Contabilitatea Operatiunilor DE Leasing In Cadrul Societatii “publifashion S.r.l”
CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE LEASING ÎN CADRUL SOCIETĂȚII “PUBLIFASHION S.R.L”
CUPRINS
Lista tabelelor si a figurilor
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING
1.1. Definirea conceptului de leasing
1.2. Scurt istoric al conceptului de leasing
1.3. Clasificarea operațiunilor de leasing
1.4. Participanții la operațiunea de leasing
1.5. Scheme de derulare și finanțare a operațiunilor de leasing
CAPITOLUL II: LEASINGUL FINANCIAR VS. LEASINGUL OPERAȚIONAL
2.1. Aspecte generale ale leasingulu financiar și ale leasingului operațional
2.2. Abordarea leasingului financiar și a celui operațional conform IASB
2.3. Abordarea leasingului financiar și a celui operațional conform FASB
2.4. Leasingul financiar și leasingul operațional în România
CAPITOLUL III: COMPARAȚIA LEASINGULUI CU ALTE FORME DE ACHIZIȚIONARE A BUNURILOR
3.1. Achiziționarea bunului cu plata cash
3.2. Achiziționarea bunului prin contractarea unui credit bancar
3.3. Achiziționarea bunului cu plata în rate
3.4. Achiziționarea bunului în leasing
CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZĂ OPERAȚIUNILOR DE LEASING LA SOCIETATEA “PUBLIFASHION S.R.L
4.1. Prezentarea societății “PUBLIFASHION S.R.L
4.2. Mediul firmei
4.2.1. Macromediul firmei
4.2.2. Micromediul firmei
4.3. Evidențierea în contabilitate a operațiunilor de leasing
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
LISTA TABELELOR SI A FIGURILOR
Tabelul nr. 1.1.: Asociații de leasing în anul 2002…………………………………………..11
Tabelul nr. 1.2.: Asociații naționale de leasing în țări dezvoltate……………………….12
Tabelul nr. 1.3.: Asociații naționale de leasing din Europa de Est……………………..13
Tabelul nr. 2.1.: Distincția între leasingul operațional și cel financiar după IAS 17……………………………………………………………………………………………………………..30
Tabel nr. 2.2.: Forme ale leasingului reglementate în România…………………………40
Tabel nr. 2.3.: Calcularea ratelor de leasing potrivit legislației din România………41
Tabel nr,.3.1.: Comparația achiziționării bunului prin leasing cu achiziționarea cu plata cash………………………………………………………………………..…45
Tabel nr..3.2.: Comparația achiziționării în leasing cu achiziționarea prin contractarea unui credit bancar……………………………………………………………………..46
Tabel nr.3.3.: Comparația achiziționării bunului în leasing cu achiziționarea cu plata în rate…………………………………………………………………………………………………46
Tabelul nr. 4.1.: Date financiare “PUBLIFASHION SRL” la sfarsitul anului 2013………………………………………………………………………..50
Tabel 4.2.: Calculul Cotei-părți anuale din valoarea de intrare…………………56
Tabel 4.3.: Calculul ratelor de leasing…………………………………………….56
Tabel 4.4.: Dobânda anuală de leasing…………………………………………………………..56
Figura 1.1. Schema clasică a operațiunilor de leasing………………………………………18
Figura 1.2. Schema operațiunilor de leasing cu finanțare extern………………………..19
Figura 1.3. Schema operațiunilor de leasing „laveraj”……………………………………..20
Figura 1.4. Schema leasingului cu credit furnizor……………………………………………20
Figura 1.5. Schema leasingului ,,furnizor”……………………………………………………..21
Figura 1.6. Schema leasingului cu operator intercalat………………………………………21
INTRODUCERE
Prin această lucrare, „CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE LEASING ÎN CADRUL SOCIETAȚII “PUBLIFASHION S.R.L” mi-am propus să analizez, cât mai multe aspecte cu privire la leasing ca element de finanțare in cadrul unei întreprindere și cât si importanta acesta față de alte tehnici de finanțare.
Motivul pentru care am ales această lucrare, este acela că leasing-ul se referă la un domeniu aflat la începuturile dezvoltării sale în România și aceasta vine tocmai dintr-o atentă observare și deplină înțelegere a complexității mecanismelor economiei de piață: „nu dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie, ci utilizarea cu maxim de randament a acestora”.
La inceput m-am axat pe aspectelor generale cu privire la termenul de leasing. După mai multe definiții ale leasingului date de mari autori și cercetători în domeniul leasingului, atât români, cât și străini, am căutat să prezint, într-un mod cât mai clar, locul leasingului în cadrul tehnicilor de finanțare.
Tot în aceasta lucrare am analizat importanța leasingului față de alte operațiuni financiare și am prezentat într-un mod sumar legislația privind leasingul în România, dar și piața leasingului din țara noastră, ținând cont că și această piață a avut de suferit în urma crizei economice mondiale. Capitolul IV reprezintă studiul de caz al acestui proiect.
Ca studiu de caz, am ales contractarea în regim de leasing financiar a unui echipament tehnologic de către societatea „PUBLIFASHION S.R.L”. M-am axat pe etapele desfășurării unui contract de leasing, dar și pe clauzele ce se regăsesc într-un astfel de contract.
În concluziile finale am reluat și subliniat aspectele principale puse și discutate în lucrare, reliefând cu această ocazie cele mai importante idei la care am ajuns în urma cercetării întreprinse.
Am ales și tratat cu multă plăcere și interes această temă, cu dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu. Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o laborioasă muncă de documentare, dar și de cercetare, de coroborare și asamblare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei, mai ales că leasingul este cu mult mai apreciat și mai căutat, decât alte tehnici de finanțare.
Prin combinarea datelor teoretice cu cele practice am încercat sa reliefez o serie de aspecte cu privire la leasing și etapele ce trebuiesc parcurse în cazul finanțării unui autoturism în sistem leasing.
CAPITOLUL I:
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING
1.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE LEASING
În literatura de specialitate, întâlnim o serie de formulări cu privire la conceptul de leasing, însă, o diferențiere se poate observa in momentul când leasingul este privit din anumite puncte de vedere.
Definiția leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere juridic.
Leasingul, din punct de vedere economic, reprezintă operațiunea de finanțare, in baza unui contract de leasing, în care fondurile necesare pentru întreaga investiție, este asigurata de catre finantator. Inchiriatorul (proprietar) permite utilizatorului (chirias), pe toata durata contractului, să folosească un anumit produs, in schimbul unei promisiuni, de a efectua, o serie de plati, conform contractului de leasing.
Din punct de vedere juridic, leasingul, reprezintă un contract complex ce permite unei persoane dreptul de a obține și a utiliza un lucru, fără a plăti imediat prețul. Câștigurile obținute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia, având posibilitatea de a hotărâ modul de utilizare, întreprinderea producătoare, marca și modelul produsului, specificând clar orice însușire dorită a produsului, cu privire la livrare, termen de garanție, service și instalare.
O definiție foarte concisă a leasingului a fost dată în Germania prin circularele fiscale din anul 1971 respectiv 1972, stabilindu-se un criteriu unic în caracterizarea contractului, durata sa fixă și perioada în care se reesalonaeaza restituirea capitalului investit de către finanțator.
În Franța, o definiție mai recentă a leasingului, pune în evidență funcțiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanțare, în principiu integrală, a unei investiții productive garantată de beneficiar.
În Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevăzut în mod clar prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, unde la art. 17 alin. 2 definește leasingul ca fiind “închirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finanțatorul le dobândește, ori le confecționează, în raport cu indicațiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-și toate riscurile pe timpul valabilității contractului, având și dreptul de a deveni proprietarul bunului primit în locațiune, cu condiția de a plăti prețul stabilit la data încheierii”. Nu se specifică nimic despre natura plăților și a prețului.
În limba română, termenul de leasing este necunoscut, deoarece este preluat din jargonul economic si comercial englez, unde s-a impus de aproape un secol, fiind preluat apoi de tarile europene occidentale.
În legislația română operațiunile de leasing sunt definite ca fiind “acele operațiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicația unei alte părți, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terț, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil și să transmită utilizatorului posesia sau folosința asupra acestuia contra unei plăți numită redevență, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziționării bunului”.
În 1998 a apărut Legea privind reglementarea activității de leasing care a adus unele completări ordonanței inițiale. Totuși, ultimele coordonate juridice în care se desfășoară această activitate au fost stabilite în 1999 prin Legea 99.
Totodată, utilizatorul negociază prețul. După ce echipamentul și aspectele importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul încheie un contract de locațiune cu finanțatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse în prețul contractului, precum și alte considerente opționale.
Termenul de leasing include o multitudine de tranzacții de la cele în care leasingul reprezintă folosirea proprietății închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la cele în care leasingul este, un mijloc de finanțare a utilizatorului – chiriaș pentru achiziționarea bunului închiriat.
Privit din punctul de vedere al societății de leasing, leasingul reprezintă o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Leasingul este operația de finanțare sau creditare pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi bunul respectiv cu posibilitatea de a-l cumpăra la sfarsitul locației, după ce a fost plătită chiria și ultima tranșă de plată numita si valoare reziduală. Operațiunea de leasing este asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea că prin operațiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosință a bunului respectiv.
Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul este o formă de creditare, în cadrul căreia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea bunului respectiv, iar rambursarea lui se face eșalonat, sub forma ratelor de leasing, și, în final, a valorii reziduale. În situația aceasta, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu achitarea valorii reziduale si respectiv odată cu achitarea bunului respectiv. Diferența față de vânzarea în rate se observă la durata de rambursare a ratelor, care este de minim 75% din durata de funcționare normală a bunului, în anumite țări.
Leasing-ul reprezintă o formă de comerț și finanțare prin închiriere de către societățile financiare specializate în aceste operațiuni, a unor mijloace de transport, mașini utilaje și a altor bunuri întreprinderilor, a căror motivație să recurgă la această formă de comerț, consta în specificul unor operațiuni pe care le realizează in cadrul intreprinderilor sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii și împrumutate pentru a lel în care bunul trece în proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea că prin operațiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosință a bunului respectiv.
Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul este o formă de creditare, în cadrul căreia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea bunului respectiv, iar rambursarea lui se face eșalonat, sub forma ratelor de leasing, și, în final, a valorii reziduale. În situația aceasta, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu achitarea valorii reziduale si respectiv odată cu achitarea bunului respectiv. Diferența față de vânzarea în rate se observă la durata de rambursare a ratelor, care este de minim 75% din durata de funcționare normală a bunului, în anumite țări.
Leasing-ul reprezintă o formă de comerț și finanțare prin închiriere de către societățile financiare specializate în aceste operațiuni, a unor mijloace de transport, mașini utilaje și a altor bunuri întreprinderilor, a căror motivație să recurgă la această formă de comerț, consta în specificul unor operațiuni pe care le realizează in cadrul intreprinderilor sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii și împrumutate pentru a le cumpăra.
Leasing-ul, ca tehnică originală de finanțare, reprezintă într-un sens mai larg o operațiune de finanțare la termen, practicată de o societate financiară, având drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri.
Opiniile specialiștilor în domeniul financiar – contabil cu privire la operațiunea de leasing diferă, date fiind complexitatea și impunerea de către realitatea practică a acestor operațiuni.
Primii autori români care au dat o definiție operațiunii de leasing sunt D. Voiculescu și M. Coraș: „ leasingul este o formă de închiriere a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumuturi, nici de credite bancare tradiționale, de către societățile financiare care le cumpără de la producători și le închiriază pe o perioadă anumită cu condiții de plată și utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acțiunii.”
1.2. SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE LEASING
Leasingul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluționa o problemă. Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obținute prin folosința unui lucru, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate. Prin anii 210, în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidență a acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel, în lucrarea sa „Retorica”, exprima ideea că „bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.
Leasingul își află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman „fiducia”: împrumutătorul își rezerva, pentru garanția creanței sale, proprietatea unui lucru.
Există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității „sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman „fiducia cu creditare”. În cadrul operațiunii „fiducia cu creditare”, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanție a împrumutului primit. La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În practică, datorită necesităților economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod frecvent folosința bunului vândut.
În epoca modernă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele operațiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaților, iar acest contract avea să fie denumit „lease”. În 1936, Safe Stores Inc. a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care la rândul lor l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar, în regim „lease” pe o perioadă îndelungată.
Cam în aceeași perioadă, o operațiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. Operațiunea consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanție (trustee), imobil ce urma să fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care utilizatorul avea opțiunea cumpărării bunului.
Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii ’30 pentru finanțarea bunurilor imobile. La începutul anilor ’50, el a început să fie folosit și ca instrument de finanțare a echipamentelor mobiliare. Operațiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult după al II lea război mondial și datorită încurajărilor date de S.U.A. prin facilitățile fiscale.
În 1950, peste 150 de universități și colegii americane erau angajate în tranzacții de „sale and lease-back”, beneficiind de multiple avantaje fiscale. Principalele susținătoare ale operațiunilor de „sale and lease-back” au fost marile companii de asigurare.
Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăți specializate de leasing. Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câțiva parteneri, între care și D.P. Bootle Jr. „United States Leasing Corporation” – prima societate specializată în operațiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este și astăzi una din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld și D.P. Bootle pot fi considerați pe drept cuvânt, părinți ai leasingului modern..
În 1963, cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a primit această autorizație urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în mai puțin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane. Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive și într-un climat fiscal încurajator.
Foarte rapid, această operațiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi, începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franța, Olanda, Belgia etc.), unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca și în Statele Unite, prima formă a leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and lease-back”.
În Marea Britanie, cele mai multe dintre societățile de leasing – „leasing companies” – sunt înființate și susținute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil. De exemplu, valoarea bunului poate fi dedusă pană la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca și Marea Britanie să cunoască o dezvoltare exploziva a acestor societăți, ele finanțând un sfert din totalul investițiilor de la finele anilor ’80.
În țările socialiste leasingul a fost utilizat și reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ’80, iar apoi a fost utilizat în țări ca Bulgaria si Polonia. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul anilor ’80.
La sfârșitul anului 2002 pe Glob existau șapte asociații multinaționale de leasing, (vezi tabelul nr. 1.1.).
Tabelul nr. 1.1.: Asociații de leasing în anul 2002
* denumirile asociațiilor sunt păstrate în limba engleză.
** n.a. (non available dates) – nu dispunem de date.
După cum se observă din tabelul de mai sus, leasingul nord-american nu este dominat de o asociație multinațională, aici existând însă asociații naționale bine dezvoltate. În S.U.A. funcționează nu mai puțin de zece asociații de leasing. În Marea Britanie, unde industria leasingului este cea mai dezvoltată din Europa, s-au creat patru asociații de leasing. De asemenea în Germania funcționează trei astfel de asociații iar în Australia de asemenea trei. În cele mai multe țări însă funcționează doar câte o asociație națională de leasing.
În tabelul nr. 1.2., am redat mai jos, câteva din asociațiile naționale de leasing reprezentative pentru țările dezvoltate de pe Glob:
Tabelul nr. 1.2.: Asociații naționale de leasing în țări dezvoltate
Nici țările din Europa de est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o oarecare întârziere față de țările puternic dezvoltate.
În tabelul nr. 1.3., se pot urmări asociațiile naționale de leasing din Europa de est și țările în care acestea s-au format.
Tabelul nr. 1.3.: Asociații naționale de leasing din Europa de Est
1.3. CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR DE LEASING
Extinderea utilizării afacerilor de leasing a fost însoțită de o diversificare a modalităților concrete de organizare, comercializare și finanțare, ce permit constituirea unui set de criterii bine definite, în funcție de care se poate efectua o clasificare a acestor operațiuni.
Complexitatea și diversitatea operațiunilor de leasing sunt puse în evidență prin clasificarea lor în anumite clase, în funcție de durata închirierii, ponderea ratelor în prețul net de vânzare, părțile participante și alte criterii.
În funcție de durata închirierii, operațiunile de leasing se clasifică în:
leasing pe termen scurt – presupune în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore, zile sau luni, mai multor beneficiari, în vederea amortizării. Operațiunile de „renting” sau „hire” sunt văzute ca operațiuni intermediare de leasing, însă ele nu îndeplinesc condiția esențială a unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre părți). Operațiunea de hire presupune închirierea unor echipamente, mijloace de transport etc. pe o perioadă scurtă (câteva ore, o zi) odată cu service-ul aferent. La renting, perioada este ceva mai mare decât în cazul anterior.
leasing pe termen mediu – consta in amortizarea bunului prin închirierea consecutivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.
leasing pe termen lung – se realizează pe termen lung, durata normală de leasing fiind corespunzatoare celei de funcționare normală a bunului; după perioada de închiriere, beneficiarul poate opta pentru a cumpăra acesta la un pret inferior celui inițial. Leasingul pe termen lung se practică, în mod frecvent, pe piața bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate.
În funcție de părțile participante la contract, distingem:
leasing direct, în care finanțatorul este și furnizorul (producătorul).
leasing indirect, în care finanțarea îi revine unei societăți specializate (intermediare).
În funcție de caracteristicile pieței și de relațiile stabilite cu clienții, avem:
leasing experimental – consta in închirierea bunurilor pe perioade scurte urmate de vânzarea lor, în cazul în care corespund exigențelor beneficiarului;
time-sharing – se bazează pe o închiriere pe timpi partajați, adică a mai multor clienți simultan. Ratele plătite lunar la asemenea contracte sunt de aproximativ 3-4 ori mai mici decât cele de leasing. Se practică în special în turism prin închirierea bazei materiale în cazul tehnicii de calcul sau a unor mijloace de transport. Această formă de leasing prezintă două forme: term leasing, ce presupune o închiriere pe un termen dat, și trip leasing — închirierea mijloacelor aferente voiajului.
leasing de personal – de regulă, leasingul sau închirierea presupune o colaborare pe o perioadă de timp ( de 1 sau câteva zile). În țările vestice, varianta de lucru temporar este uzitată și de persoane care au deja un loc de muncă permanent și doresc să-și suplimenteze veniturile.
În funcție de aspectul costurilor ratelor de leasing:
leasing brut – se folosește în scopul permanentizării relațiilor dintre firme, întâlnindu-se în general la instalațiile complexe sau acolo unde se dorește cucerirea pieței.
leasing net – ratele se calculează doar pe baza prețului net de vânzare al obiectului contractului.
În funcție de ponderea ratelor în prețul de vânzare a bunului, avem:
leasing operațional (tehnic, de mentenanță) – se realizează pe o perioadă mai mică decât durata economică de viață estimată a echipamentului și presupune recuperarea în perioada de locație doar a unei părți din bunul închiriat.
leasing financiar (de capital) – consta in recuperarea integrală a valorii bunului în perioada de locație și obținerea de profit. Specificul acestei forme de leasing presupune că societatea de leasing nu alege, nu produce și nu livrează bunul, doar achiziționand bunul sau dreptul de proprietate și folosință de la furnizor. Leasingul financiar nu oferă mentenanță, nu poate fi reziliat și este complet amortizat.
lease-back – reprezintă o formă mascată de finanțare a unei societăți comerciale fiind similar cu ipoteca. în acest caz, beneficiarul vinde bunurile aflate în proprietatea sa finanțatorului, care i le închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locației, bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii reziduale.
Leasingul intern, la fel ca și leasingul financiar extern, sunt operațiuni de finanțare în care participanții sunt aceiași, particularitatea constând în faptul că, atât utilizatorul cât și societatea de 1easing sunt persoane rezidente ale aceleiași țări. Alte forme de leasing mai des întâlnite sunt leasingul imobiliar și leasingul acționar.
Leasingul imobiliar reprezenta un instrument financiar eficient în achiziționarea de sedii de firme sau locuințe. Fiscalitatea și prețul de achiziție a imobilelor sunt două dintre piedicile dezvoltării acestuia. Apariția pe piața românească a unei bănci ipotecare ar duce la scurtarea termenului de executare a unui astfel de contract.
1.4. PARTICIPANȚII LA OPERAȚIUNEA DE LEASING
Pornind de la definiția leasingului, ce presupune transferul dreptului de utilitate al unui bun sau utilaj de la o parte (finanțator) către alta (utilizator), ne confruntăm cu acești termeni și cu alții, pe care i-am explicat mai jos:
Furnizorul – este producătorul bunului sau o societate comercială care 1-a achiziționat de la producător.
