Contabilitatea Operatiunilor de Decontare cu Tertii

Economie

Contabilitatea Operatiunilor de Decontare cu Tertii

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== cap 1 2 ===

CAPITOLUL 1

DELIMITĂRI PRIVIND RELAȚIILE CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII

1.1. Conținutul și structura generală a creanțelor și datoriilor

În cadrul activității economice, se realizează schimburi de valori între entitățile care participă la circuitul economic. Acest schimb de bunuri si valori dintre diferitele categorii de entități economice, dă astfel nastere la creanțe si datorii.

În funcție de pozitia acestora, iau astfel naștere raporturi juridice de drepturi și obligații, denumite generic relații cu terții. Aceste relații se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor si creantelor, a căror durată nu depăseste, de regula, un an. Aceste relații sunt generatoare de creanțe pentru cei care oferă ceva și de datorii pentru cei care primesc, sau în favoarea cărora se realizează anumite prestații. Astfel, deosebim două fluxuri de sens contrar:

– fluxul bunurilor sau prestațiilor;

– fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, în general al banilor.

Decontările cu terții din operațiuni comerciale presupun legătura dintre două entități, generic denumite: furnizorul și clientul.

Furnizorul are calitatea de vânzător sau prestator, fiind cel care pune la dispoziția terților bunuri sau servicii contra cost, de regulă pe baza unei înțelegeri prealabile.

Clientul are calitatea de cumpărător sau beneficiar al bunurilor și serviciilor achiziționate contra cost de la furnizor la prestator.

Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțe față de clienți, în timp ce clientul înregistrează datorii față de furnizor.

Elementele de bază ale relațiilor cu terții sunt:

– drepturile (creanțele);

– obligațiile (datoriile).

A. Creanțele reprezintă " drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani, bunuri sau servicii." Ele iau naștere odată cu transferul proprietății bunurilor și valorilor, lichidându-se la încasarea clienților sau debitorilor diverși. Din punct de vedere al poziției financiare, acestea sunt încadrate în activul bilanțului.

Creanțele se reflectă în contabilitate din momentul înregistrării drepturilor față de terți până în momentul stingerii lor, de regulă prin încasare.

Creanțele pot fi grupate după mai multe criterii:

a)după natura operațiilor din care provin:

– creanțe comerciale;

– creanțe financiare;

– alte creanțe.

b) în funcție de conținutul activității la care se referă:

– creanțe din activitatea de exploatare;

– creanțe diverse;

– cheltuieli anticipate.

B. Datoriile reprezintă "surse externe (strǎine) de finantare, puse la dispozitia entitǎții de cǎtre creditori." Astfel, creditorul avanseaza o valoare economicǎ si urmeazǎ sa primeascǎ un echivalent valoric sau o contraprestatie. Trebuie făcută distincție între obligație actuală și angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligațiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel. O obligație apare, în mod normal, în momentul unor livrări sau când firmele au acorduri (contracte) irevocabile de achiziție.

Datoriile se reflectă în contabilitate din momentul creării angajamentelor și până în momentul stingerii, adică a plății acestora.

Clasificarea datoriilor se poate face după aceleași criterii folosite în cazul creanțelor:

După natura operațiilor din care provin:

– datorii din activitatea comercială;

– datorii din activitatea financiară;

– alte datorii (salariale, fiscale, sociale, etc.)

După conținutul activității la care se referă:

– datorii din activitatea de exploatare:

– față de furnizori, pentru livrări și prestații;

– față de personal, pentru drepturile salariale;

– față de buget: impozite, taxe, contribuții;

– față de clienți, pentru avansurile primite de la aceștia.

– datorii diverse:

– datorii față de asociați sau acționari;

– datorii față de unități din cadrul grupului;

– datorii față de creditori diverși.

În funcție de momentul decontării, vânzările – cumpărările se pot grupa astfel:

– cu decontare imediată – în numerar (bani lichizi);

– cu decontare ulterioară – pe credit comercial clasic sau cambial.

Astfel, conform prevederilor legale în vigoare, datoriile și creanțele se pot grupa :

– datorii și creante comerciale față de furnizori și clienți;

– datorii și creante față de salariați

– datorii și creante față de bugetul de asigurări sociale

– datorii și creante față de bugetul statului

– datorii și creante față de asociați

– datorii și creante față de diverși creditori, respectiv, debitori.

1.2. Criterii de recunoaștere și evaluare a creanțelor și datoriilor

Evaluarea este procesul prin care sunt recunoscute în situațiile financiare valorile corespunzătoare ale creanțelor și datoriilor unei entități.

Recunoașterea creanțelor și datoriilor în situațiile financiare se realizează prin referință la două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ:

– probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru creanțe) respectiv, înregistrarea unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru datorii);

– evaluarea să poată fi realizată credibil.

Decontările cu terții, generatoare de datorii și de creanțe, sunt evaluate în contabilitate la valoarea nominală din momentul înregistrarii lor. Valoarea nominală este dată de suma înscrisă în documentele care consemnează creanța sau datoria. Aceasta poate fi: costul istoric, valoarea realizabilă, valoarea actualizată.

Creanțele și datoriile interne, în moneda națională, sunt evaluate în lei, reprezentând sumele posibile de încasat ori de plată la un moment dat.

Creanțele și datoriile externe în valută se înregistrează în contabilitate în lei și în valută, dacă operațiunile ce dau naștere datoriilor și creanțelor sunt efectuate în valută sau firma a optat din considerente proprii pentru întocmirea situațiilor financiare într-o monedă stabilă. Transformarea în lei a contravalorii devizelor se face la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiilor prin care acestea au fost înregistrate. Pe măsura încasării creanțelor, respectiv a plății datoriilor, diferențele de curs între data încasării creanțelor, respectiv a plății și data înregistrării în contabilitate se evidențiază ca venituri sau cheltuieli financiare, în funcție de situație.

Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiași exercițiu financiar în care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acel exercițiu. Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată într-un exercițiu financiar ulterior, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare exercițiu financiar, care intervine până în exercițiul decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul exercițiului financiar.

La fiecare dată a bilanțului:

– elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizandu-se cursul de închidere, diferențele favorabile sau nefavorabile înregistrându-se la venituri sau cheltuieli după caz;

– elementele nemonetare trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacției;

– elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă și exprimate în valută trebuie raportate utilizându-se cursul de schimb existent în momentul determinării valorii respective.

Cu ocazia inventarierii, evaluarea creanțelor și datoriilor se face la valoarea actuală, care se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

1.3. Documente privind evidența decontărilor cu terții

Documentele folosite pentru reflectarea creanțelor si datoriilor față de terți diferă în funcție de categoria terților și de natura juridică a operațiunii efectuate.

