

Clienți cu încasare la termen, după o perioadă de timp convenită între agenții economici , termenele uzuale fiind de 30, 60 și 90 de zile, dar pot fi convenite și perioade mai mari de timp;

Efecte de primit sunt creanțele pentru care se primește un titlu de valoare ca efect de comerț, acestea îndeplinind funcția de bani în cadrul raportului de decontare și putând fi decontate pe termen scurt sau imediat. Efectele de primit circulă sub diferite denumiri generice, cum ar fi: înscrisuri, polițe, cambia.

Creanțe imobilizate denumite și creanțe financiare sau creanțe atașate participațiilor, sunt drepturi garantate prin operații pe termen mediu și lung, reprezentând rezultat favorabil, profit, sau sume datorate de coparticipați pentru acoperirea eventualelor pierderi prin acordarea de împrumuturi între asociați sau societăți comerciale de grup cu care întreprinderea are relații de participare.

Se contabilizează cu ajutorul contului 267 „Creanțe imobilizate”.

Creanțe din decontările cu asociații și în cadrul grupului:

Creanțe din decontări cu asociații privesc capitalul subscris, atât în natură, cât și în bani, dar nevărsat de către asociații unei societăți comerciale, adică persoanele care convin pe bază de contract să afecteze întreprinderii comune bunuri sau bani, în vederea împărțirii beneficiului care poate rezulta din respectiva afacere. Creanțele se referă și la primele stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii sau aportului de capital .

Creanțele din decontări în cadrul grupului sunt determinate de fondurile avansate, direct sau indirect, într-o manieră temporară de către întreprinderile entităților grupului, de dobânzile aferente acestor fonduri și de dividendele de încasat din participații .

Creanțe privind avansurile acordate furnizorilor apar în situația în care, prin contract, clientul acordă furnizorului avansuri bănești în vederea livrării unor bunuri sau servicii, drept garanție, astfel societatea client are o creanță față de furnizor. Relațiile de acest gen se întâlnesc și la ambalajele care circulă pe principiul restituirii, creanțele apărând odată cu livrarea ambalajelor ce urmează a fi restituite ulterior societății. Aceste creanțe denumite „Clienți-creditori” sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul contului 419.

Alte creanțe sunt creanțe generate de relațiile unității cu propriul personal, cu organismele de asigurări și protecția socială, cu bugetul statului și cu alte organisme asimilate și în mod implicit și de sumele sub formă de dobândă pe care le generează operațiile respective, cum ar fi:

Creanțele față de organismele de asigurări și protecție socială, reprezentate de:

– Vărsăminte în plus în contul asigurărilor sociale ce urmează a se încasa în perioada următoare;

– Vărsăminte efectuate în plus către alte organisme publice, cum ar fi contribuția la constituirea fondurilor speciale de sănătate, de pensie, de șomaj.

Creanțe față de bugetul de stat care exprimă datorii ale bugetului față de unitățile patrimoniale și sunt reprezentate de :

– Subvenții de primit ;

– Sume reprezentând diferite impozite și taxe -impozit pe profit, pe salarii, pe clădiri, pe terenuri- vărsate în plus la bugetul statului;

– Taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului;

– Vărsăminte efectuate în plus din accize, impozit pe țiței, impozit pe dividende.

II.După gradul de recuperare

Creanțe certe, ce presupun existența unui raport juridic și a unei sume diferențiate, contabilizată ca atare și pentru care nu există dubii în ceea ce privește recuperarea la scadență.

Se contabilizează cu ajutorul contului 4111 ,,Clienți”.

Creanțe incerte, sunt creanțe certe în ceea ce privește existența și mărimea lor, dar a căror recuperare este incertă, având în vedere situația critică a debitorului. În funcție de respectarea sau nu a termenelor de plată pot să apară clienți cu întârzieri la plata facturilor, în aceste situații ei devenind incerți, forme sub care sunt evidențiați în contabilitate. Clienții incerți sunt persoane fizice sau juridice care, la scadență, nu au putut deconta contravaloarea contractuală, ca urmare a unei incapacități de plată temporară sau nu. Aceste creanțe se contabilizează în momentul când sunt certe, apoi sunt virate în contul 4118 ,,Clienți incerți sau în litigiu”, cu valoarea devenită incertă.

Creanțe litigioase sunt creanțe certe în ceea ce privește existența și mărimea, dar pentru recuperarea lor s-a deschis o acțiune judecătorească. Clienții litigioși sunt persoane fizice sau juridice asupra cărora societatea are creanțe comerciale pentru care s-a deschis o acțiune juridică privind decontarea. Se contabilizează ca și creanțele incerte cu ajutorul contului 4118 cu valoarea aflată în litigiu.

Creanțe irecuperabile sunt creanțe pierdute în mod definitiv de către întreprindere.

Aceste creanțe sunt contabilizate în momentul când sunt certe, apoi se trec pe cheltuieli prin contul 654 ,,Pierderi din creanțe și debitori diverși”.

III.După activitatea la care se referă

Creanțe din activitatea de exploatare sunt drepturi pe termen scurt ce se nasc ca urmare a desfășurării ciclului de exploatare, reprezentate prin:

– Creanțe față de clienți – contul 4111 „Clienți;

– Creanțe atașate -contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu”, contul 413 „Efecte de primit”, contul 418 „Clienți facturi de întocmit”;

– Creanțe față de personal ;

– Creanțe față de bugetul statului;

– Creanțe față de furnizori -contul 409 „Furnizori – debitori”;

Creanțe în afara exploatării :

– Creanțe față de unități din cadrul grupului – contul 451 „Decontări în cadrul grupului” – sold D, 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul – sold D;

– Alte creanțe -contul 461 „Debitori diverși”,473 „Decontări în curs de clarificare”;

IV.După proveniența terților

Creanțe externe sunt drepturi ce decurg din raporturi juridice ale unității patrimoniale cu persoane fizice/juridice aflate în afara teritoriului statului.

Creanțe interne sunt drepturi ce decurg din raporturi juridice ale unității patrimoniale cu alte persoane fizice/juridice ale aceluiași stat.

V.După termenul de încasare sau gradul de lichiditate

Creanț pe termen scurt, sub 1 an, sunt creanțe care apar și se sting, în mod obișnuit , în activitatea aferentă unui exercițiu financiar.

Creanțe pe termen mediu și lung, peste 1 an, sunt creanțe imobilizate pe o perioadă mai lungă și se referă la :

– Creanțe legate de participații, ce au în vedere împrumuturile acordate unităților patrimoniale la care întreprinderea deține participații;

– Împrumuturi pe termen mediu și lung, ce pot fi acordate asociaților sau personalului;

– Garanții și cauțiuni vărsate de întreprindere în favoarea terților, se varsă în contul furnizorilor de energie, gaze, apă, canal, prestații telefonice.

VI.În funcție de moneda în care sunt exprimate

Creanțe în lei – clienți interni;

Creanțe în devize – clienți externi.

VII.În funcție de modalitatea de decontare

Decontări prin mijloace curente de plată : , numerar, virament;

Decontări prin efecte comerciale : titluri de valoare.

Valorile de încasat pot fi incluse în sfera creanțelor acestea fiind: urile de încasat, efectele de încasat, cupoanele de încasat, detașabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividende sau dobânzi. Opinia pentru includerea valorilor de încasat în categoria creanțelor și nu a disponibilităților bănești se sprijină pe faptul că ele nu au gradul de lichiditate propriu lichidităților .

