Contabilitatea Operatiunilor DE Comert Exterior

CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE COMERȚ EXTERIOR

STUDIU DE CAZ: S.C. PLASTIMO MARINE S.R.L.

CUPRINS

LISTA TABELELOR

LISTA FIGURILOR

INTRODUCERE

Lucrarea de licență este intitulată Contabilitatea operațiunilor de comerț exterior.

Obiectivul acestei lucrări, este de a prezenta atât din punct de vedere toretic, cât și practic problematica instrumentării în contabilitate a comerțului exterior, mai exact a exportului și importului, precum și a achizițiilor și livrărilor intracomunitare de mărfuri.

Ținând cont de obiectivul propus, în scopul realizării acestuia, vom structura lucrarea de licență în patru capitole, după cum urmează:

Capitolul 1. Considerații teoretice privind activitatea de comerț exterior;

Capitolul 2. Prezentarea generală a societății comerciale Plastimo Marine S.R.L.;

Capitolul 3. Studiu de caz privind contabilitatea operațiunilor de comerț exterior la S.C. Plastimo Marine S.R.L.;

Capitolul 4. Concluzii și propuneri.

Primul capitol, intitulat, Considerații teoretice privind activitatea de comerț exterior este

eminamente un capitol teoretic, în care ne propunem să sintetizăm principalele aspecte teoretice referitoare la contabilitatea comerțului exterior din perspectiva literaturii contabile de specialitate și a reglementărilor contabile în vigoare.

În partea de început a capitolului, vom prezenta aspecte teoretice generale privind tranzacțiile internaționale și tranzacțiile intracomunitare, prezentate în literatura de specialitate, împreună cu reglementările în vigoare aferente.

În partea a doua, vom prezenta formele de realizare ale exportului și importului de mărfuri, însoțite de conturile specifice fiecărei metode pentru evidențierea în contabilitate.

Partea a treia a acestui capitol, cuprinde aspecte referitoare la comerțul intracomunitar de bunuri, împreună cu particularitățile de ordin fiscal care le definesc.

În capitolul al doilea al lucrării de licență vom prezenta societatea comercială Plastimo Marine S.R.L..

Prima parte a capitolului corespunde profilului societății: prezentare, constituire, domeniul de activitate, structura organizatorică, precum și partenerii comerciali.

Spre finalul capitolului, vom analiza principalii indicatori economico-financiari ai societății pe baza datelor regăsite în documentele bilanț și cont de profit și pierdere prescurtate, în perioada 2012-2014.

Capitolul trei al lucrării de licență relatează un studiu de caz privind instrumentarea contabilă a operațiunilor de comerț exterior.

În partea de început este prezentată organizarea contabilității la societatea analizată, urmând ca mai apoi să prezentăm principalele operațiuni economico-financiare orientate pe formele de realizare, atât a tranzacțiilor internaționale, cât și a celor intracomunitare.

Acest capitol se încheie cu o aplicație informatică.

Studiul realizat în această lucrare se finalizează cu capitolul patru, Concluzii și propuneri, în care vor fi sintetizate principalele aspecte teoretice și practice, principalele concluzii referitoare la poziția financiară a societății comerciale Plastimo Marine S.R.L, și formularea unor sugestii.

Capitolul 1

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA DE COMERȚ EXTERIOR

Aspecte generale și reglementări privind activitatea de comerț exterior

Comerțul exterior este o ramură distinctă a unei economii naționale care cuprinde operațiunile comerciale sau de cooperare economică în raporturile cu străinătatea privind vânzarea- cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licențe, consignația sau depozitul, reprezentarea sau comisionul, operțiunile financiare si alte acte sau fapte de comerț. Din acest punct de vedere, comerțul exterior este un factor important al creșterii economice, având și un rol decisiv pentru procesul globalizării.

Pentru a înțelege în detaliu la ce anume se referă termenul de “comerț exterior” trebuie clarificată noțiunea de “comerț”. Etimologia termenului “comerț” provine din latinescul “commercium”, care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor “cum”= cu și “merx”= marfă, ceea ce inseamnă “cu marfă”, de unde și explicația termenului prin activitate cu/sau legată de marfă, ori activitate asupra mărfii. Din perspectiva Dicționarului explicativ al limbii române noțiunea de “comerț” este asociată cu schimbul de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.

Atât comerțul internațional, cât și politicile comerciale studiază fluxurile de bunuri și servicii dintre state și reglementările adoptate de statele implicate. Aceste două aspecte examinează beneficiile aduse de comerțul internațional acelor țări, direcția fluxurilor comerciale, barierele impuse și efectele acestora.

Comerțul exterior include două componente de bază, și anume, operațiunile comerciale internaționale și alianțele și cooperările economice internaționale. Operațiunile comerciale internaționale cuprind: comerț internațional cu mărfuri, acesta cuprinde la rândul său importul și exportul de mărfuri; comerț internațional cu servicii comerciale, include serviciile adiacente tranzacțiilor de import-export precum transportul, asigurările și alte servicii; operațiunile comerciale combinate, constau din reexport, switch, compensații și alte tehnici. Comerțul internațional este primul flux al circuitului mondial și el cuprinde mișcarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară în alta, prin trecerea frontierelor vamale ale țării respective.

Alianțele și cooperările internaționale reprezintă legăturile care se stabilesc între diferite state, avand ca scop realizarea de strategii commune și durabile în diverse domenii de activitate.

Noțiunea de comerț exterior este extrem de cuprinzătoare, înglobând totalitatea activităților referitoare la negociere, contractare, livrare, transport, asigurare, decontarea prețului, precum și alte operațiuni necesare tranferării proprietății bunurilor material de la vânător la cumpărător, personae care, de regulă, se află în țări diferite, implicând, astfel, o serie de activități economice, care au la bază relații juridice fundamentate prin contractual internațional de vânzare-cumpărare.

În anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, s-au produs o serie de schimbări în activitatea de comerț internațional, printre care se numără faptul că între statele membre ale uniunii noțiunile de import și export au fost înlocuite cu termeni precum achiziția intracomunitară, respectiv livrarea intracomunitară, de unde și apariția noțiunilor “tranzacții intracomunitare” și “tranzacții internaționale”. Aceste schimbări sunt reglementate de Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu reglementările ulterioare.

Chiar dacă această clasificare a tranzacțiilor este stabilită de apartenența României la Uniunea Europeană, ținând cont de noile granițe vamale, asta nu inseamnă că nu au și trăsături comune. Acestea fiind următoarele:

Caracterul economic al activității, constând în desfășurarea de activități economice aducătoare de venit; contribuie la majorarea venitului național al țării.

Diversitatea și specificarea activității de comerț exterior, concretizându-se prin utilizarea metodelor combinate și complexe de realizare a comerțului.

Caracterul complex al tranzacțiilor intracomunitare și internaționale, caracterizându-se prin acțiuni în amonte (intermediere, reprezentanță, comision) și în aval (ambalare, transport, asigurare)

Reglementarea tranzacțiilor intracomunitare și internaționale prin contracte și convenții comerciale internaționale, fundamental juridic fiind reprezentat de contractual de vânzare-cumpărare internațională de bunuri și servicii.

Transportul mărfurilor, poate fi realizat prin prin diferite modalități, cum ar fi maritime, fluvial, rutier, feroviar, aerian sau combinat.

Sistemul de finanțare și creditare a activității de comerț exterior, finanțarea presupunând asigurarea fondurilor proprii necesare desfășurării activității; creditarea insemnând completarea resurselor proprii cu imprumuturi de orice natură.

Sistemul de decontare aferent activității de comerț exterior, privește modalitățile de plată ale bunurilor și serviciilor, pot fi mijloace de plată, instrumente de plată și de credit și modalități de plată.

Riscurile specifice tranzacțiilor de comerț exterior, constituie din riscuri conjuncturale, cum ar fi riscul de preț, valutar și riscul ratei dobânzii.

Activitățile de comerț exterior au un caracter puternic reglementat, datorită faptului că implică operațiuni între state diferite. Aceste reglementări pot fi aplicabile atât pe ansamblul comerțului exterior, cât și în mod individual datorită clasificației tranzacțiilor în intracomunitare și internaționale.

Printre actele normative care reglementează comerțul exterior putem aminti Legea nr. 86 privind Codul Vamal al României, consolidată la data de 29.06.2013, H.G. nr. 1526 privind regimul general de export și de import, și H.G. nr. 1527 privind regulile și procedurile în materie de licențe de export și de import din data de 18.12.2003, cu modificările ulterioare.

În Codul Vamal al României sunt tratate aspecte precum reglementările vamale, regulamentul de aplicare al acestora și alte acte normative referitoare la domeniul vamal. Hotărârea guvernului nr. 1526 privind regimul general de export și de import, are ca subiect principal condiționarea sau necondiționarea bunurilor în și din teritoriul vamal al țării. Hotărârea guvernului nr. 1527 privind regulile și procedurile în materie de licențe de export și de import, tratează licențele prin care se pun în aplicare politicile comerciale conforme cu legea.