O reprezentare succintă a celor mai frecvente datorii și a documentelor în care acestea se reflectă, este dată de tabelul următor:

Tabelul 1.1 – Structura categoriilor de datorii și documentele folosite

În ceea ce privește creanțele și documentele în care acestea se reflectă, acestea sunt redate în tabelul următor:

Tabelul 1.2 – Structura categoriilor de creanțe și documentele folosite

1.4. Organizarea contabilității privind decontările cu terții

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate, asociații/ acționarii, debitorii și creditorii diverși. În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.

Datoriile cu terții sunt reprezentate de totalitatea obligațiilor pe termen scurt, inclusiv decontările între exercițiile financiare determinate de regularizări pentru care creditorul acordă o prestație sau un echivalent valoric. Ele constituie în același timp surse de finanțare a activității unității. Datoriile și creanțele se reflectă în contabilitate din momentul creării, până în momentul achitării (plății) respectiv încasării.

Nu se includ în categoria decontărilor cu terții, datoriile și creanțele generate de credite pe termen scurt primite sau acordate.

Astfel, înregistrarea datoriilor și creanțelor persoanelor juridice se face, în contabilitate, la "valoarea lor nominală înscrisă pe documente. Creanțele și datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atat în lei, la cursul de schimb existent la data efectuarii operațiunilor, cât si în valutǎ" la cursul comunicat de Banca Națională a României din momentul apariției lor, înregistrându-se, în contabilitate, la data efectuării lor. Ele se vor actualiza la cursul valutar de la sfârșitul fiecărei luni . Diferentele rezultate din diferentele de curs valutar se inregistreaza ca venituri sau cheltuieli.

Contabilitatea datoriilor din cumpărări se realizeazǎ cu ajutorul grupei de conturi 40 “Furnizori și conturi asimilate”, detaliată pe următoarele conturi operaționale:

401 “Furnizori”;

403 “Efecte de plătit”;

404 “Furnizori de imobilizări”;

405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”;

408 “Furnizori- facturi nesosite”;

409 “Furnizori – debitori”, respectiv:

– 4091 “Furnizori- debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”

– 4092 “Furnizori- debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări”

Toate conturile din grupa 40 “Furnizori și conturi asimilate” sunt conturi cu funcție de pasiv, cu excepția contului 409 ”Furnizori – debitori”, cu cele două conturi operaționale de gradul II, care având cifra nouă pe treapta a 3- a a simbolului contului au o funcție inversă.

Contabilitatea creantelor din vanzǎri se realizeazǎ cu ajutorul grupei de conturi 41 “Clienti și conturi asimilate”, detaliată pe următoarele conturi operaționale:

411 “Clienti”;

– 4111 "Clienti"

– 4118 "Clienti incerti sau in litigiu"

413 “Efecte de primit de la clienti”;

418 “Clienti- facturi de întocmit ”;

419 “Clienti – creditori”

Toate conturile din grupa 41 “Clienti și conturi asimilate” sunt conturi cu funcție de activ, cu excepția contului 419 “Clienti – creditori”, care are o funcție inversă, adica de pasiv.

1.5. Conceptul de „TVA la încasare”

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA DECONTARILOR CU FURNIZORII SI CLIENTII

2.1. Interdependența decontărilor furnizori-clienți

Potrivit Ordinului 3055 din 29.10.2009 „Contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare. În cadrul conturilor de furnizori și clienți, se grupează distinct datoriile și creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate.”

Documentul aferent este Situația încasării/ achitării facturilor utilizat pentru evidența analitică a clienților, respectiv a furnizorilor; el se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiilor, fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau de furnizori. Servește ca jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare “pe jurnale” respectiv, pentru prezentarea situației soldurilor contului 4111 ”Clienți” sau a contului 401 “Furnizori”. Acest document nu circulă, arhivându-se la compartimentul financiar-contabil.

Schematic, principalele corespondențe ale contului 4111 „Clienți” pot fi

reprezentată astfel:

Principalele corespondențe ale contului 401 “Furnizori” sunt redate în figura de mai jos:

În practica de specialitate se întâlnesc adesea situații în care furnizorul acordă, la valoarea rezultată din aplicarea prețului sau tarifului negociat, o serie de reduceri. Reducerile afectează atât vânzările, cât și cumpărările, în funcție de poziția pe care agentul economic o are de o parte sau cealaltă a opratiunii comerciale.

Se disting următoarele tipuri de reduceri:

– reduceri cu caracter comercial: rabatul, remiza, risturnul;

– reduceri cu caracter financiar: scontul

Rabatul reprezintă reducerea exceptională pe care poate să o acorde furnizorul clientului atunci când bunurile livrate au o calitate inferioară. Astfel, pentru a aplana ivirea unor conflicte cu clientul și pentru continuarea relațiilor contractuale cu acestra, furnizorul va diminua prețul de vânzare convenit în prealabil, cu o cotă numită rabat.

Remiza sau discountul, cum mai este denumită, reprezintă reducerea acordtă de furnizor asupra prețului curent de vânzare, pentru condideratie față de cliet luându-se în considerare volumul vânzărilor sau fidelitatea clientului. Remizele se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra prețului curent de vânzare, putând fii de două feluri: remiză simplă sau remiză compusă.

Risturnul necesită reprezintă o reducere anuală și globală acordată pentru depăsirea unui plafon valoric anual al cumpărăturilor. Astfel, risturnul este o reducere de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț, în timpul unei perioade determinate, pentru a recompensa fidelitatea clientului față de produsele vânzătorului.

Reducerile comerciale amintite anterior nu se înregistrează în contabilitate, dacă sunt acordate în momentul facturării. Astfel, se va înregistra în contabilitate la creanțe din vânzări (respectiv datorii din cumpărări) doar valoarea netă comercială rezultată ca urmare a aplicării acestor reduceri.

În situația în care reducerile comerciale se acordă ulterior după ce a avut loc livrarea mărfurilor și expedierea facturii, acestea sunt înscrise în facturi de reducere sau note de credit.

Scontul de decontare este reducerea financiară "de care poate beneficia clientul, dacă acesta își plătește înainte de scadență datoria" și se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent sau asupra valorii nete comerciale în cazul în care s-au acordat și reduceri comerciale. Suma rezultată în urma deducerii scontului reprezintă netul financiar.

Atât reducerile comerciale, cât și cele financiare trebuie convenite între părți și stipulate ca și clauze contractuale.

Potrivit legislației în vigoare, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile, dar și alte reduceri acordate de către furnizor asupra pretului de vânzare către client, nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată.

Modul de calcul și aplicare al reducerilor în cadrul relatiei furnizor-client, se realizează respectând următoarele:

– "reducerile comerciale premerg reducerilor financiare;

– reducerile se aplică asupra netului anterior;

– se operează întâi rabaturile, apoi remizele;

– facturile care conțin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. În schimb, sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare, iar sconturile acordate, la cheltuieli financiare."

