Contabilitatea Operatiunilor DE Import Si Export
CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE IMPORT ȘI EXPORT
Cuprins
Declatația pe propria răspundere
Lista abrevierilor (obțional
INTRODUCERE
Capitolul I. ROLUL ȘI PARTICULARITĂȚILE OPERAȚIUNILOR DE IMPORT- EXPORT
1.1.Particularitățile operațiunilor de export-import și influiența acestora asupra contabilității
1.2.Documentarea operațiunilor de export-import
Capitolul II. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI
2.1.Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu
2.2.Contabilitatea exportului de mărfuri prin intermediari
Capitolul III. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE IMPORT
3.1.Calculul costului mărfurilor importate
3.2.Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu
Concluzii
Încheiere
Bibliografie
Anexe
Introducere
Pe parcursul anilor s-a observat că indiferent de sursele pe care le posedă, nici una din țări nu poate să garanteze toate bunurile de care au nevoie în producția internă. Aceasta ar fi o cauză pentru care ar trebui să apeleze la activitatea de comerț exterior prin intermediul entităților specializate. Implicarea în activitatea externă a entităților, devinde mai mult ca o condiție pentru a-și mări profitul și însăși pentru a exista. Devenind membră a cîtorva instituții și organisme internaționale ca: Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Vămilor, Consiliul Europei, Inițiativa Central-Europeană și altele, țara noastră și-a creeat o imagine pozitivă pe arena internațională.
Activitatea comerțului exterior este una din principalele ramuri a economiei noastre care se conține atît din operațiunile de export și import a bunurilor și serviciilor.
Comerțul exterior în Moldova a fost liberalizat, fapt ce a permis afacerilor de comerț cu anumite
bunuri să fie libere cu excepția unor produse ca metale prețioase, arme, medicamente, explozivi. Din cauza schimbărilor la nivel național și global este tot mai evidentă necesitatea implicării informațiilor contabile pentru creșterea verosimilității acestora în înțelegerea diferitor tipuri de utilizatori.
Organizarea contabilității operațiilor de comerț exterior se reprezintă prin caracterul economic al
activității de comerț exterior.
Deoarece această activitate evoluează în domeniul producției comerțului exterior și în circulația
acestuia, caracterul economic al ei reprezintă crearea și obținerea venitului național. În contabilitate se pun la evidență mijloacele bănești și fondurile materiale, consumul lor pentru efectuarea activităților de import,precum și rezultatele economice privind prestarea serviciilor de comerț exterior.
Scopul acestei lucrări este de a putea îmbina partea teoretică cu cea practică, iar în urma efectuării unor analize asupra relațiilor de export și import a entităților din Republica Moldova să fie propuse metode pentru perfecționarea legăturilor economice cu lumea externă.
Scopul lucrării ne dă posibilitate să studiem relațiile economice internaționale prin prisma legislației naționale, să apreciem importanța operațiunilor comerțului extern pentru economia țarii noastre, să determinăm riscuri de ordin legislativ , apoi să le analizăm în vederea soluționării
lor, să obținem și să oferim informații veridice ți necesare utilizatorilor.
Teza de licență este alcatuită din introducere, structurată în 3 capitole, fiecare capitol fiind compus din cîteva paragrafe, concluzii, bibliografie și anexe.
Capitolul I cuprinde 2 paragrafe, în primul abordînd particularitățile operațiunilor de export și import și influiența acestora asupra contabilității, iar în al doi-lea documentarea operațiunilor de export și import.
Capitolul II fiind compus la fel din două paragrafe în care se va explica contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu și contabilitatea exportului de mărfuri prin intermediari.
Capitolul III cuprinde 2 paragrafe, în care se va aborda calculul costului mărfurilor importate și contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu.
Obiectul de studiul reprezintă particularitățile operațiunilor de export și import la entitatea
“Politrans-Broker” S.R.L. avînd un statut social de persoană juridică cu scop comercial.
Sediul societății: Dacia bd.nr.49 bl.6 , sec Botanica , mun Chisinau, Republica Moldova.
Este o Societate cu Răspundere Limitată, patrimoniul entității formîndu-se prin aporturile la capitalul social în suma de 5400 lei, potrivit termenului stabilit în actul de constituire.
Societatea are o structură internă ce presupune existența unui organ suprem de deliberare și decizie, a unui organ executiv și a unui organ de control , după cum urmează:
Adunarea generală a asociaților (organ suprem de deliberare și decizie);
Administratorul (organ executiv);
Cenzorul (organ de control).
“Politrans-Broker” S.R.L. a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 19.06.2008 cu numărul de indentificare de stat –codul fiscal 1008600031425, seria MD 0083041 (Anexa1), în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06 iunie 2002 [1], Legii Republicii Moldova Nr.135-XVI din 14 iunie 2007 privind Societățile cu răspundere limitată [2], Legii Republicii Moldova Nr.220- XVI din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali [3], Legii Republicii Moldova Nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi [4]. Societatea fiind persoana juridică care își desfășoară activitatea de întreprinzător a obținut Certificatul de Înregistrare a Subiectului Impunerii cu TVA la data înregistrarii 01.05.2009, Codul fiscal-1008600031425, Numarul de înregistrare ca subiect impozabil cu TVA-0307400 (Anexa 2).
Entitatea dispune de licență eliberată de Camera de Licențiere cu Seria A MMII nr. 042984 din data de 30.10.2013 valabilă pînă la 30.10.2018, numărul de înregistrare a entității sau IDNO – 1008600031425, pentru genul de activitate pentru care se eliberează licența-activitate de broker vamal (Anexa 3).
Genurile de activitate a entității sunt:
– servicii de expediere și transport;
– activitate de broker vamal (servicii de perfectare a declarației vamale în regim export-import;
– servicii de perfectare a declarației vamale în regim reexport, servicii de perfectare a declarațiilor vamale în regim tranzit European și CSI);
– servicii depozitare;
– activitate comercială (comerțul cu ridicata al cartofilor, legumelor și fructelor; comerțul cu ridicata al materialelor lemnoase, al materialelor de construcție și echipamentul sanitar; comerțul cu ridicata al altor produse alimentare; comerțul cu amănuntul al peștelui și produselor din pește.);
– transportul auto de călători în folos public; transportul auto internațional de mărfuri;
– transporturi rutiere de mărfuri;
Principalul gen de activitate este perfectarea declarațiilor vamale pentru agentii economici, transportatorii și producătorii care importează mărfuri și exportează produse finite cu care conlucrează entitatea “Politrans-Broker” S.R.L.
Prezentarea structurii organizatorice a entității “Politrans-Broker” S.R.L. (fig.1).
Figura1.1 : Schema organizatorică “Politrans-Broker” S.R.L.
Sursa: elaborat de autor
Societatea cu Raspundere Limitată “Politrans-Broker” dispune de 3 membri fondatori și un director. Compartimentul Juridic de subordonează directorului și are funcție de a reprezenta interesele societății în fața instanțelor de judecată și celorlalte organe judecătorești, să întreprindă măsuri de respectare a legilor, să întocmească hotărîri și acte normative ce sunt în legătură cu activitatea și atribuțiile entității.
Evidența contabilă este realizată de către secția contabilitate fiind compusă din Contabilul-șef și 2 contabili ce i se subordonează. Contabilul-șef are responsabilitatea de a verifica veridicitatea și corectitudinea înregistrării informației contabile pentru a asigura eficacitatea, siguranța și confidențialitatea datelor din rezultatele activităților prezentate diferitor utilizatori. Tot Contabilul-șef semnează împreună cu directorul documentația ce se referă la intrarea sau ieșirea bunurilor, decontarea cu furnizorii și antreprenorii. Ceilalți contabili se ocupă cu perfectarea facturilor pentru servicii acordate sau primite, eliberarea bonurilor de casă (în cazul achitării în numerar), controlul perfectării permiselor fitosanitare (în cazul exporturilor), perfectarea facturilor pentru servicii depozitare, aranjarea documentelor și arhivării lor. Conform Hotărîrii pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii nr. 1290 din 09.12.2005 [5], brokerul vamal este persoana juridică, înregistrată conform legislației Republicii Moldova, și deține o autorizație specifică activității de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, și care efectuează, în numele și pentru terțe persoane, declararea mărfurilor, prezentarea lor pentru vămuire, garantarea achitării și achitarea drepturilor de import/export cuvenite, precum și alte operațiuni de mediere în domeniul vamal.
Specialistul în domeniul vămuirii este persoana fizică, angajată a brokerului vamal sau a declarantului, ce deține actul de calificare în domeniul vămuirii, eliberat de Serviciul Vamal, și care activează în numele acestora. Pentru a putea activa în domeniu, este necesar ca specialistul să obțină autorizația pentru activitatea de broker vamal fiind un document prin care se atestă capacitatea și dreptul deținătorului de a desfășura activitate de broker vamal. La eliberarea autorizației pentru activitatea de broker vamal, se încasează o taxă în mărimea prevăzută în anexa nr.2 din Legea cu privire la tariful vamal [6]. Taxa se achită de către solicitant în termen de 5 zile bancare, iar dacă nu se achită potrivit termenului indicat al taxei respective , atunci autorizația se anulează. Autorizația mai poate fi anulată din cauza încălcării ordinii stabilite sau din cauza că datele sunt neautentice și necomplete.
Activitatea brokerului vamal se compune prin efectuarea în numele și din contul persoanelor terțe a operațiunilor de vămuire a mărfurilor și mijloacelor de transport, prin achitarea drepturilor de import/export cuvenite și îndeplinirea altor funcții de mediere în domeniul vamal, la cererea persoanei pe care o reprezintă.
La exercitarea operațiunilor de vămuire brokerului vamal are următoarele drepturi:
1. să fie prezent în zona de control vamal la examinarea mărfurilor și mijloacelor de transport declarate de el;
2. să asigure, în prezența factorului de decizie al organului vamal, pînă la depunerea declarației vamale, transportarea, cîntărirea (alte operațiuni de determinare a cantității mărfurilor), încărcarea, descărcarea, operațiunile de ambalare a mărfurilor, precum și deschiderea spațiilor unde se află astfel de mărfuri și mijloace de transport;
3. să solicite, potrivit normelor în vigoare, restituirea excedentului din drepturile de import și drepturile de export anterior achitate;
4. să execute demersuri la organele vamale pentru a efectua corectări a valorii în vamă a mărfurilor declarate;
5. să îndeplinească alte drepturi stabilite de legislația în vigoare.
La fel la efectuarea acestor operațiuni brokerul vamal are și o serie de obligații:
1. să declare mărfurile și mijloacele de transport potrivit procedurii stabilite de legislația Republicii Moldova;
2. să prezinte, la solicitarea colaboratorilor vamali, mărfurile și mijloacele de transport supuse declarării, precum și documentele ce sunt necesare la operațiunea de vămuire;
3. la solicitarea organului vamal are obligația de a asista la vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport;
4. are obligația de a organiza și de a ține evidența operațiunilor desfășurate, mărfurilor și mijloacelor de transport ce sunt depozitate temporar în depozitele pe care le deține;
5. de a respecta confidențialitatea informațiilor privind operațiunile vamale ce constituie secret comercial;
6. să garanteze completarea corectă și exactă a actelor vamale conform Legislblicii Moldova;
2. să prezinte, la solicitarea colaboratorilor vamali, mărfurile și mijloacele de transport supuse declarării, precum și documentele ce sunt necesare la operațiunea de vămuire;
3. la solicitarea organului vamal are obligația de a asista la vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport;
4. are obligația de a organiza și de a ține evidența operațiunilor desfășurate, mărfurilor și mijloacelor de transport ce sunt depozitate temporar în depozitele pe care le deține;
5. de a respecta confidențialitatea informațiilor privind operațiunile vamale ce constituie secret comercial;
6. să garanteze completarea corectă și exactă a actelor vamale conform Legislației vamale a Republicii Moldova și să verifice autenticitatea acestor acte și datelor primite de la persoana reprezentată;
7. să îndeplinească obligațiile față de organele vamale conform Codului vamal [7] și Regulamentulcu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii [5].