Tranzacțiilor intracomunitare li se aplică prevederile Tratatului de la Roma, din data de 25 martie 1957, denumit inițial “Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene”. Acest tratat dorea desființarea taxelor vamale de export și import, înlăturarea restricțiilor cantitative și a altor bariere netarifare, adoptarea unui regim fiscal comun pentru statele membre și instituirea unui tarif vamal comun pentru terți. Aceste tranzacții trebuie să se supună unor reguli obligatorii în ceea ce privește concurența, pentru a nu limita sub orice aspect libera circulație a mărfurilor, de asemenea, o altă trăsătură a acestora este constituită din scutirea de taxă pe valoare adăugată pentru entități înregistrate în scopuri de taxă pe valoare adăugată, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de taxă pe valoare adăugată în România.

Cumpărătorul este înregistrat în scopuri de taxă pe valoare adăugată în alt stat membru al Uniunii Europene.

Cumpărătorul comunică furnizorului codul de taxă pe valoarea adăugată pentru a-l înscrie în factură.

Bunurile sunt transportate din România către un alt stat membru al Uniunii Europene.

Aceste noi reguli și proceduri presupun avantaje precum eliminarea formalităților vamale, taxelor și comisioanelor vamale și a costurilor legate de fluxurile de numerar, deoarece taxa pe valoarea adăugată nu se mai achită la vamă, dar și anumite dezavantaje cum ar fi cheltuielile generate de schimbarea și implementarea noului sistem contabil și informativ, creșterea cheltuielilor cu serviciile de evidență contabilă și fiscală sau pentru pregătirea personalului.

Pe de altă parte, tranzacțiile internaționale se supun normelor politicilor comerciale ale țărilor implicate în activitate. Politica comercială fiind partea din politica economică a unei țări care cuprinde ansamblul măsurilor luate de stat pentru reglementarea relațiilor comerciale externe, ori în scopul dezvoltării și extinderii acestora, ori în scopul restrângerii lor, pe calea exportului și importului de produse și servicii. Aceste tranzacții sunt reglementate prin bariere tarifare și bariere netarifare.

În cadrul barierelor tarifare vor fi incluse taxele, comisioanele, tarifele și teritoriile vamale, precum și accizele sau taxele speciale de consum și taxa pe valoarea adăugrea adăugată. Printre barierele netarifare se numeră contingentul de import, acesta fiind o restricție cantitativă asupra importului unui produs pe o perioadă determinată de timp, limitările voluntare la export, constau din înțelegeri între state, de reducere a exporturilor dintr-un anumit produs către o anumită țara, o perioada determinată de timp, încheierea de acorduri comerciale între anumite state și alte măsuri de natură publicitară.

O categorie distinctă a tranzacțiilor de comerț exterior este reprezentată de operațiunile combinate de comerț exterior, din cadrul cărora fac parte contrapartida, reexportul și tranzacțiile de perfecționare a mărfurilor. Această categorie a luat ființă ca urmare a producerii de efecte pozitive atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic respectiv: obținerea unui profit comercial însemnat și, pe această bază, sporirea aportului în valută, creșterea indicatorului general al volumului de comerț internațional, degrevarea balanței de plăți externe de unele plăți în valută, optimizarea folosirii unor capacități de producție și a forței de muncă. Aceste operațiuni prezintă o serie de caracteristici, dintre care putem aminti faptul că sunt operațiuni combinate prin prisma faptului că reunesc elemente specifice comerțului și producției, importului- exportului tradițional cu cele în contrapartidă, sunt afaceri comerciale realizate de entități specializate, obțin profit în valută, se realizează intr-un cadru juridic polivalent, au un grad ridicat și un caracter multilateral al riscurilor.

În consecință, datorită tuturor aspectelor menționate mai sus, se poate afirma faptul că noțiunea de comerț exterior este una dintre cele mai importante ramuri ale economiei datorită faptului că are în vedere, printre altele, și creșterea standardului de viață, fiind mereu parte din dezvoltarea continuă a economiei mondiale.

Contabilitatea operațiunilor de export și import de mărfuri

Exportul de mărfuri

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul “export” este definit ca o operație cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse, prelucrate, completate sau reparate într-o țară se vând pe piața altei țări. România fiind parte a Uniunii Europene, noțiunea de export presupune comercializarea mărfurilor sau serviciilor în state care aparțin unui teritoriu vamal diferit, care nu aparțin Uniunii Europene. Exportul implică încasări valutare pentru țara exportatoare.

În practica economică, exportul de mărfuri se poate realiza sub diferite forme, în funcție de anumite criterii de clasificare, după cum urmează, prin prisma modalității de realizare rezultă două tipuri, export pe cont propriu și export în commision, iar prin ceea ce privește termenul de decontare a mărfurilor exportate rezultă export cu încasare la vedere și export pe credit commercial. Metodologia contabilă specifică exportului se caracterizează prin aspecte precum conținutul și reflectarea distinctă a cheltuielilor și a veniturilor, a angajamentelor și creanțelor internaționale, a obligațiilor față de tratamentul fiscal și vamal, decontarea acestora și determinarea rezultatului financiar, ținând cont de particularitățile fiecărei forme de realizare a vânzărilor internaționale de bunuri.

Modalitățile de realizare a exportului se tratează separat, exportul pe cont propriu, pe de-o parte, iar exportul în comision, pe de cealaltă parte, ambelor aspecte asociindu-li-se celelalte puncte prezentate mai sus, cu particularitățile corespunzătoare.

Exportul de mărfuri pe cont propriu presupune ca societățile de comerț exterior să procure mărfuri de la producători sau angrosiști din țară, pe care mai apoi le comercializează în afara spațiului comunitar în nume propriu, pe contul și riscul lor. Acest tip de export îl tratăm prin prisma a două noi noțiuni, cu încasare la vedere, și pe credit comercial. Relațiile economice ale societăților de comerț exterior sunt puternic reglementate juridic prin contracte, prețul negociat fiind unul din principalele elemente stipulate. Acest aspect se află în strânsă legătură cu modalitățile și condițiile de livrare conforme cu Incoterms 2010. Conform acestor clauze și condiții de livrare sunt stabilite responsabilitățile și obligațiile părților implicate în acțiune, cum ar fi întocmirea facturii, listei de colisaj, licenței de export, certificatului de inspecție a mărfii, certificatului de origine, facturii consulare, documentului de transport și a poliței de asigurare.

În condiția de livrare FOB (Franco la bord) vânzătorul iși îndeplinește obligația de livrare atunci când marfa a fost încărcată pe vas, moment în care riscurile sunt transferate cumpărătorului, aici apare noțiunea de FOB net, atunci când prețul extern cuprinde numai prețul mărfii, și FOB brut atunci când prețul este alcătuit din FOB net, serviciile pe parcurs extern și dobânda externă (dacă exportul se realizează pe credit comercial). În condiția de livrare CFR (Cost și navlu) vânzătorul suportă navlu-ul și costurile pentru aducerea bunurilor în portul de destinație, dar riscurile și costurile adiționale după încărcare sunt suportate de cumpărător, prețurile fiind aceleași ca în cazul FOB. În condiția de livrare CIF (Cost, asigurare și navlu) vânzătorul suportă navlu-ul până la destinație, dar și asigurarea riscurilor din timpul transportului, prețul asemănându-se cu cel din condiția CFR, diferența constituind-o valoarea poliței de asigurare.

Reflectarea în contabilitate se realizează cu ajutorul contului 371 „ Mărfuri”, și, după caz, a contului 357 „ Mărfuri aflate la terți” sau 607 „ Cheltuieli privind mărfurile”, veniturile aferente acestor operațiuni se vor evidenția cu ajutorul conturilor de venituri, după caz: 707 „ Venituri din vânzarea mărfurilor”, 708 „ Venituri din activități diverse”, și a conturilor aferente dobânzilor: 666 „ Cheltuieli privind dobânzilor”, 766 „ Venituri din dobânzi”. În cazul în care sunt înregistrate diferențe de curs valutar, acestea vor fi contabilizate cu ajutorul conturilor 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar”, pentru diferențe nefavorabile, și 765 „ Venituri din diferențe de curs valutar”, pentru diferențe favorabile. Evidența acestor sume va fi semnalată în contul 5124 „ Conturi la bănci în valută”.

Exportul pe cont propriu cu încasare la vedere, presupune ca societatea de comerț exterior să achiziționeze bunuri de la poducători în prima etapă, iar in a doua etapă să le livreze entităților din afara spațiului comunitar. Evidențierea în contabilitate a livrării internaționale se efectuează pe baza următoarelor documente: factura externă, factura externă pentru uz intern, documentele de expediție, transport, asigurare și vămuire.