Finanțatorul (locatorul) – poate fi o companie financiară, un holding, o bancă de investiții sau o bancă comercială, societate de asigurare, societate de leasing sau chiar furnizorul. Sunt situații în care aceasta atrage și alte companii la finanțarea operațiunii, dacă valoarea bunului este ridicată (în cazul avioanelor sau a instalațiilor complexe).
Băncile și societățile financiare sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, închirierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți integrate de leasing, participarea la împrumuturile făcute de terțe persoane pentru finanțarea unor operațiuni de leasing.
În cazul în care finanțatorul este o bancă, aceasta nu are controlul asupra întreținerii exploatării bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat (dacă la sfârșitul locației bunul reintră în posesia furnizorului).
Prin urmare, bunul trebuie protejat printr-un colateral (garanție). În acest caz ratele de leasing vor fi mult mai ridicate întru-cât băncile, spre deosebire de societățile de asigurare, nu urmăresc profituri din manevrarea unor bunuri, ci din manevrarea banilor care sunt mai scumpi deoarece, fiind lichizi, au o rotație mai mare.
Societățile generale de leasing operează cu o largă gamă de produse, achiziționând echipamente de la diverși producători pe baza specificațiilor beneficiarilor. La rândul lor, societățile generale de leasing pot apărea fie ca firme independente, fie ca sucursale ale unor societăți financiare.
Societățile de leasing intermediare desfășoară o activitate de mijlocire. Proprietatea asupra echipamentelor închiriate aparține celor care au furnizat fondurile de investiții (societăți și bănci cu un capital foarte mare) care urmăresc, de fapt, pe această cale, evaziunea fiscală.
Societăți de leasing integrate sunt cele constituite de către mari unități producătoare care au înființat societăți de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din aceste afaceri. Printre aceste întreprinderi figurează marii producători de calculatoare electronice și din industria aeronautică, companiile telefonice etc.
Societatea de asigurare are următoarele atribuții:
încheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului;
emite polița de asigurare;
achită contravaloarea poliței în caz de necesitate.
Beneficiarul (locatarul) este unic de regulă. Doar în anumite situații, stipulate prin contractul de leasing, este posibilă exploatarea bunului în asociere cu un alt beneficiar adică subînchirierea acestuia.
1.5. SCHEME DE DERULARE ȘI FINANȚARE A OPERAȚIUNILOR DE LEASING
În continuare am prezentat câteva scheme de derulare și finanțarecu privire la operațiunile de leasing pentru a evidenția situațiile posibile în practică.
Schema clasică este atunci cand finanțatorul dispune de resurse financiare proprii, pe care le antrenează în finanțarea achiziției bunului care va face obiectul contractului de leasing. Schematic, acest lucru poate fi reprezentat astfel:
Livrează bunul
Figura 1.1. Schema clasică a operațiunilor de leasing
În cazul acesta, bunul este achiziționat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de leasing va apărea dobânda pe care beneficiarul ar plăti-o unei bănci, dacă ar achiziționa un credit, dobândă care trebuie să fie atractivă pentru acesta. Această dobândă va acoperi riscul de plasament al sumelor antrenate. Adeseori dobânda percepută acoperă și profitul vizat de finanțator din operațiune.
B. O altă schemă este aceea reprezentată în figura următoare, în care societatea de leasing finanțează operațiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regulă de la bănci).
Livrează bunul
Figura 1.2. Schema operațiunilor de leasing cu finanțare extern
În cazul acesta, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului în cadrul ratelor de leasing. Aceasta este schema cea mai întâlnită în practică, întru-cât volumul operațiunilor de leasing depășește potențialul financiar al societăților specializate în operațiunile de leasing.
C. Există o formă de leasing denumită „leasing leveraj”, utilizată frecvent în tranzacțiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperită de diferiți creditori (societăți de finanțare) care, contra unei dobânzi, își vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la beneficiari. Acești creditori nu vor solicita societății de leasing rambursarea sumelor în afara clauzelor prevăzute în contractul de leasing, asumându-și astfel riscurile operațiunii. Garanția rambursării sumelor o reprezintă garanțiile oferite în cadrul contractului de leasing de către beneficiarii societății de leasing.
Livrează bunul
Figura 1.3. Schema operațiunilor de leasing „laveraj”
D. Sunt situații în care furnizorul livrează bunul pe credit, urmând a recupera contravaloarea lui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar.
Figura 1.4. Schema leasingului cu credit furnizor
E. O altă situație posibilă este aceea în care furnizorul este producătorul bunului, efectuând operațiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplifică, întru-cât nu sunt necesare fonduri pentru achiziția bunului de către societatea de leasing, care este aceeași cu cea a furnizorului.
Figura 1.5. Schema leasingului ,,furnizor”
F. În practică pot apărea situații în care beneficiarul să nu aibă bonitatea solicitată de finanțator pentru a putea beneficia de facilitățile contractării în leasing a unui bun. De aceea se poate apela la o altă societate comercială care să devină titularul contractului de leasing și cu care să se asocieze în participațiune pentru a derula contractul. în astfe1 de situații, beneficiarul poate juca rolul unui operator de leasing.
În cazul acesta, contractul de leasing este încheiat de societatea care deține garanțiile necesare derulării operațiunii și se va stipula posibilitatea subînchirierii sau exp1oatarii în comun cu alte societăți comerciale a bunului care face obiectul contractului.
Figura 1.6. Schema leasingului cu operator intercalat
G. Există o schemă de derulare a operațiunilor de leasing specifică lease-back-ului, în care intervin doar beneficiarul și societatea de leasing (finanțatorul). Relația dintre aceștia se reduce la următoarele:
beneficiarul trimite scrisoare de intenție societății de leasing în vederea solicitării unui credit;
Societatea de leasing acceptă sau respinge solicitarea beneficiaruiui;
în cazul acceptului beneficiarul vinde bunurile aflate în proprietatea finanțatorului care le închiriază în baza unui contract de leasing.
La finele locației bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii lor reziduale.
Figura 1.7. Schema operațiunii de lease-back
H. Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-ului este cel al leasing-ului acționar. Deosebirea apare în faptul că beneficiarul nu vinde bunuri, ci acțiuni ale societății unui fond de investiții care le va lua în locație în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locație. Așadar, în acest caz beneficiarul vinde acțiuni pe care le preia în locație urmând a le răscumpăra la finele perioadei de locație.
O variantă de generalizare a leasingului acționar este aceea în care emitentul este diferit de beneficiar, adică emitentul de acțiuni nu reintră în posesia acțiunilor, el jucând rolul furnizorului. Acțiunile subscrise vor fi date în locație unui beneficiar care va deveni proprietaru1 lor 1a finele perioadei de locație.
CAPITOLUL II:
LEASINGUL FINANCIAR VS. LEASINGUL OPERAȚIONAL
Pe piața internațională cât și pe piața românească a leasingului cele mai răspândite și cele mai căutate forme de leasing, din cele existente, sunt leasingul financiar și cel operațional. În acest capitol mi-am propus să realizez o distincție cât mai clară între aceste două tipuri de leasing și să relatez avantajele și dezavantajele fiecăruia, analizându-le atât impreună cât și separat.
2.1. ASPECTE GENERALE ALE LEASINGULUI FINANCIAR SI ALE LEASINGULUI OPERATIONAL
Conform legislației americane, Leasingul financiar prezinta următoarele caracteristici:
Obligațiile părților contractante (finanțator și beneficiar) devin irevocabile din momentul semnării contractului de leasing și nu al sosirii la destinație a bunului. Orice abatere de la specificația tehnică a bunului va fi soluționată de către beneficiar direct cu furnizorul.
Finanțatorul nu își asumă obligatoriu garanția că bunul este adecvat destinației (scopul comercial);
Orice întârziere în livrarea bunului va fi semnalată de furnizor și nu de societatea de leasing. De asemenea orice obligație ce revine de regulă finanțatorului asupra bunului este transferată utilizatorului.
Nerespectarea termenului de garanție, a condițiilor de întreținere și service reprezintă o problemă între furnizor și beneficiar, acesta din urmă fiind beneficiarul tuturor garanțiilor care apar în legătură cu livrarea bunului.
În Germania, leasingul financiar este reglementat printr-un Decret emis de Ministerul Federal al Afacerilor Financiare, ce definește leasingul financiar astfel: „Sub aspect fiscal leasingul este financiar când contractul de închiriere este încheiat pentru o anumită perioadă de timp, în decursul căreia părțile contractante nu pot, în conformitate cu stipulația contractului, să rezilieze contractul, iar utilizatorul este obligat să plătească rate care acoperă valoarea bunului (prețul de cost plus taxe incidentale)”.
Cu privire la leasingul financiar, literatura de specialitate prezinta următoarele caracteristici principale:
Contractul se încheie pe așa-numita perioadă de bază (prima închiriere) care, de obicei, coincide cu durata normată de utilizarea a bunului;
Contractul de leasing financiar nu poate fi reziliat de nici una din părți; riscurile economico-financiare sunt transferate asupra clientului iar în cazul întârzierii plății ratelor de către client proprietarul are dreptul să dispună de obiectul închiriat;
Utilizatorul la finele perioadei de leasing, adeseori, optează pentru prelungirea contractului chiria cuprinde eșalonat întregul preț de vânzare al contractului inclusiv costurile auxiliare și o cotă de profit;
La încheierea contractului se specifică cine este responsabil de plata reparațiilor, întreținerii, impozitelor, asigurărilor și a altor cheltuieli. De obicei sarcina plății acestor cheltuieli revine locatarului, caz în care contractul se numește net iar dacă sarcina revine locatorului, leasingul se mai numește și full-service sau de mentenanță.
Leasingul Operational este denumit și funcțional sau de exploatare, iar literatura de specialitate a constatat următoarele trasaturi principale ale acestuia:
Durata contractului de leasing este mult mai mică decât durata de viață economică a bunului închiriat;
De regulă, contractul de leasing operațional se combină cu cel de service și întreținere când costul acestor servicii se include în ratele de leasing sau pe lângă contractul de leasing se încheie și un contract separat de service;
Din prețul de vânzare al bunului se recuperează prin chirii, în perioada de bază, numai o parte din valoarea acestuia și nu integral ca și în cazul leasingului financiar;
Leasingul operațional este folosit mai ales de societățile de leasing sau de producătorii care dispun de mărfuri foarte căutate pe piață și la care dețin poziții cheie. De exemplu binecunoscutele copiatoare „Xerox” sunt închiriate de firma Rank Xerox pe baza unor contracte reziliabile lunar, clauză contractuală mai mult comercială căci, deținând pe piața mondială o poziție forte, nu există nici un fel de neîncredere privind pierderea clienților.