2.2. Operații privind datoriile și creanțele comerciale

În functie de momentul decontării, vânzările, respectiv, cumpărările de bunuri și servicii, se pot clasifica, astfel:

Vânzări-cumpărări cu decontarea imediată în numerar;

Vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial), când decontarea se face ulterior.

Creditul comercial clasic reprezintă amânarea la plată acordată de furnizor clientului și se poate realiza folosind documente clasice ca: ordin de plată, cec, chitanță.

Creditul comercial cambial este un credit realizat pe baza unui efect comercial (bilet la ordin și cambie) pe care se consemnează, printre altele, suma de plată, scadența și banca la care se va deconta.

În funcție de destinația bunurilor și serviciilor comercializate sau prestate, avem creante, respectiv datorii, rezultate din vânzări-cumpărări de:

Stocuri și servicii;

Imobilizări.

1. Livrări-cumpărări de bunuri si servicii pe credit comercial clasic

Livrările-cumpărări pe credit comercial clasic pot fi:

– operații de decontare cu numerar (chitanță)

– operații de decontare fără numerar (OP, cec).

Operațiile de decontare cu numerar

Deși nu au pondere mare în totalul operațiilor de decontare cu furnizorii, operațiile de plăți în numerar se caracterizează prin diversitate și frecvență și prin marea rigurozitate în gestiune.

Operațiile de decontare fără numerar

Operațiile de decontare fără numerar au o pondere mare în totalul plăților unei societăți datorită avantajelor pe care le oferă. Cele mai frecvente operatii de decontare fără numerar sunt cele care folosesc ca instrument ordinul de plata, plata realizându-se fie la receptia mărfii, fie la un termen stabilit de comun acord cu furnizorul.

Exemplu: Societate “X”, livrază către societatea “Y” semifabricate, respectiv materii prime, pentru client, în valoare de 10000 lei, factura încasându-se cu numerar suma de 5000 lei și diferența cu ordin de plată. Pretul de înregistrare la furnizor a semifabricatelor livrate este de 6000 lei:

Înregistrări în contabilitatea furnizorului:

– livrarea semifabricatelor pe baza de factura:

– descărcarea gestiunii de semifabricatele vândute:

– încasarea creanței, prin casierie cu numerar si diferența prin bancă

5311 “Casa în lei” = 4111 “Clienți” 5000

5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienți” 5000

Înregistrări în contabilitatea clientului:

– achiziția de materii prime pe bază de factură:

% = 401 “Furnizori” 12400

301 "Materii prime" 10000

4426 "TVA deductibilă" 2400

– plata în numerar a sumei datorate furnizorului

401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 5000

– plata prin bancă a sumei datorate furnizorului

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 5000

2. Livrări-cumpărări pe credit comercial cambial

În economia de piață, alături de folosirea ca instrument de decontare (plată-încasare) a ordinului de plată, dispoziției de încasare și a cecurilor de decontare se utilizează așa-numitele efecte comerciale. Efectele comerciale definesc, în general, cambiile, biletele de ordin, cecurile și alte titluri de valoare care se folosesc în relațiile comerciale de vânzare-cumpărare și în relațiile de credit.

Operațiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz. Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului și se menționează în notele explicative. Efectele comerciale trebuie sa îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat care atestă creanțe- datorii în cadrul relațiilor comerciale cu clienții și furnizorii.

Din punct de vedere financiar, „efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de mobilizare a creanțelor-datoriilor și ca instrumente de decontare. În calitate de instrumente de mobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate de transformare a creanțelor- datoriilor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare, efectele comerciale sunt folosite pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor”.

Creditul comercial cambial din punct de vedere contabil poate fi:

credit comercial cambial primit, reflectat în contabilitatea cumpărătorului

credit comercial cambial acordat, reflectat în contabilitatea vânzătorului.

Contabilitatea efectelor de comerț se conduce cu ajutorul conturilor:

– 403 “Efecte de plată”

– 405 “Efecte de plată pentru imobilizări”

– 413 „Efecte de primit de la clienți”

Exemplu: O societate “X”, livrează pe bază de factură societății “Y” produse finite (pentru furnizor), utilizate la cumpărător ca și materiale auxiliare, costul efectiv al produselor finite este de 50.000 lei, iar prețul de livrare 75.000 lei, TVA 24 %. Furnizorul acceptă din partea cumpărătorului un bilet la ordin pe care îl depune apoi la bancă, încasându-și valoarea bunurilor livrate.

Înregistrările aferente acestor operațiuni sunt :

1. Înregistrări în contabilitatea furnizorului:

– livrarea produselor finite, pe bază de factură:

4111 “Clienți” = % 93000

701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 75000

4427“TVA colectată” 18000

– descărcarea gestiunii de produselor finite livrate:

– acceptarea biletului la ordin de către furnizor:

– primirea efectului comercial și depunerea la bancă pentru încasare:

– încasarea efectului comercial la scadență :

2. Înregistrări în contabilitatea cumpărătorului:

– achiziționarea materialelor auxiliare:

– emiterea biletului la ordin în favoarea furnizorului:

– plata efectului de comerț la scadență:

Exemplu: Se achiziționează un autoturism pentru transport marfă, preț factură 80.000 lei, TVA 24 %, acceptându-se o cambie care se decontează la scadență, dintr-un împrumut pe termen scurt.

a)recepționat autoturismul de transport marfă, prin înregistrarea:

b) emiterea și acceptarea cambiei:

c) achitarea cambiei conform extrasului contului de împrumut:

3. Livrări-cumpărări de bunuri si servicii pentru care nu s-au întocmit facturi

O primă consecință ce se degajă din aplicarea principiului independenței exercițiului constă în aceea că veniturile se reflectă în contabilitate în exercițiul financiar curent, indiferent de data incasării veniturilor sau data plății datoriilor.

Astfel, pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, factura trebuie emisă în termen de cel mult a 15 zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al TVA.

Exemplu: Societatea "X" livrează pe bază de aviz de însoțire a mărfii firmei "Y"produse finite pe care clientul urmează să le folosească ca și piese de schimb la prețul de facturare de 89.600 lei, plus TVA 24%. În luna următoare se întocmește factura fiscală care se decontează prin virament bancar. Costul de producție al produselor finite este de 76.330 lei.

1. Înregistrări în contabilitatea vânzătorului :

– vânzare produselor finite pe bază de aviz de însoțire:

– descărcării de gestiune pentru produsele finite vândute:

– emiterea facturii fiscale:

– transformării TVA- ului neexigibil în TVA colectat:

– încasării facturii fiscale

2. Înregistrări în contabilitatea cumpărătorului:

– achiziționarea piselor de schimb pe baza avizului de însoțire a mărfii:

– primirea facturii fiscale:

– transformarea TVA-ului neexigibil în TVA deductibil:

– plata datoriei către furnizor:

4. Avansuri acordate furnizorilor de către clienți

În raporturile dintre agenții economici apar și situații, în deosebi în cazul producției și livrărilor de bunuri complexe, cu ciclul lung de fabricație când cumpărătorul acordă avans în contul bunurilor care urmează a fi fabricate și livrate de către furnizor.