Exportul pe cont propriu pe credit comercial se diferențiază de cel tratat anterior prin faptul că între momentul facturării și livrării bunurilor și momentul încasării contravalorii acestora apare o anumită perioadă de timp, stipulată în contract. Creditele comerciale pot fi pe termen scurt (până la un an), în contabilitate utilizându-se contul 5191 “Credite bancare pe termen scurt” și pe termen mediu sau lung (peste un an), contul corespunzător fiind 1621 “Credite bancare pe termen lung”. Aceste conturi vor fi însoțite de conturile de dobânzi aferente, 5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”, respectiv 1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”. În cazul creditelor pe termen scurt, vânzările internaționale se aseamănă cu cele realizate cu încasare la vedere, diferența fiind utilizarea în contabilitate a conturilor specifice creditării pe termen scurt pentru a se ține evidența. În cazul creditării comerciale pe termen lung a exporturilor apar creanțe externe pentru care se utilizează constituirea acreditivului documentar, reflectat prin conturile 5411 “Acreditive în lei”, respectiv “Acreditive în valută”. În cazul în care creditul comercial se va achita anticipat se va acorda o reducere de preț, un discount și se va folosi contul 667 “Cheluieli privind sconturile acordate”. Privind prin prisma modalităților de încasare a creanțelor externe, exportatorul utilizează conturi specifice precum 413 “Efecte de primit de la clienți”, 5113 “Efecte de încasat”, 5114 “Efecte remise spre scontare”, 5112 “Cecuri de încasat”. Deoarece mărfurile care fac obiectul acestui tip de vânzare internațională sunt complexe și au o valoare semnificativă, exportatorul, prin contract, va putea cere un avans de 10- 15% din FOB net. Avansurile sunt reflectate din punct de vedere contabil cu ajutorul contului 419 “Clienți- creditori”, pentru cele încasate de la importator și prin contul 4091 “Furnizori- debitori” pentru cele acordate de societatea de comerț exterior. În contabilitate, evidența se ține atât cu ajutorul unor conturi specifice încasării la vedere, cât și celui cu creditare pe termen scurt, precum și prin conturile specifice acestei activități.

În cazul exportului de mărfuri în comision se regăsesc trei părți participante, și anume, vânzătorul, cumpărătorul și intermediarul, adică societatea de export. Pentru acest tip de export se întocmesc două contracte, între vânzătorul și cumpărătorul mărfurilor se incheie un contract de vânzare- cumărare, iar între exportator și intermediar un contract de comision. Prin contractul de comision nu se transferă proprietatea bunurilor, doar se intermediază contractele de vânzare- cumpărare internaționale. Actele de comerț sunt realizate în nume propriu, dar pe contul și riscul entittăților producătoare, în schimbul unui comison stabilit de comun acord între cele două părți. Din punct de vedere contabil, în cadrul societății intermediare se reflectă veniturile din prestarea de servicii (comision, venituri din diferențe de curs valutar) și cheltuielile administrative, celelalte operațiuni reflectându-se în contabilitatea terților (exportator și entitatea prestatoare de servicii) cu ajutorul conturilor de terți în contrapartidă cu cele de trezorerie. Potrivit legii 571/ 2003 privind Codul fiscal, rezultă că livrările efectuate în comison sunt asemănătoare cu vânările obișnuite de mărfuri, dacă le tratăm din punctul de vedere al TVA, motiv care duce la impozitarea acestora, atât în spațiul comunitar, cât și în afara lui, cu precizarea că respectivele operații sunt scutite cu drept de deducere, cu unele excepții care vizează livrările intracomunitare în comision. Evidența în contabilitate la nivelul societății de comerț exterior este realizată prin conturile 401 „ Furnizori”, 462 „ Creditori diverși”, 4111 „ Clienți” și 704 „ Venituri din lucrări executate și servicii prestate”, totodată și cu ajutorul conturilor 665 „ Cheltuieli din diferențe de curs valutar”, respectiv 765 „ Venituri din diferențe de curs valutar”, precum și prin contul 5124 „Conturi la bănci în valută”. La înregistrarea în contabilitate se va specifica partea participantă la care se referă operațiunea.

Ca și în cazul exportului de mărfuri în nume propriu, și cel în comision se poate realiza cu încasare la vedere sau pe credit comercial. Prin prisma realizării cu încasare la vedere, livrarea mărfurilor se efectuează direct din depozitele entităților producătoare, facturarea realizându-se către societatea de comerț exterior, aceasta întocmind factura către cumpărător, factura de uz intern și declarația vamală de export în nume propriu, precum și comisionul cuvenit, societatea producătoare menționând pe factura internă emisă către intermediar „export în comision”. Prin această metodă veniturile societății de comerț exterior sunt date doar de valoarea comisionului, și, după caz, de diferențele de curs valutar, deci nu se vor folosi conturile de venituri corespunzătoare. Realizarea exportului pe credit comercial apare ca urmare a insuficienței resurselor financiare a cumpărătorului. Această modalitate afectează contabilitatea entității producătoare, costul creditului comercial fiind recuperat de la societatea de comerț exterior, pe măsura încasării de la cumpărător, aceasta fiind cea care contractează creditul, fie pe termen scurt, fie pe termen mediu sau lung. Reflectarea în contabilitate a acestei metode de realizare a exportului este efectuată cu ajutorul conturilor 419 „ Clienți- creditori”, 4091 „ Furnizori- debitori”, 2678 „ Alte creanțe imobilizate”, 167 „ Alte împrumuturi și datorii asimilate” și 5124 „Conturi la bănci în valută”.

Importul de mărfuri

Importul de mărfuri cuprinde totalitatea operațiunilor cu caracter comercial prin care se achiziționează mărfuri de la entități din țări situate în afara spațiului comunitar, într-un alt teritoriu vamal, bunuri care sunt necesare economiei naționale atât pentru consumul productiv, cât și pentru cel individual. În practica economică, importul se tratează, la fel ca și exportul, prin prisma modalității de realizare, unde avem import pe cont propriu și import în comision, și prin prisma termenului de decontare a mărfurilor importate, de unde import cu plata la vedere și import pe credit comercial. Acestea sunt tratate separat, fiecare tip având caracteristicile sale și reflectându-se specific în contabilitate.

În cadrul importului pe cont propriu, totalitatea operațiunilor derulate sunt înregistrate în contabilitatea societății de comerț exterior în nume propriu, pe contul și riscul acesteia, după caz, ca profit sau pierdere. Această modalitate de import se poate realiza fie cu plata la vedere, fie pe credit comercial. Între partenerii comerciali se încheie contracte ferme care cuprind, ca și în cazul exportului, prețul negociat al mărfurilor importate și tarifele corespunzătoare altor servicii contractate pe parcurs extern și intern, ceea ce corespunde valorii în vamă, în funcție de care se stabilesc taxa vamală, comisionul vamal, taxa pe valoare adăugată și, dupa caz, accizele. Pentru evidențierea în contabilitate se folosesc conturi specifice de plată a obligațiilor în vamă, după cum urmează: contul 446 „ Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, contul 447 „ Fonduri speciale- taxe și vărsăminte asimilate”, precum și contul 4426 „ TVA deductibilă”. De asemenea, în cazul în care facturile de la prestatorii de servicii nu sosesc la timp, valoarea stocurilor achiziționate se va reflecta în contul 371 „ Mărfuri”, dacă se află în depozitul societății de comerț exterior, sau în contul 357 „ Mărfuri aflate la terți”, dacă acestea sunt trimise unor terțe firme în vederea unor prelucrări, sortări și alte operațiuni de acest fel, iar cheltuielile de transport vor fi reflectate, după caz, cu ajutorul conturilor 378 „ Diferențe de preț la mărfuri”, 607 „ Cheltuieli privind mărfurile” sau 624 „ Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”.

Importul de mărfuri pe cont propriu efectuat cu plata la vedere implică cumpărarea bunurilor de la partenerii externi și vânzarea acestora clienților interni. Pentru reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni, documentele specifice sunt următoarele: factura externă de livrare a mărfurilor, facturile prestatorilor de servicii pe parcurs extern, declarația vamală de import, fișa de calcul al importului, factura internă de livrare a mărfurilor importate, dar și alte documente corespunzătoare modalității de decontare, precum ordinul de plată, ordinul de deschidere a acreditivului și incasso documentar. Plata furnizorilor va putea fi evidențiată în contabilitatea societății prin conturile 5121 „ Conturi la bănci în lei” și 5124 „ Conturi la bănci în valută”, iar vânzarea mărfurilor importate va utiliza conturi precum 4111 „ Clienți”, 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” și 4427 „ TVA colectată”. Desigur, în cazul în care se vor înregistra diferențe de curs valutar se vor utiliza conturile specifice, în funcție de tipul acestora.

