. Contabilitatea Relatiilor cu Bugetul Statului (s.c. Xyz S.a)

CAPITOLUL I. CADRUL ORGANIZATORIC DE DESFĂSURARE A ACTIVITĂȚII LA S.C. SEVERNAV S.A.

Scurt istoric

Societatea comercială SEVERNAV S.A. este una dintre cele mai mari uzine constructoare de nave maritime și fluviale din România, cu o activitate de peste 100 de ani.

Pe locul unde se află astăzi șantierul naval SEVERNAV S.A., compania de navigație austriacă DDSG a construit începând din 1851 și până în 1858 primul șantier naval pentru reparația navelor fluviale de pe Dunăre, acesta fiind primul șantier naval construit în România.

În 1893 statul român a preluat șantierul de la DDSG cu toate datoriile și facilitățile sale.

Perioada care a urmat a fost bună, șantierul dezvoltându-și activitatea și diversificându-și profilul și către construcții de nave, așa încât organizarea șantierului a fost împărțită în două activități distincte:

Șantierul principal, reconstruit și modernizat, specializat în construcția și armarea navelor noi maritime și fluviale;

Șantierul secundar, profilat pe reparații de nave, cu posibilitatea andocării navelor cu greutate până la 1000 tone, precum și diverse echipamente navale și bărci (cum ar fi:scări de bord din aluminiu, bărci din PAFS, bărci din aluminiu și oțel,și mai nou diferite tipuri de yachturi di oțel).

Între anii1965 – 1996 au fost construite și modernizate majoritatea atelierelor și secțiilor care compun în prezent șantierul. Suprafața ocupată de S.C. SVERNAV S.A. este de aproximativ 33 ha., din care 22 ha. Numai șantierul principal restul fiind ocupat de șantierul secundar și anexe.

Poziția geografică deosebită de care beneficiază S.C. SEVERNAV S.A.,fiind situată pe Dunăre imediat după ieșire acesteia de la Cazane, precum și sporirea traficului de navigație ca urmare a deschideri canalului RIN – MAIN – DUNĂRE, au condus la creșterea cifrei de afaceri în ultima perioadă.

În prezent SEVERNAV este o societate prosperă cunoscută în lumea constructorilor de nave în Europa.

În ceea ce privește tipurile de nave construite de SEVERNAV, acestea acoperă o arie tipodimensională foarte largă.

Înainte de 1990 SEVERNAV a construit nave, în principal pentru URSS, CHINA, POLONIA , CEHOSLOVACIA, CUBA. După anul 1990 SEVERNAV și-a orientat producția spre export în țările vest europene, parteneri pentru care se execută încă o parte din aceste nave, sunt în principal din OLANDA, GERMANIA, MAREA BRITANIE și NORVEGIA.

În cadrul șantierului secundar sau creat mai multe linii de producție axate pe execuția navelor de agrement, cum sunt yachturile din seria COTRE și CHATAN. În prezent se pune accent pe dezvoltarea și modernizarea și a acestor linii de producție, întrucât piața de desfacere a acestor tipuri de produse este în continuă creștere, iar șantierele românești sunt la începutul afirmării în acest domeniu.

1.2. Profilul și obiectul de activitate

S.C. SEVERNAV S.A.Dr. Tr. Severin, are ca principal obiect de activitate construirea și repararea navelor maritime și fluviale. Producția obținută este destinată în proporție de 90% exportului.

Graficul nr.1.1

.

În cadrul acestei activități ponderea cea mai mare o deține construirea de nave maritime(75% din totalul producției), iar navele fluviale au pondere de 25% din totalul producției așa cum este prezentat și în graficul 1.2.

Graficul nr. 1.2.

Calitatea navelor construite de SEVERNAV este recunoscută și apreciată de partenerii de contracte, fiind certificată prin obținerea de către societate, în anul 1996, a „Certificării Sistemului de Management al Calității” conform standardului ISO 9001 și în concordanță cu regulile registrului naval german Germanischer loyd.

Navele construite de S.C. SEVERNAV S.A. au capacități maxime de 9000 tdw. Urmare a complexității acestor nave, perioada de edificare a lor este de peste 6 luni(concret între 6 și 15 luni) și cu valori peste 500000 USD. Având în vedere aceste criterii, caracteristica principală a construcției de nave destinate exportului este ciclu lung de fabricație, care determină condiții specifice, caracteristice privind obiectivele de buget și derivate, precum și criteriile de performanță.

S.C. SEVERNAV S.A. Dr.Tr.Severin este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu statutul societății. Durata societății este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de Comerț și Industrie.

Sediul societății este în România localitatea Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei numărul 204. Sediul societății poate fi schimbat în altă localitate din România, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor potrivit legii.

În toate actele, facturile, publicațiile, anunțurile și alte acte emanând de la societate, denumire societății va fi precedată sau urmată de cuvintele „societate pe acțiuni” sau inițialele „S.A.”, de capitalul social și numărul de înregistrare.

Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentanțe, agenții, situate și în alte localități dințară și străinătate.

Scopul societății este producerea și comercializarea navelor maritime și fluviale, echipamentelor navale și ambarcațiunilor din aluminiu și poliester, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în construcția de nave maritime și fluviale, și realizarea de beneficii.

Obiectul de activitate al S.C. SEVERNAV S.A. este:

Proiectare, construirea și reparare navelor maritime și fluviale, corpurilor plutitoare, echipamentelor navale, ambarcațiunilor din aluminiu și poliesteri armați cu fibră de sticlă, dezmembrărilor de nave, construcțiilor metalice, diverselor produse pentru populație, inclusiv servicii și asistență tehnică;

Efectuarea operațiunilor de comerț exterior, engineering, colaborarea directă cu bănci de comerț exterior, efectuarea operațiunilor de fond valutar, putând participa și conveni la operațiuni de credit;

Desfășurarea de activități cu caracter social în favoarea salariaților.

S.C. SEVERNAV S.A. are un capital majoritar de stat a cărei structură este următoarea: F:P:S: – 70%, S:I:F: – 16%, alți acționari – 14%, această structură fiind prezentată și în graficul 1.3.

Graficul 1.3.

Capitalul social inițial este fixat la suma de 686,1 milioane lei,împărțit în 137.213 acțiuni nominative în valoare nominală de 5.000 lei fiecare, în întregime subscrise de statul român în calitate de acționar unic și vărsat în întregime la data constituirii unității.

În prezent capitalul social al S.C. SEVERNAV S.A. se ridică la suma de 51.850.000.000 lei.

Desfășurarea activității

Exercițiul economic financiar începe de la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exercițiu începe la data constituirii societății.

Personalul de conducere al societății și cenzorii sunt aleși de adunarea generala a acționarilor.

Nivelul salariilor pentru personalul societății, pe categorii de funcții, se stabilește și poate fi modificat de către adunarea generala a acționarilor în funcție de studii și munca efectiv prestata, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzută de lege.

Pana la aprobarea legislației în domeniu, salarizarea se face conform legislației în vigoare.

Plata salariilor, impozitelor pe acestea și a cotei de asigurări sociale se va face potrivit legii.

Drepturile și obligațiile personalului societății sunt stabilite de către consiliul de administrație sau de către directorul general al societății comerciale.

Societatea va tine evidenta contabila, în lei, va întocmi anual bilanțul și contul de beneficii și pierderi, având în vedere Normele metodologice elaborate de Ministerul de Finanțe.

Bilanțul și contul de beneficii și pierderi vor fi publicate în Monitorul Oficial, conform legii.

Beneficiul societății se stabilește pe baza bilanțului aprobat de adunarea generala a acționarilor. Beneficiul impozabil se stabilește în condițiile legii.

Din beneficiul societății se pot constitui fonduri destinate modernizării, cercetării și dezvoltării de produse noi, investițiilor, reparațiilor, precum și pentru alte destinații stabilite de adunarea generala a acționarilor.

Din beneficiul anual se stabilește fondul de rezerva care va fi de cel mult 5% din totalul beneficiului prevăzut în bilanțul anual (constituirea lui efectuându-se pana se va atinge minimum a cincia parte din capitalul social), precum și alte cote prevăzute în reglementările în vigoare.

Din beneficiul prevăzut în bilanț se scade impozitul legal, rezultând beneficiul cuvenit acționarilor, care se repartizează intre aceștia, proporțional cu aportul la capitalul social, precum și pentru alte nevoi ale societății.

Plata beneficiului cuvenit acționarilor se face de societate în condițiile legii în cel mult 2 luni de la aprobarea bilanțului de către adunarea generala a acționarilor.

În cazul înregistrării de pierderi, adunarea generala a acționarilor va analiza cauzele și va hotărî în consecință.

Suportarea pierderilor de către acționari se va face proporțional cu aportul la capital și în limita capitalului subscris.

1.3. Structura organizatorică

S.C. SEVERNAV S.A. a trebuit să se adapteze schimbărilor din societatea românească și să facă față trecerii la economia de piață și să poată rezista concurenților de pe piața externă. Aceasta a presupus adaptarea și reorganizarea structurii organizatorice a firmei, apariția unor departamente noi și dispariția altora, reorganizarea formală sau în profunzime a unor servicii, iar în prezent organizarea societății cuprinde următoarele departamente

Structura organizatorică a conducerii unei unități economice reprezintă ansamblul persoanelor și comportamentelor de munca, modul în care sunt constituite și grupate, precum și legăturile ce se stabilesc intre ele în scopul realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor activității acestuia.

În cadrul structurii organizatorice a S.C. SEVERNAV S.A.., se deosebesc doua componente principale:

– structura de conducere;

– structura de producție;

a). Structura de conducere reprezintă ansamblul cadrelor de conducere la nivel superior și a subdiviziunilor organizatorice, prin a căror decizii și acțiuni se asigura condițiile economice, tehnice și de personal, necesare desfășurării activității compartimentelor de producție.

b). Structura de producție este alcătuită din totalitatea persoanelor din cadrul compartimentelor și ansamblul relațiilor organizaționale constituite, în vederea realizării obiectului de activitate al firmei.

Elemente constitutive ale structurii organizatorice sunt:

– postul;

– funcția;

– compartimentul;

– relațiile organizatorice;

– ponderea ierarhica;

– nivelul ierarhic;

Postul, cea mai simpla diviziune organizatorică, se descrie în totalitatea obiectivelor, sarcinilor și atribuțiilor, competentelor și responsabilităților asociate, care revin spre exercitarea unei persoane din cadrul unității.

Funcția este definita prin competentele, autoritatea și responsabilitățile conferite persoanei ce o realizează, exprimate de regula prin denumirea funcției respective.

După natura competentelor, responsabilităților și sarcinilor, posturile și respectiv funcțiile pot fi:

– de conducere – ce presupune o ridicata fondare a competentelor, sarcinilor și responsabilităților ce implica exercitarea atribuțiilor conducerii;

– de execuție – ce presupune competente, sarcini și responsabilități limitate.

Compartimentul reprezintă subdiviziunea organizatorică de bază a unității. El rezultă din agregarea unor posturi și funcții cu conținut similar și/sau complementar.

Un compartiment de munca (serviciu, birou, secție, atelier, laborator) este format din toți titularii de posturi care desfășoară activități relativ omogene ce necesita cunoștințe specializate de un anumit tip, precum și un instrumentar adecvat alcătuit din metode și tehnici specifice și care contribuie la nivel superior și a subdiviziunilor organizatorice, prin a căror decizii și acțiuni se asigura condițiile economice, tehnice și de personal, necesare desfășurării activității compartimentelor de producție.

b). Structura de producție este alcătuită din totalitatea persoanelor din cadrul compartimentelor și ansamblul relațiilor organizaționale constituite, în vederea realizării obiectului de activitate al firmei.

Elemente constitutive ale structurii organizatorice sunt:

– postul;

– funcția;

– compartimentul;

– relațiile organizatorice;

– ponderea ierarhica;

– nivelul ierarhic;

Postul, cea mai simpla diviziune organizatorică, se descrie în totalitatea obiectivelor, sarcinilor și atribuțiilor, competentelor și responsabilităților asociate, care revin spre exercitarea unei persoane din cadrul unității.

Funcția este definita prin competentele, autoritatea și responsabilitățile conferite persoanei ce o realizează, exprimate de regula prin denumirea funcției respective.

După natura competentelor, responsabilităților și sarcinilor, posturile și respectiv funcțiile pot fi:

– de conducere – ce presupune o ridicata fondare a competentelor, sarcinilor și responsabilităților ce implica exercitarea atribuțiilor conducerii;

– de execuție – ce presupune competente, sarcini și responsabilități limitate.

Compartimentul reprezintă subdiviziunea organizatorică de bază a unității. El rezultă din agregarea unor posturi și funcții cu conținut similar și/sau complementar.

Un compartiment de munca (serviciu, birou, secție, atelier, laborator) este format din toți titularii de posturi care desfășoară activități relativ omogene ce necesita cunoștințe specializate de un anumit tip, precum și un instrumentar adecvat alcătuit din metode și tehnici specifice și care contribuie la realizarea unor obiective comune, desfășurând, de regula, activitatea pe același amplasament, aflându-se sub autoritatea unica a managerului de compartiment.

După contribuția pe care o au la realizarea obiectivelor unității, compartimentele se diferențiază în:

– operaționale;

– funcționale.

Ponderea ierarhica arata care este numărul persoanelor conduse de un cadru de conducere. Ea reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia se ordonează posturile și funcțiile în cadrul compartimentelor.

Mărimea ei este influențată de numărul nivelurilor ierarhice cu care se află în raport invers proporțional: cu cât numărul nivelurilor ierarhice este mai mare, cu atât ponderea ierarhica este mai mica.

În cazul unui agent economic industrial, structura de producție este formata din ateliere, laboratoare, secții, birouri, uzine.

Atelierul de producție, montaj, service, se poate constitui fie independent, fie în cadrul unei secții, ca o componenta organizatorică a acestuia cu condiția ca în cadrul sau să-și desfășoare activitatea, un număr minim (cel puțin 4) de formații de munca conduse de un maistru.

Atelierul de proiectare se organizează pentru activități de concepție tehnică de la nivelul firmei pentru un număr de posturi (circa 20) de proiectare tehnologica stabilit de CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.

Laboratorul de control se organizează pentru activități specifice controlului tehnic de calitate a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor, daca volumul de activitate necesita cel puțin 5 posturi.

Secția de producție, montaj, service sau alte activități productive se constituie la aprecierea CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE dintr-un număr minim de trei ateliere sau șase formații de lucru independente conduse de un maistru.

Fabrica, uzina, se organizează în întreprinderi foarte mari, putând fi unități de producție cu și fără personalitate juridică.

Structura funcționala a unei societăți cuprinde în componenta sa birouri și servicii.

Biroul se constituie independent când volumul de munca necesita un număr minim de posturi (circa cinci), el poate funcționa și în cadrul serviciilor foarte mari.

Serviciul se constituie atunci când activitățile desfășurate acoperă volumul de munca pentru un număr de posturi stabilit de CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE (circa 10-15 posturi) care necesita insa o conducere unitara.

La o unitate cu caracter industrial se disting următoarele categorii de funcții:

– funcții de conducere directa a producției și alte funcții de specialitate din secții și ateliere cum ar fi: sef secție, sef atelier, maistru, subinginer, inginer, tehnician, economist, contabil, sef de secție;

– funcții de execuție, de specialitate (inclusiv cele din secții și ateliere) dintre care:

– cu caracter general (inginer, economist, tehnician, contabil, merceolog);

– specifică activităților de proiectare (inginer proiectant, tehnician, proiectant desenator);

– de specialitate juridică (consilier, consultant, jurist);

– pentru activitățile de învățământ personal, protecția muncii (inspector);

– funcții de execuție administrative (funcționar, secretar, dactilograf, arhivar);

– funcții de conducere a firmei (director general, director tehnic, director economic, director comercial, sef serviciu, sef birou, sef laborator).

Specialiștii clasifica structurile organizatorice după diverse criterii, delimitând mai multe tipuri:

1. Din punct de vedere morfologic, adică ale componentelor structurii, al modului de îmbinare al acestora și al raporturilor ce se stabilesc intre elementele funcționale și cele operaționale, se delimitează trei tipuri de structuri:

– ierarhică;

– funcțională;

– ierarhic-funcțională.

2. Criteriul fiziologic, respectiv funcționalitatea, flexibilitatea și eficienta, delimitează următoarele tipuri de structuri organizatorice:

– privat-tradițională;

– birocratică;

– modernă.

În cadrul S.C. SEVERNAV S.A.. structura organizatorică este redata schematic în organigrama prezentata în figura nr.3 și anume:

Organul de conducere al societății este ADUNAREA GENERALA A ACȚIONARILOR, care decide asupra activității acesteia și asigura politica ei economică și comercială.