La emiterea facturii de livrare a bunurilor se realizarea regularizarea facturilor emise pentru avansurile încasate. Astfel, se realizează stornarea facturii de avans, la data emiterii facturii pentru controvaloarea integrală a livrării de bunuri sau prestării de servicii. Stornarea se poate face pe aceeași factură sau separat, evidentiindu-se valoarea integrală a bunurilor sau serviciilor.

Raporturile de decontare furnizor- client, generate de acordarea avansurilor comerciale se oglindesc separat, în contabilitate, cu ajutorul contului 409 “Furnizori – debitori”, la cumpărător și cu contul 419 “Clienți – creditori”, la furnizor.

Exemplu: Conform contractului, o societate în calitate de cumpărător acordă altei societăți comerciale în calitate de vânzător, un avans comercial în sumă de 60.000 lei fără TVA și TVA 24 % pentru producerea și livrarea de furaje. Ulterior, se primesc materialele pentru ambalat, conform facturii, în valoare de 70.000 lei, , TVA 24 % iar valoarea de înregistrare a lor în contabilitatea furnizorului este de 68.000 lei. Se decontează avansul comercial precum și restul de plată prin virament bancar. Înregistrările în contabilitatea participantilor la raportul comercial sunt:

1. În contabilitatea clientului se înregistrează următoarele:

– acordarea avansului conform contractului și extrasului de cont:

401 “Furnizori” = 5121 " Conturi la bănci in lei" 74400

– primirea materialelor pentru ambalat conform facturii fiscale:

– regularizarea avansului acordat anterior conform facturii de stornare:

401 "Furnizori" = % 74400

409 "Furnizori-debitori" 60000

4426 " Tva deductibila" 14400

% = 409 "Furnizori-debitori" 60000

401 "Furnizori" 74400

4426 " Tva deductibila" – 14400

– achitarea datoriei mai putin avansul acordat anterior:

(86800 lei – 74.400 lei = 12400 lei).

2. În contabilitatea vânzătorului se înregistrează următoarele:

– încasarea avansului prin bancă:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 " Clienti"

– livrarea mărfurilor pe bază de factură:

– descărcarea gestiunii de mărfuri vândute:

– regularizarea avansului primit anterior, conform facturii de stornare:

% = 4111 "Clienti" 74400

419 "Clienti-creditori" 60000

4427 "Tva colectata" 14400

419 " Clienti-creditori" = % 60000

4111 "Clienti" 74400

4427 "Tva colectata" -14400

4111 "Clienti" = % -74400

419 "Clienti-creditori" -60000

4427 "Tva colectata" -14400

– încasarea creanței, mai puțin avansul primit anterior:

Dacă avansul comercial s-ar acorda pentru prestări de servicii și executări de lucrări se folosește contul 4092 “Furnizori – debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări”, iar dacă acesta se acordă pentru achiziționarea de imobilizări, intervin conturile 232 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”, respectiv contul 234 “Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”.

Dacă avansurile acordate privesc activități de import-export, care sunt exprimate în valută, conturile utilizate pentru reflectarea în contabilitate sunt aceleași, cu precizarea că apar fluxurile de diferență de curs valutar.

5. Creante externe aferente livrării de bunuri si servicii în afara comunitătii

Livrarea de bunuri și servicii în afara comunității este o operațiune scutită de Tva, cu drept de deducere.

Pentru reflectarea datoriilor față de furnizorii externi pot fi folosite conturile 4111 „Clienți” și 413 „Efecte de plătit”. Evaluarea se face la cursul de schimb valutar valabil la data încheierii exercițiului financiar și în bilanț se diminuează cu ajustările pentru pierderile de valoare.

Exemplu Firma X exportă produse finite în valoare de 19.000 euro la cursul de 4,00 lei/euro. Costul de achiziție a mărfurilor livrate este de 45.670 lei. Decontarea se face la cursul de 4,35 lei/euro. Au loc următoarele operatiuni:

– înregistrarea livrări produselor finite (19.000 euro x 4,00 lei/euro = 76.000 lei):

– înregistrarea descărcării de gestiune pentru mărfurile vândute:

– înregistrarea încasării creanței externe prin bancă:

– valoarea nominală a creanței 19.000 euro x 4,00 lei/euro = 76000

– valoarea actuală a creanței 19.000 euro x 4.35 lei/euro = 82650

-diferență favorabilă de curs valutar 6650

5124 “Conturi la bănci în valută” = % 82650

4111 „Clienți” 76000

765 “Venituri din diferențe de curs valutar" 6650

6. Datorii externe aferente importului de bunuri și servicii

Operațiunea de cumpărare/ achiziție de bunuri ai căror furnizori sunt situați în statele membre U.E este denumită “achiziție intracomunitară”.

În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri și servicii apar datorii față de furnizorii externi care generează din punct de vedere al cumpărătorului (beneficiarului de bunuri și servicii), în momentul decontării lor, apariția diferențelor de curs valutar care se pot concretiza în:

– Cheltuieli financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar la data plății datoriei comerciale externe, exprimat în lei/ devize, este mai mare decat cel de la data primirii creditului comercial extern;

– Venituri financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar de la data plății creditului comercial extern exprimat în lei/devize este mai mic decat cel de la data primirii creditului comercial extern.

„Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz .”

La data închiderii conturilor, datoriile în devize neachitate vor fi regularizate în funcție de cursul valutar al ultimei zile a exercițiului financiar, utilizând conturile:

665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar – activ” pentru diferențele nefavorabile în situația creșterii cursului valutar, sau

765 “Venituri din diferențe de curs valutar – pasiv” pentru diferențele favorabile în situația scăderii cursului valutar.

Exemplu: O societate importă materii prime în valoare de 10.000 euro, la cursul valutar de 4.00 lei/ euro. Decontarea se va face la cursul valutar este de 4.50 lei/ euro. În contabilitate au loc următoarele înregistrări:

– achiziționare materiilor prime:

– achitarea Tva cu ordin de plata statului român (40000 x24%=9600lei):

4426 "Tva deductibilă" = 5121“Conturi la bănci în lei” 9600

– achitarea datoriei externe:

Valoarea actuala a datoriei: 10000×4.50= 45000

Valoarea nominala a datoriei: 10000×4.00=40000

Cheltuieli din diferente de curs valutar: 5000

% = 5124"Conturi la bănci în valută" 45000

401 "Furnizori" 40000

665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar" 5000

7. Reduceri acordate de către furnizor clientului

În raporturile dintre furnizori și beneficiari, ca urmare livrărilor de bunuri și servicii, apar situații în care furnizorii acordă beneficiarilor reduceri de prețuri comerciale sau financiare.