2.2. ABORDAREA LEASINGULUI FINANCIAR SI A CELUI OPERATIONAL CONFORM IASB
IASB a surprins o multitudine de aspecte contabile în cadrul celor 41 de norme internaționale de contabilitate, iar norma care surprinde problematica leasingului este IAS 17 „Leasing”, apărută în 1994 și revizuită în 1997, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 1999.
Acest standard prevede că: ,,Leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu. Leasingul operațional este operațiunea de leasing care nu intră în categoria leasingului financiar”.
Paragrafele 8 și 9 din IAS 17 prezintă exemple de operații de leasing în care riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate se transferă locatarului.
Astfel, IAS 17 (paragraful 8) prezintă următoarele exemple care conduc, în mod normal, la clasificarea unei operațiuni de leasing ca fiind leasing financiar:
Contractul prevede că proprietatea bunului va fi transferată la locatar până la sfârșitul termenului de leasing;
Termenul de leasing acoperă cea mai mare parte din durata de viață economică a activității chiar dacă nu apare transferul de proprietate;
Activele ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unor modificări ulterioare;
Locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de avantajos (suficient de mic în raport cu valoarea sa justă), astfel încât, la începutul leasingului, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea devine exercitată;
Valoarea actualizată a ratelor minime de leasing (plăților minime de leasing) la data intrării în vigoare a contractului este cel puțin egală cu aproape întreaga valoare justă a activului în regim de leasing.
De asemenea IAS 17 (paragraful 9) furnizează o serie de situații care în mod individual sau în combinație, pot de asemenea să conducă la clasificarea unei operații de leasing ca fiind leasing financiar. Acestea sunt:
în cazul în care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatarului generate de rezilierea contractului revin locatarului;
câștigurile sau pierderile rezultate din variația valorii juste reziduale sunt în sarcina locatarului (de exemplu sub forma unei reduceri a chiriei echivalentă cu cea mai mare parte a încasărilor din vânzări la sfârșitul contractului de locație);
locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioadă, la o chirie substanțial mai redusă decât chiria pieței.
În înțelesul IAS 17 (paragraful 3) următorii termeni au semnificația prezentată mai jos:
Termenul de leasing reprezintă perioada de timp irevocabilă pentru care locatarul a contractat bunul în leasing și orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are opțiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plata suplimentară, opțiune a cărei exercitare de către locatar este certă, într-o măsură rezonabilă, la începutul leasingului.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv
Durata de viață economică este fie: perioada de-a lungul căreia se estimează că un bun este utilizat economic de către unul sau mai mulți utilizatori; fie numărul unităților de producție similare care se estimează a se obține prin utilizarea bunului de către unul sau mai mulți utilizatori.
Durata de viață utilă este perioada estimată care rămâne, de la începutul termenului de leasing, fără a fi limitată la aceasta, pe parcursul căreia se așteaptă ca beneficiile economice încorporate să fie consumate de către întreprindere.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea reală sau de piață estimată a activului preluat în regim de leasing la sfârșitul contractului.
Valoarea reziduală garantată este în cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o terță parte neafiliată locatorului ce este capabilă, din punct de vedere financiar, să onoreze obligațiile asumate prin garanție, iar în cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o parte afiliată acestuia (valoarea garanției constituind valoarea maximă ce devine plătibilă în orice situație)
Diferențierea celor două valori garantate la locatar respectiv la locator apare din aceeași cauză prezentată mai sus și practic aceasta duce la diferențierea valorii plăților minime de leasing care poate să existe la locatar respectiv la locator. În cazul leasingului financiar, riscurile și beneficiile aferente transferului de proprietate sunt suportate în mare măsură de locatar.
Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a bunului în regim de leasing, a cărei realizare de către locator, nu este sigură sau este garantată numai de o parte afiliată locatorului.
Această valoare este estimată de locator și are o mare importanță pentru acesta deoarece investiția netă în operațiunea de leasing se recuperează până la nivelul valorii reziduale negarantate, în cazul leasingului financiar. Prin scăderea din valoarea reziduală estimată de locator a valorii reziduale garantate se obține această valoare reziduală negarantată estimată. În aproape toate circumstanțele, locatorul va cunoaște valoarea reziduală negarantată.
Plățile minime de leasing sunt acele plăți de-a lungul termenului de leasing, pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze excluzând chiria contingentă, costurile serviciilor și impozitele pe care locatorul le va plăti și care se vor rambursa acestuia.
Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing reprezintă rata de actualizare care, la începutul leasingului, determină ca valoarea actualizată cumulată a plăților minime de leasing și a valorii reziduale negarantate să fie egală cu valoarea justă a bunului în regim de leasing.
Rata dobânzii marginale a locatarului reprezintă rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este determinabilă, rata pe care, la începutul leasingului, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru aceeași perioadă, și cu o garanție similară, fondurile necesare pentru achiziționarea bunului.
Chiria contingentă este acea parte a plăților de leasing care nu are o valoare determinată, dar este stabilită în funcție de un factor, altul decât trecerea timpului (de exemplu, un procentaj din vânzări, gradul de utilizare, indici de preț, ratele dobânzilor practicate pe piață).
Potrivit IAS 17 (paragraful 3), leasingul operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar, iar IAS 17 (paragraful 6) prezintă totuși explicit o definiție a leasingului operațional ca reprezentând o operațiune de leasing care nu transferă, în mare măsură, toate riscurile și beneficiile aferente titlului de proprietate.
Deoarece, în cazul leasingului operațional, nu se transferă, în mare măsură, toate riscurile și beneficiile aferente titlului de proprietate locatarului, ci aceste riscuri rămân la locator, acesta va suporta deci și riscurile derivate eventual dintr-o depreciere accelerată rezultată ca urmare a unei utilizări excesive, dar și riscul avarierii sau furtului bunului (acest risc apare în special în cazul mijloacelor de transport).
Pentru a se proteja însă împotriva acestor riscuri, locatorul poate proceda la majorarea ratei de leasing cu o sumă corespunzătoare unei deprecieri superioare ce apare atunci când bunul este returnat, precum și la o majorare cu valoarea primei de risc achitată de locator unei societăți de asigurare care a preluat riscul avarierii sau furtului bunului. Aceste riscuri au noi valențe atunci când leasingul se finalizează cu returnarea bunului (un leasing operațional prin excelență).
În funcție de clauzele contractuale, locatarul poate garanta valoarea de returnare a bunului la o anumită valoare apropiată de valoarea estimată a bunului pentru sfârșitul termenului de leasing, primind în schimb din partea locatorului o cotă parte din diferența până la prețul de vânzarea obținut prin vânzarea lui pe piață, reprezentând recompensa pentru garantarea unei valori ale bunului corespunzătoare unei utilizări normale. În acest caz putem vorbi despre existența unei valori reziduale garantate (în înțelesul locatarului și al locatorului).
Se poate constata, având în vedere cele mai sus prezentate, că problema clasificării unui contract de leasing în cele două categorii, financiar sau operațional, nu este foarte ușor de realizat, în practică putând fi interpretat în mod facil, la una sau alta din cele două categorii. Clasificarea contractelor de leasing în financiar și operațional are foarte mare importanță din punct de vedere contabil și financiar deoarece se pune problema influențării sau nu a structurii patrimonial-financiare la cele două părți participante la contractul de leasing: locatarul și locatorul.
Clasificarea operațiunii de leasing se realizează la începutul leasingului. Dacă locatarul și locatorul convin, în orice moment, să modifice clauzele contractului de leasing fără a reînnoi contractul astfel încât să se modifice clasificarea contractului în conformitate cu criteriile stipulate, contractul revizuit este considerat un contract nou în afară de durata sa. Modificările elementelor previzionate (de exemplu: modificări ale duratei de viață economică estimate sau ale valorii reziduale a bunului) sau modificări de circumstanțe (de exemplu: neîndeplinirea angajamentelor de către locatar) nu determină o nouă clasificare a leasingului din punct de vedere contabil.
În ceea ce priveste răspândirea clasificării leasingului în financiar/operațional, potrivit criteriilor de clasificare solicitate de IAS 17, este de precizat studiul făcut de Federația Europeană a Societăților de Leasing (LEASEUROPE), pe țările membre care aplică IAS 17, reflectat în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 2.1.: Distincția între leasingul operațional și cel financiar după IAS 17
Rezultatele studiului din tabelul nr. 2.1. , se concretizează în următoarele:
Principala concluzie este că IAS 17 nu este aplicat în toate țările membre LEASEUROPE. Doar una din trei dintre țările membre aplică IAS 17.
În medie, acolo unde IAS 17 este aplicat, operațiunile de leasing sunt răspândite în proporție de 70 % pentru leasingul financiar și 30 % pentru leasingul operațional. Germania este o excepție de la această medie, aici fiind în proporție covârșitoare răspândit leasingul operațional.
Trebuie să menționez că acolo unde am precizat că există diferenta pe cele două categorii de leasing, criteriile solicitate de IAS 17, în clasificarea contractelor de leasing, se aplică diferențiat:
În primul rând, diferențele pot proveni din politica economică a fiecărei țări, care acordă un grad mai mare sau mai mic de libertate manifestării profesiei contabile, dar și în funcție de alte criterii interne. De exemplu: „durata de viață economică” la care se raportează termenul de leasing poate fi reprezentată de o „durată de viață utilă” sau o durată de viață impusă legal. Durata de viață utilă este inferioară duratei de viață economice in momentul când se încheie contracte de leasing cu transfer de proprietate. În ce privesc duratele de viață impuse legal, este clar că nu au relevanță în reflectarea unei durate de viață economice reale.
De asemenea, criteriile de clasificare pot să elimine din caracterizarea leasingului operațional unele elemente considerate specifice închirierii prin Codul Comercial al acelei țări (de exemplu: existența opțiunii de cumpărare este valabilă doar pentru operațiunile de leasing financiar în Germania, România).