VIII.După natura creditelor care stau la baza apariției creanțelor

Creanțe din vânzări pe credit comercial;

Creanțe din vânzări pe credit cambial .

IX.În funcție de data facturării

Creanțe exigibile, pentru acele mărfuri care la data livrării sunt însoțite de factură;

Creanțe neexigibile, pentru acele mărfuri care la data livrării, datorită unor forme de decontare specifice, nu sunt însoțite de factură. Ele devin exigibile odată cu întocmirea facturii și aducerea ei la cunoștința clientului.

Datorii – definiție, conținut, rol, clasificare

Datoriile reprezintă obligațiile pe termen scurt ale unității, respectiv surse atrase la finanțarea activității acesteia. Denumite și „fonduri furnizate de terți”, ele se concretizează în angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor și sunt elemente patrimoniale de pasiv care iau naștere la apariție și se lichidează la plata lor.

Datoriile, conform altei definiții, reprezintă fondurile sau capitalul furnizat de terți, pentru care unitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric, în această situație aflându-se împrumuturile contractate de la bănci sau de la alte instituții financiare, împrumuturile din emisiunile de obligațiuni, precum și datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale unității cu alte persoane fizice și juridice.

Conform IASC 1 „ Prezentarea situațiilor financiare”, datoriile curente sunt cele care se încadrează în următoarea definiție:

„se așteaptă să fie decontate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii”;

„sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanțului” .

Persoanele fizice și juridice față de care unitatea are obligații bănești sunt denumite generic creditori, adică acele persoane care în cadrul unui raport patrimonial au avansat o valoare economică și urmează a primi un echivalent valoric sau o contraprestație.

Premiza și condiția desfășurării unei activități economice o constituie operațiile comerciale, respectiv operațiile de vânzare – cumpărare de bunuri materiale, lucrări executate, servicii prestate, etc., ceea ce presupune existența unei legături între diferiți agenți economici, dintre care unul vinde și este numit furnizor, iar celălalt cumpără și este numit client.

Astfel, datoriile comerciale legate de vânzarea de bunuri, executarea de lucrări și prestări de servicii proprii ciclului de exploatare sunt delimitate patrimonial sub forma: furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.

Furnizorii reprezintă datoriile față de terți pentru cumpărările pe credit, așa cum clienții reprezintă creanțele asupra terților pentru vânzările pe credit, decontarea creanțelor și datoriilor intervenind ulterior acestor operațiuni.

Datoriile se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

I.După natura operațiilor care le generează

Împrumuturi și datorii asimilate, denumite și datorii financiare, ele reprezintă resursele externe puse la dispoziția unității patrimoniale pe termen mediu și lung și cuprind elemente precum:

credite primite de la bancă și alte instituții de credit;

împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, sunt denumite și credite obligatoarii și reprezintă fonduri pe termen lung asigurate prin vânzarea, către public, de titluri de credit negociabile;

datorii privind concesiunile, brevetele, licențele și alte drepturi și valori asimilate, preluate în patrimoniu.

datorii legate de participații, apar în cazul sumelor încasate de la societăți comerciale care dețin titluri de participare ale întreprinderii;

dobânzi aferente acestor împrumuturi; toate sursele de finanțare, atrase sub diferite forme, vor fi remunerate de către întreprindere cu o dobândă, care se asimilează astfel acestor datorii.

Furnizori și conturi asimilate, denumite și datorii comerciale.Ele reprezintă echivalentul valoric al prestațiilor și livrărilor de bunuri efectuate de terți și regrupează furnizorii din exploatare, efecte de plată aferente activității de exploatare, furnizorii și efectele de plată pentru imobilizări și furnizori ale căror facturi sunt nesosite, dar a căror valoare este suficient de bine cunoscută.

Furnizori – delimitează datoria întreprinderii față de terți pentru cumpărarea pe credit, de bunuri și servicii, documentul pe baza căruia se naște datoria fiind factura. În contractele cu furnizorii se pot conveni termene de plată, care pot varia între 30-90 zile și, în unele cazuri, chiar perioade mai mari.

Efectele de plată – reprezintă titluri de valoare, care atestă obligația de plată a societății comerciale în cadrul relației de decontare. Sunt datoriile pentru care se primește un titlu de valoare ca efect de comerț, aceasta îndeplinind funcția de bani în cadrul raportului de decontare și putând fi decontate pe termen scurt sau imediat.

Datoriile comerciale sunt evidențiate în contabilitate prin intermediul conturilor din clasa 40.

Avansuri primite de la clienți – apare în situația în care, prin contract, clientul acordă furnizorului avansuri bănești în vederea livrării unor bunuri sau servicii, drept garanție, astfel societatea furnizor are o obligație față de client. Același gen de relații apare și pentru ambalajele primite și în același timp cu bunuri și servicii și care urmează a fi restituite de către societate, această situație aplicându-se numai acelor ambalaje care circulă pe principiul restituirii. Aceste datorii denumite furnizori-debitori sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul contului 409.

Alte datorii :- se referă la următoarele structuri de datorii:

Datorii față de personal – reprezintă obligația întreprinderii în drepturi bănești și în natură cuvenite personalului -salariaților- pentru munca prestată sau ca urmare a calității de salariat, mărimea acestor datorii față de salariați stabilindu-se prin negocieri colective sau individuale între societate ți personal, finalizate prin contracte. Aceste datorii sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 42.

Datorii față de asigurări și protecția socială – sunt denumite și datorii sociale și se realizează atât din contribuții ale agenților economice ce folosesc personal salariat, cât și din contribuții ale salariaților, toate unitățile patrimoniale având obligația legală de a contribui prin cotizații la constituirea acestor fonduri , cotizațiile fiind calculate prin cote procentuale asupra câștigului brut lunar individual realizat de salariați și respectiv cumulat la nivel de întreprindere. Datoriile sociale sun contabilizate cu ajutorul conturilor din clasa 43.

Datorii fiscale față de bugetul de stat și alte organisme publice – sunt obligații ale unității patrimoniale față de bugetul de stat determinate de impozitele și taxele datorate, cele mai importante fiind:

Impozitul pe salariu revine în sarcina societății de a-l vărsa ca urmare a metodei de stopaj la sursă prevăzută de lege.

Taxa pe valoarea adăugată revine numai plătitorilor de TVA, fiind determinată pe baza decontului lunar privind suma impozabilă și taxa exigibilă.

Impozitul pe profit – este datorat de toate unitățile patrimoniale care obțin profit, acesta percepându-se asupra profitului impozabil, prin cota procentuală de 16 %, pentru întreprinderile mari, în timp ce pentru întreprinderile mici și mijlocii cota impozitului pe profit este de 3 % din totalitatea veniturilor realizate în exercițiul curent .

Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate se referă la următoarele obligații fiscale: accize, impozitul pe clădiri, pe terenuri, taxe asupra mijloacelor de transport, impozit pe dividende, taxe de timbru de la persoane juridice, etc.

Datoriile fiscale sunt evidențiate în contabilitate prin conturile din clasa 44.

Datorii fată de asociați și în cadrul grupului

Datorii față de asociați pot fi generate de rambursările și retragerile de capital, de sumele depuse de asociați la societate și pentru care primesc dobânzi și de dividendele pe care societatea trebuie să le plătească asociaților.