Exemplu: Furnizorul livrează clientului produse finite, respectiv combustibil, la pretul de vânzare de 20000 lei, plus TVA. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de 5 % si o remiză de 10%. Ulterior, furnizorul acorda clientului un scont de 2% pentru achitarea prin bancă a facturii înainte de scadența din contract. Pretul de înregistrare la furnizor al produselor vândute este de 12000.Astfel, reducerile si datele problemei sunt:

Rabat : 20000×5%= 1000 lei

Valoarea produselor dupa deducerea rabatului: 19000 lei

Remiza: 19000 x 10% = 1900 lei

Valoarea produselor dupa deducerea remizei: 17100 lei

Tva calculata la ultimul net: 17100×24%= 4104 lei

Totalul facturii:17100+4104=21204 lei

Reducerea financiara bruta (scontul): 21204 x 2%= 424 lei.

În contabilitatea furnizorului și clientului au loc următoarele înregistrări:

1. În contabilitatea cumpărătorului :

-achiziționare combustibil, conform facturii furnizorului la ultimul net:

– achitarea facturii, mai putin scontul primit:

– regularizarea Tva aferentă scontului, conform facturii primite de la furnizor: (424×24:124=82lei)

4426 Tva deductibilă = 767 “Venituri din sconturi obținute” -82

2. În contabilitatea furizorului:

– livrarea produselor pe bază de factură înregistrată la ultimul net:

4111 " Clienti" = % 21204

701 " Venituri din vanzarea produselor finite" 17100

4427 " Tva colectata" 4104

– descărcarea gestiunii de produsele finite vândute:

711 "Venituri aferente costurilor = 345 "Produse finite" 12000

stocurilor de produse"

– încasarea facturii, mai puțin scontul acordat:

% = 4111 "Clienti" 21204

5121 “Conturi la bănci în lei” 20780

667 "Cheltuieli privind sconturile acordate" 424

Conform prevederilor legale, scontul nu intra in baza de calcul a Tva si furnizorul trebuie să întocmească o factură de regularizare Tva a ferentă scontului, care se înregistrează astfel:

667 "Cheltuieli privind sconturile acordate" = 4427 " Tva colectata" -82

8. Creante incerte

Conform reglementărilor contabile simplificate creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. Valoarea creanțelor incerte se contabilizează cu contul 4118 “Clienți incerți și/ sau în litigiu”, reprezentate de drepturile de creanțe neîncasate în termen de la clienții deveniți incerți, rău platnici, îndeosebi, cei notificați, acționați în justiție.

Dacă creanța nu se mai poate încasa din cauza falimentului clientului, este permisă ajustarea bazei de impozitare Tva începând cu data de la care se declară falimentul printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, potrivit Legii nr 85/2006 privind procedura insolvenței. Evidența creantelor incerte se ține cu contul 4118 „Clienți incerți”.

Exemplu: O societate livrează unui client produse finite în valoare de 10.000 lei, plus TVA 24 %, prețul de înregistrare 4000 lei. Ulterior, creanța nu se mai poate încasa din cauza insolvabilității clientului. În registrările aferente sunt:

– livrarea produselor finite pe bază de factura:

– descărcărea gestiunii :

– separarea creanței incerte:

– constituirea unei ajustări pentru deprecierea creanțelor:

– scoaterea din activ a creantei incerte:

– anularea ajustării pentru deprecierea creantelor:

491“Provizioane pentru = 7814 "Venituri din ajustări pentru 10000

deprecierea creanțelor clienți” deprecierea activelor circulante"

Indicatori de analiză economico-financiară a decontărilor comerciale cu tertii

Contabilitatea creanțelor și datoriilor exercită o mare influență asupra calității analizelor financiare, cu precǎdere a celor legate de gradul de exigibilitate a pasivului extern, gradul de lichidare a activului circulant (în cazul de față al creanțelor) și, implicit, a gradului de solvabilitate a intreprinderii.

Acesti indicatorii sunt puternic influențați la rândul lor de termenele de plată, respectiv de încasare.

Principalii indicatori de analiză economico-financiară folositi in analiza raporturilor privind decontările comerciale cu tertii sunt:

– Rata activelor imobilizate (Rai) – arată ponderea activelor aflate la dispoziția unei societati în mod permanent, în totalul activului și se calculează potrivit relatiei:

Rai = (Active imobilizate / Total activ) 100

Analiza structurii activelor imobilizate poate fi detaliată pe componentele acestora, respectiv imobilizări necorporale, corporale și financiare.

– Rata activelor circulante (Rac) – reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total active, fiind o măsură a flexibilității financiare, întrucât evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.

Rac = (Active circulante / Total active) 100

Analiza structurii activelor circulante poate cuprinde o analiza a stocurilor, creanțelor, numerarului și echivalentele ale numerarului .

1. Rata stocurilor (Rs) – reflecta ponderea stocurilor (activele circulante cel mai puțin lichide) în total active circulante. În practica economică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ 30% în sectorul industrial și de 40-45 % în construcții și comerț. În sfera serviciilor, indicatorul înregistrează niveluri scăzute, datorită specificității acestui sector.

Rst = (Stocuri / Active circulante) 100

2. Rata creanțelor (Rcr) – reflectă ponderea deținută de portofoliul de creanțe (în special comerciale) în gestiunea entității economice, dimensiunile indicatorului fiind influențate de termenele de încasare stipulate în contracte precum și de specificul activității desfășurate de entitate.

Rcr = (Creanțe / Active circulante) 100

3. Rata numerarului și echivalentelor de numerar (Rdb) – reflectă ponderea disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora în total active circulante și măsoară lichiditatea internă a entității economice. Se apreciază că un nivel al indicatorului de 1,5-2 % din activele totale, respectiv 10% din activele circulante, ar asigura necesitățile financiare ale întreprinderii.

Rdb = [(Inv.fin. termen scurt + Disp. bănești) / Active circulante] 100

– Rata îndatorării globale (Rig) – arată ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare.

Rig = (Datorii totale / Total pasiv) 100

– Lichiditatea – măsoară aptitudinea unei societăti de a face față obligațiilor, cu precădere pe termen scurt, reflectând capacitatea acesteia de a transforma rapid activele circulante în numerar și echivalente ale numerarului. În practica economică se utilizează următoarele rate:

a) Rata lichidității curente (Rlc), arată gradul de acoperire a datoriilor curente din activele curente. O valoare optimă a indicatorului trebuie să se situeze în jurul cifrei 2.

Rlc = Active curente / Datorii curente

b) Rata lichidității imediate (Rli) exprimă capacitatea de onorare a datoriilor pe termen scurt prin valorificarea creanțelor, investițiilor financiare pe termen scurt și a disponibilităților bănești. Valoarea indicatorului se consideră normală, dacă se situează între 0,8-1.