Importul de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial este diferit de cel cu decontare la vedere prin faptul că momentul facturării mărfurilor de către furnizorul extern nu coincide cu momentul achitării contravalorii acestora, în sensul că plata se va face după o anumită perioadă de timp, stipulată în contract, datorită insuficienței resurselor financiare ale cumpărătorului. Aceste credite comerciale pot fi contractate atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu sau lung. Această modalitate de import prezintă caracteristici specifice din punct de vedere contabil în ceea ce privește costul creditului comercial care poate fi regăsit în prețul extern, ori poate fi reprezentat de dobânda externă și se va utiliza contul 666 „ Cheltuieli privind dobânzile”. Datorită faptului că de la încasarea mărfurilor la intern până la plata lor la extern există o anumită perioadă de timp, dobânzile aferente sunt aducătoare de venituri, reflectate cu ajutorul contului 766 „ Venituri din dobânzi”. În situația în care achitarea datoriilor este realizată în avans, societatea va obține o reducere de preț care se va înregistra în contul 767 „ Venituri din sconturi obținute”. În cazul creditului comercial pe termen lung importatorul va fi nevoit sa achite un avans de aproximativ 10- 15%, sumă care se va contabiliza cu ajutorul contului 4091 „ Furnizori- debitori”, iar societatea de comerț exterior va factura și contabiliza avansul cu ajutorul contului 419 „ Clienți- creditori”. În acest context, entitatea importatoare poate reține din prețul extern și o garanție de bună execuție pentru situația în care apar defecțiuni la bunurile importate, garanție reflectată prin contul 167 „ Alte împrumuturi și datorii asimilate”, importatorul fiind nevoit să diminueze creanța internă cu valoarea garanției utilizând contul 2678 „ Alte împrumuturi și datorii asimilate”.

Importul de mărfuri în comision se caracterizează prin faptul că societățile de comerț exterior acționează ca intermediar între beneficiarii de import și furnizorii externi. Acestea derulează importul în numele lor, dar pe contul și riscul beneficiarilor de import. Din această cauză, evidențierea în contabilitate se face în gestiunea societăților clienților interni, iar sumele de plătit furnizorilor externi se încadrează la categoria datoriilor comerciale, la care se adaugă datoriile vamale. Între aceștia se incheie contracte de comision, prin care se stabilesc mărimea cotei de comision, prin negociere, și modul de decontare al importului, care cuprinde: moneda în care se încasează avansul, modul de facturare al cheltuielilor și reflectarea diferențelor cheltuielilor și a celor de curs valutar. Datorită faptului că obligațiile vamale și fiscale de achitat în vamă, corespunzătoare importului realizat, se reflectă concomitent în debitul contului 4111 „ Clienți” și în creditul conturilor de datorii vamale și fiscale, 446 și 447, rezultă că factura către clientul intern privind cheltuielile efectuate cu mărfurile importate se întocmește în momentul în care se cunoaște valoarea în vamă a acestora, astfel încât datoria vamală și fiscală să ia naștere înainte sau concomitent cu plata acestor obligații.

Importului de mărfuri în comision cu plata la vedere îi sunt atribuite particularitățile importului în comsion, precum și termenul de decontare al mărfurilor. La baza înregistrării în contabilitate stau următoarele documente: factura externă emisă pe numele comisionarului, declarația vamală de import, factura fiscală întocmită în vamă în momentul sosirii mărfurilor, factura fiscală care prevede comisionul, dar și ordinul de plată, ordin de deschidere al acreditivului, incasso documentar, în funcție de modul de decontare. În această situație se poate folosi în contabilitate și contul 581 „ Viramente interne” pentru achitarea furnizorului extern.

Importul de mărfuri în comision pe credit comercial apare ca un răspuns la insuficiența resurselor financiare necesare achitării contravalorii mărfurilor importate ale clienților interni, producându-se, astfel, un decalaj între momentul achiziției bunurilor și plata contravalorii acestora. Creditele comerciale pot fi contractate pe o perioadă de până la un an, sau pe o perioadă mai mare de un an, dobânda acestora calculându-se după formule contabile diferențiate, după cum este inclusă în prețul extern sau este facturată separat. În cazul în care valoarea importului este ridicată, comisionarul are dreptul de a solicita un avans care să acopere plățile obligatorii în vamă și cheltuielile de circulație. Această modalitate de import conduce la apariția diferențelor favrabile și nefavorabile de curs valutar, care se vor reflecta în contabilitatea societății de comerț exterior. Metodologia contabilă a acestui tip de import este rezultatul combinării modelelor contabile proprii cu plata la vedere și a celor cu creditare comercială, fără a omite însă similitudinea cu operațiunea „ în oglindă” reprezentată de exportul în comision pe credit comercial.

În consecință, se poate spune că fiecare țară ar trebui sa-și dezvolte mecanisme financiare și instituționale pentru a îmbunătăți poziția fiecăreia în cadrul comerțului global, dat fiind faptul că este o concurență tot mai acerbă între state.

Comerțul intracomunitar

Comerțul intracomunitar reprezintă totalitatea schimburilor comerciale de bunuri și/sau servicii derulate între entități care aparțin Uniunii Europene. Cea mai importantă trăsătură este reprezentată de desființarea barierelor vamale între statele membre, ceea ce implică eliminarea controlului vamal și a declarațiilor vamale. Pentru a avea o evidență statistică asupra comerțului intracomunitar a fost dezvoltat un sistem care colectează informațiile corespunzătoare direct de la societățile implicate în astfel de acțiuni, sistem denumit „Intrastat”, ale cărui reglementări și reguli sunt respectate de toate țările comunitare. O altă particularitate o constituie, conform Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, scutirea de la taxa pe valoare adăugată a tranzacțiilor efectuate de entități înregistrate în scopuri de taxă pe valoare adăugată.

În condițiile globalizării economiei mondiale, obiectivul principal al unui sistem fiscal este de a asigura funcționarea economiei naționale, în condiții de competitivitate, raporturi echitabile între parteneri și protejarea economiei naționale împotriva fraudelor prin evaziune fiscală internațională.

Noțiunea de „tranzacții intracomunitare” a luat naștere odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cuprinde livrări și achiziții de bunuri, acestea două fiind echivalentul exportului, respectiv importului de bunuri, în interiorul spațiului comunitar. Fenomenul globalizării fiind tot mai des întâlnit, piețele financiare devin tot mai integrate, făcând ca modul de finanțare și investire a capitalului să determine internaționalizarea acestora, situațiile financiare anuale reprezentând principalul mijloc de comunicare între entități și acționari. România a fost nevoită să adopte cât mai fidel legislația europeană, în domeniul contabilității, dar nu numai, prin armonizarea cu reglementările contabile din spațiul comunitar, acestea fiind stabilite prin IAS-uri și IFRS-uri. Printre principalele motive ale reformei contabile românești se numără atragerea de investitori străini, satisfacerea necesității de informare a companiilor multinaționale, validarea informației contabile în cadrul sistemului contabilității naționale, și crearea unui sistem unitar de indicatori financiari la nivel mondial, pentru a se putea realiza comparabilitate între state, indiferent de regiune.

Conform Codului fiscal, livrarea intracomunitară de bunuri este caracterizată prin transferul dreptului de a dispune de acele bunuri ca un proprietar, expedierea sau transportul fiind realizat către un alt stat membru al Uniunii Europene, acestea realizându-se de către o persoană impozabilă, care acționează în nume propriu, dar pe contul altei persoane și are calitate de intermediar.

Această modalitate de comerț exterior prezintă, din punctul de vedere al metodologiei contabile, o serie de particularități de ordin fiscal, precum:

Scutirea de taxă pe valoare adăugată cu drept de deducere, în cazul în care locul livrării este situat în România, ambii parteneri sunt înregistrați fiscal în scopuri de TVA, există dovada transportului către un alt stat comunitar, clientul a comunicat furnizorului codul său valid de înregistrare în scopuri de TVA.

Livrarea către o persoană care face parte din „Grupul celor patru” (întreprinderi mici, alte persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, scutite fără drept de deducere, persoane juridice impozabile, mici producători agricoli) trebuie analizată din punct de vedere cantitativ, iar dacă plafonul impus de țara sa nu a fost depășit și nu a fost înregistrat în scopuri de TVA, livrarea se va factura cu taxă pe valoare adăugată; dacă a fost depășit plafonul stabilit de statul său și a optat pentru aplicarea de TVA, livrarea va fi scutită de taxă.

Vânzarea la distanță fară a se fi comunicat codul valid de înregistrare și aparținând „Grupului celor patru” se poate soluționa astfel: până la atingerea plafonului impus de țara unde se efectuează livrarea, se va factura o taxă pe valoare adăugată de 24% din România, după depășirea plafonului, furnizorul este obligat să se înregistreze în scopuri de TVA în respectiva țară și să efectueze livrări locale cu taxe corespunzătoare acelui stat.

La baza reflectării în contabilitate stau factura emisă de către furnizor și documente care justifică transportul, documente care sunt specifice fiecărei formă de transport (auto, feroviar, naval).

Achizițiile intracomunitare reprezintă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de o altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un alt stat membru al Uniunii Europene.

Ca și în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri, achizițiile intracomunitare prezintă particularități de ordin fiscal, după cum urmează:

Locul achiziției intracomunitare este dat de locul unde se află bunurile în momentul finalizării transportului sau expedierii.

Este o operațiune impozabilă doar atunci când este realizată dupa o livrare intracomunitară, iar cumpărătorul a comunicat codul valid de înregistrare în scopuri de TVA.

Taxa pe valoare adăugată se datorează statului de destinație de către cel care achiziționează bunurile, acesta utilizând mecanismul taxării inverse, care presupune înregistrarea atât ca taxă pe valoare deductibilă, cât și ca taxă pe valoare adăugată colectată, anulându-se reciproc.