Datorii din sfera decontărilor grupului apar pentru fondurile primite, direct sau indirect, de către întreprindere de la societățile grupului sau în relațiile dintre unitate și subunitățile proprii, fără personalitate juridică, dar care conduc contabilitate proprie, ca urmare a transferurilor de valori dintre acestea.Acest tip de datorii se evidențiază prin conturile din clasa 45.

Creditori diverși – cuprinde acele datorii care prin natura lor nu aparțin categoriilor prezentate anterior, și anume:

Datorii privind achiziția titlurilor de plasament;

Datorii privind redevențele, locațiile de gestiune și chiriile;

Sume încasate și necuvenite unității, virate în conturile de la bancă;

Datorii din amenzi, penalități pentru pagubele produse altor persoane;

Creditorii diverși se contabilizează prin contul 462 „Creditori diverși”.

II.După proveniența terților

Datorii interne – drepturi ce decurg din raporturile juridice ale unității patrimoniale cu alte persoane fizice / juridice ale aceluiași stat;

Datorii externe – obligații ce decurg din raporturile juridice ale unității patrimoniale cu persoane fizice / juridice aflate în teritoriul statului, când poate interveni sau nu garanția guvernamentală , iar riscul asumat de societate, în urma modificărilor de natură juridică, se va împărți cu statul.

III.După activitatea la care se referă

Datorii de exploatare sunt obligații pe termen scurt ce se nasc ca urmare a desfășurării ciclului de exploatare, reprezentate prin :

– datorii față de furnizori;

– datorii atașate ;

– datorii față de personal ;

– datorii față de bugetul statului .

Datorii în afara exploatării sunt obligații pe termen scurt ce se nasc ca urmare a desfășurării altor activități decât cele ale ciclului de exploatare, reprezentate prin;

-creanțe fată de unități din cadrul grupului, față de acționari sau asociați, față de furnizorii din imobilizări

-alte datorii contul 462,,Creditori diverși”,473,,Decontări în curs de clarificare”.Venituri înregistrate în avans sunt venituri anticipate sau constatate în avans care trebuie excluse din veniturile exercițiului curent și apoi încorporate în veniturile exercițiului la care se referă, ceea ce înseamnă că exercițiul curent are „o datorie” față de exercițiul următor -abonamente de presă, chirii primite în avans, etc.Aceste venituri se contabilizează cu ajutorul contului 472 ,,Venituri înregistrate în avans”.

IV.După termenul de plată sau gradul de exigibilitate

Datorii pe termen scurt, sub 1 an, sunt datorii curente față de furnizori, personal, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, acționari etc., adică, sunt antrenate pe parcursul unui exercițiu financiar, dar pentru o mai bună desfășurare a activității putându-se apela și la credite bancare pe termen scurt.

Datorii pe termen mediu și lung, peste 1 an, se referă la acele datorii angajate pe un termen mai îndelungat , așa cum se întâmplă cu următoarele structuri:

– împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;

– credite bancare pe termen mediu ți lung;

– datorii legate de participații;

– alte împrumuturi și datorii asimilate;

– dobânzi aferente acestora;

V.În funcție de moneda în care sunt exprimate

Datorii în lei, respectivi furnizori interni;

Datorii în devize, respectiv furnizori externi .

VI.În funcție de modalitatea de decontare

Decontări prin mijloace curente de plată :, numerar, virament;

Decontări prin efecte comerciale: titluri de valoare – cambia, biletul la ordin, warantul, etc..

VII.După natura creditelor care stau la baza apariției datoriilor

Datorii din cumpărări pe credit comercial;

Datorii din cumpărări pe credit cambial.

VIII. Din punct de vedere al remunerării datoriilor

Datorii remunerabile sub forma dobânzilor – datorii financiare, datorii față de grup și asociați;

Datorii neremunerabile – datorii aferente exploatării.

IX. În funcție de data facturării

Datorii exigibile – pentru acele mărfuri care la data sosirii de la furnizori sun însoțite de factură;

Datorii neexigibile – pentru acele mărfuri care la data sosirii de la furnizori, datorită unor forme de decontare specifice, nu sunt însoțite de factură. Ele devin exigibile odată cu primirea facturii.

2.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni economice privind creanțele si datoriile

2.2.1. Reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni economice privind creantele

Creanțe din vânzări pe credit comercial – clienți interni

Vânzările pe credit comercial către clienții interni se înregistrează în contul sintetic și în conturi analitice deschise pe clienți, prin debitarea lor cu prețul negociat al bunurilor și serviciilor și cu alte cheltuieli efectuate ce se facturează acestora -cheltuieli de transport prin CFR, transporturi cu mijloace proprii-.

Contul 4111”Clienți” – se ține evidența creanțelor și datoriilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate și servicii prestate, pe bază de facturi, inclusiv a clienților incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu.

Debitarea contului 4111”Clienți” se face cu ajutorul următoarelor operații posibile și a formulelor contabile corespunzătoare:  valoarea ambalajelor care circula in sistem de restituire, facturate clientilor 419 „Clienți- creditori”

– Refuzul de către clienți de a plăti bunurile livrate datorită calității necorespunzătoare, cantității necomandate și livrate în plus sau din alte cauze, duc la stornarea înregistrării de mai sus.

– Reducerile de prețuri acordate de furnizor: rabat, remiză clienților săi, se înregistrează în contabilitate asemănător refuzurilor cu deosebirea că valoarea stornată este egală cu valoarea reducerilor, iar TVA este proporțională cu aceste sume.

– Creanțele devenite exigibile după întocmirea facturilor :

– Creanțe reactivate :

– Creanțele reprezentând vânzări în rate:

Creditarea contului 4111”Clienți” se face cu ajutorul următoarelor operații posibile și a formularelor contabile corespunzătoare:

– Decontarea creanței prin virament bancar sau în numerar:

– Valoarea cecurilor sau efectelor primite :

– Acceptarea efectelor comerciale, pe baza înțelegerii între părți, care nu au fost efectiv primite:

– Creanțe neâncasate în termen de la clienții incerți, dubioși, rău platnici sau aflați în litigiu.

– Valoarea sconturilor acordate clienților pentru încasarea înainte de termen a creanțelor:

Alte înregistrări semnificative privind decontările cu clienții și formulele contabile aferente acestora sunt:

– Avansuri primite de la clienți:

– Scoaterea din patrimoniu a clienților insolvabili:

– Vânzarea pe bază de aviz de însoțire a mărfurilor, factura urmând să se întocmească ulterior:

Creanțe din vânzări pe credit comercial – clienți externi

Vânzările pe credit comercial către clienții externi, denumite generic exporturi, reprezintă totalitatea operațiunilor comerciale prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o țară se vând în alte țări, prețul de vânzare fiind negociabil și stipulat în contractele economice încheiate între părți

Acest tip de vânzări se înregistrează în debitul contului 4111 ”Clienți”, în corespondență cu conturile de venituri din vânzări, după ce, în prealabil s-a făcut transformarea devizelor în monedă națională pe baza cursului valutar de la data tranzacției.

Principalele operații privind contabilizarea creanțelor din vânzarea pe credit comercial către clienții externi sunt:

– Livrarea mărfurilor la extern:

– Încasarea de la extern a mărfurilor livrate:

Datorită fluctuațiilor cursului valutar al monedei convertibile în care sunt evaluate bunurile livrate la export, creanțele față de clienții externi se pot situa când pe panta crescătoare, când pe cea descrescătoare a acestuia, la momentul încasării lor, de aici rezultând diferențele de curs valutar.