Principalele atribuții ale AGA sunt:

– aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție;

– alege membrii CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE și ai COMISIEI DE CENZORI, le stabilește remunerarea, ii descarcă de activitate și ii revoca;

lege directorul general, îl descarcă de activitate și îl revoca;

stabilește salarizarea personalului angajat în funcție de studii și munca efectiv prestata;

stabilește bugetul de venituri și cheltuieli și după caz programul de activitate pe exercițiul următor;

– examinează, aprobă sau modifică bilanțul și contul de profit și pierdere, aprobă repartizarea profitului;

– hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe;

– hotărăște cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numărului de acțiuni sau a valorii nominale a acestora;

– hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, filiale și agenții;

– analizează rapoartele CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE privind stadiul și perspectivele societății cu referire la profit și dividende, poziția și piața internă și internațională, nivelul tehnic, calitatea, forța de munca, protecția mediului, relațiile cu clienții;

– hotărăște în orice alte probleme privind societatea.

S.C. SEVERNAV S.A.. este administrata de către CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE compus din 11 administratori, aleși de AGA pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea de a fi aleși pe noi perioade de 4 ani, care pot avea calitatea de acționari.

CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE este condus de un președinte .

Componenta CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE și desemnarea membrilor acestuia se stabilesc de AGA.

Atribuțiile Consiliului de Administrație:

– angajează și concediază personalul și stabilește drepturile și obligațiile acestuia;

– stabilește îndatoririle și responsabilitățile personalului societății pe compartimente;

– aprobă operațiunile de încasări și plăti potrivit competentelor acordate;

– aprobă operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri potrivit competentelor acordate;

– aprobă încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea în chirie);

– stabilește tactica și strategia de marketing;

– aprobă încheierea sau rezilierea contractelor potrivit legislației în vigoare;

– supune anual ADUNĂRII GENERALE A ACȚIONARILOR,în termen de 60 zile de la încheierea exercițiului economic financiar, raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul precedent, precum și proiectul de

program de activitate și proiectul de buget al societății pe anul următor;

– rezolvă orice alte probleme stabilite de AGA.

Conducerea curenta a societății este asigurata de directorul general împreună cu directorii executivi care formează COMITETUL DIRECTOR.

Directorul general al societății conduce și COMITETUL DIRECTOR ducând la îndeplinire deciziile CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE și ale AGA.

El coordonează următoarele birouri, compartimente și servicii:

– control financiar de gestiune;

– protecția muncii și a mediului;

– consilieri tehnici;

– consilieri juridici;

– cabinet medical;

– serviciul personal-organizare, privatizare;

– serviciul export-import – marketing.

Subordonații directorului general sunt:

– directorul tehnic;

– directorul comercial;

– directorul economic;

– director calitate;

În subordinea directorului tehnic se află:

– serviciul tehnic;

– oficiul proiectare;

– oficiul tehnologic;

– oficiul sudor sef;

– serviciul producție;

– secția mecano – energetică;

– secția sculărie.

Directorul comercial are în subordinea sa următoarele:

– serviciul aprovizionare cooperare;

– serviciul contractări – desfacere – transport;

– serviciul instalație-producere îmbuteliere oxigen.

Directorul economic are în subordinea sa următoarele:

– serviciul financiar-prețuri;

– serviciul contabilitate;

– serviciul administrativ;

– oficiul de calcul.

Directorul calitate are în subordinea sa următoarele:

– serviciul C.T.C;

– serviciul laboratoare;

– oficiul asigurarea calității.

Gestiunea societății este controlata de comisia de cenzori numiți de AGA formata din 3 membri care nu pot avea nici o alta funcție în societate.

Comisia de cenzori are următoarele atribuții principale:

– în cursul exercițiului financiar, verifica gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte, casa, registrele de evidență contabilă și prezintă directorului general rapoarte de activitate.

– în încheierea exercițiului financiar controlează exactitatea inventarului, a documentelor și informațiilor prezentate de directorul general asupra conturilor societății, a bilanțului, a contului de profit și pierdere, prezentând ADUNĂRII GENERALE A ACȚIONARILOR un raport scris, prin care se propune aprobarea sau modificarea bilanțului și a contului de profit și pierdere.

– la lichidarea societății controlează operațiunile de lichidare;

– prezintă A.G.A. punctul sau de vedere la propunerile de reducere a capitalului social, de modificare a statutului și obiectul societății.

Cenzorii mai sunt de asemenea obligați :

– să facă în fiecare luna și pe neașteptate inspecții casei și să verifice existența titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societății sau au fost primite în gaj, cauțiune sau depozit;

– să convoace ADUNAREA GENERALA ordinara și extraordinara când nu a fost convocata de administratori;

– să ia parte la adunarea ordinara și extraordinara, putând face să se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare,

– să constate regulata depunere a garanțiilor din partea administratorilor;

– să se vegheze ca dispozițiile legii, contractului de societate sau statutului să fie îndeplinite de administratori și lichidatori;

– cenzorii vor aduce la cunoștința administratorilor neregularitățile în administrație și încălcările dispozițiilor legale și statutare pe care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoștința A.G.A.

Fiecare atelier este organizat pe formații și echipe, conduse de maiștri, care executa operații distincte din cadrul procesului tehnologic.

Pentru buna organizare a activității în secțiile principale, în cadrul societății sunt asigurate doua secții auxiliare și anume:

Secția "Sculărie" care nu are în structura sa ateliere, ci numai formații de lucru ce executa diferite S.D.V.-uri, matrițe, necesare celor trei secții de bază.

Secția "Mecano – Energetică", în cadrul căreia formațiile au ca obiect de activitate întreținerea și repararea mașinilor și utilajelor din cadrul societății, confecționarea unor piese

necesare acestor reparații, precum și lucrări service efectuate în perioada de garanție a navelor fabricate.

Structura organizatorică a societății comerciale este conceputa pentru a asigura îndeplinirea rolului de administrare cu maxima eficienta a mijloacelor de care dispune, de a asigura acoperirea de comenzi a capacității de producție, creșterea producției, reducerea consumului de materii prime și ridicarea calității produselor.

1.4. Obiectivele S.C. SEVERNAV S.A.

Pentru viitor S.C. SEVERNAV S.A. își propune acapararea de noi segmente de piață, în special în Europa, îmbunătățirea calității produselor executate care ar determina creșterea beneficiilor.

Modalități de penetrare pe piețele externe folosite de către S.C. SEVERNAV S.A.:

a) Cadrul juridico-economic extern este constituit pe baza de tratate și acorduri încheiate cu tarile partenere. Aceste tratate și acorduri se prezintă sub forma de declarații comune, acorduri generale de comerț și cooperare, acorduri comerciale și de cooperare, protocoale privind schimburile comerciale, convenții de cooperare și de specializare în producție, precum și sub alte forme. De asemenea, cadrul juridic extern este constituit prin participarea tarilor la organismele și organizațiile economice cu caracter regional sau mondial.

Un alt domeniu în care statul acționează pentru promovarea schimburilor comerciale externe este acela al facilitării, participării la târguri și expoziții internaționale, a societăților comerciale.

Astfel, statul sprijină Camera de Comerț și Industrie pentru prestarea unei asistente calificate în favoarea societăților comerciale exportatoare.

b) Contactarea directa a unor potențiali parteneri de afaceri prin intermediul telefonului sau prin trimiterea de oferte prin fax.

c) Realizarea unui material publicitar constând în cataloage sau pliante de prezentare a produselor firmei împreună cu caracteristicile tehnice ale produselor, agende, calendare, pixuri. Pentru informarea partenerilor externi, asupra potențialului economic, satul editează publicații de propaganda economica în străinătate. Realizarea și difuzarea unor astfel de publicații contribuie la o mai buna cunoaștere a realizărilor economiei naționale, a potențialului sau economic, a posibilităților de extindere și diversificare a schimburilor economice reciproce.

d) Reprezentarea economica în străinătate. Organizarea și asigurarea reprezentării economice în străinătate a statului contribuie prin acțiuni directe, prin conlucrarea cu autoritățile tarilor de reședința, la extinderea colaborării economice și dezvoltarea schimburilor comerciale reciproce, la promovarea exportului. Atribuțiile și sarcinile stabilite pentru reprezentantele economice urmăresc dinamizarea schimburilor prin studierea situației conjuncturale, informarea în tara asupra unor posibilități concrete de încheiere de noi afaceri comerciale.

Asistenta în domeniul marketingului de export consta în organizarea unui sistem de informare asupra situației conjuncturale a piețelor externe, a potențialului și tendințelor acestora, care sa asigure o mai buna valorificare a informației economice.

e) Asistenta în specializarea și perfecționarea cadrelor. Aceasta consta în organizarea de cursuri de pregătire, specializare și perfecționare profesionala a cadrelor, finanțate integral de către stat.

f) Instrumente de natura fiscala. Din aceasta categorie de instrumente fac parte exonerările de taxe de care beneficiază exportatorii. Astfel, mărfurile destinate exportului nu sunt supuse taxelor vamale. În al doilea rând, pentru importul de materii prime, materiale de baza, ansambluri și piese componente destinate producției de export a fost instituit drawback-ul, ca sistem de restituire a taxelor vamale percepute la importul mărfurilor care după preluare sunt reexportate.

g) Instrumente de natura financiar-bancara

Aceasta categorie de instrumente consta în facilități oferite de stat societăților comerciale pentru creditarea producției de export și în mod deosebit pentru garantarea creditelor de export.

Modalități de comunicare cu partenerii de afaceri:

Promovarea exporturilor cuprinde o mare diversitate de instrumente stimulative pe termen scurt menite sa incite atât consumatorii cat și comercianții și propria forța de vânzare a organizației care realizează activitatea promoționala.

Instrumentele de promovare pe piețele externe include reduceri de preturi pentru clienți fideli sau pentru cantități mari de marfa, bonificații pentru reclama și expunere, fonduri pentru activitatea de promovare a produsului. Dintre instrumentele de promovare pe piața afacerilor amintim târgurile și expozițiile, precum și următoarele:

Reclama comerciala:

Reclama este mijlocul de publicitate cu frecventa cea mai mare. Reclama este sufletul comerțului. Ea se materializează pe cale scrisa și audio-vizuala. Printre mijloacele de reclama comerciala sunt de menționat:revistele, broșurile, pliantele, cataloagele, afișele, ziarele. Pe cale audio-vizuala reclama se difuzează prin radio și televiziune, magnetofoane,videocasetofoane.

Orice reclama comerciala trebuie sa fie redactata intr-o limba de larga circulație sau în limba regionala accesibila marelui public, textul sa fie clar, concis și lizibil; sa folosească grafice, fotografii, desene sugestive,intr-un colorit atrăgător,ilustrativ; sa fie adaptata specificului destinației și periodic sa fie reînnoită;

Expoziția

Este un mijloc de publicitate cu un mare grad de eficacitate daca se are în vedere ca în cadrul acesteia sunt prezentate tipuri reprezentative de produse din care multe din ele pot fi puse în funcțiune sau probate. Exponatele pot fi prezentate la târgurile și expozițiile internaționale generale, la târgurile și expozițiile speciale internaționale, indiferent de teritoriul pe care se organizează.

În prezent se remarca tendința generala de a se înlocui exponatele cu un mare grad de complexitate, dimensiune și volum cu machete ale acestora pentru a se economisi cheltuieli de transport, manipulare și depozitare. Ele trebuie sa îndeplinească o serie de condiții:sa fie însoțite de prospecte tehnice redactate în limbi de circulație universala și în limbile accesibile zonelor expoziționale. Specialiștii cu o calificare corespunzătoare din cadrul expoziției vor da toate explicațiile suplimentare necuprinse în prospecte, pentru a face o propaganda comerciala eficienta a calităților și avantajelor deosebite ale produsului; sa răspundă ireproșabil la încercări și demonstrații tehnice.

Demonstrațiile tehnice

Sunt mijlocul cel mai concret de publicitate. Se pot efectua la locul de producție în fata specialiștilor, în cadrul expozițiilor, în cadrul unor centre externe specializate, în cadrul rețelelor de service. Pentru demonstrații tehnice vor fi selectate prototipurile reprezentative, omologate, verificate și suficient experimentate de către specialiști.

1.5. Organizarea compartimentului de contabilitate și atribuțiile acestuia

În planul organizării structurale, funcțiunii contabile îi corespunde compartimentul de contabilitate propriu al unității patrimoniale condus de către directorul financiar-contabil și contabilul-șef. Compartimentul funcțional se regăsește sub forma unui serviciu., care este condus direct de către șeful de serviciu, iar directorul economic, sau șeful contabil conduce biroul financiar.

Compartimentul financiar-contabil cuprinde persoane care desfășoară activități ce necesită cunoștințe de contabilitate, fiecare persoană ocupând un post ce se definește printr-un obiectiv individual, prin sarcini și atribuții, competență și responsabilitate tradusă prin obligația de a îndeplini anumite sarcini și atribuții și de a realiza obiectivul individual ce-i revine.

Directorul financiar-contabil, contabilul șef au studii economice superioare atestate prin lege prin diplome sau certificate eliberate de instituțiile de învățământ.

Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu prevederile legii, revine administratorului care trebuie să se asigure de condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiile patrimoniale, organizarea și ținerea la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii, precum și valorificarea rezultatului acestuia, respectarea regulilor de întocmire a bilanțului contabil, publicarea și depunerea în termen la organele de drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și bilanțurilor contabile și să asigure organizarea contabilității de gestiune adaptată la specificul unității.

Administratorul stabilește atribuțiile directorului financiar-contabil, ale contabilului-șef, precum și ale personalului din subordinea acestora, în domeniul contabilității.

Controlul asupra operațiilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoane care conduc contabilitatea, care exercită controlul financiar-preventiv și controlul financiar de gestiune, cenzori, etc.

De asemenea, controlul asupra operațiilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către organele de control financiar și fiscal ale statului și alte organe de control, potrivit legii.

1.6. Organizarea sistemului informațional în cadrul S.C. SEVERNAV S.A.

În condițiile economiei de piață, organizarea unui sistem informațional bine structurat care să permită observarea permanenta a modului în care se consuma valorile materiale, cum se desfășoară procesele de producție și cum se folosește forța de munca, devine o necesitate imperioasa.

Contabilitatea are menirea de a contribui prin datele și informațiile pe care le furnizează la rentabilitatea agenților economici.

Sistemul informațional este un obiectiv necesar întrucât fără el activitatea s-ar desfășura haotic, ineficient, iar conducătorii societăților comerciale, regiilor autonome, ar fi lipsiți de informații exacte și la timp care să permită adoptarea de decizii eficiente.

Sistemul informațional economic este alcătuit dintr-un ansamblu de unități constituite în flux corespunzător succesiunii operațiilor la care sunt supuse datele și informațiile ce se vehiculează în cadrul sistemului respectiv:

– unități de înregistrare și culegere a datelor;

– unități de transmitere și introducere a datelor;

– unități de prelucrare;

– unități de redare a rezultatelor prelucrării;

– unități de stocare a datelor și informațiilor

el având rolul să facă legături permanente intre sistemul conducerii și sistemul operațional în ambele sensuri.

Sistemul informațional trebuie să fie integrat pe o treapta superioara, adică să fie bazat pe prelucrarea automata a datelor datorita necesitații rapide de informație.

Trebuie să se bazeze în toate stadiile și unitățile de informare pe mijloace tehnice avansate.

Creșterea operativității în sistemul informațional, asigurarea exactității datelor transmise se pot asigura prin intermediul mijloacelor de prelucrare automata a datelor.

Traiectoria pe care se vehiculează o categorie de informații, de la generare pana la clasarea sau distrugerea sa în funcție de caracteristicile organizatorice ale emițătorilor și beneficiarilor de informații formează circuitul informațional.

Cantitatea de informații vehiculate pe un segment al circuitului informațional reprezintă fluxul informațional.

El este alcătuit din totalitatea informațiilor ce se transmit intre emitent și destinatar, în vederea desfășurării unei anumite operații, acțiuni sau activități.

Sistemul informațional contabil se organizează o data cu înființarea agentului economic și trebuie adaptat periodic la condițiile concrete ale întreprinderii respective.

În cadrul sistemului informațional contabil o componenta de bază o constituie evidența economică.

Având în vedere procedeele și tehnicile folosite în înregistrarea realității obiective putem spune că evidența economică se constituie din trei forme distincte:

– evidența tehnico-operativa;

– evidența statistica;

– evidența contabila;

Evidența tehnico-operativa consemnează cu ajutorul documentelor anumite laturi ale activității economice în locul și în momentul când se produc diferite fenomene ocazionate de aceasta activitate.