Achizițiile intracomunitare de către persoane care fac parte din „Grupul celor trei” (întreprinderi mici, alte persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, scutite fără drept de deducere, persoane juridice impozabile) nu sunt impozabile în România.

Dacă factura nu se întocmește de către furnizor până la data de 15 a lunii, cumpărătorul trebuie să întocmească o autofactură.

Achizițiile intracomunitare trebuie raportate în Declarația recapitulativă privind livrările/ achizițiile/ prestările intracomunitare.

În consecință, se poate spune că procedurile contabile specifice livrărilor și achizițiilor intracomunitare de bunuri sunt influențate de fiscalitatea acestora și de aceea analiza fiscală ar trebui să preceadă analiza contabilă.

Capitolul 2

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. PLASTIMO MARINE S.R.L.

2.1. Prezentarea societății comerciale

Societatea comercială „Plastimo Marine” este o entitate economică cu răspundere limitată cu sediul social în România, județul Brașov, localitatea Făgăraș, care are ca obiect de activitate comercializarea de ambarcațiuni sportive și de agrement, mai exact, a vestelor de salvare de diferite tipuri, forme și mărimi, în funcție de tipul vasului pentru care sunt fabricate, precum și a plutelor de salvare, de asemenea sub diferite forme și mărimi, în funcție de normele și caracteristicile prevăzute în legislația de specialitate, acestea având instrucțiuni precise de fabricare potrivit tipului ambarcațiunii de destinație și de distanța maximă pe care aceasta o poate parcurge pe apă. S.C. Plastimo Marine S.R.L. își realizează obiectul de activitate cu ajutorul furnizorilor aflați atât în interiorul Uniunii Europene, cât și în exteriorul acesteia, urmând ca mărfurile să fie comercializate către clienți străini aflați în interiorul spațiului comunitar. Prin urmare, societatea importă, respectiv achiziționează mărfuri, mai apoi exportându-le sau livrându-le intracomunitar.

2.2. Denumire, înființare, capital, domeniul de activitate

Societatea comercială „Plastimo Marine” a fost înființată la data de 01.06.2010 ca societate comercială cu răspundere limitată, în urma unui contract de cesiune cu S.C. Navimo Roumanie S.R.L., societate înființată la data de 29.11.2005 preluând toate cele 10 părți sociale ale societății cedente, în valoare de 443.750 lei, cu o valoare nominală de 44.375 lei fiecare, reprezentând aport în numerar. În urma contractului de cesiune societatea a preluat toate drepturile și obligațiile aferente societății cedente. Entitatea economică este înregistrată la Registrul Comerțului sub forma J08/2922/2005, codul unic de înregistrare fiind RO 18174689, având sediul social în localitatea Făgăraș, județul Brașov.

Conform codului C.A.E.N., prin care sunt clasificate și codificate activitățile din economia națională, entitatea economică este încadrată din perspectiva domeniului de activitate la secțiunea G- „ Comerț cu ridicata și cu amănuntul”, grupa 461- „ Activități de intermediere în comerțul cu ridicata”.

2.3. Structura organizatorică

Structura organizatorică se definește ca ansamblul posturilor, al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea astfel constituite și reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obținerii performanțelor prestabilite.

Societatea prezintă un număr de 35 de angajați, dintre aceștia facând parte atât persoane calificate și cu studii superioare, cât și persoane cu studii medii. Personalul calificat ocupă posturile de conducere și monitorizare, fiind funcții cu un grad ridicat de complexitate și responsabilitate, pe când ceilalți angajați ocupă posturile cu un grad mai scăzut de responsabilitate, majoritatea desfășurându-și activitatea în atelierele de producție. Directorul general sau managerul este persoana care conduce entitatea economică îndeplinind funcțiile de previziune și organizare a activității, coordonare și control asupra personalului din subordine. Asistentul manager este persoana subordonată direct managerului, de asemenea fiind și persoana care preia atribuțiile de conducere în lipsa acestuia. Asistentul este direct responsabil asupra bunei organizări a managementului calității. Din rândul persoanelor care răspund direct managerului fac parte contabilul și persoanele responsabile cu: producția, calitatea, aprovizionarea și tehnicul. Întreprinderea având ca obiect de activitate obținerea de produse finite, prezintă și un atelier de producție în cadrul căruia se regăsesc trei secții, și anume: croi, veste și plute.

Figura 1. Organigrama societății

2.4. Parteneri comerciali

Entitatea economică are legături comerciale cu furnizori atât din spațiul intracomunitar din țări precum: Franța, Italia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Austria și Republica Cehă, cât și din exteriorul Uniunii Europene, din țări ca Taiwan și China. Aceste relații comerciale au un caracter puternic reglementat prin contracte ferme, încheiate între țările implicate. Societatea are de asemenea contracte încheiate cu furnizorii locali, în ceea ce privește furnizarea de energie electrică, a gazelor, a apei curente, a serviciilor de salubrizare, precum și a celor de telefonie și internet. Clienții societății sunt situați în afara teritoriului României, majoritatea făcând parte din Uniunea Europeană, excepție făcând Norvegia, dar și în țări precum Turcia, Australia și Noua Zeelandă. Pentru asigurarea transportului entitatea are contracte încheiate cu societăți specializate în domeniul transportului.

2.5. Analiza principalilor indicatori economico- financiari

Indicatorii economico- financiari reprezintă o modalitate utilă de a exprima o cantitate în relație cu alta, de obicei sub forma unui coeficient. În practică, indicatorii sunt folosiți pentru a comunica valoarea companiilor și a valorilor mobiliare, prezentând aspecte legate de performanțele entităților economice, indicând ce s-a întâmplat, dar nu și cauza fenomenului. Aceștia sunt exprimați sub forma unor rapoarte între două mărimi și permit efectuarea de aprecieri asupra situației financiare a entității și luarea deciziilor viitoare. Indicatorii sunt reglementați și clasificați sub formă de grupe.

Principalii indicatori utilizați de societatea comercială vor fi calculați și prezentați în cele ce urmează, clasificați după natura acestora. Datele utilizate au fost preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, perioada de analiză fiind reprezentată de anii 2012-2014.

Indicatori ai lichidității:

Indicatorii de lichiditate se concentrează pe fluxurile de numerar și au rolul de a măsura capacitatea unei companii de a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt, mai precis cât de repede pot fi convertite activele sale în numerar. Cu cât această rată este mai mare decât 1 cu atât întreprinderea este pusă la adăpost de o insuficiență a trezoreriei care ar putea fi determinată de rambursarea datoriilor la cererea creanțierilor. La entitatea analizată, lichiditatea generală prezintă valori care depășesc cu 38%, 45% respectiv 123% valoarea minimă admisă. Totodată, se poate spune că entitatea economică marchează o evoluție ascedentă, înregistrând o creștere de 61.59% față de începutul perioadei de analiză, acest lucru fiind cauzat atât de micșorarea valorii stocurilor societății cu până la 18.67%, cât și a datoriilor pe termen scurt ajungând la valoarea de 60.78%, fapt care indică o mai mare măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate în lichidități.

Lichiditatea rapidă sau testul acid exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile curente din creanțe și din disponibilități. Potrivit unor specialiști în domeniu, valoarea optimă a acestui indicator s-ar situa între 0,8-1. Datorită evoluției descendente a stocurilor, acestea fiind cele mai puțin lichide componente ale unei societăți, testul acid a înregistrat o creștere de valoare de până la 47.95% în anul 2013, acesta fiind anul care a înregistrat și cea mai mare valoare a activelor circulante, și anume 7.046.525, respectiv 21.92% în anul 2014.

Rata lichidității imediate sau rata capacității de plată prezintă o ușoară evoluție descendentă în anul 2013, mai apoi majorându-se cu 116.67% în anul următor. Cu toate acestea, nivelul acestui indicator înregistrează valori scăzute, fapt care generează menținerea echilibrului societății prin minimizarea disponibilităților sale în concordanță cu exigibilitatea datoriilor imediate.

Indicatori ai solvabilității:

Indicatorii solvabilității măsoară capacitatea unei entități economice de a-și îndeplini obligațiile pe termen lung, altfel spus, măsura în care aceasta își poate acoperi cheltuielile cu dobânzile și cheltuieli fixe. O valoare mai mare decât 1,5 a ratei solvabilității generale semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești, imediate și îndepărtate, față de terți. Tot așa, o valoare situată sub acest nivel evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii. Astfel, putem spune că pe parcursul perioadei analizate, entitatea și-a sporit nivelul de acoperire a cheltuielilor, valorile indicatorului indicând o creștere de valoare de până la 86.11% față de anul 2012, respectiv 78.67% față de anul 2013, dar, cu toate acestea, nu a reușit să atingă pragul optim prestabilit.

Rata îndatorării generale prezintă o evoluție descrescătoare, micșorându-și valorile cu 2.17% în anul 2013 și cu 45.65% în anul 2014. Această situație fiind favorabilă societății datorită faptului că indică o scădere a nivelului de îndatorare al societății. Gradul de îndatorare evidențiază proporția finanțării datoriilor totale ale societății pe seama capitalurilor proprii. O diminuare a nivelului acestui indicator reflectă o întărire a capacității de autofinanțare pe termen scurt, mediu și lung. Un nivel superior lui 50% poate atrage un semnal de alarmă pentru creditorii societății. Acest indicator nu prezintă o evoluție constantă pe perioada analizată, înregistrând o scădere de 7.78% în anul 2013, urmată de o creștere considerabilă de 75.26% în anul 2014, acest lucru datorându-se micșorării datoriilor totale cu 39.6% echivalentul a 8.782.464 lei.