Cursul valutar al devizelor la încasarea creanțelor externe este mai crescut decât cel din momentul facturării, rezultă un venit din diferențe de curs valutar sau diferențe favorabile de curs valutar;

Cursul valutar al devizelor la încasarea creanțelor externe este mai scăzut decât cel din momentul facturării, rezultă o pierdere din diferențe de curs valutar sau diferențe nefavorabile de curs valutar:

Datorită unor forme de decontare specifice, există situații în care unele vânzări au loc, deși nu este întocmită factură, acest caz al facturilor ulterioare având loc mai ales la livrările nestocabile -energie electrică, apă, servicii telefonice, etc.-.

La data livrării, creanțele de acest tip sunt denumite creanțe neexigibile, care devin exigibile odată cu întocmirea facturii și aducerea ei la cunoștința clientului.

Acest tip de operație se evidențiază cu ajutorul contului 418” Clienți-facturi de întocmit”, în debitul căruia se evidențiază facturile de întocmit . În această situație taxa pe valoarea adăugată capătă calitatea neexigibilă, până în momentul în care se întocmește factura.

Operațiile semnificative privind creanțele neexigibile și formulele contabile corespunzătoare sunt:

– Vânzarea de mărfuri pe bază de aviz de însoțire a mărfii, factura urmând a se întocmi la o dată ulterioară -creanță neexigibilă-:

– Întocmirea facturii la o dată ulterioară -creanță exigibilă:

Creanțe privind clienții incerți

Creanțele neîncasate la termen atrag unele daune datorită neintrării acestor valori în circuitul economic al furnizorilor, unele dintre aceste creanțe reprezentând riscul de nu putea fi recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă.

Astfel de operații sunt evidențiate cu ajutorul contului 4118” Clienți incerți și în litigiu” în debitul căruia se evidențiază valorile neîncasate la scadență de la clienți care devin astfel incerți, dubioși, rău platnici.

Delimitarea informațiilor privind creanțele din vânzări cu un anumit grad de incertitudine, de cele referitoare la creanțele în termen este necesară pentru ca situația patrimonială să se reflecte în mod fidel, în contabilitate -principiul fidelității-, astfel, creanțele constatate la inventar ca dubioase sau litigioase sunt virate în contul 4118 ”Clienți incerți sau în litigiu” la valoarea devenită incert de recuperat sau aflată în litigiu, inclusiv TVA.

Concomitent, odată cu constatarea caracterului incert al creanței și transferarea ei în contul 4118, se va proceda și la constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor, cu suma probabilă a pierderii:

Dacă la inventarierea de la sfârșitul anului se constată deprecieri mai mari decât cele estimate se poate suplimenta provizionul existent, iar dacă deprecierile sunt mai mici decât cele estimate, provizioanele se pot diminua prin virarea la venituri cu o cotă corespunzătoare astfel:

Caracterul de irecuperabilitate al creanțelor poate rezulta din dispariția clientului, renunțarea voluntară a întreprinderii de urmărire a creanței, starea avansată de insolvabilitate a clientului, hotărârea judecătorească sau alte cauze, la sfârșitul exercițiului putându-se constitui un provizion.

Dacă din diferite acțiuni, se ajunge la o recuperare a sumelor aferente clienților incerți, diferența se apreciază ca irecuperabilă:

Creanțele nerecuperabile sunt scoase din activ și înregistrate într-un cont în afara bilanțului, contul 8033” Debitoti scoși din activ, urmăriți în continuare”, unde se mențin atâta timp cât mai există o speranță de recuperare sau până la îndeplinirea termenului de prescriere, apoi apare posibilitatea de recuperare, creanța se reactivează, inclusiv TVA aferentă care fusese diminuată, înregistrându-se ca venit:

În vederea livrării unor bunuri, lucrări sau servicii, furnizorul poate să beneficieze, în baza înțelegerii cu clienții săi, de avansuri bănești de la aceștia și, ca urmare devine dator față de clienți.

De asemenea, furnizorul devine debitor și în cazul în care odată cu bunurile livrate facturează și ambalajele care circulă pe baza sistemului restituirii, îmbrăcând forma ambalajelor consignate. Datoria furnizorului este de a accepta ambalajele restituite și de a micșora creanța cu valoarea restituirilor.

Contabilitatea acestor categorii de datorii ale furnizorilor se ține cu ajutorul contului 419”Clienți – creditori”.

Contul 419”Clienți – creditori” este un cont de pasiv cu ajutorul căruia se evidențiază avansurile primite de la clienți, precum și ambalajele consignate facturate de furnizori odată cu bunurile livrate clienților.

În credit se înregistrează :

Avansuri primite de la clienți prin conturile de trezorerie, inclusiv TVA:

În debit se înregistrează:

Regularizarea avansurilor primite odată cu livrarea bunurilor și TVA încasată anterior:

2.2.2. Reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni economice privind datoriile

Datorii din cumpărări pe credit comercial – furnizori interni

Cumpărările pe credit comercial de la furnizorii interni se înregistrează în contul sintetic și în conturi analitice deschie pe furnizori prin creditarea lor cu prețul de achiziție al bunurilor și serviciilor și cu orice alte cheltuieli efectuate -cheltuieli de transport, cheltuieli de încărcare – descărcare, comisioane privind cumpărările, etc”-.

Înregistrarea datoriilor față de furnizori prin contul 401 „Furnizori” se face diferențiat în funcție de metoda de inventar folosită de către unitatea patrimonială pentru evidențierea stocurilor. Astfel există următoarele situații:

Inventarul permanent – costuri efective de achiziție: contul 401 ”Furnizori” se creditează, pe baza facturilor, în corespondență cu conturile de stocuri, inclusiv TVA aferentă pentru bunurile supuse unei astfel de impozitări:

Inventarul permanent – costuri prestabilite: contul 401”Furnizori” se mai creditează cu conturile de diferențe de preț aferente fiecărei categorii de stocuri, pentru diferențele în plus -costul efectiv > costul standard-:

Inventarul intermitent – stocuri: contul 401”Furnizori” se creditează prin conturile de cheltuieli care reflectă consumurile de bunuri de natură stocabilă -materii prime, materiale, mărfuri, etc-, inclusiv TVA aferentă:

Inventarul intermitent – lucrări și servicii: contul 401”Furnizori” se creditează prin conturile de cheltuieli care reflectă consumurile de bunuri de natură nestocabilă -lucrări executate, servicii prestate, etc.-, inclusiv TVA aferentă:

Contul 401”Furnizori” se mai creditează cu avansul acordat și cu ambalajele care circulă în sistem de restituire, facturate de aceștia. Înregistrarea contabilă este următoarea:

Decontarea sau reducerea datoriilor se realizează prin debitarea contului 401”Furnizori” diferențiat în funcție în funcție de căile prin care se produce, precum și stornarea unor operațiuni înregistrate anterior în creditul contului -refuzuri de plată, restituiri, etc- după cum urmează:

– Reținerea avansului acordat anterior, din datoria totală inclusiv TVA aferentă:

– Plata datoriilor prin efecte comerciale, prin virament, în numerar, prin acreditiv, prin avansuri de trezorerie sau din împrumuturi:

– Refuzurile de plată cauzate de calitatea necorespunzătoare a bunurilor sau primirea altor bunuri decât cele comandate și care conduc la restituiri de materii prime, materiale, mărfuri se înregistrează prin stornarea formulei contabile privind cumpărarea, astfel:

Datorii din cumpărări pe credit comercial – furnizori externi

Cumpărările pe credit comercial de la furnizorii externi, denumite generic importuri, reprezintă totalitatea operațiunilor comerciale prin care se achiziționează din străinătate mărfuri necesare economiei naționale pentru consum productiv sau individual, prețul de achiziție fiind negociabil și stipulat în contractele economice între părți.