Rli = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente

c) Rata lichidității la vedere (Rlv) numită și capacitate de plată, reflectă capacitatea întreprinderii de a achita datoriile curente, din numerar și echivalente ale numerarului.

Rlv = Numerar și echivalente ale numerarului / Datorii curente

– Solvabilitatea care reflectă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor de plată cu precadere prin utilizarea resurselor proprii. Se exprimă prin indicatorul rata solvabilității, ce poate fi calculat prin două modalități:

Rata solvabilității generale (Rsg);

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp)

a) Rata solvabilității generale (Rsg) cuantifică riscul de incapacitate de plată a întreprinderii. Indicatorul indică măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor entității economice. Este recomandat ca indicatorul să înregistreze mărimi supraunitare.

Rsg = Active totale / Datorii totale

b) Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) se calculează ca raport între capitalul propriu și capitalul permanent (capitaluri proprii + datorii pe termen lung). Solvabilitatea patrimonială este considerată bună când rezultatul obținut se situează între 0,3 și 0,5, indicând ponderea resurselor proprii în totalul resurselor permanente ale întreprinderii.

Rsp = Capital propriu / Capital permanent

– Rata îndatorării globale (Rîg), ce exprimă ponderea datoriilor totale în capitalurile totale. Se recomandă ca valoarea indicatorului să nu depășească 50%. Rîg = (Datorii totale / Total capitaluri) 100

Acest indicator se poate detalia pe următoarele variante:

a) Levierul financiar (Lf), reprezinta ponderea datoriilor în capitalurile proprii (valoarea recomandată a indicatorului este de maxim 60%.

Lf = (Datorii totale / Capital propriu) 100

b) Rata autonomiei financiare (Raf), este utilizat în evaluarea gradului de dependență financiară a entității față de terți. Este bine ca valoarea capitalurilor proprii să fie superioară celei a datoriilor, respectiv valoarea indicatorului să fie supraunitară.

Raf = (Capitaluri proprii / Datorii totale) 100

c) Capacitatea de rambursare (Cr), reprezentând partea din datoriile totale ale entității ce poate fi achitată din capacitatea de autofinanțare. Se recomandă ca un procent de minim 25-30% din datoriile totale să poată fi susținut de capacitatea de autofinanțare.

Cr = (Capacitatea de autofinanțare / Datorii totale) 100

d) Viteza de rotație a debitelor–clienți reflecta capacitatea unei firme de a incasa debitele la timp . Valoarea optimă este de maxim 30 de zile, o durată mai mare putând avea ca efect apariția unor blocaje privind achitare a datoriilor. Poate fi:

– Număr de rotații ale creanțelor (Nrc):

Nrc = Cifra de afaceri / Sold mediu clienți

– Durata medie de recuperare a creanțelor (Dr):

Dr = (Sold mediu clienți / Cifra de afaceri) 365 zile

e) Viteza de rotație a creditelor – furnizor, indica cu aproximatie numărul de zile de creditare pe care o firma le obține de la furnizorii săi. Măsoară, astfel, perioada medie la care aceasta isi onorează datoriile față de furnizori, respectiv durata medie de timp cât ea beneficiază de creditul furnizor ca sursă de finanțare a activelor circulante. Valoarea optimă a indicatorului este de maximum 30 de zile. În analiza financiară trebuie urmărite două corelații fundamentale legate de această rată:

– durata de rotație a creditelor furnizori > durata cumulată a stocurilor de materii prime, produse în curs de fabricație și produse finite sau durata de rotație a creditelor furnizori > durata de rotație a stocurilor de mărfuri (firmă cu activitate comercială), prin asigurarea căreia firma ar putea fi capabilă să finanțeze întregul procesul de producție sau comercializare cu resurselor procurate de la furnizori;

durata de rotație a creditelor furnizori > durata de rotație a creanțelor-clienți, prin asigurarea căreia întreprinderea ar fi capabilă să obțină un excedent financiar din diferența dintre resursele procurate de la furnizori și cele puse la dispoziția clienților. Se exprimă în două moduri:

– Număr de rotații ale creditelor – furnizor (Nrcf):

Nrcf = Cifra de afaceri / Sold mediu furnizori

– Durata medie de achitare a furnizorilor (Df):

Df = (Sold mediu furnizori / Cifra de afaceri) 365 zile

Legatura dintre creanțe si datorii poate fi analizatǎ și prin prisma duratei de recuperare a creanțelor și respectiv duratei de achitare a datoriilor curente, prin intermediul cifrei de afaceri, astfel:

Perioada de recuperare a creanțelor (Di) = (Creanțe / Cifra de afaceri) 365

și

Perioada de folosire a resurselor atrase (Df) = (Datorii curente / Cifra de afaceri) 365

=== intro ===

Introducere

Unitățile economice își desfășoară activitatea în contextul unui sistem complex de relații de decontări cu furnizorii, cu clienții, cu angajații, cu organismele de asigurare și protecție socială, cu bugetul statului și alte organisme publice, cu grupul de asociați și cu subunitățile, precum și cu alte persoane fizice sau juridice, care în contabilitate poartă denumirea de terți.

În categoria decontărilor cu terții sunt delimitate toate datoriile și creanțele față de terțe persoane. De asemenea, sunt incluse și decontările între exercițiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exercițiu la altul.

Astfel, contabilitatea decontărilor comerciale asigură informația necesară pentru evidența datoriilor și creanțelor întreprinderii în relațiile cu furnizorii și clienții, informațiile privind sacdența activelor și a datoriilor sunt utile pentru evaluarea lichidității și solvabilității întreprinderii. Nu sunt incluse în categoria decontărilor cu terții datoriile și creanțele financiare determinate de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de întreprindere.

În această lucrare am încercat să realizez o imagine de ansamblu asupra decontărilor comerciale din cadrul unei societăți, respectând principiile contabilității și exemplificând cu înregistrări contabile aferente fiecărei operațiuni, exact la fel cum se fac ele în contabilitate.

Lucrarea de față este structurată în 3 capitole, primele 2 capitole de teorie, reprezentând 50% din lucrare și al treilea capitol studiu de caz, în aceeași proporție.

În cadrul primului capitol al lucrării am structurat principalele aspectele teoretice referitoare la tema aleasă, realizând o introducere în contabilitatea clienților și a furnizorilor. Am tratat aspecte ca: conținutul si structura generală a creanțelor și datoriilor; criterii de recunoaștere și evaluare a creanțelor și datoriilor; documente privind evidența decontărilor cu terții; organizarea contabilității privind decontările cu terții si conceptul de „TVA la încasare”.

Capitolul al doilea cuprinde aspecte privind contabilitate operatiilor de decontare cu furnizorii și clienții, urmărind : interdependența decontărilor furnizori-clienți; operatii privind datoriile si creantele comerciale cu exemplificarea pe fiecare categorie de operatii si indicatori folositi pentru analiză economico-financiară a decontărilor comerciale cu tertii.