Forma de contabilitate utilizată de entitate este cea automatizată, folosind Programa 1C, ceea ce permite efectuarea simultană a operațiunilor de introducere a informației în aceiași rețea.
Contabilitatea este într-o strînsă legătură cu toate departamentele pe care le deține entitatea, de aceea informația prelucrată este una comună și admisibilă pentru toți:
fondatori, director, jurist, contabili și brokeri. Cele mai importante registre utilizate la entitate sunt: Balanța de verificare, Registrul procurărilor-vînzărilor, Cartea Mare.
Un rol important pentru entitate îi revine indicatorilor principali ai activității economice-financiare.
Mai jos în tabelul cu numarul 1 este prezentată aprecierea indicatorilor economici-financiari generali în dinamică, în baza datelor exacte de la entitatea “Politrans-Broker” S.R.L.(tab.1).
Tabelul 1.1 Aprecierea principalilor indicatori economici-financiari la entitatea “Politrans-Broker” S.R.L. în perioada 2013-2014
(Sursa : Bilanțul contabil pe anii 2013-2014 și Situația de profit și pierdere anilor 2013-2014).
După calculele efectuate ,în baza rezultatelor obținute observăm că, la entitatea, “Politrans –Broker” SRL, venitul din vînzări în anul 2013 constituia 12 336 715 lei, iar în 2014 ,15 240 854 lei, cu 2 904 139 lei mai mult. În rezultat la entitate se observă o tendință pozitivă de creștere a venitului din vînzări care pe viitor va aduce beneficii economice. O majorare mai puțin pozitivă a costului vînzărilor, care în anul 2013 a constituit suma de 5 155 102 lei, iar în 2014 suma de 9 837 090 lei. Majorarea costului vînzărilor cu 4 681 988 lei sau cu 90,82 % cauzează o influiență negativă pentru “Politrans-Broker” SRL. Profitul brut al entității în anul 2014 față de 2013 este mai mic, cu 1 777 849 lei. Creșterea profitului pînă la impozitare care în anul 2013 a constituit 1 890 744 lei, iar în 2014 suma de 2 359 323 lei, cu 468 579 lei mai mult sau 24,78 % înregistrează o influiență pozitivă a enității. Deasemenea o influiență pozitivă o reprezintă creșterea profitului brut la entittate, care în anul 2013 a înregistrat suma de 1 586 332 lei , iar în 2014 suma de 2 005 197 lei, cu 418 865 lei mai mult decît în anul 2013. Valoarea medie a activelor deasemenea înregistrează o creștere care în anul 2014 este în sumă de 11 619 113 lei, mai mult decît în anul 2013 cu 2 924 838 lei sau 33,64 % care reprezintă o tendință pozitivă de creștere pentru entitate. La fel o majorare se observă asupra indicatorului valoarea medie a capitalului propriu care reprezintă în anul 2013 suma de 2 778 428 lei , iar în 2014 fiind de 4 542 041 lei , cu 1763613 lei mai mult decît în anul 2013. Aceste majorări a valorii medii a activelor și a capitalului propriu explică faptul că entitatea dispune de surse de finanțare proprii. Potrivit calculelor efectuate, indicatorul rentabilitatea vînzărilor demonstrează o tendință negative de micșorare în anul 2013 fiind de 58,21 % , iar în anul 2014 de 35,46 % , cu 22,75 % mai puțin decît in anul 2013. Această micșorare a fost influiențată de micșorarea cotei produselor mai rentabile în suma totală a costului vînzărilor față de anul 2014, ceea ce a condiționat micșorarea rentabilității cu 39,08 %, prezentînd o tendință mai puțin favorabilă pentru entitate. La fel și rentabilitatea activelor înregistrează o micșorare fiind în anul 2013 de 21,75% , iar în anul 2014 de 20,31 % , cu 1,44 mai puțin decît in anul 2013. În urma rezultatelor obținute putem concluziona ca entitatea în marea majoritate a înregistrat majorări cu excepția profitului brut și a rentabilității activelor si a capitalului propriu.
Capitolul I
Rolul si particularitatile operatiunilor de export si import
1.1.Particularitățile operațiunilor de export si import si influienta acestora asupra contabilității.
Politica comercială a Republicii Moldova este parte componentă a politicii economice externe, care se compune din un sir de reglementari si masuri ce se refera la dezvoltarea economiei nationale in raport cu concurenta internationala. Politica comerciala nationala are drept scop de a promova relatiile economice internationale prin stimularea si reglementarea tranzactiilor comerciale externe si de a proteja economia nationala de concurenta straina.
În continuare in figura 1.2 se prezinta cele 3 functii principale a politicii comerciale care ar trebui sa fie realizate :
Figura 1.2: Funcțiile politicii comerciale
Sursa:[18,p.33]
Din 26 iulie 2001, Republica Moldova devine membra a Organizației Mondiale a Comerțului, care lupta pentru liberalizarea comerțului de bunuri și servicii, distrugind barierele și elaborînd reguli noi în activitățile comerțului.
Comertul exterior se defineste ca fiind activitatea de vinzare-cumparare a produselor, marfurilor sau prestarii de servicii realizate atit in interiorul tarii cit si inafara ei.
De unii specialisti, comertul exterior este vazut ca “ o ramura diferita a unei economii nationale ce include operatiuni comerciale sau de cooperare economica si tehnico-stiintifica in raporturile cu strainatatea privind vinzarea-cumpararea de marfuri,lucrari,servicii,licente,consignatia sau depozitul,reprezentarea sau comisionul, operatiunile financiare, asigurarile, turismul si, in general,orice acte sau fapte de comert”.[,pag 11]
Comertul exterior se desfasoara sub doua forme:
1. Importul de produse, marfuri si servicii – ce ilustrează operatiuni comerciale privind cumpararea produselor si marfurilor din afara tarii cu scopul de a le intrebuinta in consumul productiv si cel neproductiv si procurarea serviciilor ce se refera la domenii ca: transport, licente, turism si altele.
2. Exportul de produse, marfuri si servicii – ce constituie operatiuni comerciale ce tin de prelucrarea produselor, marfurilor si serviciilor pe teritoriul tarii fiind mai apoi vindute altor tari.
Realizarea activității de export-import se asigură prin două mtode principale: directă și indirectă.
Modalitatea directă constă în realizarea operațiunilor de comerț de către producătorii, respectiv importatorii de bunuri. În cazul modalității directe, exporturile și importurile se realizează pe contul și pe riscul unităților producătoare/beneficiare, iar cheltuielile și veniturile acestor operațiuni se reflectă în contabilitatea proprie.
Schematic, realizarea operațiunilor de comerț exterior potrivit modalităților directe se prezintă in fig.1.3
Figura 1.3: Modalitatea directă de export-import
Sursa: elaborat de autor
Potrivit acestei modalități unitățile ce produc mărfuri, stăpînesc procesul de contractare și desfășurare a operațiunilor de comercializare avînd legătură directă și permanentă cu piețele externe, iar cînd apar modificări pe piețele externe în domeniul cererii și ofertei acestea pot să acționeze operativ și eficient.
Un aspect mai puțin avantajos îl prezintă anumite riscuri specifice acestei activități de comerț exterior, acestea fiind nivelul ridicat al cheltuielilor comerciale pentru care este necesar un volum anumit de vînzări, pentru rentabilitatea mai înaltă a exportului, costurile și riscurile în planul organizatoric evidențiindu-se pe activități externe cu personal de specialitate.
Această metodă o poate practica mai mult entitățile mari, cele care au la dispoziție fonduri necesare desfășurării unor astfel de activități, care dispun de personal competent în domeniul comerțului exterior și acele entități care posedă un volum mare a relațiilor cu cei străini.
Modalitatea indirectă. De cele mai multe ori, producătorii de bunuri pentru export și beneficiarii de bunuri din import nu dispun de personal calificat și de o cunoastere corespunzătoare a piețelor internaționale pentru a-și organiza exportul/aprovizionarea la/de la extern in condiții de eficiență.
În acest caz, unitățile producătoare /beneficiare de importuri nu pot sau nu doresc să-și asume responsabilitatea derulării de operațiuni la extern. Pentru a-și asigura vînzarea (exportul) producției la extern sau pentru a-și procura bunuri din import , unitățile interesate apelează la intermediari.
Schematic, realizarea operațiunilor de comerț exterior potrivit modalității indirecte se prezintă în fig1.4
Figura 1.4: Modalitatea indirectă de export-import
Sursa: elaborat de autor
Conform acestei metode operația de comercializare se desparte de cea de producție în entități diferite care activează pe piață ca comercianți, ca rezultat furnizorii nu își asumă riscurile și cheltuielile corespunzătoare vînzării în străinătate a mărfurilor, entitățile de comerț exterior oferind producătorilor specializarea în domeniu și personal bine instruit în domeniul de comerț exterior.
Putem menționa și cîteva dezavantaje a acestei modalități și anume, producătorii sunt izolați de piața internațională, avînd acces indirect asupra informațiilor ce se referă la caracteristicile cererii, pentru că activitatea de cercetare , contractare, negociere și desfășurare a pieței este efectuată de către entitatea de comerț internațional, iar profitul ce urmează a fi obținut este la un nivel mai scăzut.
Această metodă este indicat de a fi utilizată de către entitățile mici și mijlocii, acele care nu pot singure sa-și înființeze propriile structuri de comerț international, sau cînd exportul prevede un asortiment divers de mărfuri care reprezintă o cotă mai mica din cifra de afaceri a producătorului.
Influența metodelor activităților de export-import asupra contabilității:
Metoda directă de export-import
Formulele contabile (Anexa 4)
1. La importul de mărfuri
Debit contul 217.1 „Mărfuri”- 179 673,60 lei
Credit contul 521.2 “Facturi de achitat în străinătate”- 179 673,60 lei
2. Cheltuieli aferente importului (Proceduri vamale)
Debit contul 217.1 „Mărfuri”- 935,79 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară”- 935,79 lei
3. Cheltuieli aferente importului (Taxe vamale)
Debit contul 217.1 „Mărfuri”- 21 482.30 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară”- 21 482.30 lei
4. TVA aferent importului achitat la buget
Debit contul 534.2 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”- 40 418.34 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 40 418.34 lei
(179 673,60+935,79+21 482.30)*20%= 40 418.34 lei
Metoda indirectă de export-import la SRL „Politrans Broker” se aplică la regimul vamal reexport.
Conform Codului Vamal art. 98 [7]. Reexportul este destinația vamală care constă în scoaterea mărfurilor și mijloacelor de transport străine, plasate anterior într-un regim vamal cu impact economic, în destinațiile vamale zonă liberă sau magazin duty-free, de pe teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export și fără aplicarea măsurilor de politică economică, în conformitate cu prezentul cod și cu alte acte normative.
La metoda indirectă Unitatea producătoare/ este nerezidentă, SRL „Politrans Broker” fiind intermediar efectuază reexport clientului nerezident prin intermediul transportatorului în baza Declarației vamale de import (Anexa 5) și Declarației vamale de export (Anexa 6).