Acest tip de cumpărări se înregistrează, pe baza facturilor, în creditul contului 401”Furnizori” în corespondență cu conturile de bunuri importate, după ce, în prealabil, s-a făcut transformarea devizelor în monedă națională pe baza cursului valutar de la data tranzacției, suma obținută reprezentând datoria față de furnizorul extern.

Pe lângă prețul bunurilor, negociat cu furnizorii externi în anumite condiții de livrare, importatorul va trebui să mai achite și cheltuieli de transport și asigurare externă, cheltuielile de încărcare, descărcare și manipulare pe parcurs extern, comisioane externe-intermediere, control al mărfurilor, etc.-, taxe și comisioane vamale, accize, TVA în vamă, etc.

Principalele operații privind contabilizarea datoriilor din cumpărarea pe credit comercial de la furnizori externi și formulele contabile aferente acestora sunt:

– Plăți făcute în vamă cu ordine de plată emise conform declarației vamale de import:

– Plata furnizorului extern;

Datorită fluctuațiilor cursului valutar al monedei convertibile în care sunt evaluate bunurile importate, datoriile față de furnizorii externi se pot situa când pe panta crescătoare, când pe panta descrescătoare a acestuia, la momentul plății lor, de aici rezultând diferențele de curs valutar.

Cursul valutar al devizelor la plata datoriilor externe este mai scăzut decât cel din momentul facturării, rezultă un venit din diferențe de curs valutar sau diferențe favorabile de curs valutar:

Cursul valutar al devizelor la plata datoriilor externe este mai mare decât cel din momentul facturării, rezultă o pierdere din diferențe de curs valutar sau din diferențe nefavorabile de curs valutar:

Se întâlnesc situații în care unele bunuri sosesc de la furnizori fără factură, iar unele servicii prin natura lor, se facturează cu un anumit decalaj în timp: consum de gaze, energie electrică, servicii telefonice.

Pentru acest tip de operație s-a creat o structură distinctă evidențiată cu ajutorul contului 408 „Furnizori – facturi nesosite”, în creditul căruia se evidențiază „facturile de sosit”. În această situație și TVA capătă calitatea neexigibilă, până în momentul în care se primește factura.

Operațiile semnificative privind datoriile neexigibile și formulele contabile corespunzătoare sunt:

– Achiziția de mărfuri pe bază de aviz de însoțire a mărfii, factura urmând a sosi la o dată ulterioară-datorie neexigibilă-.

– Primirea de la furnizori a facturii la o dată ulterioară-datorie exigibilă-:

CAPITOLUL III

3.ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII RELATIILOR CU TERTII LA S.C. EOS S.R.L.

3.1. Prezentarea generală a societății

S.C. EOS S.R.L. este o societate comercială cu răspundere limitată, multinațională, fondată în România, în Pitești, în primăvara anului 1993, are sediul pe strada Nicolae Bălcescu, nr.186. Are ca activități principale planificarea și producția de componente electrice pentru industria auto și implementarea sistemului informațional în locațiile productive.

În anul 1993 și-a început activitatea cu două secții de producție.

Din anul 1994 a început preluarea unor spații de la S.C. Argeșeana, spații în care s-au înființat secțiile "Debitare cablu" și "Preconfecție", dar și un depozit de materii prime.

În anii următori achiziționarea de noi spații a permis dezvoltarea secțiilor: Montaj, Montaj final pentru CSC (cablaj specific clientului), Montaj cablaje motor, Depozit, precum și organizarea în firmă a unor comportimente noi: serviciul Modificări Tehnice, Calitate- siguranța calității, un serviciu nou de Programare, urmărirea fabricației și a unui compartiment de întreținere.

În anul 1997 s-a organizat un compartiment administrativ din a cărui componență enumerăm: contabilitate, import-export, aprovizionare, personal.

În anul următor s-a pus accent pe renovarea halelor dupa standardele vestice, s-au creat locuri de muncă moderne și stabile pe termen lung, s-au implementat noi tehnologii.

În evoluția actuală, S.C. EOS S.R.L. se bazează pe aportul unui capitalul social de 14 milioane lei.

Potrivit statutului societății înregistrat la Oficiul Registrul Comertului Argeș S.C EOS S.R.L. are urmatorul obiect de activitate:

Fabricarea de echipamente electrice si electronice pentru autovehicule si pentru motoare de autovehicule.

3.1.1. Organizarea societății

În condițiile legii nr. 31/1990 S.C. EOS S.R.L. se încadrează în structura organizatorică tipică societățiilor cu răspundere limitată, care conform Regulamentului de Organizare și Funcționare, cuprinde:

Administrator

Departament Operațiuni Comerciale și Vamale

Departament Producție și Logistică care cuprinde:

Departament Producție Electrică

Departament Logistică

Departament Calitate

Departament Inginerie Economică

Departament Procese Administrative, care cuprinde:

Secretariat

Contabilitate

Aprovizionare

Departament Resurse Umane

Departament Relații Publice

Departamentul Financiar

Departament Procese Economice

Departamentul Managemetului Informației și Siguranței IT

Administratorul îndeplinește următoarele responsabilități:

Să aprobe bilanțul contabil și să stabilească repartizarea beneficiului net;

Să desemneze pe directorii și cenzori, să-i revoce și să le dea descărcare de activitatea lor;

Să decidă urmărirea directorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite;

Să modifice actul constitutiv.

Departamentul de Operațiuni Comerciale și Vamale îndeplineșteurmătoarele atribuții:

Întocmirea facturilor de export de materii prime și facturi pentru livrari intracomunitare; Întocmește anexele facturilor de export;

Întocmește fisa de informatii INF2;

Realizează evidența materialelor livrate și urmărește reîntoarcerea acestora, în vederea încheierii exportului temporar;

Întocmește situații periodice pentru vama Pitești;

Asigură evidența în registrul pentru ieșiri temporare în scop de testări sau reparații;

Realizează evidența materialelor și ambalajelor, prin introducerea în registru;

Urmărește stocurile de materiale și ambalaje și modul de descărcare al acestora din registre;

Verifică datele din producție, în vederea întocmirii declarației vamale de export;

Se asigură de concordanțadintre datele furnizate pentru întocmirea actelor și marfa pregatită pentru livrare;

Sigilarea camioanelor la export dupăce au fost verificate.

Departamentul de producție îndeplinește următoarele atribuții:

Execută operații conform fișelor de lucru și a indicatiilor de lucru, operații care constau în: debitare cabluri electrice, sertizare contactori, sertizari cu elemente individuale de etanșare, dezizolări cabluri, cositoriri etc;

Efectuează autocontrolul conform școlarizării;

Urmărește funcționarea utilajelor în condiții de eficiență și la parametrii stabiliți;

Realizează operațiile în timp util pentru a putea respecta termenul de livrare stabilit de client.