Evidența tehnico-operativa are anumite limite, nu se extinde asupra întregii activități, nu are caracter general, ceea ce nu permite a se lua decizii numai pe baza acestor informații.

La culegerea datelor se folosesc procedee specifice. De exemplu pentru evidența tehnico-operativa a materialelor se utilizează "Fișa de magazie" în care se consemnează pe bază de documente (facturi, avize de expediție, fișa limita de consum) toate operațiile de mișcări ale materialelor.

Evidența statistica oglindește și caracterizează procesul reproducției sociale în ansamblu sau prin studierea unor fenomene social-economice de masa cum sunt: produsul social, venitul național, productivitatea muncii etc..

Statistica preia informațiile de care are nevoie din celelalte forme ale evidentei economice pe care le prelucrează după metodologia sa în scopul generalizării la diferite nivele ale fenomenelor și a proceselor economice arătând direcția și ritmul de dezvoltare, trăsăturile caracteristice și modul cum se manifesta fenomenele social – economice analizate.

Organul care coordonează aceasta formă de evidența economică în țara noastră este "Comisia Națională de Statistica".

Un exemplu de evidența statistica ar fi dările de seama privind evidența personalului și total venituri obținute cât și studiul consumurilor producției care stau la baza determinării normelor de consum, iar analiza gradului de îndeplinire a normelor permite stabilirea sarcinii de creștere a productivității muncii.

Evidența contabila înregistrează cu ajutorul documentelor și prelucrează după o metoda proprie toate informațiile cu privire la operațiile care au loc în legătura cu existența și mișcarea bunurilor materiale și bănești, cu transformarea lor în procesul de producție și circulație, cu rezultatele obținute din aceste transformări.

Evidența contabila este singura formă de evidența economică, care are un caracter general, adică înregistrează toate fenomenele, procesele pe activitățile rezultate în cadrul fiecărei întreprinderi.

Evidența contabila presupune de asemenea efectuarea lucrărilor atât cu mijloace de prelucrare manuala cât și automata a datelor.

Sistemul informatic este o parte componenta a sistemului informațional prin care se asigura pe baza tehnicii de calcul, în primul rând a calculatorului electronic, tratarea rațională a datelor și a informațiilor.

Așa cum se știe performantele calculatorului electronic cunosc o creștere de o manieră impresionantă sub toate aspectele:

– viteza de calcul foarte mari;

– capacitate mare de memorie;

– prelucrare de texte, date și reprezentări grafice;

– redarea rezultatului în timp real;

– reducerea substanțiala a gabaritelor;

– funcționarea în orice mediu;

– interconectări în rețele locale,teritoriale, naționale;

– sisteme de operare ultrarapide etc.

În cadrul S.C. SEVERNAV S.A.. este organizat oficiul de calcul,unde se lucrează cu personal pregătit în domeniul informaticii. În dotare se află calculatoare de tip P.C. XT'AT 586, 686, Pentium I, II, III. În cadrul S.C. SEVERNAV S.A.. limbajul de programare folosit este DBASE IV. Cu ajutorul acestui limbaj se creează programe care au unele avantaje:

– capacitate de memorie foarte mare a bazelor de date introduse de utilizator;

– rapiditate în căutarea informațiilor cerute;

– viteza de lucru relativ mare.

În momentul de față la . există o bază de date introdusa pe calculator ce cuprinde:

– fișe tehnologice;

– fișiere de manopera;

– centralizatoare de consumuri de materiale;

– date despre forța de munca;

– date de aprovizionare stocuri;

– evidența mijloacelor fixe;

– evidența colaborării și importurilor;

Baza de date existentă în memoria calculatorului furnizează următoarele informații:

– calculul retribuțiilor;

– evidența personal;

– calculul necesar de personal pe meserii;

– contabilitatea materialelor;

– evidența mijloacelor fixe;

– lansarea materialelor;

– determinarea consumurilor tehnologice de materiale;

– calculul necesarului de aprovizionat;

– controlul stocurilor;

– baza de date tehnică pentru pregătirea fabricației.

Sistemul de comunicații al S.C. SEVERNAV S.A.. este destul de restrâns. În afara telefoanelor și stației de amplificare, societatea mai este dotata cu telex și telefax.

Nu există posibilități de comunicare rapida cum sunt interfoanele, radioemițătoarele portabile. Lipsa acestora îngreunează culegerea informațiilor, necesita personal suplimentar.

CAPITOLUL II. PROBLEME GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA EVIDENȚEI RELAȚIILOR CU BUGETUL STATULUI

2.1. Sistemul de impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate de întreprindere

În calitatea sa de participant la circuitul economic, statul este remunerat cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate. Delimitarea obligațiilor fiscale ale întreprinderii trebuie făcută în legătură cu parametrii de gestiune ai firmei și în primul rând cu rezultatul exercițiului și trezoreria firmei. Astfel, obligațiile fiscale ale întreprinderii se pot disocia în: 

obligații fiscale suportate în funcție de natura rezultatului fiscal. Este vorba de impozitul pe profit care poate fi privit atât ca o cheltuială fiscală suportată la nivelul întregii activități, dar și ca o distribuire de profit în favoarea statului;

impozite, taxe și vărsăminte asimilate suportate de întreprindere, indiferent de natura rezultatului fiscal. Acestea sunt considerate de regulă, cheltuieli de exploatare sau se includ în costul de achiziție sau de producție al bunurilor și serviciilor atunci când valoarea lor poate fi asociată cu achiziția sau producția bunurilor. În această categorie se includ: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții aparținând persoanelor juridice, taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane juridice, taxe vamale, contribuții la fondurile cu destinație specială, etc.

impozite și taxe colectate de întreprindere de la terți în contul bugetului de stat. Este cazul impozitului pe salarii suportat de salariați, impozitul pe dividende suportat de acționari sau asociați și taxa pe valoare adăugată suportată de consumatorul final. În acest caz, întreprinderea funcționează ca un colector de impozite, având obligația plății acestora la bugetul statului.

Impozitele, taxele și vărsămintele suportate de întreprindere atrag diminuarea rezultatului și presupun existența unei trezorerii pozitive pentru a permite onorarea obligațiilor fiscale ale întreprinderii însă noțiunea de cost fiscal suportat de întreprindere este mai largă, deoarece trebuie avute în vedere și alte cheltuieli efectuate de întreprindere cum sunt cele de personal, dotarea cu echipament informatic, uneori „creditarea” bugetului de stat cu titlu gratuit, în cazul plății unor impozite neîncasate, etc.

Pe de altă parte, prin plata facturii fiscale sub formă de impozite și taxe, întreprinderea participă la rezolvarea economică a problemelor sociale ale națiunii, realizând astfel și funcția sa de responsabilitate socială față de mediul în care își desfășoară activitatea.

2.2. Conținutul impozitelor

Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului,fără contraprestație directă și imediată,cu titlu nerestituibil, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă în plan financiar, ele constituind mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Impozitele se practică sub o diversitate de forme, corespunzător pluralității formelor sub care se manifestă materia impozabilă și numărul mare al subiecților în sarcina cărora se instituie.

Impozitele se clasifică în funcție de trăsăturile de fond și formă în impozite directe și impozite indirecte.

Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipație. La impozitul de acest tip, subiectul și suportatorul impozitul ar trebui să fie, potrivit intenției legii, una și aceeași persoană. Tocmai de aceea se spune că impozitele de acest tip au o incidență directă asupra subiectului plătitor. Din categoria acestor impozite fac parte: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile salariale, impozitul pe dividende și alte impozite suportate de persoane fizice.

Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzării unor bunuri sau prestării anumitor servicii, fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianți sau prestatori de servicii și suportate de către consumatorii bunurilor și serviciilor impozabile. În funcție de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează în: taxe de consumație (accize, taxa pe valoare adăugată), taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare, venituri care provin de la monopolurile fiscale.

Impozitul pe profit este datorat de toate unitățile patrimoniale care au calitatea de contribuabili, impozit care se percepe asupra profitului impozabil ce se determina ca diferență între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, și cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Impozitul pe profit este stabilit pe baza unei cote procentuale proporționale unice de 25%, cu excepțiile prevăzute de lege.

Impozitul pe veniturile din salarii reprezintă suma datorată de persoana fizică pentru veniturile din salarii realizate într-un an fiscal, la fiecare loc de realizare a venitului. Cotele de impunere utilizate pentru determinarea impozitului pe salarii sunt progresive pe tranșe de venit, cuprinse între 18% și 40%. Baremul lunar se actualizează semestrial prin hotărârea guvernului, în funcție de indicele de inflație realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Națională de Statistică. Impozitul pe venit se calculează lunar, de către plătitorii acestora, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, utilizând cotele progresive pe tranșe. Impozitul pe venit se percepe prin metoda “stopajului la sursă”, respectiv prin reținerea de la salariat de către persoana fizică sau juridică plătitoare a salariului sau a altor drepturi salariale, precum și a veniturilor asimilate acestora.

Impozitul pe dividende este un impozit direct cu reținere la sursă. Se calculează în funcție de suma totală pe care pe care o reprezintă dividendele cuvenite fiecărui asociat sau acționar, în raport de mărimea profitului net distribuit sub formă de dividende și de cota parte de participare la capitalul social a fiecăruia. Sunt impozitate cu o cotă de 5% dividendele distribuite persoanelor fizice, și cu o cotă de 10% dividendele distribuite persoanelor juridice. Impozitul se reține și se virează o dată cu plata efectivă a dividendelor, moment care reprezintă și termenul de plată a impozitului.

Impozitele și taxele locale sunt considerate venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale. În categoria impozitelor și taxelor locale se includ: impozitul pe clădiri,impozitul pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea locurilor publice, taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclama, taxe pentru șederea în stațiuni balneoclimaterice, taxe pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologie, alte taxe locale.

Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora. Impozitul pe clădiri se calculează, în cazul persoanelor juridice, prin aplicarea cotei stabilita de consiliile locale, care poate fi cuprinsa intre 0,5-1,0% asupra valorii de inventar a clădirilor, actualizata conform prevederilor legale și înregistrata în contabilitatea acestora.

Impozitul pe terenuri se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, stabilite de legea nr. 122/1999, și în cadrul acestora pe zone. Impozitul pe teren se stabilește, și se calculează de către contribuabili prin declarație de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifică de către aceștia. Impozitul pe terenuri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import. Produsele pentru care se datorează accize sunt reprezentate de:

– alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic

– produsele din tutun

– produsele petroliere

– alte produse și grupe de produse cum ar fi: cafeaua, confecții din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur sau din platină, autoturisme și autoturisme de teren, parfumuri, aparate video de înregistrat sau de reprodus, camere video, cuptoare cu microunde, aparate pentru aer condiționat, arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor și produselor care intră și ies în/din țară și/sau asupra celor care tranzitează teritoriul național. România aplică taxe vamale de import, care sunt stabilite și percepute în conformitate cu Tariful Vamal de import al României.

Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor importate. Valoarea mărfii în vamă se determină prin însumarea valorii mărfii la sosirea în vamă, a cheltuielilor de transport pe parcurs extern, a cheltuielilor de asigurare pe parcurs extern și a altor cheltuieli efectuate pe parcursul extern privitoare la transportul mărfii importate. Cotele de impunere sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României.

2.3. Documentația primară

Se vor prezenta în continuare modalitățile de organizare a documentației primare utilizate în cadrul relațiilor de decontare cu bugetul statului.

În cazul impozitului pe profit se de utilizează ca și document „declarația de impunere”, pe care contribuabilii au obligația de a o depune până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea la termen a declarației de impunere. Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau de către orice persoană autorizată, potrivit legii, să-l reprezinte pe contribuabil.

Documentația primară prin care se consemnează operațiunile supuse Taxei pe valoare adăugată sunt formulare cu regim special înseriate, numerotate și gestionate cu asigurarea scurtă a evidenței lor. După nivelul la care se realizează gestiunea și evidența formularelor cu regim special, ele sunt de două categorii:

1. formulare tipizate comune distribuite prin Direcția Finanțelor Publice cum sunt:

– avize de însoțire

– facturi fiscale

– chitanțe

– dispoziții de livrare

2. formulare tipizate specifice anumitor sectoare tipărite și gestionate prin grija agenților economici utilizatori cum sunt: documente pentru distribuirea produselor petroliere, energie electrică, telecomunicații, poștă etc.

Lista documentelor privind taxa pe valoare adăugată cuprinde: facturi fiscale, aviz de însoțire a mărfii, bon de consum cu chitanță, dispoziție de livrare, borderou de vânzări- încasări, jurnal de vânzări, jurnal de cumpărări, decont TVA, declarație privind obligația de plată la bugetul statului, cerere de rambursare a TVA.

Declarația privind obligația de plată la bugetul statului este un document care se depune lunar la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare. Se centralizează date din declarația anterioară, din jurnalele de vânzări și cumpărări, pe baza cărora se stabilește taxa de plătit sau de recuperat.

Cererea de rambursare se folosește atunci când TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă. Întreprinderea trebuie să depună spre analiză și aprobare organului fiscal cererea de rambursare și un set de alte documente, ca: contractul de societate din care să rezulte operațiile efectuate, jurnalele de vânzări și cumpărări, facturi fiscale, declarații vamale de import din care să rezulte taxa deductibilă aferentă importurilor, documentele de plată și documente care atestă efectuarea exporturilor.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală. Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscală va fi completată de către plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiuni referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe veniturile anuale sub formă de salarii. Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare, salariații vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să calculeze și să regularizeze anual impozitul pe profit. Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și salariatului câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale vor fi completate pe bază de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere, însoțită de documente justificative.

Documentația primară prin care se consemnează operațiunile supuse plății accizelor este compusă din următoarele: factură fiscală, jurnal de cumpărări a produselor supuse accizelor, jurnal de vânzări de produse finite, cerere de restituire a accizelor.

Lista documentelor privind taxele vamale cuprinde : factura externă, declarația vamală, declarația privind valoarea în vamă, documente de transport, manipulare, încărcare-descărcare, declarație de import completată pe propria răspundere.

Stabilirea impozitului pe dividende cade în sarcina societății comerciale distribuitoare de dividende, care la data plății impozitului trebuie să-l declare în „Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat”, declarație care se depune la organul fiscal în a cărei rază teritorială își are sediul, semnându-se de către directorul general sau orice persoană autorizată. La sfârșitul anului, în baza Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1372/18.10.2000, tot societatea este obligată să depună la organul fiscal „Declarația informativă privind impozitul reținut pe veniturile din dividende, pe beneficiari de venit”. Impozitul se reține și se plătește o dată cu plata efectivă a dividendelor, moment care reprezintă și termenul de plată al impozitelor.

Impozitul pe clădiri se calculează de către contribuabil prin declarația de impunere care se depune la serviciul de specialitate al consiliului local pe raza căruia se află clădirea.

Pentru evidențierea impozitului pe terenuri, sunt necesare evidențele conduse de către consiliile locale și declarațiile de impunere depuse de către contribuabili la organul fiscal în raza căruia se află terenul. Declarațiile de impunere trebuie însoțite de copii ale actului de dobândire și schițe ale terenului.

2.4. Contabilitatea relațiilor cu bugetul statului

Pentru reflectarea în contabilitate a relațiilor cu bugetul statului și alte organisme publice, se utilizează grupa 44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate”, cu următoarele conturi:

441 „Impozitul pe profit”

442 „TVA”

444 „Impozitul pe salarii”

445 „Subvenții”

446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

447 „Fonduri speciale”

448 „Alte datorii și creanțe cu bugetul statului”

2.4.1.Contabilitatea impozitului pe profit

Contabilitatea impozitului pe profit se conduce cu ajutorul contului 441 „Impozitul pe profit”, cont bifuncțional.

Se creditează:

cu sumele virate bugetului statului de unitatea patrimonială bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit, prin debitul contului „Cheltuieli cu impozitul cu profit”.

Se debitează:

cu sumele virate bugetului statului reprezentând achitarea impozitului pe profit, prin creditul contului 5121„Conturi curente la bănci”.

Soldul creditor evidențiază obligațiile întreprinderii față de bugetul de stat aferent impozitului pe profit nevărsat.

Soldul debitor reflectă creanțele întreprinderii față de bugetul de stat aferent impozitului vărsat în plus peste cel datorat.

Totodată, se reține că reducerea cu 20% (25% – 5% ) a impozitului pe profit, atunci când se exportă bunuri obținute din producția proprie sau se prestează servicii pentru acestea pe care agenții economici le-au încasat în valută într-un cont bancar se reflectă în debitul contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, prin corespondență cu creditul contului 118 „Alte fonduri”.