ABORDAREA LEASINGULUI FINANCIAR SI A CELUI OPERATIONAL CONFORM FASB
Organismul de normalizare contabilă din S.U.A, care a influențat în mare măsură și normele contabile internaționale de contabilitate elaborate de IASB, este Comitetul Normelor de Contabilitate Financiară – Financial Accounting Standards Boards (FASB). Acest organism este autorul unui „Cadru conceptual contabil” și al unui număr de aproximativ 130 de norme sau dispoziții referitoare la contabilitatea financiară. De asemenea, el a publicat numeroase interpretări care completează normele.
Norma americană privind leasingul este FAS 13 „Leasing” apărută în noiembrie 1976. Potrivit acestei norme linia de demarcație între leasingul financiar și leasingul operațional este „diferita” atât din punct de vedere al locatorului cât și din punct de vedere al locatarului.
Din punct de vedere al locatarului, un contract de leasing financiar este un contract de leasing care îndeplinește una din următoarele condiții (Grupul A):
La sfârșitul contractului, proprietatea bunului este automat transferată locatarului (contractul prevede că bunul va fi vândut locatarului la scadență).
Durata contractului este cel puțin egală cu 3/4 din durata de viață estimată a bunului (durata de viață economică); în această durată sunt incluși și anii de utilizare ce au precedat locația; ca excepție acest criteriu nu poate fi utilizat pentru un contract care începe în ultima perioadă de viață a bunului (ultimul sfert din durată).
Locatarul are posibilitatea să achiziționeze bunul în cursul contractului, la un preț suficient de avantajos pentru ca, la data semnării contractului, să fie aproape sigur că va beneficia de această opțiune.
Valoarea actualizată a plăților de efectuat în virtutea contractului (chirii și alte elemente) este cel puțin egală cu 90 % din valoarea de piață a bunului (valoarea justă) diminuată cu suma cheltuielilor accesorii (asigurări, întreținere) care cad în sarcina proprietarului și cu suma creditelor de impozit, deduse și susceptibile a fi recuperate de către proprietar; ca excepție, acest ultim criteriu nu poate fi utilizat pentru o locație care începe în ultimul sfert din durata de viață estimată a bunului. Rata de actualizare utilizată de locatar este dată de minimum dintre rata implicită a dobânzii din contract utilizată de locator și rata dobânzii marginale a locatarului.
Dacă nu îndeplinește nici una din criteriile de mai sus, contractul de leasing este operațional din punct de vedere al locatarului.
Din punct de vedere al locatorului (societatea de leasing), există un tratament juridic diferențiat, putând fi identificate patru situații și anume:
contract de leasing pârghie (leverage);
contract de leasing tip vânzare;
contract de leasing de exploatare (operațional);
contract de leasing cu finanțare directă.
Contractul de leasing pârghie sau leverage, contractul de leasing tip vânzare si contractul de leasing cu finanțare directă, sunt forme diverse ale leasingului financiar. Din punct de vedere al locatorului, orice contract de leasing care nu se încadrează în aceste trei categorii este un contract de leasing operațional. Pentru locator, leasingul financiar, sub cele trei forme, se întâlnește atunci când, pe lângă criteriile specifice leasingului financiar (una din cele patru menționate în cadrul grupului A de criterii) se mai îndeplinesc și următoarele condiții (Grupul B):
Încasarea redevențelor minime contractuale este asigurată în mod rezonabil pentru locator.
Nu există incertitudini importante care să planeze asupra costurilor nerambursabile asumate de locator, adică performanța locatorului este completă.
Condițiile din grupul B sunt strâns legate de clauza nerezilierii contractului de leasing financiar pe o perioada de bază, clauză care este generalizată la acest tip de leasing, fiind întâlnită ca și o caracteristică a leasingului financiar. În cazul în care locatarul, din diferite motive, dorește să întrerupă contractul de leasing financiar, el este obligat sa plateasca ratele de leasing stabilite prin contract, indiferent dacă mai are sau nu mai are nevoie de bunul respectiv.
Cu alte cuvinte, un contract de leasing cu clauză de reziliere, este un contract de leasing operațional în viziune FASB. „Clauza de reziliere dă dreptul la întreruperea contractului de leasing din partea utilizatorului înainte de expirarea termenului de leasing. Valoarea clauzei de întrerupere depinde de posibilitatea ca circumstanțele, condițiile tehnologice și economice viitoare să ducă la situația în care valoarea bunului pentru utilizator să ajungă mai mică decât viitoarele rate de leasing.”
Pentru a clasifica un leasing financiar pe cele trei categorii (leasing tip vânzare, leasing cu finanțare directă, leasing pârghie sau leverage), din punct de vedere al locatorului, trebuie îndeplinite unele condiții distincte suplimentare. Astfel, dacă locatorul (societatea de leasing sau producătorul) înregistrează un profit sau inregistreaza o pierdere din exploatare, atunci pentru locator se poate vorbi despre un leasing tip vânzare (valoarea justă a proprietății va fi diferită de valoarea costului acesteia, iar dacă locatorul (societatea de leasing sau producătorul) nu înregistrează venituri din exploatare (profit din exploatare), ci venituri din dobânzi, este vorba despre un leasing tip finanțare directă (valoarea justă a proprietății la începutul leasingului va fi egală cu valoarea costului proprietății).
Leasingul pârghie (leverage) este un leasing cu finanțare directă, în care o parte substanțială din valoarea finanțării este asigurată de un creditor, în general de o bancă. „Locatorul are în această situație o poziție diferită. Ca debitor acesta trebuie să facă plăți de dobânzi în contul împrumutului contractat. Mărimea acestor plăți depind de gradul de îndatorare utilizat, care la rândul său afectează mărimea și periodicitatea fluxurilor de numerar net ale locatorului.”
2.4. LEASINGUL FINANCIAR SI LEASINGUL OPERATIONAL IN ROMANIA
La fel ca multe alte fenomene economice, leasingul s-a impus mai rapid ca realitate economică decât ca entitate juridică. Din punctul acesta de vedere, până la apariția primelor reglementări în domeniu, în 1997, cu referire expresă la operațiunile de leasing, desfășurarea acestor operațiuni se realiza conform prevederilor Codului Civil, Codului Comercial și a legislației internaționale, respectiv din practica leasingului din țările occidentale, după principiul conform căruia ceea ce nu este interzis de lege este permis.
Înainte de 1989, leasingul era practicat în România într-o foarte mică măsură, de aceea crearea unui cadru legislativ pentru aceste operațiuni nu era justificată. După 1989 începe formarea unui nou cadru legislativ, care să reglementeze funcționarea activităților economice conform mecanismului economiei de piață.
Până în mai 1999 normele românești privind leasingul nu făceau distincție între leasingul financiar și cel operațional. Legea nr. 99/26.05.1999 introduce această separare adoptând criterii din practicile internaționale. Prin noile reglementări privind leasingul s-a făcut un pas important pe linia armonizării la Standardele Internaționale de Contabilitate.
Principalele acte normative care reglementează operațiunile de leasing din România sunt:
HG nr. 72/20.02.1993, prevede ca bunurile importate pe bază de contract de leasing să fie considerate import temporar pe toată durata contractului (beneficiarul trebuie să deschidă o garanție bancară în favoarea vămii pentru taxele vamale datorate, calculate la valoarea de achiziție a bunului, urmând ca la finele perioadei de leasing să se efectueze vămuirea bunurilor și să se plătească taxele vamale la valoarea reziduală.
OG nr. 12/31.01.1995 completează HG nr.72/1993, eliminând obligațiile garantării taxelor vamale; impune anumite condiții-bunurile să fie destinate producției, să nu aibă o vechime mai mare de 2 ani, iar perioada de leasing să fie de maximum 3 ani.
HG nr.3/17.10.1995 reglementează regimul TVA‚ în operațiunile de leasing privind Normele pentru aplicarea OG nr.3/1992 privind TVA.
Primele reglementări legale ale leasingului au fost date prin OG nr. 51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, publicată în M.O. al României nr.224/1997. Deși reușește să impună ordinea într-un domeniu nou și mai puțin cunoscut, acestui act normativ i se aduc o serie de reproșuri.
Următoarea reglementare a leasingului a fost Legea nr.90/28.04.1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, publicată în M.O. al României nr.170 din 30 aprilie 1998. Această lege aduce o serie de modificări destul de importante față de vechea ordonanță: introduce noțiunea de „redevență”, prevede posibilitatea cumpărării bunului la finalul contractului, introduce leasingul bunurilor mobile, renunță la o serie din exprimările defectuoase din vechea reglementare. Dar și această lege semnalează o serie de neajunsuri, iar la data de 27 mai 1999 se publică în M.O. al României Legea nr.99 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, prin care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, cuprinzând, la Titlul II, modificarea și completarea O.G. nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Modificările aduse prin noua lege sunt majore:
se definește distinct leasingul financiar de cel operațional,
se aduc precizări pentru delimitarea mai exactă a drepturilor și obligațiilor fiecărei părți,
se introduce prevederea conform căreia valoarea reziduală a bunurilor importate pentru leasing,
la finalul contractului, (prețul la care utilizatorul poate cumpăra bunul) este minim 20% din valoarea de intrare. De asemenea, în cazul leasingului financiar, prețul la care utilizatorul poate cumpăra bunul la expirarea contractului poate fi maxim 50% din valoarea de intrare a acestuia. O altă îmbunătățire adusă în acest sens vizează adoptarea principiului primordialității economicului asupra juridicului, care în domeniul leasingului s-ar traduce prin preluarea în bilanțul contabil al locatarului a bunului ce face obiectul leasingului financiar, considerându-se că acesta preia, în mare măsură, riscurile și beneficiile de la locator.
Noua lege a leasingului este apreciată pozitiv de societățile de leasing române, deoarece dă dreptul de a se bucura de același regim fiscal ca și cele străine. Însă, prin faptul că prevede valoarea reziduală de minim 20% pentru bunurile de import, legea determină scumpirea leasingului, din două motive:
pe de o parte, crescând valoarea reziduală (rămasă), cresc dobânzile plătite de utilizator, pentru a acoperi riscul asumat de finanțator ca valoarea de piață a bunului la finalul contractului să fie mai mică decât cea reziduală,
iar pe de altă parte, crește valoarea taxelor vamale ce se vor plăti în momentul cumpărării bunului de către utilizator. Plata unor taxe vamale mai mari către bugetul statului a fost, rațiunea pentru care s-a introdus această prevedere neîntâlnită încă în legislația leasingului din alte țări.