Departamentul Logistică îndeplinește urmatoarele atribuții:

Răspunde de listarea comenzilor,restanțelor,productivității și producției;

Centralizează toate problemele legate de aplicații, respectiv de modificările solicitate;

Răspunde de organizarea și arhivarea datelor și a bonurilorde lucru;

Asigură încărcarea optimă a mașinilor pentru o mai bună împărțire a minutelor de prelucrare;

Stabilește țelurile zilnice, prioritățile în colaborare cu șeful de atelier;

Colaborează la îndepartarea factorilor perturbatori ai procesului de producție care pot să apara;

Prelucreazăși verifică comenzile, urmărește respectarea termenelor de prelucrare și livrare a producției conform contractelor și comenzilor zilnice;

Recepționează cantitativ materialele sosite în transport ;

Verifică starea amabalajelor la recepție transport și anunță eventualele deteriorări;

Verifică codul de pe eticheta materialului să corespundă cu codul de pe eticheta furnizorului;

Completează tabelul de încărcare, respectiv descărcare pe cod ambalaj;

Verifică ambalajele după numărul de colete existente pe CMR;

Pregătesc cablajele finite în vederea livrarii;

Pregătesc marfa finită conform instrucțiunilor de lucru și a fiselor de pregătire în vederea livrării;

Asigură manipularea și transportul mărfii între secții și zonele de livrare;

Coordonează și urmăresc transporturile și a ambalajele;

Avizează transporturile;

Anunță transporturile suplimentare ;

Organizează transporturile speciale din fabrică, în concordanță cu costurile și analiza termenului de livrare;

Prelucrează lista cu materialele propuse pentru expediere și clarifică termenele de livrare cu frunizorii;

Întocmește comunicarea scrisă către furnizor, în cazul transportului special, și cererea confirmării pentru preluarea costurilor;

Introduce strategia de urgență de aprovizionare a materialelor din cauza reclamațiilor de calitate;

Planificarea, programarea și urmărirea producției;

Soluționează listele de restanțe împreună cu producția și compartimentul aprovizionare;

Startează transporturile;

Verifică modul de împachetare a modulelor;

Întocmește listele de greutăți;

Înregistrează noile module în Host.

Departamentul Calitate îndeplineșteurmătoarele atribuții:

Supraveghează desfășurarea sistemului de asigurare a calității instalat;

Se ingrijește ca prescriptiile pentru siguranta calității sa fie respectate;

Pune în aplicare verificările stabilite conform instrucțiunilor de control;

Întocmește rapoarte ale defectelor și reclamatiile le transmite compartimentelor competente;

Asigură o livrare fară defecte către clienții interni și externi;

Înregistrează rezultatele verificărilor și le raportează mai departe;

Verifică caracteristicile de calitate stabilite conform planului de control;

Verificarea intrarii mărfurilor se realizează astfel încât la livrarile în curs să poată fi recunoscute din timp greșelile și punctele slabe, pentru a evita întreruperea producției și diminuarea calității produselor.

Departamentul Inginerie Economică îndeplinește următoarele atribuții:

Efectuează și interpretează măsurătorile de timp;

Compară și evaluează timpi proceselor sistemelor de lucru;

Analizează și evaluează procesele de mișcare;

Organizează mediul de lucru (sisteme de alimentare, planșete, separatoare);

Optimizează procesele de mișcare (drumuri de manipulare, timpi de manipulare, spații de manipulare, ș.a.);

Optimizează mediul de lucru (iluminare, zgomot, curenți de aer, etc.);

Asigură condițiile pentru buna funcționarea a stațiilor de verificare electrică a cablajelelor auto ;

Întreține și actualizează stațiile de verificare electrică a cablajelor auto;

Coordonează modificările și termenele de implementare a acestora pe stațiile de montaj pentru cablajele auto;

Susține secțiile de montaj în rezolvarea problemelor apărute la verificarea electrică a cablajelor auto ;

Verificarea, distribuirea și salvarea în sistem a documentației tehnice a produselor ;

Actualizarea datelor tehnice în sistem ( MES-ESC);

Procesarea comenzilor clienților în timpul fazei de prototip al unui proiect de serie și predarea ulterioară către locația de serie.

Departamentul Financiar-Contabil îndeplinește următoarele atribuții:

Asigură bunul mers al activității financiar-contabile în cadrul firmei, responsabile pentru respectarea legislației financiare și fiscale și a cerințelor grupului;

Responsabili cu contabilitatea tuturor tranzacțiilor prin conturile de banca în lei;

Înregistrarea dobânzilor și comisioanelor la împrumuturi;

Înregistrarea în contabilitate a facturilor privind prestările de servicii de la terți și a facturilor de utilități;

Prelucrarea situației plăților zilnice;

Întocmirea prognozei lichidităților;

Înregistrarea lunară, respectiv trimestrială pe costuri a prognozelor pentru costuri de audit, și a întocmiri de facturi pentru prestații externe și pentru livrări către teriți ( chirii, recuperări costruri, facturare prestații și livrări deșeuri diverse )

Înregistrarea în contbilitate a TVA, a taxelor vamale și a comisionului vamal pentru importuri și exporturi;

Înregistrarea în contabilitate a scoaterii din evidență a mijloacelor fixe prin casare sau vânzare;

Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu amortizarea;

Corectarea conturilor de stocuri cu rulajele achizițiilor pe bază de comenzi direct pe centru de cost ;

Întocmirea lunară a fișierului comparativ plan / realizat , urmărirea încadrării în bugetul anual, analiza abaterilor pe grupe de cheltuieli;

Stabilirea sumelor de facturat în cadrul contractelor de cost plus și întocmirea anexelor la facturile de cost plus;

Introducerea în SAP a bugetelor de cheltuieli și a planului privind numărul de personal și suprafețele pe fiecare centru de cost.

Departamentul Resurse Umane îndeplinește următoarele atribuții:

Întocmește și gestionează documentele referitoare la începerea raporturilor de muncă conform legislației și a procedurilor în vigoare;

Întocmește, completează, actualizează baza de date de personal și răspunde de corectitudinea datelor introduse;

Prelucrează în baza de date informații despre personal;

Întocmește contractele individuale de muncă și acte adiționale la contractul de muncă;

Transmite în REVISAL modificările intervenite în contractele individuale de muncă ale salariaților;

Întocmește organigrama de personal;

Împreuna cu șefii de compartimente, la inceputul anului, se întocmește “Planul de școlarizare” pentru fiecare secție, compartiment și se verifică respectarea acestuia;

Analizează nevoile de formare/dezvoltare prin discuții cu personalul de conducere, pe baza planurilor de dezvoltare din anul anterior și prin analizarea formularelor completate în acest scop;

Întocmeste planurile de dezvoltare anuale și actualizeaza lunar a informațiile legate de angajații din firmă și nivelul lor de instruire;

Verifică în timp util existența și valabilitatea contractelor de prestări servicii, formare profesională; în cazul în care acestea nu exista sau sunt expirate se fac demersuri pentru întocmirea și semnarea lor;

Organizează cursuri și programe de training externe;

Întocmește și eliberează diverse adeverințe solicitate de salariați;

Implementează programe de salarizare (soft), modificări legislative, politici de resurse umane, urmărind și actualizând modificările legislative în cadrul programului de salarii;

Analizează și verifică datele despre salariați (ore lucrate, zile concediu, concedii medicale, certificatele medicale, prime etc.) și elaborează la cerere diverse situații (adeverințe vechime, număr de ore lucrate);

Primesește și verifică certificatele medicale pentru realizarea calculul concediilor medicale;

Primește și analizează diferite cereri și reclamații ale salariaților în domeniul salarizării pe care le rezolvă sau pentru care propune soluții de rezolvare;

Actualizează procedurile de lucru specifice Serviciului Resurse Umane;

Ține evidența formularelor de recrutare personal;

Asigură necesarul de personal al firmei pe funcții și specializări, conform solicitărilor primite;

Identifică și administrează relațiile cu diferitele surse de recrutare;

Realizează anunțurile de recrutare și gestionează baza de date cu CV-urile primite;

Realizează preselecția CV-urilor, organizează și participă la interviurile și testările pentru ocuparea posturilor scoase la concurs;

Monitorizează activitatea candidaților în perioada de adaptare profesională.