2.4.2. Contabilitatea taxei pe valoare adăugată

Contabilitatea taxei pe valoare adăugată se organizează cu ajutorul contului 442 „TVA”, care prezintă următoarele analitice:

4423 „TVA de plată”

4424 „TVA de recuperat”

4426 „TVA deductibilă”

4427 „TVA colectată”

4428 „TVA neexigibilă”

În cadrul procesului de aprovizionare apare TVA deductibilă care se înregistrează pe bază de documente în contul 4426 „TVA deductibilă”, cont de activ.

Se debitează

cu sumele înscrise în jurnalul pentru cumpărări, prin creditul conturilor care arată proveniența aprovizionărilor efectuate sau modalitățile de plată a acestora și anume:401 „Furnizori”, „Furnizori de imobilizări”, 5121 „Conturi la bănci în lei”, 542 „Avansuri de trezorerie”;

4428 „TVA neexigibilă”, pentru taxa aferentă cumpărărilor efectuate cu plata în rate sau pentru facturile sosite și devenită exigibilă.

Se creditează :

cu sumele care se deduc din TVA colectată, prin debitul contului 4427 „TVA colectată”;

cu sumele ce depășesc TVA colectată și care reprezintă creanțe față de buget, în corespondență cu debitul contului 4424 „TVA de recuperat ”;

cu prorata din TVA înregistrată în cursul lunii ca deductibilă și devenită la sfârșitul acesteia, prin calcul, ca fiind nedeductibilă, prin debitul contului 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.

Soldul debitor arată că nivelul TVA deductibilă depășește pe cea colectată și reflectă creanța unității față de buget. După virarea soldului în contul 4424 „TVA de recuperat”, contul „TVA deductibilă” se soldează.

În cadrul procesului de desfacere apare contul 4427 „TVA colectată”, care este cont de pasiv.

Se creditează cu sumele înscrise în jurnalul pentru vânzări, prin debitul conturilor care arată natura livrărilor sau veniturilor pentru care se calculează acest impozit, dintre care se amintesc: 411 „Clienți”și 5311 „Casa în lei”, pentru facturile și respectiv chitanțele fiscale emise pentru vânzări, 4282 „Alte creanțe în legătura cu personalul”, pentru lipsurile, constate la inventariere și imputate celor vinovați, 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, pentru bunurile și serviciile folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit.

Se debitează

cu sumele deductibile fiscal, prin creditul contului 4426 „TVA deductibilă”;

cu sumele datorate bugetului pentru TVA colectată mai mare decât cea deductibilă, în corespondență cu creditul contului 4423 „TVA de plată”;

TVA aferentă clienților insolvabili scoși din activ, prin creditul contului 416 „Clienți incerți”.

Soldul creditor reflectă nivelul TVA colectată care depășește pe cea deductibilă și care se datorează bugetului de stat. După virarea soldului în contul 4423 „TVA de plată”, contul „TVA colectată” se soldează.

Contul 4423 „TVA de plată” ține evidența TVA datorată bugetului de stat și determinată la finele lunii. Este cont de pasiv.

Se creditează la sfârșitul fiecărei luni cu obligația față de bugetul statului pentru diferența dintre TVA colectată, mai mare, și cea deductibilă (mai mică), în corespondență cu debitul contului 4427 „TVA colectată”.

Se debitează

cu TVA plătită bugetului, prin creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”;

cu TVA de recuperat de la bugetul statului prin creditul contului4424 „TVA de recuperat”.

Soldul creditor arată nivelul TVA datorată bugetului de stat.

Contul 4424 „TVA de recuperat” ține evidența TVA de recuperat de unitățile patrimoniale de la bugetul de stat. Este cont de activ.

Se debitează la sfârșitul lunii cu creanța față de bugetul statului pentru diferența dintre TVA colectată, mai mică, și cea deductibilă (mai mare ), prin creditul contului 4426 „TVA deductibilă”.

Se creditează cu sumele ce se recuperează de la buget sub forma încasării, prin debitul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”, sau prin compensare în perioadele următoare în corespondență cu debitul contului 4423 „TVA de plată”.

Soldul debitor al contului reflectă contravaloarea TVA cuvenită de la bugetul statului, deci creanța unității față de buget.

Contul 4428 „TVA neexigibilă” ține evidența TVA neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate, pentru vânzări și prestații efectuate și nefacturate încă clienților, precum și evidența TVA neexigibilă aferentă cumpărărilor făcute cu plata în rate și aprovizionărilor făcute pentru care nu au sosit facturile furnizorilor. Este cont bifuncțional.

Se creditează

cu TVA aferentă livrărilor cu plata în rate sau pentru care nu sau întocmit facturi, prin debitul conturilor 411 „Clienți” și respectiv 418 „Clienți facturi de întocmit”;

cu taxa aferentă mărfurilor intrate în unitățile comerciale cu amănuntul, în corespondență cu debitul contului 371 „Mărfuri”;

cu taxa devenită exigibilă pentru cumpărările în rate și pentru facturile sosite ulterior bunurilor primite de la terți, prin debitul contului 4426 „TVA deductibilă”.

Se debitează

cu TVA aferentă cumpărărilor cu plata în rate sau cu facturi nesosite, în corespondență cu creditul conturilor 401 „Furnizori” și 404 „Furnizori de imobilizări” și respectiv 408 „Furnizori – facturi nesosite”;

cu taxa aferentă mărfurilor ieșite (vândute) din unitățile comerciale cu amănuntul, prin creditul contului 371 „Mărfuri ”;

cu TVA devenită exigibilă pentru vânzările în rate în corespondență cu creditul contului 4427 „TVA colectată ”.

Sintetizând cele prezentate anterior se rețin câteva aspecte mai importante care pot contribui la ușurarea înțelegerii problematicii referitoare la taxa pe valoare adăugată.

În cursul lunii, pentru toate cumpărăturile ce se efectuează se înregistrează TVA facturată sau înscrisă în chitanțe fiscale de către furnizori, debitându–se contul 4426 „TVA deductibilă”.

Pentru aprovizionările efectuate și nefacturate de furnizori și pentru cele facturate cu plata în rate se debitează contul 4428 „TVA neexigibilă”, care se creditează ulterior pe baza facturilor ce se primesc de la furnizori sau în măsura în care ratele devin scadente prin debitul contului 4426 „TVA deductibilă”.

Pentru aprovizionările efectuate și neefectuate de furnizori și pentru cele facturate cu plata în rate se debitează contul 4428 „TVA neexigibilă”, care se creditează ulterior pe baza facturilor ce se primesc de la furnizori sau în măsura în care ratele devin scadente, prin debitul contului 4426 „TVA deductibilă”.

De asemenea, în cursul lunii, pentru toate livrările efectuate se înregistrează TVA înscrisă în documentele de vânzare, creditându-se contul 4427 „TVA colectată”.

Pentru livrările efectuate și neînscrise în facturile fiscale și, de asemenea, pentru cele facturate cu plata în rate se creditează contul 4428 „TVA neexigibilă”, care se debitează ulterior, în măsura întocmirii acestor documente și ajungerii la scadență a ratelor, prin creditul contului 4427 „TVA colectată”.

La sfârșitul fiecărei luni se determină pe bază de prorată, atunci când este cazul, TVA nedeductibilă care se reflectă în debitul contului 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, în corespondență cu creditul contului 4426 „TVA deductibilă”.

De asemenea, la finele fiecărei luni și implicit după această ultimă operație se închide, pe de o parte, contul 4426 „TVA deductibilă” pentru taxa deductibilă fiscal, care se creditează prin debitul contului 4427 „TVA colectată” sau prin debitul conturilor 4427 „TVA colectată” și 4424 „TVA de recuperat”, după cum TVA deductibilă este mai mică sau egală și respectiv mai mare decât cea colectată.

În situația în care TVA colectată este mai mare decât cea deductibilă se procedează la debitarea contului 4427 „TVA colectată” prin creditul conturilor 4426 „TVA deductibilă” și 4423 „TVA de plată”

2.4.3. Contabilitatea impozitului pe salarii

Contabilitatea impozitului pe salarii se organizează cu ajutorul contului 444 „Impozitul pe salarii”, care este cont de pasiv.

Se creditează:

cu impozitul aferent drepturilor salariale, ajutoarelor materiale și participării la profit, prin debitul conturilor 421 „Personal-remunerații datorate”, 423 „Personal-ajutoare materiale datorate” și respectiv 424 „Participarea personalului la profit”;

cu impozitul pentru sumele datorate colaboratorilor unității, în corespondență cu debitul contului 401 „Furnizori”.

Se debitează: cu sumele care se decontează bugetului de stat, în contul obligației fiscale în cauză, în corespondență cu creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei” sau 542 „Avansuri de trezorerie”, după caz.

Soldul existent la sfârșitul lunii este creditor și reprezintă impozitul datorat bugetului statului pentru salariile aferente lunii expirate și care se virează în luna următoare, cu prilejul achitării chenzinei a doua, dar nu mai târziu de maximum 15 inclusiv a lunii următoare.

2.4.4. Contabilitatea fondurilor speciale

Obligațiile statului față de alte organisme publice ce derivă din legea bugetului asigurărilor sociale, ordonanțe guvernamentale și alte reglementări, se evidențiază cu ajutorul contului 447 „Fonduri speciale” care este cont de pasiv și care ține evidența sumelor datorate fondului special pentru sănătate publică, fondului special de solidaritate pentru persoanele cu handicap, fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control a trecerii frontierei precum și a celorlalte unități vamale, fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic, fondului special al drumurilor publice, fondului special pentru protejarea asiguraților, fondului special pentru promovarea și dezvoltarea turismului, fondului special al aviației civile.

Se creditează cu sumele datorate pentru constituirea fondurilor speciale, în corespondență cu debitul contului 635 „Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.

Se debitează cu sumele ce se decontează celor în drept, prin creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei” sau 542 „Avansuri de trezorerie”, după cum plata se efectuează prin virament și respectiv în numerar.

Soldul estre creditor și reprezintă datoria unității față de organismele publice pentru constituirea fondurilor speciale.

2.4.5. Contabilitatea subvențiilor

Subvențiile ce se alocă de la bugetul statului constituie o categorie specifică de creanțe, care sunt destinate cheltuielilor de capital, acoperirii diferențelor de preț pentru anumite produse sau mărfuri, precum și altor acțiuni, cum este cazul sumelor cuvenite din Fondul de șomaj pentru absolvenții angajați cu contract de muncă.

Subvențiile se pot primi direct în conturile de trezorerie, situație în care nu se mai înregistrează creanța față de bugetul statului, însă în activitatea agenților economici intervine un anumit interval de timp între momentul stabilirii cuantumului subvențiilor și cel al primirii lor efective, ceea ce impune reflectarea în contabilitate a sumelor ce urmează a fi primite și aceasta cu atât mai mult la finele anului.

Contabilitatea creanțelor amintite anterior se organizează cu ajutorul contului 445 „Subvenții”, care este cont de activ.

Se debitează:

cu sumele alocate de la buget, precum și alte subvenții pentru investiții, de primit, în corespondență cu creditul contului 131 „Subvenții pentru investiții”;

Cu valoarea subvențiilor pentru diferențele de preț și a altor subvenții ce urmează a fi primite, prin creditul contului 741 „Venituri din subvenții de exploatare”

Se creditează cu alocațiile de la buget, subvențiile pentru diferențe de preț și alte subvenții încasate sau acordate, în corespondență cu debitul contului 5121 „Conturi la bănci în lei” și respectiv 437 „Ajutor de șomaj”.

Soldul contului este debitor și reprezintă subvențiile de primit.

2.4.6. Contabilitatea altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate

Unitățile patrimoniale mai datorează bugetului de stat și alte impozite și taxe care se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, cont de pasiv care ține evidența accizelor, impozitului pe țiței și gaze naturale din producția internă, impozitului pe terenuri, impozitului pe mijloacele de transport, impozitului pe clădiri, impozitului pe dividende.

Se creditează:

cu sumele reprezentând obligațiile către bugetul de stat sau cel local, după caz, privind alte impozite și taxe, inclusiv sume de vărsat din profitul regiilor autonome, în corespondență cu debitul conturilor 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” și respectiv 129 „Repartizarea profitului;

cu impozitul pe dividende datorat bugetului de stat prin debitul contului 457 „Dividende de plată”.

Pentru sumele restituite de la buget ca fiind decontate în plus în legătură cu obligațiile de mai sus se debitează contul 5121”Conturi la bănci în lei”, prin creditul contului4482 „Alte creanțe privind bugetul statului.

Se debitează cu sumele care se decontează bugetului de stat sau celui local, prin creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei” mai sus; cu impozitul pe dividende; cu taxe vamale datorate, incluse în prețul mărfurilor, cu accizele datorate bugetului de stat .

Soldul contului poate fi creditor atunci când unitatea patrimonială are obligații nedecontate privind alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

2.4.7. Contabilitatea altor datorii și creanțe cu bugetul statului

Contul 448 „Alte datorii și creanțe cu bugetul statului” evidențiază alte datorii sau sume ce urmează a se încasa de către unitatea patrimonială în perioada următoare, în relațiile cu bugetul statului, dar aferente exercițiului în curs. Contul este bifuncțional, având în structura sa două conturi sintetice de gradul II, și anume;

4481 „Alte datorii față de bugetul statului”,

4482 „Alte creanțe privind bugetul statului”.

Contul 4481 „Alte datorii față de bugetul statului” este cont de pasiv.

Se creditează cu sumele datorate bugetului pentru amenzi și penalități, salarii neridicate până la expirarea termenului de prescripție, în corespondență cu debitul conturilor 6711 „Despăgubiri, amenzi și penalități” și respectiv 426 „Drepturi de personal neridicate”.

Se debitează cu sumele virate bugetului statului, prin creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”.

Soldul este creditor și reprezintă datoriile față de buget.

Contul 4482 „Alte creanțe privind bugetul statului” este de activ.

Se debitează cu creanțele față de buget provenite din prime cuvenite producătorilor agricoli și din alte sume de încasat de la buget, cum sunt cele privind facilitățile fiscale ce se acordă agenților economici pentru decontarea la termenele legale ale obligațiilor datorate bugetului statului, facilități prevăzute în O.G. nr.11/1999 ( M.O. nr.79/25.02.1999 ) și care sunt deductibile la determinarea impozitului pe profit, în corespondență cu creditul conturilor 401 „Furnizori” și 7718 „Alte venituri excepționale din operațiuni de gestiune#

Se creditează cu sumele încasate de la buget, prin debitul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”.

Soldul contului este debitor și reprezintă creanțele față de bugetul statului.

Se creditează cu alte datorii față de bugetul statului, aferente exercițiului în curs, constatate înaintea închiderii exercițiului.

Se debitează cu sumele încasate de la buget reprezentând impozite, taxe și vărsăminte asimilate virate în plus.

Când soldul contului este creditor evidențiază sume datorate de unitate bugetului, iar când este debitor evidențiază sume datorate de buget unității.

CAPITOLUL III. CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU BUGETUL STATULUI LA S.C. SEVERNAV S.A.

3.1. Definirea, conținutul și caracteristicile generale ale impozitului pe profit

Reforma fiscală, componentă a reformei economice și sociale, urmărește constituirea unui sistem fiscal coerent, echitabil și eficient pentru a putea face față cerințelor tranziției la economia de piață. Printre cele mai importante măsuri de constituire a unui sistem fiscal se numără și adoptarea legii privind impozitul pe profit (legea nr. 12 /1991), intrată în vigoare la 1 ianuarie 1991. Ulterior, în vederea perfecționării cadrului juridic al impozitării profitului realizat de persoanele juridice, a fost adoptată O.G nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1995.