În capitolul trei am realizat studiul de caz la nivelul societății CASA NOASTRĂ SA, începând cu prezentarea de ansamblu a entității studiate: date generale și obiectul ei de activitate, organizarea contabilității și forma de înregistrare contabilă utilizată și documentele folosite pentru decontările cu clienții și furnizorii, până la descrierea în detaliu a operațiunilor privind clientii și furnizorii în cadrul societății specificate.

Î

=== st caz ===

STUDIU DE CAZ

Contabilitatea decontărilor comerciale la societatea

CASA NOASTRĂ SA

CAPITOLUL 1

Scurta prezentare a societății CASA NOASTRĂ SA

Societatea CASA NOASTRĂ SA este o companie 100% românească, producător național de ferestre și uși termoizolante, înființată în anul 1995. Prin reputatia echipei de specialiști și calitatea lucrărilor a devenit o companie de referință în mediul economic din România.

Societatea Casa Noastră înseamnă 13 ani de experiență, o rețea de peste 66 de magazine în 37 de orașe din țară, o echipă de peste 550 de oameni dedicați, o cifra de afaceri de 25 milioane euro pentru anul 2007 și o investitie de 20 milioane euro pe parcursul aceluiași an, prin care compania operează cea mai mare capacitate de producție de ferestre și usi din PVC din Sud-Estul Europei.

Societatea CASA NOASTRĂ SA are cea mai puternică retea de magazine de prezentare și comercializare a produselor în țară și a dezvoltat procesul de extindere și la nivel european.

Societatea CASA NOASTRĂ SA dispune de una din cele mai moderne capacități de producție din Europa:

– trei hale pentru producția de sisteme de uși și ferestre din PVC și geam termoizolant, cu o suprafață totală de 13.000 mp;
– capacitate logistică și de transport: 10.000 mp de spații logistice și parc auto de peste 250 mașini;
– certificarea calității ferestrelor de către institutul Ift Rosenheim din Germania;
– calitatea ferestrelor QFORT este apreciată de clienți din Austria, Bulgaria, Elvetia, Franța, Germania, Italia, Portugalia și România.

Fabrica de tâmplărie

Fabrica de geam termoizolant

SOCIETATEA CASA NOASTRĂ SA este o societate cu capital privat românesc care s-a înființat în anul 1995 conform prevederilor legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sub forma juridică de SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ. Începand cu data de 31 martie 2013, societatea și-a schimbat forma juridică conform certificatului constatator depus la Camera de Comert și Registrul Comertului în SOCIETATE PE ACȚIUNI.

SOCIETATEA CASA NOASTRĂ SA are sediul social și administrativ în localitate Pielești, Str. Calea București, nr. 113, judetul Dolj și a fost înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. de înmatriculare J16/857/1995, având Cod Unic de Înregistrare RO7510066 și este plătitoare de T.V.A.

Conform datelor existente pe site-ul ANAF, societatea CASA NOASTRĂ SA este plătitoare a următoarelor contribuții către bugetul statului (anexa 1) :

impozit pe profit de la data de 01.01.2003

tva incepand cu data de 01.06.1996

contributiei de asigurari sociale platite incepand cu data de 31.01.2004

contributiei de asigurari pentru somaj platite incepand cu data de 31.01.2004

contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator cu data de 31.01.2004

contributiei angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creantelor sociale incepand cu data de 01.01.2007

contributiei pentru asigurari de sanatate incepand cu data de 31.01.2004

contributiei pentru concedii si indemnizatii de la persoane juridice sau fizice 01.01.2007

impozitul pe venitul din salarii asimilate salariilor incepand cu data de 01.01.20013.

În ceea ce privește structura acționariatului, societatea are doi asociați și capitalul subscris vărsat la înființarea societății a fost de 1000 lei, majorat treptat de la data înființării până în prezent, ajungând la 5483000 lei. Capitalul social se divide în 10000 părți sociale a 548.30 lei fiecare parte și se distribuie 5000 părți sociale x 548.30 lei, fiecare parte având 2741500 lei și participă la beneficii și pierderi în procent de 50% fiecare.

SOCIETATEA CASA NOASTRĂ SA își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române, contractul de societate și cu statutul său, având ca principale obiecte de activitate, următoarele:

a) activitatea principală este de tâmplărie din P.V.C. și inclusiv lucrări de artă destinate persoanelor fizice și juridice, întreținerea și repararea acestei categorii de construcții :

– 2523 Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții * inclusiv ferestre și uși PVC;

– 4542 Lucrări de tâmplărie și dulgherie * inclusiv montarea ferestrelor și ușilor din PVC, –

– 5153 Comerț cu ridicata al materialului lemnos și de construcții * inclusiv ferestre și uși PVC;

– 4778 Comerț cu amănuntul a altor bunuri noi , în magazine specializate, inclusiv ferestre și uși PVC;

b) alte activități desfășurate sunt transporturile de marfă, transportul privind materialele și produsele finite și Cod Caen 7490 – alte activitati profesionale știintifice și tehnice n.c.a.

În prezent CASA NOASTRĂ SA produce și comercializează următoarele game de produse:

– ferestre de tâmplărie PVC de profile VEKA – Germania în diverse dimensiuni și forme solicitate de clienți.

Pentru ca rezistența materiilor prime garantează rezistența produsului finit este important ca acestea să fie de foarte bună calitate. De aceea, Casa Noastra SA, sau Qfort – brandul sub care lucrează din 2008 – colaborează cu producători de top din Europa.
Astfel, profilul din PVC care intră în componența produselor QFORT este fabricat de compania VEKA AG – Germania, unul dintre cei mai mari producători de profile de PVC din lume și lider mondial din punct de vedere al calității acestora.

Sticla folosită pentru producția geamurilor termoizolante este furnizată de Guardian – SUA, Saint–Gobain – Franța si AGC – Japonia.

Feroneria, care este un element foarte important al ferestrelor și ușilor QFORT, este produsă de compania germană ROTO Frank AG, lider mondial în producția feroneriei pentru ferestre și uși. Mânerele sunt furnizate de HOPPE Italia, producătorul de mânere numarul 1 în lume.

Societatea Casa Noastră Sa are implementat Sistemul de Management al Calității SR EN ISO 9001-2001, pentru ca serviciile oferite de firmă să poarte garanția calității asigurată de un serviciu CTC competent și de Sistemul de Management al Calității SR EN ISO 9001-2008. De asemenea, compania are implementate și standardelor ISO14001 si ISO 18001, privind mediu, sănătatea și securitatea în muncă.