Departamentul de Management al Informației și Siguranței IT îndeplinește următoarele atribuții:

Instalează și întreține componentele pasive de rețea (cablare Cupru/fibră optică, prize, patch panel, cabinete de rețea);

Instalează și întreține componentele active de rețea (instalare/ configurare hub-uri, switch-uri);

Conectează PC-uri client în rețea;

Rezolvă incidentele de întrerupere a legăturilor;

Gestionează sistemele de telefonie (conectare telefoane interioare, setare drepturi de acces local, interurban, internațional);

Monitorizează costurile convorbirilor, realizează rapoarte;

Identifică, semnalează și urmărește rezolvarea incidentelor de întrerupere a legăturilor telefonice cu operatorii de telefonie fixă și mobilă;

Instalare softare(sistem operare, programe verificare pentru producție);

Instalare hardware ( Calculatoare, Imprimante, Scanere);

Instalarea, supravegherea și actualizarea versiunii de antivirus;

Conecteaza sistemele în rețea, creează useri și drepturi de acces;

Administreaza sistemele (PC, Imprimante, Scaner, Printserver);

Trimite echipamentele defecte la service;

Școlarizează și instruiește utilizatorii;

Răspunde de supravegherea și executarea salvărilor de date pentru serverele de producție;

Răspunde de arhivarea datelor de Back-up;

Răspunde de introducerea unui sistem logistic local respectiv de modificările sau schimbările de versiune ale sistemelor existente.

3.1.2. Politici și proceduri contabile la S.C. EOS S.R.L.

Din punct de vedere contabil, efectuarea oricarei operațiunii economico-financiare este probată de documente justificative.

Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor entitatii in relatiile acesteia cu furnizorii, clientii, personalul, asigurarile sociale, bugetul statului, entitatile afiliate, entitatile asociate si entitatile controlate in comun, asociatii/actionarii, debitorii si creditorii diversi si asigura inregistrarea operatiunilor privind cumpararile, respectiv livrarile de marfuri si produse, serviciile prestate, precum si alte operatiuni similare efectuate.

In contabilitatea furnizorilor si clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv livrarile de mărfuri și produse, serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.

La scăderea din evidență a creanțelor si datoriilor, ale caror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora (să existe confirmari de solduri, dovada că s-au facut demersuri pentru a se asigura că sunt radiate, sau în faliment).

In contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni si externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare, după caz.

Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, acordate potrivit legii, și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de entitate personalului, pentru munca prestată.

Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde obligațiile pentru contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate, la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.

Evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se inregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor. Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

3.2. Organizarea si analiza contabilității relatiilor cu tertii

3.2.1. Analiza creanțelor comerciale

În activitatea financiară a societății este importantă cunoașterea evoluției crențelor și datoriilor, deoarece acestea influențează capacitatea de plată.

Creanțele sunt drepturi bănești potențiale pe termen scurt ale întreprinderii ce decurg din relațiile cu diverse persoane fizice și juridice, realizabile la anumite termene. Aceste drepturi bănești potențiale pot fi generate de relațiile comerciale cu clienții sau de cele necomerciale cu personalul,statul, asociații și alți debitori.

Datoriile exprimă valoarea resurselor străine folosite de întreprindere într-o perioadă mai mare sau mai mică de timp, rezultate din relațiile acesteia cu furnizorii, băncile, statul, propriul personal.

Pentru calculul acestor indicatori s-au utilizat datele din tabelul nr.3.1.

Tabelul nr. 3.1. -mii lei- prețuri comparabile 2015

Indicatorii privind creanțele și datoriile în perioada 2013-2015

Tabelul nr.3.2

Analiza indicatorilor privind creanțele și datoriile relevă următoarele aspecte semnificative:

Scăderea perioadei de recuperare a creanțelor în 2015 față de 2014 (de la circa 55 zile la 52 zile), precum și a perioadei de rambursare a datoriilor (cu mai mult de 31%) reprezintă un factor pozitiv în activitatea societății comerciale EOS SA, ținând cont de blocajul financiar existent în economia românească.

Valorile considerate drept ideale de către specialiști pentru perioada de recuperare a creanțelor se situează între 0 și 30 de zile. În cazul SC EOS SA, în pofida tendinței de scădere a perioadei, valorile acestui indicator sunt mult peste cele normale, societatea analizată nefăcând nici ea excepție în raport cu situația specifică economiei romănești în tranziție, în care blocajul financiar se situează la cote apreciabile.

Rata de îndatorare globală înregistrează o creștere cu circa 10 puncte procentuale în anul 2014 comparativ cu 2013, urmată apoi de o ușoară diminuare a sa în anul 2015 (cu aprox.6 puncte procentuale). Pe ansamblul perioadei nivelul său se menține sub cel al testului limită de situație favorabilă (< 100%), ceea ce constituie un aspect favorabil pentru activitatea firmei.

Rata de îndatorare la termen, a avut o evoluție oscilantă pe toată perioada analizată (scădere în 2014, urmată de creșterea sa în 2015, comparativ cu anul anterior). Tendința este însă de scădere comparativ cu anul 2013, datorită reducerii datoriilor pe termen mediu și lung de circa 1,9 ori în 2015 comparativ cu 2013.

Gradul de îndatorare ne arată proporția în care firma este finanțată din alte surse (împrumuturi) decât din fondurile proprii. În perioada analizată, cu excepția anului 2014, datoriile totale ale societății reprezintă mai puțin de 50% din activele totale ale firmei, fapt ce semnifică că ele se mențin în limite normale dacă avem în vedere valoarea testului limită (<100) și reprezintă un fenomen pozitiv.

3.2.2. Analiza lichidității și solvabilității la SC EOS S.R.L.

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani într-o perioadă scurtă. Lichiditatea se determină ca raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă de lichidități în conturile de disponibilități și cât pot să devină lichide într-o perioadă imediată.

Solvabilitatea se referă la capacitatea societății de a-și onora plățile la termenele scadente. În acest caz intervine comparația dintre elementele de activ și cele de pasiv, între disponibilități și obligații.

Datele pentru calculul indicatorilor de lichiditate și solvabilitate sunt prezentate în tabelul nr.3.3.

Tabelul nr.3.3. -mii lei- prețuri comparabile 2015

Indicatorii de lichiditate și solvabilitate în anii 2013, 2014 și 2015

Tabelul nr.3.4.