Agenții economici au obligația legală să plătească impozit pe profit. Obligația privind acest impozit se calculează, în baza reglementărilor în vigoare, asupra profitului obținut în România și în străinătate de persoanele juridice române și asemenea persoane asociate cu persoane fizice române, precum și asupra profitului realizat prin sediu permanent în România de persoanele juridice străine și asemenea persoane asociate cu persoane fizice străine fără să ia naștere o altă persoană juridică. Așadar sunt obligați la plata impozitului pe profit și denumiți contribuabili:

persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate. Din această grupă fac parte regiile autonome, indiferent de subordonare, companiile naționale, societățile naționale, societățile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, instituțiile financiare și de credit, fundațiile, asociațiile, organizațiile, trusturile, precum și orice entitate care are statutul legal de persoană juridică română.

persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent. În acest sens persoanele juridice străine, companiile, fundațiile, asociațiile, organizațiile, trusturile și orice alte entități similare, înființate și organizate în conformitate cu legile unei alte țări, devin subiect al impunerii, atunci când își desfășoară activitatea, integral sau parțial, prin intermediul unui sediu permanent autorizat să funcționeze în România, numai după înmatricularea acestuia la registrul comerțului și după înregistrarea la organele fiscale teritoriale.

persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile realizate din activitatea desfășurată în România.

asocierile dintre persoanele fizice române și persoane juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România. Veniturile și cheltuielile rezultate din asocierile în participațiune, potrivit dispozițiilor legale, se contabilizează distinct de persoana juridică română cu respectarea prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, aceasta având și obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozitul pe profitul cuvenit persoanelor fizice ți juridice străine, precum ți persoanei fizice române. Partea din veniturile ți cheltuielile rezultate dintr-o astfel de asociere, care se cuvine persoanei juridice române, se înregistrează în contabilitatea proprie ți se impune la nivelul acesteia. În cazul asocierilor dintre persoanele juridice române veniturile ți cheltuielile determinate de operațiunile asocierii în participațiune se contabilizează distinct de către unul dintre asociați, stabilit conform contractului, urmând ca lunar să se transmită pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării în contabilitatea proprie și determinării profitului impozabil.

instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii.

Veniturile bugetelor instituțiilor publice, finanțate total sau parțial din venituri extrabugetare, provin din taxe, chirii, manifestări culturale, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, concursuri artistice, publicații, impresariat, exploatarea filmelor, prestații editoriale, consultații și servicii medicale, studii, proiecte, prestări de servicii, lucrări și exploatări ale unor bunuri pe care le au în administrare și altele de această natură, stabilite în condițiile legii.

Excepții de la plata impozitului pe profit

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit următoarele:

trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr.72/1996 privind finanțele publice;

unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;

fundațiile testamentare. Fundația testamentară, conform Ordonanței Guvernului nr.26/2000, este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unitățile de invalizi și nevăzători,protejate, sau unitățile care au încadrate persoane cu handicap, care își desfășoară activitatea în sistemul cooperației meșteșugărești și de consum, special organizate potrivit prevederilor Decretului-lege nr.66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, cu modificările ulterioare.

unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. Nu intră sub incidența acestor prevederi persoanele juridice care realizează aceste produse pe bază de autorizație acordată de fiecare cult religios, în condiții specifice. În sensul acestor dispoziții sunt impozabile orice alte categorii de venituri realizate din desfășurarea activității.

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, potrivit legii în vigoare, sunt exceptate de la plata impozitului pe profit instituțiile organizate potrivit Legii învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe principiul nonprofit, al nediscriminării și cu respectarea standardelor naționale. În acest context ele trebuie să aibă în vedere prevederea potrivit căreia veniturile obținute se folosesc pentru mărirea bazei materiale, respectiv spații adecvate, în proprietate sau închiriate,laboratoare proprii cu dotare corespunzătoare desfășurării activității, bibliotecă dotată cu fond de carte adecvată profilului școlii, alte dotări de natură să realizeze un învățământ de calitate.

Asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr.114/1996, pentru veniturile obținute din activitățile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietăților deținute în comun. Așadar sunt exceptate de la plata impozitului pe profit asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit prevederilor Legii nr.114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice (de exemplu: închirierea spațiilor comune) care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

Veniturile obținut de asociațiile de proprietari din activități economice, care nu sunt utilizate în scopurile expres menționate în ordonanță, se impun cu o cotă de 25% , plata impozitului făcându-se la termenele stabilite.

Veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit.

Veniturile obținute din activități fără scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizațiile membrilor, contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare, donațiile și sumele sau bunurile primite din sponsorizare, dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclamă și publicitate, cu excepția celor realizate prin unitățile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

Cota de impozit pe profit

Cota de impozit pe profit este de 25%, cu următoarele excepții:

contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea , persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune. Încadrarea acestor unități se realizează de către agenții economici, pe baza declarațiilor proprii, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.843/1999 privind încadrarea pe tipuri a unităților de alimentație publică neincluse în structurile de primire turistice. În scopul aplicării acestor dispoziții contribuabilii care intră sub incidența prevederilor mai sus menționate au obligația să evidențieze distinct veniturile din activitatea barurilor, cazinourilor și cluburilor de noapte. Ponderea se determină prin raportarea acestor venituri la veniturile totale realizate de contribuabilii menționați, din orice sursă.

În cazul Băncii Naționale a României, cot de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.

Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%. Potrivit acestor dispoziții, orice majorare de capital social efectuată din profitul net al societății se consideră distribuție de dividende și se impune cu cota de 10%. Nu intră sub incidența prevederilor anterioare primele legate de capitalul social (de exemplu: primele de emisiune, de aport), diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului conform legii (de exemplu: reevaluarea mijloacelor fixe, a activelor și a pasivelor în valută), încorporarea creanțelor lichide și exigibile, astfel cum sunt ele definite în Codul civil și în Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare;

Obligația reținerii și vărsării impozitului revine societății comerciale odată cu înregistrarea la registrul comerțului și a modificărilor respective.

Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat și includ:

Venituri din exploatare, respectiv venituri din vânzarea produselor, lucrărilor executate și serviciilor prestate, din producția stocată, din producția de imobilizări, din subvenții de exploatare, precum și alte venituri din exploatarea curentă;

Venituri financiare, respectiv venituri din participații, din alte imobilizări financiare, din creanțe imobilizate, din titluri de plasament, din diferențe de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obținute, creanțe imobilizate și alte venituri financiare.

Veniturile financiare înregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991 se iau în calcul la determinarea profitului impozabil, de la data obținerii lor, indiferent de obiectul de activitate al contribuabilului.

Venituri excepționale, respectiv venituri din operațiuni de exploatare, din operațiuni de capital ( despăgubiri, penalități încasate, venituri din cedarea activelor, cote-părți de subvenții pentru investiții virate la rezultatul exercițiului ) și alte venituri excepționale.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor și care se regăsesc în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de legislația în vigoare.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit, după natura lor, care sunt aferente realizării veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referă la perioade sau exerciții financiare viitoare, se înregistrează în cheltuielile curente ale perioadelor sau exercițiilor financiare viitoare. În această categorie se încadrează și sumele plătite pentru obținerea unor autorizații de funcționare ( numai cele care se eliberează sau se avizează periodic, cu un anumit termen de valabilitate ) sau pentru achiziționarea unor drepturi de folosință, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obținerea de licențe care se repartizează pe întreaga perioadă de valabilitate.

În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:

Cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuțiile care condiționează organizarea activităților respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuieli financiare ,respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuielile cu dobânzile, pierderi din carențe legate de participații, alte cheltuieli financiare.

Cheltuieli excepționale, respectiv cheltuielile privind operațiunile de capital și cele privind operațiunile de gestiune.

Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidența contabilă se efectuează conform regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991.

În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

În cazul livrărilor de bunuri mobile și a vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil care, conform normelor în vigoare, se determină ca diferență între veniturile din vânzarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, și cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Contabilitatea românească este conectată la fiscalitate, iar rezultatul este unul singur, neîntocmindu-se un bilanț fiscal prezentat fiscului pentru impunere și un bilanț contabil destinat terților și nevoilor proprii de informare și care nu ține cont de constrângerile fiscale. Ca urmare, pentru obținerea rezultatului impozabil sunt necesare prelucrări. Plecând de la principiul independenței exercițiului și respectând cerințele unei contabilități de angajamente, un prim indicator este:

Rezultatul brut = Veniturile – Cheltuielile

al exercițiului exercițiului exercițiului

(rezultatul exercițiului

înainte de impozitare)

Rezultatul exercițiului înainte de impozitare corectate cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obținerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală).

Rezultatul brut al exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile aferente activității de exploatare, financiare și excepționale aferente unui an fiscal.

Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. Contabilitatea românească este conectată la fiscalitate, iar rezultatul exercițiului este unul singur, neîntocmindu-se un bilanț fiscal, destinat fiscului pentru impunere și un bilanț contabil, destinat altor terți și nevoilor proprii de informare care nu ține cont de constrângerile fiscale.

Cheltuielile deductibile sunt:

Cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării.

În cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare.

Cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris.

Cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor.

Veniturile neimpozabile sunt:

Dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină.

Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezultatelor, a beneficiilor sau primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile.

Veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor.

Rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat reducerea sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile nedeductibile sunt:

Cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și impozitele cu reținere la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate în România.

Amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cazul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile de protocol care depășesc limita de 1% aplicată asupra diferenței rezultate din totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit, și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului.

Cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice.

Sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr.58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când se va atinge a cincia parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare.

Sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale.

Sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale.

Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neamputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă, aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege.

Cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personalului angajat.

Orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică.

Sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit.

Cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ.

Cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membri asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere.

Cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare.

Cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active(medii) al băncilor, comunicate de B.N.R.

Cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris ți pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice ți juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România

În același sens vor fi analizate ți furnizările de bunuri ți de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora.

Cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de anticipare, înregistrate la societatea la care se dețin participațiile,cu excepția celor determinate de vânzarea – cumpărarea acestora.

Profitul impozabil (sau pierderea fiscala) este definit ca rezultatul exercițiului stabilit pe baza regulilor dictate de administrația fiscala și care servește pentru calculul impozitului exigibil (sau rambursabil). Impozitul exigibil reprezintă impozit de plătit pe termen scurt aferent profitului impozabil al exercițiului.

Diferențele intre rezultatul contabil și rezultatul fiscal se delimitează în diferențe permanente și diferențe temporare.

În categoria diferențelor permanente se includ:

cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este considerata definitiva, deoarece fiscul le considera ca fiind cheltuieli somptuoase (exagerate) sau care nu sunt necesare pentru activitatea întreprinderii ( de exemplu acordarea de remunerații excesive sau avantaje în natura managerilor);

veniturile pe care fiscul renunța în mod definitiv sa le impoziteze, deoarece ele provin din rezultate deja impozitate (este cazul dividendelor primite de la filiale);

degrevările fiscale acordate (sub forma de reduceri și scutiri de impozit) pentru a încuraja anumite acțiuni economice promovate de stat (stimularea investițiilor, crearea de locuri de munca, etc.).

Alte diferențe sunt denumite temporare deoarece ele se resorb, de regula, în cursul unui exercițiu ulterior. Aceste diferențe provin din decalajul în timp intre momentul contabilizării unui element și includerea sa în rezultatul fiscal și îmbracă următoarele forme:

elemente contabilizate în cursul exercițiului, dar care au fost luate în calculul rezultatului impozabil al unui exercițiu precedent;

elemente incluse în rezultatul exercițiului, dar care au fost contabilizate în cursul unei perioade anterioare;

elemente contabilizate în cursul exercițiului dar care vor fi impozabile sau deductibile din punct de vedere fiscal în cursul unui exercițiu viitor;

elemente incluse în rezultatul fiscal al exercițiului, dar care vor fi contabilizate ulterior.

Norma contabilă IAS 12 prezintă diferențe temporare în două categorii, și anume:

diferențe temporare impozabile, respectiv diferențe care vor genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea contabila a unui activ sau a unui pasiv va fi încasată sau plătită;

diferențe temporare deductibile, respectiv diferențe temporare care pot genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare atunci când valoarea contabila a unui activ sau a unui pasiv va fi incasată sau platită.

O alta sursa de diferențe rezulta din posibilitatea oferita de fisc de a deduce din beneficul fiscal al unui exercițiu, integral sau parțial, pierderile aferente exercițiilor anterioare.

Anumite diferențe nu ridica probleme în ce privește principiul independentei exercițiului, deoarece nu au o incidenta asupra impozitelor perioadelor viitoare. Este cazul diferențelor permanente, care, prin definiție, sunt definitive și celor care stabilesc un termen pentru o diferența temporara stabilita anterior.

În schimb, alte diferențe sunt susceptibile sa modifice impozitul unui exercițiu ulterior. Este cazul diferențelor temporare care nulă u fost încă resorbite și cazul pierderilor reportabile.

O prima concepție considera ca mărimea cheltuieli fiscale aferente unui exercițiu trebuie sa corespunda cu impozitul efectiv exigibil pentru acel exercițiu. Diferențele temporare și deficitele reportabile nu sunt luate în calculul provizionului pentru impozite. Aceasta este metoda impozitului exigibil, care se bazează pe explicația teoretica ca impozitul pe profit constituie mai mult o distribuire de rezultat decât o cheltuiala suportata de înteprindere.

Norma de contabilitate IAS 12 respinge aceasta abordare, deoarece considera ca la stabilirea cheltuieli fiscale a unui exercițiu trebuie sa se tina cont de toate elementele apărute în cursul acelui exercițiu. Astfel, cheltuiala fiscala aferenta unui exercițiu, include impozitele exigibile pentru acel exercițiu cit și incidenta diferențelor temporare provenind din exercițiile anterioare sau amânate asupra exercițiilor viitoare(deci, cheltuiala fiscala a exercițiului este egala cu suma totalului impozitului curent și a impozitului amânat inclus în rezultatul exercițiului închis). Aceasta metoda de stabilire a cheltuieli fiscale a exercițiului, însușita de organismul internațional de normalizare contabila IASC în norma contabila IAS 12, este numita metoda reportului de impozit. Ea considera impozitul pe profit mai mult ca o cheltuiala a întreprinderii decât ca o distribuire de rezultat și este o consecința a principiului conectării cheltuielilor la venituri.

În ceea ce privește mărimea diferențelor temporare de luat în calculul impozitelor amânate, sunt formulate doua concepții: calculul global și calculul parțial.

Concepția calculului global utilizează toate diferențele temporare, indiferent de data la care impozitul va deveni exigibil sau recuperabil. Ea permite realizarea unei asocieri riguroase a cheltuielii fiscale cu rezultatul contabil al perioadei, asigurând mai bine principiul conectării cheltuielilor la venituri.

Concepția calculului parțial tine cont numai de diferențele temporare care vor genera plăti sau o reducere d impozit intr-un viitor apropiat. Conform acestei metode sunt excluse:

diferențele temporare care prezintă un caracter recurent, adică cele cere se reînnoiesc anual, cum sunt, de exemplu, cheltuielile a căror deducere fiscala intervine sistematic în anul următor contabilizărilor

sau (și) diferențele temporare a căror scadenta este pe termen lung.

Norma contabila IAS 12 prefera metoda calcului global și autorizează, totuși, excluderea din calculul impozitelor amânate a diferențelor temporare care vor subzista cel puțin trei ani, cu condiția ca nimic sa nu indice ca aceste diferențe sunt susceptibile sa fie resorbite după aceasta perioada.

Trimestrial, în „declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat”, declarație care se depune lunar la organul fiscal, se completează impozitul pe profit datorat, cumulat la sfârșitul perioadei precedente și impozitul pe profit datorat cumulat la sfârșitul perioadei de raportare, urmând ca abia la sfârșitul anului să se depună „Declarația privind impozitul pe profit”, unde se prezintă detaliat modul de calcul al impozitului pe profit pe întregul an.

Plata impozitului pe profit se face în lei, trimestrial, până în 25 ale lunii următoare încheierii trimestrului. La fiecare termen de plată calculul profitului impozabil se face cumulat, de la începutul anului, urmând ca din impozitul pe profit astfel rezultat să se deducă impozitul pe profit achitat la termenele anterioare de plată.

3.1.1. Contabilitatea impozitului pe profit la S.C. SEVERNAV S.A.

Așa cum am arătat, contabilitatea impozitului pe profit se ține cu ajutorul contului 441 „Impozit pe profit”, care este cont de pasiv și care se creditează cu datoria față de bugetul statului și se debitează cu stingerea acestei datorii prin plata impozitului din conturile de disponibilități.