Indicatori ai echilibrului financiar:

Rata autonomiei financiare, reflectă ponderea capitalului propriu în cadrul surselor ce sunt la dispoziția întreprinderii pentru o perioadă mai mare de 1 an. Creșterea ponderii capitalului propriu cu 7.8% în anul 2013, respectiv 51.56% în anul 2014 are un efect benefic asupra autonomiei financiare totale a întreprinderii, reușind să iasă din zona negativă.

Indicatori ai gestiunii:

Indicatorii de gestiune măsoară viteza de transformare a activelor în lichidități. Aceștia au în comun cifra de afaceri a societății și cu ajutorul lor se determină viteza de rotație a bunurilor reale și a celor financiare. În tabelul de mai sus este prezentat numărul de rotații specific fiecărui indicator. Pe parcursul perioadei numărul rotațiilor are o evoluție oscilantă. Pentru activele imobilizate numărul de zile a înregistrat o evoluție descendentă, ceea ce duce la sporirea intensității utilizării acestora la realizarea cifrei de afaceri. Activele circulante, spre finalul perioadei de analiză, au înregistrat o creștere în valoare de 31,09% față de anul 2012, ceea ce semnifică o diminuare a utilizării acestora în activitatea întreprinderii. Valorile rotației activului total au înregistrat o scădere de 17,30% în anul 2013 față de anul 2012, semnalând o utilizare mărită la realizarea cifrei de afaceri, și o creștere de 39,53% în anul 2014 față de 2013, marcând o utilizare mai redusă a acestora în cadrul exercițiului financiar. Pentru activele imobilizate durata medie de rotație fiind de 267 zile, pentru activele circulante de 170 zile, respectiv 103 zile pentru activele totale. În urma calculelor efectuate, activele imobilizate au înregistrat cele mai ridicate valori, pe când activele totale cele mai scăzute.

Indicatori ai rentabilității:

Indicatorii rentabilității apreciază situația profitabilității sau a capacității societății de a produce profit. Ratele de rentabilitate sunt indicatori de performanță. Rata rentabilității economice măsoară performanțele totale ale activității unei companii, independent de modul de finanțare și de regimul fiscal. Nivelul acestui indicator este important pentru managerul întreprinderii, deoarece exprimă eficiența cu care sunt utilizate activele disponibile. În cadrul entității analizate acest indicator prezintă oscilații ale valorilor, anul 2013 înregistrând cea mai mare valoare din intervalul analizat, pe când ceilalți doi ani înregistrează valori negative. Rata rentabilității financiare exprimă eficiența utilizării capitalurilor proprii, aceasta prezintă o importanță deosebită pentru acționarii/ asociații entității care apreciază dacă investiția este profitabilă sau nu mai merită fructificată. Din perspectiva acestui indicator evoluția este nefavorabilă societății, ajungând de la valoarea de 1.4 la valoarea de -2.1, micșorându-se cu mai bine de 50%. Din privința indicatorului rentabilității resurselor consumate rezultă profitul provenit de la o unitate monetară cheltuită. În intervalul analizat, în anul 2013 față de 2012 entitatea înregistrează o creștere de valoare, urmată de o diminuare a valorii în anul 2014 față de 2013.

Indicatori ai fondului de rulment:

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității curente de exploatare, concret, constituie diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate. Fondul de rulment total reprezintă întregul capital circulant existent în circuitul unei companii, imobilizat în masa activelor circulante. În urma analizei efectuate cea mai ridicată valoare a acestui indicator s-a înregistrat în anul 2013, majorându-se cu 4,47% față de anul 2012, anul 2014 înregistrând o scădere în valoare de 39,05%. Fondul de rulment permanent cuprinde partea de capital care este constituită din capital propriu și împrumuturi pe termen mediu și lung. Dacă valoarea acestui indicator este negativă înseamnă că fondul de rulment permanent se acoperă numai cu ajutorul împrumuturilor. Acest lucru este valabil în cazul entității analizate. Evoluția acestui indicator este favorabilă, valorile crescând cu 5,61% în anul 2013, respectiv cu 81,69%, față de perioada de referință, anul 2012. Indicatorul gradul de acoperire a activelor circulante cu capitalul propriu are rolul de a informa managerul asupra modului de finanțare a activelor circulante. Evoluția acestui indicator este crescătoare valorile sale ajungând de la -118 la -34. Fondul de rulment net global prezintă o creștere de valoare de 4,49% în al doilea an analizat, micșorându-se cu 39,01% spre sfârșitul perioadei.

Indicatorul marjă netă din vânzări:

Marja netă din vânzări exprimă care este nivelul profitului net în cifra de afaceri a companiei pentru o perioadă determinată de timp. Acest indicator reflectă o evoluție descendentă micșorându-se dramatic ajungând de la -5,08% la -44,29%, acest lucru datorându-se pierderii nete înregistrate de societate în doi dintre anii analizați.

Indicatorul productivității muncii:

Personalul societății are o evoluție desscendentă, din punct de vedere numeric pe toată perioada analizată. În anul 2012 societatea are 40 de angajați, în anul 2013 are 35 de angajați, iar în anul 2014 înregistrează un număr de 30 de angajați. În urma evoluției negative a persoanlului, productivitatea muncii variază de la un an la altul, după cum urmează: în anul 2013 are loc o scădere a acesteia cu 4,43%, iar în anul 2014 se micșorează cu 16,61% față de anul 2013, situație nefavorabilă pentru S.C. Plastimo Marine S.R.L.

În figura de mai jos este exemplificată evoluția profitabilității societății în perioada 2012-2014 în funcție de profit, venituri, cheltuieli, stocuri și datorii. Se poate observa fatul că profitul are o evoluție descendentă la începutul perioadei analizate, urmată de o ușoară creștere spre finalul acesteia. Din punctul de vedere al veniturilor se poate spune că acestea sunt relativ constante, prezintă unele modificări, dar valorile obținute sunt foarte apropiate. Cheltuielile înregistrează o creștere de 47.45% în anul 2013 față de anul precedent, urmând ca mai apoi să se micșoreze cu 5.09%. Stocurile au o evoluție ascendentă pe tot parcusul perioadei analizate, iar datoriile înregistrează o diferență considerabil favorabilă societății în anii 3013 și 2014 comparativ cu anul 2012, în valoare de 60.4%, respectiv 57.01%.

Figura 2. Evoluția profitabilității societății

În figura 2 putem observa nivelurile cheltuielilor totale ale entității studiate, veniturilor totale ale acesteia, pe o perioadă de 3 ani, respectiv rezultatul diferenței dintre acestea. Atât în anul 2012, cât și în anul 2014 societatea înregistrează pierderi în valoare de 533.089 lei, respectiv 4.031.840 lei, pe când în anul 2013 a înregistrat un profit în valoare de 165.202 lei.

Figura 3. Situația poziției financiare a societății

În figura 3 sunt prezentate valorile activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale S.C. Plastimo Marine S.R.L. pe perioada 2012-2014. Relația de calcul stabilită între cele trei elemente bilanțiere este: Active totale- Datorii totale= Capitaluri proprii. În primii doi ani studiați rezultatul a luat valori negative, pentru anul 2012 fiind 4.066.863 lei, iar pentru anul 2013 fiind 3.746.244 lei, anul 2014 înregistrând o valoare pozitivă, respectiv 1.970.158 lei.

Capitolul 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE COMERȚ EXTERIOR LA S.C. PLASTIMO MARINE S.R.L

Organizarea contabilității activității de comerț exterior la S.C. PLASTIMO MARINE S.R.L.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurilor de trezorerie. Persoanele care răspund de organizarea și conducerii contabilității societății comerciale fac parte din departamentul financiar contabil al entității. Acestea trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare efectuării corecte a operațiunilor privind contabilitatea, și anume, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare și depunerea la termen a acestora la organele de drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și a situațiilor financiare, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de active și pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia.

Societatea prezentată efectuează atât operațiuni specifice contabilității de gestiune, printre care putem enumera: evidența analitică și sintetică pentru intrările și ieșirile de materiale, obiecte de inventar și mijloace fixe pentru întreaga activitate, întocmește și depune decontul de TVA, situația încasărilor și plăților, balanța de verificare a conturilor, efectuează operațiunile de evidențiere contabilă pentru întreaga activitatea, precum și operațiuni specifice contabilității financiare, realizate în principal prin activități de previziune financiară, de analiză economico-financiară, de urmărire a prețurilor și tarifelor, de decontarea, de casierie, de control intern și control financiar preventiv, și nu numai.