Principalele concluzii rezultate din analiza evoluției indicatorilor de lichiditate sunt următoarele:

Nivelul indicatorului ratei lichidității generale a avut o evoluție oscilantă, după scăderea puternică din anul 2014, înregistrând o creștere de peste 3 ori în 2015, și aceasta din cauză că datoriile pe termen scurt s-au redus cu mai mult de 40%. Raportul este favorabil, când valoarea sa este cuprinsă între 200- 250%. Faptul că, exceptând anul 2014, pe parcursul celorlalți ani nivelul său s-a situat deasupra testului limită favorabil, arată că societatea are o capacitate ridicată de onorare a obligațiilor curente.

Rata lichidității parțiale a înregistrat o creștere de peste 3,4 ori în 2015, comparativ cu anul 2014. Nivelul indicatorului este favorabil când tinde către valoare 100% ceea ce înseamnă că societatea are o capacitate mare de a-și onorara obligațiile pe termen scurt exigibile din creanțe și disponibilități, fără a apela la vânzarea stocurilor.

Nivelul ratei autonomiei financiare globale se situează cu mult peste cel considerat favorabil (capitalul propriu ≥ cu 1/3 din pasivele firmei), ceea ce semnifică o capacitate mare de autofinanțare a societății.

3.2.3. Analiza situației financiare la SC EOS S.R.L.

Pentru a realiza o analiză economico–financiară a societății comerciale S.C. EOS S.R.L. s-au luat în calcul câțiva indicatori relevanți: veniturile, cheltuielile, rezultatul exercițiului, cifra de afaceri.

În tabelul nr.3.5. sunt prezentate rezultatele economico-financiare ale activității desfășurate de societate în perioada 2013-2015.

Pentru a putea interpreta evoluția acestor indicatori, ținând cont de particularitățile economiei românești în tranziție (inflația, instabilitatea economică în general), am încercat să eliminăm influența inflației și să actualizăm datele din bilanț (exprimate în prețuri curente) cu ajutorul indicilor medii generali ai prețurilor de consum în perioada 2013- 2015.

Luând ca bază anul 2015, evoluția indicatorilor profit, cifră de afaceri, venituri, cheltuieli (exprimați în prețuri comparabile) este prezentată în tabelul nr. 3.5.

Evoluția principalilor indicatori economico–financiari în perioada 2013-2015

Tabelul nr. 3.5. mii lei –prețuri comparabile 2015

După cum rezultă din datele tabelului nr. 3.5. pe parcursul perioadei analizate, în pofida unei ușoare creșteri în 2015 comparativ cu 2014, cifra de afaceri a avut o evoluție descendentă, diminuându-se față de 2013 cu 15,13% în anul 2014 și cu 13,91% în 2015.

Rezultatul brut al exercițiului, concretizat în profitul brut, deși cu o tendință generală de scădere față de anul 2013 (cu 55,84% în anul 2014 și cu 47,86% în 2015), a înregistrat o creștere de 578 mii lei (18,05%) în anul 2015 fața de 2014, fapt ce poate sugera o ușoară tendință de redresare a societății.

Datoriile societății au avut o evoluție descendentă pe toată perioada analizată, reducându-se cu aprox. 13,55% în anul 2014 comparativ cu anul 2013, iar în anul 2015 cu aprox. 39,70% față de 2013 și cu 30,24% față de 2014.

Pentru a evidenția creșterea vânzărilor și a profitului societății în anul 2015 față de anul 2014, am utilizat 2 indicatori relevanți – în prețuri comparabile anului 2015:

– indicele privind creșterea vânzărilor =101,43%;

– indicele de creștere a profitului = 118,06%.

Din calculul acestora a rezultat:

– indicele privind creșterea vânzărilor (calculat ca raport între CA în 2015 și CA în 2014), indică o creștere a cifrei de afaceri cu 1,43% în anul 2015 comparativ cu anul 2014, fenomen ce poate fi considerat favorabil pentru societate;

– indicele de creștere a profitului, înregistrează o majorare a profitului brut în anul 2015 comparativ cu anul 2014 cu 18,06 puncte procentuale, lucru de asemeni favorabil pentru SC EOS SA.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Simptomele semnificative sunt acele situații care reprezintă diferențe apreciabile față de prevederile planului sau a rezultatelor obținute de firmele competitoare.

Din evaluarea principalilor indicatori de rezultate și în urma calculului indicatorilor de standing financiar au rezultat simptomele semnificative prezentate în tabelul urmator:

Principalele simptome pozitive și negative ale activității S.C.EOS S.R.L.

BIBLIOGRAFIE:

1.Andronie Maria: Analiza și proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Editura Fundației România de Mâine, 2008

2.Băluță Aurelian-Virgil: Prestările de servicii contabile. Exigențe contractuale actuale, Tribuna Economică, nr.46/2000

3. Boulescu Mircea: Situații anuale simplificate, Tribuna Economică, 2003

4.Boulescu Mircea, Ghiță Marcel: Expertiza contabilă, Editura Didactică și Pedagogică,2001

5.Boulescu Mircea, Dascălu Elena-Doina, Ispir Ovidiu: Uniunea Euopeană-instituții, buget, audit, Editura Didactică și Pedagogică, 2009

6.Boajă Minică, Lepădatu Gheoghe: Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS)- noțiuni fundamentale, Editura Cermaprint, 2006

7.Crețoiu Gheorghe: Contabilitate. Fundamentele și noul cadru juridic, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2007

8.Chivu Ramona Maria: Calculul impozitului pe profit conform normelor contabilității naționale în domeniu, Sesiunea „Economia cunoașterii și globalizare”, Iași 2006;

19.Cornescu Viorel, Bucur Ion, Crețoiu Gheorghe: Economie, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2008

10.Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Ghidul practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014, Editura CECCAR, București 2015.

11.Dobrin, Marinică; Mareș Marius Daniel; Popescu Aureliențu, Practica și lucrarea de licență, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003.

12. Feleagă Nicolae, Malciu Liliana: Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, 2001

13.Ionașcu Ion: Considerații privind actualitatea conceptului de patrimoniu în contabilitate, Gestiunea și contabilitatea firmei, 5/1999

14. Ionescu Cicilia: Sisteme contabile moderne, Editura Fundațíei România de Mâine, 2005

15.Ionescu Cicilia (coordonator), Zaman Gheorghe, Ristea Mihai, Ionescu Cornel, Țurlea Eugeniu, Ionescu Luminița, Georgescu Floarea, Ilincuță Lucian, Chivu Ramona: Provocări actuale în contabilitatea firmei. Compendiu de contabilitate, Editura Fundației România de Mâine, București, 2015.

16.Ionescu Luminița: Reforma bugetului public și a cheltuielilor publice în România, Editura Economică, București, 2005

17.Mecu Constantin, Pașnicu Daniela (coordonatori): Teorie economică, Editura Fundației România de Mâine, 2013

18.Popescu Lucian: Contabilitate și gestiune fiscală, Teorie și aplicații, Editura Printech, 2010

19.Popescu Lucian: De la bilanțul patrimonial la interesul rezidual, Gestiunea și contabilitatea firmei, nr.11-12/2005

20.Preda Bianca, Haiduc Lăcrămioara-Rodica, Zărnescu Odi Mihaela, Pană Elena: Principalele doctrine contabile, Editura Fundației România de Mâine, 2004

21.Silbiger Steven: MBA în 10 zile – Ce se învață în cele mai bune universități americane, Casa de editură Andreco, București, 1999

22.Zaman Gheorghe, Geamănu Marinela: Eficiența economică în condițiile dezvoltării durabile, Editura Fundației România de Mâine, 2014.