Pentru a evidenția în contabilitate înregistrarea și plata impozitului pe profit avem nevoie de următoarele date existente la 28.02.2002:

Venituri totale = 93.021.767.867 lei

Cheltuieli totale = 85.751.916.173 lei

Cheltuieli deductibile = 633.992.178 lei

Cheltuieli nedeductibile = 272.651.494 lei

Determinarea profitului impozabil:

Profit = Venituri totale – Cheltuieli totale – Cheltuieli deductibile +

impozabil + Cheltuieli nededucitbile

Profit impozabil = 6.908.511.010 lei

Determinarea impozitului pe profit:

Impozit pe profit datorat = Profit impozabil × Cota de impozit

Impozit pe profit datorat = 6.908.511.010 × 25% = 1.727.127.753 lei

Impozit pe profit achitat = 1.915.702.686 lei

Impozit pe profit de recuperat = 188.574.933 lei

Venituri din operațiuni de export = 71.486.492.865 lei

Profitul din operațiuni de export = 4.312.585.212 lei

Impozit pe profit din operațiuni = 4.312.585.212 × 5% = 215.629.261 lei

de export

Venituri din operațiuni interne = 21.535.275.002 lei

Profitul din operațiuni interne = 2.595.925.798 lei

Impozit pe profit din operațiuni interne = 2.595.925.798 × 25% = 648.981.450 lei

Astfel, înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face folosind următoarele formule contabile::

Înregistrarea impozitului pe profit obținut din operațiuni de export:

________________________________________________________________

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozit pe profit” – 215.629.261

________________________________________________________________

Înregistrarea impozitului pe profit obținut din operațiuni interne:

_

__________________________________________________________________

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozit pe profit” – 648.981.450

__________________________________________________________________

Plata impozitului pe profit către bugetul statului se înregistrează astfel:

__________________________________________________________________

441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” – 864610711

__________________________________________________________________

3.2. Definirea, conținutul și caracteristicile generale ale taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, un impozit general pe consum, care se stabilește asupra operațiilor privind transferul de bunuri și prestărilor de servicii cu plată. Taxa pe valoare adăugată se aplică numai în țara în care produsul se produce și/sau se consumă. Taxa pe valoare adăugată s-a instituit de la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor. Cadrul legislativ care reglementează această taxă este reprezentat de O.G nr. 177/14 martie 2000, ordonanță care reia și îmbunătățește cadrul general al aplicării taxei pe valoare adăugată. În completarea ordonanței vin Normele de aplicare a O.U.G nr.17/2000 privind taxa pe valoare adăugată, aprobate prin H.G. nr. 401/2000.

În categoria subiecților taxei pe valoare adăugată, se includ:

contribuabilii înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de Taxa pe valoare adăugată, pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobiliare și prestările de servicii supuse Taxa pe valoare adăugată.

Importatorii de bunuri, fie că transportă direct sau prin comisionari sau terțe persoane juridice, care acționează în numele și din ordinul lor

Persoanele fizice pentru bunurile introduse în țară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, precum și pentru serviciile de care au beneficiat din partea unor prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, numite operațiuni impozabile, privind:

Livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare, schimb, aport de bunuri la capital social, operațiuni privind schimbul de bunuri sau servicii au efectul a două livrări separate;

Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice;

Importul de bunuri;

Serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi România, în conformitate cu criteriile de teritorialitate impuse de lege.

Operațiunile cuprinse în sfera de aplicate a taxei pe valoare adăugată se clasifică, din punct de vedere a regulilor de impozitare, după cum urmează:

Operațiuni impozabile obligatoriu, pentru care taxa se calculează asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri sau prestări de servicii. Din taxa facturată corespunzător acestor sume se scade taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile;

Operațiuni la care se aplică cota zero, operațiuni pentru care, însă, se poate deduce taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile;

Operațiuni scutite de taxa pe valoare adăugată, pentru care nu se poate deduce taxa aferentă intrărilor destinate realizării de produse și servicii scutite de taxă, dacă legea nu prevede altfel.

În situația în care se realizează, pe lângă operațiunile impozabile, atât operațiuni scutite cu drept de deducere cât și operațiuni scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor respective la realizarea operațiunilor impozabile și a celor scutite cu drept de deducere. În acest scop se determină pro rata, ca raport între contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate. Taxa pe valoare adăugată deductibilă se determină prin aplicarea pro ratei astfel obținute asupra sumei taxei pe valoare adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate. Pro rata se determină anual, pe baza realizărilor din anul precedent, iar regularizarea taxei pe valoare adăugată deductibile în raport de această pro rată se efectuează la finele anului și se înscrie în decontul de taxă pe valoare adăugată întocmit pentru luna decembrie.

Taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor cumpărate în vederea revânzării ca atare nu se supune recalculării prin intermediul proratei, în acest caz aplicându-se criterii specifice de exercitare a dreptului de deducere, respectiv taxa se deduce integral.

Cote de impunere:

O.U.G nr.17/2000 privind taxa pe valoare adăugată prevede următoarele cote de impunere:

cota de 19% pentru operațiunile privind livrările de bunuri mobile și transferurile proprietății bunurilor imobile efectuate în țară, prestări de servicii, precum și importuri de bunuri

cota 0% pentru:

exportul de bunuri efectuat de agenții economici din România a căror contravaloare se încasează în valută, în conturi bancare deschise la bănci autorizate de BNR

transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat prin curse regulate de agenții economici autorizați, precum și prestările de servicii legate direct de aceasta;

transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, nave și aeronave românești comandate de beneficiari cu sediul în străinătate;

trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între România și statele vecine;

transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor de import, efectuate pe parcurs extern și pe parcurs intern până la punctul de vămuire și întocmire a declarației vamale;

livrări de carburanți și de alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în nave sau aeronave care prestează transporturi internaționale de transporturi și de mărfuri;

prestări de servicii efectuate în porturi și în aeroporturi, aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale, precum și aeronavelor;

reparații la mijloacele de transport contractate cu beneficiarii din străinătate;

prestări de servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate, a căror valoare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de BNR;

materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităților de export;

bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate;

bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are sediul sau domiciliul în România;

bunurile și serviciile finanțate direct din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guvernele străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

construcția de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente;

construcția de lăcașuri de cult religios.

Operațiunile scutite de taxa pe valoare adăugată sunt în număr redus și sunt prevăzute expres de către actele normative care reglementează TVA. Aici sunt încadrate operațiunile efectuate de către unitățile sanitare și asistență socială, știință, învățământ, cultură, sport, cantinele organizate pe lângă unitățile de învățământ, editarea, tipărirea și vânzarea de ziare, cărți și reviste.

Calculul taxei pe valoare adăugată de plată se poate face în momentul deducerii sau prin metoda determinării la fiecare etapă a circuitului economic la care se aplică cota de impozit. Metoda determinării la fiecare etapă a circuitului economic constă în stabilirea valorii adăugate aferente operațiilor realizate în circuitul economic din fiecare unitate patrimonială, valoare ce constituie baza de calcul la care se aplică cota de impozitare, rezultând direct taxa pe valoare adăugată de plată, care se înscrie în factură și se încasează de la client.

Metoda deducerii se caracterizează prin aceea că baza de impozitare la care se aplică cota procentuală de TVA este prețul, respectiv tariful aferent bunurilor livrate și serviciilor prestate și nu doar valoarea adăugată aferentă bunurilor stabilită ca diferență între prețul de livrare și costul de achiziționare.

Decontarea taxei pe valoare adăugată cu bugetul statului se face pentru diferența care rezultă între taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor emise clienților și taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor primite de la furnizori pentru bunurile achiziționate sau serviciile primite.

Scăderea din taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor emise, numită taxă pe valoare adăugată colectată, a sumei taxei aferente facturilor pentru aprovizionări de bunuri , constituie operația de deducere, iar aceasta taxă pe valoare adăugată deductibilă.

Dacă taxa pe valoare adăugată colectată este mai mare decât taxă pe valoare adăugată deductibilă, diferența este taxa de plătit la buget. Dacă taxă pe valoare adăugată deductibilă este mai mare decât taxă pe valoare adăugată colectată, diferența este recuperată de la buget.

Gradul de participare al bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea de operațiuni impozabile se determină lunar, ca raport între suma reprezentând contravaloarea bunurilor livrate supuse taxei pe valoare adăugată și totalul operațiunilor realizate în luna respectivă. Acest coeficient este numit prorată.

Prorata = Valoarea facturilor pentru operațiuni impozabile × 100

Totalul valorilor facturilor emise

Exercitarea dreptului de deducere se poate face pe două căi:

– prin reținerea din suma reprezentând taxa pe valoare adăugată pentru livrările de bunuri și servicii prestate a taxei aferente ieșirilor;

– prin rambursarea de către agentul fiscal a sumei reprezentând diferența între taxa aferentă intrărilor și taxa aferentă ieșirilor.

Taxa pe valoare adăugată datorată trebuie plătită până la data de 25 a lunii următoare, contribuabilului revenindu-i obligația de a întocmi și depune decontul de taxă pe valoare adăugată,din care să rezulte TVA colectată, TVA deductibilă și TVA de plată sau de recuperat, iar taxa aferentă bunurilor din import definitiv, la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.

În caz de încetare a activității, taxa pe valoare adăugată trebuie virată la bugetul de stat anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.

Diferențele constatate în minus, la controlul organelor fiscale, se plătesc în termen de 15 zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorările de întârziere aferente.

3.2.1. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată la

S.C. SEVERNAV S.A.

S.C. SEVERNAV S.A. Drobeta Turnu Severin a înregistrat în luna februarie 2002, următoarele operații :

1) În data de 01.02.2002 se înregistrează, conform facturii, aprovizionarea cu tablă de oțel în valoare de 2.580.375.000 lei, TVA 19%:

________________________________________________________________

% = 401 "Furnizori" 3.070.646.250

300 "Materii prime" 2.580.375.000

4426 "TVA deductibila" 490.971.250

_________________________________________________________________

2) În data de 13.02.2002 se aprovizionează, conform facturii de la MENAROM Galați, cu bare de tracțiune și piulițe în valoare de 1.725.320.000 lei, TVA 19%:

_________________________________________________________________

% = 401 "Furnizori" 2.053.130.800

300 "Materii prime" 1.725.320.000

4426 "TVA deductibila" 327.810.800

_________________________________________________________________

3) În 20.02.2002 se aprovizionează, conform facturii, de la UCMR Reșița profile laminate reprezentând materii prime în valoare de 7.254.320.000 lei, TVA 19%:

_________________________________________________________________

% = 401 "Furnizori" 8.632.640.800

300 "Materii prime" 7.254.320.000

4426 "TVA deductibila" 1.378.320.800

_________________________________________________________________

4) În 04.02.2002 S.C. SEVERNAV S.A. achiziționează, conform facturii de la LINDE GAZ Timișoara, butan în valoare de 2.525.422.000 lei, TVA 19%.

_________________________________________________________________

% = 401 "Furnizori" 3.005.264.080

300 "Materii prime" 2.525.432.000

4426 "TVA deductibila" 479.832.080

_________________________________________________________________

5) În 15.02.2002 S.C. SEVERNAV S.A. vinde o barjă firmei MYKLEBUS PROJEKT A.S. Norvegia în valoare de 250.000 USD la cursul de schimb de 30.950/USD:

__________________________________________________________________

411"Clienți" = 701"Venituri din vânzarea 7.737.500.000

produselor finite”

__________________________________________________________________

6) În 17.02.2002 S.C. SEVERNAV S.A. vinde conform facturii unei persoane fizice române, un yacht în valoare de USD la cursul de schimb de 30.950 lei/USD, TVA 19%.:

___________________________________________________________________

411"Clienți" = % 3.683.050.000

707"Venituri din vânzarea 3.095.000.000

producția stocată”

4427"TVA colectata" 588.050.000

_____________________________________________________________________

7) În 23.02.2002 S.C. SEVERNAV S.A. achiziționează, conform facturii externe, dispoziției vamale de import și recepționează materii prime în valoare de 5.000 USD la cursul de schimb de 31.000 lei/ USD :

___________________________________________________________________

300 „Materii prime” = 401 „Furnizori” 155.000.000

___________________________________________________________________

Plata furnizorilor:

____________________________________________________________________

401 „Furnizori” = 5124 „Conturi la bănci în valuta” 155.000.000

____________________________________________________________________

8) Regularizarea conturilor de TVA :

_____________________________________________________________________

4424 „TVA de recuperat” = 4426 „TVA deductibilă” 709.864.130

_____________________________________________________________________

9) Încasarea TVA de recuperat:

_____________________________________________________________________

5121 „Conturi la bănci” = 4424 „TVA de recuperat” 709.864.130

_____________________________________________________________________

3.3. Definirea, conținutul și caracteristicile impozitului pe salarii

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă, de maternitate și concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani. Veniturile din salarii includ astfel:

Salarii de orice fel

Indemnizații de conducere și orice alte indemnizații

Sporuri, prime, premii

Sumele plătite pentru concediul legal de odihnă, pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și de înteținerea copilului până la vârsta de 2 ani

Orice alte câștiguri în bani primite ca plată a muncii lor de la persoanele fizice sau juridice, după caz, la care sunt angajați permanenți

Sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică

Veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări servicii

Sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori

Sumele primite de reprezentanții în organismele tripartite, conform legii

Toate drepturile salariale plătite în natură salariaților sub formă de produse sau prestări de servicii, de către persoanele fizice sau juridice care au sediul sau domiciliul în România

Alte drepturi și indemnizații de natură salarială

Baza impozabilă a impozitului pe salariu o reprezintă suma veniturilor realizate de salariat la fiecare loc de realizare a venitului, diminuat cu :

deducerea personală se stabilește semestrial prin hotărâre guvernamentală și care pentru semestrul I este de 1600.000 lei, nu se impozitează ;

5% contribuția la pensia suplimentară ;

7% contribuția la fondul de sănătate ;

1% contribuția la fondul de șomaj ;

deduceri personale suplimentare ;

cheltuieli profesionale (15% din deducerea personală de bază)

Cotele de impunere utilizate pentru determinarea impozitului pe salarii sunt progresive pe tranșe de venit, cuprinse între 18% și 40%. Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic

Baremul lunar se actualizează semestrial prin hotărârea guvernului, în funcție de indicele de inflație realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Națională de Statistică.

Impozitul pe venit se calculează lunar, de către plătitorii acestora, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, utilizând cotele progresive pe tranșe.

Baremul lunar de impunere a veniturilor din salarii folosit pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii realizate în anul 2002, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1/2002 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.2 din 4 ianuarie 2002, este următorul :

Tabelul nr. 3.3.

Impozitul pe venit se percepe prin metoda “stopajului la sursă”, respectiv prin reținerea de la salariat de către persoana fizică sau juridică plătitoare a salariului sau a altor drepturi salariale, precum și a veniturilor asimilate acestora.

Plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală. Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscală va fi completată de către plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiuni referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe veniturile anuale sub formă de salarii. Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare, salariații vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor, să calculeze și să regularizeze anual impozitul pe profit. Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și salariatului câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale vor fi completate pe bază de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere, însoțită de documente justificative.

Plătitorii din venituri din salarii , cu excepția celor de la punctul următor, au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii, să calculeze impozitul anual, precum și să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au fost angajați permanenți ai plătitorului în cursul anului, nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.

Plătitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un număr de angajați permanenți mai mic de 10 persoane inclusiv, pot efectua calculul venitului și al impozitului anual și regularizarea acestuia. În cazul angajaților pentru care angajatorii nu efectuează regularizarea anuală a impozitului pe salarii, calculul impozitului anual, precum și regularizarea sumelor ce reprezintă diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și impozitul calculat și reținut lunar anticipat se pot efectua, pe bază de cerere, de către organul fiscal competent.

Operațiunile prevăzute a fi efectuate de către angajator și, respectiv, de organul fiscal, pentru persoanele fizice care obțin venituri din salarii, se realizează până în ultima zi a lunii februarie a anului fiscal următor.

Contribuabilii care își desfășoară activitate în România și obțin venituri sub formă de salarii în străinătate, precum și persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare acreditate în România au obligația ca, personal sau printr-un reprezentant fiscal să calculeze impozitul conform precizărilor, să îl declare și să îl plătească în termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul.

Persoana juridică sau fizică la care contribuabilul își desfășoară activitatea este obligată să ofere informații organului fiscal competent referitoare la data începerii desfășurării activității de către contribuabil și, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

3.3.1. Contabilitatea impozitului pe salarii la S.C. SEVERNAV S.A.

Se determină impozitul pe venituri din salarii pentru un angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, cunoscându-se că are un salariu brut de 8.077.160 lei. Salariatul are în întreținere soția și un copil minor.

Tabelul nr. 3.3.1.

Contabilitatea impozitului pe salarii se ține cu ajutorul contului 444 „Impozit pe salarii” și reflectă datoria fiecărui angajat față de stat pentru munca prestată. Este cont de pasiv și se creditează cu impozitele pe salariu reținute , și se debitează cu sumele vărsate la bugetul de stat reprezentând impozitele pe salarii.

În cazul salariatului în cauză, impozitul pa salarii se înregistrează astfel:

_____________________________________________________________________

421 „Personal-remunerații datorate” = 444 „Impozit pe salarii” 878.660

_____________________________________________________________________

Plata impozitului către bugetul statului se înregistrează astfel:

_____________________________________________________________________

444 „Impozit pe salarii” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 878.660

_____________________________________________________________________

3.4. Fondurile speciale

Fondurile speciale ale macrosistemului au apărut și s-au înmulțit pe măsura acceptării acoperirii unor necesități pe cale extrabugetară. În condițiile actuale din România, există două fonduri speciale care se constituie în baza unor reglementări exprese specifice lor și un număr de 10 fonduri a căror constituire este aprobată prin legea de aprobare a bugetului de stat. Agenții economici au obligația de a constitui aceste fonduri speciale, având în vedere în acest sens diferite cote procentuale și baza de calcul prevăzute în legile speciale.

În acest sens se constituie de către agenții economici următoarele fonduri speciale:

Fondul special pentru sănătate publică, gestionat de Ministerul Sănătății prin aplicarea unei cote de:

12% din încasările realizate din acțiuni publicitare la produsele: tutun, țigări, băuturi alcoolice;

Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, prin aplicarea unei cote de 3% asupra fondurilor de salarii realizat lunar, inclusiv asupra câștigurilor realizate lunar de colaboratori

Fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control a trecerii frontierei precum și a celorlalte unități vamale, prin aplicarea unei cote de 0,25%, respectiv 0,50% la valoarea în vamă a mărfurilor importate sau exportate. Se plătește odată cu taxele vamale.

Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic

Fondul special al drumurilor publice, care se determină prin aplicarea unei cote de:

25% din prețul cu ridicata, exclusiv accizele, pentru carburanții auto livrați la intern de către producător;

25% la valoarea din vamă pentru carburanții auto importați;

5% din prețul cu ridicata al autovehiculelor livrate de producătorii din țară pe piața internă sau la valoarea în vamă a celor importate

taxa „Băsescu” stabilită în sumă fixă în funcție de capacitatea mijlocului de transport

Fondul special pentru protejarea asiguraților

Fondul special pentru promovarea și dezvoltarea turismului

Fondul special al aviației civile

:

Agenții economici au obligația de a constitui anumite fonduri speciale care se gestionează de organisme publice, având în vedere în acest sens diferite cote procentuale și baze de calcul prevăzute în legi speciale.

S.C SEVERNAV S.A înregistrează ca și fond special 2% fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.

Constituirea acestui fond se înregistrează în contabilitate prin formula:

____________________________________________________________________

635 = 447 4.254.325

„Cheltuieli cu impozite, taxe „ Fonduri speciale”

și vărsăminte asimilate”

____________________________________________________________________

Virarea acestui fond se înregistrează astfel:

____________________________________________________________________

447 = 5121 4.254.325

„ Fonduri speciale” „Conturi la bănci în lei”

____________________________________________________________________

3.5. Impozite și taxe locale

Impozitele și taxele locale sunt considerate venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin Legea nr.27 din 17 mai 1994 privind impozitele și taxele locale, Ordonanța de urgenta nr. 62 din 28 decembrie 1998 pentru modificarea și completarea Legii nr.27 din 17 mai 1994 privind impozitele și taxele locale și legea nr.122 din 14 iulie 1999 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.15/1999 pentru modificarea și completarea Legea nr.27 din 17 mai 1994 privind impozitele și taxele locale.

În categoria impozitelor și taxelor locale se includ: impozitul pe clădiri,impozitul pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea locurilor publice, taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclama, taxe pentru șederea în stațiuni balneoclimaterice, taxe pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologie, alte taxe locale.

Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora. Impozitul pe clădiri se calculează, în cazul persoanelor juridice, prin aplicarea cotei stabilita de consiliile locale, care poate fi cuprinsa intre 0,5-1,0% asupra valorii de inventar a clădirilor, actualizata conform prevederilor legale și înregistrata în contabilitatea acestora. Impozitul pe clădiri se determină conform relației:

Pentru clădirile noi dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, sunt supuse impozitării cu începere de la 1 a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândita. Fiecare clădire este încadrata conform H.G. 964/98 pe grupe și coduri de clasificare care atesta durata normata de funcționare.

De la 1 ianuarie 2003, va intra în vigoare Hotărârea nr.36/31.01.2002, publicată în Monitorul Oficial nr.92 din februarie 2002, conform căreia cota de impozit va fi cuprinsa intre 0,5-1,5% aplicabila la valoarea de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora , conform prevederilor legale în vigoare.

Impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarației de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifică de către acestea. Impozitul pe clădiri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Impozitul pe terenuri se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, stabilite de legea nr. 122/1999, și în cadrul acestora pe zone. Impozitul pe teren se stabilește, și se calculează de către contribuabili prin declarație de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifică de către aceștia. Impozitul pe terenuri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Impozitul pe terenuri se calculează conform relației:

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanica, aparținând contribuabililor, se stabilește în funcție de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc. Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către serviciile de specialitate ale consiliilor locale în a căror raza de teritorială contribuabilii și au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declarației de impunere. Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Taxele pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă

Contribuabilii care beneficiază sub diverse forme de serviciul de reclamă și publicitate sunt obligați să încheie contracte în acest sens și datorează bugetelor locale o taxă de reclamă și publicitate care poate fi cuprinsă între 1% și 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă. Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afișaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxă care poate fi cuprinsă între 65.000 lei/an/m2 și 130.000 lei/an/m2 sau fracțiune de m2. Pentru firmele instalate la locul exercitării activității taxa anuală se stabilește în funcție de dimensiunea acestora și poate fi cuprinsă între 121.000 lei/an/m2 și 194.000 lei/an/m2 sau fracțiune de m2. Cota procentuală și cuantumul taxei prevăzut în sumă fixă se stabilesc de către consiliile locale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus. Taxa datorată potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) se plătește lunar de către cel care efectuează reclama și publicitatea la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se realizează serviciul, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată perioada desfășurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă. Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclamă și publicitate. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate datorată potrivit art. 32 alin. (2) se plătește anticipat de către beneficiarul publicității, proporțional cu numărul de luni de utilizare, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază este expus afișul publicitar. În situațiile în care mijloacele de reclamă și publicitate au o durată mai mare de un an, taxa se plătește până la data de 31 ianuarie a fiecărui an. Contribuabilii care datorează taxa potrivit art. 32 alin. (3) au obligația să o achite trimestrial la bugetul local al autorității administrației publice locale în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie. Instituțiile publice nu datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate.

Datoriile întreprinderii față de organele fiscale sunt reflectate de contul 446”Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, cont de pasiv care se creditează cu aceste datorii fiscale și se debitează cu plățile efectuate în contul acestor datorii. Soldul creditor reprezintă sumele datorate către bugetul statului și alte organisme publice. Deoarece acest cont reflecta mai multe obligații fiscale, este necesară desfășurarea lui pe subconturi, pentru fiecare datorie fiscală.

Astfel, în cazul taxelor vamale și accizelor, deoarece se percep în legătura cu anumite bunuri, valoarea lor va fi înregistrată ca element al costului de achiziție al acestor bunuri sau al costului de producție, dacă bunurile în legătură cu care se percep aceste impozite indirecte servesc la producția altor bunuri și servicii. Contabilizarea acestor impozite se face astfel:

_____________________________________________________________________

% = 446

Conturi de imobilizări ”Alte impozite, taxe

Conturi de stocuri și vărsăminte asimilate”

_____________________________________________________________________

Impozitele și taxele locale se contabilizează ca o cheltuială după natură, astfel:

_____________________________________________________________________

635 = 446

„Cheltuieli cu alte ”Alte impozite, taxe

impozite, taxe și vărsă- și vărsăminte asimilate"analitic

minte asimilate ” pe fiecare impozit și taxă

_____________________________________________________________________

S.C. SEVERNAV S.A. Drobeta Turnu Severin prezintă următoarea situație la 28 februarie 2001:

Impozitele și taxele locale se contabilizează ca o cheltuială după natură, astfel:

________________________________________________________________

635 „Cheltuieli cu = % 279.136.651

impozite, taxe și vărsă-

minte asimilate”

446.1”Alte impozite, taxe 10.975.230

și vărsăminte asimilate"- impozit

pe teren

446.2 „Alte impozite, taxe 258.324.321

și vărsăminte asimilate"- impozit

pe clădiri

446.3 „ Alte impozite, taxe 6.585.320

și vărsăminte asimilate"- taxa asupra

mijloacelor de transport

446.4 „ Alte impozite, taxe 3.251.780

și vărsăminte asimilate”- taxa de firmă

____________________________________________________________________

Achitarea datoriilor față de buget se realizează prin intermediul conturilor de trezorerie, după cum urmează:

_____________________________________________________________________

% = 5121 „Conturi la bănci 279.136.651

în lei”

446.1”Alte impozite, taxe 10.975.230

și vărsăminte asimilate"- impozit

pe teren

446.2„Alte impozite, taxe 258.324.321

și vărsăminte asimilate"- impozit

pe clădiri

446.3 „ Alte impozite, taxe 6.585.320

și vărsăminte asimilate"- taxa asupra

mijloacelor de transport

446.4 „ Alte impozite, taxe 3.251.780

și vărsăminte asimilate”- taxa de firmă

____________________________________________________________________

3.6. Accizele

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import, al căror regim este reglementat prin O.G. Nr. 27/2000.

Produsele pentru care se datorează accize sunt reprezentate de:

– alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic

– produsele din tutun

– produsele petroliere

– alte produse și grupe de produse cum ar fi: cafeaua, confecții din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur sau din platină, autoturisme și autoturisme de teren, parfumuri, aparate video de înregistrat sau de reprodus, camere video, cuptoare cu microunde, aparate pentru aer condiționat, arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport.

Plătitorii de accize pentru grupa 1 (alcool și produsele pe bază de alcool) sunt: persoane juridice, asociațiile familiale și persoanele juridice autorizate, care produc sau importă astfel de produse. Importul și exportul de alcool brut, alcool etilic rafinate efectuează între agenții economici autorizați în baza licențelor de import sau de export eliberate de Ministerul Finanțelor. Importul se realizează numai în limita contingențelor stabilite de stat prin Ministerul Finanțelor; și agenții economici, pentru cantitățile de produse supuse accizelor, obținute din producția proprie sau din import, care sunt: acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor și, după caz, persoanelor fizice și consumate pentru reclamă și publicitate.

Începând cu 31 decembrie 2000, se instituie monopolul de stat asupra comercializării alcoolului etilic rafinat și a alcoolului tehnic, ca produse finite rezultate din procesul de rafinare a alcoolului brut. De la data instituirii monopolului de stat se interzice circulația și comercializarea alcoolului brut, a alcoolului etilic rafinat și a alcoolului tehnic din producția internă între agenții economici, indiferent de calitatea acestora. Agenții economici autorizați, producători de băuturi alcoolice, precum și ceilalți utilizatori legali de alcool etilic rafinat sau de alcool tehnic se pot aproviziona cu astfel de produse numai de la stat sau de la agenții economici, licențiați în acest scop.

Plătitorii de accize pentru grupa 2 (produse din tutun) sunt: persoane juridice, asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate, care produc sau importă astfel de produse, agenții economici pentru toate cantitățile de produse obținute din producția proprie sau din import, care sunt: acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor și, după caz, persoanelor fizice și consumate pentru reclamă și publicitate

Plătitorii de accize pentru grupa 3 (produse petroliere) sunt agenții economici producători sau procesatori sau importatori de astfel de produse.

Plătitorii de accize pentru grupa 4 (alte produse) sunt: persoane juridice, asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate, care produc, importă și comercializează astfel de produse, agenții economici pentru toate cantitățile de produse obținute din producția proprie sau din import, care sunt: acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor și, după caz, persoanelor fizice și consumate pentru reclamă și publicitate.

Accizele sunt stabilite sub formă de cotă procentuală, sub formă de sumă fixă pe unitatea de măsură a cantității sau mixt, atât sub formă de cotă procentuală, cât și sub formă de cotă fixă. Baza de impozitare este diferită în funcție de felul produselor care se supun accizelor, precum și de proveniența lor, din producție internă sau din import. Conform dispozițiilor O.G. Nr. 27/2000 „valoarea în lei a accizelor și a impozitelor datorate bugetului de stat, stabilite conform prezentei ordonanțe de urgență în echivalent EURO pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent EURO la cursul de schimb valutar comunicat de BNR în ultima zi a fiecărei luni”.

Sunt scutite de la plata accizelor produsele exportate direct sau prin agenți economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision, produsele comercializate prin magazinele autorizate să comercializeze produse în regim de duty-free, precum și produsele importate în regim de tranzit sau import temporar, atâta timp cât acestea se află în această situație. Pentru produsele aflate în regim de import temporar scutirea are loc numai dacă agentul importator depune o garanție egală cu valoarea accizelor aferente, garanție care va fi restituită agentului economic în situația în care marfa iese din acest regim. Totodată, sunt scutite bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate de guvernele străine, organisme internaționale și organizații nonprofit de caritate, instituțiilor de învățământ și cultură, ministerelor și altor organe ale administrației publice. Beneficiază de scutire de accize produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada cât au acest regim. Scutire de la plata accizelor se acordă și în cazul alcoolului etilic rafinat care este utilizat pentru producția de alcool sanitar, numai pentru cantitățile de alcool sanitar livrate direct unităților sanitare și farmaciilor, precum și alcool sanitar etilic rafinat utilizat în producția de medicamente și de oțet alimentar. De asemenea este scutit de la plata accizelor alcoolul etilic rafinat utilizat în scop medical în spitale și farmacii.

Toți agenții economici plătitori de accize sunt obligați să se înregistreze ca plătitori de astfel de impozite la organele fiscale teritoriale în baza unei declarații scrise. Organele fiscale teritoriale au obligația sa atribuie fiecărui plătitor un cod special și să remită agenților economici în termen de 15 zile de la data primirii declarației o înștiințare de luare în evidență ca plătitor de impozite și codul atribuit. Plătitorii de accize, de impozit la țiței și la gaze naturale din producția interna au obligația să depună lunar, până la data de 25 a lunii următoare, la organul fiscal teritorial, a decontului de impunere pentru luna precedenta. Agenții economici care comercializează bunuri ce cad sub incidența accizelor, provenite de la persoane fizice, inclusiv bunurile amanetate de către persoanele fizice, care au devenit proprietatea casei de amanet sunt obligați să verse la bugetul statului accizele stabilite, cu excepția celor prevăzute de lege. Plătitorii de accize au obligația să își țină evidența sintetică și analitică a accizelor. Agenții economici care doresc comercializarea produselor din tutun, alcool și a cafelei trebuie să depună la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat cereri pentru autorizarea de comercializare.

3.7. Taxele vamale

Cadrul legal în materie este O.G. 23/1993, L 14171997, H.G. 629/1997 și Decizia 946/1997 a MF și DGV. Taxele vamale se instituie asupra bunurilor și produselor care intră și ies în/din țară și/sau asupra celor care tranzitează teritoriul național. România aplică taxe vamale de import, care sunt stabilite și percepute în conformitate cu Tariful Vamal de import al României.

Plătitorii de taxe vamale sunt persoane juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import, precum și de persoanele fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni. Plata taxelor vamale se face de către importator sau de către comisionarul în vamă, în contul unității care a efectuat vămuirea.

Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor importate. Valoarea mărfii în vamă se determină prin însumarea valorii mărfii la sosirea în vamă, a cheltuielilor de transport pe parcurs extern, a cheltuielilor de asigurare pe parcurs extern și a altor cheltuieli efectuate pe parcursul extern privitoare la transportul mărfii importate. Cotele de impunere sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României.

Scutiri de taxe vamale : bunurile străine care devin potrivit legii proprietatea statului, ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare, de reclamă și documentare, importul bunurilor de origine română, a bunurilor reparate în străinătate sau bunurilor care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție, a bunurilor care se înapoiază în țară ca urmare a unor expedieri eronate.

Reduceri sau exceptări de la plata taxelor vamale, pe bază de reciprocitate o au: bunurile introduse în țară pentru dotarea și întreținerea reprezentanțelor firmelor comerciale și ale organizațiilor economice străine. Exceptări de taxe vamale se acordă în cazul investițiilor directe în România pentru importul următoarelor bunuri: bunuri mobile, corporale sau necorporale, care constituie aport în natură la capitalul social al unei societăți comerciale sau reprezintă contribuția la o asociație în participațiune, ori la o asociație familială, necesară pentru realizarea obiectului de activitate; echipamentele tehnologice constituind active amortizabile.

Termenul de plată a taxei vamale este legat de încheierea verificării vamale pe baza declarației de import și precede acordarea liberului de vamă (actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziția titularului declarației vamale, mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate). Autoritatea vamală are dreptul ca într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să efectueze controlul vamal ulterior.

3.7.1. Contabilitatea taxelor vamale la S.C. SEVERNAV S.A.

S.C. SEVERNAV S.A. Drobeta Turnu Severin achiziționează conform facturii externe și a declarației vamale de import un utilaj de la societatea ROLL SERVICE Olanda, în valoare de 250.000 USD.

Mai avem următoarele sume:

Prețul din factura externă este de 250.000 USD;

Asigurarea pe parcurs extern este de 1.000 USD;

Taxele vamale reprezintă 20%;

Comisionul vamal este de 0,5%;

TVA 19%;

Cursul de schimb din declarația vamală este de 31.050 lei/USD.

Pe baza acestor date se calculează următorii indicatori, care sunt cuprinși în declarația vamală de import:

Prețul din factura externă = 250.000 × 31.050 = 7.762.500.000 lei

Asigurarea pe parcurs extern = 1.000 × 31.050 = 31.050.000 lei

Valoarea în vamă = = 7.793.550.000lei

Taxe vamale = 7.793.550.000 × 20% = 1.558.710.000lei

Comision = 7.793.550.000 × 0,5% = 38.967.750lei

Baza de calcul pentru accize = 9.391.227.750lei

Acciza = 9.391.227.750 × 8% = 751.298.220lei

Baza de calcul pentru TVA = 751.298.220 × 19% = 142.746.662 lei

Înregistrarea în contabilitate a mijlocului fix, precum și înregistrarea obligațiilor fiscale în vamă și plata lor:

____________________________________________________________________

212 „Mijloace fixe” = % 10.142.525.970

404 „Furnizori de imobilizări” 7.793.550.000

446.1 „Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”-

– taxe vamale

447.1 „Fonduri speciale – taxe 38.967.750

și vărsăminte asimilate”-

-comision

446.2 „Alte impozite, taxe și 751.298.220

vărsăminte asimilate”-

– accize

_____________________________________________________________________

Achitarea obligației:

_____________________________________________________________________

% =5121 „Conturi la bănci 2.348.975.970

în lei” 446.1

„Alte impozite, taxe și 1.558.710.000

vărsăminte asimilate”-

– taxe vamale

447.1 38.967.750

„Fonduri speciale-taxe

și vărsăminte asimilate”-

-comision

446.2 751.298.220

„Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”-

– accize

4426 9.331.208,37

„TVA deductibilă”

_____________________________________________________________________

3.8. Impozitul pe dividende

Termenul de dividend este definit ca fiind orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea acționarilor și asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi, proporțional cu cota de participare la capitalul social, termen ce a fost definit intr-o reglementare cuprinzătoare reprezentată de Ordonanța Guvernului nr.26/1995.

Impozitul este datorat de către acționarii și asociații societăților comerciale, după caz, beneficiari de dividende. Subiecții impunerii pot fi atât persoane juridice cât și persoane fizice, române sau străine, indiferent de proveniența sau natura capitalului social al societăților comerciale distribuitoare de dividende.

Impozitul pe dividende este un impozit direct cu reținere la sursă. Se calculează în funcție de suma totală pe care pe care o reprezintă dividendele cuvenite fiecărui asociat sau acționar, în raport de mărimea profitului net distribuit sub formă de dividende și de cota parte de participare la capitalul social a fiecăruia. În cazul dividendelor în natură, evaluarea produselor acordate ca plată în natură se face la prețul de vânzare practicat de societate la data plății, pentru produsele din producție proprie, sau la preț de achiziție la data plății, pentru alte produse, inclusiv servicii. Baza impozabilă astfel obținută se numește dividend brut.

Veniturile din dividende includ orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani sau în natură în favoarea societăților sau acționarilor, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi; sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții.

Sunt impozitate cu o cotă de 5% dividendele distribuite persoanelor fizice, și cu o cotă de 10% dividendele distribuite persoanelor juridice.

Impozitul se reține și se virează o dată cu plata efectivă a dividendelor, moment care reprezintă și termenul de plată a impozitului. În cazul în care dividendele distribuite, nu au fost și plătite acționarilor sau asociaților, după caz, până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este 31 decembrie a anului respectiv.

Impozitul pe dividende constituie, la fel ca și impozitul pe profit, venit la bugetul de stat.

3.8.1. Contabilitatea impozitului pe dividende la S.C. SEVERNAV S.A.

S.C. SEVERNAV S.A. Drobeta Turnu Severin, a înregistrat la 31.12.2001, un profit net, după plata impozitului pe profit, de 5.181.383.257 lei, care în baza hotărârii generale a acționarilor, se va distribui integral sub formă de dividende.

Așa cum am arătat acționarii societății comerciale SEVERNAV S.A. sunt:

F.P.S. – 70%;

S.I.F. – 16%;

Alți acționari – 14%.

Se determină în continuare impozitul pe dividende reținut la sursă de S.C. SEVERNAV S.A.

Știind că profitul net al întreprinderii este de 5.181.383.257, se calculează următorii indicatori:

Se calculează dividendul brut, impozitul pe dividende și dividendul net în cazul primului acționar, F.P.S.:

Dividend brut = 70% × 5.181.383.257 = 3.626.968.279 lei

Impozit pe dividende = 10% × 3.626.968.279 = 362.696.827,9 lei

Dividend net = 3.626.968.279 – 362.696.827,9 = 3.264.271.452 lei

Se calculează dividendul brut, impozitul pe dividende și dividendul net în cazul celui de-al doilea acționar, S.I.F.:

Dividend brut = 16% × 5.181.383.257 = 829.021.332 lei

Impozit pe dividend = 10% × 829.021.332 = 82.902.133,2 lei

Dividend net = 829.021.332- 89.902.133,2= 746.119.198,8 lei

Se calculează dividendul brut, impozitul pe dividende și dividendul net pentru ceilalți acționari:

Dividend brut = 14% × 5.181.383.257 = 725.393.656 lei

Impozit pe dividend = 10% × 725.393.656 = 72.539.365,6 lei

Dividend net = 725.393.656-72.539.365,6 = 652.854.290,4 lei

____________________________________________________________________

Total impozit pe profit = 518.138.326,7 lei

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe dividende :

____________________________________________________________________

457 = 446 518.138.362,7

„Impozit pe dividende” „Alte impozite, taxe

și vărsăminte asimilate”

_____________________________________________________________________

Plata impozitului pe dividende se înregistrează astfel:

_____________________________________________________________________

446 = 5121 518.138.362,7.

„Alte impozite, taxe „Conturi la bănci în lei”

și vărsăminte asimilate”

_____________________________________________________________________

3.9. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului

Pe lângă datorii din impozite și taxe fiscale sau creanțe din activitatea curentă, unităților economice pot să le apară datorii față de stat rezultate din operațiuni diverse, excepționale, cum sunt: amenzile, penalitățile, salariile neridicate în termenul prescris sau alte datorii, iar pe de altă parte pot rezulta creanțe din operațiuni extraordinare.

Contabilitatea altor datorii și creanțe cu bugetul statului se ține cu ajutorul contului 448 „Alte datorii și creanțe cu bugetul statului” cont bifuncțional, care ține evidența altor datorii față de bugetul statului constate la sfârșitul exercițiului, precum și a sumelor ce urmează a se încasa de unitatea patrimonială în perioada următoare de la buget, dar care sunt aferente exercițiului în curs.

Amenzile și penalitățile datorate statului, precum și datoriile față de salariați prescrise după 3 ani se înregistrează în creditul contului, în următoarea formă:

__________________________________________________________________

% = 4481

„Alte datorii fața de bugetul statului”

6711

„Despăgubiri, amenzi

și penalități”

426

„Drepturi de personal

neridicate”

____________________________________________________________________

Achitarea datoriilor față de buget se realizează prin intermediul conturilor de trezorerie, după cum urmează:

____________________________________________________________________

4481 = 5121

„Alte datorii față de „Conturi la bănci în lei”

bugetul statului”

____________________________________________________________________

În debitul contului sunt înscrise sumele cuvenite de la bugetul statului, creanțele, altele decât impozitele și taxele cuvenite, în următoarea formă:

____________________________________________________________________

4482 = 7718

„Alte creanțe privind „Alte venituri excepționale

bugetul statului” din operațiuni de gestiune”

____________________________________________________________________

Încasarea drepturilor cuvenite bugetului se realizează prin creditul contului de creanțe, în corespondență cu conturile de trezorerie, astfel:

_____________________________________________________________________

5121 = 4482

„Conturi la bănci în lei” „Alte creanțe privind

bugetul statului”

_____________________________________________________________________

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În această lucrare am pus în evidență modul în care se organizează și se conduc relațiile cu bugetul statului începând cu definirea și clasificarea acestora și continuând cu o prezentare detaliată a fiecărei categorii de impozite și taxe. .

Situația prezentată se bazează pe informații preluate din documentele primare, raportări statistice, note explicative.

În cadrul S.C. SEVERNAV S.A. DROBETA TURNU-SEVERIN ca și puncte tari se pot evidenția:

Existența licențelor și autorizațiilor cu valoare actuală pe plan internațional

Cereri potențiale mari pentru lucrările sale

Tehnologie modernă

Flexibilitate tehnologică

Modul de determinare a materiei impozabile trebuie să se facă respectând reglementările legale în vigoare.

Ar trebui ca activitatea de control fiscal să fie simplificată prin aplicarea unei politici fiscale care să nu aibă efecte nedorite și care să “ducă” agenții economici la căutarea de noi căi de eludare a legii și de sustragere de la plata obligațiilor față de bugetul statului.

De asemenea trebuie continuată și dusă până la capăt reforma din domeniul contabil și fiscal.

Reforma în domeniul contabil și fiscal din România au urmărit și va trebui să urmărească fixarea unor principii, reguli, limite și puncte de referință care să sprijine reforma economică în ansamblul său. Promovarea unor reforme fiscale și contabile viabile și veridice, care să se bazeze pe realitatea economică românească, e o prioritate logică, întrucât sistemul contabil și fiscal actual nu e în măsură să asigure cadrul juridico-economic care să sprijine reforma economică în general și progresul economico-social în special.

Având în vedere, că cel puțin din punct de vedere teoretic, în condițiile economiei de piață, statul nu mai poate interveni în sectorul privat al economiei prin metode administrative, el este nevoit să utilizeze anumite pârghii economico-financiare prin care influențează activitățile agenților economici.

Pârghia importantă prin care statul își face simțită prezența în activitatea agenților economici este sistemul de impozitare.

Pentru ca sistemul fiscal să funcționeze în condiții de normalitate este necesar ca informațiile în baza cărora se determină obligațiile față de bugetul statului și alte organisme publice, să fie certe, adică să reflecte obiectiv și real activitatea desfășurată. Pentru aceasta, rolul determinant îl are contabilitatea. Ea este cea care trebuie să ofere aparatului fiscal sursele de date necesare calculării corecte a obligațiilor fiscale.

Legislația cu privire la impunerea veniturilor realizate de societate poate lăsa uneori loc de interpretare ceea ce duce adesea la încărcarea nejustificată a organelor de control și de asemenea la angajarea de către agenții economici de cheltuieli suplimentare cu taxe, avocați, societăți de consultanță, în detrimentul costurilor și timpului aferent afacerii.

Eliminarea acestora prin aplicarea unei politici fiscale adecvate duce la implementarea unui cadru flexibil pentru stabilirea și încasarea obligațiilor fiscale de către bugetul statului care să urmărească:

impunerea veniturilor cu cote diferite în funcție de domeniul de activitate, cifra de afaceri realizată, urmărind dezvoltarea afacerii și nu limitarea ei;

posibilitatea agențiilor economici de a efectua orice categorie de cheltuieli chiar dacă aceasta nu are legătură cu afacerea desfășurată;

posibilitatea dată prin lege organelor de control de a suspenda activitatea agentului economic atunci când se constată neachitarea obligațiilor fiscale față de bugetul statului și recurgerea la executarea silită, urmărirea bunurilor proprietate personală și a plasamentelor financiare și nu în limita capitalului social;

interzicerea sancționării contravențiilor prin amenzi cuprinse între limite minime și maxime și introducerea amenzilor în sume fixe.

Implementarea acestor principii ar conduce inevitabil la eficientizarea sistemului informatic al Ministerului de Finanțe și în utilizarea concomitentă a acestuia și planificarea controlului fiscal în funcție de datele financiare furnizate pentru fiecare agent economic în parte.

Cunoscându-se faptul că sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerințe, principii și norme referitoare la dimensionarea și perceperea obligațiilor fiscale, iar sistemul contabil un ansamblu de norme, reguli, principii, tratamente și metode de prelucrare a informațiilor contabile, tragem concluzia că între cele două există multiple conexiuni, uneori chiar paralelisme care, uneori generează conflicte, dar care trebuie atenuate pentru a nu produce dereglări ale sistemului economic de ansamblu.

ANEXE

JUDEȚUL………………………………. VERIFICAT

CONTRIBUABILUL…………………… ORGAN FISCAL………………

SEDIUL………………………………… NR. ȘI DATA ÎNREG…………

LOCALITATEA……………………….. SEMNĂTURA………………..

TELEFON……………………………… ȘTAMPILA……………………

NR. REG. COMERȚ……………………

DATA ÎNREG………………………….

COD FISCAL…………………………

DECLARAȚIE

PENTRU STABILIREA TAXEI PENTRU FIRME ȘI PANOURI PUBLICITARE,PENTRU RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE

A. TAXA PE FIRME INSTALATE LA SEDIUL SOCIETĂȚII

B. TAXA PE PANOURI PUBLICITARE

C. TAXA DE RECLAMĂ SAU PUBLICITATE

Sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar ca datele din această declarație sunt corecte și complete

Data completării………………..

DIRECTOR CONTABIL ȘEF

JUDEȚUL………………………………. VERIFICAT DE……………………..

CONTRIBUABILUL…………………… ( Organ de specialitate)………………

SEDIUL………………………………… NR. ȘI DATA ÎNREG………………

………………………………………… Semnătura…………………………..

TELEFON……………………………… ( ȘTAMPILA)………………………

NR. REG. COMERȚ……………………

BANCA/CONT…………………………

COD FISCAL……………………………

Adresa imobil:………………………….

Județ……………………………………

Localitate………………………………

Str………………………………………

Nr………………………………………

DECLARAȚIE

pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren și a taxei pentru folosirea terenului proprietate de stat în cazul contribuabililor persoane juridice

A. Impozit pe clădiri

B. Impozit pe teren

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

Taxa pentru folosirea terenurilor ocupate de linii ferate și drumuri

Total taxă teren

Sub sancțiunile aplicate faptei de fals din acte publice, declar că datele din această declarație sunt corecte și complete.

…………………………………..

(Data completării declarației)

Director, Contabil șef,

…………………………………… ……………………………

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

CERERE DE COMPENSARE

CODUL FISCAL AL PLĂTITORULUI ………………………………………………

DENUMIREA CONTRIBUABILULUI ………………………………………………………………………

Localitatea………………………………., str. ……………………………………………………, nr. …………….

Solicit compensarea sumei de ……………………………………………………………, rezultată din contul aferent lunii……………………………………., anul……………………….., cu următoarele impozite și taxe datorate bugetului de stat:

Impozit pe salarii………………………………..

Impozit pe profit…………………………………

Alte impozite și taxe datorate bugetului de stat…………………………………………

Taxa pe valoarea adăugată din facturile neachitate furnizorilor………………….

Numele și prenumele………………………………………, funcția………………………….

Semnătura și ștampila………………………………………

BIBLIOGRAFIE

1.COTLEȚ D. Contabilitate, informație, decizie Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1998

Bilanțul contabil Editura Waldpress, Timișoara, 2002

CRISTEA H. Contabilitatea firmei Editura Mirton, Timișoara, 1993

EPURAN M., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil Editura BĂBĂIȚĂ V., Vest, Timișoara, 1994

GROSU C.

EPURAN M., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil Editura de

COTLEȚ D., Vest, Timișoara, 1995

INEOVAN F.,

PEREȘ I.

FELEAGĂ N., Tratat de contabilitate financiară vol. I, II, III Editura IONAȘCU I. Economică București 1998

RISTEA M. Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii Editura Tribuna economică, București, 1995

TALPOȘ I. Finanțele României Editura Sedan, Timișoara, 1995

xxx Contabilitatea societăților comerciale Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999

xxx Contabilitatea întreprinderii Editura tribuna economică, București, 1999

xxx Noul sistem contabil al agenților economici din România Ediția a III a, editat de CECCAR, 1998

xxx Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6 din 18 februarie 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 74/21 februarie 2000

xxx IAS 2000 privind impozitul pe profit

xxx Ordonanța de urgență nr. 36/30 ianuarie 2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2 februarie 2002