Din cele prezentate mai sus, reiese foarte clar, existența unor perspective de perfecționare a leasingului în țara noastră. Ca o consecință a demersului României către economia de piață este și procesul de normalizare contabilă. Scopul armonizării contabile românești la Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS), constă în limbajul contabil comun, astfel încât situațiile financiare ale societăților comerciale să poată fi utilizate în lumea întreagă.
Ultimele reglementări pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene este O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006.
La data intrării în vigoare a ordinului se abrogă: O.M.F.P. nr. 94/2001 și O.M.F.P. nr.306/2002, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
Apariția OG 28/2006 și a Legii 266 din 29.06.2006 pentru aprobarea OG 28/2006 cu privire la reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, a condus la apariția unor Instituții Financiar Nebancare (IFN). Prin aceasta, BNR obligă societățile de leasing să iși definească obiectul de activitate ca leasing financiar, așa cum este specificat în art. 7 al OG 28/2006.
Tot OG 28/2006 la art 8, pct (6) se face referire la leasingul operațional, astfel: “închirierea de bunuri mobile și imobile către terțe părți, inclusiv leasing operațional, cu condiția ca valoarea bunurilor mobile și imobile să nu depășească o limită care se stabilește prin norme de către BNR.”
Un alt ordin este Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 84 din 17 ianuarie 2007 privind aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoare adăugată și a accizelor datorate în vamă, în cazul operațiunilor de leasing, aflate în derulare la data aderării, publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007. Potrivit legii, pot face obiect al contractului de leasing:
bunurile imobile (construcțiile și terenurile pe care se află acestea);
bunuri mobile de folosință îndelungată aflate în circuitul civil (aparate electrocasnice, mobilier etc.);
echipamentele industriale (mașini, instalații, utilaje etc.).
Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing trebuie să fie în proprietatea societății de leasing (ca urmare a achiziționării sau fabricării lor) sau construite pentru aceasta (în cazul imobilelor) pentru a putea fi date, ulterior, în folosință utilizatorului. Ele rămân în proprietatea societății de leasing pe toată durata contractului de leasing.
Nu pot face obiectul contractelor de leasing: înregistrările pe bandă video și audio; piesele de teatru; manuscrisele; brevetele și drepturile de autor; bunuri necorporale.
În România sunt reglementate și derulate trei forme ale leasingului și anume (vezi tabelul nr. 2.2):
leasingul financiar,
leasingul operațional și
leas-back-ul.
În România, legislația în vigoare, stabilește în mod diferit maniera de determinare a ratelor de leasing în cazul leasingului financiar, respectiv cel operațional (vezi tabel nr.2.3). Dacă, din cauze inopinante, bunul închiriat este pierdut, avariat sau distrus, utilizatorul va continua plata ratelor de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing.
Potrivit legislației în vigoare din țara noastră, în cazul în care, utilizatorul nu execută obligația de plată a ratelor de leasing, timp de două luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească ratele scadente, cu daunele interese, dacă în contract nu se prevede altfel.
Tabel nr. 2.2.: Forme ale leasingului reglementate în România
Tabel nr. 2.3.: Calcularea ratelor de leasing potrivit legislației din România
În majoritatea cazurilor, contractul de leasing încetează la termenul prevăzut, utilizatorul având o triplă opțiune: de a achiziționa bunul la valoarea reziduală convenită în contract, de a-l restitui în starea în care se află, fără a depăși starea de uzură normală cauzată de utilizarea sa sau de a continua contractul de leasing, noul contract cuprinzând dispoziții diferite de cele din vechiul contract, deoarece bunul se află într-un anumit stadiu de uzură cauzat de folosința anterioară, ratele de leasing și valoarea reziduală trebuind calculate în consecință.
Potrivit legislației din Romania, dreptul de opțiune al utilizatorului trebuie exercitat conform prevederilor contractuale, fără a se depăși 7 ani de la data introducerii bunului în țară, indiferent dacă părțile au prevăzut în contract o perioadă mai mare si de 14 ani în cazul mijloacelor destinate transportului aerian.
În România, potrivit prevederilor legale, utilizatorul se poate întoarce direct împotriva furnizorului, pentru reclamații cu privire la calitatea produsului,livrarea, asistența tehnică și service-ul în perioada de garanție și post-garanție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere.
CAPITOLUL III:
COMPARAȚIA LEASINGULUI CU ALTE FORME DE ACHIZIȚIONARE A BUNURILOR
În opțiunea utilizatorului asupra achiziționării bunului, din multiplele variante pe care le are, costul net al achiziției are un rol primordial, calculandu-se ținând seama, pe lângă prețul de achiziție al bunului, și de o serie de elemente ce infiuențează mărimea acestuia:
economia fiscală
factorul de actualizare
diferitele tipuri de asigurare pe care utilizatorul este obligat să le efectueze
cheltuieli specifice fiecărui tip de achiziționare
Daca presupunem că o societate X, are nevoie pentru desfășurarea activității sale să achiziționeze un autocamion, al cărui preț CIP este de 122.589 €, putem analiza posibilitățile societății X de achiziționare a acestui camion.
3.1. ACHIZITIONAREA BUNULUI CU PLATA CASH
În cazul achiziției bunului cu plata cash, utilizatorul va imobiliza întreaga sumă de 122.589 €. Dreptul de proprietate va reveni utilizatorului în momentul livrării bunului. De asemenea, utilizatorul va plăti contravaloarea impozitului pentru sumele avansate.
Din totalul sumei de 122.589 €, utilizatorul va recupera pe costuri doar 2.043 €, care este echivalentul amortizării autocamionului pe luna în care se efectuează plata. Diferența de 120.546 € reprezinta venituri impozabile. La un impozit pe profit de 25%, utilizatorul va plăti statului 30.136 € (25%x120.546 €). Prin urmare, în luna în care va achiziționa bunul, beneficiarul va plăti 122.589 € + 30.136 = 152.725 €.
Întru-cât finanțarea achiziției bunului poate fi realizată din fonduri de investiții, este posibilă existența unor facilități fiscale care să diminueze mărimea impozitului. Ideal ar fi ca sumele totale avansate să fie echivalente cu prețul bunului achiziționat.
3.2. ACHIZITIONAREA BUNULUI PRIN CONTRACTAREA UNUI CREDIT BANCAR
Achiziționarea bunului prin contractarea unui credit bancar este o variantă destul de dificil de pus în practică, datorită condițiilor actuale ale economiei romanești și a mărimii dobânzilor la creditele acordate.
In cazul in care utilizatorul optează pentru această variantă, trebuie să țină seama de:
valoarea creditului ce reprezintă 80% din valoarea investiției, restul de 20% reprezentand aportul propriu;
operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puțin de două ori mai mare ca a creditului;
utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO ( adica 4% din valoarea autocamionului pe an);
utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu care gajează (Asigurare Property) – în valoare de 0,07% din valoarea acestuia;
comisionul de gestiune perceput de bancă v-a fi de 3,9% din valoarea creditului;
cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate se ridică la valoarea de 500€;
rata dobânzii la valută este de 13% pe an;
creditul se acordă pe o perioadă de 2 ani;
Valoarea creditului va fi de 98.071 € (80%), restul de 20% reprezentând aportul propriu. Costul net actualizat al achiziționării bunului prin contractarea unui credit bancar este de 128.870 €.
3.3. ACHIZITIONAREA BUNULUI CU PLATA IN RATE
Din considerente economice, exemplul prezentat în continuare este unul ipotetic. În realitate, nici o firmă ce comercializează autocamioane nu folosește sistemul de rate, datorită prețului mare al acestora și riscului mare de neplată al cumpărătorilor (dat fiind faptul că cumpărătorul devine proprietar în momentul livrării bunului).
Opțiunea pentru această variantă trebuie să țină seama de următoarele elemente:
utilizatorul – trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puțin de 2 ori mai mare decât valoarea autocamionului contractat;
avansul reprezintă 40% din valoarea bunului;
trebuie să efectueze obligatoriu asigurarea CASCO și Property;
trebuie să plătească asigurarea de risc de neplată.
Asigurarea de risc de neplată (de risc financiar), se realizează între societatea furnizoare a bunului și o societate de asigurări pentru asigurarea situațiilor, în care, utilizatorul nu-și mai respectă obligațiile financiare. În cazul acesta, societatea de asigurări despăgubește societatea ce comercializează bunul în rate, prin plata tuturor obligațiilor pe care societatea beneficiară a bunului de a mai avea de plată până la sfarșitul contractului, și de asemenea sa se ocupe de recuperarea bunului sau a garanțiilor.
Într-un contractul de asigurare pentru vânzarea de bunuri cu plata în rate, riscurile acoperite sunt riscul de neplată și riscurile generale pentru care se asigură bunul (incendiu, furt, explozie, etc), dobânda percepută este de 1 5%, iar contractul cu vânzarea în rate se desfășoară pe o perioadă de 2 ani.
3.4. ACHIZITIONAREA BUNULUI IN LEASING
În acest paragraf sunt prezentate câteva argumente pro și contra pentru achiziționarea bunului în leasing în comparație cu formele de achiziționare prezentate. Valoarea bunului (prețul CIP) este de 122.589 €.
Metodologia de calcul a costului achiziționării bunului prin leasing, luând în considerare economia fiscală și actualizarea sa, este prezentata in mod clar in urmatoarele tabele. Astfel, costul net (achiziționat) al leasingului financiar a fost de 132.084 €.
Tabel nr.3.1.: Comparația achiziționării bunului prin leasing cu achiziționarea cu plata cash
Tabel nr.3.2.: Comparația achiziționării în leasing cu achiziționarea prin contractarea unui credit bancar
Tabel nr.3.3.: Comparația achiziționării bunului în leasing cu achiziționarea cu plata în rate
În concluzie, putem observa avantajele leasingului față de celelalte forme de achiziționare a bunului.
Decizia de achiziționare a unui bun în leasing trebuie luată după o analiză atenta a avantajelor cat si a dezavantajelor pe care aceasta le poate aduce firmei, astfel incat achiziționarea bunul dorit sa aiba un efect maxim si un efort minim pentru firma.
Avantajele leasingului sunt:
Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin economisirea în faza inițială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie; Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;
Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;
Nu necesită garanții suplimentare;
Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate și de dezvoltare a activității;
Se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne, beneficiarul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte intensă în condițiile revoluției tehnico-științifice actuale;
Mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;
Obținerea de utilaje pe perioade foarte scurte pe care nu se justifică cumpărarea (operații de hire-renting);
Posibilitatea de a achiziționa bunul la încheierea contractului la un preț mai scăzut dat de valoarea reziduală;
Durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament;
Posibilitatea de a negocia modul de eșalonare a ratelor (rate mai mici la început);
Posibilitatea folosirii în continuare și după încheierea contractului, a mașinilor solicitându-se însă chirii mai reduse;
Pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale și a accizelor se calculează doar la valoarea reziduală (la noi, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot calcula la o valoarea reziduală sub 20 % din valoarea de intrare a bunului);
Cheltuielile cu redevențele plătite societăților de leasing sunt, în țările dezvoltate, în totalitate deductibile din profitul impozabil. Există și opinia potrivit căreia această deductibilitate trebuie să țină seama de reglementările privind impozitul pe profit, și anume cheltuielile deductibile să fie aferente veniturilor obținute de utilizator prin exploatarea utilajelor obținute prin leasing, în caz contrar, realizându-se un act contrar de evaziune fiscală ;
Utilizatorul poate beneficia la prețuri modice de know-how privind exploatarea optimă a mașinilor, utilajelor, instalațiilor aflate în folosința sa, pregătirea personalului și creșterea nivelului de calificare;
Graficul de plăți a unei operațiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;
Bilanțul contabil al întreprinderii locatare nu este afectat în cazul sistemelor de contabilitate grefate pe principiul „prevalenței aparenței juridice supra realității economice” („form over substance principle”) dar și pentru sistemele de contabilitate ce aplică principul „prevalenței realității economicului asupra aparenței juridicului” („substance over form principle”) însă aici numai pentru leasingul operațional;
Permite depășirea anumitor dificultăți legate de legislație, de exemplu atunci când legislația națională interzice anumite importuri de utilaje;
Avantaj pentru obținerea unui credit bancar, prin faptul că leasingul oferă o mai bună imagine financiară a întreprinderii prin influențarea indicatorilor determinați pe baza bilanțului contabil (mai ales în cazul aplicării principiului contabil „form over substance principle”). Totuși pe o piață funcțională investitorii nu se mai lasă păcăliți cu asemenea trucuri transparente;
Pe langă aceste avantaje ale leasingului, putem enumera și o serie de limite și riscuri ale leasingului asupra societății:
Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;
Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli deductibile este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greșite privind unele oferte de leasing.
Este eficient numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;
Prezintă condiții restrictive în ceea ce privește obligațiile de întreținere a bunului mai ales în cazul leasingului operațional;
În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalități substanțiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanțatorului profitul proiectat și să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;
In luarea unei decizii de finațare prin leasing trebuie puse în balanță atât avantajele economico-financiare cât și dezavantajele pe care leasingul le poate avea asupra societatii. Față de alte modalități de finanțare, leasingul este net superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât și din punct de vedere contabil, iar avantajele sunt multiple.
CAPITOLUL IV:
STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA OPERAȚIUNILOR DE LEASING LA SOCIETATEA “PUBLIFASHION S.R.L”
4.1. PREZENTAREA SOCIETATII “PUBLIFASHION S.R.L.”
Tabelul nr. 4.1.: Date financiare “PUBLIFASHION SRL” la sfarsitul anului 2013
Societatea “PUBLIFASHION S.R.L.” este o firmă de producție din orașul Brașov. În țara noastră funcționează un singur punct de lucru, cu sediul în Brașov, strada Nicolae Bălcescu nr. 27. Societatea “PUBLIFASION S.R.L.” a luat ființă în octombrie 2005. Este persoană juridică română, cu formă juridică de societate cu răspundere limitată, desfășurand activitati în conformitate cu legile române și statul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în țară sau străinatate.
În toate facturile, actele, anunțurile emanând de la societate, denumirea societății va fi urmată de inițialele “SRL”, sediul societății, capitalul social și numărul de înregistrare din Registrul Comerțului.
Societatea PUBLIFASHION S.R.L. are codul fiscal RO18020892 și este înregistrată la Registrul Comerțului J08/2467/06.10.2005. Funcționarea societății este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul Comerțului.
Obiectul de activitate al societatii este: 1740 – Fabricarea de articole confecționate din textile (cu excepția îmbracamintei și lenjeriei de corp). Scopul societății este producerea și comercializarea de articole din textile, prestări servicii, utilizarea terenurilor și a clădirilor din patrimoniu.
Managerul societatii doreste să dobândeasca o reputație pe piață ca fabricant și distribuitor de articole confecționate din textile. Acest lucru poate obține prin dezvoltarea promptă a produselor, prin întelegerea clară a tendințelor și nevoilor de pe piață si prin comercializare care să le aducă profit. Pentru a-si atinge scopul, societatea PUBLIFASHION S.R.L. are nevoie de capital, talent managerial, facilități mai mari și mai eficiente.
4.2. MEDIUL FIRMEI
4.2.1 Macromediul firmei
Unii factori variabili de mediu afectează toate ramurile și întreprinderile economice și nu pot fi stăpâniți sau preveniți prin activitățile firmelor. Acești factori alcătuiesc macromediul. O firmă pentru a-și influența macromediul trebuie să iși monitorizeze mediul și să se pregatescă pentru inevitabilitatea schimbărilor. Aceasta înseamnă intuirea naturii și dimensiunii potențialelor schimbări și întocmirea de strategii și programe pentru a răspunde corect atunci când ele se vor produce.
Examinând statisticile și tipul oamenilor dintr-o societate, trendurile și modificarea structurii populației, se pot face anticipări asupra comportării consumatorilor de pe o anumită piață, numai în măsura în care nevoile, dorințele și preferințele acestora sunt corelate cu caracteristicile demografice ale acestora: vârsta, ocupația, sexul, starea civilă și rasa.
Factorii socio-culturali
Unele schimbări culturale au avut un impact major asupra marketingului, vizibil mai ales în țările occidentale dezvoltate. Să luăm în discuție rolul femeii în societate, rol care s-a modificat dramatic în ultima jumătate de secol. Faptul că femeile s-au dedicat tot mai mult și unei cariere profesionale, a făcut ca cea mai mare parte din activitățile menajere specifice lor să fie preluate de mașini de spălat, aspiratoare, roboți de bucătarie și alte aparate casnice, ușurându-se astfel munca și scurtând enorm timpul destinat acestora. Această modificare a statutului femeii în societate a dus la dinamizarea industriei de aparatură casnică și, implicit, la o continuă creștere a pieței bunurilor de uz casnic și a industriei modei.
Factorii tehnologici
Pentru specialiștii în marketing noile tehnologii sunt importante din următoarele motive:
Crează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor. De exemplu poate satisface și dorința femeilor de a fi frumoase în orice loc, chiar și la cumpărături dacă au o geantă frumoasă, un săculeț să se asorteze în funcție de îmbrăcămintea lor sau de dispoziția acestora.
Schimbarea sistemului vamal dupa intergrarea României în Uniunea Europeana a permis societății să importe din Spania utilaje de tipul mașinilor de serigrafie și mașinilor de cusut marca Brother, utilaje folosite în momentul actual în activitatea de productie a societății.
Factorii economici
În ansamblul lor, factorii economici formează mediul economic. Acesta, reprezintă baza de susținere a puterii de cumpărare a purtătorilor cererii, fiind ei utilizatori sau consumatori finali.
Pentru a caracteriza mediul economic trebuie avute în vedere:
nivelul PIB-ului,
structura pe ramuri a economiei naționale,
nivelul de dezvoltare al fiecarei ramuri,
gradul de ocupare a forței de muncă,
situația financiar – valutară a țării,
fiscalitatea, inflația, evoluția prețurilor, evoluția economiilor populației și solicitărilor de credite, ratele dobânzilor,
evoluția și distribuția veniturilor pe diferite categorii sociale etc.
Influența factorilor de mediu economic se oglindește in mod direct sau indirect în evoluția pieței, mai concret, în evoluția nivelului și structurii ofertei de mărfuri, în evoluția mărimii și structurii cererii, în mișcarea prețurilor și nivelul concurenței.
Factorii politico-juridici
Factorii economici evidențiați mai sus rezultă, din inițiativele politice menite să îmbunătățească performanțele economiei și bunăstarea oamenilor, însă, influența guvernului este resimțita și prin legislația introdusă. Legislație privind protecția societății (specifica marketingului societal) îi apară pe consumatori de consecințele propriilor lor decizii nefericite.
Factori ecologici
Deoarece compania are ca reper pentru desfacerea produselor sale piața extinsă a uniunii europene și deja face parte din această piață, scopul principal spre care aceasta se orientează este rezistentă din punct de vedere al competitivității în sectorul industriei textile în care activează. Pentru aceasta, societatea PUBLIFASHION S.R.L., își propune aplicarea principiilor managementului de mediu într-un mod eficient, prin implementarea standardelor sale cum ar fi sistemul de audit EMAS și ISO 14000, ce reprezintă un etalon după care societatea își poate măsura performanța.
4.2.2. Micromediul firmei
Componenții principali ai micromediului sunt: furnizorii, clienții, intermediarii, concurenții și alți deținători de interese (indivizi sau grupuri ce au anumite interese într-o întreprindere).
Furnizorii – datorită activității, societatea PUBLIFASHION S.R.L. are nevoie de materii prime, pe care și le procura de la:
MINET Râmnicu-Vâlcea, pentru material nețesut-polipropilen;
ECOPACK S.A., Ghimbav pentru cutii de carton pentru ambalarea produsului finit.
SERICOL Timișoara, pentru vopsele;
CETA, pentru transport intern;
YKK București, pentru fermoare și capse.
Clienții
Societatea PUBLIFASHION SRL, are o varietate largă de clienți, majoritatea desfășurându-si activitatea în industria textilă internațională. Dintre cei mai cunoscuți client amintim: Lampe Berger Paris, Novotel Hotel Italia, Univers Great Britain, Givenchi, Giorgio Armani, Lacoste, Ski high.
Caracteristicile clienților:
Sunt firme foarte cunoscute de modă (încălțăminte, îmbrăcăminte, accesorii, parfumuri etc.);
Vârstele clienților sunt cuprinse între 14 – 75 ani, fiind o piață foarte largă, dedicată în special persoanelor feminine;
Nivelul educației: cuprinde toate nivelele de educație;
Ocupația: persoane din toate domeniile
Intermediarii
Principalul intermediar pentru distribuția produselor companiei PUBLIFASHION S.R.L., în Spania și Franța este Real Life S.R.L., care face legătura cu cei mai mari clienți ai firmei, însă în restul țărilor, vânzările sunt intermediate exclusiv prin firma proprie de distribuție.
4.3. EVIDENȚIEREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR DE LEASING
Societatea PUBLIFASHION SRL, a încheiat un contract de leasing financiar cu o societate comercială de leasing care prevede următoarele clauze:
obiectul contractului: un echipament tehnologic;
perioada de derulare a contractului: 4 ani;
valoarea de intrare: 60.000 lei;
rata anuală a dobânzii: 15%;
valoarea reziduală la expirarea contractului de leasing: 20% din valoarea de intrare;
durata normală de funcționare a echipamentului tehnologic: 5 ani
Tabel 4.2.: Calculul Cotei-părți anuale din valoarea de intrare
Tabel 4.3.: Calculul ratelor de leasing
În contabilitatea locatarului (utilizatorului) au loc următoarele înregistrări:
Operațiunile în cursul exercițiului N:
Primirea echipamentului tehnologic conform contractului de leasing:
2131 = 167 60.000 lei
„Echipamente tehnologice” „Alte împrumuturi și datorii asimilate"
Înregistrarea dobânzii totale datorate conform contractului de leasing:
Tabel 4.4.: Dobânda anuală de leasing
471 = 1687 25.200 lei
„Cheltuieli înregistrate în avans” „Dobânzi aferente altor împrumuturi
și datorii asimilate”
Reflectarea extrabilanțieră a echipamentului tehnologic primit în leasing și a dobânzii totale de plătit:
reflectarea extrabilanțieră a echipamentului tehnologic:
Debit cont 8036 60000 lei
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate"
reflectarea extrabilanțieră a dobânzii totale de plătit:
Debit cont 8051 25.200 lei
„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,
neajunse la scadență. Dobânzi de plătit"
Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic (echipamentul tehnologic se amortizează liniar):
6811 = 2813 12.000 lei
„ Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor
amortizarea imobilizărilor" de transport, animalelor și plantațiilor"
Înregistrarea facturii pentru prima rată scadentă:
% = 404 23.280 lei
12.000 lei
9.000 lei
2.880 lei
Concomitent se înregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing pentru primul an:
9.000 lei
Achitarea facturii pentru prima rată scadentă:
404 = 5121 23.280 lei
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"
Diminuarea datoriei față de societatea de leasing (locator) cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare și a dobânzii plătite în primul an:
diminuarea datoriei față de locator cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare:
Credit cont 8036 12.000 lei
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”
diminuarea datoriei față de locator cu dobânda plătită:
Credit cont 8051 9.000 lei
„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,
neajunse la scadență. Dobânzi de plătit”
Operațiunile în cursul exercițiului N+1:
Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic:
6811 = 2813 12.000 lei
„ Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor
amortizarea imobilizărilor" de transport, animalelor și plantațiilor"
Înregistrarea facturii pentru a doua rată scadentă:
% = 404 21.480 lei
12.000 lei
7.200 lei
2.880 lei
Concomitent se înregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing pentru al doilea an:
7.200 lei
Achitarea facturii pentru a doua rată scadentă:
404 = 5121 21.480 lei
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"
Diminuarea datoriei față de societatea de leasing (locator) cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare și a dobânzii plătite în al doilea an:
diminuarea datoriei față de locator cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare:
Credit cont 8036 12.000 lei
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”
diminuarea datoriei față de locator cu dobânda plătită:
Credit cont 8051 7.200 lei
„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,
neajunse la scadență. Dobânzi de plătit”
Operațiunile în cursul exercițiului N+2:
Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic:
6811 = 2813 12.000
„ Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor
amortizarea imobilizărilor" de transport, animalelor și plantațiilor"
Înregistrarea facturii pentru a treia rată scadentă:
% = 404 19.680
12.000
5.400
2.880 lei
Concomitent se înregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing pentru al treilea an:
5.400
Achitarea facturii pentru a treia rată scadentă:
404 = 5121 19.680
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"
Diminuarea datoriei față de societatea de leasing (locator) cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare și a dobânzii plătite în al treilea an:
diminuarea datoriei față de locator cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare:
Credit cont 8036 12.000
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”
diminuarea datoriei față de locator cu dobânda plătită:
Credit cont 8051 5.400
„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,
neajunse la scadență. Dobânzi de plătit”
Operațiunile în cursul exercițiului N+3:
Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic:
6811 = 2813 12.000
„ Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor
amortizarea imobilizărilor" de transport, animalelor și plantațiilor"
Înregistrarea facturii pentru a patra rată scadentă:
% = 404 17.880
12.000
3.600
2.280
Concomitent se Inregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing pentru al patrulea an:
3.600
Achitarea facturii pentru a patra rată scadentă:
404 = 5121 17.880
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"
Diminuarea datoriei față de societatea de leasing (locator) cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare și a dobânzii plătite în al patrulea an:
diminuarea datoriei față de locator cu valoarea cotei-părți anuale din valoarea de intrare:
Credit cont 8036 12.000
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”
diminuarea datoriei față de locator cu dobânda plătită:
Credit cont 8051 3.600
„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,
neajunse la scadență. Dobânzi de plătit”
Transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală:
% = 404 14.280
12.000
2.280
Diminuarea datoriei față de societatea de leasing cu valoarea reziduală:
Credit cont 8036 12.000
„Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate"
Achitarea facturii privind valoarea reziduală a echipamentului tehnologic:
404 = 5121 14.280 „Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Lăsând la o parte criza economică, creșterea ponderii sectorului privat în România, creșterea mediului concurențial în care companiile activează, a determinat o mult mai atentă și judicioasă organizare a resurselor financiare și direcționarea lor către mai multe sectoare de activitate.
În felul acesta, leasing-ul a devenit un instrument de finanțare din ce în ce mai folosit, avantajele acestuia, în comparație cu alte modalități de finanțare, l-a promovat ca fiind un factor important al creșterii economice la nivel global.
Leasing-ul este soluția ce permite depășirea dificultăților generate de un mediu economic necorespunzător – finanțări limitate și scumpe, birocrația sistemului bancar ce permite companiilor obținerea dreptului de folosință, cu eforturi financiare inițiale minime, asupra unor mașini, utilaje, echipamente tehnologice si creșterea productivității, rentabilizarea activității, conducand la creșterea profitului.
Leasingul este o operațiune complexă, care prin noutatea și provocările care le aduce s-a impus ca metodă de stimulare a investițiilor publice și private în economia românească. Ritmul rapid al creșterii volumului operațiunilor de leasing se explică prin rolul multiplu pe care îl îndeplinește leasingul:
În primul rând, este o formă de finanțare pentru utilizator, care nu obține prin leasing capitalul necesar pentru cumpărarea de utilaje, ci direct utilajele dorite, fără a-și asuma riscurile și obligațiile aferente dreptului de proprietate asupra acestora;
În al doilea rând, este o formă de autofinanțare, tot pentru utilizator, care plătește ratele de leasing prin vânzarea bunurilor obținute cu utilaje închiriate;
Leasing-ul apare și ca formă de comercializare pentru producător, care beneficiază de avantajul plății pe loc a bunurilor achiziționate de societatea de leasing. El poate fi și un instrument de marketing, în cazul leasingului direct, prin care producătorul își face cunoscute produsele;
Leasing-ul se poate aplica cu succes ca metodă de privatizare a întreprinderilor de stat, caz în care statul, păstrând dreptul de proprietate asupra acestora le va asigura un management de calitate, conducand ca rezultat creșterea eficienței economice a acestor întreprinderi.
Leasing-ul este opțiunea aleasă, în general pentru avantajele pe care le prezintă atât pentru client cât și pentru furnizor. Aceste avantaje se măsoară prin eficiența operațiunii de leasing.
Pentru societatea de leasing, eficiența rezultă din încasarea taxelor de leasing, al căror nivel de obicei este ridicat: nivelul ridicat este justificat, în mare măsură de riscurile pe care le comportă aceste operațiuni.
Pentru beneficiari, determinarea eficienței operațiunii de leasing se face, prin comparație cu alte operațiuni, cum ar fi cumpărarea cash sau prin credit.
Pentru client, plata în sistem leasing constituie un avantaj prin economisirea în fază inițială, a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie, iar pentru omul de afaceri, ceea ce contează este substanța și nu forma. În concluzie leasing-ul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât și pentru societatea de leasing.
Leasing-ul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanțare a investițiilor productive, oferind un plus de siguranță deținătorului de capital. Statele trebuie să încurajeze finanțările prin intermediul leasingului a unor investiții de interes general. Nu în ultimul rând, leasingul combinat cu facilități fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.
În prezent, în țările cu economie dezvoltată peste o treime din investiții este finanțată în sistem leasing. Dacă nu am lua în calcul criza economică, în România industria leasingului este la începuturi, căutând soluții pentru dezvoltare, dar expansiunea ei este limitată de cadrul juridic existent.
B I B L I O G R A F I E
Mitea Neluța, – Contabilitate financiară, Note de curs, 2013
Achim M., Leasing – O afacere de succes, Editura Economică, București, 2010
Gheorghe Lepădatu, Oleg Margina Doina, Maria Tilea – Contabilitate generala, Pro Universitaria, București, 2009
Companii de Leasing de top- 2009 – Editura FinMedia
Piața Financiară, Supliment februarie, Finleasing, 2010
www.diamant2000.ro
www.leaseeurope.org
www.leasing.ro
www.zf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Operatiunilor DE Leasing In Cadrul Societatii “publifashion S.r.l” (ID: 112598)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.