Entitatea economică respectă legislația și normele contabile în vigoare care se încadrează în “Legea contabilității actualizată și cu modificările ulterioare nr. 82/1991”, OMFP nr. 1802/2014 “Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate”, precum și în INCOTERMS 2010, acestea reprezentând un set de reguli privind obligațiile vânzătorului și cumpărătorului într-un contract de vânzare internațională.

Monografie contabilă privind principalele operațiuni referitoare la activitatea de comerț exterior

Operațiuni contabile specifice exportului pe cont propriu cu încasare la vedere

Societatea de comerț exterior achiziționează conform facturii nr. 1 din data de 02.01.2015 1000 de veste de salvare de la un furnizor din Turcia în valoare de 30.000 lei, exclusiv TVA, cheltuielile privind transportul fiind de 1.500 euro, achitate în aceeași zi, iar cele privind serviciile de asigurare a mărfurilor sunt de 500 euro, achitate a doua zi, cursul valutar aferent fiind 4.46 lei/euro. Acestea urmează a fi livrate în afara spațiului comunitar următoarea zi la prețul extern stabilit în condiția CIF de 10.000 euro, cursul valutar fiind de 4.45 lei/euro. Creanța încasându-se în data de 01.02.2015 la cursul de 4.44 lei/euro.

Se înregistrează achiziția vestelor de salvare:

Se înregistrează achitarea furnizorului din contul de disponibil de la bancă în lei:

Se înregistrează factura aferentă serviciilor de transport și de asigurare a mărfii:

Se înregistrează livrarea mărfurilor în afara spațiului comunitar:

Se înregistrează descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute la cost de achiziție:

Se înregistrează plata facturii transportului, fără diferențe de curs valutar:

Se înregistrează plata facturii aferente asigurării mărfurilor:

Valoarea în lei la data facturării: 500 euro* 4.45 lei/euro= 2.225 lei

Valoarea în lei la data plății: 500 euro* 4.46 lei/euro= 2.230 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă): 2.230 lei- 2.225 lei= 5 lei

Se înregistrează diferențele de curs valutar corespunzătoare creanțelor neîncasate:

Valoarea în lei la data facturării: 10.000 euro* 4.45 lei/euro= 44.500 lei

Valoarea în lei la data încasării: 10.000 euro* 4.44 lei/euro= 44.400 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă):44.500- 44.400= 100 lei

Regularizarea conturilor de TVA:

Rd 4426= 7.200 lei, deci societatea înregistrează TVA de recuperat de la stat.

Se înregistrează închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Rezultatul exercițiului= Venituri- Cheltuieli= 44.500- 39.005= +5.495 lei

Profit impozabil= 5.495 lei

Impozit pe profit= 5.495 lei* 16%= 879,2 lei

Rezultat net= 5.495 lei- 879,2 lei= 4.615,8 lei

Se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe profit, plata acestuia și regularizarea conturilor:

În urma analizei tranzacției comerciale internaționale privind vânzarea mărfurilor, rezultă că entitatea a obținut un profit în sumă de 5.495, valoare care se regăsește în soldul final creditor al contului 121 “Profit și pierdere” și este obținută în urma închiderii celor două categorii de conturi.

Operațiuni contabile specifice exportului pe cont propriu cu creditare comercială pe termen scurt

În data de 10.01.2015 societatea comercială Plastimo Marine S.R.L. a contractat un credit bancar pe trei luni, în valoare de 20.000 lei, rata anuală a dobânzii fiind de 12%, sumă care îi asigură achitarea costului de achiziție al mărfurilor procurate de pe piața internă în vederea exportului, bunuri care sunt livrate concomitant cu achiziția, către clientul extern din Turcia, la o valoare de 8.000 euro (4,45lei/euro), în condiția FOB brut, cu o rată a dobânzii, inclusă în prețul extern al mărfii, nivelul dobânzii fiind de 7%/ an. Rambursarea și achitarea dobânzii se va realiza la sfârșitul perioadei de creditare, dată la care se va încasa și contravaloarea mărfurilor livrate partenerului extern.

Se înregistrează achiziția mărfurilor concomitant cu livrarea acestora către clientul extern:

Se înregistrează primirea creditului:

Se înregistrează achitarea datoriei către furnizorul intern:

Se înregistrează livrarea mărfurilor către furnizorul extern:

Dobânda recalculată= 100* 7/ 100+7= 700/107= 6,54%

D= (Valoarea externă* Dobânda recalculată* Perioada de creditare)/Timpul anual= =(8.000 euro* 6,54%* 3)/12= 130,8 euro

La sfârșitul lunii ianuarie 2015 se înregistrează diferențele de curs valutar, cursul euro fiind de 4,43 lei/euro:

Valoarea în lei la sfârșitul lunii ianuarie: 8.000 euro* 4,43 lei/euro= 35.440 lei

Valoarea în lei la data facturării: 8.000 euro* 4,45 lei/euro= 35.600 lei

Diferența de curs valutar (favorabilă): 35.440- 35.600= -160 lei

Se înregistrează reflectarea lunară a dobânzii:

(Această operațiune se va repeta pentru lunile februarie, martie și aprilie)

Dobânda lunară: [(Valoarea externă* Rata dobânzii* Perioada de creditare)/ Timpul anual]/ Nr. luni= [(20.000 lei*12%*3)/12]/3= 200 lei/ lună

La sfârșitul lunii februarie creanțele în valută se evaluează pe baza cursului valutar din ultima zi a lunii (4,46lei/ euro) și se înregistrează diferențele de curs:

Valoarea în lei la sfârșitul lunii: 8.000 euro* 4,46 lei/euro= 35.680 lei

Valoarea în lei la sfarșitul lunii ianuarie: 8.000* 4,43 lei/ euro= 35.440 lei

Diferența de curs valutar (favorabilă): 35.680 lei- 35.440 lei= 240 lei

La sfârșitul lunii martie creanțele în valută se evaluează pe baza cursului valutar din ultima zi a lunii (4,44lei/ euro) și se înregistrează diferențele de curs:

Valoarea în lei la sfârșitul lunii: 8.000 euro* 4,44lei/euro= 35.200 lei

Valoarea în lei la sfârșitul lunii februarie: 8.000 euro* 4,46 lei/euro= 35.680 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă): 35.200 lei- 35.680 lei= -480 lei

În luna aprilie se încasează creanța de la partenerul extern, cursul valutar având valoarea de 4,47 lei/ euro:

Valoarea în lei la 10.04.2015: 8.000 euro* 4,47 lei/euro= 35.760 lei

Valoarea în lei la sfârșitul lunii martie: 8.000 euro* 4,44 lei/ euro= 35.520 lei

Diferența de curs valutar (favorabilă): 35.760 lei- 35.520 lei= 240 lei

Se înregistrează rambursarea creditului pe termen scurt, inclusiv dobânda datorată:

Regularizarea conturilor de TVA:

Rd 4426= 4.800 lei, deci societatea înregistrează TVA de recuperat de la stat:

Se înregistrează închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Rezultatul exercițiului= Venituri- Cheltuieli= 36.060 lei- 20.840 lei= + 15.220 lei

Profit impozabil= 15.220 lei

Impozit pe profit= 15.220 lei* 16%= 2.435,2 lei

Rezultat net= 15.220 lei- 2.435,2 lei= 12.784,8 lei

Se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe profit, plata acestuia și închiderea conturilor:

În urma analizei operațiunilor referitoare la exportul pe cont propriu cu creditare comercială, pe termen scurt, societatea a înregistrat profit, rezultat influențat de diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile aferente dobânzii incluse în prțul extern al mărfii, în valoare de 130,8 euro, regăsite în contul 121 “Profit și pierdere”.

Operațiuni contabile specifice exportului în comision cu încasare la vedere

Societatea comercială “Plastimo Marine” pe data de 15.01.2015 facturează mărfurile clientului extern, în condiția de livrare CIF, pentru suma de 17.000 euro, cursul valuar fiind de 4,44 lei/ euro, conform documentelor, în valoare de 13.000 euro. Asigurarea mărfurilor și transportul acestora valorând 1.500 euro fiecare, iar mărimea comisionului cuvenit societății fiind de 7% din valoarea externă FOB net. Decontarea mărfurilor se realizează pe data de 20.01.2015, dată la care are loc încasarea creanței de la clientul extern la cursul de 4,45 lei/euro, precum și plata facturilor aferente transportului și asigurării mărfurilor pe parcurs extern.

Se vor folosi următoarele abrevieri: P- producător, CE- client extern, PSA- prestator servicii de asigurare, PST- prestator servicii de transport.