Numărul mediu de salariați, la nivelul anului 2012, utilizați în desfășurarea activității societății a fost de 583, iar structura personalului este conformă tabelului de mai jos:

Tabel.2.1. Structura resurselor umane la CASA NOASTRĂ SA

SOCIETATEA CASA NOASTRĂ SA este condusă de către un Administrator și un Consiliu Director.

Consiliul Director, adică Directorul General răspunde de realizarea obiectului de activitate al societății, de administrarea mijloacelor încredințate în concordanță cu politica economică și comercială a acestuia.

Sub conducerea Consiliului Director se organizează și funcționează:

Serviciul intern de prevenire și protecție, cuprinzând: comisia tehnică de analiză a incidentelor; comisia tehnică de protecția muncii și comisia tehnică de pază contra incendiilor;

Departamentul calitate, mediu si OHSAS (sănatate și securitate în muncă);

Departamentul comercial;

Departamentul tehnic;

Departament resurse umane;

Direcția logistică;

Direcția administrativă;

Birou gestiune integrată a resurselor;

Departamentul ITC.

Directorul Tehnic este subordonat Directorului General și are în subordine următoarele compartimente:

– departamentul planificare realizare produs;

– departament întretinere și mentenanță;

– birou CTC;

– secțiile de: producție PVC; înfoliere profile PVC și producție sticlă;

– biroul de neconformități.

Direcția logistică, cuprinde:

– birou livrări;

– departamentul gestiune;

– departamentul transporturi.

Departimentul comercial se află în subordinea Directorului General si cuprinde: biroul export; biroul vânzări și biroul achiziții.

Directorul Economic este subordonat Directorului General și are în subordine următoarele compartimente:

– departamentul contabil, inclusiv biroul de facturare;

– departamentul financiar.

Modul de subordonare a tuturor compartimentelor funcționale și de producție față de funcțiile de conducere ale societății este prevăzut prin organigrama societății.

Societatea organizează și ține contabilitatea în compartiment distinct, compartiment care este condus de către contabilul șef, absolvent de studii economice superioare și împuternicit să răspundă pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 cu modificările ulterioare precum și Regulamentul de aplicare a Legii contabilității.

Prin activitatea personalului din cadrul compartimentului contabilitate se asigură:

– înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute, atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile societății cu asociații, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane fizice și juridice;

– controlul operațiunilor patrimoniale efectuate și a procedeelor de prelucrare utilizate, precum și exactitatea datelor contabile furnizate. Societatea dispune de echipamente de calcul și programe contabile structurate pe module ce acoperă în proporție foarte mare lucrările contabile;

– ține contabilitatea mijloacelor fixe și a celorlalte active, a rezultatelor concretizate în conturi de venituri și cheltuieli și întocmește balanța lunară și bilanțul anual.

Pentru o mai bună exemplificare a structurii organizatorice a societății, raporturile ierarhice și funcționale între posturi și compartimente, anexez organigrama societății (anexa 7). Diagrama organizatională a societății este schema care reglementează cooperarea și controlul în cadrul firmei, sarcini, responsabilități, autoritate etc.

Potențialul comercial al firmei este este unul foarte bun în situația de recesiune actuală, deoarece deține o poziție bună pe piața de desfacere pe care activează, deși perspectivele ca această poziție să se amelioreze sunt destul de vagi pe teritoriul țării noastre, în ceea ce privește piața europeană vânzările aferente anului 2012, dar și cele aferente începutului de an 2013, au depășit orice așteptări, depășind 25 milioane de euro.

Activitatea de aprovizionare este caracterizată prin stabilitate, datorită stabilității nomenclatorului și existenței relațiilor tradiționale, pe bază contractuală cu furnizorii. Modul de formare în structură a cheltuielilor prezintă o situație normală în raport cu necesitățile firmei și prezintă o tendință de îmbunătățire.

Sursele de aprovizionare și participarea acestora la asigurarea cu materii prime, materiale și servicii a întreprinderii sunt prezentate în tabelele următoare:

Tabelul 2.2.Sursele principale de aprovizionare pentru deșfăsurarea activității

Tabelul 2.3. Furnizorii principali de materii prime și materiale

Nomenclatorul de materii prime, materiale și servicii este relativ stabil și nu există restricții în asigurarea cu materiale și servicii în limita în care există resurse financiare disponibile pentru a fi achitate. Majoritatea aprovizionărilor se fac pe bază contractuală și există relații de bună colaborare cu principalii furnizori și prețuri preferențiale stabilite în funcție de cantitățile de materiale achiziționate.

Produsele realizate de CASA NOASTRĂ S.A. se adresează atât persoanelor fizice, dar și persoanelor juridice (spații comerciale, instituții publice, etc). Cea mai mare pondere în vânzări o au însă, vânzările către persoanele fizice.

Concurența pe segmentul de piață unde activează firma este puternică și se datorează în principal recesiunii, dar și faptului că firma oferă un produs de calitate superioară la un preț mai mare, în condițiile în care toate veniturile cumpărătorilor s-au redus considerabil în ultimii ani. Firma are un produs care se adresează persoanelor cu venituri medii și peste mediu.

Principali concurenti pe piața de profil din țară sunt: APLAST SRL, SEND 92 SRL, SC ROPLAST SRL, VI-FI SRL, MAR&PET GRUP, BAU PLAST SRL, RAMPLAST SRL, MONDO STYLE SRL etc., specifici fiecărei filiale deschise în țară.

Principalele date din contul de profit și pierdere sunt sunt prezentate în lei noi în tabelul următor (vezi anexele 2, 3, 4, 5 și 6).

Tabelul 2.4. Evoluția principalilor indicatori în perioada 2007 – 2011

În anul 2011, se observă o creștere semnificativă la nivelul tuturor indicatorilor, aceștia arătând trendul pozitiv pe care revine societatea după scăderile din anii precedenti, datorate recesiunii din țara noastră. Această creștere majoră la nivelul anului 2011 s-a datorat începerii exportului în câteva țări din Europa.

Cifra de afaceri realizată în anul 2011 a fost de 104691725 lei cu 70.25% mai mare decât în anul 2007 când aceasta se situa la 73542954 lei. În perioada 2008 – 2010 activitatea societății a înregistrat un regres datorat crizei economice din țara noastră. Astfel, cifra de afaceri a scăzut progresiv în această perioada de la 108908606 lei cât era în 2008 la 85172313 lei la nivelul anului 2010. Motorul creșteri semnificative înregistrate în anul 2011, ceea ce a dus la aproprierea de nivelul din 2008, îl reprezintă sporirea față de anul precedent a volumului de produse executate si vândute către terți, cu precădere la export.

Fig.2.1. Evoluția cifrei de afaceri (Sursa: Bilanțul contabil al CASA NOASTRĂ SA)

Același trend au urmat și veniturile totale și cheltuielile totale pentru această perioadă 2007 – 2011. Evoluția lor este prezentată în figura de mai jos:

Fig.2.2. Evoluția veniturilor si cheltuielilor totale