Formulele contabile
La calculul costului serviciilor prestate conform declarației vamale (proceduri vamale la import temporar):
Debit contul 711.3 „Costul serviciilor prestate”- 846.42 lei
Credit contul 521.1„Facturi de achitat în țară”- 846.42 lei
2. La calculul costului serviciilor prestate conform declarației vamale (proceduri vamale la export)
Debit contul 711.3„Costul serviciilor prestate”-920,50 lei
Credit contul 521.1„Facturi de achitat în țară”- 920,50 lei
3. La prestarea serviciilor de broker se refacturează proceduri vamale în regim reexport conform declarației vamale (846.42+920,50)
Debit contul 221.2„Facturi de primit din străinătate”- 1 766,92 lei
Credit contul 611.3„Venituri din servicii prestate” -1 766,92 lei
4. La prestarea serviciilor de broker (comision)
Debit contul 221.2„Facturi de primit din străinătate”- 2 577.02 lei
Credit contul 611.3„Venituri din servicii prestate”- 2 577.02 lei
5. TVA aferenta serviciilor prestate
Debit contul 221.2„Facturi de primit din străinătate”- 548,73 lei
Credit contul 534.2„Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”- 548,73 lei
La “Politrans-Broker” SRL operațiile de comerț exterior în scopul organizării contabilității se clasifică după:
Obiectul tranzacției ce include operații de comerț exterior cu servicii (import-export) și operații de comerț exterior cu bunuri (import-export);
Gradul de complexitate a operației care cuprind operații clasice de comerț exterior (import-export) și operații combinate de comerț exterior (schimb, reexport);
Modalitatea de derulare ce cuprinde operații de comerț exterior direct (import-export ,fără intermediari) și operații de comerț exterior indirect (import-export , cu participarea intermediarilor);
Condiții de plată ce includ operații cu plată în avans (import-export , cu plată totală și parțială în avans) și operații cu plată după livrare (import- export cu plata în termen stabilit după livrare și cu plată pe credit comercial);
Modalitatea de decontare (plată) cu furnizorii/cumpărătorii străini cuprinzînd acele operații cu decontare prin ordin de plată sau cont deschis (import-export), operații cu decontare prin acreditiv documentar (import-export) și operații cu decontare prin incasso documentar (import-export);
Condițiile de livrare a bunurilor potrivit INCOTERMS care conțin operații realizate în condiția de livrare FCA (Free Carrier- Franco cărăuș)(import-export), operații realizate în condiția de livrare CPT ( Carriage Paid To – Transport plătit pînă la) (import-export) ,operații realizate în condiții de livrare CIP ( Carriage and Insurance Paid to – Transport și asigurare plătit pînă la) (import-export) și operații realizate în condiții de livrare DAT (Delivered At Terminal- livrată la terminal) (import-export);
Natura contabilă a bunurilor ce se compune din operații de comerț exterior cu materiale , OMVSD (import), operații de comerț exterior cu produse finite (export) și operații de comerț exterior cu mărfuri (import-export);
1.2 Documentarea operațiunilor de export-import
Înregistrarea în contabilitate a diferitor operațiuni se face doar pe baza actelor scrise. Documentele contabile reprezintă acele acte scrise în care se menționează în etalon monetar sau natural toate operațiile economice care duc la modificări în patrimoniul entităților la locul și data producerii lor.
Aceste documente sunt purtători și păstrători de informații. Pe baza acestor informații scrise în contabilitate se întocmesc alte documente în care se prelucrează și se sintetizează informațiile.
Documentele trebuie să fie întocmite clar, precis și să reflecte realitatea.
Conform articolului 19 al Legii Contabilitații nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 [8], operațiunile economice se contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare.
O mare importanță o au documentele privind operațiunile de import și export, acestea constituind probe de justiție, definind relația dintre două sau mai multe părți, servind frecvent la activități de control financiar si de gestiune.
În Republica Moldova procedurile de import și export vor fi simplificate, numărul actelor necesare pentru vămuire vor fi reduse pînă la trei, informația fiind transmisă de Consiliul Economic. Actualmente, conform Băncii Mondiale „Doing Business", pentru export sînt cerute 9 acte obligatorii, iar pentru import 11. Numărul acestor acte va fi redus pînă la trei: actul comercial (invoice), documente de transport și, pentru anumite categorii de mărfuri, act permisiv. Această acțiune va simplifica procedurile de vămuire, va reduce din timp și din costurile aferente comerțului exterior, precum va garanta o aplicare constantă a măsurilor netarifare reducînd riscul corupției și apropiind Republica Moldova de standardele europene în domeniul comerțului internațional.
Informațiile despre actele permise ca certificate, licențe sau autorizații pentru import și export vor fi mai convenabile prin accesarea bazei de date automatizate – TARIM (Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova), care este administrată de Serviciul Vamal.
Operațiunile de comerț internațional presupun schimbul internațional de bunuri avînd la bază corelația dintre diferite țări, iar asta conduce la implicarea normelor de drept internațional privat, agenții economici putînd pretinde la încheierea diverselor tipuri de contracte.
Contractul comercial reprezintă realizarea unei afaceri, unde părțile urmaresc obținerea unui cîstig.
Entitatea Politrans-Broker SRL a încheiat contracte de mai multe tipuri și anume:
1.contracte de vînzare-cumpărare între rezidenți; (Anexa 7)
2.contracte de vînzare-cumpărare între nerezidenți; (Anexa 8)
3. contracte de plasare a mărfurilor sub regim de antrepozit vamal;(Anexa 9)
4. contracte de transport si expediții internaționale etc.
Alte tipuri de contracte:
1.contracte de transport;
2.contracte de asigurare;
3.contracte de intermediere.
Codul civil al Republicii Moldova Nr.1107 din 06.06.2002 [1] definește Contractul de vînzare- cumpărare, în care vînzătorul, se obligă să predea un bun în proprietatea cumpărătorului, iar aceasta fiind obligat să preia bunul și să plătească prețul convenit între părți. Dan Chirică definește contractul de vînzare – cumpărare, ca fiind o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintîi prețul lui.
Este constituit din 4 elemente: bun, preț, vînzător și compărător.
Forma contractului de vînzare – cumpărare este scrisă sau sub semnătură privată. Aceasta este necesară pentru a dovedi valabilitatea contractului și este utilizat ca probă în instanța de judecată.
Contractul de plasare a mărfurilor sub regim de antrepozit vamal care se încheie între Depozitar, (cel care plasează spre păstrare în Antrepozitul Vamal mărfurile declarate în regim de antrepozit vamal conform declarațiilor vamale) și Antrepozitar (în cazul nostru Politrans-Broker SRL care are obligația de a păstra bunurile primite la antrepozit).
Recepționarea și eliberarea mărfurilor se face în baza declarațiilor vamale cu completarea certificatului de depozitare. Plata pentru serviciile prestate se va calcula conform listelor de prețuri stabilite de către entitate, sau în baza prețului contractual convenit între părți. Depozitarul achită costul serviciilor prestate de către antrepozitar în prealabil sau în termen de 3 zile bancare din momentul semnării actului de îndeplinire a lucrărilor.
Exista 4 metode primare de schimbare a mărfii contra plată:
1.contul deschis;
2.încasarea;
3.acreditivul;
4.acontul în numerar.
Fiecare metodă are avantajele si dezavantajele ei în funcție de relația dintre cumparator si vînzator, scara cotelor de risc ale sistemelor de plată internaționale evidentiază modalitățile de plată în funcție de gradul de risc,pentru vînzători cel mai avantajos fiind acontul în numerar.
Contul deschis- în acest caz, cumpărătorul primește marfa în baza facturii și documentele de expediție, iar apoi urmează să se facă plata. Ar fi recomandabil ca ambele părți să se cunoască reciproc la folosirea aceastei forme de schimb, pentru că plata este bazată în primul rând pe încrederea reciprocă.
Încasarile sau incasso documentar cepermite schimbul de marfă care este contra plata avînd un control mai mare al vînzarilor față de contul deschis fiind deseori folosite atunci cînd credibilitatea și performanța părților sunt trainice. Vînzatorul sau agentul expeditor întocmește, înștiințează și trimite documentele direct băncii cumparatorului. Incasso-ul documentar este modalitatea prin care o bancă încaseaza suma datorată de cumpărător, contra restituirii documentelor. Banca este însarcinată cu încasarea pe baza instrucțiunilor primite de la exportator-ordinator sau de la banca acestuia a unor documente financiare – cambie, bilet la ordin, cec, chitanță de plată și/sau documente comerciale (facturi, documente de expediție etc.)
Incasso-ul documentar se execută în 3 etape principale:
– ordinul de încasare al vânzatorului (remitentului);
– trimiterea ordinului de încasare de către banca remitentă băncii prezentatoare;
– încasarea de către banca prezentatoare, ordinul de plată reprezintînd dispoziția dată de o persoană (ordonator) a unei bănci de a plăti o sumăpentru a stinge o obligație băneascăvenită dintr-o relație directă. Ordinul de platăeste revocabil (înainte de a fi încasat de beneficiar). Ordinele de plată se folosesc în operațiuni auxiliare exportului – taxe vamale, cheltuieli de transport, comisioanesau în activități comerciale.
În funcție de documente se deosebesc doua tipuri de incasso:
Simplu- acesta reprezentînd incasso-ul de documente financiare, neînsoțit de documente comerciale;
Documentar – in care documentele financiare sunt însoțite de documente comerciale sau documentele comerciale nu sunt însoțite de documentele financiare.
Părțile implicate în desfășurarea unui incasso, simplu sau documentar, sunt
1.ordonatorul (exportatorul);
2.banca remitentă (banca exportatorului);
3.trasul (importatorul);
4.banca prezentatoare (banca importatorului).
Mecanismul desfășurării incasso-ului documentar începe prin a încheia contractul de vînzare internațional în care se prevede ca modalitate de plată "incasso documentar". Apoi exportatorul expediază mărfurile conform acestui contract încheiat și primește de la cărăuș un document care justifică livrarea de mărfuri. El transmite băncii sale documentele care dau dovadăcă marfa s-a expediat, însoțite de ordinul de încasare.
Ordinul de încasare este un document tipizat unde exportatorul specifică importatorul, banca importatorului, numarul documentelor trimise la încasat, comisioanele, etc.
Banca exportatorului, transmite documentele, însoțite de ordinul de încasare, băncii importatorului.Banca importatorului eliberează documentele, în baza instrucțiunilor din ordinul de încasare.Importatorul achitădocumentele și primeste documentele care justifică proprietatea asupra mărfurilor. Banca importatorului creditează banca exportatorului iar banca exportatorului creditează contul clientului său, exportatorul.
Acreditivul documentar– reprezintă modul de plată folosit în comerțul exterior ce constă în angajamentul unei banci de a plăti, din dispoziția unui importator (ordonator), o sumă de bani furnizorului de mărfuri contra prezentării unor documente care justifică expedierea marfurilor în acord cu clauzele contractuale convenitede către cumpărător.
Acreditivul documentar cuprinde urmatoarele elemente:
-banca (ordonatoare) ce deschide acreditivul, denumirea și sediul băncii plătitoare;
-denumirea și sediul cumpărătorului;
-momentul de cînd acreditivul poate fi folosit pentru că exportatorul nu livrează marfa înainte de a fi anunțat cu privire la deschiderea acreditivului.
Documentele ce sunt utilizate la executarea acreditivelor sunt:
Factura comercială (invoice) care reprezintă un document de bază justifică livrarea unui bun material într-o tranzacție, apare cu document important prevăzut în contractul de bază în baza căruia se calculează și se încasează prețul mărfii. Factura se elaborează pe numele cumpăratorului, cuprinzînd cîtevaelemente principale, acestea fiind:
denumirea mărfii (în baza contractului);
prețul pe unitate și valoarea totală;
condiția de livrare determinată în documentele de încasare, expediere si asigurare.
Certificatul de origine este dovada provenienței mărfii,care este utilizat de cumpărător în procesul de vămuire.Acest document interzice exportul pentru unele produse (animal, cereale, etc.).
Documentul de recepție calitativă și cantitativă a mărfii care esteemis de instituții acceptate de cumpărător. Sunt specializate în controlul, supravegherea și recepția mărfurilor aflate în trafic internațional iar pentru această activitate efectuată vânzatorul plateste o taxă adițională.
Conosamentul este documentul ce se referă la transportul pe apă care are un rol important în desfășurarea tranzacției. Conform"Regulilor și uzanțelor uniforme privind acreditivele documentare" (RUU) emise de Camera Internațională de Comerț din Paris, se permite preluarea mărfii spre încărcare și se acceptă prezentarea conosamentului numai în original.
Frahtul (scrisoarea de trasură) poate fi îndreptată cumpărătorului, unei case de expediții sau unei banci.
Duplicatul frahtului internațional (sau scrisoarea de trăsură internațională)- acesta este un document de transport emis de căile ferate a țărilor ce exportă.
Scrisoarea de transport aerian sau (conosament aerian) se întocmeste pentru transportul aerian.
Declarația vamală ce cuprinde în descriere documentele folosite,tipul de transport și de expediere.
CMR ce reprezintă o scrisoare de transport internațional.
În concluzie în practicarea acreditivului documentar sunt utilizate următoarele documente: factura, documentul de recepție cantitativă, documentul de recepție calitativă, buletinele de analiză, certificatul de origine și cel de garanție, de greutate, documentul de transport, documentul de asigurare a mărfii, specificația cu privire la descrierea mărfii, declarația vamală, deasemenea certificatul fitosanitar.
Acontul în numerar- fiind metoda de plată prin care cumparatorul achită contravaloarea marfii vînzătorului înainte de a o primi, vînzătorul deținînd controlul atît al contravalorii mărfurilor cît și al mărfii. Mulți beneficiari pe baza experiențelor trecute, precum și din cauza cererii ridicate la produsele lor, sunt de parerea că acest sistem de plată este cel mai comod.
Capitolul II
Contabilitatea exportului de mărfuri
2.1.Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu
Exportul reprezintă calea asigurării creșterii economice și internaționalizării activității entităților. Acesta include ansamblul operațiunilor de schimb prin care bunurile excedentare obținute de unitățile autohtone se vând în străinătate [, p. 12]. Operațiile de export de bunuri se succed între vânzătorul rezident și cumpărătorul străin nerezident . (fig.2.1)
Figura 2.1: Fluxul informațional al operației de export
Sursa: elaborat de autor
Contabilitatea operațiilor aferente exportului de bunuri este reglementată prin prevederile generale din SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale” [9], SNC 18 „Venitul” [10], SNC 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor entității” [11], SNC 21 „Efectele variațiilor cursurilor valutare” [12], SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” [13], SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești” [14].
Conform prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 [8] operațiunile de export al activelor pot fi încheiate prin documentele aplicate în practica internațională sau cele prevăzute de contract.
În procesul operațiunilor de export sunt implicați, vînzătorul și cumpărătorul – și o serie de entități sau organisme prestatoare de servicii specializate: expeditori, intermediari de tranzit, companii de asigurări, organe vamale, organe de control al calității, transportatori etc.
În paragraful 13 din SNC 18 „Venitul” [10] se menționează două criterii generale pentru constatarea sau recunoașterea veniturilor în cazul apariției diverselor incertitudini:
a)existența unei certitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacției vor fi obținute de entitate;
b)existența unei posibilități reale de a determina cu exactitate suma venitului.
În conformitate cu paragraful 16 din SNC „venitul din vânzări de produse finite și mărfuri se constată în baza contabilității de angajamente în cazul livrării și transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra acestora”. Pentru recunoașterea veniturilor din vînzarea de bunuri SNC 18 „Venituri” [10] stabilește că trebuie respectate următoarele criterii:
a. entitatea să transfere cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b. entitatea să nu mai gestioneze bunurile vîndute la nivelul care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici să nu mai dețină controlul efectiv asupra lor;
c. mărimea venitului să poată fi evaluată în mod credibil;
d. beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate;
e. costurile tranzacției să poată fi evaluate în mod credibil.
Împreună cu aceste criterii urmează să fie completat și SNC 18 „Venitul”.
Criteriile de clasificare și formele de realizare a exportului mărfurilor sunt prezentate în (Tab. 2.1)
Tabelul 2.1: Structura exportului mărfurilor
Sursa: [,pag.122]
Exportul de mărfuri pe cont propriu este reprezentat prin faptul că societățile de comerț exterior achiziționează mărfuri de la producătorii din țară pe care mai apoi le comercializează pe piața externă, în nume propriu, pe contul și pe riscul acestora. Ca urmare, veniturile și cheltuielile aferente exportuluide mărfuri pe cont propriu, precum și rezultatele activității se reflectă în gestiunea societăților de comerț exterior, ca profit sau pierdere.
Problemele exportului de mărfuri pe cont propriu are o influiență semnificativă asupra modalității de conducere și organizare a contabilității, acestea vizînd particularități ale tranzacțiilor ce se referă la:
a) relațiile economice ale entității cu partenerii acesteia;
b) fluxul mărfurilor exportate și a transportului ce se efectuează;
c) relațiile financiare ale entității cu partenerii acesteia interni și externi;
a) Relațiile economice ale entității cu partenerii acesteia din viziune juridică sunt reglementate prin contracte ferme , ce sunt încheiate cu entitățile producătoare, prestatoare de servicii și cu companiile beneficiare, indiferent de partener acestea cuprinzînd un element important care este prețul negociat pentru mărfurile ce se exportă și depind de condițiile de livrare INCOTERMS 2010.
Condițiile de livrare definesc locul în care, odată cu tercerea mărfurilor de la vînzător la cumpărător, are loc transferarea cheltuielilor și riscurilor pe care le implică livrarea. Ele se reglementează pe baza unor reguli cu caracter internațional, cunoscute sub denumirea de INCOTERMS (International Comercial Terms).
Anca Lazăr- lector universitar, definește INCOTERMS ca fiind un ansamblu de reguli prin care se determină drepturile și obligațiile părților în contractul de vânzare internațională, alegerea unei reguli de interpretare a termenilor comerciali INCOTERMS este rodul progresului de negociere între părți și exprimă raportul de forțe economice dintre acestea.
INCOTERMS – cuprinde 11 termeni comerciali internaționali, cunoscuți și sub numele de „clauze de livrare”.
Regula EXW( Ex Works) – poate fi utilizată indiferent de modul de transport selectat,vînzătorul livrează atunci când plasează mărfurile la dispoziția cumpărătorului la locul unde își desfășoară activitatea vînzătorul sau la fabrică, depozit etc.
Regula FCA(Free Carrier- Franco transport) – poate fi utilizată indiferent de modul de transport selectat vînzătorul livrează bunurile către transportator sau către o altă persoană nominalizată de către cumpărător la locul de activitate a vînzătorului sau în alt loc numit.
Regula CPT(Transport plătit până la) și CIP(Carriage and Insurance Paid to – Transport și asigurare plătit pînă la )– această regulă deasemenea poate fi utilizată indiferent de modul de transport selectat. (CPT) înseamnă că vînzătorul livrează bunurile către transportator sau altă persoană nominalizată de către vînzător într-un loc convenit . (CIP) înseamnă că vînzătorul livrează bunurile către transportator sau o altă persoană nominalizată de către vânzător într-un loc convenit și că vînzătorul trebuie să încheie un contract pentru orice plată a cheltuielilor de transport necesare pentru a aduce bunurile la locul de destinație numit.
Regula DAT( Delivered at terminal – Livrată la terminal) – regula poate fi utilizată indiferent de tipul de transport selectat ,atunci când vînzătorul livrează mărfurile, odată descărcate din mijloacele de transport ce au sosit, sunt puse la dispoziția cumpărătorului la terminalul numit, la portul sau la locul de destinație.
Regula DAP(Delivered at place – Emis la Place) și DDP(Delivered duty paid – Livrat cu taxe plătite )– această regulă poate fi utilizată indiferent de modul de transport selectat în acest caz vînzătorul suportă toate riscurile implicate in aducerea bunurilor și le livrează la dispoziția cumpărătorului cu privire la mijloacele de transport care sosesc gata pentru descărcare la locul de destinație ales.(DDP) se aplică atunci cînd vînzătorul livrează mărfuri care sunt puse la dispoziția cumpărătorului, vămuite pentru import la sosirea mijloaceor de transport pregătite pentru descărcare la locul de destinație numit.
Regula FAS(Free alongside ship – Liber alături de navă )– pretinde ca vânzătorul să vămuiască mărfurile pentru export acolo unde este posibil, livrează atunci când mărfurile sunt plasate alături de navă pe un loc nominalizat de către cumpărător la portul de expediere.
Regula FOB(Free on board – Liber la încărcare) –este folosită în trasportul pe mare și în transportul naval intern. Vînzătorul livrează mărfurile la bordul navei desemnate de către cumpărător în portul de expediere sau achiziționează bunurile deja livrate.
Regula CFR(Cost and freight – Cost de marfă) – după această regulă vânzătorul livrează mărfurile la bordul navei sau achiziționează bunurile livrate deja, astfel riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor este ridicat atunci când bunurile sunt la bordul navei.
Regula CIF(Cost, Insurance and Freight – Cost, asigurare și transport) –vînzătorul livrează mărfurile la bordul navei sau achiziționează bunurile astfel livrate deja. Riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor trece atunci când mărfurile sunt la bordul navei.
Orice operație de export prevede cheltuieli și generează venituri, ce se clasifică astfel :
a) cheltuieli :
· de exploatare : costul marfurilor vîndute ; costul serviciilor externe (transport, asigurări) ; cheltuieli generale (salarii, energie, apă etc.) ;
· financiare : diferențe nefavorabile de curs valutar; dobînzi aferente împrumuturilor primite ;
· extraordinare : pierderi rezultate în urma unor cauze neprevăzute (calamități naturale, accidente).
b) venituri :
· de exploatare : pretul extern (mai puțin dobînda) ;
· financiare : diferențe favorabile de curs valutar; venituri din dobînzi încasate;
· excepționale : încasări facute de la buget pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare.
Pentru a reflecta în contabilitate veniturile avem nevoie să apreciem structura prețurilor externe pe componente, valoarea externă se evidențiază ca venituri din vînzarea mărfurilor cu ajutorul conturilor 611 “ Venituri din vînzarea mărfurilor”, valoarea serviciilor externe este înregistrată ca alte venituri operaționale 612“ Alte venituri operaționale”, iar dobînda externă înregistrîndu-se la contul 621 “Venituri din activitatea neoperaționale”.
Contractele încheiate cu entitățile prestatoare de servicii sunt contractele anuale ce presupun servicii externe de transport, asigurare și altele ce vor fi prestate pentru toate tipurile de vînzări de mărfuri internaționale.
b) Fluxul mărfurilor exportate și a transportului ce se efectuează presupune mărfurile procurate de la unități producătoare ce se comercializează pe piețele internaționale și se implică în contabilizarea operațiunilor specifice, pentru entitățile din activitățile acestor tranzacții:
Unitățile producătoare livrează mărfurile societăților de comerț exterior, ulterior acestea ajungînd în posesia clientului extern;
Unitățile producătoare vînd societăților de comerț exterior mărfurile, apoi societățile le livrează entităților terțe pentru a efectua activități de prelucrare, ambalare, sortare, imbunătățirea calității etc. , apoi sunt transmise înapoi societăților pentru ca acestea să le livreze clientului extern.
Unitățile producătoare vînd societăților de comerț exterior mărfurile, apoi societățile le livrează entităților terțe, după care direct livrate clientului extern.
Pentru a minimaliza prețul de export, sau pentru a beneficia de restituirea TVA de la buget, unitățile producătoare livrează direct marfa clientului extern.
c) Relațiile financiare ale entității cu partenerii acesteia interni și externi, acestea fiind reprezentate de decontările cu terții fluxului circulației mărfurilor exportate. La achiziționarea de pe piața națională, entitățile de comerț exeterior plătesc valoarea mărfurilor procurate unității producătoare în monedă națională. La vînzarea pe piața internațională entitățile de comerț exeterior achită entităților ce prestează servicii, valoarea serviciilor externe acestea fiind : transportul, asigurarea, comisioanele de intermediere și altele), în valută , după care se efectuează convertarea valutei în lei , la cursul de schimb în aceiași zi în care se efectuează plata contravalorii. Poate exista necoinciderea momentului facturării prestațiilor cu momentul achitării lor ,din care rezultă diferențe de curs valutar care pot fi favorabile (atunci cind cursul valutar de la data plății este mai mic decît cel ce se aplică la data facturării) fiind înregistrate la contul 622 “ Venituri din diferențe de curs valutar” și nefavorabile care se țin la contul 722 “ Cheltuilei din diferențe de curs valutar”( în caz cind cursul de la data plății este mai mare decît cursul aplicat la data facturării). Ulterior creanța care este în valută este încasată, apoi este transformată în monedă națională la cursul valutar din momentul încasării ei și se calculează diferențele de curs valutar respective (favorabile sau nefavorabile).
Exportul pe cont propriu cu încasare la vedere presupune că în prima etapă se achiziționează bunurile de la unitățile producătoare, iar în etapa ulterioară, se livrează mărfurile entităților internaționale.Aceste etape generează gruparea operațiunilor în două categorii:
Operațiuni privind stocurile de mărfuri, acestea evidențiindu-se în funcție de metoda de achiziționare directă sau prin intermediari, care se reflectă și în raportul fluxului mărfurilor exportate;
Operațiuni ce se referă la comercializarea internațională de mărfuri.
La vînzarea internațională a mărfurilor, evidența în contabilitate se ține in baza următoarelor documente: factura externă, fișa de calcul al exportului, documente de expediție, transport, asigurare, si vămuire acestea fiind scrisoarea de trăsură internațională ( conosamentul), polița de asigurare, declarația vamală de export, precum și documentele primare: ordinul de plată, incasso documentar, acreditiv etc. [ ,pag 70]
Modele contabile privind exportul de mărfuri ce se efectuează de societatea de comerț exterior , pe cont propriu cu încasare la vedere:
Entitatea “Politrans-Broker” SRL în luna noiembrie 2014 a achiziționat de la “Citofruct” SRL condorm facturilor fiscale, 20 000 kg de miez de nucă la prețul de 73,17 lei în sumă de 1 463 333,33 lei, fară TVA, TVA constituind 20%- 292 666,67 lei. ( Anexa 10)
În contabilitate operația de achiziționare s-a reflectat astfel:
1. La procurarea miezului de nucă
Debit contul 217.1 „Mărfuri”- 1 463 333,33 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 1 463 333,33 lei
2. Reflectarea TVA aferent mărfurilor procurate
Debit contul 534.2 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 292 666,67 lei.
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 292 666,67 lei.
3. Achitarea s-a efectuat parțial în mai multe tranșe în baza ordinului de plată (Anexa11 )
Debit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 2 038 042,00 lei (1 463 333,33+ 292 666,67+ 449 007,89+ 89 801,58)
Credit contul 242.1 „Mijloace bănești nelegate” – 2 038 042,00 lei
4. Deoarece contractul a fost încheiat în valută cu calculul cursului BNM la ziua transferului furnizorul de marfă a calculat diferența de curs valutar (Anexaa 12)
Debit contul 722.3 „Cheltuieli privind diferențele de curs valutar” – 449 007,89 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 449 007,89 lei
5.TVA la diferența de sumă la cursul valutar
Debit contul 534.2 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 89 801,58 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 89 801,58 lei
S-a efectuat exportul a 20 000 kg de miez de nucă la prețul de 5 USD în sumă de 100 000 USD, la livrarea miezului de nucă la export cursul BNM la 01.11.14 pentru 1 USD a fost de 14,7583 lei. Suma exportului în valută națională a constituit 1 475 830 lei întocmindu-se Declarația Vamală (Anexa 13) și reflectîndu-se prin următoarele formule sintetice :
1. Reflectarea comisionului privind procedurile vamale (Anexa13.1)
Debit contul 712.8 „Alte cheltuieli comerciale” – 1 624,43 lei ( 1 475 830 x 0,1% + 74,30 + 74,30)
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 1 624,43 lei
2. Reflectarea costului mărfurilor vîndute
Debit contul 711.2 „Costul mărfurilor vîndute” – 1 463 333,33 lei
Credit contul 217.1 „Mărfuri”- 1 463 333,33 lei
3. Reflectarea creanței nerezidentului
Debit contul 221.2 „Facturi de primit din străinătate” – 1 475 830 lei
Credit contul 611.2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” – 1 475 830 lei
4.TVA la exportul de mărfuri constituie 0%
5.Achitarea nerezidentului la contul valutar se reflectă prin formula contabilă
Debit contul 243.1 „Conturi valutare în țară” – 2 099 330 lei ( 100 000 USD la cursul 20,9933 lei)
Credit contul 221.2 „Facturi de primit din străinătate” – 2 099 330 lei
6.Reflectarea diferenței de curs valutar
Debit contul 221.2 „Facturi de primit din străinătate” – 623 500 lei (2 099 330- 1 475 830)
Credit contul 622.3 „Venituri din diferențe de curs valutar” – 623 500 lei
Capitolul 2.2. Contabilitatea exportului de mărfuri prin intermediari
Exportul mărfurilor ce se efectuează de unitățile producătoare sau de societățile specializate în comerț exterior poate avea loc și prin intermediari/comisionari, acest export fiind mai puțin practicat.
Exportul de mărfuri în comision sau prin intermediari este forma modalității indirecte de export prin care societățile de comerț internațional face schimb de mărfuri între unitățile ce produc și partenerii internaționali. Entitățile pun în circulație mărfuri la extern în numele lor, dar pe contul și pe riscul unităților ce produc, rezultatele economico-financiare (profitul sau pierderea) a operațiilor de export în commission care se evidențiază în gestiunea unităților producătoare de mărfuri. Entitățile de comerț exterior arată în contabilitatea proprie doar venitul obținut din comisioanele de export.
La exportul în comision participă 3 părți:
Vînzătorul;
Cumpărătorul;
Intermediarul (societatea de export).
La exportul în comision sînt încheiate următoarele tipuri de contracte:
-contracte de comision naționale încheiate cu unitățile ce produc bunuri;
– contracte ferme internaționale încheiate cu beneficiarii de mărfuri exportate;
– contracte naționale și internaționale ce sunt încheiate cu entități ce asigură prestarea serviciilor
necesare desfășurării exportului acestea fiind: transportul pe parcurs intern/extern, prelucrarea, sortarea și ambalarea, controlul calității mărfurilor, asigurarea etc.
1. Contracte de comision naționale încheiate cu unitățile ce produc bunuri, este un acord scris între comisionar (comerciant) și un alt producător (comitent) prin care comisionarul vinde sau cumpără marfă, potrivit indicațiilor comitentului, în schimbul unei sume de bani care este numită comision.[,pag.75].
După obiectul contractului, în comerțul exterior contractele de comision se diferențiază în: contracte de comision de vânzare (la export) și contracte de comision de cumpărare (la import).
În acest contract sunt convenite drepturile și obligațiile comitentului/producătorului și comisionarului, date despre valută, termenul și mijlocul de plată, condițiile de livrare.
2. Contractele ferme internaționale încheiate cu beneficiarii de mărfuri exportate determină drepturile și obligațiile părților care participă la vânzarea-cumpărarea internațională de bunuri, iar clauzele acestor contracte se referă la: partea contractată; obiectul contractului; prețul extern; condiții de livrare; expediția, asigurarea mărfurilor și transportul de mărfuri; termenul de livrare; recepția și controlul mărfurilor; condiții de plată; reclamațiile părților și rezolvarea acestora; întreruperea contractului; arbitrajul și dispoziții finale.
3. Contractele naționale și internaționale ce sunt încheiate cu entități ce asigură prestarea serviciilor sunt pentru a asigura servicii pentru realizarea exporturilor, acestea fiind: transportul si asigurarea pe parcurs intern sau extern; prelucrarea, sortarea și ambalarea, controlul și documentarea calității mărfurilor, etc. Particularitățile acestor contracte sînt determinate de: lipsa obiectului material al contractului; modalitatea concretă a realizării serviciului ,un exemplu poate fi, transportul realizat cu diferite mijloace.
Producătorul cumpără și întocmește documentele comerciale și pe cele financiare, ca și în cazul exportului direct, doar că în cazul acesta se întocmesc în numele comisionarului care devine exportator.
Ca și în cazul exportului pe cont propriu, exportul de mărfuri în comision reprezintă trăsăturile determinate de: circulația mărfurilor aferente exportului, de modul de decontare a creanțelor și datoriilor, scadența decontării creanțelor externe, natura bunurilor care fac obiectul exportului etc. În cazul exportului în comision, societățile de comerț exterior nu gestionează efectiv mărfurile, circulîmd direct de la unitățile producătoare la beneficiarii internaționali.[,pag.52] Decontarea operațiilor provocate de desfășurarea exportului în comision se efectuează conform tehnicilor și modalităților asemănătoare exportului pe cont propriu, fără a ține cont de momentul încasării creanțelor externe la vedere sau la termen. În cazul exporturilor în comision predomină particularități determinate de lipsa transferului de proprietate asupra mărfurilor destinate exportului.
Decontările provocate de exportul în comision sunt de trei tipuri:
Decontări cu clienții externi: ce sunt efectuate în valuta convenită între părți și la termenele stipulate în contractele încheiate cu aceștia.
Decontări cu entitățile ce prestează servicii pe parcurs intern și extern (operații suplimentare efectuate mărfurilor, control al calității, transport național și international și asigurare etc.). Decontarea serviciilor naționale se efectuează în lei, iar a celor internaționale în valută;
Decontări cu unitățile producătoare: În cazul exportului în comision sumele care sunt datoare furnizorilor de mărfuri se plătesc prin transfer bancar în valuta încasată de la furnizorii externi.
Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentului privind realizarea operațiunilor valutare nr. 5/01.04.2005, “Plățile, încasările, transferurile și alte operațiuni dintre părți, care se axsează pe comerțul de bunuri și servicii, se efectuează doar în moneda națională. Făcînd excepție de la prevederile anterioare, următoarele categoriile de rezidenți, pot să efectueze operațiuni în valută cu alți rezidenți doar în următoarele situații:
– atunci cînd persoanele juridice execută plăți și încasări imediate conform contractelor aferente comerțului exterior și prestărilor de servicii internaționale, contractelor de comision dintre comisionar și comitent sau dintre comisionarul nerezidentului și beneficiarul rezidentului cît și a contractelor de comerț exterior respective;
– acele persoane juridice ce efectuează plăți și încasări imediate în baza contractelor de subantrepriză ce decurg din contracte de cooperare economică externă și a contractelor de export a produselor cu ciclu îndelungat de fabricație;
– persoanele fizice, juridice și alte societăți, potrivit operațiunilor rezultate din acte de comerț desfășurate în porturi, în regiunile din aeroporturi și la punctele de control ale trecerii frontierei de stat a zonelor libere, dar și din actele de comerț petrecute pe parcurs extern în trenuri internaționale, la bordul aeronavelor sau a navelor;
– persoanele fizice, juridice și alte societăți, a operațiunilor imediate decurse din organizarea sau prestarea serviciilor pe plan extern, care sunt transportul internațional de mărfuri și de persoane, turismul internațional;
– persoanele fizice, juridice și alte societăți, operațiunilor internaționale.
Achitarea către unitățile producătoare se efectuează din momentul reținerii încasărilor sumelor ce au fost realizate în afara țării și reprezentă datoriile plătite sau cele care trebuie achitate pentru serviciile ce țin de exportul în comision și a comisionului stabilit pentru societățile de comerț exterior. Acest comision se reține, la exporturile în comision cu încasare la vedere, în totalitate cînd se încasează creanțele de la extern. Decontările cu clienții internaționali, cu unitățile ce prestează servicii pe parcurs extern și cu unitățile ce produc bunuri se efectuează in mare majoritate în valută. Din cauza necorespunderii momentului înregistrării creanțelor în valută cu cel al achitării, apar schimbări de curs valutar, acestea în contabilitate se înregistrează ca diferențe de curs valutar favorabile sau nefavorabile, după caz.
Dacă comparăm cu exportul de mărfuri pe cont propriu, exporturile în comision au cîteva caracteristici:
1. Societățile de comerț internațional nu pot să folosească conturile de evidență a mărfurilor, pentru că ele nu pot intra în posesia mărfurilor neasigurînd doar intermedierea vânzării acestora;
2. Prestațiile exporturilor în comision nu se înregistrează în conturile de cheltuieli ale
societății intermediare, ele fiind ținute la evidență cu ajutorul conturilor de terți;
3. În cazul exporturilor în comision pe termen mediu și lung nu se pune problema constituirii de
provizioane pentru garanții acordate clienților de către societatea de comerț exterior deoarece operațiile se realizează în nume propriu, dar pe contul și pe riscul unității producătoare.[,pag.111]
Exportul în comision pe credit comercial este acea formă a exportului, în care se încasează contravaloarea mărfii vîndute de către unitatea ce le produc cu ajutorul societății de comerț exterior. Termenul de livrare este stabilit în contractul încheiat cu cele două părți (furnizor și client).
În dependență de termenul de decontare a mărfurilor exportate în comision pe credit comercial, exportul este de două tipuri:
– pe credit comercial pe termen scurt (termenul de decontare este de pînă la un an);
– pe credit comercial pe termen mediu (1-5 ani) și lung (peste 5 ani).
Exportul în comision pe credit comercial pe termen scurt este de obicei pentru mărfurile generale, iar termenul de decontare se înregistrează în factură.
Exportul în comision pe credit comercial pe termen mediu și lung sunt de regulă pentru mărfurile complexe, pentru care termenul de rambursare depășește durata unui exercițiu financiar.
Efortul financiar înalt și pe o perioadă mai lungă al unității ce produc marfă face ca decontarea cu clienții externi și cu unitățile producătoare a exporturilor pe credit comercial pe termen mediu și lung să se efectueze în cîteva etape:
Înainte de a fabrica bunurile unitățile producătoare cu ajutorul societăților de comerț exterior, încasează sub formă de avans între 10- 25 % din valoarea lor externă. La întocmirea facturilor destinate mărfurilor se decontează aceste avansuri de către societățile de comerț exterior cu clienții externi și unitățile ce produc bunuri.
În momentul livrării bunurilor se mai încasează încă o parte a valorii externe a marfurilor exportate, inclusiv și cheltuielile externe de circulație. Pentru a plăti pentru obligațiile față de prestatorii de servicii, societățile de comerț exterior rețin din suma ce se încasează de la extern, contravaloarea cheltuielilor de circulație.
Diferența dintre valoarea externă a mărfurilor și sumele decontate se încasează în rate plătibile în intervale stabilite în contractul extern sau integral, la termenul convenit. Sumele care sunt încasate de la clienții externi sunt transferate de către societățile de comerț exterior unităților ce produc. Comisionul de intermediere se reține de societățile de comerț exterior unităților producătoare la plata ultimei rate încasate de la clientul extern, pe parcursul încasării ratelor de la beneficiarul mărfurilor exportate.
Ca și în cazul exportului cu încasare la vedere, și la exportul în comision pe credit comercial apar cîteva trăsături:
1) La exportul în comision pe credit comercial clientul extern nu dispune de resurse financiare pentru a plăti contravaloarea mărfurilor, aceasta în marea majoritate fiind din cauza volumului mare de marfă si complexitatea acesteia. Societatea de comerț exterior nu se ocupă cu finanțarea exporturilor în comision, rolul revenindu-i unităților care produc marfa ce se exportă.
2) În toată această perioadă în care se livrează marfa și pînă la încasarea contravalorii acesteia, unitățile producătoare sau apelează la creditele furnizate de terți ce generează dobînzi , sau își păstrează sursele de finanțare la același nivel al mărfurilor vîndute.
3) La modalitatea de calculare a dobînzii, influiențează perioada de creditare a clientului internațional. Dobânda externă, la exporturile pe credit comercial pe termen scurt se calculează după formula dobânzii simple, iar la exporturile pe credit comercial pe termen mediu și lung, după formula dobânzii compuse. Dobînda încasată de la extern se înregistrează în contabilitate de către societățile de comerț exterior unităților producătoare.
4) În contractul internațional poate fi posibilă decontarea anticipată a termenului de plată convenit, din partea clientului internațional, acesta beneficiind de o micșorare de preț care se numește discont.
5) Pentru decontarea exporturilor pe credit pot fi folosite: cambii, bilete la ordin și cecuri. Dacă efectele de comerț sunt scontate înainte de termen, la cererea unităților producătoare, scontul reținut de bancă se decontează de către societățile de comerț exterior cu producătorul.
7) În cazul exporturilor în comision pe credit comercial pe termen mediu și lung, societățile de comerț exterior rețin unităților producătoare, în momentul facturării mărfurilor la extern o cotă de risc, penalități pentru a efectua cheltuieli cu această destinație în perioada de garanție.
Atunci cînd expiră perioada de garanție societățile de comers exterior întorc cota de risc și penalitățile unităților producătoare. [, pag.176]
Modalitatea de introducere în contabilitate a creanțelor și datoriilor, termenul decontării creanțelor internaționale, natura mărfurilor exportate etc. sunt părți componente care influențează sistemul de conturi utilizat și modul de reflectare în contabilitate a operațiilor privind exportul de mărfuri în comision.
Exemplu:
Capitolul III
Contabilitatea operațiunilor de import
3.1. Calculul costului mărfurilor importate
Politica vamală asigură eficacitatea operațiunilor vamale, reglementarea circulației de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Contribuie la soluționarea problemelor politice și comerciale privind protecția pieței interne stimulînd dezvoltarea economiei naționale.
Mărfurile, precum și mijloacele de transport care trec frontier vamală, sînt supuse a cîtorva operațiuni vamale:
– vămuirea;
– perfectarea declarațiilor vamale;
– controlul mărfurilor și mijloacelor de transport;
– controlul corporal;
– controlul evidenței contabile;
– perceperea drepturilor de import și de export;
– alte acțiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.
Regimul vamal de import este un proces conform căruia mărfurile sunt introduse pe teritoriu vamal și puse în circulație, cu condiția achitării drepturilor de import și perfectării tuturor documentelor vamale.
Aceasta se efectuează în biroul vamal, unde se află importatorul sau în alte locuri stabilite de legislația în vigoare. Pentru a plasa mărfurile în regimul vamal de import se aplică reglementările tarifare care sunt : drepturile de import și alte plăți și drepturi netarifare care sunt : restricțiile cantitative, licențierea și certificarea.
În realizarea cu succes a operațiunilor de import sunt necesare respectarea următoarelor etape de vămuire:
1. Efectuarea operațiunilor premergătoare vămuirii ce prezintă acțiuni vamale precedente vămuirii și plasării mărfurilor și mijloacelor de transport sub o anumită destinație vamală, după cum urmează:
Se prezintă la organele vamale de frontieră mărfurile, mijloacele de transport și documentele însoțitoare;
Se efectuează controlul vamal al mijloacelor de transport;
Se transportă marfa și mijloacele de transport pînă la locul de destinație. Mărfurile sunt transportate de la biroul vamal de plecare pînă la biroul vamal de destinație conform procedurii de tranzit T1, care se desfășoară conform Normelor metodologice privind aplicarea sistemului de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova [15].
2. Depozitarea temporară – este operația prin care mărfurile sunt păstrate în locuri autorizate, fără a achita drepturile de import, impozitele și fără a aplica măsuri de politică economică, pînă cînd acestea se plasează într-un anumit regim vamal sau o altă destinație aprobată de organele vamale.
Această procedură de depozitare este reglementată de Ordinul Serviciului Vamal nr. 230-O din 28.06.2007.
3. Declararea mărfurilor – se efectuează de declaranți prin elaborarea declarațiilor vamale .
Tehnica de elaborare a declarației vamale este stabilită în Ordinul Serviciului Vamal nr. 346-O din 24.12.2009.
Pentru plasarea mărfurilor în regimul vamal de import este necesară prezentarea organului vamal de către importator a următoarelor documente:
declarația vamală;
certificatul de înregistrare a entității;
Contractul și copia lui;
Factura, invoice și alte acte, cu indicarea cantității și valorii mărfurilor;
Foaia de trăsură CMR cu indicarea tipului de transport (rutier, aerian, feroviar etc.);
Declarația privind valoarea în vamă, în cazul cînd aceasta se completează;
Certificatele de origine și de conformitate ale mărfurilor și alte certificate, după caz;
Procura eliberată persoanei fizice împuternicite cu vămuirea mărfurilor;
Alte documente, necesare vămuirii, conform legislației în vigoare.
Valoarea în vamă a mărfii acea valoare a mărfii ce este introdusă sau scoasă de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, stabilită în scopul perceperii de către Serviciul Vamal a taxelor vamale și a altor impozite.
Valoarea în vamă se compune din prețul mărfii importate + cheltuielile de transport + costul asigurării mărfii până la sosirea lor la organul vamal unde are loc vămuirea.
Valoarea în vamă a mărfii anunțată de declarant și datele ce se referă la ea trebuie să fie adevărate și confirmate prin acte justificative care sunt:
factura comercială;
factura de expediție și alte documente cerute de Serviciul Vamal.
Informația ce se prezintă de declarant la anunțarea valorii în vamă a mărfii constituie secret comercial.
În conformitate cu Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal (art.10-17) [6], sunt 6 modalități de determinare a valorii în vamă:
1) în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv achitat sau care trebuie achitat:
instrumente, forme și alte componente asemănătoare, folosite în producerea mărfurilor;
materiale, componente și părți introduse în marfă;
materiale utilizatea în producerea mărfurilor;
lucrări de dezvoltare, schițe și planuri, lucrări de artă realizate pe teritoriu internațional necesare producerii mărfurilor.
2) în baza valorii tranzacției cu marfa identică:
La folosirea acestei modalități, ca bază se ia valoarea tranzacției cu marfă identică – mărfuri care se aseamănă fizic, după :
calitate;
numele ei pe piață;
caracteristicile fizice;
producătorul;
țara de origine.
3) în baza valorii tranzacției cu marfa de aceeași natură:
La folosirea acestei modalități, ca bază se ia valoarea tranzacției cu marfă de aceeași natură – mărfuri care au caracteristici asemănătoare și sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleași funcții și să fie înlocuite din punct de vedere comercial.
Pentru a determina asemănarea lor se iau în considerare cîteva caracteristici:
existența mărcii comerciale;
numele mărfii pe piață;
producătorul și
țara de origine.
4) în baza costului unitar al mărfii:
Valoare în vamă a mărfii importate se bazează pe prețul unitar ce este potrivit vînzării mărfii sau vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, ce coincide cu importul mărfurilor evoluate către persoane care nu sînt în relații de interdependență cu vânzătorul, și cu condiția deducerii:
comisioanelor achitate sau marjei aplicate beneficiarilor, cheltuielilor generale vînzătorilor de același tip de marfă;
cheltuielilor aferente transportului mărfurilor spre aeroport, sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriu vamal (cheltuieli de asigurare, costul transportului și cel de încărcare/descărcare al mărfii;
cheltuielilor ce sunt suportate pe teritoriul Republicii Moldova, cheltuielilor de transport și asigurare;
impozitelor și taxelor aferente vînzărilor de mărfuri.
Persoanele interdependente se socot persoanele care:
fac parte din consiliul directorilor sau din acel al observatorilor și invers;
una din persoane se consideră patron iar cealaltă salariat;
sunt recunoscute ca asociați;
una din ele deține și exercită controlul cel puțin 5% din acțiunile cu drept de vot;
ambele efectuează controlul asupra unei terțe persoane, direct sau indirect;
sunt membre ale aceleiași familii.
5) în baza valorii calculate a mărfii:
Valoarea în vamă a mărfii se va baza pe valoarea calculată a mărfii, ce include:
valoarea sau prețul materialelor și operațiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;
volumul veniturilor și cheltuielilor, egal cu cel inclus în cantitatea vînzărilor mărfurilor de același tip, fabricate de producători, cu destinația țării de import;
alte cheltuieli prevăzute de legislație.
6) metoda de rezervă:
Valoarea în vamă se determină în baza mijloacelor echilibrate ce corespund prevederilor legislației.
Drept bază de calcul sunt luate :
prețul de vînzare al mărfii pe piața națională al Republicii Moldova;
prețul mărfii pe piața internă a țării exportatoare;
prețul mărfii fictiv;
costul de producție al mărfii înafara valorii calculate mărfurilor identice sau asemănătoare;
valoarea mărfii comercializate pentru export în altă țară decît în cea importatoare;
valoarea minimală a mărfii în vamă.
Determinarea valorii în vamă a mărfii importate se determină în următorul exemplu convențional :
În luna noiembrie, Politrans-Broker SRL a importat părți de mașină în scopul comercializării lor ulterioare. Pentru a reflecta modul de calcul al valorii în vamă se ia ca exemplu tipul de marfă importată “ burdufuri ” și “ anvelope”.
Valoarea în vamă se determină în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv achitat sau care trebuie achitat.
Valoarea tranzacției cuprinde cheltuieli de transport, încărcare/ descărcare și alte cheltuieli suportate de importator. Calculul valorii în vamă este prezentat în (tab 3.1)
Tabelul 3.1.: Calculul valorii în vamă a mărfurilor importate
Sursa: elaborat de autor în baza datelor convenționale
Conform Raportului Serviciului Vamal privind controlul valorii în vamă la mărfurile introduse în regim vamal de import pe anul 2011, se observă că din 205 706 declarații ale valorii în vamă (tipizatele DVV-1 și DVV-2), perfectate de către entitatăți, prin metoda nr.1 au fost validate 186 696 de declarații (87,3%), prin metoda nr.2 – 66 de declarații, prin metoda nr.3 – 9 declarații, prin metoda nr.4 – 5 declarații, metoda nr.5 – 2 declarații și prin metoda nr.6 – 27 121 de declarații, sau 12,2% din numărul total al tipizatelor DVV. Evoluția declarațiilor valorii în vamă, perfectate conform metodelor de vămuire, se prezintă în (tab 3.2)
Tabelul 3.2.: Evoluția declarațiilor vamale perfectate conform metodelor de vămuire
Sursa: Rapoartele Serviciului Vamal privind controlul valorii în vamă a mărfurilor în anul 2011
La importul de mărfuri după calculul valorii în vamă organele vamale efectuează încasarea datoriei vamale pentru drepturile de import acestea constituindu-se din taxe vamale, taxa pe valoare adăugată, accize și alte sume cuvenite statului.
Taxele vamale este instrumentul de politica comerciala de natura tarifara cit si de natura fiscala care alcatuieste sursa de venit a bugetului general consolidat. Aceste taxe le putem gasi in tariful vamal ce este adoptat de fiecare tara. Legea cu privire la tariful vamal [6] // Codul Vamal al Republicii Moldova [7] defineste taxele vamale ca fiind impozitul încasat de organul vamal conform tarifului vamal la import. Ele pot fi de mai multe tipuri:
Specific- se calculează în baza tarifului stabilit la o unitate de mărfă;
ad valorem – ce se calculeaza în procente față de valoarea în vamă a mărfii;
combinată – care îmbină tipurile de taxe vamale inscrise la punctele a. și b. ;
excepțională, care se imparte în:
– taxă antidumping, în cazul intrarii pe teritoriul vamal a mărfurilor la prețuri mai mici decît valoarea lor în țara exportatoare la momentul importului;
– taxă specială, ce se foloseste pentru a proteja mărfurile de pe teritoriul national la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;
-taxă compensatorie, ce se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenții, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.
Taxa vamală se calculează în baza valorii în vamă a mărfurilor calculată în declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor.
Taxele vamale ce se aplică operațiunii de import sunt cele care sunt prevăzute la data înregistrării declarației vamale. Se achită de declarant în numerar sau prin virament pînă la prezentarea declarației vamale.
Mărfurile importate sunt obiect a impunerii cu taxa pentru procedurile vamale, care este calculată potrivit Legii menționate mai sus. Pentru mărfurile cu valoarea în vamă de la 100 la 1000 EUR se calculează pentru plată – 4 EUR, iar peste 1000 EUR – 0,4% din valoarea în vamă, dar nu mai mult de 1800 EUR.
Taxa pe valoare adăugată este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Conform art.94 (b) al Codului Fiscal [16] în cazul importului, subiecții impozabili sunt persoanele fizice și juridice care importă mărfuri și servicii, cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depășește limita stabilită de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv. Obiectul impozabil constituie importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepția mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoanele fizice a căror valoare nu depășește limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv. Pentru importator, valoarea mărfurilor în baza căreia se calculă T.V.A. o constituie costul mărfurilor la momentul intrării lor pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv cheltuielile legate de transport, asigurare, toate taxele legate de import, taxele vamale și alte plăți ce urmează a fi achitate de importator, cu excepția TVA.
Accizele, conform art.119 al Codului Fiscal [16] , sunt impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum. Accizele reprezintă formele cele mai vechi ale impozitului indirect. Suma accizelor este inclusă în prețul mărfii sau serviciilor.
Pentru a determina suma accizelor la importarea mărfurilor respective, ca bază de calcul pot fi utilizate:
volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor sunt stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii.
valoarea mărfurilor în vamă, fără a include accizul și TVA, dacă pentru mărfurile respective sunt stabilite cote ad-valorem în procente ale accizelor.
În baza exemplului convențional de mai sus se ilustrează și modalitatea de calcul al drepturilor de import a burdufurilor și anvelopelor în (tab 3.3)
Tabelul 3.3: Calculul dreptului de import
Sursa: elaborat de autor în baza datelor convenționale din tabelul precedent
Importatorului sau declarantului împuternicit în vamă le revine obigația de a achita drepturile de import în baza formelor și instrumentelor de decontare stabilite de organele bancare, în contul vamei care a realizat această operațiune de vămuire.
3.2. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu
Importul de mărfuri este a doua componentă a comerțului exterior ce reprezintă achiziționarea bunurilor și serviciilor din afara țării, pentru economia națională. Se efectuează conform Legii reglementarii de stat a activității comerciale externe, Legii cu privire la tariful vamal, Codului vamal, Codului fiscal ș. a. acte normative.
Ca obiect a importului servesc : mărfurile cumpărate pentru a le vinde ulterior consumatorilor naționali, materia primă și materialele, utilajul pentru consumul productiv în scopul satisfacerii necesităților antreprenoriale proprii de producție ale importatorului, alte valori materiale și nemateriale, precum și rezultatele activității intelectuale.
Beneficiarul intern, este unitatea producătoare ce necesită materie primă sau entitatea specializată în operațiuni de comerț exterior, urmărind achiziționarea de mărfuri pentru revânzare consumatorului intern, care activează pe cont propriu sau în calitate de comisionar (mandatar, agent).
Cerințele față de mărfurile importate, prevăzute de articolul 14 din Legea reglementării de stat a activității comerciale [17] :
1) Mărfurile importate trebuie să corespundă prevederilor cuprinse în documentele normative de standardizare, inclusiv cerințelor de ordin tehnic, farmacologic, sanitar, veterinar, fitosanitar și ecologic stabilite în Republica Moldova;
2) Evaluarea conformității, precum și certificarea mărfurilor importate sînt reglementate de legislația națională și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
3) Mărfurile periculoase din punct de vedere tehnic, farmacologic, sanitar, veterinar, fitosanitar și ecologic sînt supuse, la import, unui control special în modul stabilit de legislația națională și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Importul de mărfuri a stat la baza structurării exportului , formele de realizare a importului de mărfuri prezentîndu-se în figura de mai jos, tab. 3.4
Tabelul 3.4: Structura importului de mărfuri
Sursa: [, pag.85]
La import sunt încheiate următoarele tipuri de contracte:
– contracte încheiate la extern cu unitățile producătoare;
– contracte încheiate la intern cu beneficiarii mărfurilor importate;
– contracte interne și/sau externe încheiate cu agenți economici care prestează servicii.
Contractele încheiate la extern cu unitățile producătoare se referă la drepturile și obligațiile părților implicate în actul de vânzare-cumpărare internațională de bunuri, fiind încheiate între persoane juridice din afara țării.
Contractele încheiate la intern cu beneficiarii mărfurilor importate se referă la drepturile și obligațiile părților implicate la actul de vânzare-cumpărare al bunurilor provenite din import. Aceste contracte, fiind încheiate la intern între două persoane juridice autohtone.
Contractele interne sau externe încheiate cu agenți economici care prestează servicii asigură furnizarea serviciilor necesare desfășurării normale a importului, acestea fiind servicii de: transport și asigurare pe parcurs intern sau extern, prelucrare, sortare și ambalare, control și certificare a calității mărfurilor etc.
Ca și în cazul exportului contractele economice încheiate cu furnizorii externi au ca element principal prețul bunurilor negociate într-o anumită condiție de livrare conform prevederilor INCOTERMS 2010, specificate în capitolul II al tezei. Prețul este influențat de calitatea bunurilor și de condiția de livrare acceptată de ambele părți. În contract este înscrisă moneda în care e exprimat prețul, prețul unitar și total pentru întreaga cantitate contractată.
Importul de mărfuri pe cont propriu este forma de organizare a metodei indirecte de achiziționare internațională, ce cuprinde toate operațiunile desfășurate de societățile de comerț exterior, în nume propriu , pe riscul și pe contul lor, procurîndu-se mărfuri din străinătate , aflate pe alt teritoriu vamal, fiind valorizate pe piața națională pentru consumul productiv și cel individual.
Particularitățile care pun accent pe modalitatea de organizare și de conducere a contabilității se raportă la :
a) Relațiile economice ale societăților de comerț exterior cu partenerii lor, naționali cît și internaționali;
b) Fluxul mărfurilor importate și transportul efectuat;
c) Relațiile financiare ale societăților de comerț exterior cu partenerii acestora.
A) Relațiile economice ale societăților de comerț exterior cu partenerii lor, naționali cît și internaționali, acestea fiind reglementate de contractele ferme, încheiate cu partenerii naționali și internaționali, precum și cu entitățile prestatoare de servicii. Ca în situația exportului prețul negociat al mărfurilor importate este elementul principal, precum și tarifele ce corespund serviciilor contractuale pe parcurs intern și extern.
La fel și în acest caz, prețul negociat între patenerii cu care au fost încheiate contracte sunt în dependență cu condițiile de livrare INCOTERMS 2010, semnificația lor fiind inversă dacă e să le comparăm cu exporturile și dacă le studiem în relație cu sensul fluxului de mărfuri.
Prețul extern de import se formează din prețul extern al mărfii în condiția FOB net în valută + cheltuieli de transport și asigurare a mărfurilor pe parcurs extern + comisioane + cheltuieli de încărcare, descărcare etc.
Conform contractelor încheiate de societățile de comerț exterior cu partenerii din țară, la prețul mărfurilor importate aceștea țin cont de valoarea în vamă /costul de procurare , după care se calculează marja comerciantului , iar mai apoi aplicîndu-se TVA.
La costul de achiziție din vamă se adaugă cheltuielile aferente transportului și manipulării mărfurilor pe parcurs intern. Sunt cazuri cînd facturile de la prestatorii de servicii nu ajung la timp, mărimea acestora nerecunoscîndu-se. Ca și în cazul exporturilor apar diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile în dependență de momentul facturării cu cel al achitării și se folosește contul 622 „Venituri din diferențe de curs valutar” , 722 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar” , după caz.
Dacă e să ne referim la contractele încheiate cu entitățile prestatoare de servicii internaționale de transport și asigurare se încheie contracte cadru ce se referă la o anumită perioadă și prevede toate tipurile de achiziționări de mărfuri internaționale.
B) Fluxul mărfurilor importate și transportul efectuat reprezintă calea pe care o parcurg mărfurile achiziționate de societățile de comerț exterior de la furnizori internaționali, iar apoi sunt comercializate clienților naționali și se implică în contabilizarea operațiunilor specifice, pentru entitățile din activitățile acestor tranzacții:
Furnizorul străin – vama – societăți de comerț exterior – clienți naționali
Furnizorul srtăin – vama – societăți de comerț exterior – entități terțe – societăți de comerț exterior – clienți naționali
Furnizorul străin – vama – societăți de comerț exterior – entități terțe – clienți naționali
C) Relațiile financiare ale societăților de comerț exterior cu partenerii acestora acestea fiind reprezentate de decontările cu terții fluxului circulației mărfurilor importate:
1. La procurarea de pe piața internațională entitățile cu activitate de comerț exterior plătesc contravaloarea mărfii în valută, iar pentru a evidenția această operațiune în contabilitate, valuta se transformă în lei la cursul BNM din momentul achitării, la care se mai calculează și diferența de curs valutar favorabilă sau nefavorabilă, după caz, ce se stabilește în funcție de cum evoluează cursul valutar la momentul facturării cu cel al achitării, dacă aceste momente sunt în aceeași lună sau între data la care s-a evaluat datoria, respectiv sfîrșitul lunii anterioare și data achitării partenerului extern.
2. Entitatățile se achită cu serviciile apărute pe parcurs extern , acestea fiind servicii legate de transport și asigurare, comisioane intermediare etc. entităților ce prestează servicii, după care se calculează și se înregistrează în contabilitate diferențele de curs valutar ce apar în urma evoluției cursului valutar dintre momentul facturării serviciilor cu cel al achitării.
3. Se efectuează achitarea în lei a taxelor datorate în vamă, acestea constituindu-se din taxe vamale, accize, comisioane vamale și taxa pe valoare adăugată.
4. La livrarea pe piața națională, entitățile de comerț exterior încasează contravaloarea mărfurilor ce sunt importate, fiind vîndute clienților naționali în lei, putînd sa-și reîntoarcă sumele cheltuite și sa obțină profit din aceste operațiuni aferente importului de mărfuri pe cont propriu.
Importul pe cont propriu cu plata la vedere de către societățile de comerț internațional presupune achiziționarea de bunuri de la parteneri externi, iar mai apoi vînzarea acestora clienților interni. Ca în cazul exportului sînt necesare pentru aceste etape sunt necesare două categorii de operațiuni, acestea prezentîndu-se asfel:
Operațiuni aferente stocurilor evidențiindu-se în funcție de metoda de achiziționare directă sau prin intermediari,și se diferențiază în funcție de raportul fluxului mărfurilor importate;
Operațiuni aferente comercializării interne a mărfurilor importate.
O mare importanță a modelelor contabile aferente importului de mărfuri pe cont propriu se concentrează asupra elementelor componente a costului de achiziționare atunci cînd se efectuează importul de mărfuri, pentru că o parte ce corespunde valorii în vamă care este prețul extern al mărfii în condiția FOB net în valută , cheltuieli aferente transportului și asigurării mărfurilor pe parcursul lor extern , inclusiv cote, comisioane , cheltuieli aferente încărcării, descărcării etc. , stă la baza determinării taxelor nerecuperabile achitate în vamă de societățile de comerț internațional (taxele vamale, accizele, comisioanele vamale și taxele pe valoare adăugată).
La operațiunile aferente importului mărfurilor, entitățile de comerț exterior se aplică următoarele documente: factura externă de vînzare a mărfurilor, factura aferentă serviciilor pe parcurs extern, declarația vamală de import, fișa de calcul a importului care calculează costul de achiziționare în vamă, precum taxa pe valoare adăugată datorată vamei, factura internă de vînzare a mărfurilor importate, inclusiv documente primare ca: ordin de plată, ordin de deschidere a acreditivului, incasso documentar și altele specifice a acestor operațiuni.
Modele contabile privind importul de mărfuri ce se efectuează de societatea de comerț exterior pe cont propriu:
Societatea Politrans-Broker SRL, conform contractului (Anexa 14) procură de la o companie română tomate în sumă de 12 000 dolari pentru a le exporta ulterior. La data de 20.11.14 achită în avans furnizorului contravaloarea tomatelor importate în sumă de 23 000 USD, apoi la data de 12.12.14 primește tomatele prin import conform Declarației Vamale (Anexa 15) cu condiția de livrare EXW, ceea ce prevede, că cheltuielile de transport și asigurare pe parcurs extern au fost suportate de destinatar.
Fișa de calcul al importului
Tabel 3.5: Fișa de calcul al importului
Sursa: elaborat de autor
Pentru această operație în contabilitate se întocmesc următoarele formule:
1. Se reflectă achitarea primei tranșe în suma de 23 000 USD în baza ordinului de plată valutar (Anexa 16). Cursul unui USD la 20.11.14 a constituit 15,0943 lei
Debit contul 243.1 „Conturi valutare în țară” – 347 168,90 lei (23 000 dolari x 15,0943 lei)
Credit contul 521.2 „Facturi de achitat în străinătate”- 347 168,90 lei
2. Se reflectă primirea tomatelor conform declarației vamale la 12.12.14 la cursul unui USD de 15,3445 lei
Debit contul 217.1„Mărfuri” – 184 134,00 lei (12 000 dolari x 15,3445 lei)
Credit contul 521.2 „Facturi de achitat în străinătate” – 184 134,00 lei
3.Se reflectă proceduri vamale conform declarației vamale
Debit contul 217.1„Mărfuri” – 935,79 lei
Credit contul 521.1„Facturi de achitat în țară” – 935,79 lei
4.Se reflectă taxe vamale conform declarației vamale
Debit contul 217.1„Mărfuri” – 21 482,30 lei
Credit contul 521.1 „Facturi de achitat în țară” – 21 482,30 lei
5.Se reflectă TVA la import
Debit contul 534.2 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 47 448,22 lei
Credit contul 521.1„Facturi de achitat în țară” – 47 448,22 lei
6. Calculul diferenței de curs valutar reeșit din costul achitat și cel achiziționat
Debit contul 521.2 „Facturi de achitat în străinătate” – 3 002,40 lei (184 134(12 000 dolari x 15,3445) – 181 131,60 (12 000 dolari x15,0943))
Credit contul 622.3 „Venituri din diferențe de curs valutar” – 3 002,40 lei
7. La 31.12.14 se reflectă calculul diferenței de curs valutar la perioada raportării pentru avansul achitat furnizorului
Debit contul 521.2„Facturi de achitat în străinătate” – 5 729,90 lei ( (15,6152-15,0943) x 11 000 dolari)
Credit contul 622.3„Venituri din diferențe de curs valutar” – 5 729,90 lei
Contabilitatea importului de mărfuri pe credit comercial
În funcție de perioada de creditare, importul de mărfuri se diferențiază în:
Import pe credit comercial pe termen scurt care este pînă la un an;
Import pe credit comercial pe termen mediu care este de la 1 an pînă la 5 ani;
Import pe credit comercial pe termen lung care este pentru perioada mai mare de 5 ani.
Importul pe credit comercial pe termen scurt implică următoarele particularități[, pag.159]:
Societatea de comerț exterior pentru creditul comercial pe care îl primește, trebuie să achite furnizorului extern dobînda. Aceasta se determină în contabilitate ca cheltuială financiară, nu se ia în calcul la costul de achiziție a mărfurilor și nici nu se facturează clienților;
În caz că entitatea de comerț exterior importatoare nu dispune de valuta necesară la termenul achitării, poate recurge la schimbul valutar prin licitație, suportînd cheltuielile cu comisionul de schimb valutar;
Dacă marfa se achită înainte de termen, la importul prin incaso documentar societatea de comerț exterior importatoare, poate beneficia de reducere de preț, costituindu-se ca venituri financiare.
Diferențele de curs valutar ce provin din cursul de la data achitării și cursul de la data intrării mărfurilor , se evidențiază ca cheltuieli sau venituri financiare.
Importul pe credit comercial pe termen mediu și lung prezintă și el cîteva particularități financiar- contabile[, pag 165]:
Dobînda ce se facturează de furnizorii externi se caluclează conform dobînzii compuse. Perioada de creditare fiind pe mai multe exerciții financiare, dobînda se înregistrează ca cheltuială în avans dacă e inclusă în preț.
La importurile complexe, contravaloarea produselor se achită în avans înaintea începerii producerii acestora, acest avans se va reține atunci cînd se va primi marfa.
Conform contractelor încheiate , societatea de comerț exterior, reține o cotă de garanție de bună execuție care se întoarce cînd exăiră perioada de garanție.La rîndul lor, clienții externi rețin cota de garanție din valoarea facturii aferente mărfurilor pe care o întocmește societățile de comerț exterior importatoare, restituindu-se la expirarea perioadei de garanție.
Achitarea mărfurilor se efectuează în rate egale, în intervale stipulate în contractele externe.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Deoarece comerțul exterior este una din cele mai principale ramuri ale economiei naționale cuprinzînd operațiile de import a bunurilor și serviciilor și activitățile de cooperare tehnico-științifice cu cei din afara țării. Exportul și importul bunurilor și serviciilor duc la realizarea Produsului Intern Brut (PIB) raportul dintre aceste componente influențînd pozitiv sau negativ creșterea economică generală.
Principalele trăsături economice – financiare ce caracterizează activitatea entității de comerț extererior “Politrans- Broker” SRL și care se reflectă direct în contabilitate sunt:
caracterul economic al activității care se referă la organizarea și conducerea contabilității, modelul contabil al activității avînd la baza planul de conturi folosit de toate unitățile ce activează în acest domeniu, reguli de funcționare a conturilor, principii și metodologia contabilă prevăzută în SNC-uri și SIRF-uri.
combinarea factorului național cu cel internațional a activității;
diversitatea și specificitatea activității de comerț exterior;
sistemul de finanțare, creditare și decontare a activității.
Caracterul economic al activității de comerț exterior are ca scop crearea venitului național, activitatea avînd loc în sfera producției aferente comerțului exterior, cît și a circulației acestei producții.
Modelul de contabilitate utilizat este modelul prin care se evidențiază fondurile materiale și bănești, consumul acestora pentru derularea activităților de import cît și punerea în evidență a rezultatelor economice obținute din prestarea activităților de comerț internațional.
Prin specificul ei, contabilitatea operațiunilor de comerț internațional prezintă raporturile economico-financiare dintre operatorii economici ce aparțin unor structuri economice diferite și regulile și normele dreptului internațional apărute în operațiile contabile ce se efectuează. Ca exemplu putem menționa prețurile folosite la evaluarea operațiilor de comerț internațional de bunuri și servicii, condițiile de livrare a mărfurilor, modalitățile de plată, sistemul de finanțare și altele.
În urma realizării practicii de licență și analizei modului de ținere a contabilității a operațiunilor legate de import și export am observat că contabilitatea este organizată conform prevederilor Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 cu modificările si completările ulterioare, Planului de conturi contabile al activității economico-financiare a entitătii Nr. 147 din 25.12.1997 cu modificările si completările ulterioare, Standardelor Naționale de contabilitate (S.N.C.) aprobate de Ministerul Finanțelor, Codului Fiscal al Republicii Moldova Nr. 1163 din 24.04.1997 cu modificările si completările ulterioare, Codului Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000 cu modificările si completările ulterioare și Legii Tarifului Vamal Nr. 1380 din 20.11.1997 modificările si completările ulterioare.
“Politrans Broker” SRL utilizează sistemul contabil simplificat în partidă dublă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM „Cu privire la criteriile de ținere a contabilității de către unele categorii de agenți economici” nr. 1476 din 14.11.2002.
Principalul gen de activitate este perfectarea declarațiilor vamale pentru agentii economici, transportatorii și producătorii care importă mărfuri și exportă produse finite cu care conlucrează entitatea “Politrans-Broker” S.R.L.
Evidența contabilă este realizată de către secția contabilitate fiind compusă din Contabilul-șef și 2 contabili ce i se subordonează. Contabilul-șef are responsabilitatea de a verifica veridicitatea și corectitudinea înregistrării informației contabile pentru a asigura eficacitatea, siguranța și confidențialitatea datelor din rezultatele activităților prezentate diferitor utilizatori, întocmește și prezintă rapoartele financiare și fiscale, precum și respectă principiile metodologice de organizare a evidenței contabile.
În urma analizei efectuate la entitatea “Politrans-Broker” S.R.L. pot fi prezentate următoarele concluzii și recomandări:
1.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Operatiunilor DE Import Si Export (ID: 112596)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.