Se înregistrează exportul mărfurilor către partenerul extern:

Se înregistrează comisionul cuvenit societății Plastimo Marine, suportat de societatea producătoare:

Valoare comision în valută: 13.000 euro* 7%= 910 euro

Valoare comision în lei: 910 euro* 4,44= 4.040,4 lei

Se înregistrează încasarea mărfurilor de la clientul extern, inclusiv diferențele de curs valutar:

Valoarea în lei la data încasării: 17.000 euro* 4,45 lei/ euro= 75.650 lei

Valoarea în lei la data facturării: 17.000 euro* 4,44 lei/ euro= 75.480 lei

Diferența de curs valutar (favorabilă): 75.650 lei- 75.480 lei= + 170 lei

Se înregistrează reținerea comisionului din contravaloarea datoriei către societatea producătoare:

Se înregistrează achitarea datoriei către producător, la valoarea netă de 12.090 euro, inclusiv diferențele de curs valutar:

Valoarea în lei la data plății: 12.090 euro* 4,45 lei/ euro= 53.800,5 lei

Valoarea în lei la data facturării: 12.090 euro* 4,44 lei/ euro=53.679,6 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă): 53.800,5 lei- 53.679,6 lei= 120,9 lei

Se înregistrează plata asigurării mărfurilor pe parcurs extern, inclusiv diferențele de curs valutar:

Valoarea în lei la data plății: 1.500 euro* 4,45 lei/ euro= 6.675 lei

Valoarea în lei la data facturării: 1.500 euro* 4,44 lei/ euro= 6.660 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă): 6.675 lei- 6.660 lei= 15 lei

Se înregistrează plata transportului mărfurilor pe parcurs extern, inclusiv diferențele de curs valutar:

Valoarea în lei la data plății: 1.500 euro* 4,45 lei/ euro= 6.675 lei

Valoarea în lei la data facturării: 1.500 euro* 4,44 lei/ euro= 6.660 lei

Diferența de curs valutar (nefavorabilă): 6.675 lei- 6.660 lei= 15 lei

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Rezultatul exercițiul= Venituri- Cheltuieli= 4.210,4 lei- 150,9 lei= +4.059,5 lei

Profit impozabil= 4.059,5 lei

Impozit pe profit= 4.059,5 lei* 16%= 649,5 lei

Rezultat net= 4.059,5 lei- 649,5 lei= 3.410 lei

Se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe profit, plata acestuia și închiderea conturilor:

În urma analizei modelului contabil de mai sus, rezultă că veniturile proprii ale societății se rezumă doar la veniturile obținute din comisionul cuvenit, datorat de societatea producătoare și eventualele diferențe de curs valutar. Astfel societatea de comerț exterior nu utilizează contul de stocuri 371 „Mărfuri” și nici contul 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”, aceasta având calitatea de furnizor. Această modalitate este considerată avantajoasă prin prisma faptului că prezintă o simplificare a fluxului de mărfuri exportate, nemaifiind gestionate de aceasta.

Operațiuni contabile specifice importului pe cont propriu cu plata la vedere

Societatea comercială Plastimo Marine a efectuat un import de mărfuri din afara spațiului comunitar pentru care se cunosc următoarele date:

Pe data de 08.03.2015, se achiziționează mărfuri din import în valoare de 9.000 euro, cursul valutar corespunzător fiind de 4,42 lei/ euro, în condiția de livrare FOB, plata furnizorului extern realizandu-se pe data de 15.03.2015, după primirea bunurilor prin incasso- documentar.

Cheltuielile de transport pe parcurs extern aferente mărfurilor valorează 800 euro, iar cele privind asigurarea acestora sunt în sumă de 700 euro, fiind plătite în aceeași zi.

Pe data de 13.03.2015 se achită taxa și comisionul vamal valorând 10%, respectiv 0,5%, TVA fiind 24%.

Cheltuielile de transport pe parcurs intern, din data de 15.03.2015 sunt în valoare de 1.200 lei, exclusiv TVA.

Mărfurile achiziționate sunt vândute 5 zile mai târziu, unui client intern, la valoarea de 70.000 lei, TVA 24%, încasarea realizandu-se prin virament bancar în aceeași zi.

Se înregistrează achiziția mărfurilor importate la valoarea FOB net:

Se înregistrează cheltuielile cu transportul și asigurarea pe parcurs extern:

Se înregistrează plata serviciilor externe:

Se înregistrează plata taxei și a comisionului vamal:

Taxa vamală= 10%*(Valoare FOB+ Transport extern+ Asigurarea pe parcurs extern)= 10%* 10.500 euro= 1.050 euro= 4.641 lei

Comision vamal= 0,5%*( Valoare FOB+ Transport extern+ Asigurarea pe parcurs extern)= 0,5%* 10.500 euro= 52,5 euro= 232,05 lei

Cost de achiziție în vamă= Valoare FOB+ Taxa vamală+ Comision vamal= 46.410 lei + 4.641 lei+ 232,05 lei= 51.283,05 lei

Se înregistrează cheltuielile de transport pe parcurs intern, incluse în costul de achiziție al mărfurilor:

Se înregistrează plata acestora:

Se înregistrează vânzarea mărfurilor pe piața internă:

Se înregistrează descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute:

Se înregistrează încasarea creanței:

Regularizarea conturilor de TVA:

Rd 4426= 12.595,9 lei

Rc 4427= 16.800 lei

Datorită faptului că taxa pe valoare adăugată colectată este mai mare decât taxa pe valoare adăugată deductibilă, societatea înregistrează taxă pe valoare adăugată de plată.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Rezultatul exercițiului= Venituri- Cheltuieli= 70.000 lei- 86.800 lei= -16.800 lei

În urma analizei acestui model contabil se constată o pierdere a societății în valoare de 16.800 lei, pierdere aferentă activității de exploatare, neexistând diferențe de curs valutar.

Operațiuni contabile specifice importului în comision cu plata la vedere

Societatea Plastimo Marine a efectuat la data de 01.03.2015, un import de mărfuri, cursul valutar fiind de 4,43 lei/ euro, pentru care se cunosc următoarele date:

Valoarea externă a mărfurilor importate este de 15.000 euro, valorile taxei vamale, a comisionului și a taxei pe valoare adăugată sunt de 10%, 0,5%, respectiv 24%.

Comisionul datorat este de 8% din valoarea externă, TVA 24%.

Pe data de 28.02.2015, comisionarul a încasat suma de 75.000 lei de clientul intern.

Decontarea mărfurilor importate și vândute se realizează pe data de 01.03.2015.

Se înregistrează încasarea avansului de la partenerul intern:

Se înregistrează facturarea mărfurilor importate și a obligațiilor vamale:

Valoarea în lei a taxei vamale: (10%* 15.000 euro)* 4,43 lei/ euro= 1.500 euro* 4,43 lei/ euro= 6.645 lei

Valoarea în lei a comisionului vamal: (0,5%* 15.000 euro)* 4,43 lei euro= 75 euro* 4,43 lei euro= 332,25 lei

Se înregistrează plata obligațiilor vamale:

Se înregistrează facturarea comisionului:

Valoarea în lei a comisionului: 66.450* 7%= 4.651,5 lei

Se înregistrează plata furnizorului extern, fără diferențe de curs valutar:

Se înregistrează regularizarea avansului:

Regularizarea conturilor de TVA:

Rc 4427= 1.116,3 lei, deci societatea înregistrează TVA de plată către stat.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

În urma analizei modelului contabil de mai sus, societatea a înregistrat un profit de 4.651,5, acesta fiind realizat în totalitate de pe urma comisionului cuvenit. Deoarece societatea de comerț exterior nu gestionează mărfurile, nu sunt folosite conturile 371 „Mărfuri” și 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”.

Operațiuni contabile specifice achizițiilor intracomunitare de bunuri

Societatea comercială Plastimo Marine, persoană juridică impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA, achiziționează, la data de 10.04.2015, mărfuri în valoare de 6.000 euro, la cursul valutar de 4,25 lei/ euro, de la o persoană juridică impozabilă din Bulgaria. Societatea i-a transmis codul valid de înregistrare fiscală în scopuri de TVA. Cheltuielile pe parcurs extern aferente transportului sunt în valoare de 600 euro, iar cele privind asigurarea valorează 200 euro. Obligația fiscală a societății fiind achitată prin decont, ceea ce presupune că taxa pe valoare adăugată este în același timp și deductibilă și colectată.

Se înregistrează achiziția mărfurilor din interiorul spațiului comunitar:

Valoarea externă: Valoarea externă a mărfii+ Transport extern+ Asigurare externă= 6.800 euro

Valoarea externă în lei: 6.800 euro* 4,25 lei/ euro= 28.900 lei

TVA aferentă: 24%* 28.900 lei= 6.936 lei

Concomitent, se înregistrează taxa pe valoare adăugată deductibilă aferentă achiziției:

Operațiuni contabile specifice livrărilor intracomunitare de bunuri

Societatea comercială Plastimo Marine, persoană juridică română înregistrată normal în scopuri de TVA, livrează unei societăți din Bulgaria mărfuri în valoare de 7.000 euro, cursul valutar fiind de 4,45 lei/euro, facturarea realizandu-se în aceeași zi. Cumpărătorul nu transmite codul valid de înregistrare în scopuri de TVA, mărfurile fiind transportate din România spre Bulgaria, nefiind scutite de taxă pe valoare adăugată.

Se înregistrează livrarea mărfurilor:

Valoarea externă în lei: 7.000 euro* 4,45 lei/ euro= 31.150 lei

TVA aferentă: 24%* 31.150 lei= 7.476 lei

Regularizarea conturilor de TVA:

Rc 4427= 7.476, deci societatea înregistrează TVA de plată către stat.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli: